INTRODUCERE

Cursul intitulat Informatica juridică se studiaza în anul I, semestrul I si vizeaza dobândirea de

competente în domeniul informaticii aplicate.
Dupa ce vei studia si vei învata modulul, vei dobândi urmatoarele competente generale:
Obiectivele cadru pe care ti le propun sunt urmatoarele:
Identificarea și înțelegerea noțiunii de sistem de calcul
Înțelegerea noțiunii de sistem mult imedia
Utilizarea programelor de calculator, specializate în elaborarea documentelor
Elaborarea unei documentații specifice comunicarii
Aplicarea tehnicilor de munca eficienta în echipa multidisciplinara cu îndeplinirea anumitor
sarcini pe paliere ierarhice, bazate pe tehnologia informației

1. SISTEME DE CALCUL

Obiective specifice:
La sfârsitul capitolului, vei avea capacitatea:
sa cunost i principalele componente fizice ale calculatorului;
sa explici rolul acestor componente în functionarea calculatorului;
sa alcatuiesti o configuratie sistem optima din punct de vedere al raportului calitate/pret, în
functie de intentia de lucru cu calculatorul.

1.1. Calculatorul electronic. Definitie

Calculatorul electronic este un aparat complex alcatuit din:
componente electronice;
componente mecanice si electromecanice;
precum si circuite electrice,
capabil sa execute operatii aritmetice si logice pe baza de program.
O regrupare a elementelor precizate în definitie permite introducerea a doua notiuni de baza:
HARDWARE – partea tare (fizica) a calculatorului – elementele enumerative din prima parte a
definitiei si SOFTWARE – totalitatea programelor de calculator.
Arhitectura unui sistem de calcul defineste ansamblul integrat de unități functionale, în
conformitate cu un set de principii si reguli standardizate, formând un tot unitar si având ca scop
realizarea functiilor sistemului la un anumit standard de performanta.
O schema simplificata a unui calculator electronic este prezentata în figura 1.1.

Figura 1.1. Schema generala (simplificata) a unui calculator electronic

1.2. Parti componente de baza. Caracteristici principale ale acestora.

1.2.1. Unitatea centrala
UC - unitatea centrala (CPU-Central Process Unit), construita pe baza de microprocesor. Un mic
amanunt: componenta electronica în care se executa instructiunile si se opereaza datele este
Unitatea Arit metica si Logica (UAL) din microprocesor, loc în care se executa operatiile
respective.
Câteva caracteristici ce exprima performantele procesoarelor actuale:

Tipul procesorului – se refera la firma producatoare, tip si generatie. Cei doi mari constructori
importanti sunt Intel si AMD (Advanced Micro Devices).
Frecventa de lucru – se masoara în GHz si stabileste câte operatii pe secunda poate efectua
procesorul. Uzual, la calculatoarele actuale, frecventa de lucru variaza între 1 GHz si 3 GHz.
Lungimea cuvântului – care se masoara în biti, si indica numarul de biti ce pot fi prelucrati
simultan de procesor. Procesoarele actuale au lungimea de cuvânt cuprinsa între 16 si 64 biti.
Viteza procesorului – se masoara în „milioane de instructiuni pe secunda” (MIPS) sau în
„milioane de operatii cu virgula mobila pe secunda” (Mflops). Viteza procesorului este însa o
caracteristica ce reflecta contributia “însumata” a: tipului de procesor, a frecventei de lucru si a
lungimii cuvântului. La calculatoarele actuale aceasta viteza este cuprinsa între 600 si 1000
MIPS.
Memoria cache (tampon) – are capacitatea indicata în multipli de octeti si are rolul de a
memora un numar cât mai mare de instructiuni, preluate din memoria interna, spre a fi
disponibile procesorului mai rapid, în vederea executarii lor, decât accesate prin magistrala de la
memoria de lucru. Exista procesoare cu memorii cache pe nivel 1 si 2.
Numarul de nuclee - într-un procesor sunt “înglobate” un numar mai mare de nuclee, sau
“cores”, 2, 4, 6, 8 sau mai multe. Procesarea datelor și instrucțiunilor este mai rapida în interiorul
procesorului cu mai multe nuclee.

1.2.2. Memoria interna

Este componenta din calculator în care trebuie sa se afle, temporar, programele si datele
aferente.
Atât datele cât si instructiunile ce compun programele sunt alcatuite din punctul de vedere
extern, al utilizatorului din litere, cifre si caractere speciale. Pentru a putea fi memorate si
prelucrate de calculator ele trebuie convertite în cod binar.
Codul binar foloseste numai doua simboluri pentru reprezentarea informatiilor si anume cifrele 0
si 1.
O cifra binara care poate avea numai doua valori 1 sau 0 se numeste BIT, prescurtarea de la
binary digit (cifra binara). Pentru a putea memora caracterele cu care se lucreaza în mod
obisnuit: litere mari si mici, caractere speciale, operatori aritmetici si logici s-a impus la nivel
mondial o standardizare, reprezentata de un sistem de codificare binara a acestora, denumit
ASCII - American Standard Code for Information Interchange. Acest standard utilizeaza un sir
de 8 biti, care se numeste byte sau octet.
Exemplu: literei A îi corespunde conform codificarii ASCII un octet ai carui biti sunt în
urmatoarea configuratie 01000001.

Bit-ul, reprezinta unitatea elementara de informatie, iar octetul (byte) unitatea adresabila de
memorie.
Capacitatea de memorare (numarul de octeti) reprezinta o caracteristica importanta în ceea ce
priveste aprecierea performantelor unui calculator. Progresul tehnologic s-a reflectat prin
cresterea capacitatii de stocare si a vitezei de lucru a circuitelor de memorie. Capacitatea de
memorare foloseste urmatoarele unitati de masura:
1 Kilobyte = 1024 bytes (210 bytes)
1 Megabyte = 1024 Kb (210 kilobytes) = 220 bytes
1 Gigabyte = 1024 Mb (210 megabytes) = 230 bytes
1 Terabyte = 1024 Gb (210 gigabytes) = 240 bytes
1 Pentabyte = 1024 Tb (210 terabytes) = 250 bytes
1 Exabyte = 1024 Pb (210 pentabytes) = 260 bytes
1 Zettabyte = 1024 Eb (210 exabytes) = 270 bytes
1 Yottabyte = 1024 Zb (210 zettabytes) = 280 bytes
De remarcat faptul ca de la multiplul Tb spre finalul listei de multipli, cel putin la nivelul actual,
nu se folosesc multiplii respectivi la exprimarea capacitatii memoriilor interne.
Memoriile interne sunt de doua tipuri mari: memorie ROM (Read Only Memory) - memorie
nevolatila si memorie RAM (Random Access Memory) – memorie cu acces dinamic, acesta fiind
tipul de memorie în care se afla programele si datele. Exista diferite variante constructive pentru
memoriile RAM: DDRAM, SDRAM, DDR2, DDR3, ... etc.
Pentru a manipula cu mai multa operativitate numerele mari si codurile instructiunilor complexe
de program, s-a introdus termenul de cuvânt de memorie – word, cu variantele: semicuvânt –
halfword si dublu cuvânt – double word.
Primele PC-uri au fost proiectate pentru a lucra cu cuvinte de 8 biti, apoi s-a trecut la cuvântul de
16 biti, în prezent generalizându-se tehnologia pe 32 de biti. În ultima perioada calculatoarele pe
64 de biti sunt cele oferite de piața de specialitate.
Memoria sistemelor de calcul este caracterizata de urmatorii parametrii:
a. capacitatea – reprezinta numarul maxim de bytes pe care îi poate stoca memoria la un
moment dat; capacitatea se exprima în mult iplii de bytes: KB, MB, GB, TB;
b. timpul de acces – reprezinta intervalul de timp dintre solicitarea unei date/informatii din
memorie si obtinerea ei:
Δt = t2 – t1
unde
Δt – timpul de acces
t1– momentul solicitarii unei date/informatii din memorie
t2 – momentul obtinerii datei/informatiei solicitate
c. rata de transfer reprezinta numarul de bytes ce se transfera în/din memorie într-o unitate de
timp;
d. modularitatea reprezinta posibilitatea divizarii memoriei în module de memorie cu o anumita
capacitate, cu posibilitatea ext inderii în functie de configuratie.
Ținând cont de definiția memoriei interne, se recomanda o capacitate a memoriei RAM cât mai
mare. În felul acesta în memoria interna vor putea fi încarcate, pentru execuție programe mai
mare și date mai multe, ceea ce va avea drept rezultat o execuție rapida a programelor.

1.3. Echipamente periferice

Echipamentele periferice sunt componentele ce permit introducerea, extragerea si memorarea

datelor si programelor. Clasificarea acestora se face dupa functia pe care o au si din acest punct
de vedere exista cele trei categorii, mai sus amintite.
Trebuie remarcat faptul ca programele, initial, si orice tip de date se afla în afara calculatorului,
la noi oamenii. Programele si datele trebuie sa ajunga în interiorul acestuia pentru a putea fi
prelucrate, deci, necesitatea unor astfel de aparate care sa permita aceasta operatie, de
introducere. Odata prelucrate datele, rezultatele se obtin în memoria interna a calculatoarelor si
trebuie sa existe posibilitatea sa vedem aceste rezultate. De aici necesitatea unor aparate care sa
permita aflarea rezultatelor la exteriorul calculatorului. Apoi cantitatea de date ce trebuie
memorate este în continua crestere. Este nevoie, deci, de aparate care sa permita stocarea unui
volum din ce în ce mai mare de date. Iata explicat, pe scurt, necesitatea echipamentelor
periferice.

1.3.1. Echipamente periferice de intrare (de introducere)

Echipamentele periferice de intrare (introducere) permit vehicularea datelor de la exterior, acolo

unde acestea se afla, spre interiorul calculatorului, spre memoria interna.

Tastatura, face parte din configuratia minima a oricarui calculator si serveste la introducerea
informatiilor de orice natura - date, programe, comenzi.
Tastaturile au evoluat odata cu evolutia calculatoarelor, de la cele mai diverse, spre o
standardizare atât a functiilor acestora cât si a numarului de taste, a modului de simbolizare si de
organizare (dispunere) a acestora. Astfel o tastatura standard, pentru a putea realiza functiile
pentru care este destinata, dispune de urmatoarele tipuri de taste:
Taste alfa-numerice dispuse în zona centrala a tastaturii servesc pentru introducerea textelor
alfa-numerice, a caracterelor speciale si a unor comenzi (caracterele alfabetice pot fi introduse în
format majuscul sau minuscul);
Taste numerice cu ajutorul carora se introduc date numerice. Acestea sunt dispuse în doua zone:
un grup de taste numerotate de la 0 la 9 dispuse pe un singur rând deasupra tastelor alfabetice si
un alt grup simbolizate tot cu cifrele 0-9 având o dispunere matriceala, plasate în partea dreapta a
tastaturii (acestea sunt utilizate pentru introducerea rapida a datelor, îndeosebi de catre operatori
cu rutina). Unele taste numerice au functii duble si sunt simbolizate corespunzator.
Taste functionale simbolizate cu F1,F2,..F12, servesc pentru lansarea unor comenzi sau
activarea unor functii diferite de la un produs software (program) la altul.
Taste pentru deplasarea cursorului si a textului pe ecran care grupeaza tastele cu sageti, tasta
TAB si tastele urmatoare:
PgDn - determina deplasarea înainte a textului cu o pagina-ecran;
PgUp - face deplasarea înapoi a textului cu o pagina-ecran;
HOME - muta cursorul în coltul din stânga sus, daca se afla pe prima coloana, indiferent de linie,
sau muta cursorul la începutul liniei curente;
END - pozitioneaza cursorul la sfârsitul liniei curente, sau în coltul din stânga jos, daca se afla pe
ultima coloana a unei linii.
Taste pentru schimbarea functiei altor taste folosite individual sau apasate în combinatie cu
una sau doua taste:
CAPS-LOCK - este o tasta comutator care face trecerea de la scrierea alfanumerica cu majuscule
(litere mari) la scrierea cu minuscule (litere mici) si invers. Aceasta tasta este în legatura cu un
indicator luminos, cu același nume.
Prin acționarea tastei indicatorul luminos se aprinde, caz în care se introduc majuscule, sau se
stinge, caz în care se introduc minuscule.
SHIFT - are aceeasi functie ca si CAPS-LOCK însa are efect numai cât este tinuta apasat
împreuna cu tastele litere. Pentru tastele cu doua rânduri de caractere, prin apasarea pe aceasta
tasta în același timp cu o tasta cu doua caractere(cele doua caractere se afla pe verticala pe tasta)
se obține caracterul de sus.
ALT - actionata împreuna cu alte taste determina generarea unei comenzi sau chiar a unor
instructiuni de program (ex. în limbajul BASIC);
CTRL - se utilizeaza în combinatie cu alte taste pentru generarea si transmiterea unor comenzi de
control si dirijare.
Pe tastaturi se afla câte doua taste SHIFT și CTRL, fiecare dintre acestea având aceeași funcție.

Taste pentru control si corectie

Din aceasta categorie fac parte tastele care servesc pentru corectii într -un text afisat sau, pentru
controlul unor functii ale sistemului cum sunt:
PAUSE/BREAK - suspenda temporar afisarea liniilor pe ecran sau, în asociere cu tasta CTRL,
poate sa suspende executia unui program. (Reluarea afisarii sau executiei programului astfel
întrerupt, se face actionând o tasta oarecare);
PRINT-SCRN - tipareste pe imprimanta continutul ecranului; Conținutul ecranului este memorat
în memoria interna și poate fi introdus în orice program prin operațiunea de “lipire(paste)”.
ENTER - marcheaza terminarea unei linii introdusa de la tastatura (o comanda, o instructiune sau
o linie de date) si transmiterea acesteia catre calculator, concomitent cu avansul la rândul (linia)
urmator;
ESC - suspenda executia programului sau a comenzii curente si face sa se revina la pasul
(ecranul) imediat anterior, în funcție de context;
INSERT - este o tasta alternativa care selecteaza fie modul de lucru INSERT, când orice caracter
tastat se insereaza în pozitia cursorului, fie modul de lucru EDIT, când caracterul tastat îl
substituie pe cel din dreptul cursorului;
DEL - sterge caracterul din dreptul cursorului;
BACKSPACE - sterge primul caracter de la stânga cursorului.
La ștergerea de caractere daca în dreapta cursorului se afla alte caractere, acestea se translateaza
spre stânga cu o poziție pentru fiecare apasare pe tasta de ștergere.
Fiecare tasta are asociat un cod numeric, care este un cod ASCII numit cod de scanare.
Microprocesorul este capabil sa sesizeze momentul apasarii unei taste si momentul eliberarii sale
putând genera repetitiv codul de scanare al tastei mentinute în pozitia apasat.
Dupa modul cum sunt dispuse tastele alfabetice, tastaturile sunt standardizate în doua tipuri:
- tastatura de tip anglo-saxon la care tastele alfabetice încep cu literele Q W E R T Y..;
- tastatura de tip francez la care tastele alfabetice încep cu literele A Z E R T Y...;

Figura 1.1. Imagine tastatura

Tastaturile au un cod intern propriu care poate fi schimbat prin comenzi de configurare, în
functie de particularitatile tarii în care se utilizeaza tastatura respectiva – Control Panel;
Regional settings sau Clock, Language, Region.
Secvența de mai sus poate diferi în funcție de versiunea de sistem de operare Windows care se
afla instalata pe calculator. Chiar daca expresiile sunt puțin diferite, se vor cauta în Control
Panel: regional setting, language, region. Exemplul de mai jos este din sistemul de operare
Windows Vista Enterprise. În vizualizarea Clasic View, se va cauta pictograma: Regional and
Language...
 Figura 1.2. Control Panel, pentru setarea tastaturii cu caractere românești

Figura 1.3. Cadrul Keyboard and Language

Click pe Change keyboards... va deschide o fereastra ca în figura urmaroare, 1.4.

În aceasta fereastra se va afișa fereastra derulanta prin selectarea butonului 1. Din lista se va
alege Romanian și apoi butonul 2, Add.
În fereastra alaturata, se va afișa zona 3, care precizeaza faptul ca s-a intodus tastatura
româneasca.
A nu se uita apasarea pe butonul Apply(4), care sa confirme manevrele efectuate.
 Figura 1.4. Introducerea unui alt tip de tastatura

În orice moment este activa doar o singura tastatura. Pentru a putea utiliza orice alta tastatura
instalata pe calculator, trebuie realizata comutarea. Acesta operațiune se poate realiza astfel:
1. În zona de notificare de pe bara de stare(partea din dreapta-jos) se afișeaza pictogramele:

. Click pe imaginea tastaturii deschide fereastra ca în figura 1.4.

Figura 1.4. Alegerea tipului de tastatura

Click pe simbolul RO, va deschide o ferastra ca în figura 1.5.

 Figura 1.5. Alegerea tipului de tastatura

2. Cu ajutorul tastaturii, prin combinația Alt + Shift (ambele taste din partea stânga a tastaturii)
se realizeaza comutarea între tastaturi.

De reținut ca prin activarea tastaturii pentru limba româna au loc niște “mutații” ale unor
caractere. În imaginile urmatoare se poate vedea un astfel de caz. Este doar un exemplu. În
funcție de tastatura proprie calculatorului, apar unele modificari.

Figura 1.6. Exemplu de tastatura româneasca (1)

Figura 1.7. Exemplu de tastatura româneasca (2)

 Figura 1.8. Exemplu de tastatura româneasca (3)

Figura 1.9. Exemplu de tastatura româneasca (4)

Scanner-ul reprezinta un echipament optional în cadrul unui sistem de calcul, care se utilizeaza
pentru captarea imaginilor statice în vederea prelucrarii acestora cu calculatorul. Cu ajutorul unui
sistem de senzori, scanner-ul preia imagini, desene si texte, pe care le scaneaza si le transmite
calculatorului care le memoreaza, sub forma unor fisiere, dupa care acestea pot fi supuse
prelucrarii. Operatia se mai numeste si digitizare deoarece în acest proces are loc conversia A/D,
adica analog-digital. Senzorii scanner-ului se numesc celule CCD (Charge Coupled Device), care
sunt de fapt condensatori încarcati electric si sensibili la lumina.
Operatia de scanare consta în împartirea imaginii în puncte individuale numite pixeli, prin
luminarea imaginilor, care sunt apoi percepute prin intermediul senzorilor, în functie de
intensitatea luminii. Intensitatea luminii depinde, la rândul ei, de conturul si luminozitatea
imaginii scanate.
O categorie aparte de programe, OCR (Optical Character Recoginiton), vine în sprijinul
utilizatorului la scanarea textelor, care prin aceasta operatiune are acces la textul introdus doar în
mod grafic, acces la pixel, prin “convertirea” imaginii caracterelor în codurile ASCII
corespunzatoare, în acest mod dându-se posibilitatea folosirii unui program din categoria
editoarelor de texte.
 Figura 1.10. Imagine scanner de birou
(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Scanner.view.750pix.jpg )
Rezultatul scanarii este vizibil în imaginea 1.11.

Figura 1.11. Imagine scanner de birou

(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Scanner.rhino.750pix.jpg )
Camera foto digitala si aparatul video digital sunt alte doua exemple de echipamente periferice
de intrare.
Camera foto digitala permite introducerea imaginilor statice.
Aparatul video digital permite introducerea imaginilor în miscare, dar si a sunetelor, aceste
aparate fiind prevazute si cu microfoane.
În ambele cazuri are loc conversia A/D, care permite astfel memorarea si apoi prelucrarea
imaginilor captate.

Figura 1.12. Parți componente mari ale aparatului foto digital

Tot în aceasta categorie, as introduce si MOUSE-ul. Acest dispozitiv periferic poate fi privit ca o
“prelungire” a degetului aratator pe ecranul calculatorului.
Forma implicita a cursorului este o sageata, a carui vârf vine tocmai sasugereze functia de a
arata, de a indica. Aceasta forma poate fi însa personalizata, dupa dorinta utilizatorului.

Mouse-ul a trecut din categoria perifericelor optionale, în categoria celor obligatorii, pe masura
ce au fost create programe si sisteme de programe care sunt greu de manipulat fara mouse, si pe
masura ce au fost realizate anumite interfete grafice care-l ajuta pe utilizator sa se orienteze cu
usurinta pe ecran.

Pentru utilizarea mouse-ului este necesara cunoasterea unor termeni specifici:

- cursor - semnifica simbolul afisat pe ecran specific mouse-ului, având forme diferite în functie
de programul în exploatare, pozitia lui pe ecran etc. si constituie mijlocul de reper al optiunilor;
- clic (click) - semnifica apasarea si apoi eliberarea rapida a butonului din stânga sau dreapta
mouse-ului având ca efect selectarea, activarea sau marcarea unei optiuni, unui meniu, submeniu
sau comenzi; în mod implicit când se vorbește despre click, se apasa pe butonul din stânga a
mouse-ului; daca apasarea trebuie sa se faca pe butonul din dreapta, atunci se precizeaza în mod
expres acest lucru; o apasare pe butonul din stânga are drept raspuns selectarea obiectului aflat
“în spatele cursorului mouse-lui”;
- dublu clic (double click) - semnifica doua clicuri de mouse care se succed la un interval foarte
scurt, si care conduc la lansarea în executie a unor programe sau executia unor comenzi simple;
- glisare (drag) - semnifica deplasarea mouse-ului tinând butonul din stânga apasat, având ca
efect marcarea unui text, mutarea unor obiecte sau ferestre, copierea, etc.

În timpul utilizarii, mouse-ul se deplaseaza pe masa de lucru, utilizatorul urmarind pe ecran

cursorul acestuia ce se va deplasa în acelasi sens. Se pot astfel activa comenzi din meniurile
Windows, sau comenzi specifice anumitor programe, afisate pe ecran si care pot fi activate,
printr-un clic sau doua clicuri, prin actionarea butoanelor mouse-ului.

Butonul din stânga se apasa cu degetul aratator de la mâna dreapta, butonul din drepta se apasa
cu degetul mijlociu al aceleiași mâini.

Pentru persoanele cu mâna indemânatica stânga, se pot seta funcțiile butoanelor invers, pentru a
utiliza mâna stânga și aceleași degete. Control Panel, Mouse, ca în figura 1.13. Aceasta setare
reprezinta o funcție a sistemului de operare.

Figura 1.13. Butonul de setare a schimbarii funcțiilor butoanelor mouse-ului

1.3.2. Echipamente periferice de iesire (de extragere)

Aceste echipamente permit vizualizarea rezultatelor obtinute prin prelucrarea datelor de catre
programele puse în lucru, indiferent de natura lor: date numerice, texte, imagini grafice statice
sau în miscare.
Monitorul sau display-ul sau ecranul reprezinta componenta care împreuna cu tastatura face
parte din configuratia de baza a oricarui calculator personal, fiind destinat pentru afisarea, pe
ecran, a informatiilor alfanumerice si grafice.
Monitoarele prezinta urmatoarele caracteristici mai importante:
- calitatea grafica a afisarii;
- dimensiunea ecranului (diagonala) si dimensiunile imaginii afisate;
- numarul de culori;
- viteza de lucru;
- gradul de periculozitate al radiatiilor pe care le emite.

Exista doua moduri distincte de afisare a informatiilor pe ecran: modul text sau alfanumeric si
modul grafic.
Calitatea grafica este asigurata de doua elemente:
definitia;
rezolutia.
Definitia monitorului este data de dimensiunea punctelor ce formeaza imaginea. Punctul ca
unitate elementara de imagine se numeste pixel. Cu cât dimensiunea unui punct este mai mica,
cu atât definitia este mai buna si cu cât numarul de puncte este mai dens, spunem ca rezolutia
este mai buna.
În ce priveste definitia, în productia de monitoare, s-a ajuns la o valoare standard de 0,28 mm
pentru diametrul unui pixel, valoare întâlnita la majoritatea ecranelor, fiind considerata o
definitie buna. Exista si variante de monitoare cu definitie superioara, cu diametrul unui pixel
sub 0,28 mm.
Pentru producerea imaginii “se genereaza” pe ecran un fascicol de drepte paralele orizontale care
se intersecteaza cu un fascicol de drepte paralele verticale. La intersecții se afla pixelii,
obținându-se astfel o matrice.
Rezolutia desemneaza dimensiunea matricei de pixeli pe care o poate afisa monitorul, deci
numarul maxim de puncte ce pot fi afisate pe suprafata unui ecran. Nu s-a ajuns la o
standardizare deplina dat fiind diversitatea monitoarelor si numarul mare de producatori.
Rezoluția reprezinta un produs neefectuat între numarul de pixeli de pe orizontala care se
înmulțesc cu numarul de pixeli de pe verticala.
Câteva rezolutii: 640x480, 800x600, 1024x768, 1280x800, 1280x1024, 1600x1200, 1680x1050,
1920x1200.
Dimensiunea ecranului este reprezentata de marimea diagonalei exprimata în inches.
Dimensiunile mai frecvent întâlnite sunt de 14; 15; 17; 19; 21 inches.

Pentru prelucrari imagini video se recomanda rezolutii mai mari.

Dimensiunile afisarii se refera la posibilitatea monitorului de a reda imagini în doua sau trei
dimensiuni. Cele cu trei dimensiuni sunt mult mai costisitoare și nu se utilizeaza în mod curent.
Imaginea afisata pe monitor poate fi reglata si manual, putându-se interveni asupra luminozitatii,
contrastului, pozitiei si geometriei imaginii, borduri, culori etc.

Trebuie mentionata placa video, care este componenta în care se formeaza continutul imaginii.
Aceasta este memorata în ceea ce se numeste memoria video, o memorie tot de tipul RAM, din
care, circuite specializate citesc si afiseaza imaginea. Practic imaginea se reafișeaza cu o viteza
care definește rata de refresh, 60Hz fiind viteza utilizata cel mai adesea. Pentru lucrul cu imagini
video se recomanda placi grafice speciale pentru astfel de prelucrari.
De retinut necesitatea concordantei dintre posibilitatile de “construire” a imaginii de catre placa
video si posibilitatile de redare oferite de catre monitor, în ceea ce priveste rezolutia si numarul
de culori.
Exista mai multe tehnologii pentru obtinerea imaginii pe ecran, tehnologii care le împart pe
acestea în urmatoarele categorii:
Monitoarele cu tub catodic – Cathod Ray Tube (CRT) - sunt pe cale de dispariție. Acestea sunt
construite si functioneaza pe principiul tubului cinescop. Radiațiile relativ mari, dar și consumul
mare de energie reprezint a doua dintre dezavantajele acestui tip de monitoare.
Monitoare cu cristale lichide (LCD-uri).
Monitoare cu LED-uri organice.
Monitoare laser.

Figura 1.14. Monitor CRT

(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Belinea-monitor19crt.jpg )

Figura 1.15. Monitor LCD

(sursa: http://www.evomag.ro/MONITOARE-Monitoare-LCD/BenQ-Monitor-
LCD-24-G2420HDB-45842.html )
Imprimanta reprezinta o componenta periferica optionala utilizata pentru obtinerea datelor
tiparite pe documente sau hârt ie obisnuita. Spre deosebire de alte echipamente periferice,
imprimantele sunt fabricate într-o gama foarte mare, în diverse tipuri si de catre un mare numar
de firme.
Principalele caracteristici dupa care se disting diferite tipuri de imprimante sunt:
- mecanismul de tiparire si principiul de functionare;
- viteza de tiparire;
- dimensiunea liniei tiparite;
- calitatea grafica a tiparirii (rezolutia);
- memoria proprie;
- existenta unui limbaj propriu (POSTSCRIPT);
- fiabilitatea si costul.
Cea mai frecventa clasificare a imprimantelor se face dupa tehnologia utilizata pentru obtinerea
imaginii. Pc-urile folosesc urmatoarele tipuri de imprimante:
- imprimante matriceale;
- imprimante cu jet de cerneala;
- imprimante laser;
- imprimante cu transfer termic, care spre deosebire de toate cele prezentate mai sus necesita
utilizarea hârtiei termo sensibile.
Pentru imprimante apare problema consumabilelor, panglica tusata, cartus de cerneala, toner si
hârtie. Alegerea unei imprimante va trebui sa tina cont nu numai de pretul de achizitie al
acesteia, dar si de viteza de imprimare (numar de foi pe minut), numarul de exemplare ce poate fi
obtinut cu consumabilul specific tehnologiei de imprimare.
Pentru a alege imprimanta potrivita unei activitați va trebui sa se raspunda cât mai precis la
urmatoarele întrebari:
- pe ce tip de hârtie, ca dimensiuni, voi lista?
- voi lista doar alb-negru sau și color?
- câte pagini voi lista într-o unitate de timp (zi, saptamâna, luna)?
Raspunsurile la aceste întrebari vor conduce la alegerea optima a imprimantei.
Vânzatorii de astfel de echipamente specifica aceste detalii în ofertele catre clienți.

Figura 1.16. Imaginea unei imprimante

(sursa: http://sergyyu.blogspot.com/2008/06/principiile-de-functionareimprimantei.html)
Hârtia, ca suport al imaginii, este un suport nereutilizabil. Din acest motiv, pentru situațiile unde
este necesar a se lista, dar aruncarea hârtiei ar însemna o mare risipa, s-a inventat hârtia
electronica, e-paper. Anul 1970 a marcat apariția hârtiei Gyricon. Hârtia electronica poate fi
“imprimata”, apoi ștearsa și rescrisa.

Figura 1.17. Imagine hârtie electronica într-o imprimanta

(sursa: http://obisnuit.eu/2011/08/09/hartia-electronica-i2r-acum-se-poate-rescrie/ )

Ploterele sunt imprimante speciale, utilizate în special în proiectarea asistata de calculator, dar în
ultima vreme si pentru obtinerea unor produse de relatii publice si publicitate, deci în domeniul
comunicarii. Ploterele pot utiliza hârtie A0, ca lațime, lungimea putând fi oricât de mare.
Suportul poate fi hârtie obișnuita sau orice alt material.

Figura 1.18. Imagine ploter

(sursa: http://www.printechelectronic.ro/plotere.htm )
1.3.3. Echipamente periferice de memorare

Comporta doua elemente: unitatea si suportul; suportul are o capacitate de memorare asemenea
memoriei interne. Iata cele mai uzuale echipamente din aceasta categorie:
FDD (floppy disk, sau disc flexibil), 1.44Mo 3.5”, 100Mo;

Figura 1.19. Interior de FDD

(sursa: http://www.google.ro/search?q=floppy+disk&hl=ro&prmd=imvns&tbm=isch&tbo=u&source=univ
&sa=X&ei=dQvSTvXMJpCE-waysqDADg&sqi=2&ved=0CEcQsAQ&biw=1366&bih=642 )

HDD (hard disk) 40Go, 80Go, 100Go, 120Go,…

Figura 1.20. Interior de HDD

(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Hard_disk_head_%28HDRI%29.jpg )
CD compact disc, 720 Mo;

Figura 1.21. Unitate CD

(sursa: http://www.google.ro/search?source=ig&hl=ro&rlz=&q=virtual+keyboard&btnG=C%C4%83utar
 e+Google#pq=imagine+unitate+cd&hl=ro&cp=11&gs_id=36&xhr=t&q=fotografie++unitate+cd&p
f=p&sclient=psyab&source=hp&pbx=1&oq=fotografie++unitate+cd&aq=f&aqi=&aql=&gs_sm=&gs_upl=&bav=o
n.2,or.r_gc.r_pw.,cf.osb&fp=3d9b2e5e1770b07e&biw=1366&bih=642 )

DVD (Digital Video Disc), cu capacitati de 4Gb, 8Gb.

Stick de memorie (SD, SSD) 2Gb, 4Gb, 8Gb, 16Gb, 32Gb sunt uzuale pe piata.
Capacitatea de memorare a acestora este în cont inua crestere.

Figura 1.22. Memorii USB și SSD

(sursa: http://www.oktal.ro/carduri+memorie/filtru/Tip-Tip-Memory%20Stick%20Pro%20Duo/

Unitatile de interfata sunt dispozitive ce permit comunicatia între doua echipamente cu

caracterist ici functionale diferite. Împreuna cu magistralele, unitatile de interfata reprezinta
totalitatea circuitelor prin care echipamentele de intrare/iesire precum si unitatile de memorie
externa sau alte componente, se conecteaza la unitatea centrala.
Denumirea de interfata este generica, pentru ca în realitate fiecare dintre acestea are o denumire
proprie cum ar fi: adaptor video, driver de disc, modem, controler etc.
Magistralele sunt ansambluri de circuite prin care se realizeaza circulatia datelor în cadrul unui
sistem de calcul. Doua sunt functiile importante ale magistralelor într-un sistem de calcul si
anume:
- asigura legatura fizica si comunicatia între diferite componente ale calculatorului;
- asigura fluxul datelor în interiorul calculatorului, în t impul prelucrarii acestora si a fluxului de
semnale care întretin sistemul în stare de functionare.

Denumirea de "magistrale" a fost data acestor circuite tocmai pentru a sublinia importanta lor în
realizarea comunicarii între componentele calculatorului. Fluxul datelor pe magistrale este
paralel si se realizeaza pe 8, 16, 32 sau 64 de biti, în functie de natura informatiilor si de
performantele placii de baza.
 Figura 1.23. Magistrala calculator
(sursa: http://www.studentiladrept.tk/wp-content/uploads/documents/Curs%208%20-%20TIC.pdf

Conectorii sunt extremitati (socluri) ale placii de baza, prevazute cu seturi de terminale prin
intermediul carora sunt conectate placile de extensie la magistralele calculatorului. Numarul
conectorilor difera în functie de tipul placii de baza.

Sarcina de lucru 1
Cereti de la 2 sau 3 firme ce vând calculatoare configuratii pentru prelucrari obisnuite (texte,
tabele simple, navigare pe net) si configuratii pentru prelucrari video si audio. Scrieti pe o foaie
concluziile la comparatia dintre configuratiile pe care le aveti. Cautati solutia cea mai eficienta
din punct de vedere calitate/pret.
Cereti, de asemenea o ofera de imprimante, în care sa fie specificate viteza, numarul de
exemplare pe unitatea de consumabil. Faceti o analiza economica a ofertelor.

Rezumat
În prezentul modul se evidentiaza componentele Hardware ale calculatorului, componente ce nu
pot functiona de la sine, ele functioneaza pe baza celei de-a doua componente ce va fi explicata
în modulul urmator. UC-ul este componenta în care se executa instructiunile, adica, de fapt, se
opereaza datele. Memoria interna este componenta în care trebuie sa se afle temporar programele
si datele aferente. Echipamentele periferice permit vehicularea datelor si memorarea acestora.
Bibliografie minimala
Fatu T. s.a. (1998). Sisteme de operare. Editura Pro Juventute.
Panfiloiu Gheorghe. Note de curs. Suport magnetic.
2. SISTEME DE PROGRAME
Obiective specifice:

La sfârsitul capitolului, vei avea capacitatea:

- sa dialoghezi cu calculatorul;
- sa realizezi operatii uzuale cu fisierele;
- sa utilizezi facilitatile informatice în scopuri diverse.

2.1. Clasificarea software-ului

Software-ul reprezinta totalitatea programelor ce pot fi executate de un calculator electronic.

Programul reprezinta un ansamblu de instructiuni de realizeaza o anumita sarcina (task).

Programele se pot clasifica în trei mari categorii: software de baza, software de aplicatii
(programe de aplicatii) și software intermediar.
Software de baza: sisteme de operare, programe utilitare, medii de programare.
Programe de aplicatii. Sunt programele ce rezolva problemele concrete ale diferitilor utilizatori
și corespund diverselor domenii de activitate. Aceste programe sunt realizate cu ajutorul mediilor
de programare de catre persoane sau firme specializate în activitatea de programare.
Software-ul intermediar este o categorie de programe aparuta mai recent și care desemneaza o
serie de instrumente software specializate: programe procesoare de texte, programe de calcul
tabelar, programe de grafica, programe de prelucrare imagini statice și în miscare, etc.

2.2. Sisteme de operare. Definitie. Functii de baza

Sistemul de operare(SO, sau Operating System-OS) este format dintr-un set de programe ce
realizeaza interfata cu utilizatorul și care îndeplineste în acelasi timp urmatoarele functii de baza:
- gestioneaza echipamentele periferice (gestiunea operatiilor de intrare/iesire);
- gestioneaza memoria interna;
- gestioneaza procesele de calcul, încarcarea, executia și terminarea executiei programelor.
Exista mai multe sisteme de operare: Linux, Windows, UNIX, DOS, etc.
Figura 2.1. ilustreaza poziția sistemului de operare în lucrul cu calculatorul.
 Figura 2.1. Poziția sistemului de operare într-un sistem de calcul

De reținut prima funcție, aceea de realizare a interfeței cu utilizatorul. Aceasta reprezinta, de fapt
funcția prin care utilizatorul “dialogheaza” cu calculatorul.
De aici se mai poate concluziona ca sistemul de operare este OBLIGATORIU, pentru a putea
lucra cu un calculator. Primul lucru pe care un utilizator trebuie sa-l învețe este sa cum sa
“comunice” cu sistemul de operare.
Imaginea afișata de orice sistem de operare pe ecran poarta numele de imagine desktop. Aceasta
imagine poate fi personalizata, pentru ca astfel, utilizatorul sa-și poata crea ambianța dorita în
lucru. Aceasta personalizare înseamna ca un utilizator poate afișa pe ecran orice imagine dorește.
Pe desktop sistemul de operare afișeaza o serie de pictograme standard. Utilizatorul poate afișa
pe desktop oricâte pictograme dorește. Se recomanda afișarea a cât mai puține astfel de imagini,
deoarece toate pictogramele micșoreaza resursele calculatorului respectiv.
Sistemele de operare afișeaza pe ecran o imagine standard, iar în partea de jos a ecranului o bara
de stare, în care se afișeaza programele care se executa. Pe ecran sunt plasate pictograme(icon-
uri) ce reprezinta simboluri ale unor programe. Deoarece lucrul cu calculatorul reprezinta, de
fapt, solicitarea de catre utilizator a execuției unor programe care sa realizeze ceea ce dorește
acesta, exista posibilitatea afișarii pe ecran a simbolurilor acestor programe.
Utilizatorul va trebui doar sa execute un dublu-click cu mouseul deasupra pictogramei ce
reprezinta programul pe care dorește sa-l execute, iar sistemul de operare va face acest lucru. Iata
o prima “comanda” a unui sistem de operare.
Execuția oricarui program înseamna afișarea imaginii standard a programului respectiv într-o
zona dreptunghiulara, numita fereastra. Componentele standard ale unei ferestre sunt:
- bara de titlu, care conține numele programului și a fișierului curent, precum și o serie de
butoane pentru manevrarea ferestrelor, precum și accesul la un meniu vertical ce conține
comenzi de manevrare ferestre;
- meniul orizontal prin care se dialogheaza cu utilizatorul;
- bare cu instrumente de lucru(Toolbars);
- zona de lucru, în care se pot executa comenzi specifice programelor;
- bara de stare a programului, în care sunt afișate o serie de informații referitoare la starea
programului.
În dialogul cu utilizatorul se utilizeaza și alte tipuri de ferestre și butoane:
- ferestre de dialog, pentru deschidere/salvare fișiere. Prin intermediul acestor ferestre se pot
schimba discul și directorul implicit . Aceste ferestre se deschid ca urmare a selectarii butoanelor
de comanda: Browse(Rasfoire);
- ferestre derulante;
- ferestre de Help(ajutor interactiv);
- butoane de comanda;
- butoane de tip comutator și butoane de tip selecție a unei variante din multe. Butoanele de tip
comutator pot fi activate/dezactivate în orice combinație, funcțiile activate/dezactivate fiind
independente între ele. La butoanele de tip selecție nu se poate selecta la un moment dat decât
una din posibilitați.

Figura 2.2. Tipuri de ferestre și butoane

2.2.1. Sistemul de operare Windows

La momentul actual majoritatea sistemelor de operare realizeaza interfața cu

utilizatorul într-un mod grafic, ca în figura 2.3.
 Figura 2.3. Imaginea sistemului de operare Windows Vista, personalizata

În detaliul din figura 2.4. se pot fi observate pictograme, doua din ele fiind marcate cu ajutorul
unor sageți. De asemenea se remarca în partea de jos bara de stare, în care se afișeaza programele
ce se executa în acel moment în calculator.

Figura 2.4. Detaliu de desktop

2.2.2. Sistemul de operare Linux

În figura 2.5. este prezentata o imagine afișata de sistemul de operare Linux, distribuția Ubuntu.
Pot fi observate Aceleași componente ca în sistemul de operare Windows.
 Figura 2.5. Imagine standard desktop, sistem de operare Linux

În figura 2.6. se prezinta un exemplu de ecran în sistemul de operare Linux, când sunt deschise în
lucru doua programe. Programele care se executa se deschid tot în ferestre, ferestre ce au aceleași
componente ca în sistemul Windows. De remarcat prezența butoanelor pentru manevrarea
ferestrelor (închidere, minimizare aplicație, maximizare imagine) în partea din stânga sus a
ferestrei, spre deosebire de afișarea acelorași butoane în dreapta sus a ferestrei în sistemul de
operare Windows.

Figura 2.6. Imagine cu doua programe executate sub sistemul Linux

2.3. Notiunea de fisier. Manevre cu fisiere

Conceptele de baza utilizate sunt: fisier, unitate, director, cale și specificator de fisier.
Fisier
Fisierul este conceptul fundamental pe care se bazeaza organizarea structurala a tuturor
informatiilor și datelor memorate pe discuri magnetice și gestionate de sistemul de operare.
Un fisier este o colectie de informatii (date de prelucrat, programe, comenzi, texte, imagini,
sunete), omogena din punct de vedere al naturii precum și al cerintelor de prelucrare, organizata
dupa reguli bine determinate și memorata pe un suport tehnic de pe care pot fi citite automat de
calculator în timpul prelucrarii.
Pentru întelegerea notiunilor urmatoare un fisier poate fi asimilat cu o carte, sau ca un dosar în
care se pastreaza documente de acelasi tip, asezate în ordine cronologica.

Unitate
Unitatea (device) reprezinta un echipament periferic identificat printr-un nume simbolic de
dispozitiv. Numele de dispozitiv pentru unitatile de disc magnetic consta dintr-o litera urmata de
caracterul special doua puncte (:); litera A: identifica unitatea de floppy disc, litera C: identifica
hard discul, iar F: identifica unitatea de CD-ROM.
Hard discul poate fi împartit logic în mai multe discuri virtuale numite partitii, care se identifica
tot printr-un nume simbolic asociat (de exemplu: D:, E:, F: pentru trei partitii logice). Se
recomanda împarțirea unui hard disk în partiții. În prima partiție, C: sa se instaleze sistemul de
operare și celelalt e programe dorite a fi folosite de utilizatorul calculatorului. În celelalte partiții
se vor memora datele și alte fișiere de lucru.
Partiționarea se poate face:
1. În cadrul procesului de instalare a sistemului de operare pe calculator, ca prima operațiune.
Instalarea sistemului de operare este recomandata a se executa de catre un inginer de sistem
software, sau atunci când avem experiența și cunoștințe mai aprofundate despre calculatoare și
sisteme de operare.
2. În orice alt moment, dupa ce sistemmul de operare este instalat deja. Pentru aceasta este
nevoie însa de un program specializat, exixtând și resctricții legate de gradul de ocupare a
discurilor de pe calculatorul respectiv. Aceeași recomandare în ceea ce privește persoana care sa
efectueze aceasta manevra.

Director

Directorul (folder) este un alt concept fundamental pe care se bazeaza organizarea memoriei
externe a PC-urilor pe niveluri ierarhice arborescente pentru gestionarea fisierelor pe suporti
magnetici de tip disc. Organizarea în directori, subdirectori, subsubdirectori, s.a.m.d. este
similara metodei de arhivare a documentelor dintr-un birou, astfel : documentele de acelasi tip se
grupeaza într-un dosar, pe care se lipeste o eticheta, dosarul respectiv se pastreaza într-un
biblioraft, pe care iarasi se lipeste o eticheta. Se procedeaza asa, pentru ca acest mod de
organizare permite gasirea rapida a unui document, prin cautarea în etichetele bibliorafturilor,
apoi a dosarelor. Un director se constituie ca o tabela, ca un catalog ce contine nume de fisiere,
dimensiunile acestora exprimate în bytes, data când fisierele au fost create sau modificate și
eventual numele de subdirectori inclusi.
Directorul apare ca o zona virtuala de disc alocata unui grup de fisiere. O comanda este limitata
implicit numai la prelucrarea fisierelor și programelor din directorul curent, daca nu s-a
specificat în mod explicit un alt director. Atunci când numarul de fisiere dintr-un director este
destul de mare sau când exista mai multi utilizatori, fiecare utilizator având fisiere proprii, se pot
folosi subdirectori inclusi într-unul din directori; în acest caz, organizarea structurala poarta
denumirea de sistem de directori multinivel sau sistem ierarhizat de directori; primul nivel este
constituit din directorul radacina creat automat atunci când se formateaza discul, director la care
se conecteaza ceilalti directori.
Simbolul unui director este: .

Calea
Calea (path) reprezinta “drumul de urmat“ prin structura arborescenta a directorilor de pe un
suport de tip disc, pornind din directorul radacina, pâna în directorul în care se afla fisierul dorit.
Exemplu: \Program files\Microsoft Office\CLIPART\Publisher\Backgrounds
Primul caracter \ reprezinta simbolul directorului radacina (root), celelalte caractere \ fiind
caracter despartitor între numele fiecarui director.

Specificator de fisier
Specificatorul de fisier identifica un fisier. Acesta, specificatorul de fisier, are patru componente,
astfel: [unitate][cale]nume fisier[.extensie]. Parantezele patrate, [ ], au în aceasta însiruire
semnificatia unui metacaracter, care înseamna faptul ca ceea ce se afla între perechile de
paranteze reprezinta un element optional. Este asa, pentru ca atunci când se lucreaza cu fisiere,
trebuie comunicat sistemului de operare unde se afla fisierul respectiv, care îi este numele și ce
tip de fisier este. La un moment dat, activa nu poate fi decât o unitate periferica, aceasta poarta
numele de unit ate implicita sau curenta. Pe aceasta unitate implicita poate fi activ doar un singur
director, numit director implicit sau director curent. În cazul în care fisierul cu care se doreste a
se lucra se afla pe discul și directorul implicit, acesta nu mai trebuie precizat. Se poate observa ca
de fapt se simuleaza “prescurtarile” și “presupunerile” din modalitatea curenta de lucru din afara
calculatorului. Din specificatorul de fisier, doar numele este obligatoriu. Numele se recomanda a
fi dat astfel încât sa reprezinte continutul. Acest nume poate fi asemuit cu o eticheta. Un nume
sugestiv ne precizeaza continutul fisierului, fara a fi nevoie sa-l deschidem. Extensia fisierului
precizeaza tipul acestuia. Extensia este formata din minim un caracter și maxim patru.
Iata câteva exemple:
1. .EXE - fisier executabil;
2. .SYS - fisier ce contine un driver sau informatii apartinând sistemului;
3. .LIB - fisier continând o biblioteca de programe;
4. .DLL - fisier dintr-o biblioteca de programe de legatura cu acces direct;
5. .BAS - fisier program-sursa în limbajul BASIC;
6. .C - fisier program-sursa în limbajul C;
7. .HTM - fisier HTML, accesibil cu un program browser;
8. . HTML - fisier HTML, accesibil cu un program browser;
9. .DOCX - fisier continând documente obtinute cu programul Word, versiunea 2007;
10. .DOC - fisiere continând documente, programul Word.
11. .ODT – fișiere conținând documente, programul Text document din OpenOffice.org.
Daca tinem cont de comparatia sugerata, un fisier poate fi privit ca o carte, atunci manevrele pe
care le putem face sunt:
deschiderea fisierului, care se face în programele corespunzatoare, respectiv închiderea
fisierului.
copierea fisierului dintr-un director în altul cu schimbarea, sau nu a suportului de memorare.
mutarea unui fisier.
 stergerea fisierului, care se recomanda a se face cu precautie, deoarece prin aceasta manevra se
pot pierde date sau programe utile. În mod evident stergerea se face atunci când continutul
fisierului nu mai este de actualitate.
redenumirea unui fisier, reprezinta schimbarea “etichetei”

2.4. Modalitati de comunicare între programe și utilizatori

2.4.1. Comunicarea între sistemul de operare și utilizatori

În versiunile actuale ale sistemelor de operare comunicarea, sau dialogul cu utilizatorul se face
într-o modalitate grafica, în care notiunile de baza sunt: desktop-ul, icon-urile și ferestrele. Exista
și posibilitatea dialogului în modul clasic, asa numitul mod comanda, dar acesta este incomod,
fiind utilizat foarte putin. În exemplele urmatoare se prezinta imagini din sistemul de operare
Windows, varianta Vista Professional. În funcție de varianta de sistem de operare Windows
utilizata pot exista diferențe, unele chiar semnificative. Imaginea afisata de sistemul de operare
dupa punerea sub tensiune poarta numele de imaginea de pe desktop. Practic, pe ecran se
simuleaza partea de sus a unui birou, de aici și denumirea. Pe desktop sunt “asezate” imagini în
miniatura, numite icon-uri, sau pictograme, care reprezinta programe. Pictogramele sunt însotite
și de denumirea programului respectiv. Lucrul cu calculatorul înseamna cerinta utilizatorului,
adresata calculatorului, de a executa diferite programe, care rezolva problemele concrete ale
acestuia. Programul se pune în lucru printr-un click pe pictograma, sau pe denumirea ce o
însoteste, urmat de apasarea pe tasta Enter, sau printr-un dublu-click peste pictograma sau
denumire. Orice program care îsi începe executia pe calculator afiseaza o imagine
corespunzatoare acestuia într-o zona dreptunghiulara numit a fereastra. Pot fi deschise simultan
mai multe programe, dar oricâte ferestre ar fi deschise, numai una este activa, adica în care se
poate lucra. Posibilitatea executarii în paralel a mai multor programe poarta numele de
multitasking. Deschiderea ferestrelor corespunzatoare programelor care se solicita a fi
executate se afiseaza pe ecran “unele deasupra altora”, dinspre ecran spre utilizator. Fiecare
program deschide pe desktop, în bara de task-uri (taskbar) o fereastra mica în care afiseaza
numele programului. În figurile urmatoare pot fi observate elementele precizate în acest paragraf.

Figura 2.7. Desktop. Pictograme. Bara de task-uri.

 Figura 2.8. Trei ferestre deschise (trei programe pornite)

În figura 2.8. în bara de taskuri apar patru programe, iar pe desktop sunt afisate doar trei ferestre.
Programul Paint are fereastra minimizata. În figura 2.9. sunt precizate componentele unei
ferestre.

Figura 2.9. Componente ferestre

 Figura 2.10. Butonul de Start

Butonul de Start permite afisarea unui meniu vertical ce da posibilitatea accesului la toate
programele instalate pe calculator. Optiunea All Programs deschide lista tuturor programelor.
Printr-un click pe denumirea programului dorit acesta îsi începe executia. Din aceasta lista, daca
se doreste sa se lucreze mai mult cu un anumit program, atunci se sugereaza click dreapta pe
numele programului, apoi selectare pe rând: Send to, Desktop (create shortcut). În acest mod va
apare pe desktop pictograma programului, având astfel acces mai rapid la programul respectiv.

2.4.2. Comunicarea între alte programe și utilizatori

Programele actuale furnizeaza solutii complete pentru obtinerea rezultatelor dorite de utilizatori.
Pentru realizarea acestora se solicita efectuarea mai multor operatiuni (comenzi). Acest lucru
presupune ca utilizatorul sa comunice programului ce doreste sa faca. Pentru realizarea acestui
dialog programele dispun de urmatoarele:
- sistem de meniuri: orizontale, verticale, combinate;
- bare cu instrumente de lucru;
- ferestre de dialog;
- butoane;
- sistem de ajutor interactiv (Help).

Meniurile reprezinta texte ce precizeaza comenzile ce pot fi executate de catre program.

Asezarea acestor optiuni pe o linie, una lânga cealalt a alcatuiesc meniurile orizontale, una sub
alta meniurile verticale, iar afisarea unui meniu vertical la selectarea unei optiuni dintr-un meniu
orizontal meniu combinat. Alegerea uneia sau alteia dintre comenzi se face cu ajutorul mouse-
ului, prin suprapunerea cursorului peste cuvântul dorit și apasarea pe buton (stânga). Se
poate utiliza și tastatura. Se apasa, în ordine pe tasta Alt (are drept rezultat activarea meniului-
dispare cursorul din zona activa de pe ecran și una dintre optiunile meniului devine marcata prin
schimbarea fondului de afisare), apoi tastele sageti stânga sau dreapta și la final pe tasta Enter.

Figura 2.11. Meniuri și bara cu instrumente de lucru

Figura 2.12. Fereastra de dialog cu diferite tipuri de butoane

Butoanele radio permit selectarea unuia dintre butoane din grupul respectiv. Cu un click pe
simbolul dorit butonul devine activ, celalalt buton din grup dezactivându-se automat.
Butoanele nonexclusive sunt butoane de tip comutator. Click în patratul reprezentat de buton
duce la aparitia sau disparitia “bifei”. Bifa prezenta reprezinta activarea optiunii, lipsa acesteia
starea contrara. Butoanele din aceasta categorie pot fi activate/dezactivate în orice combinatie.
Lista derulanta functioneaza pe principiul butoanelor exclusive. Dintr-o lista de optiuni se
afiseaza una dintre ele. La apasarea pe butonul cu vârful de sageata în jos se afiseaza tot
continutul ferestrei, eventual cu bara de defilare verticala și orizontala, sub forma unei liste.
Click pe optiunea dorita are drept rezultat restrângerea imaginii și afisarea în cadrul ferestrei a
optiunii respective.
Butonul cu incrementare permite introducerea unei valori numerice, începând cu numarul
implicit (de obicei 1), pâna la o valoare maxima, prin apasarea pe vârfurile sagetilor. Vârf de
sageata sus creste cu 1 valoarea numarului, vârf de sageata jos descreste cu 1 valoarea
numarului. În acest fel se evita dactilografierea numarului de catre utilizator.
Butoanele de comanda reprezinta diferite actiuni ce se vor executa de catre program la selectarea
acestuia cu ajutorul mouse-ului. Unele butoane deschid alte ferestre de dialog. În acest caz noua
fereastra se afiseaza peste ultima fereastra deschisa.
Iesirea dintr-o fereastra de dialog se face prin actionarea pe butonul OK, ce are drept urmare
închiderea ferestrei (disparitia imaginii acesteia) și executia comenzii, sau optiunii solicitate prin
afisarea acestei ferestre, în cazul de fata, tiparirea la imprimanta a documentului. Daca se
actioneaza butonul Cancel (Anulare), fereastra se închide și nu se executa nimic, sau optiunile
modificate nu sunt luate în considerare. Închiderea ferestrei de la butonul de închidere, este
similar actionarii pe butonul comenzii de anulare.
Pentru marirea vitezei de lucru, comenzile sau optiunile mai des utilizate au fost afisate sub
forma unor pictograme în barele cu instrumente de lucru (Toolbars). De retinut ca toate aceste
comenzi sau optiuni pot fi gasite și în sistemul de meniuri. Barele cu instrumente de lucru sunt
definite având în vedere diversele functii. Continutul barelor și afisarea lor poate fi personalizata
de catre utilizator, dupa dorinta.

2.5. Programe utilitare ale sistemului de operare Windows

Pentru întretinerea fisierelor și a structurii arborescente sistemul de operare Windows ofera
programul utilitar My Computer. Programul poate fi pus în lucru prin dublu-click pe pictograma
de pe desktop sau click pe butonul Start, apoi Computer (My Computer), depinzând de versiunea
sistemului de operare sub care se lucreaza. Daca sistemul de operare este Windows Vista, atunci
imaginea standard la punerea în lucru a programului este ca în figura 2.13.
 Figura 2.13. Imaginea standard program My Computer

Click pe numele discului afiseaza în fereastra din dreapta continutul discului respectiv, imaginea
din figura 2.14. ilustreaza aceasta manevra.

Figura 2.14. Continutul discului curent (în acest caz, discul C:)

Afisarea continutului directorului curent, în fereastra din dreapta, se poate face în mai multe
moduri, prin selectarea butonului View din bara de meniu a programului, ca în figura 2.15.
 Figura 2.15 Alegerea modului de afisare a continutului ferestrei directorului curent

Prin click pe tipul dorit se afiseaza corespunzator continutul. Se poate utiliza și selectarea cu
ajutorul cursorului din fereastra prin manevra de glisare. Îti propun sa selectezi pe rând toate
posibilitatile oferite și sa alegi modalitatea care îti convine. De remarcat ca în partea de sus a
acestei ferestre din dreapta apar, în functie de tipul de vizualizare ales mai multe rubrici.

Figura 2.16. Modalitati de afisare continut fereastra

Iata cum pentru modalitatea de afisare detaliata (Details) 1, apar cele cinci rubrici asezate în bara
4, conform figurii 2.16. Pentru fiecare din detalii, apare un buton 2, reprezentat de un vârf de
sageata în sus sau în jos. Pentru detaliul Name, cu click pe sageata se poate selecta vizualiza lista
de fisiere în ordine alfabetica (sageata sus) sau în ordine inversa alfabetic (sageata jos). Butonul
3 deschide o fereastra de dialog mai ampla. Pentru detaliul Date modified, sageata va permite
afisarea fisierelor în ordine crescatoare dupa data calendaristica sau în ordine descrescatoare
dupa aceeasi data.
Îti propun, ca exercitiu, sa încerci toate posibilitatile oferite de view și toate variantele posibile
conform celor precizate în paragraful anterior. Aceste posibilitati multiple de afisare sunt utile
când cautam un fisier dupa nume, sau dupa data crearii, sau dupa oricare alt criteriu.

Pentru crearea unei structuri arborescente, spre exemplu:

D:\documente personale se va proceda ca în figura 2.17.
 Figura 2.17. Succesiunea de click-uri pentru crearea unui director pe discul D:

Drept rezultat, imaginea din figura 2.18 unde se introduce denumirea dorita direct peste
denumirea implicita, New Folder.

Figura 2.18. Crearea directorului cu numele “documente personale”

Terminarea introducerii denumirii se face prin apasarea pe tasta Enter, sau cu click într-o alta
zona a ecranului.
Sa presupunem ca documentele personale sunt reprezentate de doua tipuri: texte obtinute cu
programul Word și prelucrari de imagini cu programul Gimp. Într-o astfel de situatie se
recomanda ca în directorul “documente personale” sa cream doua subdirectoare, a caror
denumire sa fie: “texte” și respectiv “imagini”. Pentru a realiza acest lucru se va executa dublu
click pe denumirea directorului tocmai creat, iar în fereastra obtinuta se execute manevrele 2, 3,
4 din figura 2.17 de doua ori. Prima data se va introduce denumirea primului subdirector, a doua
oara cea de-a doua denumire. Va rezulta o imagine ca în figura 2.19.
 Figura 2.19. Directorii “texte” și “imagini”

Se poate observa ca în fereastra din stânga apare directorul curent (parinte) în care se afla cei doi
subdirectori.
Într-un mod similar se poate crea orice structura, care defineste astfel o arborescenta. Crearea ei
se face în modul similar cresterii unui copac. Întâi se creeaza ramura mai aproape de radacina, se
face director curent acest director, apoi în el se creeaza noile ramuri dorite s.a.m.d.
Se recomanda crearea unei astfel de arborescente pentru a putea regasi usor, ulterior fisierele
dorite.
Tot cu ajutorul acestui program pot fi efectuate urmatoarele manevre cu fisiere: copiere, mutare,
redenumire, stergere. Pentru a efectua oricare dintre aceste manevre întâi trebuie selectat fisierul
sau fisierele. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul mouse-ului. Se poate selecta un fisier sau un
grup de fisiere. Grupul de fisiere poate fi compact, sau pe sarite. Iata în continuare modalitatea
de selectare:
- un fisier: click pe nume
- grup de fisiere - compact: click pe primul nume, 1, apoi click pe ultimul nume din grup tinând
apasata tasta Shift, 2
 Figura 2.20. Selectarea unui grup compact de fisiere
- pe sarite: click pe primul nume, apoi click pe orice alt nume simultan cu apasarea pe
tasta Ctrl.

Figura 2.21. Selectare grup fisiere pe sarite

Click pe 1, apoi click pe 2 tinând apasata tasta Ctrl, apoi click pe 3 tinând apasata tasta Ctrl, are
drept rezultat selectarea celor trei fisiere. Din figura 2.21 se poate observa marcajul fisierelor
selectate.
La oricare tip de selectie sistemul de operare raspunde prin schimbarea modalitatii de afisare a
numelui sau grupului de nume, pentru a arata astfel utilizatorului ca ia în considerare actiunea
acestuia. Daca selectia unui grup este eronata, click în orice alta parte din fereastra are drept
rezultat deselectarea grupului respectiv.
Dupa selectare se poate efectua manevra. Pentru aceasta se plaseaza mouse-ul deasupra zonei
selectate, apoi click dreapta. Se deschide un meniu (vertical) contextual. Optiunile care ne
intereseaza acum sunt: Cut, Copy, Rename, Delete.
 Figura 2.22. Meniul contextual pentru efectuare manevre cu fisiere

Optiunea Rename va da posibilitatea schimbarii numelui doar a fisierului deasupra caruia se alfa
cursorul mouse-lui, chiar daca este selectat un grup de fisiere.
Optiunea Cut permite mutarea fisierului sau grupului, fiind prima operatiune ce trebuie efectuata.
Apoi se schimba discul și/sau directorul curent, ajungându-se la destinatie și cu click pe butonul
dreapta se va selecta optiunea Paste.
Optiunea Copy permite copierea fisierului sau grupului, fiind prima operatiune ce trebuie
efectuata. Apoi se schimba discul și/sau directorul curent, ajungându-se la destinatie și cu click
pe butonul dreapta se va selecta optiunea Paste.
Optiunea Delete deschide o fereastra de dialog care solicita o confirmare suplimentara privind
intentia de stergere. În fapt nu este o stergere propriu-zisa ci o mutare a fisierului/fisierelor într-
un director special Recycle Bin. Din acest director fisierele sterse pot fi recuperate. S-a construit
acest mecanism deoarece operatiunea de stergere poate duce la pierderea unor date sau programe
importante.

Figura 2.23. Fereastra de confirmare a intentiei de stergere

Daca se raspunde cu Yes, fisierul/fisierele sunt mutate în Recycle Bin. Daca se selecteaza No sau
se închide fereastra (de la butonul de închidere fereastra) fisierul/fisierele sunt lasate pe loc.
 Figura 2.24. Stergerea definitiva sau recuperarea fisierelor mutate în Recycle Bin

În figura 2.24 se arata cum se pot sterge definitiv fisierele-Empty the Recyle Bin- sau se
recupereaza- Restore this item, sau Restore.
Exista și posibilitatea ștergerii definitive a unui fișier, prin apasare simultana pe tastele <Shift> și
<Del>, fiind selectat fișierul sau grupul de fișiere dorite. Nu recomand aceasta manevra,
deoarece ștergerea poate duce la pierderea unor date importante.
Dupa o ștergere accidentala se pot recupera fișierele șterse cu ajutorul unor programe
specializate, ce pot fi descarcate gratuit de pe Internet.

2.6. Retea locala de calculatoare

Retelele sunt formate dintr-un ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor
medii de comunicatie care au scop asigurarea folosirii de catre un mare numar de utilizatori a
tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza și aplicatii) și informationale (baze
de date).
Resursele fizice înseamna accesul pe discuri de pe alte calculatoare, de obicei în directori cu
numele Public. De asemenea accesul la imprimante de birou este mult utilizat în practica.
Programul Computer (My Computer) prezentat la punctul 2.5 da posibilitatea accesului la
resursele unei retele locale. A se vedea în fereastra din stânga, Network (retea).
Accesul la baze de date se face cel mai adesea prin intermediul programelor de acces la Internet,
care realizeaza interfata cu serverele pe care se afla aceste date.

2.7. Platforme de lucru în echipa

Aceste platforme se bazeaza pe accesul la Internet. Prin intermediul programelor browser
(programe ce acceseaza reteaua Internet: Internet Explorer, Mozilla Firefox, Opera, Google
Chrome, etc.) se creeaza acces parolat la astfel de platforme de lucru. Platformele asigura accesul
la diferite programe utile în orice activitate: un editor de texte propriu, un program de calcul
tabelar propriu, depozitar de fisiere, calendar pentru planificare activitati. Un utilizator poate da
acces, în citire și/sau scriere, la oricare tip de date din colectia proprie acelor utilizatori pe care îi
agreeaza. Astfel nu conteaza locul de lucru sau de domiciliu al utilizatorului și al celor care au
acces la datele respective. Practic, distantele dispar. Datele sunt pastrate pe serverele care
organizeaza plat formele respective.
În figurile urmatoare se prezinta imaginile aceluiași portal, al Universitații Danubius din Galați,
în diferite programe browser.
Toate programele au o fereastra de adrese în care se potintroduce adresele de Internet ale
diferitelor site-uri, portaluri, etc.

Figura 2.25. Browser-ul Internet Explorer

Programul Internet Explorer este parte componenta a sistemelor de operare de tip Windows. S-a
ajuns la versiunea 9, pentru sistemele de operare Windows 7.
 Figura 2.26. Browser-ul Firefox
Browser-ul Firefox, ajuns la versiunea 42.0 este un produs al Mozilla.org și este un program free.
Este browser-ul implicit instalat la versiunile sistemului de operare Linux.
“Suntem o comunitate globala de oameni care lucreaza împreuna din 1998 pentru a face un
Internet mai bun.
Suntem o organizație non-profit dedicata promovarii sinceritații, inovației și oportunitații
online.
Și suntem un proiect cu sursa deschisa a caror programe au fost folosite pentru a construi
unele dintre cele mai bune aplicații de Internet.
Noi credem ca Internetul, cea mai semnificativa evoluție sociala și tehnologica a timpului nostru,
este o resursa publica care trebuie îmbunatațita și protejata.
Fundația Mozilla este o organizație non-profit dedicata acestor obiective, dar adevarata forța din
spatele Mozilla sunt oameni din întreaga lume care acționeaza pentru a construi webul pe care și-
l doresc. Și tu poți ajuta!” (sursa: https://www.mozilla.org/ro/about/)
 Figura 2.27. Browser-ul Google Chrome

Browser-ul Google Chrome este un produs al firmei Google. Este un produs proiectat și realizat
în ultimii ani și conține toate tehnologiile noi în materie de prelucrare a datelor pe Internet.

Browser-ul Safari este browser-ul companiei Apple. A fost dezvoltat pentru calculatoarele Mac,
dar au fost realizate și variantele pentru sisteme de operare Windows.

Rezumat
Programele se împart în mai multe categorii. În mod obligatoriu avem nevoie de un sistem de
operare a carui principala functie este aceea de a realiza dialogul cu utilizatorul.

Teste de autoevaluare
De retinut ca lucrul cu calculatorul este un dialog.
Dialogul este purtat între sistemul de operare și utilizator. Acesta din urma solicita sistemului de
operare executia a diferite programe, care realizeaza un obiectiv al utilizatorului. La punerea în
executie a unui program dialogul se realizeaza între programul respectiv și utilizator.
Raspunsurile la acest test se bazeaza pe parcurgerea sarcinii de lucru 2 și retinerea raspunsurilor
la manevrele solicitate.
1. Ce s-a întâmplat la minimizarea imaginii?
2. Ce s-a întâmplat la apasarea pe numele programului minimizat?
3. Ce s-a întâmplat la apasarea pe butonul de maximizare imagine?
4. Ce s-a întâmplat la miscarea mouse-lui, cu butonul blocat în bara de titlu a
ferestrei?
5. Ce s-a întâmplat la suprapunerea cursorului mouse-ului pe zona de ajustare dinamica a
dimensiunilor ferestrei, blocarea acestuia și miscarea lui pe masa?
6. Ce s-a întâmplat la apasarea pe butonul de închidere a ferestrei programului?

Raspunsuri la întrebarile din testele de autoevaluare

1. Fereastra s-a închis, ramânând doar dreptunghiul din bara de task-uri, adica programul ramâne
activ.
2. Programul reafiseaza fereastra în pozitia și marimea dinaintea minimizarii. Manevrele acestea
permit renuntarea afisarii ferestrei unui program, atunci când utilizatorul doreste întreruperea
temporara a lucrului cu acesta. Continuarea lucrului cu programul respectiv se face printr-o
simpla apasare pe numele programului în bara de task-uri.
3. Daca imaginea din butonul de maximizare imagine era (*), atunci rezultatul actiunii este
modificarea marimii ferestrei programului și modificarea imaginii din acest buton (**). Daca
situatia initiala era inversa, atunci imaginea ferestrei programului a ocupat întregul ecran și
butonul de maximizare imagine a devenit ca în (**).
4. Daca butonul de maximizare imagine este ca în (**), atunci manevra solicitata permite
mutarea ferestre într-o alta zona pe ecran.
5. Dimensiunile ferestrei afisate s-au schimbat în functie de directia de miscare a mouse-ului.
6. Programul s-a oprit și fereastra s-a închis (a disparut de pe ecran), disparând și numele
programului din bara de task-uri.

Lucrare de verificare
Analizati imaginea de pe desktop-ul calculatorului personal. Puneti în lucru un program.
Regasiti componentele ferestrelor precizate în figura 2.9 În continuare efectuati manevrele
solicitate și retineti raspunsul sistemului de operare. Apasati pe butonul de minimizare imagine.
Executati click, în bara de task-uri în dreptunghiul ce reprezinta programul minimizat prin
manevra precedenta. Apasati pe butonul de maximizare imagine. Executati click în bara
de titlu a programului pornit. Tineti blocat butonul și miscati mouse-ul pe masa, apoi eliberati
butonul. Suprapuneti cursorul mouse-ului peste zona de ajustare dinamica a dimensiunilor
ferestrei. Blocati butonul și miscati mouse-ul pe masa, apoi eliberati butonul. Apasati din nou
butonul de maximizare imagine. Apasati pe butonul de închidere program.
Observatie: vei folosi butonul din stânga al mouse-ului, deoarece nu s-a specificat nimic în plus
și ast fel functioneaza conventia implicita.
Bibliografie minimala
Fatu T. s.a. (1998). Sisteme de operare. Editura Pro Juventute.
Panfiloiu Gheorghe. Note de curs. Suport magnetic.
3. INTERFATA PROGRAMELOR DIN OPENOFFICE.ORG
4.1. 1
Obiective specifice:

La sfârsitul capitolului, vei avea capacitatea:

sa dialoghezi cu programele din pachet;
sa redactezi materiale în programele TextDocument, Spreadsheetsi Presentation;
sa aplici programele respective în situatii concrete de comunicare.

3.1. Punerea în lucru a programelor din OpenOffice.org 4.1.1.

Punerea în lucru a programului OpenOffice.org 4.1.1. se poate face în unul din urmatoarele
moduri:
- dublu click, daca pictograma programului OpenOffice.org 4.1.1. este pe desktop, apoi click pe
programul dorit: TextDocument, Spreadsheetsau Presentation;
- click pe butonul de start, All Programs, OpenOffice.org 4.1.1., apoi click pe programul dorit:
Writer, Calc sau Impress;
- daca la instalarea programului s-a datacceptul crearii unei pictograme în zona de
notificare(dreapta jos pe ecran), dublu click pe pictograma, New Documentși apoi pe programul
dorit: Writer, Spreadsheetsau Presentation.

Figura 3.1. Lansarea în execuție a programului prin dublu click pe Desktop

Se deschide o fereastra ca în figura 3.2.

Figura 3.2. Ecran punere în lucru program OpenOffice

 Figura 3.3. Lansarea în execuție de la butonul de Start

Click pe All Program, apoi OpenOffice.org 4.1.1.

Figura 3.4. Lansarea în execuție din zona de notificare

Dublu click pe pictograma deschide o fereastra ca în figura 3.5.

 Figura 3.5. Ecran de selectare modul din OpenOffice.org

Click pe New Document, apoi click pe programul pe care dorim sa-l lansam în execuție, urmatde
OK. Se poate lansa mai rapid prin dubluclick pe programul pe care dorim sa-l pornim.

3.2. Interfata programelor OpenOffice.org 4.1.1.

Programele din pachetul OpenOffice.org 4.1.1. dialogheaza cu utilizatorul în modul clasic, prin
intermediul meniului combinat: meniul orizontal cu meniul vertical și barele cu instrumentele de
lucru.
Lansarea în executie a programului Writer are dreptrezultatafisarea urmatoarei imagini:

Figura 3.6. Imaginea standard la pornirea programului Writer

Se afișeaza barele cu instrumente de lucru: Standard, Find și Formatting.
Lansarea în executie a programului Spreadsheetare dreptrezultatafisarea urmatoarei imagini:
 Figura 3.7. Imaginea standard la pornirea programului Spreadsheet

Se afișeaza barele cu instrumente de lucru: Standard, Find și Formatting.

Lansarea în executie a programului Presentation are dreptrezultatafisarea urmatoarei imagini:

Figura 3.8. Imaginea standard la pornirea programului Presentation

Se afișeaza barele cu instrumente de lucru: Standard, Presentation și Line and Filling.

Figura 3.9. Opțiunile meniurilor orizontale

Figura 3.9. prezinta meniurile orizontale din cele trei programe ce vor face obiectul cursurilor de
la aceasta specializare. Optopțiuni suntcomune programelor menționate mai sus. În cele ce
urmeaza voi prezenta conținutul acestor opțiuni.

Convenții grafice utilizate în sistemul de meniuri

Vârful de sageata , aflatîn dreapta unei opțiuni din meniul vertical semnifica faptul ca
selectarea acelei opțiuni va afișa în dreapta un altmeniu vertical.
Trei puncte ... aflate în dreapta unei opțiuni semnifica faptul ca la selectarea opțiunii se va
deschide o fereastra de dialog corespunzatoare acelei opțiuni.

Opțiunea File este cea care permite manevrarea fișierelor corespunzatoare programelor.

Figura 3.10. Opțiunea File în cele trei programe

New deschide un meniu vertical, ca în figura 3.11.

 Figura 3.11. Meniul vertical New

Combinația de taste Ctrl+N se va afla în dreptul programului în care ne aflam în acel moment. În
figura 3.11. captura de ecran a fostluata fiind în programul Spreadsheet. În resttotul este identic
în toate programele și dau posibilitatea deschiderii unui nou fișier de tipul corespunzator
cuvintelor din meniu.
Open... sau combinația de taste Ctrl+O deschide fereastra de dialog pentru deschiderea unui
fișier existent. Putem deschide simultan mai multe fișiere, pentru a face acestlucru repetam
manevra de deschidere pentru fiecare fișier în parte.
 Figura 3.12. Fereastra de dialog Open

Imaginea din figura 3.12. difera ca format, în funcție de sistemul de operare de tip Windows
instalatpe calculatorul pe care se lucreaza. De remarcatfereastra Search, dreapta sus, ce permite
cautarea unui fișier, atunci când nu ne mai amintim numele și/sau unde l-am memorat.
RecentDocuments prezinta o lista a ultimilor 10 fișiere ce au fostprelucrate de programele
respective. Avem astfel acces rapid la deschiderea acestor fișiere.
Wizards pune în lucru modulele de asistența de tip “vrajitor”, care poarta un dialog cu
utilizatorul. Programele au un setprestabilitde posibilitați de lucru și printr-un dialog minim se
potcrea fișiere corespunzatoare programleor în care ne aflam. Pentru începatori recomand
pornirea dialogului cu vrajitorii, pentru a putea vedea din posibilitațile de lucru și facilitațile
programelor respective.
Submeniul de la Wizards este același pentru toate programele și este prezentatîn figura 3.13.
 Figura 3.13. Submeniul Wizards

Primele trei opțiuni: Letter..., Fax..., Agenda... deschid un dialog pentru crearea unor documente
cu programul TextDocument, din categoriile respective, adica scrisori, faxuri sau agende de
lucru.
Opțiunea Presentation deshide vrajitorul programului de creare prezentari cu programul
Presentation(Impress).
Opțiunea Web Page... da posibilitatea obținerii unui documentce urmeaza a fi accesibil ca pagina
Web, deschizându-se programul TextDocument.
Opțiunile DocumentConverter... și Euro Converter... pun în lucru module de calcule economice
de conversie a unor date financiare în diferite monede europene.
Address Data Source... deschide vrajitorul pentru crearea unei baze de date, program ce nu face
parte din planul de învațamântal acestei specializari.
Close, Save, Save As..., Save All reprezinta comenzi referitoare la închiderea fișierului curent,
salvarea fișierului curentși salvarea tuturor fișierelor deschise. Daca se lucreaza cu un fișier, apoi
se dorește lucrul cu un altfișier, cu același program, se recomanda închiderea primului și
deschiderea celui de-al doilea. Închiderea unui fișier are dreptrezultatînchiderea programului
respectiv și apariția imaginii de pornire a programului, ca în figura 3. 14.
Figura 3.14. Conținutul ecranului dupa închiderea tuturor fișierelor

Reload va reîncarca fișierul curent.

Versions... este o opțiune interesanta, ce permite salvarea unor versiuni multiple ale aceluiași
documentîn același fișier. Procedura este mai complicata, necesitând mai multe manevre.
Versiunile potfi comparate, șterse, modificate.
Export, Exportas PDF... și Send dau posibilitatea salvarii fișierelor în alte formate. Opțiunea
Send permite expedierea prin intermediul poștei electronice a fișierului respectiv. Acestlucru este
posibil, daca utilizatorul își creaza un profil pe Control Panel, Mail.
Properties afișeaza mai multe proprietați ale fișierul respectiv. Printre alte informații se poate
vedea cine este autorul fișierului respectiv și cine a efectuatultima modificare.
Digital Signatures da posibilitatea utilizarii unui certificatelectronic pentru fișierul respectiv.
Certificatul „se introduce” în sistemul de operare prin manevrele: Control Panel, InternetOptions,
cadrul Contents.
 Figura 3.15. Introducerea unui certificatdigital
Un certificatdigital poate fi utilizatpentru certificarea fișierului respectiv, ca aparținând persoanei
care pretinde ca este. Pentru a putea atașa un certificat digital în contextul utilizarii programelor
din pachetul OpenOffice.Org, trebuie ca fișierele respective sa fie salvate în formatele implicite
ale programelor respective.
Templates permite gestionarea fișierelor de acesttip(șabloane) pentru programele respective.
Preview in Web Browser afișeaza conținutul fișierului curentca pagina Web în programul
browser implicitde pe calculatorul respectiv. Este o opțiune utila în contextul în care dorim ca
respectivul fișier sa fie accesibil pe Internet.
Page Preview este opțiunea ce permite vizualizarea conținutului în formatul în care conținutul
ar fi listatpe hârtie. De multe ori scara de afișare a întregii pagini nu ne permite sa distingem
conținutul, dar aranjarea în pagina poate fi observata cu ușurința. Acesta este de fapt și scopul
acestei opțiuni.
Print este opțiunea ce deschide fereastra de tiparire, ca în figura 3.16. Conținutul ferestrei difera
puțin, în funcție de programul în care ne aflam, datorita specificitații fișierelor cu care
programele respective lucreaza. Se poate remarca ferestra de preview din stânga. Pentru
completarea tuturor opțiunilor de tiparire se acceseaza pe rând toate cadrele ferestrei. Click pe
butonul Print va efectua tiparirea conform setarilor efectuate sau implicite.
 Figura 3.16. Fereastra de tiparire a fișierului
Printer Settings... permite efectuarea de setari ale imprimantei pe care urmeaza sa se efectueze
aceasta operațiune.
Exit este opțiunea ce permite parasirea programului. Cel mai adesea închiderea execuției
programului se face prin selectarea butonului din bara de titlu a programului. De reținut
însa și combinația de taste ce permite parasirea programului <Ctrl>+<Q>.
Situație neplacuta: se strica mouseul și nu avem la îndemâna un altul. Cum închidem programul
curent, mai ales ca am lucrat la conținut și nu putem sa-l pierdem. Mai trebuie sa și închidem
calculatorul. Combinația de taste mai sus precizata ne salveaza. Deci: <Ctrl>+<Q>.
Sarcina de lucru 1
Puneti în lucru programele din OpenOffice.org. Vizualizați toate opțiunile meniurilor. În
ferestrele cu mai multe cadre, activați fiecare cadru și vizionați opțiunile. Nu ezitați sa utilizați și
ajutorul interactiv, Help, apelat fie prin apasarea pe tasta <F1>, fie click pe butonul Help din
diferitele ferestre. Chiar daca explicațiile suntîn limba engleza, este un bun exercițiu. În acest
mod te familiarizezi cu interfața programelor și poți gasi ușor anumite opțiuni.

Opțiunea Edit a meniului orizontal conține în orice program opțiuni sau comenzi ce permit
modificarea unui conținutexistent. Editare reprezinta de faptoperațiunea de modificare a
conținutului și nu operațiunea de tiparire, cum se înțelege uneori. De reținut ca pentru a modifica
un conținuttrebuie mai întâi sa selectezi obiectul și apoi sa efectuezi modificarea.
Comenzile Undo și Redo sunt utile în operațiunile de modificare. Se întâmpla sa nu executam
corect o comanda. Click pe Undo ne readuce la starea dinaintea efectuarii comenzii eronate.
Redo executa din nou, ultima comanda.
Selection Mode este o opțiune numai în programul TextDocument(Writer) și permite setarea
modului de selecție. Avem doua opțiuni, ca în figura 3.17.
 Figura 3.17. Opțiunea Selection Mode din Edit-programul Writer

Modul Standard este cel cunoscut, adica plasam cursorul mouseului în interiorul textului,
apasam butonul stânga și-l ținem apasat concomitent cu mișcarea acestuia pe suportul de sprijin.
Pe masura ce trecem mouseul peste zone de text, acestea se selecteaza, fiind afișate pe un
altfond, albastru.
Modul Block Area permite selectarea textului aflatîn interiorul unui dreptunghi pe care-l
“desenam” peste textul respectiv. Textul este afișat tot pe un fond albastru. Figura 3.18 prezinta
aceste doua modalitați de selecție.

Selectarea în modul standard

Selectarea în modul Block

Figura 3.18. Selecțiile în programul TextDocument(Writer)

În opțiunea Edit se afla și comenzile Cut, Copy, Paste, Paste Special... și Select All.
Opțiunea Find and Replace... este utila în gasirea(find) unui cuvântsau fraze în interiorul
conținutului fișierului curent. Opțiunea în totalitate, adica gasire și înlocuire, este utila în situația
în care un același cuvânt trebuie înlocuit peste tot în interiorul unui text.
Opțiunea View conține printre alte comenzi, Toolbars care permite afișarea sau inhibarea
afișarii barelor cu instrumentele de lucru. În funcție de programul cu care se lucreaza se afișeaza
în mod implicitanumite bare cu instrumente de lucru. În anumite situații, în funcție de contextul
de lucru se afișeaza în mod automato alta bara cu instrumente de lucru, specifice, în locul alteia
care nu își are rostul în acel context. Dupa terminarea situației, se revine la afișarea standard.
Este o modalitate comoda de lucru. Nu se recomanda afișarea multor bare cu instrumente de
lucru, deoarece acestea micșoreaza suprafața utila. Barele cu instrumentele de lucru pot fi
personalizate. Aceasta operațiune consta în afișarea și/sau ștergerea afișarii unor butoane cu
diferite comenzi. Pentru a efectua o astfel de personalizare avem la dispoziție doua modalitați:

1. View, Toolbars, Customize...

2. Ca în figura 3.19.
 Figura 3.19. Modalitate de personalizare bara cu instrumente de lucru

În partea dreapta a fiecarei bare cu instrumente de lucru se afla butonul precizat de sageata 1, din
figura 3.19. Click pe butonul specificat deschide meniul ce are printre altele opțiunea: Customize
Toolbar...
Indiferent de modalitatea utilizata, se deschide o fereastra ca în figura 3.20.

Figura 3.20. Fereastra de personalizare bare cu instrumente de lucru

Utilizatorul poate selecta bara pe care dorește s-o modifice. Butonul New... permite crearea
propriilor bare cu instrumente de lucru.
În zona Toolbar Content utilizatorul poate activa/dezactiva, comenzile din lista, prin butoanele
de tip comutator ce însoțesc numele comenzii. De remarcat textul în extenso în zona Description,
textcare descrie ce executa comanda respectiva. Butonul Add... din aceasta zona a ferestrei de
dialog permite introducerea de comenzi noi din cele puse la dispoziție de program. Fereastra
Modify permite, printre altele: ștergerea comenzii selectate din zona de comenzi, modificarea
numelui comenzii. OK va lua în considerare modificarile efectuate, Cancel va lasa totul
nemodificat.
Opțiunea Insert conține comezi de inserare(adaugare) obiecte specifice programului în care se
lucreaza.
Opțiunea Format conține comenzi de modificare a modului de afișare a conținutului fișierului
curent, în totalitate, sau numai parțile selectate.
Opțiunea Tools conține comenzi de apelare la o serie de instrumente specifice programelor în
care se lucreaza. Doua dintre comenzi suntprezente în toate programelor: Customize... și
Options...
Comanda Customize... permite personalizarea barelor cu instrumente de lucru.
Comanda Options... afișeaza o fereastra ca în figura 3.21.

Figura 3.21. Fereastra Options

Sunt opt tipuri mari de setari ce pot fi executate în aceasta fereastra. În opțiunea OpenOffice.org
AAA se afla proprietatea General, iar în conținutul acesteia opțiunea Settings ce permite fixarea
unitații de masura. Se va alege dupa caz: Centimeter, Milimeter, Pica, Inch sau Point. Cel mai
adesea valoarea Centimeter este cea recomandata. AAA reprezinta programul în care ne aflam,
adica Writer, Calc, Impress.
Opțiunea Help deschide o fereastra de dialog ca în figura 3.22. Fereastra are doua zone vericale.
În partea din stânga se afla patru cadre: Contents, Index, Find și Bookmark(semne de carte). În
funcție de ce se selecteaza în partea din stânga(Zona de navigare-Navigation Pane), conținutul se
afișeaza în partea din dreapta. Conținutul exemplificatîn figura este din programul Writer. În
celelalte programe conținutul difera, evident, fiind specific programului.
Contents afișeaza pe capitole, conținutul unui manual virtual al programului respectiv. Un
dubluclick pe orice denumire va desfașura în jos un conținut specific. Când se ajunge la ultimul
nivel de organizare a conținutului, dublulclick afișeaza în partea din dreapta conținutul.

Figura 3.22. Pagina de start a ajutorului interactiv

Index permite introducerea de cuvinte cheie. Lista aflata sub caseta de introducere caractere este
ordonata alfabetic, indexata. Pe masura ce se dactilografiaza caractere din cuvântul cautat, se
poziționeaza pe prima potrivire de caractere, așa cum se poate observa în figura 3.23.
 Figura 3.23. Utilizarea facilitații de cautare pe baza de Index
Find permite introducerea unui termen. Rezultatul cautarii este afișat ca în figura 3.24.

Figura 3.24. Cautarea cu opțiunea Find

Lista conține titlurile tuturor paginilor în componența carora se afla termenul introdus.
Daca în procesele precedente de consultare a ajutorului interactiv s-au creat semne de carte,
atunci se pot regasi rapid conținuturile marcate cu aceste semne de carte, apelând la cadrul
Bookmark.
Sarcina de lucru 2
Puneti în lucru programele din pachetul OpenOffice.org. Treceți în revista toate opțiunile
meniului orizontal.

Rezumat
Sistemul de dialog se bazeaza pe utilizarea meniului combinat: orizontal cu meniu vertical.

Teste de autoevaluare
1. Precizati în câte modalitați pot fi pornite programele din OpenOffice.org?
2. Precizati opțiunea din meniul orizontal referitoare la fișiere.
3. În ce opțiune a meniului orizontal de gasește comanda de tiparire?
4. În ce opțiune a meniului orizontal este plasata comanda de personalizare a barelor cu
instrumentele de lucru?
5. Care este opțiunea din meniul orizontal ce permite apelarea ajutorului interactiv?
6. Ce tasta funcționala permite apelarea ajutorului interactiv?
7. Care este opțiunea meniului orizontal ce permite inserarea de diverse obiecte, specifice
programelor respective?
8. Numește opțiunea din meniul orizontal ce permite modificare unui element existent în fișierul
curent.

Raspunsuri întrebarile din testele de autoevaluare

1. 3.
2. File.
3. File.
4. Tools.
5. Help.
6. F1.
7. Insert.
8. Edit.

Bibliografie minimala
Panfiloiu Gheorghe. Note de curs. Suportmagnetic.
*** Pachetul de programe OpenOffice.org
4. PROGRAME EDITOARE DE TEXTE

Obiective specifice:
La sfârsitul capitolului, vei avea capacitatea:

sa elaborezi materiale în programul OpenOffice, Text Document;

sa editezi texte dupa standarde de calitate;
sa întocmesti colaje A/V în format de comunicare.

4.1. Principiile de baza ale programelor din aceasta categorie

Calculatorul personal poate fi transformat într-o veritabila masina de scris, chiar într-o
minitipografie cu ajutorul unei clase de programe specializate, numite EDITOARE sau
PROCESOARE DE TEXTE.

Programele editoare te texte se împart în doua mari categorii:

1. Programe editoare de texte ASCII. În fișierele în care se memoreaza conținutul se înscriu

doar caracterele introduse. Exemplu: Notepad.
2. Programe editoare de texte nonASCII. În fișierele în care se memoreaza conținutul se
înscriu alaturi de caracterele introduse și alte date specifice programelor respective: imprimanta
implicita de pe calculatorul respectiv, fonturi, marimi de fonturi, etc.

Principalul obiectiv al editoarelor de texte îl constituie preluarea unui text introdus de la

tastatura, supunerea acestuia unui sir de operatii de prelucrare si apoi tiparirea lui la imprimanta.
Editoarele de texte ofera numeroase facilitati prin care se pot obtine documente ce corespund
celor mai înalte exigente, cum sunt de exemplu: utilizarea diverselor stiluri de scriere - îngrosat
(bold), înclinat (italic), subliniat (underline), apoi desenarea tabelelor si scrierea ecuatiilor
matematice, includerea în text a unor grafice, desene, imagini, crearea unui antet de pagina,
a notelor de subsol, numerotarea paginilor, elaborarea automata a tabelei de cuprins, etc.
Un text introdus se poate corecta pe loc (fie prin aplicarea automata a unor reguli, fie la
initiativa utilizatorului), se pot aplica automat regulile de despartire în silabe – hyphening si de
corectare a greselilor de ortografie, sau se poate corecta într-o fraza distincta ulterioara.

Functiile unui editor de texte

Editoarele de texte, indiferent de denumire sau de producator, constituie o categorie distincta de

programe cu functii si facilitati comune. Functiile unui editor de texte se concretizeaza în
ansamblul de comenzi grupate pe submeniuri ale meniului principal. În consecinta putem spune
ca principalele functii ale unui editor de texte sunt:
- crearea de documente;
- editarea documentelor;
- gestiunea documentelor suporti de memorare;
- analiza lexicala a documentelor;
- formatarea paginii textului;
- scrierea stilizata;
- captarea si prelucrarea imaginilor;
- generarea si prelucrarea tabelelor;
- procesarea ecuatiilor;
- tiparirea documentelor;
- asistenta pe parcursul procesarii (help).

Acestora li se pot adauga si functii speciale proprii anumitor procesoare de texte.

Crearea unui document înseamna preluarea într-o zona de memorie RAM a unui text, pe masura
ce este introdus de la tastatura, iar la sfârsit salvarea acestuia sub forma unui fisier pe un suport
de memorare.

Editarea unui document desemneaza ansamblul operatiilor de corectare si actualizare a textului

unui document. Am fi tentati sa credem ca editarea înseamna tiparirea textului, dar în informatica
termenul are acceptiunea pe care am precizat-o mai sus, aceea de corectare, de modificare a ceva
existent.
În categoria operatiilor de corectare se includ: stergerea, mutarea, copierea, sau adaugarea de
cuvinte, propozitii, si/sau fraze în cadrul textului; cautarea si înlocuirea unor cuvinte cu altele.

Dupa actualizare avem posibilitatea de a opta pentru pastrarea sau pentru stergerea fisierului
vechi. Este bine sa pastram si vechea forma a textului, pentru mai multa siguranta. Unele
procesoare îsi realizeaza automat periodic, copii, amprente, dupa fisierul pe care-l prelucram,
pentru a preveni pierderea integrala a textului în cazul unor incidente, întreruperea alimentarii de
la retea, manevre gresite, etc.
Gestiunea documentelor pe suportii de memorare permite operatorului sa lanseze comenzi uzuale
asupra fisierelor, fara a parasi sesiunea de lucru. Astfel, se poate afisa lista subdirectorilor si a
fisierelor din directorul curent, se pot salva, regasi sau tipari fisiere, se poate schimba driverul
sau directorul curent.
In plus, orice procesor de texte poate lucra cu doua sau mai multe documente deschise simultan,
fiind posibila transferarea informatiilor între aceste fisiere.
La un moment dat, numai unul din documente este considerat document curent, pentru ca numai
textul din acest document se afiseaza pe ecran, urmând a fi înlocuit, desigur, atunci când ne
comutam pe un alt document dintre cele deschise simultan.
Analiza lexicala este functia prin care editorul de texte poate controla si corecta scrierea unui text
- spelling, si optional poate realiza automat despartirea în silabe - hyphenation. Pot fi verificate
nu numai textele redactate în limba engleza dar si cele în româna pentru care exista un tezaur de
cuvinte integrat pachetului de programe.
Formatarea/paginarea textului desemneaza ansamblul de operatii prin care se aranjeaza textul în
pagina. Vom include în aceasta categorie de operatii urmatoarele:
- dimensionarea paginii, prin stabilirea marginilor stânga, drepta, jos, sus si stabilirea numarului
de linii pe pagina, respectiv a numarului de caractere pe linie; în acest fel se dimensioneaza
pagina fizica, reala, ce va apare la imprimanta si pagina logica cu care lucreaza operatorul; unele
procesoare de texte lucreaza direct în sistemul WYSIWYG (What You See is What You Get),
astfel ca ceea ce se vede pe ecran este exact ceea ce se va tipari la imprimanta;
- alinierea, centrarea, textului pe pagina, numerotarea paginilor, eventual si a capitolelor si
paragrafelor;
- scrierea la un rând, la doua rânduri, scrierea normala sau scrierea pe coloane a textului;
- inserarea antetului de pagina, a notelor de subsol, pregatirea textului pentru realizarea automata
a tabelei de cuprins si a tabelei de referinte încrucisate.
Scrierea stilizata se refera la facilitatile oferite pentru alegerea corpului de litera, numit în mod
curent "font", pentru stabilirea marimii caracterelor, a modului de tiparire (îngrosat, înclinat sau
subliniat), pentru utilizarea indicilor si a exponentilor în text, pentru încadrarea unei portiuni de
text în chenar, umbrirea textului si altele.
Editoarele de texte evoluate, ofera si modele de paginare si stilizare a unui text.
Utilizatorul poate opta pentru un anume model, dintr-o biblioteca de modele numita "style
gallery". Setarile corespunzatoare modelului ales se atribuie documentului în curs de prelucrare.
Captarea si prelucrarea imaginilor include operatiile prin care utilizatorul poate insera în textul
documentului figuri grafice, imagini. Aceste imagini pot fi preluate dintr-o biblioteca proprie,
numita "Gallery" sau pot fi importate din alte programe. Ele pot fi create si de catre utilizator,
apoi prin "captarea imaginii" de pe ecran, acestea sunt depuse temporar într-o zona de memorie
numita "clipboard" de unde pot fi copiate si încadrate în text.
Pot fi importate de asemenea grafice si tabele create cu un program de calcul tabelar
(spreadsheet) de tipul LOTUS, EXCEL, Spreadsheet.
Figurile grafice pot fi supuse unor operatii de prelucrare în sensul de a fi marite, micsorate,
rotite, încadrate de text, etc.
Generarea si prelucrarea tabelelor este functia concretizata de ansamblul de operatii prin care
utilizatorul poate defini un tabel prin simpla precizare a numarului de linii si coloane ale
tabelului. Se pot modifica dimensiunile implicite ale coloanelor si rândurilor, pot fi adaugate sau
eliminate rânduri si coloane. Se pot introduce formule pentru calcule pe orizontala si verticala
într un tabel.

Procesarea ecuatiilor este o functie complexa realizata de catre o componenta specializata numita
"editorul de ecuatii".
Pentru lucrul cu editorul de ecuatii utilizatorul are la dispozitie o biblioteca bogata de simboluri
matematice si operatori cu care se pot redacta texte stiintifice. Ecuatiile pot fi marite, micsorate,
sau stilizate si inserate în text, unde dorim.
Tiparirea documentelor este una din functiile cele mai importante oferind
numeroase facilitati de t iparire a unui document.
Afisarea pe imprimanta este controlata printr-un set de parametri de control si optiuni stabilite de
utilizator si care se refera în principal la:
- tiparirea integrala sau selectiva a documentului;
- numarul de copii tiparite;
- calitatea imprimarii, normala-draft, medie sau superioara;
- modul de asezare a textului în pagina: A4, normal, pe lungime, PORTRAIT, sau pe latime,
LANDSCAPE.
Toate editoarele de texte permit selectarea imprimantei pe care sa se efectueze aceasta
operațiune, din lista de imprimante la care calculatorul respectiv are acces.
Înaintea tiparirii textul poate fi previzualizat pe ecran, în forma sa reala de asezare în pagina.
Daca nu ne convine modul de aranjare în pagina a textului, evident vom face corectiile de rigoare
si abia dupa aceea vom tipari textul.
4.2. Alegerea paginilor suport al textului final. Fixarea marginilor.
Gestionarea spatiului pe hârtie
Punerea în lucru a programului Text Document se poate face în unul din urmatoarele moduri:
- dublu click, daca pictograma programului OpenOffice.org 4.1.1. este pe desktop, apoi click pe
Text Document;
- click pe butonul de start, All Programs, OpenOffice.org 3.3., apoi click pe Text Document.
- daca la instalarea programului s-a dat acceptul crearii unei pictograme în zona de
notificare(dreapta jos pe ecran), dublu click pe pictograma, apoi New Document, Text
Document.

Figura 4.1. Lansarea în execuție a programului prin dublu click pe Desktop

Se deschide o fereastra ca în figura 4.2.

Figura 4.2. Ecran punere în lucru program OpenOffice

Click pe Text Document deschide fereastra standard, ca în figura 4.6.

 Figura 4.3. Lansarea în execuție de la butonul de Start

Click pe All Program, apoi OpenOffice.org 4.1.1. și apoi pe OpenOffice.org.

Writer va deschide fereastra standard, ca în figura 4.6.

Figura 4.4. Lansarea în execuție din zona de notificare

Dublu click pe pictograma deschide o fereastra ca în figura 4.5.

 Figura 4.5. Ecran de selectare modul din OpenOffice.org

Un dublu click pe Text Document, sau click pe Text Document urmat de click pe butonul Open
va avea drept rezultat deschiderea ferestrei standard, ca în figura 4.6.

Figura 4.6. Ecran standard program editor de texte

În mod implicit cursorul de pe ecran este situat pe primul rând în stânga sus, de unde se poate
începe dactilografierea textului.
Pentru a crea un document se pot identifica doua etape:
1. Crearea si corectarea continutului documentului;
2. Aranjarea continutului conform cerintelor sau viziunii proprii autorului.
Cele doua etape nu trebuiesc privite ca fiind complet distincte. În functie de caz si de experienta
se poate “lucra” la aranjarea obiectelor în continut în momentul crearii documentului.
În continuare voi prezenta principalele manevre necesare alcatuirii unui document.
Pentru alegerea paginii pe care se va obtine în final documentul se va utiliza urmatoarea secvența
de click-uri. Este o abordare suficient de sugestiva, dar atipica. De obicei în programele cu
interfața de comunicare de tip meniu, în opțiunea File apare ca opțiune în meniul vertical, Page
Setup... În Writer se utilizeaza cursorul mouseului, ca în figura 4.7.
La același rezultat se poate ajunge și prin intermediul meniului orizontal, ca în figura 4.8.
Se va obține o imagine ca în figura 4.9.

De retinut ca toate caracteristicile paginii pot fi fixate de la început, sau în orice alt moment al
lucrului la documentul respect iv. Se recomanda fixarea de la început a caracteristicilor, deoarece
dupa o aranjare a continutului, o schimbare a acestora poate duce la o “stricare” a aranjamentului
initial, în special în situația când exista și imagini grafice în document.

Figura 4.7. Accesul la fixarea paginii

 Figura 4.8. Accesul la fixarea paginii cu meniul orizontal

Figura 4.9. Tab-ul Page pentru fixarea caracteristicilor paginii

Uzual se vor folosi:

Margins: care permite fixarea dimensiunilor marginilor.

Orientation: care permite precizarea modului de asezare a hârtiei, în una din cele doua pozitii
standard: Portrait sau Landscape. De retinut ca la asezarea Landscape, la imprimare, hârtia
ramâne pozitionata normal în imprimanta. Este „problema” sistemului de operare sa aseze
continutul respectiv.
Size: afiseaza o lista numeroasa de marimi consacrate în lucru, atât pentru hârtii cât si pentru
plicuri. Opțiunea User permite fixarea marimii dorite de utilizator.
Columns: permite selectarea numarului de coloane în care se doreste introducerea continutului.

Dupa fixarea asezarii paginii, a marimii ei si a marimii marginilor, ramâne, sa-i zicem, partea
utila a foii, în care se poate introduce continutul dorit. Acesta zona utila poate fi marcata pe
foaia virtuala de pe ecran prin trasarea marginilor(boundaries). View, Text Boundaries,
activeaza/dezactiveaza trasarea acestor marcaje. Figura 4.10 prezinta cele doua situații, printr-un
eșantion de ecran.

Marcaj afișat

Marcaj neafișat
Figura 4.10. Text Boundaries activat și dezactivat
4.3. Fonturi si modalitati de afisare. Alinieri
Font-urile reprezinta diferite corpuri de litere. De remarcat faptul ca se utilizeaza denumiri
specifice act ivitatii de tipografiere. Se poate alege orice tip de caractere pentru textul care se
introduce în document. De retinut ca sunt situatii în care numele font-ului si marimea acestuia
este impus.

Figura 4.11. Selectarea tipului de font și a marimii acestuia

Alegerea tipului de font și a marimii acestuia se face ușor, din bara cu instrumente de lucru
Formatting, așa cum se poate observa în figura 4.11. Ferestrele derulante (liste derulante)
afișeaza întreaga lista de fonturi și marimile ce pot fi utilizate. Tot în figura 4.11. pot fi observate
și butoanele ce permit marcarea unui text: scrierea îngroșata, scrierea cu caractere aplecate
spre dreapta și scrierea cu caractere subliniate.
Un dialog mai amplu, ce permite mai multe setari se poate obține prin manevrele prezentate în
figurile 4.12 sau 4.13. În urma efectuarii acestora manevre se obține o imagine ca în figura 4.14.
 Figura 4.12. Varianta 1 de afișare fereastra Character

Figura 4.13. Varianta 2 de afișare fereastra Character

Se observa cu ușurința ca fereastra conține 5 tab-uri: Font, Font Effects, Position, Hyperlink și
Background.
 Figura 4.14. Continutul ferestrei de dialog Character

Figura 4.15 prezinta efectele ce pot fi aplicate textelor.

Figura 4.15. Efecte ce pot fi aplicate

De remarcat faptul ca orice setare poate fi imediat vazuta în fereastra Preview semnalata în
figura.
Font Color permite alegerea culorii caracterelor.
Effects permite alegerea între scierea numai cu majuscule(Capitals), numai cu minuscule-litere
mici-(Lowercase), titlu(Title) sau majuscule mici(Small capitals)
Relief permite alegerea între apariția caracterelor în relief(Embossed) sau ca și cum ar fi
gravate(Engraved).
Overlining permite trasarea unei linii ce se poate alege ca format(Single, Double, etc.),
deasupra textului. Dupa selectarea unei forme a liniei se activeaza și Overline Color, care
permite selectarea culorii liniei alese.
Strikethrough permite “taierea” textului cu o linie a carui format poate fi ales.
Underlining permite sublinierea textului. Dupa selectarea formatului liniei se activeaza, ca și la
Overlining Underline Color, permitând alegerea culorii liniei cu care face sublinierea.
Individual words este un comutator. Daca este activat, liniile care s-au setat nu vor fi afișate în
spațiile dintre cuvinte. În caz contrar, aceste linii vor fi afișate și în spațiile dintre cuvinte.
Figura 4.16 prezinta poziția caracterelor în cuvinte(Position).

Figura 4.16. Poziții ale caracterelor

În aceasta fereastra se poate preciza poziția caracterelor, astfel: normal, ca indice superior
(Superscript) sau ca indice inferior(Subscript).
Textul poate fi rotit cu 90 grade sau 270 de grade.
Spațiul dintre caractere poate fi micșorat(Condensed) sau marit(Expanded) cu un numar de
puncte, ales de utilizator.
Cadrul Hyperlink permite atașarea de link-ri(legaturi) pentru cuvinte.
Cadrul Background permite precizarea culorii fondului pe care se scriu cuvintele.
Sarcina de lucru 1
Alegeti pagina format A5, orientarea Portrait si fixati marginile astfel:
Top si Bottom – 2 cm, Left – 3 cm si Right – 1 cm.
Observatie: daca nu aveti dimensiunile în cm (centimetri) ci implicit în inches (“), setati unitatea
de masura centimetri, parcurgând pasii urmatori, cu ajutorul mouse-ului: Tools, Options...,
+OpenOffice.org Writer, General, apoi Measurement unit: centimeter, în partea din dreapta a
ferestrei.
Setati fontul Times New Roman, marimea 12.

4.4. Paragrafe; alinieri, spatieri, etc.

În acceptiunea programelor editoare de texte, un paragraf începe pe un rând nou (eventual cu un
aliniat) si se termina pe rândul pe care s-a apasat tasta <Enter>. A nu se uita ca programul muta
automat cuvintele ce depasesc marginea din dreapta pe rândul urmator. Unui paragraf i se poate
aplica unul din urmatoarele tipuri de alinieri ale rândurilor: aliniere stânga (alinierea implicita),
aliniere centrata, aliniere la dreapta si aliniere între margini. Figura 4.17. exemplifica aceste
variante.
Desenul fiecarui tip de aliniere este suficient de sugestiv, privitor la modul în care textul se
aliniaza.

Figura 4.17. Moduri de aliniere paragrafe

Pentru setarea spațierii între rânduri trebuie afișata fereastra Paraghaph. Click pe Format apoi
Paragraph.., sau click dreapta și apoi Paragraph... deschide o fereastra ca în figura 4.18.
 Figura 4.18. Fereastra Paragraph

Cea mai uzuala opțiune dintre cele opt cadre este Indents&Spacing, Line spacing. În lista sunt
trecute spațierile standard: Single(la un rând), 1 ½ line(la un rând și jumatate, Double(doua
rânduri). Opțiunea At least permite precizarea unei valori a spațiului dintre rânduri cât dorește
utilizatorul. Se pot preciza valori de spațiere înaintea unui paragraf(Above paraghaph) sau dupa
un paragraf(Below paraghaph).

4.5. Tabele si modalitati de aranjare a datelor în tabele

Pentru inserarea unui tabel exista mai multe posibilitați. Figura 4.19 ilustreaza acest lucru.
 Figura 4.19. Inserarea unui tabel

Daca se selecteaza cu mouseul în ordinea 1, 2 sau numai 3, se deschide o fereastra de dialog, ca

în figura 4.20.

Figura 4.20. Ferastra de definire tabel

Pentru definirea tabelului se introduc numarul de coloane și de linii. Click pe OK și tabelul este
inserat în document la poziția curenta a cursorului. În mod automat se afișeaza și bara cu
instrumente de lucru pentru tabele.
Apasarea numai pe butonul 4, așa cum se poate vedea în figura 4.19 permite definirea numarului
de linii și coloane într-o modalitate dinamica. Figura 4.20 ilustreaza acest lucru.

Figura 4.20. Definirea dinamica a unui tabel

Dupa plasare cursorului mouseului în punctul 1, urmat de click, se poate mișca mouseul în
oricare din direcțiile sugerate de cele trei sageți, fara a mai apasa butonul mouseului. Pe masura
ce se mișca mouseul caroiajul se coloreaza în albastru, pe ultima linie se precizeaza numarul de
coloane x numarul de linii.
Mouseul se poate mișca în orice direcție, astfel încât aceste doua numere sa creasca, sau din
contra sa se micșoreze. Când s-a ajuns la numarul dorit de coloane și linii se executa un click.
Tabelul se deseneaza la poziția curenta a cursorului în documentul curent și se afișeaza bara cu
instrumente de lucru referitoare la tabele.
Figura 4.21. exemplifica executia comenzii de inserare a unui tabel cu 3 coloane și 4 linii.

Figura 4.21. Tabel cu 3 coloane si 4 linii

De remarcat modificarea aspectului rigletei. Pozitionarea cursorului mouse-ului în zona indicata
de sageata în figura 4.22, îi modifica aspectul, transformându-l în doua sageti spre stânga si spre
dreapta. Blocând butonul stânga si tragând în una din directiile sugerate de sageata se modifica
dinamic latimea coloanei. La eliberarea butonului coloana ramâne la dimensiunea respectiva.
 Figura 4.22. Tab-ul Design
Pentru o dimensionare exacta a liniilor si coloanelor se va utiliza o alta metoda.
Se selecteaza butonul din bara cu instrumente de lucru Table, sau click dreapta deasupra
tabelui și selectarea opțiunii: Table. Se deschide o alta fereastra, ca în figura 4.23.

Figura 4.23. Fereastra de proprietați ale tabelui

Cu ajutorul ferestrelor de dimensionare se pot introduce mai precis valorile ce reprezinta lațimile
coloanelor tabelului.

În rândurile urmatoare voi exemplifica constructia unui tabel cu un cap de tabel complex. Nu
este singura modalitate de realizare, dar este o solutie. Las “placerea” de a gasi alte variante,
drept studiu individual. Iata forma finala a tabelului:
 Figura 4.24. Tabel complex

Sarcina de lucru 2
Creati tabelul din figura 4.24., odata cu parcurgerea textului care urmeaza.

Mai întâi se numara liniile si coloanele. Modul în care se face aceasta numaratoare poate fi
observa în figura 4.25.:

Figura 4.25. Numaratoarea liniilor si coloanelor

Se insereaza prin una din metodele precizate mai sus un tabel cu 9 coloane și 6 rînduri. Rezulta
tabelul din figura 4.26., în care toate coloanele au aceeasi latime.

Figura 4.26. Tabelul initial

Se fixeaza cursorul mouse-lui pe penultima linie verticala, socotind de la stânga spre drepta,
astfel încât imaginea acestui cursor sa fie ca în figura 4.27.

Figura 4.27. Forma cursorului mouse-lui peste o linie verticala

Se va bloca butonul din stânga si se va trage spre dreapta pentru a ajusta latimea coloanei, ca în
tabelul din figura 4.25. Se va proceda la fel cu toate liniile verticale, în ordine de la dreapta la
stânga, spre dreapta, astfel încât tabelul din figura 4.26. sa aiba urmatoarea forma:

Figura 4.28. Tabelul din figura 4.26., dupa ce s-au ajustat dimensiunile coloanelor

Numaratoarea celulelor nu rezulta dupa ajustarea marimii coloanelor, am facut o pentru a putea
explica mai usor manevrele urmatoare. Pentru a realiza forma dorita a tabelului se vor “uni”
(merge) o serie de celule, care mai întâi vor fi selectate. Selectia se va face în modul urmator: se
va executa click în celula cu numarul specificat, se va tine apasat butonul din stânga si se va
trage de mouse peste celulele indicate de numere. Drept rezultat celulele respect ive vor aparea
pline pe un fond albastru. În acest mod se selecteaza celulele 1, 11 si 21. Dupa selectie, pastrând
cursorul peste zona selectata, se va apasa butonul dreapta al mouse-ului care deschide meniul
contextual ca în figura 4.29.

Figura 4.29. Meniul contextual dupa selectie grup de celule

Din acest meniu se selecteaza optiunea Merge. Va rezulta urmatoarea imagine:

Figura 4.30. Tabelul dupa unirea celulelor 1, 11 si 21

În continuare se vor selecta celulele 2, 3, 4, 5, 6 si 7 si apoi se vor uni.

Apoi se vor selecta separat perechile de celule 8 si 9, 12 si 13, 14 si 15, 16 si 17, 18 si 28 si la
final 19 si 29. Dupa fiecare selectie se executa comanda de unire- Merge. Daca ai executat corect
manevrele va rezulta un tabel ca în figura 4.24.

Figura 4.31. Tabelul dupa efectuarea selectarilor si unirii celulelor

Daca ai încercat sa faci exercitiul urmând pasii sugerati trebuie sa fi obtinut tabelul dorit. Daca
pentru a face exercitiul ai numerotat celulele ca în manual, acum nu trebuie decât sa stergi
numerele. Pentru aceasta va trebui sa executi de doua ori manevrele de selectare si de stergere a
continutului selectiei. Prima selectie posibila începe din coltul stânga sus (celula cu numerele 1,
11, 21) si se termina în celula cu numerele 19 si 29. Apoi apasa pe tasta <Del>. A doua
selectie începe în celula 22 si se termina în celula 26, apoi, iarasi apasa tasta <Del>.
Daca este necesar ca o celula sa fie divizata în mai multe celule, se selecteaza acea celula si apoi
se face apel la operatie Split … din meniul contextual. Se va deschide o fereastra de dialog ce va
invita utilizatorul sa precizeze numarul de coloane si de linii în care sa se faca aceasta divizare.

Figura 4.32. Fereastra de divizare(split) celula

Pentru a introduce textul capului de tabel se va activa fiecare celula individual si se va scrie
continutul dorit. În fiecare celula se poate aplica t ipul de aliniere dorit. Pentru acesta se vor
selecta cele doua tipuri de alinieri, pe orizontala și pe vert icala, utilizând butoanele, ca în figura
4.33.

Figura 4.33. Setarea tipurilor de aliniere într-o celula

4.6. Note de subsol si antete și subsoluri de pagina

Notele de subsol sunt acele notite situate în partea de jos a paginii, atasate unui cuvânt din text,
care reprezinta fie datele autorului si a lucrarii din care este preluat citatul, fie alte texte
suplimentare, lamuritoare relativ la acel cuvânt. Cuvintele la care se ataseaza note de subsol
(footnote) se numeroteaza automat de catre program. Un numar se ataseaza cuvântului la care
introducem aceasta nota de subsol, ca indice superior, iar în josul paginii apare automat acelasi
numar, urmat de cursor, deci se poate introduce textul ce reprezinta nota corespunzatoare. Dupa
terminarea dact ilografierii continutului notei, se executa click în zona de text si cursorul revine
în aceasta zona si ast fel se poate continua lucrul la documentul curent.
Daca prin diferite manevre de inserare obiecte noi în text, stergere de obiecte, mutare de obiecte,
spatieri, cuvântul care are atasat o nota de subsol se muta pe o alta pagina, în mod automat
programul muta nota de subsol corespunzatoare în aceasta noua pagina în care se afla cuvântul.
Notele de subsol pot fi introduse în orice ordine, programul renumerotând automat toate notele
de subsol introduse pâna în acel moment. Daca se sterge o nota de subsol, iarasi, în mod automat
programul renumeroteaza notele de subsol ramase.
Introducerea unei note de subsol se face apelând la selectarea cu mouseul a opțiunilor: Insert,
Footnote/Endnote...

Figura 4.1. Introducerea unei note de subsol

Notele pot fi introduse si la sfârsitul lucrarii, tipul Endnote fiind cel care trebuie selectat.
Într-un document se pot introduce antete si/sau subsoluri de pagina. Antetul de pagina se
introduce în zona de sus a paginii, între marginea fizica a foii si marginea de sus a partii utile a
paginii. În mod simetr ic se introduce subsolul de pagina, adica între marginea fizica de jos a
paginii si marginea de jos. Nota de subsol se introduce în partea utila a paginii, adica deasupra
marginii de jos, nu în zona de subsol.
Antetul si subsolul de pagina (Header si Footer) pot fi introduse si/sau modificate apelând la
succesiunea de selecții: Insert, Header(Footer), Default ca în figura 4.20.

Antet de pagina Subsol de pagina

Figura 4.2. Introducerea unui antet si/sau subsol de pagina

Antetul si/sau subsolul se introduc o singura data, programul introducând automat pe orice noua
pagina aceste doua elemente.

4.7. Scrierea pe coloane

Este posibila scrierea pe coloane, coloane de ziar. Ce înseamna acest lucru? Daca sunt, de
exemplu doua coloane, textul începe în coloana din stânga, sus, se continua în jos, iar când
ajunge pe ult imul rând, cont inuarea se face pe coloana a doua, adiacenta, începând de sus.
Pentru a scrie într-un document în acest mod, se va selecta Insert, Sections...ca în figura 4.21.

Figura 4.3. Alegerea modului de scriere pe coloane

Se selecteaza numarul de coloane, apoi Insert.

Este posibila alternarea zonelor de scriere normala si pe coloane într -un document. Pentru a
realiza acest lucru se va selecta ca și mai sus Insert, Sections. În fereastra deschisa, ca în figura
4.21 se va alege numarul de coloane pentru noua secțiune.
Alternanța scrierii pe o coloana cu trecerea scrierii pe un alt numar de coloane
se face prin definirea a noi secțiuni.

Sarcina de lucru 3
Începeti dactilografierea unui text pe o coloana. Dupa ce introduceti 5 rânduri setati scrierea pe
doua coloane, din locul respectiv spre sfârsitul documentului.

Setati alinierea între margini si marimea fontului 18. Dactilografiati în continuare pâna când
textul trece (câteva rânduri) si în coloana a doua, din dreapta.
Selectati acum scrierea pe o singura coloana, din nou din locul respectiv spre sfârsitul
documentului.
Continuati dactilografierea a înca 4-5 rânduri.

4.8. Inserarea de imagini în interiorul unui document

Inserarea sau introducerea unor imagini în interiorul unui document se poate face în orice
moment, adica de la început pe masura ce se genereaza documentul, sau ulterior introducerii
textului. De aceea ATENTIE, inserarea se va face întotdeauna la pozitia curenta a cursorului în
pagina. Dar chiar daca imaginea a fost introdusa gresit ca pozitie în document, ea poate fi mutata
prin selectare apoi drag&drop. Se mai poate face mutarea si prin manevra de taiere apoi lipire în
locul dorit.
Se va selecta Insert, Picture, From File..., comanda ce deschide o fereastra de dialog ce permite
selectarea fișierului ce conține imaginea grafica.
O imagine grafica poate fi introdusa și direct prin operația de scanare a acesteia, daca dispunem
de un scanner operațional pe computerul pe care lucram, selectând: Insert, Picture, Scan, Select
Source sau Request... Opțiunea Request solicita sistemului scanarea de pe scanerul implicit
cuplat la calculator.

Figura 4.22. Dialogul pentru inserarea unei imagini din fișier

Programul permite și introducerea unor forme geometrice pornind de la cele mai simple și
terminând cu corpuri 3D. Bara Drawing, palsata în partea din stânga-jos permite aceasta
operațiune. Figura 4.23 prezinta bara Drawing.

Figura 4.23. Bara Drawing

Sarcina de lucru 4
Introduceti un text format din doua paragrafe. Între cele doua paragrafe introduceti o imagine
grafica dintr-un fisier.
Dupa al doilea paragraf introduceti o imagine grafica selectata din butonul Shapes.

4.9. Crearea, salvarea, tiparirea unui document

În subcapitolul 4.2 am precizat cum se pune în functie programul Write din OpenOffice.org si
cele doua etape pentru crearea unui document. În cele ce urmeaza voi preciza detalii despre
aceste etape.
Trebuie retinut ca orice element (obiect) existent într-un document poate fi modificat în orice
moment. Prin obiect înteleg: text, imagini grafic e de orice tip, tabele. Mai trebuie retinut ca orice
modificare ce are drept rezultat o situatie nedorita, poate fi remediata cu mare usurinta facând
apel la butonul Undo, prezent în bara Standard, vezi figura 4.25.

Figura 4.4. Butonul Undo din bara Standard

Prin selectarea butonului se refac înapoi toate modificarile executate la precedenta operatie, deci
se ajunge la starea dinainte.
Titlurile, cel mai adesea sunt centrate pe rândul în care apar. O solutie este sa se scrie tot textul
cu alinierea stabilita între margini, sau modul implicit la stânga. Si la final sa se selecteze pe rând
fiecare titlu, paragraf si sa se faca alinierea dorita.
Orice modificare a unui obiect într-un document, sau orice modificare a ceva existent pe ecran,
presupune mai întâi selectarea obiectului respectiv.
Selectia unui cuvânt se poate face, cel mai rapid, printr -un dublu click pe cuvântul respectiv.
Pentru un paragraf, un triplu click va face aceasta operatie. Pentru un rând întreg se plaseaza
mouse-ul în partea stânga a rândului, între marginea foii si marginea din stânga. Vei remarca
schimbarea formei cursorului. Un click si întreg rândul va fi selectat. Programul va afisa zona
selectata pe fond albastru.
Dupa selectie se poate schimba orice: tipul de font, modalitatea de afisare, marimea fontului,
alinierea (în cazul rândului sau al paragrafului), etc.
Se recomanda corectarea continutului unui document, dupa introducere. Fara sa vrem se pot
strecura erori. Pentru a face acest lucru se face apel la bara de defilare verticala, aflata în dreapta
ferestrei de lucru. Prin manevra drag&drop se trage de cursor sus si astfel se pozitioneaza la
începutul documentului.
ATENTIE. Orice manevra de pozitionare în document (prin manevra precizata mai sus), dupa
care este necesara o interventie în continut, va fi urmata de un click în acea zona. În acest mod se
aduce cursorul în locul respectiv. În orice program se poate interveni pe ecran, doar la pozitia
curenta a cursorului.
Pentru efectuarea unei corecturi într-un text se plaseaza cursorul, cu un click, în locul în care s-a
strecurat eroarea. Se sterge, cu una din tastele de stergere, în functie de pozitionarea cursorului.
Se adauga caracterul/caracterele omise. O zona de text ce se doreste a fi plasata în alta parte în
text va fi selectata apoi mutata în noua pozitie. Mutarea se poate executa prin taierea textului
selectat, Cut. Se plaseaza apoi cursorul în locul dest inatie si se executa click pe butonul Paste.
Se poate executa mutarea si prin manevra drag&drop cu zona selectata. O zona poate fi copiata
într-un alt loc din document prin selectie, apoi click pe butonul Copy. Se muta apoi cursorul în
locul destinatie si iarasi click pe butonul Paste. Aceasta manevra de copiere poate fi aplicata si la
“transportul” de date dintr-un program în altul sau dintr-un document în alt document. Se
executa selectia si copierea obiectului în fisierul sursa apoi se schimba destinatia selectând întâi
noul program (care eventual a fost minimizat), sau noul document si se plaseaza cursorul în locul
destinatie. Se executa apoi operatia de “lipire (paste)”.
Un document care a fost creat, cel mai adesea se va salva, pentru o viitoare utilizare a lui. Pentru
a face aceasta operatie se face click pe butonul Save din bara Standard, sau click pe File si apoi
optiunea Save. Oricare din variante deschide fereastra de dialog ca în figura 4.26.

Figura 4.5. Fereastra de dialog de salvare

Se va selecta discul, directorul în care se doreste a se face aceasta salvare, în modul explicat în
capitolul 2. La rubrica File name se va scrie numele fisierului, nume care se recomanda a preciza
continutul fisierului. La o deschidere ulterioara a fisierului primul lucru care se vede este acest
nume, este sugestiv, îl gasim rapid si-l putem deschide, altfel cautarea este mai costisitoare, ca
timp. Doar la prima salvare se solicita introducerea destinatiei si numele fisierului. Orice alta
salvare, fisierul nefiind înca închis, nu va mai solicita dialogul de mai sus. Se recomanda a se
efectua salvari intermediare, la cel putin o pagina noua de document. O pana de curent poate
duce la pierderea continutului. Daca se doreste o salvare suplimentara, adica o copie de siguranta
în acelasi loc (ca disc si director) se executa click pe File si apoi Save As... Se deschide fereastra
din figura 4.26 si se sa un alt nume noului fisier. Daca copia de siguranta se doreste a se face
într-o alta locatie pe disc, atunci la manevra precizata mai sus întâi se schimba discul si
directorul implicit si apoi se introduce numele fisierului, care poate fi diferit sau acelasi.
Odata salvat fisierul, se poate închide, fie prin închiderea programului, când nu se mai doreste a
se lucra cu el, fie apelând la File, apoi Exit.
Daca se doreste a se lucra la un document deja existent si care a fost salvat, întâi acesta va trebui
deschis. Pentru a realiza acest lucru se poate proceda în unul din urmatoarele moduri:
- se porneste executia programului Write. Click pe File. Daca fisierul se afla în lista Recent
Documents, un click pe denumire si continutul este afisat. Daca nu este în lista dupa apasarea pe
File apoi Open,sau click pe butonul Open de pe bara Standard care deschide o fereastra de dialog
ca în figura 4.27.
- se pune în lucru programul Computer, sau My Computer, se schimba discul si directorul
implicit si în fereastra din dreapta se executa dublu click pe numele fisierului. Se porneste astfel
programul Write care afiseaza continutul fisierului respectiv.

Figura 4.6. Fereastra de deschide fisier

Pentru tiparirea unui fisier document, acesta trebuie sa fie deschis. Se executa click pe File, apoi
Print. Se deschide o fereastra ca în figura 4.7.
Se recomanda întâi a se examina continutul documentului prin optiunea Preview. Se poate vedea
astfel continutul fisierului înainte de a fi tiparit.
Eventuale erori descoperite în continut sau erori de aranjare în pagina vor putea fi remediate. Se
va închide fereastra Preview si se va selecta înca odata optiunea Print.
 Figura 4.7. Listarea unui document
Optiunea Quick Print va tipari întregul document, pe imprimanta implicita.
În fereastra derulanta 1 se poate alege imprimanta pe care sa se efectueze tiparirea. Butoanele
radio din zona 2 permit selectarea paginilor care sa se tipareasca:
- All – toate paginile
- Pages – paginile specificate
- Selection – zona selectata
Optiunea Pages este foarte utila pentru ca permite listarea (tiparirea) numai anumitor pagini. În
procesul de imprimare sunt posibile incidente care sa compromita continutul anumitor pagini.
Sau poate este necesar a se lista doar anumite pagini. Într-o astfel de situatie se selecteaza a doua
optiune si se introduc în fereastra alaturata acesteia numele de pagina, separate prin virgula, ca
orice însiruire. Daca paginile acopera un interval, atunci se poate specifica primul numar de
pagina, semnul “-” si apoi ult ima pagina a intervalului.
Zona 3 permite precizarea numarului de exemplare în care se doreste obtinerea documentului
respectiv.
Dupa introducerea optiunilor dorite se selecteaza butonul de comanda OK. Se închide fereastra
Print si se revine în fereastra de lucru. Tiparirea se executa asincron, deci se poate continua
lucrul în document.
Rezumat
În acest modul ai aflat cum se introduc principalele obiecte într-un document. Ai învatat sa
aranjezi obiectele în document. În ce priveste obiectele de t ip text ai învatat sa aplici diferite
forme de prezentare si marcare a unor texte. Ai învatat sa construiesti tabele ce au un cap de
tabel mai deosebit. Nu în ultimul rând ai învatat sa salvezi documentele si sa le listezi.
Introduceti urmatoarele texte si tabele cu programul Text Document. Aranjati documentele dupa
cum sunt prezentate în aceste pagini.

1.
CAPITOLUL 1
Aspecte ale evolutiei economiei nationale
si influenta asupra regimului de impozitare în România

În perioada de tranzitie la economia de piata, restructurarea si stabilizarea sunt îngreunate

de pierderile din activitatea de comert exterior, datorate aprovizionarii cu materii prime la
preturile pietei mondiale si a scaderii volumului exporturilor. În decursul procesului de reforma 3
elemente sunt supuse ajustarilor: cursul valutar, rata dobânzii si preturile. Aceste masuri pot sa
genereze perturbari ale fluxurilor financiare cu implicatii directe asupra bugetului. Daca aceste
efecte nu sunt prompt atenuate s-ar putea ajunge la o destabilizare accentuata a economiei.

2.
CAPITOLUL 10
Aspecte ale evolutiei economiei nationale
si influenta asupra regimului de impozitare în România

La noi, s-a trecut în ritm rapid la mutatii profunde privind cadrul institutional si
organizatoric prin renuntarea la vechiul sistem, în conditiile în care nu existau precizate
principiile noului sistem. De aceea, mecanismul economic actual al României continua sa aiba o
structura eterogena si o functionare foarte greoaie.
Fortele politice care si-au asumat conducerea tarii, au promovat o politica de lichidare a
mecanismului economic supercentralizat si de trecere la un mecanism economic preponderent
spontan, prin liberalizarea excesiva a vietii economice. Ca urmare, dezechilibrele în cadrul
economiei nationale s-au accentuat si s-a extins rapid anarhia în toate domeniile vietii
economice.
3.
Situatia vânzarilor în perioada sarbatorilor de iarna

4.

Situatia scolara la sfârsitul sesiunii de examene

Bibliografie minimala
Marketing

Fatu T. s.a. (1998). Sisteme de operare. Editura Pro Juventute.

Panfiloiu Gheorghe. Note de curs. Suport magnetic.
*** Pachetul de programe OpenOffice.org

Panfiloiu Gheorghe, Note de curs. Suport magnetic.

*** Pachetul de programe OpenOffice.org
1.2. Program de calcul tabelar pentru prelucrarea datelor
Programele de calcul tabelar ofera facilitati în manevrarea datelor ce se constituie în tabele. Un
program de calcul tabelar permite introducerea de texte, date numerice si formule si/sau functii
de calcul. Punerea în lucru a programului OpenOffice.org se poate face în unul din urmatoarele
moduri:
- dublu click, daca pictograma programului OpenOffice.org este pe desktop, apoi click pe
programul dorit: Spreadsheet;
- click pe butonul de start, All Programs, OpenOffice.org, apoi click pe programul dorit: Calc;
- daca la instalarea programului s-a dat acceptul crearii unei pictograme în zona de
notificare(dreapta jos pe ecran), dublu click pe pictograma, New Document și apoi pe programul
dorit: Spreadsheet.

Figura 1.1. Lansarea în execuție a programului prin dublu click pe Desktop

Se deschide o fereastra ca în figura 1.2.

Figura 1.2. Ecran punere în lucru program OpenOffice

 Figura 1.3. Lansarea în execuție de la butonul de Start

Figura 1.4. Lansarea în execuție din zona de notificare

Dublu click pe pictograma deschide o fereastra ca în figura 1.5.

Figura 1.5. Ecran de selectare modul din OpenOffice.org

Click pe New Document, apoi click pe programul pe care dorim sa-l lansam în execuție, urmat
de OK. Se poate lansa mai rapid prin dubluclick pe programul pe care dorim sa-l pornim.
Ecranul standard afișat la punerea în lucru a programului, indiferent de modul în care am realizat
acest lucru este ilustrat în figura 1.6.

Figura 1.6. Ecranul standard program Spreadsheet

În figura 1.7. se pot vedea principalele componente ale ferestrei afisate de programul
Spreadsheet.

Figura 1.7. Componentele principale ale ferestrei Spreadsheet

La deschiderea unui fisier nou programul Spreadsheet afiseaza imaginea din figura 1.7. în care se
afla trei foi electronice de calcul (Sheet1, Sheet2 si Sheet3). În mod implicit se poate lucra în
prima foaie. Printr-un click se poate activa oricare din celelalte foi. De asemenea se poate cere
crearea și apoi, deschiderea oricâtor alte foi.
În fiecare foaie de calcul tabelar sunt generate linii și coloane, prin trasarea de catre program a
unor linii orizontale și verticale. La listarea unui tabel aceste linii nu sunt afișate în mod implicit.
Locul de intersecție dintre o coloana și o linie se numește celula (cell).
În fiecare foaie se poate introduce un alt tabel.
Se poate observa ca liniile sunt numerotate iar coloanele identificate prin litere.
Dupa literele A, B, …, Z coloanele se identifica prin combinatii de litere: AA, AB, AC, …
s.a.m.d. Numarul maxim de linii si coloane este în functie de memoria disponibila. Pentru
rezolvarea tabelelor uzuale numarul este mai mult decât suficient.
Orice celula se identifica prin specificarea coloanei urmata imediat de numarul liniei pe care
aceasta se afla. Aceasta identificare mai poarta numele si de adresa celulei. În ceea ce priveste
adresa, aceasta poate fi una din urmatoarele doua: adresa relativa sau adresa absoluta. Adresa
relativa este adresa formata din litera (literele) coloanei si numarul liniei. Adresa absoluta este
adresa relativa la care înaintea celor doua componente ale adresei se introduce caracterul $. Este
necesara aceasta identificare a celulelor pentru ca în formulele și/sau funcțiile ce se vor introduce
în anumite celule se vor folosi adresele și nu conținutul celulelor implicate în calculele
specificate. Exemplul concret ce va fi prezentat în continuare va lamuri acest aspect.
Exemple: B3 – adresa relativa, $B$3 – adresa absoluta.
Cele doua tipuri de adrese specificate au un anumit “comportament” atunci când formulele în
care suntintroduse sunt copiate în alte celule.
În orice moment cursorul se afla în foaia de calcul tabelar în ceea ce se numește celula activa. La
deschiderea unui fișier, în mod implicit celula A1 este celula activa. Se poate activa orice alta
celula prin click în locația respectiva, sau cu ajutorul tastelor sageți. De reținut, ca înainte de a
introduce ceea ce se dorește într-o celula, aceasta trebuie activata. De asemenea, înainte de a
modifica conținutul unei celule, aceasta trebuie activata, prin selectare.
Celula activa este marcata printr-un chenar mai gros, așa cum se poate observa în figura 1.8.
Celula activa în acest exemplu este B2.

Figura 1.8. Celula activa și punctul de control al umplerii

De remarcat și patratul din colțul din dreapta-jos al celulei active, care poarta numele de punctul
de control al umplerii (fill control). Prin intermediul acestui punct se va putea efectua copierea
celulei active, printr-o manevra ce va fi prezentata în cele ce urmeaza.
Pentru a se introduce (insera) o linie sau o coloana, întâi se activeaza o celula corespunzatoare,
ținând cont ca adaugarea unei noi linii se face deasupra liniei în care se afla celula activa, iar la
adaugarea unei coloane noi, aceasta se face în stânga coloanei în care se afla celula activa.
Aceasta adaugare nu marește numarul de linii sau coloane, ci are loc, de fapt o translatare în jos
(la o linie) sau o translatare spre dreapta (la o coloana) a ceea ce exista în foaia respectiva de
calcul. Figura 1.9. ilustreaza modul în care se insereaza o linie sau o coloana.

Figura 1.9. Inserarea unei linii sau a unei coloane

Click pe Insert (1) apoi click pe Rows (2) sau Columns (3).
Pentru ștergerea unei linii se vor efectua manevrele (click-urile) precizate în figura 1.10.

Figura 1.10. Ștergerea unei linii întregi

Pentru a selecta o întreaga linie se executa click pe numarul liniei. Pentru a selecta o întreaga
coloana se va executa click peste litera (literele) care identifica acea coloana. Imediat, întreaga
linie, respectiv coloana se va afișa pe video-invers. Apoi click dreapta, fara a mișca mouse-ul.
Pentru o linie selectata, ca în figura 1.10, se deschide meniul contextual și se selecteaza prin
click pe 3, opțiunea Delete Rows. La ștergerea unei linii toate liniile aflate sub aceasta se
translateaza în sus cu o poziție.
Ștergerea unei coloane se face în mod similar cu ștergerea unei linii, secvența de click-uri fiind
cea din figura 1.11. Pentru o coloana selectata, ca în figura 1.11, se deschide meniul contextual și
se selecteaza prin click pe 3, opțiunea Delete Columns.

Figura 1.11. Ștergerea unei coloane întregi

La ștergerea unei coloane întregi coloanele din dreapta acesteia se translateaza spre stânga cu o
poziție.

Crearea unui tabel

Crearea unui tabel, fie el si un tabel simplu, necesita parcurgerea a cel putin doua etape:
- proiectarea tabelului;
- introducerea datelor.
Proiectarea tabelului se face la masa de lucru în functie de natura problemei de rezolvat, de
algoritmii pe care îi vom utiliza în calcule, de grafica imaginii pe ecran si alte considerente.
Chiar daca la acest moment aceste etape ce vor fi prezentate dau impresia unor aspecte
complicate, se va putea vedea ca nu este așa. Se introduc însa, cu aceasta ocazie, o serie de
termeni specifici programelor din aceasta categorie.
Explicat foarte simplu, se construiește tabelul pe ecran așa cum s-ar crea tabelul pe o foaie de
hârtie: se vor trasa liniile ce marcheaza coloanele, liniile, se va introduce titlul tabelului, textele
din capul de tabel și etichetele de pe anumite linii. Apoi se vor introduce valorile numerice
corespunzatoare caroiajului trasat. Daca în modul manual ar urma sa efectuam calculele
corespunzatoare algoritmilor cu datele numerice din diferite elemente din tabel, valori pe care sa
le înscriem în alte locații din cadrul acestuia, într -o foaie de calcul tabelat vom introduce
formulele matematice și/sau funcțiile care efectueaza calculele solicitate în celulele în care dorim
sa se afle rezultatele acestor prelucrari. În scrierea acestor formule și/sau funcții vom utiliza, cum
am precizat, adresele celulelor în care se afla valorile numerice. Introducerea datelor este partea
operationala, ea se va repeta ori de câte ori vom folosi foaia de calcul.

Proiectarea tabelului

Proiectarea tabelului este prima etapa în procesul de creare a unui tabel. Un tabel, în acceptiunea
programelor de calcul tabelar se defineste prin doua elemente:
- structura;
- continut.
Structura unui tabel are în vedere elemente generale si stabile ale tabelului si
anume:
- titlul tabelului;
- denumirile coloanelor sau capul de tabel;
- denumirile rândurilor sau etichetele;
- formulele si/sau functiile de calcul.
Aceste elemente se stabilesc clar de la început si se introduc ca elemente fixe ale tabelului.
Continutul este reprezentat de datele propriu-zise. Ele sunt elementele variabile dintr-un tabel,
în sensul ca se schimba în mod firesc atunci când reluam programul de calcul; stocurile,
facturile, salariile, cheltuielile pe diferite categorii se prelucreaza lunar, sau zilnic, deci mereu se
reiau calculele dar cu alte seturi de date însa pe aceeasi structura de tabel.
În functie de natura datelor de intrare si firesc a rezultatelor, trebuie stabilite înca din etapa de
proiectare o serie de parametri. Operatiile de stabilire a acestor parametri sunt numite setari si se
refera la:
- dimensiunea coloanelor;
- alinierea datelor în cadrul unei celule sau pe întreaga coloana;
- pozitia marcii zecimale;
- optiuni speciale de afisare a rezultatelor.
Putem lucra cu setarile implicite ale programului conform carora:
- celula are o marime standard de 9 caractere;
- alinierea textului se face implicit la stânga, iar a numerelor implicit la dreapta și pe marca
zecimala;
- numarul de zecimale implicit este doi, etc.
Schimbarea acestor setari se poate face prin selectarea celulelor, apoi click dreapta si Format
Cells…, ca în figura 1.12.
 Figura 1.12 Formatarea celulelor

Fereastra de dialog care se deschide la selectarea optiunii este prezentata în figura 1.13.

Figura 1.13. Fereastra Format Cells

Am ales categoria (Category) Number (numere) care permite setarea modului de afisare a
valorilor numerice. Se poate observa optiunea Decimal places, cu valoarea implicita 0, care
reprezinta numarul de zecimale de afisat. De asemenea comutatorul Thousands separator care
activeaza/dezactiveaza afisarea unui separator între grupele de trei cifre în cazul unor numere cu
mai multe cifre. Click pe butonul OK va avea drept efect afisarea setarilor fixate.
De retinut ca zerourile nesemnificative de la partea zecimala nu sunt afisate în mod implicit, doar
la setarea corespunzatoare a numarului de zecimale de afisat.
Introducerea tuturor elementelor posibile într-o celula se va termina prin una din urmatoarele
posibilitati, actiunea fiind urmata de activarea altei celule:
- apasarea pe tasta <Enter>, care în mod implicit activeaza celula aflata pe aceeasi coloana, dar
pe rândul urmator;
- apasarea pe una din tastele sageti, care are drept rezultat activarea celulei imediat adiacente, în
directia indicata de sageata;
- click într-o alta celula, care activeaza celula respectiva.
Dupa terminarea introducerii, în conditiile alinierii implicite, textele vor ramâne înscrise ca atare
în celula, iar numerele se vor alinia în dreapta celulei.
Daca este necesar, se pot efectua modificari în tabelul inițial. Aceste modificari se refera la:
- structura tabelului;
- conținutul tabelului, adica date numerice și texte.
În ceea ce privește structura tabelului, se pot adauga și/sau șterge linii și coloane. Pentru a
introduce o linie sau o coloana se va proceda ca în figura 1.9.

Trebuie știut ca o linie se adauga deasupra liniei în care se afla celula activa

Sarcina de lucru 1
Pentru o mai usoara întelegere îti propun sa parcurgi practic introducerea tabelului urmator,
conform specificatiilor. Genereaza apoi graficul exemplificat.

Produse de relații publice aplicate în 2009

Tabel 1-1
Trim.1 Trim. 2 Trim. 3 Trim. 4 TOTAL %
Pliante 3 4 5 7
Fluturași 10 15 10 10
Telefoane 14 10 14 20
Afișe 20 15 12 15
TOTAL

Valorile numerice nu reprezinta neaparat valorile reale, sunt doar exemple.

Rubricile de TOTAL nu au fost completate deoarece calculele corespunzatoare(prelucrarile) vor
fi efectuate de catre programul Spreadsheet.
Se vor însuma pe orizontala si pe verticala valorile numerice din celulele respective.
Pentru realizarea tabelului porneste programul Spreadsheet si activeaza celula C4(se poate activa
oricare alta celula) în care introdu titlul: Produse de relații publice aplicate în anul 2009. Vei
observa ca textul va depasi marginea din dreapta a celulei. Întotdeauna un text mai lung va
acoperi celulele adiacente spre dreapta daca în acestea nu se afla nimic introdus. Daca în una din
celulele adiacente spre dreapta se afla un conținut oarecare, atunci textul introdus se trunchiaza
ca afișare. Activeaza apoi celula C7 în care introdu trimestrul Trim.1. Apoi activând celulele de
pe linia 7 spre dreapta introdu celelalte texte din capul de tabel, asa cum este Tabel 1-1.
Selecteaza apoi toate celulele ce fac parte din capul de tabel (click în C7, blocat butonul din
stânga si tras spre dreapta, pastrând linia, pâna în celula H7 inclusiv), apoi click pe butonul de
aliniere centrata 1, din figura 1.14. Conținutul celulelor C7, D7, E7, F7, G7, H7
se va centra în fiecare celula.
 Figura 1.14. Butoane de alinieri si chenare

De reținut ca alinierile, cunoscute: stânga, centrat, dreapta, între margini, se fac în interiorul
celulelor în care se aplica aceste alinieri.

Apoi activeaza celula B8 si începe sa introduci etichetele asa cum sunt în Tabel 1-1. Pentru
trasarea liniilor ce marcheaza tabelul selecteaza-l (click în B7, blocat butonul din stânga si tras
pâna când cursorul mouse-ului ajunge în celula H12. Apoi selecteaza butonul 2 ca în figura 1.10
si optiunea All Borders. Prin trasarea liniilor acestea se vor lista la imprimarea tabelului pe
hârtie.
Se va activa în continuare C8, apoi, pe rând celelalte celule si se vor introduce valorile numerice
ca în Tabel 1-1. Va rezulta un continut ca în figura 1.15.

Figura 1.15 Tabelul 1-1 în foaia de calcul tabelar din Spreadsheet

Pentru a putea cere programului sa efectueze calculul dorit în celula G8, întâi se activeaza
aceasta celula, prin click în aceasta celula, ca la punctul 1 din figura 1.16.

Totalul din G8 va fi reprezentat de suma valorilor numerice din celulele C8, D8, E8 si F8. Pentru
ca aceste celule sunt adiacente una celeilalte exista posibilitatea de a scrie compact, sub forma
unui grup de celule: C8:F8. Si pentru ca rezultatul dorit în celula G8 este suma celulelor
precizate mai sus, se poate cere programului sa efectueze calculul în una din modalitatile:
1) =c8+d8+e8+f8 (ca formula de calcul);
2) =sum(c8: f8) (ca functie introdusa prin dactilografiere în celula respectiva);
3) prin selectarea functiei de însumare, butonul indicat prin numarul 2 ca în figura 1.12.
 Figura 1.16. Selectarea functiei de însumare

Daca se procedeaza conform celei de-a treia posibilitati, va rezulta o imagine ca în figura 1.17.

Figura 1.17. Selectarea functiei de însumare

La selectarea functiei, programul Spreadsheetintroduce automat în celula activa

prin cautarea pe directia în sus pe coloana activa sau pe directia spre stânga, pe linia activa a unui
grup de celule care sa contina valori numerice, cu care ar putea opera. Ceea ce gaseste, ca grup
de celule, este trecut, pe video invers, deci selectat, în paranteza iar grupul de celule în tabel
se înconjoara cu un chenar. Cu alte cuvinte, programul propune un grup de celule cu a caror
continut sa se efectueze însumarea. Daca suntem de acord, si acesta este cazul de fata, atunci nu
ne ramâne de facut decât sa confirmam prin apasarea pe <Enter>. Indiferent de modul în care
introducem formula de calcul sau functia, la terminare, dupa apasarea pe <Enter>, în celula
respectiva va aparea valoarea rezultata în urma evaluarii calculului. Daca nu suntem de acord
cu selectia facuta putem dactilografia direct celulele cu care dorim sa se efectueze calculele.
Daca celulele nu formeaza un grup compact le putem introduce ca un sir, despartite prin
caracterul “,”, ca orice enumerare.
În formule si/sau functii se vor introduce întotdeauna adresele celulelor cu a caror continut sa se
efectueze calculele.
Dupa afisarea rezultatului în celula G8, se activeaza automat G9, ca urmare a apasarii pe
<Enter>. În aceasta celula ar trebui sa introducem o aceeasi formula ca cea din linia precedenta.
Atunci, se poate utiliza optiunea de copiere celule.
Se va activa din nou celula G8 în care se afla functia, se va plasa cursorul mouse-lui în punctul
de control al umplerii acestei celule, ca în figura 1.18.

Figura 1.18. Mouse-ul peste punctul de control al umplerii unei celule

Remarca forma cursorului, un plus. Se blocheaza butonul din stânga si se trage în jos pâna când
toate celulele, G8, G9, G10 si G11 sunt selectate, grupul apare încadrat într-un dreptunghi. La
eliberarea butonului în toate celulele apar rezultatele evaluarii calculelor pe liniile respective. Se
întâmpla asa pentru ca în procesul de copiere pe verticala se lasa neschimbata coloana pe care se
face aceasta operatiune, modificându-se numarul liniei, conform locului în care se face copierea.
Astfel se va putea observa (prin activarea celulelor respective) ca de exemplu în celula G9 se afla
functia: =SUM(C9:F9). “Ajustarea” adresei în procesul de copiere se face deoarece adresele
introduse sunt relative.

În mod similar se va introduce în celula C12 functia de însumare, care va fi: .Se
va efectua copierea formulei spre dreapta, în toate coloanele D, E, F si G. În mod evident
continutul celulei G12 este totalul general.
Pentru a corecta continutul unei celule se va activa celula respectiva. Apoi se poate introduce
noua valoare, sau noul text sau noua formula si/sau functie. Noul continut va înlocui vechiul
continut. Aceasta modalitate nu este convenabila în cazul unui continut mai lung, când trebuie
corectat doar o mica parte din acesta. Într-o astfel de situatie se va executa dublu click în celula
respectiva, manevra ce va plasa cursorul în interiorul acesteia. Se deplaseaza cursorul cu tastele
sageti în locul dorit si se efectueaza corectura. Daca ai remarcat ca la activarea unei celule
continutul acesteia apare si în bara de formule, atunci se poate rezolva problema corecturii si prin
plasarea cursorului, click cu mouse-ul, în aceasta bara. Mai departe se procedeaza ca în cazul
precedent. Orice modificare se termina prin apasarea pe <Enter> sau prin click în alta celula.
Pentru calculul valorilor procentuale, adica cât la suta din totalul cheltuielilor reprezinta totalul
pe orizontala de pe un rând, se va tine cont de regula de trei simpla, care conduce la a scrie în
celula H8 urmatoarea formula: = G8/G12.
Pentru introducerea acestei formule se poate proceda și în modul urmator: în celula H8 se
dactilografiaza semnul =, apoi click în celula G8, apoi se dactilografiaza caracterul /(simbolul
pentru operația de împarțire), apoi click în celula G12. Dupa ultimul click conținutul celulei va

fi: . Nu ramâne decât sa apasam pe <Enter> și se va afișa rezultatul, care va fi

numarul: 0,1032608696. Deoarece valoarea reprezinta un procent vom formata celula pentru a
afisa rezultatul ca procent, facând apel la butonul 3, apoi la butonul 2. În acest mod se va afișa
valoarea: 10,33%. În figura 1.19 pot fi observate butoanele.
 Figura 1.19. Butoane de formatare afisare continut celule

Atentie, manevrele precizate mai sus trebuiesc efectuate având selectata celula H8. Acum vom
copia formula din aceasta celula în jos, pentru a calcula astfel si celelalte procente. Atentie, cu
aceasta ocazie se va copia si formatarea celulei, ceea ce este în avantajul nostru. Daca vei efectua
copierea celulei vei obtine în cele patru celule de dedesubt (H9, H10 si H11) o eroare, #DIV/0!,
care se traduce prin încercarea de a împarti la 0. De retinut ca un calculator nu “stie” sa opereze
decât asa cum opereaza omul. A gresit profesorul, vei exclama cu vadita satisfactie! Eronat. Sa
vedem cum s-a facut copierea. Click în H9 ne afiseaza în bara de formule: =G9/G13. Reamintesc
ca la copierea celulelor cu formule în jos, se modifica numarul liniilor. Atunci iata ca formula
initiala =G8/G12 se va modifica în =G9/G13, ceea ce este foarte corect. Prin copierea în jos cu
un rând G8 s-a transformat în G9, iar G12 în G13. Dar în celula G13 nu se afla nimic, ceea ce din
punct de vedere numeric este echivalent cu numarul 0. Si atunci este evident ca avem de-a face
cu o eroare.
Se pune întrebarea: nu putem copia în acest caz? Putem face acest lucru cu ajutorul adresei
absolute. Modificam continutul celulei H8 astfel: =G8/$G$12. Executam acum copierea si
rezultatul va fi cel dorit, asta pentru ca în procesul de copiere a unei formule ce contine adrese
absolute, acestea nu se modifica.
Astfel în celulele H9, H10 si H11 formulele vor fi =G9/$G$12, =G10/$G$12 si respectiv
=G11/$G$12, iar tabelul va arata ca în figura 1.20.

Figura 1.20 Tabelul final

Valorile numerice cu care trebuie sa lucram sunt cel mai adesea numere reale, pozitive sau
negative. Pentru precizia calculelor se utilizeaza 2, 3 zecimale. De cele mai multe ori sunt
suficiente doar 2 zecimale. Aceste numere reprezinta operanzii în diferitele calcule pe care
trebuie sa le efectuam.
Expresiile matematice(algebrice) presupun alaturi de operanzi și operatori.
Operatorii uzuali sunt:
- semnul + pentru operația de adunare;
- semnul – pentru operația de scadere;
- semnul * pentru operația de înmulțire. Trebuie precizat ca semnul este obligatoriu, nu ca în
algebra, unde acesta este opțional, în funcție de contextul de lucru.
- semnul / pentru operația de împarțire.
Pentru a introduce o formula de calcul se activeaza mai întâi celula în care se dorește
introducerea acesteia. Primul caracter care se dactilografiaza este semnul de egalitate(=). Este
ușor de ținut minte, pentru ca ne gândim ca ceea ce se dorește a fi introdus în acea celula este
egal cu... Expresia algebrica ce se introduce dupa semnul egal poate fi oricât de complicata. În
ceea ce privește operanzii, aceștia vor fi adresele celulelor în care se afla valorile numerice cu
care dorim sa se efectueze calculele propriuzise. Dupa terminarea introducerii formulei de calcul
în celula respectiva apare automat rezultatul evaluarii expresiei. La activarea unei celule în care
se afla o formula de calcul aceasta se afișeaza în bara de formule(Input line).
Daca este nevoie sa corectam o valoare numerica, putem face în orice moment acest lucru. Se va
putea observa cu ușurința ca dupa terminarea introducerii modificarii, în mod automat se
reevalueaza toate formulele în care acea celula este implicata. Acesta este motivul pentru care în
formule se recomanda introducerea adreselor în care se afla valorile numerice și nu valorile
concrete.

1.3. Diagrame (grafice) în Spreadsheet

Un grafic este un obiect ce se va plasa în interiorul unei ferestre ce se afiseaza în foaia
electronica de calcul si în consecinta va putea fi plasat în alta pozitie prin mutare, sau micsorat,
marit, ori eliminat din foaia de calcul. Într -un grafic se reprezinta sub forma unui desen, ce
depinde de tipul si subtipul ales, valorile numerice selectate. Pentru acelasi set de date selectat se
pot genera mai multe grafice.
Activarea unui grafic, selectia sa, în vederea efectuarii unor modificari, ca de exemplu:
schimbarea tipului de grafic, a titlului sau a altor elemente constitutive, se face cu un click în
interiorul chenarului ce încadreaza graficul.
Graficele se pot tipari fara nici o problema odata cu tabelul sursa.
Exista mai multe tipuri de grafice: coloane, sector circular( pie), linii, bare, etc.
Fiecare tip este specific unui anumit tip de analiza. Astfel, pentru a compara între ele un set de
date, cel mai adesea se utilizeaza tipul de grafic coloane sau bare. Pentru a vedea evolutia în timp
a unui set de valori, tipul linie este cel mai indicat. Pentru a analiza ponderea unor valori într-un
întreg (similar procentelor calculate în exemplu) se recomanda tipul pie.
Pentru realizarea unui grafic se selecteaza întâi setul de valori numerice cu care se doreste a se
genera acesta.
Voi exemplifica generarea unui grafic plecând de la dorinta de a putea face o comparatie între
toate valorile tipurilor de produse de relatii publice utilizate în toate cele patru trimestre ale
anului. Pentru aceasta voi selecta toate datele, inclusiv capul de tabel si etichetele, adica grupul
de celule: B7:F11. În figura 1.21 se pot observa operațiile ce trebuiesc efectuate. Zona 1
reprezinta zona selectata. Prin selectarea pictogramei indicate de 2 se deschide o imagine ca în
figura 1.22.
Click pe tipul de grafic coloane va avea drept rezultat continutul din figura 1.21.

Figura 1.21. Alegerea unui tip de grafic

Figura 1.22. Graficul comparativ al tuturor valorilor

În mod implicit se creeaza un grafic cu coloane și se deschide o fereastra Chart Wizard. Prin
intermediul acestei ferestre se poate genera orice grafic. În figura 1.19. se pot observa pasii
pentru obținerea graficului dorit.
 Figura 1.19. Fereastra de dialog pentru obținerea unui grafic

Pasul 1. Chart Type este pasul în care se selecteaza tipul graficului. Se observa subtipurile de
grafice acolo unde este cazul. Sugerez sa execuți click pe fiecare tip de grafic din fereastra:
Chose a chart type pentru a vedea cum ar arata graficul generat cu datele selectate. ATENȚIE: o
serie de grafice nu sunt generate corect, deoarece utilizeaza doar o serie numerica. Pentru a mari
impactul vizual se poate activa butonul 3D Look și apoi alege din formele(Shape) din lista.
Pentru acest caz vom lasa selectarea implicita, și vom apasa pe butonul Next>>.
Pasul 2. Data Range. Conținutul acestei ferestre poate fi observat în figura 1.20.

Figura 1.20. Fereastra de dialog pentru Data Range

În aceasta fereastra se poate modifica zona selectata. Se poate observa cum zona este definita în
fereastra Data range ca adresa absoluta.
Se poate alege între seria de date pe coloane (Data series in columns) și seria de date pe linii
(Data series in rows). În figurile 1.21 și 1.22 se pot observa formele graficelor în fiecare dintre
cele doua selecții posibile.
 Figura 1.21. Graficul în modul Data series in columns

Figura 1.22. Graficul în modul Data series in rows

În figura 1.20 se observa ca butoanele First row as label și First column as label sunt activate
(bifa din casuța). Acest lucru înseamna ca prima linie și prima coloana din zona selectata
(B7:F11) reprezinta texte (etichete). Daca într-o selecție pentru o reprezentare grafica nu
selectam astfel de etichete, atunci debifam aceste opțiuni. În acest mod datele din prima și/sau
prima coloana vor fi considerate a conține date ce trebuiesc reprezentate grafic. Lasând starea din
figura 1.20, apasam pe butonul Next >> și ajungem la pasul 3.
Pasul 3. Data Series. Conținutul acestei ferestre poate fi observat în figura 1.23.
 Figura 1.23. Fereastra Data Series
În aceasta fereastra se pot personaliza seriile de date. Butoanele Add și Remove permit mutarea
seriilor de date Trim.1, Trim.2, Trim.3 și Trim.4 în alta ordine. Acționați butonul Remove și
observați schimbarile în imaginea graficului din fereastra din spatele prezentei ferestre.
Lasam totul neschimbat și selectam din nou butonul Next >>, ajungând astfel la pasul 4.
Pasul 4. Chart Elements. Conținutul acestei ferestre poate fi observat în figura 1.24.

Figura 1.24. Fereastra Chart Elements

În aceasta fereastra putem introduce tit luri pentru graficul care se genereaza. Astfel, putem da un
titlu graficului, eventual și un subtit lu. Putem da o denumire axei X și/sau respectiv axei Y.
Putem solicita sau inhiba afișarea unor linii ajutatoare pentru fiecare dintre cele doua axe
(Display grids). De asemenea, putem solicita sau inhiba afișarea unei legende (Display Legend),
precum și locul în care acesta legenda sa se afișeze(Left/Right/Top/Bottom). Sa precizam
un titlu pentru acest grafic, de exemplu: Grafic comparativ.
Se poate observa ca butonul Next >> nu mai este activ, deoarece nu mai exista nici un pas
urmator. Daca totul ne convine, atunci slectam butonul Finish.
Daca ceva nu este conform dorinței selectam butonul <<Back și revenim la pasul precedent. În
acest mod putem ajunge pâna la primul pas. La fiecare modificare în oricare din ferestrele celor
4 pași graficul afișat în fereastra corespunzatoare se modifica. Ast fel, putem observa noua forma
a grficului și putem decide daca convine sau nu cerințelor sau dorinței utilizatorului. (Pentru a
putea observa corect conținutul graficului, deplasați fereastra Chart Wizard pe ecran)
Dupa ce s-a generat un grafic, daca modificam conținutul unei celule, în mod automat, pe lânga
reevaluarea formulelor, se modifica și conținutul graficului.
Se salvează rezultatul prelucrarii sub formă de fișier.
Se pot genera mai multe grafice pentru un tabel, cu același date sau cu date diferite. Graficele,
care se afla așa cum s-a vazut în ferestre separate, pot fi deplasate oriunde în cadrul foii de calcul
tabelar.

1.4. Funcții în Spreadsheet

Funcțiile reprezinta secvențe de program ce pot fi apelate pentru evaluarea unor expresii de
diferite tipuri. Un exemplu foarte simplu, calculul mediei aritmetice a valorilor aflate într-un
grup de celule. Acest calcul poate fi scris și ca o formula de calcul de catre utilizator, dar este
mai simplu sa apelam la o funcție care sa efectueze acest calcul. Orice funcție are un nume și
unul sau mai mulți parametri. Pentru a putea apela la o funcție trebuie ast fel cunoscut numele
acesteia și parametrii pe care trebuie sa-i furnizam. Înainte de apelarea funcției se selecteaza
celula destinație.
Pentru o înțelegere mai ușoara îți voi prezenta un exemplu ce calcul al mediei aritmetice a unui
numar de 3 valori numerice aflate pe o linie, în celule adiacente.
Pentru a apela o funcție avem mai multe posibilitați:
1. Scrierea prin dactilografiere a numelui acesteia și precizarea parametrilor acesteia. Evident, se
presupune ca știm numele funcției pe care dorim sa o apelam. Vom introduce ca prim caracter
semnul “=”, apoi vom începe dactilografierea numelui funcției. Aceste este AVERAGE.
Programul asista utilizatorul, în sensul ca dupa introducerea primului caracter sugereaza o lista
cu funcțiile a caror nume începe cu acel caracter introdus. Figura 1.25 ilustreaza acest lucru.

Figura 1.25. Introducerea numelui funcției Average

În cazul de fața în lista apare un singur nume de funcție. Și pentru ca aceasta este funcția dorita
confirmam sugestia facuta apasând tasta <Enter>. Va rezulta o imagine ca în figura 1.26.
 Figura 1.26. Confirmarea numelui funcției Average

Se poate observa poziționarea cursorului între paranteze și un text ajutator care îmi precizeaza ce
parametri sau argumente trebuie sa furnizez funcției respective. În acest caz selectam cu mouse-
ul celulele B3:D3. Va rezulta o imagine ca în figura 1.27.

Figura 1.27. Selectarea argumentelor funcției Average

Se poate observa ca în paranteza este înscris tocmai grupul de celule selectat. În acest moment nu
avem altceva de facut decât sa confirmam selecția prin apasarea pe aceeași tasta <Enter>.
Imediat conținutul celulei se schimba, fiind înlocuit de valoarea mediei aritmetice a celor 3 valori
numerice aflate în grupul de celule B3:D3.
2. Selectarea funcției din lista de funcții, prin intermediul vrajitorului de funcții (Function
Wizard), ca în figura 1.28.

Figura 1.28. Apelarea unei funcții prin Function Wizard

Se deschide o fereastra ca în figura 1.29.

 Figura 1.29. Fereastra Function Wizard

Și în acest caz vom efectua același operații: vom selecta numele funcției, iar apoi vom comunica
parametri. Selectarea numelui se va efectua din lista de funcții, deci, iarași trebuie sa cunoaștem
numele funcției. Nu este o soluție eleganta, dar putem selecta pe rând numele funcțiilor din lista.
Se poate observa cum în partea din dreapta a ferestrei cu nume de funcții se explica (în engleza)
ce face funcția respectiva. Dupa alegerea numelui, AVERAGE se apasa pe butonul Next >> și
se trece la urmatoarea etapa, de selectare a parametrilor funcției. Figura 1.30 ilustreaza aceasta
noua etapa.

Figura 1.30. Etapa de selectare a parametrilor funcției alese

În mod implicit la afișarea ferestrei din figura 1.30 cursorul se plaseaza în zona indicata de
sageata 1. Selectam grupul de celule B3:D3 în modul cunoscut și astfel acest grup de celule este
înscris în zona indicata de aceeași sageata. Rezulta o imagine ca în figura 1.31.

Figura 1.31. Completarea parametrilor unei funcții

Sageata 1 din figura 1.31. indica locul în care programul preia identificarea zonei selectate.
Sagețile 2 precizeaza zonele în care se afișeaza rezultatul. Sageata 3 indica zona unde se afișeaza
funcția selectata și parametri precizați. De remarcat primul caracter, “=”. Aceeași formula se
afișeaza și în bara de formule. Prin selectarea butonului de comanda OK, indicat de sageata 5 se
încheie dialogul și se afișeaza rezultatul în celula E3.
3. Prin selectarea din meniul orizontal. Modul de lucru este ilustrat în figura 1.32.
 Figura 1.32. Selectarea introducerii unei funcții din meniul orizontal, opțiunea Insert

Se deschide aceeași fereastra ca în figura 1.29. În continuare se va proceda ca la modalitatea 2

precizata mai sus.

Funcțiile în Spreadsheet se împart în mai multe categorii, așa cum se poate observa în figura
1.33.

Figura 1.33. Categoriile de funcții

Dintre toate aceste categorii este posibil sa trebuiasca sa utilizezi funcții din categoria:
Mathematical și Statistical. Recomand selectarea unei categorii și apoi selectarea pe rând a
funcțiilor din categoria respectiva. În fereastra din dreapta se vor afișa informații privitoare la
funcția respectiva. În acest mod vei putea ști care sunt funcțiile din acest program.

1.5. Sortarea datelor

Sa presupunem ca avem un tabel în care se afla numele unor persoane, alaturi de alte date despre
acestea: adresa, CNP, numar telefon, etc. Ceea ce dorim este ca aceasta lista sa o ordonam
alfabetic dupa numele persoanelor. Aceasta ordonare se numește cu alte cuvinte, sortare.
Sortarea se poate face ascendent sau descendent. Fie tabelul simplu din figura 1.34, în care am
introdus patru nume de familie și un numar în dreptul fiecarui nume.

Figura 1.34. Tabelul cu nume și o valoare numerica

Tot în figura 1.34 am precizat și butoanele prin intermediul carora se poate solicita sortarea.
Sortarea înseamna schimbarea locurilor liniilor, astfel încât pe o coloana valorile sa fie în ordine
ascendenta (crescatoare) sau descendenta (descrescatoare). Daca pe o coloana se afla introduse
texte, atunci sortare crescatoare înseamna ordonarea alfabetica, iar sortare descrescatoare ordine
invers alfabetica. Daca în coloana respectiva se afla valori numerice, atunci sortare crescatoare
înseamna ordonarea corespunzatoare, adica de la valorile mai mici spre valorile mai mari, iar
sortarea descrescatoare ordonarea inversa, adica de la valorile mai mari spre valorile mai mici.
Pentru a putea sorta (ordona) se plaseaza cursorul pe orice linie din tabel, a coloanei dupa care se
dorește realizarea sortarii. Se accepta și activarea unei celule libere, dar lipita de o celula
componenta a tabelului. (În exemplul de fața, celulele B2, A3, A4, A5, A6 și B7 sunt lipite de
tabel. Daca se activeaza oricare dintre aceste celule, se va ordona dupa coloana B, care conține
numele persoanelor). Spre exemplu daca se face activa celula B2, și apoi se selecteaza sortare
ascendenta se obține rezultatul din figura 1.35.
 Figura 1.35. Ordonarea crescatoare dupa o coloana cu text

Se poate observa cu ușurința ca lista este ordonata alabetic dupa numele persoanelor din tabel.
Daca activam celula C2, de exemplu, și apoi selectam sortarea descrescatoare, se va obține un
rezultat ca în figura 1.36.
Se poate observa ca în lista liniile sunt ordonate astfel încât valorile numerice din coloana C sa
fie în ordine descrescatoare a valorilor.

Figura 1.36. Sortare descrescatoare dupa o coloana ce conține numere

Exemplul de sortare a datelor prezentat mai sus este un caz particular. Orice tabel are un titlu,
nume de coloane și/sau etichete în stânga, elemente care nu sunt prezente în exemplele de mai
sus. Apoi este posibil sa dorim sortarea dupa mai multe criterii: adica pentru doua valori egale în
doua celule ordinea de aranjare sa țina cont de alt criteriu. În exemplul urmator se va vedea o
astfel de situație.
Pentru rezolvarea problemelor enunțate mai sus se va utiliza comanda de sortare Sort... selectata
din opțiunea Data a meniului orizontal.
Fie urmatorul tabel:
 Figura 1.37. Tabel inițial

Se dorește sortarea datelor dupa nume și prenume, iar la nume egale (același nume și prenume)
sa se ordoneze descrescator dupa vârsta.
Pentru a obține acest rezultat, mai întâi se activeza oricare celula din tabel. Nu trebuie selectat tot
tabelul, apoi Data/Sort... și se deschide o fereastra ca în figura 1.38.

Figura 1.38. Fereastra de sortare

Sa analizam puțin fereastra Sort. În tab-ul Sort Criteria apar: Sort by și de doua ori Then by. Asta
înseamna ca vom putea solicita sortarea dupa maximum 3 criterii. Pentru fiecare criteriu exista
cele doua butoane radio cu opțiunile: Ascending și Descending.
Conform cerinței de sortare enunțata mai sus vom efectua în fereastra Sort urmatoarele acțiuni.
 Figura 1.39. Selectarea primului criteriu de sortare

Din fereastra derulanta Sort by vom alege din cele trei denumiri din capul de tabel Nume si
prenume. Vom lasa activat butonul Ascending, care, conform celor precizate mai sus înseamna
ca va face aranjarea în ordine alfabetica.

Figura 1.40. Selectarea celui de-al doilea criteriu de sortare

În continuare, conform imaginii din figura 1.40 vom selecta din fereastra derulanta denumirea
Varsta. Apoi vom selecta opțiunea Descending, deoarece aceasta este cerința în acest exemplu.
Click apoi pe butonul de comanda OK, iar rezultatul este prezentat în figura 1.41.

Figura 1.41. Rezultat sortare tabel

Se poate observa ca liniile din tablul inițial sunt afișate în alta ordine. În primul rând liniile sunt
afișate în ordine crescatoare (alfabetic) dupa numele și prenumele persoanelor introduse în tabel.
Apoi, pentru ca exista doua persoane cu același nume și prenume, prin cerința celui de-al doilea
criteriu de sortare mai întai este trecuta persoana cu vârsta mai mare și apoi cea cu vârsta mai
mica.

Filtrarea datelor dintr-un tabel

Este posibil ca uneori, într-un tabel cu multe date sa dorim sa putem vedea doar anumite date ce
corespund unor criterii. De exemplu, în tabelul de mai sus dorim sa vedem doar persoanele care
au vârsta cuprinsa în intervalul 21-22 ani, inclusiv aceste vîrste. Matematic asta înseamna relația:
21 <= vârsta <= 22.
O astfel de afișare se poate obține printr-o filtrare a datelor. Adica se vor afișa doar datele din
tabel care satisfac relațiile introduse.
ATENȚIE! Datele nu sunt șterse din tabel, doar sunt “ascunse” – temporar nu sunt afișate.
În figura 1.42 pot fi observate manevrele ce trebuiesc efectuate.
 Figura 1.42. Filtrarea datelor

În urma selecțiilor efectuate cu ajutorul mouse-ului se deschide o fereastra Standard Filter, cu un

conținut ca în figura 1.43.

Figura 1.43. Exemplu de filtrare standard a datelor

În fereastra din figura 1.43 se vor selecta componenetele relației matematice 21 <= vârsta <= 22,
care se traduce prin doua inegalitați legate prin conjuncția și (AND), adica 21 <= vârsta AND
vârsta <= 22.
1 se va face click pe vârful de sageata, pentru a deschide fereastra derulanta și se va selecta
Varsta la 2;
3 se va selecta semnul primei inegalitați >=;
4 se va selecta valoarea 21;
5 se va selecta AND;
6 se va selecta din nou varsta;
7 se va selecta semnul celei de-a doua inegalitați <=;
8 se va selecta valoarea 22;
9 se va confirma ceea ce am introdus prin selectare buton de comanda OK.
În figura 1.44 se poate observa ceea ce trebuie sa obții dupa ce faci selecțiile 1-8, înainte de
aselecta OK.

Figura 1.44. Conținutul ferestrei de comunicare condiții de selectare

Dupa confirmarea prin apasarea pe butonul de comanda OK, aceasta fereastra se închide, iar
conținutul tabelului devine cel din figura 1.45.

Figura 1.45. Conținutul tabelului dupa filtrare

De remarcat faptul ca liniile 5, 6, 7 nu sunt afișate.

Efectuarea operațiunilor din figura 1.46 va avea drept efect afișarea din nou a rândurilor ascunse
(Hide). În locul indicat de sageata 1 din figura 1.46 vei executa click-drepta.
 Figura 1.46. Revenirea la afișarea întregului tabel

Sa presupunem ca lista este mai lunga iar în capul de tabel sunt mai multe coloane, cu diferite
titluri. În mod implicit, daca efectuam o defilare în jos spre linii cu numere mari, va disparea
capul de tabel și pentru un tabel mai complicat, conform presupunerii facute, este posibil sa nu
mai știm semnificația coloanelor. Pentru a preîntâmpina o ast fel de situație, exista posibilitatea
“înghețarii” (Freeze) unor linii dar și a unor coloane, la o defilare a imaginii. Pentru a realiza
aceasta manevra, se selecteaza prima linie de dupa capul de tabel, ca în figura 1.47 (Click pe
numarul liniei). Apoi se vor efectua selecțiile precizate în aceeași figura 1.47.
 Figura 1.47. Înghețarea defilarii la un tabel mai mare

Efectueaza acum o defilare în jos, pentru a vedea liniile 28, 29 de exemplu și vei observa ca linia
cap de tabel și cele aflate deasupra, adica liniile: 1, 2, 3 și 4 se afișeaza. Operațiunea inversa,
adica selectarea aceleași linii, apoi Window va afișa, și un click va duce la dispariția bifei, deci
se revine la afișarea normala.
Același lucru se poate realiza și la nivelul unei coloane.
Rezumat
Continutul tabelelor se introduce într-o foaie de calcul tabelar (foaie electronica de calcul) ca în
afara calculatorului. Pentru efectuarea calculelor necesare se introduc formule de calcul
matematice, dar nu cu valorile aflate în celule ci cu adresele celulelor.
Se pot genera mai multe tipuri de grafice.
Orice modificare a unei valori numerice are drept rezultat reevaluarea formulelor în care celula
respectiva este parte și se modifica corespunzator și graficul în care aceasta valoare este
selectata.
Teste de evaluare
Introduceti si completati rubricile libere, conform semnificatiilor din rubricile corespunzatoare
cu ajutorul programului Spreadsheet.

1. Situatia vânzarilor în perioada sarbatorilor de iarna

2. Situatia scolara la sfârsitul sesiunii de examene

Bibliografie minimala
Paul Pocatilu, Dragos Vespan (2009). Birotica profesionala. Bucuresti: Editura
ASE Bucuresti. pag.92-214.
http://www.tutorialsforopenoffice.org/
http://www.learnopenoffice.org/tutorials.htm
http://www.kaaredyret.dk/openoffice_links.html
http://www.gcflearnfree.org/openoffice
http://www.open-of-course.org/courses/course/view.php?id=33
http://www.opensourcevarsity.com/openofficebasics/openofficeleadingintro

http://education.uregina.ca/technology/ecmp355/Tutorials/OOCalcTutorial.pdf
5. PROGRAM DE CREARE PREZENTARI

Obiective în termeni de competente specifice:

La sfârsitul capitolului, vei sti:

sa creezi o prezentare adecvata temei;
sa susții o prezentare;
sa creezi alte documente adiacente unei prezentari

5.1. Noțiuni de baza

O prezentare este un fișier ce conține o succesiune de diapozitive ce au drept conținut imagini
grafice, texte, pe o tema data. Acestea pot fi însoțite de sunete. Conținutul fișierului se
proiecteaza pe monitorul calculatorului sau pe ecran prin intermediul unui sistem de proiecție.

Elementele esentiale ale unei prezentari.

Diapozitivele (Slides) imagini afisate pe ecranul unui calculator, sau pe un ecran prin
intermediul unui proiector sau a unui ecran cu cristale lichide asezat deasupra unui
retroproiector.
Plan (Outline) permite tiparirea planului prezentarii, care contine titlurile diapozitivelor si textul
listelor.
Note (Notes) sunt atribuite paginilor tiparite, care contin “thumbnails” (imagini mici) sau copii
de dimensiuni reduse, ale fiecarei imagini si ale punctelor în care se vor face comentarii în
timpul proiectarii prezentarii.
Comunicate (Handouts) permit sa se ofere auditorului un suport material a prezentarii si a
subiectelor abordate.

Conținutul unui diapozitiv este reprezentat de unul sau mai multe “obiecte”, plasate pe o imagine
de fundal(background). Fundalul poate fi același pentru toate diapozitivele, sau nu. Obiectele pot
fi orice combinație de: texte, imagini grafice statice sau filme, tabele, diagrame(grafice), sunete,
melodii. Cu ajutorul prezentarilor se pot crea adevarate spectacole de sunet și lumina pe o tema
dorita de utilizator. Oricarui obiect i se pot atașa animații și sunete.
Fiecare obiect, indiferent de tipul propriuzis, se introduce în interiorul unui cadru dreptunghiular
(frame, box), în diapozitivul respectiv. Acest cadru dreptunghiular poate fi privit ca o fereastra, și
astfel el poate fi ajustat ca marime și mutat oriunde în conținutul diapozitivului prin manevrele
cunoscute de la manevrare ferestre. De asemenea orice obiect poate fi copiat sau șters daca este
necesar. Obiectele de tip text, tabele sau diagrame pot fi introduse prin comenzi proprii
programului utilizat, sau pot fi importate din alte fișiere, prin manevrele copy-paste. Imaginile
statice pot fi create cu ajutorul editorului grafic oferit de program, încarcate din setul propriu al
programului, sau pot fi importate din alte programe.
Diapozitivele pot fi copiate(multiplicate), șterse și rearanjate în cadrul aceleiași prezentari. De
asemenea pot fi copiate în alte prezentari.
La un moment dat se poate lucra doar într-un singur diapozitiv, cel curent sau activ, dar se poate
reveni la oricare dintre diapozit ive și se pot realiza orice modificari în conținutul acestuia: se pot
introduce noi obiecte, se pot rearanja prin mutare, se pot șterge, etc.
În realizarea oricarei prezentari se identifica doua etape mari: realizarea tuturor diapozit ivelor și
setarile expunerii setului de diapozitive. Pe masura ce se realizeaza diapozitivele se poate solicita
și expunerea lor. Orice eroare sau neconcordanța cu dorința proiectantului se poate modifica.
Setarea modului de expunere a setului de diapozitive înseamna:
- precizarea unor efecte la trecerea de la un diapozit iv la urmatorul și a vitezei de desfașurare a
efectului selectat ;
- precizarea modului de trecere de la un diapozitiv la urmatorul, adica o trecere automata, o
trecere temporizata(adica un diapozit iv este afișat o perioada de timp, dupa care se trece la
urmatorul, ș.a.m.d.) sau o trecere la inițiativa persoanei ce prezinta expunerea, prin apasarea pe
tast e sau click cu mouseul.

Pentru a realiza o prezentare se recomanda parcurgerea urmatoarelor etape:

a) se stabilește titlul prezentarii;
b) se face un plan în care se stabilește numarul de diapozitive și conținutul fiecaruia(ce obiecte
vor fi introduse);
c) se pune în lucru programul cu care se va realiza prezentarea și se vor introduce, prin comenzi
corespunzatoare numarul de diapozit ive fixat;
d) se selecteaza fiecare diapozit iv și se introduc în el toate obiectele ;
e) fiecarui obiect i se aplica animațiile și sunetele dorite, pentru marirea efectului asupra
auditorului. Se recomanda sa nu se abuzeze de aceste posibilitați, pentru ca pot avea un efect
contrar intenției de a atrage atenția, sau chiar pot plictisi auditorul;
f) se realizeaza modul de tranziție de la un diapozitiv la altul, astfel încât în funcție de conținut și
grupul ținta caruia îi este adresat, timpul prezentarii sa nu depașeasca 10-12 minute;
g) se solicita salvarea, în formatul dorit (amanunte despre aceste formate vor fi prezentate mai
jos) cu un nume sugestiv. Se recomanda salvari intermediare, pentru a preveni o pana de
alimentare cu energie electrica ce poate duce la pierderea conținutului.

Expunerea setului de diapozitive se face în ordine, de la primul spre ultimul, afișând pe rând
fiecare diapozitiv, cu excepția cazului când se programeaza o alta ordine. Un exemplu va fi
prezentat în acest modul.

Noțiunile de baza prezentate în acest subcapitol sunt valabile în orice program de creare
prezentari. Diferențele dintre programe sunt la nivelul interfeței și al unor particularitați.

În continuare va fi prezentat programul OpenOffice.org 4.1.1., Presentation(Impress).

Punerea în lucru a programului OpenOffice.org 4.1.1. se poate face în unul din urmatoarele
moduri:
- dublu click, daca pictograma programului OpenOffice.org 4.1.1. este pe desktop, apoi click pe
Presentation;
- click pe butonul de start, All Programs, OpenOffice.org 4.1.1., apoi click pe OpenOffice.org
Impress.
- daca la instalarea programului s-a dat acceptul crearii unei pictograme în zona de
notificare(dreapta jos pe ecran), dublu click pe pictograma, apoi New Document, Presentation.
 Figura 5.1. Lansarea în execuție a programului prin dublu click pe Desktop

Se deschide o fereastra ca în figura 5.5.

Figura 5.5. Ecran punere în lucru program OpenOffice

Click pe Presentation deschide fereastra ca în figura 5.6.

 Figura 5.3. Lansarea în execuție de la butonul de Start

Click pe All Program, apoi OpenOffice.org 4.1.1. și apoi pe OpenOffice.org Impress va deschide
fereastra ca în figura 5.6.

Figura 5.4. Lansarea în execuție din zona de notificare

Dublu click pe pictograma deschide o fereastra ca în figura 5.5.

 Figura 5.5. Ecran de selectare modul din OpenOffice.org

Click pe New Document, apoi click pe Presentation și click pe Open, sau mai direct, dubluclick
pe Presentation. Rezultatul este dechiderea unei ferestre ca în figura 5.6.

Se deschide o fereastra de tip Wizard(vrajitor), care ghideaza utilizatorul în utilizarea

programului. Este modul standard de pornire a programului. În aceasta fereastra exista butonul
comutator “Do not show this wizard again”, pe care daca îl bifam, la urmatoarea punere în lucru
a programului nu va mai fi afișat, conform semnificației textului. Se observa cu ușurința ca
avem de ales una din trei posibilitați de a porni aplicația.

Figura 5.6. Ecran start Presentation Wizard

Este de preferat a se pastra bifata opțiunea Preview, pentru a vedea imediat ceea ce selectam în
fereastra respectiva.

Pentru o prezentare de tip Empty presentation se pot parcurge 3 pași, prezentați în figura 5.7.

Figura 5.7. Pași cu Presentation Wizard

La pasul al doilea putem alege cum sa facem proiectarea diapozit ivului(slide design):
Presentation Backgrounds(fundalul prezentarii) sau Presentation.
La al treilea pas nu mai avem posibilitatea decât de a reveni spre pașii precedenți, cu butonul
Back, sau de a solicita crearea prezentarii, cu butonul Create.
Sarcina de lucru 1
Puneți în lucru programul OpenOffice.org 4.1.1. în una din modalitațile propuse și parcurgeți
pașii oferiți de Presentation Wizard prezentați mai sus. Încercați mai multe variante, efectuând
reveniri, astfel încât sa vizualizați toate posibilitațile de fundal oferite de program. La pasul 3
selectați pe rând toate posibilitațile oferite de fereastra Effect.

În ecranul al doilea, se poate selecta unul din mediile pe care se va expune prezentarea(Select an
output medium):
- Original este activ doar pentru template și semnifica utilizarea formatului original al paginii în
cazul respectiv;
- Overhead sheet este opțiunea ce permite obținerea imaginii diapozitivelor pe un suport
transparent;
- Paper este opțiunea ce permite crearea unei prezentari ce va putea fi tiparita pe hârtie;
- Screen este opțiunea ce permit e doar o prezentare pe ecran. Aceasta este opțiunea implicita;
- Slide este opțiunea ce creeaza o prezentare ce va fi utilizata ca diapozitive.
În ecranul al treilea putem selecta opțiuni din doua mari categorii de posibilitați de redare a unei
prezentari:
- Tranziția de la un diapozit iv la urmatorul(Select a slide transition). Aceasta trecere se poate
face prin introducerea unui efect (Effect) care se poate derula cu o anumita viteza(Speed), ce
poate fi selectata de proiectant(Slow, Medium și Fast);
- Tipul de prezentare(Select the presentation type), care determina derularea în timp a
prezentarii. Se poate selecta între opțiunea Default(implicita), în care prezentatorul setului de
diapozitive deține controlul total asupra derularii expunerii, putând avansa sau merge înapoi prin
acționarea de taste sau click cu mouseul, și Automat, putându-se alege timpul de expunere a
unui diapozitiv(Duration of page) și timpul de pauza între expuneri. Expunerea automata
reprezinta expunerea aceleiași prezentari în bucla, pâna când se întrerupe prezentarea. Pe timpul
pauzei dintre terminarea expunerii prezentarii și reluarea acesteia, se poate solicita afișarea logo-
ului OpenOffice.org, prin bifarea opțiunii respect ive. Acest lucru determina apariția unei
imagini ca în figura 5.8. Se observa și prezența în colțul din stânga sus a unui contor de timp, ce
marcheaza timpul pâna la reluarea expunerii prezentarii. Acționarea pe tasta <Esc> întrerupe
expunerea prezentarii.

Figura 5.8. Imaginea din pauza dintre expuneri

Pentru o prezentare From Template se poate selecta un tip de prezentare dintr-o lista de
șabloane oferita de program. În figura 5.9. se pot observa câteva exemple. De reținut ca și un
utilizator își poate crea propriile șabloane.
Dupa alegerea șablonului dorit de poate trece la urmatoarea fereastra, prin selectarea butonului
Next. Ferestrele 2 și 3 conțin aceleași imagini și posibilitați de selectare, ca la Empty
Presentation, mai sus expuse. Din fereastra 3 se poate trece la o urmatoare fereastra, daca s-a ales
opțiunea Introducting a New Product, ca în figura 5.10. Se vor introduce numele proiectantului
sau a companiei, subiectul prezentarii și alte idei pentru prezentate. Apoi se poate acționa pe
butonul Next, ajungându-se în ecranul cu numarul 5.
 Figura 5.9. Alegerea opțiunii From Template

În ecranul 5 se pot selecta paginile care sa fie prezente într -o prezentare de

tipul selectat. Daca se dorește și obținerea unui diapozit iv de sumar(Cuprins) se
poate solicita acest lucru prin bifarea opțiunii Create summary.

Figura 5.10. Ecranele 4 și 5 din dialogul From Template

Într-o prezentare pe baza unui șablon vor putea fi adaugate oricâte alte diapozit ive, daca este
necesar, și vor putea fi șterse din diapozitivele inițiale.

O prezentare deja creata va putea fi vizualizata și eventual modificata doar dupa

deschiderea fișierului în care a fost reținuta. Pentru aceasta se selecteaza a treia opțiune din
ecranul 1 al Presentation Wizard, ca în figura 5.11. Odata selectata opțiunea apare fereastra 2
din figura, în care apare o lista a ultimelor fișiere deschise. Un click pe numele de fișier dorit,
urmat de click pe butonul Open (3 – in figura) va deschide fișierui respect iv. Daca se dorește
deschiderea unui alt fișier, ce nu apare în lista, se va selecta butonul: , ce va
deschide o fereastra standard de dialog pentru deschiderea unui fișier.

Figura 5.11. Ecranul de dialog Open existing presentation

În continuare îți voi prezenta elementele de baza ale imaginii ecranului.

Imaginea standard ilustrata în figura 5.12 poate fi personalizata dupa dorința.

Figura 5.15. Ecran standard OpenOffice.org 4.1.1.

În aceasta imagine se regasesc elementele deja cunoscute: spațiul de lucru, 2 și elementele de
dialog: meniul orizontal, barele cu instrumentele de lucru și ferestre de lucru. În mod implicit
sunt afișate barele cu instrumentele de lucru: Standard, Presentation, Line and Filling și Drawing,
deoarece sunt cele mai des utilizate în proiectarea diapozitivelor. Se mai afișeaza și fereastra de
task-uri, 3, deoarece conține opțiuni uzuale.

Fereastra Task poate fi afișata în mod fix(Dock), sau poate fi afișata liber(Undock), putând fi
astfel mutata oriunde în cadrul ecranului. Conține 5 opțiuni:
1. Master Pages. Orice prezentare are numai un singur diapozitiv master(diapozitiv de baza),
cunoscut și sub numele de pagina master. Un diapozitiv master determina stilul de formatare a
textului titlului și imaginea fundalului (background) pentru toate diapozit ivele ce utilizeaza
acel diapozitiv. Este posibil sa schimbam fundalul tuturor diapozitivelor, sau numai a celui
curent.
2. Layouts. Precizeaza formatul fiecarui diapozitiv. Asta înseamna un numar de obiecte vide,
care sunt așezate în cadrul unui diapozitiv. Ținând cont ca toate obiectele dintr-un diapozitiv sunt
încadrate într-un dreptunghi, un click pe orice latura a acestuia are drept rezultat selectarea și
astfel poate fi șters, daca se dorește. Astfel, dintr-un anumit diapozitiv cu un format prestabilit,
ales din lista Layouts, poate fi modificat.
3. Table Design. Permite formatarea tabelelor, precum și afișarea unor componente aparte dintr-
un astfel de tabel: rândul cap de tabel, rând de total, prima coloana, ultima coloana, etc.
4. Custom Animation. Permite adaugarea, schimbarea și ștergerea unor efecte atașate
componentelor diapozit ivului. Fiecarui obiect dintr-un diapozitiv i se poate atașa un efect de tip
animație. De exemplu, pentru un text, se poate cere ca acesta sa apara din stânga ecranului și sa
gliseze pâna la poziția în care a fost plasat inițial în diapozitiv. Viteza de mișcare poate
fi mica, moderata sau rapida și poate fi însoțita de un sunet. Prin butonul se poate
solicita în orice moment, dupa o setare, redarea selecției facute. În acest fel, proiectantul
diapozitivului poate vedea ce a solicitat și poate schimba sau șterge efectele introduse.
5. Slide Transition. Este opțiunea ce permite introducerea unor efecte asupra unui diapozitiv,
atunci când acesta se afișeaza. Se poate selecta și modul de tranziție, automat, dupa un anumit
timp, sau la inițiativa prezentatorului.

Sarcina de lucru 2
Porniți programul OpenOffice.org 4.1.1. Dați curs invitației “Click to add a title”, și introduceți
un text, oarecare. Executați click pe simbolul de la opțiunile Master Pages și Custom Animat ion
și selectați, pe rând opțiuni din conținutul lor. Pentru Custom Animation, selectați întâi obiectul
titlu, pe care l-ați introdus mai sus și apoi solicitați adaugarea a diferite efecte, pentru testare.
Daca se dorește ștergerea unui efect, selectați-l și apoi click pe butonul Remove.

Pentru obiectele de tip Text, click oriunde peste text, va permite modificarea conținului acestuia.
Selectarea textului va permite efectuarea de modificari asupra unui text selectat. Click pe
dreptunghiul care înconjoara textul va selecta obiectul text, care va putea fi manevrat astfel ca o
fereastra în interiorul diapozitivului.
În funcție de selectarea cadrului din zona 2 a imaginii standard(ilustrata în figura 5.13) se
modifica afișarea conținutul ecranului standard.
 Figura 5.13. Cadre ale zonei 2 din ecranul standard

Modul Normal este cel mai adesea utilizat în etapa de proiectare și realizare a setului de
diapozitive.

Figura 5.14. Afișare în mod Normal

Un click în interiorul diapozitivului în coloana din stânga, va afișa în fereastra alaturata
conținutul diapozit ivului respectiv. Cu ajutorul barei de navigare verticale din aceasta fereastra
putem avea ușor acces la toate diapozitivele pe care le-am introduc pâna în acel moment, și
putem accesa oricare dintre acestea. Posibilitatea de zoom(marire sau micșorare imagine,
din dreapta jos a ecranului, se refera numai la aceasta zona de
lucru în care se afișeaza conținutul diapozitivului curent.
Modul Outline este ilustrat în figura 5.15.
Se afișeaza în stânga toate diapozitivele, iar în dreapta textele din fiecare diapozit iv. Conținutul
textului poate fi modificat în fereastra din dreapta, modificarea efectuându-se automat și în
imaginea din stânga a diapozitivului în care se face aceasta modificare.
 Figura 5.15 Modul de afișare Outline
Modul Notes este prezentat în figura 5.16.

Figura 5.16. Modul de afișare Notes

Notele pot fi introduse și modificate dupa dorința, pentru fiecare diapozitiv în parte. Aceste note
nu sunt afișate la expunerea diapozitivelor. Notele reprezinta texte pe care proiectantul le poate
introduce și apoi lista, fiind astfel accesibile doar celui care prezinta setul de diapozitive și
reprezinta, cel mai adesea diferite observații legate de un diapozitiv, observații sau comentarii pe
care prezentatorul dorește sa le prezinte verbal auditorului, când setul de diapozitive este expus.
Modul Handout este prezentat în figura urmatoare, 5.17. Notele Handout reprezinta o modalitate
de oferi celor ce vizioneaza expunerea diapozitivelor o lista a acestor diapozitive, pe hârtie.
Aceste note vor putea fi aranjate în pagina, apoi, este util a se introduce datele prezentate în
figura, și apoi listate. În acest mod fiecare participant la expunere va putea pleca acasa cu o
“amintire” a prezentarii.

Figura 5.17. Modul de afișare Handout

Aceste date pot fi introduse prin intermediul meniului: Insert, apoi Page Number... sau Date and
Time. Se deschide o fereastra de dialog, Header and Footer ca în figura 5.18. Se executa click pe
cadrul: Notes and Handouts.

Figura 5.18. Introducerea datelor în formele de afișare Notes și Handouts

 Prin manevra mai sus precizata de obține accesul la pagina ce permite introducerea datelor mai
sus prezentate. Figura 5.19 ilustreaza acest lucru.

Figura 5.19. Introducerea datelor in Notes și Handouts

În exemplul prezentat se poate observa cu ușurința ca s-a solicitat, prin bifarea casuțelor
comutator, afișarea tuturor datelor. În ceea ce privește opțiunea Date and Time, aceasta poate fi
selectata între Fixed și Variable. Valoarea Fixed permite introducerea prin dact ilografiere a
unei date calendaristice și a unui moment de timp oarecare, valori care vor fi afișate la imprimare
așa cum au fost introduse. Valoarea Variable va afișa data calendaristica și valoarea de
timp din momentul listarii.

Modul Slide Sorter este prezentat în figura 5.20. Se poate executa click pe oricare diapozit iv, în
acest fel acesta se selecteaza. Prin intermediul butonului 1 diapozitivul selectat se ascunde. Un
diapozitiv ascuns se poate trece în starea opusa, apasând butonul 5. Prin setarea unui diapozitiv
pe starea ascuns, acesta este vizibil în modul proiectare, poate fi modificat, dar la expunerea
setului, diapozitivul nu este afișat. Prin manevra de selectare și glisare ( “drag and drop”) se
poate schimba cu ușurința ordinea diapozitivelor.
 Figura 5.20 Modul de afișare Slide Sorter

În modul Normal diapozitivul curent este marcat prin afișarea cu un chenar. Un click pe orice alt
diapozit iv schimba diapozitivul curent , imaginea acestuia fiind afișata în zona 5. În acest mod
se poate activa, sau schimba diapozitivul curent în orice moment.
În mod implicit se deschide o prezentare cu un singur diapozitiv. Pentru a introduce diapozitive
noi se va acționa cu mouse-ul în ordinea: Insert, Slide sau pe pictograma cu aceeași funcție din
bara Presentation, ilustrat în figura 5.21.

Figura 5.21. Introducerea unui diapozitiv nou

La acționarea pe butonul Insert Slide (cu o imagine sugest iva: un semn +) se introduce un nou
diapozitiv, dupa cel curent, în formatul(Layouts) diapozitivului curent. Afișând zona Layouts din
fereastra Tasks, se poate selecta orice alt format din cele afișate. Un simplu click pe diapozitivul
cu formatul dorit are drept rezultat înlocuirea vechiului format cu cel nou selectat.
Daca formatul dorit de proiectant nu se încadreaza în nici unul din cele afișate, se recomanda
introducerea formatului blank.
Se poate observa ca exista mai multe t ipuri prestabilite de diapozitive, opțiune a programului ce
marește productivitatea în lucru. Temele oferite sunt ușor de ales, imaginea fiind sugestiva, dar
oricum este însoțita și de text. Daca se selecteaza un tip de diapozitiv cu titlu și conținut, ca în
figura 5.22, atunci acesta poate fi ușor completat. Un click în zona de titlu(Click to add title)
permite introducere acestuia. Cu un click în zona “Click to add text” se va putea dactilografia
introducerea unui text marcat. Apasarea pe oricare dintre imaginile afișate în mijlocul acestei
ferestre va introduce un obiect de tipul selectat. Toate cele cinci elemente din cadrul de jos din
fereastra sunt mutual exclusive.
 Figura 5.25. Diapozitivul implicit introdus la adaugare diapozitiv nou

Prin selectarea obiectelor dintr-un diapozit iv acestea pot fi șterse. Se va plasa cursorul mouse-lui
ca în figura 5.23.

Figura 5.23. Plasarea mouse-ului pentru selectare obiect

Dupa click, obiectul este selectat și poate fi șters.

Sarcina de lucru 3
Porniți programul OpenOffice.org 4.1.1. Introduceți 10 diapozitive și selectați pe rând toate
formatele din fereastra Tasks, Layouts.
Executați manevrele de selectare obiecte și ștergeți obiectele respective.
Analizați conținutul implicit al fiecarui tip.

5.2. Schimbarea modului de umplere a fondului(Background Fill)

Se poate schimba culoarea sau modul de umplere a fondului diapozitivului curent, sau a tuturor
diapozitivelor dintr-o prezentare.
Pentru a efectua aceasta manevra, se selecteaza pe rând: Format, Page... și apoi cadrul
Background. Zona Fill conține opțiunile din figura 5.24.
 Figura 5.24. Alegerea modului de umplere a fundalului(Background)

Pentru oricare dintre opțiunile prezente în lista, în momentul selectarii, se afișeaza o lista din
proiectantul poate alege opțiunea dorita. Dupa selecție se confirma acțiunea prin selectarea
butonului OK.
Color permite selectarea unei culori dintr-o lista care se afișeaza.

Figura 5.25. Alegerea unei culori pentru fundal

Gradient permite selectarea uneia din amestecurile de culori.

 Figura 5.26. Alegerea unui gradient pentru fundal

Hatching permite alegerea unei hașuri.

 Figura 5.27. Alegerea unei hașuri(hatching) pentru fundal

De remarcat ca se poate face o combinație între o hașura și o culoare, prin bifarea butonului de
tip comutator Background color. Culoarea poate fi aleasa și înainte de selectarea hașurii.
Bitmap permite selectarea unei imagini din setul oferit de program, sau o alta imagine dorita de
proiectant. Pentru adaugarea propriei imagini în lista Bitmap, trebuie efectuata urmatoarea
manevra: Format, Area..., iar în fereastra care se afișeaza se alege cadrul Bit maps, ca în figura
5.28
 Figura 5.28. Importarea imaginii proprii

Click pe butonul Import... deschide o fereastra de tip Open, ce permite selectarea fișierului
imagine ce se dorește a fi utilizat ca fundal. Fișierului respectiv i se poate atribui un nume (altul
decât numele fișierului în care se afla imaginea), iar acest nume apare în finalul listei Bitmaps.
Click pe OK încheie operațiunea de importare a unei imagini proprii. Dupa aceasta manevra se
poate modifica imaginea fundalului.
Din lista Bitmap se alege imaginea dorita. Daca se dorește ca imaginea sa acopere întreaga
suprafața a fundalului se debifeaza butonul Tile din zona Position și apoi se selecteaza AutoFit.
Se selecteaza OK.
Programul afișeaza în continuare o fereastra ca în figura 5.29

Figura 5.29. Setarea fundalului pe toate paginile?

Proiectantul va raspunde dupa dorința.

5.3. Introducere(inserare) obiecte

Figura 5.30. Inserare diverse obiecte

Click pe Insert afișeaza imaginea din figura 5.30. Se pot observa cele șapte tipuri mari de
obiecte, ce pot fi inserate într-un diapozitiv:
a) Pictures– imagini grafice de diferite tipuri;
b) Table, ca în programul Word;
c) Movie and Sound;
d) Object;
e) Chart...
f) Floating Frame;
g) File.

5.3.1. Inserare text

Pentru introducerea unui text exista doua modalitați. Una este cu ajutorul butonului din
bara Drawing, cealalta prin apasarea pe același buton care este afișat în bara cu instrumente de
lucru Text. Pentru cea din urma posibilitate se urmeaza seria de click-uri: View, Toolbars,Text.
Se deseneaza un dreptunghi cu mouse-ul astfel: se fixeaza cursorul într-un punct prin click(1), se
menține apasat butonul mouse-ului și se trage spre dreapta și în jos, desenându-se astfel un
dreptunghi. La eliberarea butonului în poziția (2) se obține o imagine ca în figura 5.31.
 Figura 5.31. Manevre pentru inserarea unei casete de text

Imaginea casetei de text în urma desenarii prin manevrele mai sus prezentate este ilustrata în
figura 5.32. Introducerea sau selectarea unei casete de text afișeaza bara cu instrumente de lucru
Text Formatting, în locul barei Line and Filling. Odata terminata prelucrarea textului, cele doua
bare cu instrumente de lucru își schimba automat afișarea.

Figura 5.32. O caseta de text

În aceasta zona se poate introduce textul dorit, prin dact ilografiere, sau prin manevra de
“Paste(lipire)”, daca a existat un text selectat anterior.
Caseta de text, ca entitate poate fi prelucrata în mai multe moduri pentru a se obține diferite
modalitați de afișare a conținutului. Pentru a executa astfel de manevre se selecteaza caseta de
text(click pe chenar). Se obține o imagine ca in figura 5.33.
 Figura 5.33. O caseta de text selectata

O caseta de text poate fi rotita. În bara Drawing(care se afișeaza implicit în partea de jos-stânga a
ferestrei programului) se afla butonul: . Un click, are drept rezultat schimbarea culorii
punctelor ce marcheaza conturul casetei de text, din în . Plasarea cursorului deasupra
marcajului din colțul din stânga sus a dreptunghiului, duce la schimbarea formei acestuia într-un
arc de cerc terminat cu câte o sageata la fiecare din capete. Blocând cursorul și mișcând
mouseul, se poate obține rotirea textului, ca în figura 5.34.

Figura 5.34. Un text rotit

Când se elibereaza cursorul mouselui, textul va ramâne afișat în ultima poziție. Textul va putea fi
rotit ori de câte ori se dorește executând seria de acțiuni mai sus descrise.
Programul dispune de o opțiune deosebita de prelucrare geometrica a afișarii textului. Pentru
aceasta se selecteaza conturul(cadrul) textului, acesta aparând ca în figura 5.35. Un click-dreapta
pe colțul din stânga-sus duce la apariția meniului contextual, ca în figura 5.35.
 Figura 5.35. Meniu contextual prelucrare afișare text

Opțiunea Fontwork deschide o fereastra cu urmatorul conținut:

Figura 5.36. Ferastra Fontwork alaturi de textul selectat

Un click ca în figura 5.37 va avea drept rezultat afișarea textului ca în aceeași figura.
 Figura 5.37. Aplicarea unui mod de afișare a textului selectat

Sarcina de lucru 4
Porniți programul OpenOffice.org 4.1.1. Introduceți într -un diapozitiv un text și încercați toate
manevrele precizate referitoare la text.

5.3.2. Inserare imagini grafice

Imaginile grafice pot fi inserate prin intermediul meniului: Insert, Picture.

From file… deschide o fereastra de dialog pentru selectarea fișierului ce conține imaginea ce se
dorește a fi inserata. Daca la calculator este cuplat un scanner, iar în acesta se afla imaginea
dorita, aceasta imagine poate fi introdusa direct în diapozitiv. Introducerea unei imagini grafice
afișeaza automat bara cu instrumente de lucru Picture, prin înlocuirea barei Line and Filling.
Bara Picture conține opțiuni de prelucrare grafica specifice, opțiuni ce vor fi regasite și în
modulele urmatoare: Filter(ce permite aplicarea de filtre), Graphics Mode, Color, Transparency,
Line, Area, Shadow, Crop Picture.

Figura 5.38. Bara Picture

Inserare imagini grafice din Gallery, , sau Tools, Gallery. Se deschide fereastra Gallery, ca în
figura 5.39.

Figura 5.39. Fereastra Gallery

Insert Table… deschide o fereastra de dialog , ca în figura 5.40. prin care utilizatorul definește
numarul de coloane și de linii ale tabelului pe care dorește sa-l includa în diapozitiv.

Figura 5.40. Definirea tabelului

Click pe butonul OK va crea imaginea tabelului. Automat se deschide și bara cu instrumente de

lucru Table ca în figura 5.41.

Figura 5.41. Imaginea tabelului și a barei cu instrumente de lucru specifice

În interiorul celulelor tabelului se pot introduce date. Prin butoanele corespunzatoare barei cu
instrumente de lucru se realizeaza funcțiile specifice.
Insert Movie and Sound permite introducerea în interiorul unui diapozitiv a unui film și/sau
fișier cu muzica. Se deschide o fereastra de dialog prin care se selecteaza fișierul. În diapozitiv se
introduce o pictograma specifica, ca în figura 5.42 și se afișeaza bara cu instrumente de lucru
Media Playback.

Figura 5.45. Inserarea unui fișier de tip media(Movie and Sound)

Insert Chart… permite inserarea de grafice. Figura 5.43 ilustreaza inserarea unui
grafic(diagrama).

Figura 5.43. Graficul standard inserat

În mod implicit se afișeaza bara Formatting. Butonul Chart Data Table este cu siguranța cel mai
util în prima faza. Click pe acest buton deschide tabelul cu date, pe baza caruia se construiește
graficul. Figura 5.44 prezinta acest lucru.
 Figura 5.44. Tabelul cu date

Se pot modifica etichetele, valorile. Se pot insera linii, coloane noi. Pentru tabele simple, aceste
comenzi sunt utile. Pentru tabele și grafice corespunzatoare complexe se recomanda utilizarea
unui program de calcul tabelar(Spreadsheet din OpenOffice.org, Excel, etc.) și importul acelor
date.

Inserare obiecte 3D-Objects. Prin afișarea barei cu instrumente de lucru, View, Toolbars, 3D-
Objects se da acces la setul de obiecte 3D, ca în figura 5.45.

Figura 5.45. Obiecte 3D

Obiectul poate fi ajustat ca marime, mutat. Poate fi rotit, în același mod expus la rotirea textelor.

Click dreapta pe obiectul respect iv afișeaza un meniu contextual ca în figura 5.46.

 (b) Efecte 3D

(a) Meniu contextual

Figura 5.46. Meniu contextual obiect 3D

Opțiunea 3D Effects 5.46.a deschide o fereastra ca în 5.46.b. De reținut ca orice selectare a unor
noi valori trebuie confirmata prin apasarea pe butonul Assign, prezentat în figura.

Inserare alte elemente grafice. Din bara Drawing se pot introduce linii, sageți, dreptunghiuri,
elipse, curbe, conectori, alte forme geometrice de baza, forme simbolice, blocuri de sageți,
scheme logice, organigrame, comentarii, stele, poligoane oarecare-definite prin puncte.

5.4.1.1. Inserare legaturi

Inserare legatura(Hyperlink) permite introducerea unui obiect și a unei legaturi a acestuia cu

un alt obiect de tip document existent, de tip document nou, adresa internet sau adresa mail,în
momentul expunerii diapozit ivului. Se deschide o fereastra de dialog, ca în figura 5.47.
 Figura 5.47. Fereastra Hyperlink

Daca în fereastra 5.47 s-a completat ca în figura 5.48, la expunerea diapozitivelor, când se
afișeaza conținutul diapozit ivului în care s-a introdus obiectul cu legatura precizata, cursorul
mouseului deasupra acelui obiect are forma, de-acum cunoscuta, , iar click va deschide pagina
de Internet care s-a introdus pentru acel obiect.

Figura 5.48. Fereastra Hyperlink completata

Sarcina de lucru 5
Porniți programul OpenOffice.org 4.1.1. Introduceti comenzile precizate în acest paragraf. Daca
nu obții ceea ce este prezentat, ai comanda Undo. Verifica ce ai greșit și executa corect
comenzile.
Expunere diapozit ive în alta ordine decât cea implicita

Mai întâi problema: se dorește prezentarea uneia din doua variante posibile, în funcție de
raspunsul dat la întrebarea: “Doriți varianta 1 sau 2”. Raspunsurile posibile, fiind, evident
selectarea cifrei 1 sau 5. Numai ca selectarea cifrei 1 sa aiba drept rezultat afișarea acestei
variante și apoi sa se sara mai departe, fara a se mai afișa și varianta 5. În mod asemanator pentru
varianta aleasa 5. Pentru rezolvarea acestei probleme îți propun sa execuți pașii pe care îi voi
descrie în cele ce urmeaza.

Pas 1. Creeaza o prezentare cu 5 diapozitive blank.

Pas 5. În diapozit ivul 1 introduceți textul: “Prezentare cu 2 opțiuni”
În diapozit ivul 2 introduceți textul: “Doriți varianta 1 sau 2?”
În diapozitivul 3 introduceți textul: “varianta 1”
În diapozit ivul 4 introduceți textul: “varianta 2”
În diapozit ivul 5 introduceți textul: “multumesc!”
Data fiind problema, daca se va alege varianta 1 înseamna ca se vor expune diapozit ivele 1, 2, 3
și 5, iar daca se alege varianta 2, diapozitivele expuse vor fi: 1, 2, 4 și 5.
Pas 3. În diapozit ivul 2 introduceți 2 dreptunghiuri, în care introduceți textele 1 și respectiv 2, ca
în figura 5.49. Fiind selectat dreptunghiul, selectați cu mouseul butonul din bara Drawing și
se va plasa cursorul de scriere în interiorul dreptunghiului selectat. Se dactilografiaza cifra 1 și
respectiv cifra 2 în celalalt dreptunghi.

Figura 5.49. Conținutul diapozitivului 2

Click dreapta peste butonul cu numarul 1. Selectați opțiunea din

meniul contextual. Aceasta manevra va deschide o fereastra, ca în figura 5.50, în care s-a afișat
fereastra derulanta.
 Figura 5.50. Fereastra Interaction

Se va selecta opțiunea Go to page or object, care va deschide în continuare o alta fereastra, ca în

figura 5.51.

Figura 5.51. Precizarea țintei(Target), la apasarea pe opțiunea 1

Se apasa pe Slide 3, apoi OK.

Se procedeaza la fel pentru butonul 2, atât doar ca în fereastra Interaction se va selecta Slide 4 și
apoi OK. Cu alte cuvinte, la selectarea butonului 2, se va sari la diapozitivul 4 și nu se va afișa
diapozitivul urmator din secvența, adica diapozitivul 3.

Pas 4. Se activeaza diapozitivul 3. În acesta se va introduce un dreptunghi, în care sa introducem

textul Mergi mai departe. Acestui dreptunghi îi atașam interacțiunea salt la Slide 5, la
acționarea cu mouseul. Trebuie sa plasam acest, practic, buton de comanda, deoarece, alt fel, s-ar
afișa în mod implicit diapozitivul al patrulea, care conține textul “Varianta 2”, și nu se dorește
acest lucru.
Se activeaza diapozitivul 4 și se introduce un dreptunghi ca și pentru diapozitivul 3.
Salveaza fișierul.

Pas 5. Solicitați programului expunerea setului de diapozitive. Cel mai simplu, apasați pe tasta
funcționala F5. În fiecare diapozit iv apasați mouse-ul pentru a trece mai departe. Vei vedea ca în
diapozit ivul 2 nu se va trece mai departe decât daca apeși pe butonul 1 sau 5. Daca ai selectat
varianta 1, și se afișeaza diapozit ivul 3, trecerea mai departe se va face doar daca se apasa pe
buton. Daca nu ai facut setarile corect, nu va funcționa așa cum dorim. Într-o astfel de situație,
neplacuta, selecteaza diapozitivul cu eroare, apoi butonul programat eronat și apoi click pe
opțiunea Interaction și remediaza setarile conform pașilor 3 și 4.

5.4. Setarea expunerii diapozitivelor

A doua etapa în crearea unei prezentari o reprezinta setarea modului de expunere a
diapozitivelor.
În mod implicit expunerea diapozit ivelor se face la inițiativa operatorului uman, prin acționarea
butonului mouse-ului(stânga), tasta spațiu, sau tasta “cursor spre dreapta”. Pentru a merge înapoi
se poate utiliza tasta cu sageata spre stânga.
Sunt însa situații când aceasta maniera implicita de expunere nu este convenabila. Astfel se ofera
posibilitatea trecerii automate de la un diapozitiv la urmatorul printr-o temporizare fixata de
realizatorul prezentarii.
În bara de task-uri, afișata implicit în partea din dreapta exista zona Slide Transition, prezentata
în figura 5.55.
Opțiunile Apply to selected slides și Modify transition permit fixarea efectelor la trecerea de la
un diapozit iv la altul și a vitezei de desfașurare a acestor efecte. Orice efect, vizual, poate fi
însoțit și de un sunet. Aceste opțiuni se aplica în mod implict doar diapozitivului curent. Daca se
dorește ca setarile respective sa se aplice tuturor diapozit ivelor, atunci se va selecta butonul
Apply to All Slides.
 Figura 5.55. Avansul diapozitivelor

Cu ajutorul opțiunilor din Advanced slide se poate alege momentul de timp pentru trecerea de la
un diapozit iv la altul. Exista doua posibilitați: avansul manual, prin click sau cu taste și avansul
automat dupa un numar de secunde stabilit de proiectant. A doua varianta va trebui sa țina cont
de conținutul diapozitivului și de timpul minim necesar de vizualizare și înțelegere a acestuia.
Daca se dorește ca expunerea unei prezentari sa se faca pe un fond muzical care sa înceapa pe
primul diapozit iv și sa se termine doar la finalul acesteia va trebui sa se execute urmatoarea
setare: pentru primul diapozit iv se va alege din fereastra Sound opțiunea Other Sound... , care va
deschide o fereastra ca în figura 5.53.
 Figura 5.53. Deschiderea unui fișier cu o melodie

Apoi se bifeaza opțiunea . Pentru celelalte diapozitive nu se va seta nici

un sunet și nici o alta melodie. În acest mod melodia aleasa va fi redata pe parcursul expunerii
tuturor diapozitivelor. Daca se termina redarea melodiei, aceasta se reia.

Exista situații când redarea diapozit ivelor se dorește a fi facuta automat. Pentru aceasta avem
urmatoarele variante:
1. Pentru fiecare diapozitiv, în Slide Transition setam în zona Advanced Slide opțiunea
Automatically after și introducem numarul de secunde dupa care dorim sa se execute trecerea la
diapozitivul urmator.
5. Utilizam opțiunea Rehearse Timing (timp de repetiție). Problema este urmatoarea: dorim o
expunere automata, dar în timpul expunerii fiecarui diapozit iv dorim sa adresam auditorului
câteva cuvinte. Pentru aceasta facem o “repetiție”, în care vom porni redarea cu o cronometrare.
Pașii sunt prezentați în continuare. Se selecteaza cadrul Slide Sorter. Se pornește expunerea
prezentarii cu butonul Rehearse Timing. Apare primul diapozit iv și un cronometru în colțul din
stânga-jos. Pe timpul expunerii voi prezenta unei audiențe imaginare ceea ce am de spus. Când
termin de rostit cuvântarea selectez cronometrul. În acest moment programul va memora pentru
diapozit ivul respectiv valoarea momentului de timp și trece la expunerea urmatorului diapozitiv,
repornind(resetând) cronometrul. Procedez astfel pentru toate diapozitivele. La final salvez
prezentarea. La pornirea urmatoare a prezentarii trecerea de la un diapozitiv la altul se va efectua
dupa scurgerea timpului pe care l-am înregistrat la ultima repetiție salvata.
5.5. Introducere note
În modul de vizualizare Notes, apare sub fereastra de lucru în care se afișeaza conținutul diapozit
ivului curent o alta fereastra cu textul “Click to add notes”. Daca facem acest lucru, textul
precedent dispare și avem posibilitatea sa introducem un text liber referitor la acest diapozitiv
sau ceea ce apreciem ca este util pentru prezentare. Textul poate fi oricât de lung, dar la listare
acesta este trunchiat la nivelul unei pagini.

5.6. Tiparirea diapozitivelor

Pentru a tipari o prezentare pe suportul hârtie, se apeleaza la selectarea cu mouseul în ordinea:
File, Print... Se deschide fereastra ca în figura 5.54.

Figura 5.54. Fereastra Print

În acesta fereastra, în partea din stânga se afla zona de Preview, utila în vizualizarea conținutului
înainte de tiparire. Fereastra conține mai multe cadre.
Cadrul General conține o lista a imprimantelor la care calculatorul respectiv are acces. Se
selecteaza din lista imprimanta pe care se dorește tiparirea. Se poate preciza ce diapozitive sa se
listeze, Toate(All), plaja de diapozitive specificata prin numere(Slides) sau doar diapozitivul
selectat. De asemenea se poate alege numarul de exemplare în care sa se faca listarea. În ceea ce
privește tiparirea propriuzisa putem specifica ce document sa se t ipareasca(Document).
Imaginea din figura 5.55 prezinta ce putem lista din conținutul unui fișier cu o prezentare.
 Figura 5.55. Documente de listat

Se observa ca putem lista diapozitivele(Slides). Handouts pot fi listate așa cum s-a precizat mai
sus. Notes listeaza fiecare diapozitiv în parte, însoțit de notițele introduse de proiectant. Outline
listeaza doar textele din primul diapozitiv.
La Handouts,se pot preciza câte diapozit ive sa fie listate pe o pagina și modul lor de aranjare,
atunci cînd se listeaza mai multe pe pagina.
Cadrul OpenOffice.org Impress conține o zona de butoane comutator, Contents și doua zone de
comutatoare mutual exclusive: Color și Size, ca înfigura 5.56.

Figura 5.56. Cadrul OpenOffice.org Impress

Cadrul Page Layout permite specificarea numarului de diapozitive(pages) ce se va lista pe o

pagina.
 Figura 5.57. Cadrul Page Layout

Cadrul Options conține un numar de patru butoane de tip comutator.

Figura 5.58. Cadrul Options

5.7. Introducere antete și subsoluri de pagina

Insert, Page Number... sau Date and Time... deschide fereastra din figura 5.59.
 Figura 5.59.
Fereastra Header and Footer

Se activeaza cadrul Slide. Elementele ce pot fi introduse într-un diapozitiv se bifeaza și în

aceasta situație ele se afișeaza în zonele indicate de sageți.

5.8. Salvarea unei prezentari

Salvarea unei prezentari, ca fișier, se poate face selectând butonul Save din bara Standard, sau
prin succesiunea File, Save... sau Save As...
 Figura 5.60. Salvarea unei prezentari
Opțiunea Save As ofera o lista cu cele mai uzuale formate de salvare. Fereastra Save As ofera
prin fereastra derulanta Save as type, o lista numeroasa de formate de salvare. Se poate observa
posibilitatea salvarii și în formate ale firmei Microsoft Office PowerPoint.
În aceasta fereastra se selecteaza discul și directorul ținta a salvarii, se precizeaza numele
fișierului și se poate alege tipul fișierului.
Programul mai are și o alta modalitate de salvare prin intermediul opțiunilor de tip Export,
prezente în meniul vert ical de la File. De asemenea exista posibilitatea expedierii directe prin
email, așa cum se poate observa în opțiunea Send. Vezi figura 5.61.
Pentru a putea expedia o prezentare prin e-mail, trebuie creat un profil alegând Control Panel,
Mail, ca în figura 5.65. Apare o restricție în aceasta setare prin faptul ca profilul nu poate fi creat
decât pentru utilizarea Microsoft Office Outlook.
 Figura 5.61. Expedierea unui document as E-mail…

Figura 5.65. Setarea unui profil de e-mail

Se poate salva conținutul prezentarii, prin export, în formatul PDF.

Rezumat
Crearea unei prezentari nu este o sarcina grea. Odata stabilit conținutul pe fiecare diapozitiv în
parte, introducerea obiectelor se face prin operațiuni care sunt uzuale în toate programele de
calculator: click pe un buton de inserare, ferestre de dialog pentru selectare, ajustari marime
ferestre, mutare ferestre, selectare obiecte, etc.
Prin diversitatea de tipuri de obiecte ce pot fi introduse într-o prezentare se poate crea un
adevarat “spectacol” de text, sunet și lumina.
Setul de diapozitive se prezinta prin intermediul unui sistem de proiecție și de redare sunete unui
auditoriu. Pe lânga acest lucru, programul da posibilit atea tiparirii prezentarii.

Bibliografie minimala
1. Pachetul de programe OpenOffice.org
2. http://www.tutorialsforopenoffice.org/
3. http://www.learnopenoffice.org/tutorials.htm
4. http://www.kaaredyret.dk/openoffice_links.html
5. http://www.gcflearnfree.org/openoffice
6. http://www.open-of-course.org/courses/course/view.php?id=33
7. http://www.opensourcevarsity.com/openofficebasics/openofficeleadingintro
8. http://www.cospa-project.org/Assets/documents/Guides/Cospa_Impress_Tutorial-EN.pdf
 INFORMATICĂ JURIDICĂ
şi
DREPT INFORMATIC
SUPORT DE CURS PENTRU FRECVENTA REDUSA

Lector.Univ.Dr. Lucian Vasiu

1
 CUPRINS

I. Informaţii generale.......................................................................................... ..4

• Date de identificare a cursului...............................................................................................4

• Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite...........................................................................................4

• Descrierea cursului..........................................................................................................................4

• Organizarea temelor în cadrul cursului...........................................................................................5

• Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs..............................................................................8

• Materiale bibliografice obligatorii...................................................................................................8

• Calendarul cursului..........................................................................................................................9

• Politica de evaluare şi notare..........................................................................................................10

• Elemente de deontologie academică...............................................................................................10

• Studenţi cu dizabilităţi....................................................................................................................10

• Strategii de studiu recomandate......................................................................................................10

II. Suportul de curs..............................................................................................12

Modulul I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMELE INFORMATICE…………….12

Modulul II. INFORMATICA JURIDICĂ DOCUMENTARĂ……………………………………..15

Modulul III. DOCUMENTAREA ÎN INTERNET………………………………………………….17

Modulul IV. CONTRACTE INFORMATICE……………………………………………………....20

Modulul V. ASPECTE JURIDICE ALE AFACERILOR ELECTRONICE……………………….23

Modulul VI. NUMELE DE DOMENII INTERNET………………………………………………..27

Modulul VII. SEMNĂTURA ŞI PLATA ELECTRONICĂ………………………………………..30

Modulul VIII. PROTECŢIA JURIDICĂ A PROGRAMELOR INFORMATICE………………....33

2
Modulul IX. MANAGEMENTUL DIGITAL AL DREPTURILOR DE AUTOR………………..36

Modulul X. PROTECŢIA DATELOR PERSONALE……………………………………………..39

Modulul XI. RISCUL DE ATAC ASUPRA SISTEMELOR INFORMATICE…………………...42

Modulul XII. INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE CU AJUTORUL CALCULATORULUI…………..46

Modulul XIII. FALSUL ŞI FRAUDA INFORMATICĂ…………………………………………..49

Modulul XIV. ASPECTE PRIVIND PREVENIREA ATACURILOR ELECTRONICE………....52

III. Anexe..............................................................................................................55

• Bibliografia completă a cursului................................................................................................55

• Scurtă biografie a titularului de curs........................................................................................58

3
 I. Informaţii generale

• Date de identificare a cursului

Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:

Nume: LUCIAN VASIU INFORMATICĂ JURIDICĂ

E-mail: lucianv1@excite.com Anul IV, Semestrul I
Tipul cursului: opţional
Tel. Facultate 0264 432265

• Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Pentru această disciplină, nu există cursuri a căror parcurgere şi promovare să condiţioneze

înscrierea la cursul de faţă. Cursanţilor li se recomandă, totuşi, o bună cunoaştere a modului de
utilizare a calculatoarelor personale.

• Descrierea cursului

Cursul de Informatică juridică şi Drept informatic aduce în discuţie probleme de

actualitate stringentă, determinate de dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor informaţiei şi
comunicaţiei, de utilizarea calculatoarelor în practic toate domeniile viaţii sociale. În cadrul
cursului sunt prezentate noţiuni introductive ale domeniului, probleme referitoare la informatica
juridică – în special cea documentară -, aspecte privind afacerile electronice, protecţia
programelor informatice, protecţia datelor personale, infracţionalitate informatică şi securitate
informatică.
Disciplina, considerată pe plan internaţional fundamentală deoarece trăim în societatea
informaţiei, se adresează tuturor categoriilor de jurişti, managerilor, celor ce lucrează în cadrul
organelor judiciare, studenţilor de la Facultatea de Drept şi celor de la Facultăti de Afaceri sau
Infoermatică, cercetătorilor şi tuturor celor interesaţi de domeniul dreptului informatic.

4
 Organizarea temelor în cadrul cursului

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMELE INFORMATICE

Modulul I explică noţiunile de sistem informatic şi reţea informatică. Sunt descrise

componentele tehnologice ale unui sistem informatic şi componentele fizice ale unui calculator.
Modulul prezintă tipurile de reţele informatice existente şi face referire la modelul cel mai des
folosit pentru descrierea reţelelor de calculatoare. A se consulta, pentru o analiză detaliată a
temei, I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-
Napoca (2007). O descriere a conceptelor majore pentru această temă poate fi găsită în silabusul
cursului la paginile 12-14.

II. INFORMATICA JURIDICĂ DOCUMENTARĂ

Acest modul oferă o discuţie despre date, informaţii şi cunoaştere, după care explică
necesitatea sistemelor de documentare juridică automatizate, prezintă funcţiile acestor sisteme şi
oferă exemple de astfel de sisteme. Pentru această temă, lecturaţi I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică
juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca (2007). O descriere a conceptelor
majore pentru această temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile 15-16.

III. DOCUMENTAREA ÎN INTERNET

Modulul III oferă informaţii privind documentarea în Internet. Modulul începe cu o

discuţie despre calitatea informaţiilor, după care discută despre motoarele de căutare existente..
Pentru această temă, lecturaţi I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007,
Ed. Albastră, Cluj-Napoca (2007). O descriere a conceptelor majore pentru această temă poate fi
găsită în silabusul cursului la paginile 17-19.

IV. CONTRACTELE INFORMATICE

Acest modul oferă informaţii despre contractele informatice. Sunt discutate contractele de
echipament, produse program, service, formare (training), OEM, accesul la bazele de date şi de
furnizare a serviciilor Internet. Partea a doua a acestui modele de contracte electronice (modelul
“contract-consimţământ” şi modelul “contract-produs”) şi modul de formare a contractelor
electronice.. Pentru această temă, lecturaţi I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept
informatic 2007 (p. 74-83) şi I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi
manageriale (2007) (p. 38-40). O descriere a conceptelor majore pentru această temă poate fi
găsită în silabusul cursului la paginile 20-22.

V. ASPECTE JURIDICE ALE AFACERILOR ELECTRONICE

5
 Acest modul oferă o prezentare a modelelor de afaceri electronice şi a cerinţelor legale
asociate cu acestea. Modulul cuprinde o prezentare a legilor şi tratatelor privind tranzacţiile
electronice din SUA, UE şi România. A se consulta, pentru o analiză detaliată a temei, I.Vasiu,
L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale (2007) (p. 33-37). O
descriere a conceptelor majore pentru această temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile
23-26.

VI. NUMELE DE DOMENII INTERNET

Modulul VI oferă informaţii despre domeniile Internet, obţinerea acestora şi a rezolvării

disputelor din acest domeniu. A se consulta, pentru o analiză detaliată a temei, I.Vasiu, L.Vasiu,
Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale (2007) (p. 77-98). O descriere a
conceptelor majore pentru această temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile 27-29.

VII. SEMNĂTURA ŞI PLATA ELECTRONICĂ

Acest modul oferă informaţii privind semnătura (definiţie şi scop: identitatea

semnatarului/înscrisului, ceremonial, aprobare) şi plata electronică (instrument de plată
electronică, instrument de plată cu acces la distanţă şi instrument de monedă electronică), aspecte
esenţiale în cadrul afacerilor electronice. A se consulta I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice –
Aspecte legale, tehnice şi manageriale (2007) (p. 47-53). O descriere a conceptelor majore
pentru această temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile 30-32.

VIII. PROTECŢIA JURIDICĂ A PROGRAMELOR INFORMATICE

Acest modul explică ce este un program informatic, dimensiunile calităţii programelor

informatice, formele pirateriei informatice şi legile care protejează programele informatice.
Pentru această temă lecturaţi I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007
(Pirateria informatică) şi I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi
manageriale (2007) (p. 69-73). O descriere a conceptelor majore pentru această temă poate fi
găsită în silabusul cursului la paginile 33-35.

IX. MANAGEMENTUL DIGITAL AL DREPTURILOR DE AUTOR

Acest modul prezintă o discuţie despre operele de artă digitală şi explică sistemele de
management digital al drepturilor (definiţie, modele, avantaje, aspecte legale). Pentru această
temă, a se consulta I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale
(2007) (p.63-68 ; 73-76). O descriere a conceptelor majore pentru această temă poate fi găsită în
silabusul cursului la paginile 36-38.

X. PROTECŢIA DATELOR PERSONALE

6
 Acest modul începe prin definirea conceptului de ‘date personale’, după care prezintă
protecţia legală oferită de legile din România în acest domeniu. Pentru detalii, lecturaţi I.Vasiu,
L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale (2007) (p. 134-138). O
descriere a conceptelor majore pentru această temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile
39-41.

XI. RISCUL DE ATAC ASUPRA SISTEMELOR INFORMATICE

Acest modul oferă o discuţie asupra riscului de atac asupra sistemelor informatice. A se
lectura, pentru detalii, I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007. O
descriere a conceptelor majore pentru această temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile
42-45.

XII. INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE CU AJUTORUL CALCULATORULUI

Acest modul este consacrat prezentării uneia dintre cele mai grave forme de criminalitate
- criminalitatea informatică –, prezentarea categoriilor de infracţiuni şi analiza acestora. A se
lectura pentru acest modul I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007
(secţiunea dedicată criminalităţii informatice). O descriere a conceptelor majore pentru această
temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile 46-48.

XIII. FALSUL ŞI FRAUDA INFORMATICĂ

Acest modul este destinat prezentării elementelor esenţiale ale celor mai frecvente şi mai
grave infracţiuni informatice, aşa cum sunt ele reglementate de Legea nr. 161/2003 şi de
Cybercrime Convention. A se consulta pentru detalii I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice –
Aspecte legale, tehnice şi manageriale (2007) (p. 129-138). O descriere a conceptelor majore
pentru această temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile 49-51.

XIV. ASPECTE PRIVIND PREVENIREA ATACURILOR ELECTRONICE

Acest modul este consacrat politicilor şi procedurilor de prevenire a criminalităţii

informatice, aşa cum sunt ele cerute de necesităţile practice de operare şi de reglementările în
vigoare. A se consulta pentru detalii I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale,
tehnice şi manageriale (2007) (p. 139-145). O descriere a conceptelor majore pentru această
temă poate fi găsită în silabusul cursului la paginile 52-54.

7
• Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs

Pentru această disciplină, studentul are libertatea de a-şi gestiona singur, fără constrângeri,
modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului. Sesiunile de consultaţii faţă în faţă sunt
facultative şi vor fi organizate în urma solicitării prealabile a cursantului.

• Materiale bibliografice obligatorii

I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca
(2007).
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

• Calendarul cursului

Luna Tema Termen Capitole Bibliografie

predare / obligatorie
Locaţia
I. NOŢIUNI I.Vasiu, L.Vasiu
INTRODUCTIVE Informatică
PRIVIND SISTEMELE juridică şi Drept
INFORMATICE informatic 2007

II. INFORMATICA
Octombrie

JURIDICĂ
Pregătire curentă

DOCUMENTARĂ

III. DOCUMENTAREA
ÎN INTERNET

IV. CONTRACTELE
INFORMATICE

16 V. ASPECTE JURIDICE I.Vasiu, L.Vasiu

Aspecte actuale noiembrie, ALE AFACERILOR Afaceri electronice –
Noiem

privind protecţia Secretariat ELECTRONICE specte legale, tehnice ş

brie

programelor IDD anageriale (2007).

8
 informatice VI. NUMELE DE
DOMENII INTERNET

VII. SEMNĂTURA ŞI
PLATA ELECTRONICĂ

VIII. PROTECŢIA
JURIDICĂ A
PROGRAMELOR
INFORMATICE

Aspecte legale 14 IX. MANAGEMENTUL

privind decembrie, DIGITAL AL I.Vasiu, L.Vasiu
semnătura Secretariat DREPTURILOR DE Informatică
electronică IDD AUTOR juridică şi Drept
informatic 2007
X. PROTECŢIA
DATELOR
PERSONALE &

XI. RISCUL DE ATAC Afaceri electronice

Decembrie-Ianuarie

ASUPRA SISTEMELOR 2007

INFORMATICE

XII. INFRACŢIUNI
SĂVÂRŞITE CU
AJUTORUL
CALCULATORULUI

XIII. FALSUL ŞI
FRAUDA
INFORMATICĂ

XIV. ASPECTE
PRIVIND PREVENIREA
ATACURILOR
ELECTRONICE

9
Politica de evaluare şi notare

La această disciplină, examinarea constă în rezolvartea a două speţe şi a unui subiect teoretic.
Punctajul alocat fiecărui subiect este indicat în mod vizibil pe foaia de examen. Mai jos, poate fi
consultat un exemplu de grilă de notare:

INFORMATICĂ JURIDICĂ – EXAMEN

Timp de lucru: 90 min.

La corectare, se acordă un punct din oficiu.

1. Explicaţi diferenţa dintre falsul informatic şi frauda informatică – 2 p.

2. Un individ a plasat un program informatic pe calculatorul supervizorului său care i-a permis
acces la calculatorul respectivului. Individual a folosit de mai multe ori accesul neautorizat
astfel obţinut pentru a accesa mesajele de poştă electronică ale supervizorului su şi a
monitoriza activităţile pe Internet ale acestuia; informaţiile astfel obţinute au fost comunicate
unor terţe părţi. Cine şi de ce fapte se face vinovat în această speţă? Cum şi în ce lege este
definit accesul ilegal la un sistem informatic? – 3 p.
3. Un angajat cheie al unei firme producătoare de programe de calculator a fost concediat în
urma unui conflict cu şeful companiei. După concediere, profitând de faptul că
administratorul de sistem nu i-a anulat contul de utilizator, s-a conectat la sistemul informatic
al firmei şi a copiat codul sursă a unui program informatic, precum şi o listă de clienţi în
scopul de a-şi construi şi promova propria linie de programe informatice. Ulterior a inserat
câteva linii noi de cod sursă şi a început comercializarea programul informatic ca produs
propriu. Precizaţi ce infracţiuni au fost comise şi care este obiectul juridic şi elementul
material al acestora – 4 p.

• Elemente de deontologie academică

Utilizarea de materiale bibliografice în timpul examenului este permisă. Nu este permisă

colaborarea în timpul examenului între studenţi.

• Studenţi cu dizabilităţi

Studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii sau intelectuale sunt invitaţi să contacteze titularul de curs
la adresele menţionate la pagina 4 (inclusiv prin e-mail, la adresa menţionată), pentru a identifica
eventuale soluţii în vederea oferirii de şanse egale acestora.

• Strategii de studiu recomandate

Materia este structurată pe 14 module, corespunzând unui număr de 14 săptămâni (un semestru).
Pentru a obţine performanţa maximă, este recomandat un număr minim de 3 ore de studiu /
săptămână pentru parcurgerea suportului de curs şi rezolvarea chestionarelor săptămânale de verificare

10
a însuşirii cunoştinţelor. O strategie optimă de studiu include 5 etape (I. Lectura de familiarizare; II.
Lectura de aprofundare; III. Memorarea datelor esenţiale; IV. Recapitularea extinsă; V. Recapitularea
schemei logice a modulului).

11
 II. Suportul de curs

MODULUL I.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMELE INFORMATICE

• Scopul şi obiectivele

Acest modul explică noţiunile de sistem informatic şi reţea informatică. Sunt descrise
componentele tehnologice ale unui sistem informatic şi componentele fizice ale unui calculator.
Modulul prezintă tipurile de reţele informatice existente şi face referire la modelul cel mai des folosit
pentru descrierea reţelelor de calculatoare.

Obiective: familiarizarea studentului cu noţiuni esenţiale ale domeniului.

• Schema logică a modului

Introducere
Intrare
Stocare
Calculatoare Procesare
Ieşire
Componente tehnologice
Sistem informatic Comunicare
Programe informatice
Periferice
Legături de comunicare
Tipuri
Definiţie
Reţea informatică Tipuri
Model OSI

• Conţinutul informaţional detaliat

Observaţii introductive

În general, sistemele pot fi identificate ca fiind:

• Simple: constând din puţine variabile, cu relaţii lineare între ele care pot fi descrise,
explicate şi prezise cu precizie;
• Complicate: constând din multe variabile, într-un sistem închis cu relaţii lineare şi
non-lineare care pot fi descrise, explicate şi prezise cu precizie; sau

12
 • Complexe: constând din multe variabile, într-un sistem deschis cu relaţii non-lineare
care nu pot fi descrise, explicate şi prezise cu precizie.
• Sistemele informatice se bazează extensiv pe calculatoare şi sunt componente
esenţiale ale organizaţiilor în lumea contemporană. Termenul ‘sistem de informaţii’,
însă, este interpretat diferit de diverse grupuri de cercetători sau utilizatori, aceasta
datorându-se faptului că domeniul sistemelor informatice este caracterizat drept un
domeniu în fază timpurie de dezvoltare, afectat de inexactitudini conceptuale şi
dezacorduri metodologice: o adhocraţie fragmentată.

Componentele sistemelor informatice

Conform United Nations Convention on the Use of Electronic Communications in

International Contracts, un ‘sistem informatic’ este un sistem pentru generarea, transmiterea,
recepţionarea, stocarea sau procesarea de mesaje sau date.

În general, un sistem informatic este descris în termenii unui model cu cinci componente:
echipamente informatice, programe informatice, date, procese de folosire şi utilizatori.
Componentele tehnologice ale unui sistem informatic pot fi clasificate după cum urmează:
• Calculatoare (hardware).
• Programe informatice (software).
• Periferice (de intrare, de ieşire şi de stocare).
• Legături de comunicaţii.

Un calculator este compus din partea de echipament (numită şi hardware) şi un set de

programe informatice. Majoritatea sistemelor sunt realizate dintr-un număr de subsisteme. Un
calculator poate fi văzut, din punct de vedere al echipamentului (hardware), ca un sistem
constând din 5 subsisteme funcţionale - intrare (input), control, procesare aritmetică şi logică,
memorie şi ieşire (output).
Componentele fizice ale unui sistem de calcul sunt clasificate după cum urmează:
• Periferice de intrare;
• Unitatea de procesare;
• Periferice de ieşire;
• Periferice de stocare;
• Periferice de comunicaţii.

Reţele informatice

Pentru a facilita comunicaţiile electronice, calculatoarele sunt legate în reţele de

calculatoare. Reţelele informatice pot fi clasificate după cum urmează:
• Locale (Local-Area Network - LAN): Calculatoarele la distanţă mică unele de altele,
de regulă în aceeaşi clădire;
• La nivel extins (Wide-Area Network - WAN): Calculatoarele sunt la distanţă unele de
altele, conectate prin linii telefonice sau unde radio;
• La nivel campus (Campus-Area Network - CAN): Calculatoarele sunt într-o zonă
restrânsă, cum ar fi un campus sau o bază militară;

13
 • La nivel metropolitan (Metropolitan-Area Network - MAN): Calculatoarele sunt
plasate la nivel de oraş;
• La domiciliu (Home-Area Network - HAN): Calculatoarele sunt situate în locuinţa
unei persoane.

Reţelele informatice sunt adesea descrise în termenii modelului Open Systems

Interconnection (OSI) Reference Model, folosit de International Organization for Standardization
(ISO). Acest model constă în 7 nivele privind programele şi/sau echipamentul informatic, fiecare
reprezentând un nivel de abstracţie.

Concluzii

Sistemele informatice joacă un rol esenţial în societatea contemporană. În general, un

sistem informatic este descris în termenii unui model cu cinci componente: echipamente
informatice, programe informatice, date, procese de folosire şi utilizatori. Pentru a facilita
comunicaţiile electronice, calculatoarele sunt legate în reţele de calculatoare.

• Chestionar:

Ce se înţelege prin:
- Sistem informatic?
- Componente tehnologice ale unui sistem informatic?
- Reţea informatică?

• Sumar

1. Observaţii introductive
2. Evoluţia calculatoarelor
3. Reţele informatice
4. Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca (2007).
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră, Cluj-
Napoca (2007).

Bibliografie facultativă:
P. Ein-Dor şi E. Segev, A Classification of Information Systems: Analysis and Introspection,
INFORMATION SYSTEMS RESEARCH, 4, 2, 166-204 (1993).

14
 MODULUL II.

INFORMATICA JURIDICĂ DOCUMENTARĂ

• Scopul şi obiectivele

Acest modul oferă o discuţie despre date, informaţii şi cunoaştere, după care explică
necesitatea sistemelor de documentare juridică automatizate, prezintă funcţiile acestor sisteme şi
exemple de astfel de sisteme.

Obiective: familiarizarea studentului cu principiile şi avantajele sistemelor de documentare

juridică automatizate.

• Schema logică a modului

Date
Introducere Informaţie
Cunoaştere
Principii
Documentarea juridică Avantaje
Exemple

• Conţinutul informaţional detaliat

Observaţii introductive

Informaţia este o componentă centrală, constitutivă a vieţii umane, inerentă relaţiilor

interpersonale, economice sau de altă natură. Informaţia, produsele informaţiei, precum şi
costurile şi beneficiile rezultate din informaţie devin din ce în ce mai importante în societatea
contemporană. Informaţia este “putere”, are o anumită valoare (valoare contextuală şi care nu
este ‘aditivă’), iar capacitatea de a stoca şi procesa anumite informaţii poate furniza un important
avantaj în lumea contemporană.
Informaţia nu există ‘în sine’, ci este folosită pentru a informa, a putea desfăşura o
activitate sau pentru luarea unor decizii. Sistemele de informaţii computerizate (sistemele
informatice) joacă un rol vital în organizaţiile moderne pentru că ele furnizează informaţia
necesară şi capacităţile de prelucrare şi diseminare a acesteia, strict necesare pentru îndeplinirea
cerinţelor funcţionale/operaţionale, indiferent de context sau domeniul de activitate.
Majoritatea activităţilor umane moderne pot fi privite ca folosind intensiv informaţia şi
avansurilor din ştiinţă şi tehnologie, respectiv sistemele informatice. Adoptarea pe scară largă a
tehnologiei informaţiei a dus la o nouă formă de capitalism, numită hipercapitalism sau
capitalism informaţional, care depinde esenţial de informaţie şi de sistemele informatice.

Documentarea juridică automatizată

15
 Organizaţiile captează cantităţi enorme de date în baze de date structurate. Adiţional,
firmele subscriu la surse externe de date care furnizează informaţii sau statistici. Valoarea
centrală construită în jurul datelor este capacitatea de a analiza, sintetiza şi apoi transforma datele
în informaţii şi cunoaştere.
Informaţia este dată structurată şi organizată astfel încât are un înţeles pentru anumite
persoane. Informaţia este sensul sau semnificaţia unei date şi reprezintă o foarte importantă
resursă în zilele noastre. Informaţia (experienţa explicită) este stocată, de regulă, în documente
semi-structurate (spre exemplu, e-mail sau multimedia). Sistem informatice sunt folosite pentru
transformarea datelor în informaţie (date plasate într-un context în care au un înţeles pentru
anumiţi utilizatori), pentru a putea fi fi folosite. În termeni simpli, un sistem informatic primeşte
date (input), procesează respectivele date şi furnizează rezultatele procesării (output).
Dezvoltarea sistemelor de documentare automată corespunde unei realităţi: creşterea
volumului documentar şi a vitezei modificărilor încât modelele tradiţionale de căutare/cercetare
nu mai sunt operante. Printre programele de documentare juridică automată în limba română se
numără Legis, Lege Net, TC-Lex, Agenda legislativă etc.

Concluzii

Folosirea sistemelor de documentare juridică automatizate a devenit o necesitate în zilele

noastre datorită creşterii volumului documentar şi a vitezei schimbărilor în domeniu. Acest
modul prezintă prezintă funcţiile sistemelor de documentare juridică automatizată şi un număr de
exemple de astfel de sisteme.

• Chestionar:

Ce se înţelege prin:
- Sistem de documentare juridică automatizată?
- Care sunt principalale funcţii ale unui sistem de documentare juridică automatizată?

• Sumar
1.Observaţii introductive
2.Documentarea juridică automatizată
3.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca
(2007).

16
 MODULUL III.

DOCUMENTAREA ÎN INTERNET

• Scopul şi obiectivele

Acest modul oferă informaţii privind documentarea în Internet. Modulul începe cu o discuţie
despre calitatea informaţiilor, după care discută despre motoarele de căutare existente.

Obiective: familiarizarea studentului cu noţiuni privind calitatea informaţiilor şi obţinerea

acestora pe Internet.

• Schema logică a modului

Observaţii introductive
Calităţi ale informaţiei Conformitate cu realitatea sau sursa
Completitudinea
Consistenţa
Validitatea
Accesibilitatea
Viteza
Claritatea
Utilizabilitatea
Documentarea pe Internet

• Conţinutul informaţional detaliat

Observaţii introductive

‘Calitatea informaţiilor’ se referă la calităţile intrinseci ale informaţiei, dar trebuie să

includă şi modul în care informaţiile vor fi folosite de utilizatori pentru diverse sarcini, în diferite
contexte. Eficienţa operaţiilor de decizie sau al sistemelor expert depinde, în primul rând, de
calitatea şi cantitatea informaţiilor aflate în bazele de date. Calitatea definiţiei datelor, ca o
caracteristică, se referă la informaţia care defineşte şi descrie înţelesul obiectelor şi
evenimentelor din lumea reală reprezentate în bazele de date. Această descriere, cunoscută şi ca
metadata sau definiţia datei, descrie numele, înţelesul, valorile valide şi regulile după care
aceasta este administrată. O componentă importantă privind calitatea definiţiei datei este
dezvoltarea de standarde şi specificaţii care prescriu clar cerinţele pentru definirea şi descrierea
conţinutului (înţelesului) şi a structurii unei date.

Calităţi ale informaţiei

Conformitate cu realitatea sau sursa

Informaţia este utilă doar atât timp cât rămâne validă, nealterată. Conformitatea cu
realitatea sau sursa este o măsură a calitaţii informaţiei. Aceasta este o cerinţă importantă,

17
deoarece erori pot fi introduse în surse într-o varietate de moduri. Erorile în bazele de date au
fost considerate a fi de până la 10% sau chiar mai mult pentru anumite aplicaţii. Un alt aspect
important este cel privind conformitatea continuă cu realitatea sau sursa, deoarece informaţia de
la o anumită sursă sau reprezentând o anumită realitate se poate schimba în decursul timpului.

Completitudinea
Completitudinea se referă la existenţa tuturor valorilor necesare pentru câmpurile datelor.
Măsurarea completitudinii presupune evaluarea proporţiei de înregistrări care au o valoare non-
nulă pentru un câmp specific.

Consistenţa
Consistenţa este gradul în care datele dintr-o bază de date sunt semantic echivalente sau
consistente cu datele despre acelaşi obiect sau eveniment într-o altă bază de date. Echivalenţa
semantică presupune că valorile unei date sunt conceptual egale. Măsurarea consistenţei
presupune evaluarea proporţiei de înregistrări dintr-o bază de date care sunt semantic echivalente
câmpului corespunzător dintr-o altă bază de date.

Validitatea
Informaţia are valoare doar dacă este validă. Validitatea unei date este măsura gradului de
conformanţă ale valorilor datei cu domeniul de valori asociate şi ale regulilor de folosire.

Accesibilitatea
Accesibilitatea este capacitatea de a obţine acces la informaţie unde şi când aceasta este
necesară. Măsura accesibilităţii este gradul în care accesul uşor şi convenabil este permis
utilizatorilor legitimi pentru efectuarea sarcinilor lor în mod eficient şi eficace.

Viteza
Viteza se referă la capacitatea de a obţine informaţia necesară într-o perioadă de timp
acceptabilă, definită de context şi de circumstanţe.

Claritatea
Claritatea—sau claritatea contextuală—este gradul relativ (subiectiv) în care un utilizator
poate înţelege semnificaţia unei date, care permite evitarea neînţelegerilor sau a interpretărilor
greşite, pe baza prezentării acesteia. Claritatea include gradul de intuitivitate al prezentării,
precum şi descrierea informaţiei pentru a ajuta în comunicarea înţelesului corect.

Utilizabilitatea
Utilizabilitatea se referă la gradul (subiectiv) în care informaţia prezentată utilizatorilor
este utilizabilă direct şi efectiv pentru anumite sarcini.

Documentarea pe Internet

Volumul de informaţii pe Internet este enorm. Pentru a facilitatea găsirea informaţiilor

căutate, au fost create motoarele de căutare (Search engines). Cele mai folosite motoare de
căutare sunt Google, Yahoo, Excite. Pentru a filtra informaţiile obţinute de motoarele de căutare
se folosesc cuvinte cheie.

18
 Concluzii

Internetul reprezintă un mediu esenţial pentru obţinerea de informaţii din orice domeniu
în zilele noastre. Modulul discută despre calităţile informaţiei şi modul în care informaţiile pot fi
găsite pe Internet.

• Chestionar:

Care sunt
- Calităţile informaţiei?
- Principalele motoare de căutare pe Internet?

• Sumar
1. Observaţii introductive
2. Calităţi ale informaţiei
3. Căutarea pe Internet
4. Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca (2007).

19
 MODULUL IV.

CONTRACTE INFORMATICE

• Scopul şi obiectivele

Acest modul oferă informaţii despre contractele informatice. Sunt discutate contractele de
echipament, produse program, service, formare (training), OEM, accesul la bazele de date şi de
furnizare a serviciilor Internet. Partea a doua a acestui modele de contracte electronice (modelul
“contract-consimţământ” şi modelul “contract-produs”) şi modul de formare a contractelor electronice.

Obiective: familiarizarea studentului cu tipurile de contracte informatice şi principalele

aspecte ale contractelor electronice.

• Schema logică a modului

Contracte informatice Echipament

Produse program
Service
Formare
OEM (Original Equipment Manufacturer)
Accesul la bazele de date
Furnizare a serviciilor Internet
Modelul “contract-consimţământ”
Contracte electronice
Modelul “contract-produs”
Formare a contractelor electronice click-wrap
machine-made
viral

• Conţinutul informaţional detaliat

Contracte informatice

Din punct de vedere juridic, contractele informatice pot fi contracte de comerţ exterior şi
de colaborare internaţională sau contracte încheiate între firme şi instituţii sau persoane juridice.
Contractele informatice au un caracter specific foarte marcat. Din punct de vedere al naturii
juridice, majoritatea contractelor sunt vânzări, locaţii de bunuri sau servicii sau leasing.
Contractele informatice, foarte specifice prin obiectul lor, pot fi contractele de echipament,
produse program, service, formare (training), OEM (Original Equipment Manufacturer), accesul
la bazele de date şi de furnizare a serviciilor Internet.

Contracte electronice

20
 Afacerile electronice au determinat apariţia de noi tipuri de contracte, acestea fiind
încheiate între o persoană şi un calculator sau între două calculatoare, administrate de oameni de
la distanţă. Radin 1 distinge două modele de contracte electronice:
• Modelul “contract-consimţământ” (Contract-as-consent): implică consimţământul a
două persoane;
• Modelul “contract-produs” (Contract-as-product): termenii contractului sunt parte a
produsului, nu o parte conceptuală separată.
Privind modul de formare a contractelor electronice, Profesorul M. J. Radin distinge trei
metode: ‘click-wrap’, ‘machine-made’ şi ‘viral’.

Contractul de tip “Click”

Multe situri Web conţin termeni de serviciu (Terms of Service) şi condiţii de folosire
(Conditions of Use). Contractele de tip “click” sunt de tip interactiv şi solicită un răspuns din
partea consumatorului pentru a intra în vigoare. Contractele de tip “click” necesită îndeplinirea
următoarelor condiţii pentru a avea putere juridică: informare asupra posibilităţii de apariţie a
unor termeni contractuali adiţionali după termenii iniţiali, dreptul de a returna produsul la costul
iniţial, compensarea consumatorului pentru daune cauzate de produsul achziţionat (spre exemplu
în cazul instalării unui program informatic) 2.

Contracte realizate de calculator

Contractele din această categorie pot fi clasificate ca implicând calculatoarele ca “agenţi”

electronici sau ca mijloace electronice de aplicare sau respectare a unor reguli presetate 3.
În prima categorie două calculatoare (nu între două perosane umane sau un om şi un calculator)
“negociază” între ele pentru a ajunge la o înţelegere 4. În cea de a doua categorie, cunoscută ca
sisteme de management digital al drepturilor (digital rights management systems) sau sisteme de
încredere (trusted systems) programe informatice asigură respectarea termenilor prestabiliţi
pentru un transfer de conţinut digital 5.

Contractul de tip “viral”

Contractele de acest tip urmăresc asigurarea unor reguli sau obligaţiuni asociate unui
obiect digital (spre exemplu, nealterarea sau imposibilitatea înlocuirii unor elemente, cum ar fi
numele producătorului etc.), reprezentând o instanţiere a modelului de contract-produs 6 (un
exemplu este oferit de programele informatice de tip open source 7).

Concluzii

Contractele informatice sunt foarte specifice prin obiectul lor şi pot fi de mai multe tipuri.
1
Vezi M. J. Radin, Humans, Computers, and Binding Commitment, INDIANA LAW JOURNAL, Vol. 75 (1999).
2
Pentru detalii, vezi R. Cormier Anderson, Enforcement of Contractual Terms in Clickwrap Agreements, 3 SHIDLER
JOURNAL OF LAW COM. & TECH. 11 (2007).
3
Id. p. 1130.
4
Id. p. 1130.
5
Id. p. 1131.
6
Id. p. 1132.
7
Id. p. 1132.

21
• Chestionar:
Ce se înţelege prin:
- Care sunt principalele clauze ale unui contract de echipament informatic?
- Ce este un contract electronic?
- Care sunt modele de contracte electronice?

• Sumar
1.Contracte informatice
2.Contracte electronice
3.Contractul de tip “Click”
4.Contracte realizate de calculator
5.Contractul de tip “viral”
6.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca
(2007).
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

Bibliografie facultativă:
M. J. Radin, Humans, Computers, and Binding Commitment, INDIANA LAW JOURNAL, Vol. 75
(1999).
R. Cormier Anderson, Enforcement of Contractual Terms in Clickwrap Agreements, 3 SHIDLER
JOURNAL OF LAW COM. & TECH. 11 (2007).

22
 MODULUL V.

ASPECTE JURIDICE ALE AFACERILOR ELECTRONICE

• Scopul şi obiectivele

Acest modul oferă o prezentare a modelelor de afaceri electronice şi a cerinţelor legale

asociate cu acestea. Modulul cuprinde o prezentare a legilor şi tratatelor privind tranzacţiile electronice
din SUA, UE şi România.

Obiective: familiarizarea studentului cu modelele de afaceri electronice şi cerinţele legale asociate

cu acestea.

• Schema logică a modului

Introducere
Modele de afaceri electronice Modele transplantate din lumea reală
Modele de afaceri native Internet
Autenticitatea
Integritatea
Cerinţe legale pentru tranzacţii
Nonrepudierea
electronice
Confidentialitatea
Disponibilitatea datelor sau sistemelor informatice
SUA
Legi şi tratate privind tranzacţiile UE
electronice Internaţional
România

• Conţinutul informaţional detaliat

Introducere

Afacerile electronice se dezvoltă continuu, atât în mărime cât şi în scop, atât în ţările
dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare. Natura deschisă, internaţională a Internetului,
caracterul său evolutiv, generativ şi multifuncţional, permiţând un acces rapid, la scară globală şi
la costuri din ce în ce mai reduse, a crescut potenţialul pentru aceasta nouă modalitate de afaceri,
din ce în ce mai multe organizaţii migrând către activităţi desfăşurate electronic.

Afacerile electronice se pot desfăşura între firme, guverne şi/sau persoane fizice şi pot
implica diverse modele de afaceri.
În explicaţia simplă, un model de afaceri este metoda prin care o entitate generează
venituri. Există o mulţime de modele de afaceri electronice, noi modele apărând constant.
Fiecare model de afaceri este caracterizat de o combinaţie de elemente, printre acestea
numărându-se tipul de tehnologie de transport (downloading sau streaming), tipul de IP folosit
pentru distribuţie (deschis sau protejat), tipul de sistem de management digital al drepturilor
folosit, structura de preţ folosită, nivelul de interactivitate etc.

23
 La nivel înalt, modelele de afaceri electronice pot fi împărţite în două categorii mari:
• Modele transplantate din lumea reală (spre exemplu, folosirea unei locaţii Web
pentru a vinde bunuri fizice) şi
• Modele de afaceri native Internet (modele specifice mediului electronic).

Cerinţe legale pentru tranzacţii electronice

Majoritatea activităţilor comerciale se desfăşoară prin “schimbul de hârtii”: contracte,

ordine de cumpărare, facturi, cecuri, chitanţe şi numeroase alte documente sunt în mod normal
create, schimbate şi stocate pe hârtie. Aceasta situaţie, însă, începe să se schimbe, comerţul
electronic oferind alternative eficiente, mai puţin expuse erorilor şi la un cost mai scăzut faţă de
activităţile comerciale bazate pe hârtie.

Pentru a face afacerile electronice viabile din punct de vedere legal, comunicaţiile sau
tranzacţiile care au loc precum şi înregistrarile acestora trebuie sa poată răspunde la următoarele
întrebări 8:
• Sunt tranzaţiile în cauză autorizate în formă electronică?
• Procesul electronic va rezulta într-un contract cu valoare legală?
• Au fost furnizate toate informaţiile cerute de legile privind tranzacţiile electronice?
• Înregistrările tranzacţiilor sunt accesibile părţilor?
• A fost folosită o semnătură electronică validă?
• Este tranzacţia de încredere?
• Sunt păstrate înregistrările electronice?

Din punct de vedere legal şi practic următoarele caracteristici trebuiesc considerate:

• Autenticitatea: priveşte sursa unei comunicaţii. Autenticitatea este atât o cerinţă de afaceri
practică, cât şi legală.
• Integritatea: se referă la păstrarea corectă, nealterată şi completă a acestora şi la exactitatea
şi completitudinea unei tranzacţii sau comunicaţii.
• Nonrepudierea: ablitatea de a nu permite transmiţătorului să nege că ar fi iniţiat o
tranzacţie sau că ar fi transmis o comunicaţie, dacă într-adevăr a iniţiat-o sau transmis-o, sau să
pretindă că nu avem de a face cu un conţinutul real al tranzacţiei sau comunicaţiei.
• Confidentialitatea: atribut care se referă la datele informatice şi vizează prevenirea
accesului fără drept.
• Disponibilitatea datelor sau sistemelor informatice: se referă la prevenirea acţiunilor care
împiedică sau întârzie semnificativ accesul la date sau folosirea sistemelor informatice—printre
asemena actiuni se numără criptarea sau ştergerea datelor sau atacurile care vizează refuzul
serviciului.

Legi şi tratate privind tranzacţiile electronice

8
Conform T. J. Smedinghoff, Seven Key Legal Requirements for Creating Enforceable Electronic Transactions
(2005); vezi şi Directiva 2000/31/EC a Parlamentului European (din 8 iunie 2000) asupra anumitor aspecte legale
ale serviciilor societăţii informationale, în particular comerţul electronic.

24
SUA
• The Uniform Computer Information Transactions Act (UCITA, 2002);
• The Uniform Electronic Transactions Act (UETA, 1999) şi
• Electronic Signatures in Global and National Commerce Act (E-SIGN, 2000).

UE
• Electronic Signatures Directive (1999);
• Data Protection Directive (95/46/EC, 97/66/EC şi cea din 2002);
• Distance Selling Directive (1997);
• Electronic Commerce Directive (2000/31/EC - Certain Legal Aspects of Information
Society Services, in particular Electronic Commerce in the Internal Market)

Internaţional
• UNCITRAL Model Law on Electronic Commerce (General Assembly Resolution
51/162 din 16 decembrie 1996);
• UNCITRAL Model Law on Electronic Signatures (2001);
• The United Nations Convention on the Use of Electronic Communications in
International Contracts (2005).

În România, Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 stabileşte cadrul legal pentru desfăşurarea
comerţului electronic.

Concluzii

Afacerile electronice au cunoscut o dezvoltare remarcabilă în ultimii ani, atât pe plan

internaţional, cât şi în România. Există două tipuri de modelele de afaceri electronice: modele
transplantate din lumea reală şi modele de afaceri native Internet. Cerinţele legale pentru
tranzacţii electronice privesc Autenticitatea, Integritatea, Nonrepudierea, Confidentialitatea şi
Disponibilitatea datelor sau sistemelor informatice.

• Chestionar:
- Explicaţi cele două modele de afaceri electronice.
- Explicaţi cerinţele legale pentru tranzacţii electronice

• Sumar
1.Introducere
2.Cerinţe legale pentru tranzacţii electronice
3.Legi şi tratate privind tranzacţiile electronice
4.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

25
Bibliografie facultativă:
G. Hodge şi C. Cagle, Business-to-Business E-Business models: Classification and textile
industry implications, AUTEX RESEARCH JOURNAL, Vol. 4 (4) (2004).
T. Eisenmann, Internet Business Models: Text and Cases, McGraw-Hill Irwin (2002)

26
 MODULUL VI.

NUMELE DE DOMENII INTERNET

• Scopul şi obiectivele

Acest modul oferă informaţii despre domeniile Internet, obţinerea acestora şi a rezolvării
disputelor din acest domeniu.

Obiective: familiarizarea studentului cu sistemul numelor de domeniu şi cu aspectele

privind disputele din acest domeniu.

• Schema logică a modului

Obţinere
Numele de domeniu Internet Avantaje
Abuzuri
Aspecte principale
Rezolvarea disputelor
Cazuri

• Conţinutul informaţional detaliat

Sistemul numelor de domeniu

În cadrul afacerilor electronice, un rol cheie este jucat de sistemul numelor de domeniu
(DNS). Stabilirea unui sistem al numelor de domeniu prin politici de înregistrare de către
autorităţile naţionale constituie una din direcţiile de bază ale Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii
Intelectuale, parte a strategiei de rezolvare a problemelor ridicate de relaţia dintre afacerile
electronice şi sistemul proprietăţii intelectuale.
Încercând să ţină pasul cu eforturile regionale şi internaţionale în domeniu, România a
înscris în strategia naţionala în domeniul proprietăţii intelectuale (2003-2007), în cadrul
măsurilor privind armonizarea legislaţiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale cu
normele dreptului comunitar şi cu acordurile internaţionale la care România este parte, atât
identificarea posibilelor conflicte între denumiri (mărci comerciale, indicaţii geografice, nume
comerciale, denumiri ale soiurilor de plante), cât şi elaborarea de reglementări privind protecţia
numelor de domeniu Internet.
Fiecare domeniu Internet are un nume care serveşte drept referinţă mnemonică la o
anumită combinaţie de numere asignată unui calculator în reţea, având rolul de a facilita
utilizatorilor găsirea locaţiilor pe Internet. Importanţa protecţiei numelor de domeniu Internet
este indubitabilă şi a făcut obiectul unor ample cercetări în jurisdicţii multiple. Cu toate acestea,
asigurarea unei protecţii efective şi rezolvarea disputelor in domeniu nu este deloc o chestiune
facilă.
Avantajul real al sistemului numelor de domeniu este acela că împarte gigantica lume
Internet în bucăţi administrabile: numele sunt organizate într-un mod raţional, uşor de înţeles,

27
astfel încât sunt relativ uşor de reţinut numele utile. Cu toate avantajele prezentate de sistemul de
nume de domeniu pentru administrarea Internetului, administrarea sistemului de nume de
domeniu a devenit unul dintre cele mai controversate aspecte în guvernarea Internetului.

Dispute privind numele de domeniu

Numele de domeniu facilitează găsirea locaţiilor pe Internet şi permit firmelor să

promoveze nume care să le identifice, să le distingă de alte firme şi, implicit, să atragă sau să
reţină clienţi. Deoarece numele generice de domeniu sunt disponibile pentru înregistrare pe
sistemul primul venit=primul servit, fără a fi necesar să se dovedească existenţa unor drepturi în
mărcile de comerţ sau de servicii, este posibil ca unele nume de domeniu să fie înregistrate
înainte ca deţinătorii mărcilor să realizeze valoarea lor comercială.
Aceasta asigură, desigur, o fluiditate accelerată în desfăşurarea raporturilor pe mediul de
comunicaţie internaţional care este Internetul, stimulând în mod deosebit afacerile electronice şi,
în acelasi timp, duce şi la respectarea libertăţii de exprimare. Este util de menţionat şi faptul că
utilizarea acestui principiu, deşi asigură beneficii de netăgăduit, duce şi la numeroase dispute. Nu
există acorduri în comunitatea utilizatorilor Internet care să permită celor care înregistrează nume
de domeniu să elimine dosarele cu nume potenţial problematice, iar a stabili cine deţine
drepturile asupra unui nume prezintă numeroase dificultăţi de ordin practic.
Ţinând seama de principiul mai sus enunţat, oricine poate să înregistreze orice nume de
domeniu doreşte, condiţionat fiind de unicitatea numelor de domeniu secundare şi de limitarea
înregistrărilor sub unele din domeniile de nivel superior (spre exemplu, o persoană particulară nu
poate să creeze pentru sine un nume de domeniu sub domeniul generic .int, rezervat
organismelor constituite în baza unui tratat internaţional).
Apar destul de des probleme în ceea ce priveşte dreptul de a deţine un anumit nume de
domeniu datorită modului în de funcţionare al acestui principiu şi datorită faptului că unele
cuvinte sunt protejate ca mărci de comerţ. Problema este şi mai tare complicată de faptul că
dreptul mărcilor de comerţ este aranjat predominant pe principii sectoriale, geografice şi
naţionale, în timp ce pe Internet nu există astfel de graniţe 9. Protecţia mărcilor de comerţ este una
din raţiunile pentru care se argumentează împotriva creării de noi domenii de nivel superior.
Numele de domeniu Internet sunt protejate de legile privind mărcile de comerţ 10; de
obicei, numele de domeniu sunt folosite pentru a identifica locaţia web a unei anumite companii
sau un produs sau serviciu al acesteia 11.

Concluzii

Domeniile Internet au un nume care serveşte drept referinţă mnemonică la o anumită

combinaţie de numere asignată unui calculator în reţea, având rolul de a facilita utilizatorilor
găsirea locaţiilor pe Internet. Sistemul numelor de domeniu joacă un rol esenţial în cadrul

9
Vezi o discuţie detaliată în A. M. Froomkin, ICANN’s “Uniform Dispute Resolution Policy”— Causes and
(partial) cures, BROOKLYN LAW REVIEW, Vol. 67 (3), 605 (2002).
10
Vezi o discuţie despre conflictul dintre numele comercial şi marcă în N. Burchel şi M. Gavenea, Conflictul nume
comercial – marcă, REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, III, 1 (6), 71-76 (2006).
11
Privind folosirea efectivă a unei mărci, a se vedea o discuţie în M. Ionescu, Folosirea mărcii în comerţul
electronic constituie folosire efectivă?, REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, III, 1 (6), 106-
123 (2006). Privind proba folosirii mărcii, a se vedea S. Florea, Proba folosirii mărcii, REVISTA ROMÂNĂ DE
DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, III, 4 (9), 119-129 (2006).

28
afacerilor electronice. Datorită importanţei numelor de domeniu, acestea sunt adesea abuzate,
rezultând în dispute.

• Chestionar:
-Ce este sistemul numelor de domeniu?
-Care sunt principalele aspecte privind disputele în acest domeniu?

• Sumar
1.Sistemul numelor de domeniu
2.Dispute privind numele de domeniu
3.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

Bibliografie facultativă:
A. M. Froomkin, ICANN’s “Uniform Dispute Resolution Policy”— Causes and (partial) cures,
BROOKLYN LAW REVIEW, Vol. 67 (3), 605 (2002).

29
 MODULUL VII.

SEMNĂTURA ŞI PLATA ELECTRONICĂ

• Scopul şi obiectivele

Acest modul oferă informaţii privind semnătura şi plata electronică, aspecte esenţiale în
cadrul afacerilor electronice.

Obiective: familiarizarea studentului cu principalele aspecte privind semnătura şi plata

electronică.

• Schema logică a modului

Introducere
Semnătura electronică Definiţie
Scop: Identitatea semnatarului/înscrisului, Ceremonial, Aprobare
Caracteristici
Plăţi electronice Instrument de plată electronică
Instrument de plată cu acces la distanţă
Instrument de monedă electronică

• Conţinutul informaţional detaliat

Introducere

Cerinţele formale pentru tranzacţii legale variază de la o jurisdicţie la alta, precum şi de la

o perioadă de timp la alta, însă o cerinţă importantă este cea privind semnăturile. Semnarea unui
document este un act legal fundamental, aproape fiecarea document important fiind semnat 12.
Conform American Bar Association 13, semnătura serveşte următoarele scopuri:
• Identitatea semnatarului/înscrisului: O semnătură autentifică un semnatar şi un înscris
prin identificarea semnatarului cu documentul semnat.
• Ceremonial: Actul semnării unui document asumă înţelegerea şi adoptarea
semnificaţiei legale a respectivului document.
• Aprobare: În anumite contexte, o semnătură exprimă aprobarea de către semnatar a
înscrisului şi intenţia acestuia ca documentul să aibă efecte legale.

Semnătura electronică

O problemă majoră în cadrul afacerilor electronice este reprezentată de aplicarea sau

respectarea tranzacţiilor 14. Aceste probleme sunt semnificative şi prin prisma legislaţiilor care nu

12
Vezi C. Reed, What is a Signature?, THE JOURNAL OF INFORMATION, LAW AND TECHNOLOGY (2000).
13
Vezi American Bar Association, Legal Infrastructure for Certification Authorities and Secure Electronic
Commerce (1996).

30
concordă în totalitate 15, aspect care a fost adresat de Directiva Europeană 1999/93/EC12 şi de
UNCITRAL Model Law on Electronic Signatures care încearcă armonizarea legislaţiilor privind
semnăturile electronice.
Conceptul legal de ‘semnătură’ este unul larg, care recunoaşte orice semn făcut cu
intenţia de a autentifica documentul marcat. În lumea digitală, conceptul de ‘semnatură’ poate
include şi imagini digitizate ale unor semnături de mână sau tastări de genul "/s/ Prenume
Nume".
Pentru realizarea scopului semnăturilor (excluderea falsificatorilor sau impostorilor,
prevenirea modificării unilaterale a unui document, tranzacţii sau comunicaţii pentru realizarea
nonrepudierii), trebuiesc îndeplinite următoarele:
• Autentificarea semnatarului: Semnătura trebuie să identifice clar cine a semnat
documentul sau mesajul şi să facă practic imposibilă o semnătură identică pentru o
altă persoană;
• Autenticitatea documentului: Semnătura trebuie să identifice ce s-a semnat, făcând
practic imposibilă falsificarea sau alterarea documentului sau mesajului semnat sau a
semnăturii fără a fi detectată.
Semnătura electronică este, astfel, un mijloc de identificare si de confirmare între părţi,
adică un element de securitate. Tranzacţiile efectuate pe Internet exclud semnătura manuscriptă,
care este înlocuită de semnătura electronică.
În România, conform art. 4 al Legii nr. 455 din 18 iulie 2001, semnătură electronică
reprezintă “date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă
electronică şi care servesc ca metodă de identificare”, în timp ce semnătură electronică extinsă
reprezintă “acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
• Este legată în mod unic de semnatar;
• Asigură identificarea semnatarului;
• Este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
• Este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice
modificare ulterioară a acestora este identificabilă » .

Plăţi electronice

Plăţile electronice pot fi realizate folosind instrumente de plată electronică, de plată cu

acces la distanţă sau de monedă electronică. Conform Legii nr. 365 din 7 iunie 2002 (art. 1)
aceşti termeni sunt definiţi după cum urmează:
• Instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să
efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:
o Transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii
financiare;
o Retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de
monedă electronică;

14
Vezi T. J. Smedinghoff, The legal requirements for creating secure and enforceable electronic transactions
(2002).
15
Vezi T. J. Smedinghoff şi R. H. Bro, Moving with change: Electronic signature legislation as a vehicle for
advancing e-Commerce, THE JOHN MARSHALL JOURNAL OF COMPUTER & INFORMATION LAW, Vol. XVII, No. 3,
Spring (1999); N. Foggetti, Electronic Signature: An Analysis of the Main European and International Legal
Regulations, UPGRADE, V, No. 3 (2004).

31
 • Instrument de plată cu acces la distanţă - instrument de plată electronică prin
intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la
o instituţie financiară şi să autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal
de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;
• Instrument de monedă electronică este acel instrument de plată electronică
reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care unităţile de
valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului său să efectueze tipurile de
operaţiuni menţionate la instrument de plată electronică.

Concluzii

Cerinţele formale pentru tranzacţii legale variază de la o jurisdicţie la alta, precum şi de la

o perioadă de timp la alta, însă o cerinţă importantă este cea privind semnăturile. În România,
semnătura electronică este definită în Legea nr. 455 din 18 iulie 2001, în timp ce ‘plăţile
electronice’ sunt definite în Legea nr. 365/2002.

• Chestionar:
-Ce este semnătura electronică extinsă?
-Care sunt instrumentele de plată electronică conform Legii nr. 365/2002?

• Sumar
1.Introducere
2.Semnătura electronică
3.Plăţi electronice
4.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

Bibliografie facultativă:
C. Reed, What is a Signature?, THE JOURNAL OF INFORMATION, LAW AND
TECHNOLOGY (2000).

32
 MODULUL VIII.

PROTECŢIA JURIDICĂ A PROGRAMELOR INFORMATICE

• Scopul şi obiectivele

Acest modul explică ce este un program informatic, dimensiunile calităţii programelor

informatice, formele pirateriei informatice şi legile care protejează programele informatice.

Obiective: familiarizarea studentului cu principalele aspecte privind protecţia juridică a

programelor informatice.

• Schema logică a modului

Introducere
Funcţionalitate
Fiabilitate
Uşurinţa folosirii
Calitatea programelor informatice
Eficienţă
Întreţinere
Implementare eficientă
Forme
Pirateria informatică
Legi în domeniu

• Conţinutul informaţional detaliat

Observaţii introductive

Un program informatic este o listă de instrucţiuni, scrise într-un limbaj de programare,

într-o anumită secvenţă, care spune calculatorului ce să facă. Programele informatice pot fi
clasificate în sisteme de operare (grupuri de programe care permit folosirea calculatorului),
aplicaţii (programele care execută instrucţiunile utilizatorilor) şi cele incorporate în hardware 16.

Calitatea programelor informatice

Conform International Organization for Standardization 17, dimensiunile calităţii

programelor informatice includ:

Funcţionalitate:
• Potrivire cu cerinţele organizaţiei şi ale utilizatorilor;
• Acurateţe;

16
Vezi, în acest sens, definiţia din Directiva nr. 91/250/CEE a Consiliului Europei.
17
Vezi International Organization for Standardization (ISO), ISO/IEC 9126:1991 Information Technology -
Software product evaluation - Quality characteristics and guidelines for their use (1991).

33
 • Interoperabilitate;
• Conformanţă cu standardele şi reglementările legale;
• Securitate.
Fiabilitate:
• Maturitate (frecvenţă redusă a erorilor) ;
• Toleranţă la erori;
• Recuperabilitate.
Uşurinţa folosirii:
• Uşor de înţeles;
• Uşor de învătat;
• Uşor de operat.
Eficienţă:
• Timp;
• Resurse.
Întreţinere:
• Uşor de analizat şi modificat;
• Stabil;
• Testabil;
• Portabil.
Implementare eficientă.

Pirateria informatică

Legiuitorul român a redefinit recent pirateria informatică (art. 139(9) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, reprodus aşa cum a fost modificat prin art.
1, pct. 115 din Legea nr. 285/2004). În principal, aceasta constă în reproducerea neautorizată pe
sisteme informatice a programelor în oricare din următoarele modalitati: instalare, stocare, rulare
sau executare, afisare ori transmitere în reţea.
Protecţia programelor informatice se poate face prin mijloace tehnice (spre exemplu,
folosirea de coduri sau de dispozitive fizice care conţin coduri pentru instalarea şi/sau rularea
programelor) sau prin mijloace legale. Protecţia legală a programelor informatice cuprinde
următoarele categorii:
• Tratate internaţionale privind dreptul de autor: Convenţia de la Berna pentru
protecţia lucrărilor artistice şi literare (1886), Tratatul WIPO privind drepturile de
autor (1996) şi Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights
(TRIPS, 1994);
• Legi naţionale: Legi penale şi civile, care încearcă să prevină acţiuni care pot fi
considerate piraterie informatică; şi
• Alte măsuri de protecţie: Confiscarea, ştergerea sau distrugerea copiilor ilegale,
precum şi a echipamentelor folosite pentru reproducere ilegală.

Concluzii

34
 Programele informatice sunt instrucţiuni scrise într-un limbaj de programare care spune
calculatorului ce să facă. Programele informatice sunt protejate la nivel internaţional şi naţional
prin legi specifice.

• Chestionar:

Ce se înţelege prin:
-Program informatic?
-Care sunt dimensiunile calităţii programelor informatice?
-Ce este pirateria informatică?

• Sumar
1.Observaţii introductive
2.Calitatea programelor informatice
3.Pirateria informatică
4.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca
(2007).
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

Bibliografie facultativă:
International Organization for Standardization (ISO), ISO/IEC 9126:1991 Information
Technology - Software product evaluation - Quality characteristics and guidelines for their use
(1991).

35
 MODULUL IX.

MANAGEMENTUL DIGITAL AL DREPTURILOR DE AUTOR

• Scopul şi obiectivele

Acest modul prezintă o discuţie despre operele de artă digitală şi explică sistemele de
management digital al drepturilor (definiţie, modele, avantaje, aspecte legale).

Obiective: familiarizarea studentului cu aspectele privind sistemele de management

digital al drepturilor

• Schema logică a modului

Opera de artă digitală

Definiţie
Modele
Sisteme de management digital al drepturilor
Avantaje
Aspecte legale

• Conţinutul informaţional detaliat

Operele de artă digitală

Transmiterea extrem de facilă o operei de la creator la consumatorul de arta sau între

consumatorii de artă a facut din Internet un mediu ideal pentru diseminarea creaţiilor artistice.
Tehnologiile existente furnizează mijloace noi şi variate, destinate inovaţiilor în toate domeniile,
inclusiv în artă, dar, în acelasi timp, ridică multe provocări pentru proprietatea intelectuală 18.
O dată cu dezvoltarea tehnologiilor informaţiei, arta a căpătat un nou înţeles şi noi
dimensiuni. Datorită întrepătrunderii cu tehnologiilor informaţiei, a primit noi denumiri, greu de
explicat şi usor de confundat de cei ce nu sunt practicienii în acest domeniu. Astfel, ‘arta
digitală’, ‘arta digitizată’, ‘arta electronică’, ‘arta pe calculator’, ‘arta ajutată de calculator’, ‘arta
pe Internet’, ‘opera de artă digitală’, ‘software pentru artă’, etc. sunt termeni nou născuţi din
această întrepătrundere şi care nu şi-au găsit încă locul în dicţionare riguros întocmite. Şi-au
făcut, însă, loc în unele texte recente de lege, fără să fie, din păcate, însoţiţi de explicaţiile
absolut necesare, aşa cum s-ar fi cuvenit, având în vedere noutatea lor. Astfel, unul din termenii
enuntaţi mai sus - “operă de artă digitală” - a fost recent introdus în Legea română a dreptului de
autor şi a drepturilor conexe, nr. 8/1996, prin completarea art. 7 (în anul 2004).
Potrivit celei mai simple definiţii, ‘arta digitală’ este acea formă de artă realizată şi aflată
în formă digitală şi stocată într-un mediu informatic (suportul fizic al unui calculator).

Sisteme de management digital al drepturilor

Vezi o discutie detaliată în P. Samuelson, The Digital Dilemma: Intellectual Property in the Information Age, 28th
18

ANNUAL TELECOMMUNICATIONS POLICY RESEARCH CONFERENCE (2000).

36
 Caracterul sistemului proprietăţii intelectuale este evoluţionar, iar în timp ce natura
drepturilor însele (controlul şi exploatarea) rămâne relativ constantă, maniera în care acestea sunt
exprimate se adaptează constant la dezvoltările tehnologice 19.
Sistemele de management digital al drepturilor (Digital rights management systems –
DRM systems) şi legile care fac ilegală circumvenţia acestor sisteme 20 ocupă un loc important în
încercarea de a impune respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Sistemele DRM promit
să împiedice încălcarea conţinutului digital prin controlarea drepturilor de reproducţie
(reproducţie temporară, cum ar fi o copie în memoria unui calculator, sau copii permanente,
stocate pe discuri) şi comunicare.
Sistemele DRM promit să ofere o modalitate sigură de distribuire a conţinutului digital şi
la află la întretăierea dintre consideraţii tehnice, legale şi comerciale. Principalul scop al
sistemelor DRM este respectarea licenţelor de folosire a obiectelor protejate şi definirea regulilor
privind folosirea autorizată 21. Sistemele DRM sunt asimilabile controlului de tip mandatar
(Mandatory Access Control), cu o politică de folosire centrală, setată de un administrator şi
impusă de programe informatice incorporate în sistemul de operare, echipament sau în ambele.
Sistemele DRM pot incorpora şi mecanisme care să răspundă activ la încălcări ale securităţii,
cum ar fi filtre specializate, impresiuni audio şi alte tehnici care împiedică accesul la conţinut
digital piratat.
Există mai multe modele care permit titularilor drepturilor controlul asupra folosiri
produselor lor:
• Model I: acest model permite titularului drepturilor controlul accesului prin folosirea
de parole ca unică facilitate DRM; conţinutul nu este criptat, iar acest model nu controlează
copierea sau redistribuirea;
• Model II: acest model permite titularului drepturilor controlul accesului, copierii şi
redistribuirii. Controlul este realizat prin criptare care restricţionează accesul şi ce se poate face
cu aceste materiale. Programe informatice speciale, furnizate de titularul drepturilor sau în
numele acestuia sunt necesare pentru a obţine acces la materialul criptat;
• Model III: acest model oferă titularului drepturilor controlul accesului folosind
criptare, dar nu şi controlul copierii şi redistribuirii. Acest model presupune ca utilizatorii
autorizaţi să aibă echipament special pentru recepţionarea şi decriptarea materialelor;
• Model IV: acest model permite titularului drepturilor controlul accesului, copierii şi
redistribuirii, folosind criptografia. Acest model solicită, de asemenea, echipament special pentru
accesarea şi decriptarea materialelor;
• Model V: acest model permite titularului drepturilor controlul accesului, copierii şi
redistribuirii prin reţele digitale prin marcarea (watermark) cu informaţii de autorizare a folosirii.

Concluzii

19
Vezi o discuţie extinsă pe această temă în World Intellectual Property Organization, Intellectual property on the
Internet: A survey of issues (2002).
20
Vezi, spre exemplu, J. C. Fernández-Molina, Laws against the Circumvention of Copyright Technological
Protection, JOURNAL OF DOCUMENTATION, 59 (1), 41-68 (2003).
21
Vezi S. Haber, B. Horne, J. Pato, T. Sander, R. E. Tarjan, If Piracy is the Problem, Is DRM the Answer? (2003);
C. Sprigman, "LOCKWARE": The Promise And Peril Of Hollywood's Intellectual Property Strategy For The Digital
Age (2002).

37
 Sistemele DRM oferă o modalitate de distribuire a conţinutului digital. Principalul scop
al sistemelor DRM este respectarea licenţelor de folosire a obiectelor protejate şi definirea
regulilor privind folosirea autorizată.

• Chestionar:
-Ce este o operă de artă digitală?
-Care sunt modelele de management digital al drepturilor?

• Sumar
1.Operele de artă digitală
2.Sisteme de management digital al drepturilor
3.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

Bibliografie facultativă:

L. S. Sobel, DRM as an Enabler of Business Models: ISPs as Digital Retailers (2003).

38
 MODULUL X.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE

• Scopul şi obiectivele

Acest modul începe prin definirea conceptului de ‘date personale’, după care prezintă
protecţia legală oferită de legile din România în acest domeniu.

Obiective: familiarizarea studentului cu aspectele privind protecţia datelor personale.

• Schema logică a modului

Introducere
Date personale Definiţie
Instrumente juridice internaţionale
Legi româneşti
Aspecte privind prelucrarea datelor personale

• Conţinutul informaţional detaliat

Introducere

Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei au mărit considerabil capacitatea de colectare,

procesare şi diseminare a datelor informatice. Datele în formă electronică pot fi detaliate,
indexate 22 şi refolosite 23, ceea ce poate ajuta firmele în obţinerea de avantaje competiţionale24
prin oferte de bunuri sau servicii cât mai particularizate pentru clienţi în cadrul comerţului
electronic.
Aspectele privind protecţia datelor personale au fost şi sunt subiect aprins de dezbatere 25,
unii chiar militând pentru abandonarea intimităţii ca valoarea umană 26, sau considerând că

22
Vezi în J. Kang, Information Privacy in Cyberspace Transactions, 50 STANFORD LAW REVIEW, 1193-1294
(1998).
23
Vezi în L. M. Applegate, F. W. McFarlan, J. L. McKenney, Corporate Information Systems Management – Text
and Cases, International Ed., Irwin/McGraw Hill (1999).
24
Vezi J. Bessen, Riding the Marketing Information Wave, HARVARD BUSINESS REVIEW, 71, 5, 150-160 (1993).
25
Vezi, spre exemplu, B. Carsten Stahl, Responsibility for Information Assurance and Privacy: A Problem of
Individual Ethics?, JOURNAL OF ORGANIZATIONAL AND END USER COMPUTING, 16(3), 1-19, July-Sept (2004); D.
Benoliel, Law, Geography and Cyberspace: The Case of On-Line Territorial Privacy (2004); J. Kang şi B. Buchner,
Privacy in Atlantis, HARVARD JOURNAL OF LAW & TECHNOLOGY, 18 (1), 229-267 (2004); P. M. Schwartz şi W. M.
Treanor, The New Privacy, 101 MICHIGAN LAW REVIEW 2163 (2003); I. Vasiu şi L. Vasiu, Protecţia datelor
personale, REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT PENAL, 2 (2005); S. Hetcher, Changing the social meaning of privacy in
cyberspace, HARVARD JOURNAL OF LAW & TECHNOLOGY, 15 (1), 2001; K. Brown, The Internet privacy debate,
INTERNATIONAL JOURNAL OF COMMUNICATIONS LAW AND POLICY, 6, Winter (2001); K. C. Laudon, Markets and
Privacy, COMMUNICATIONS OF THE ACM, September, 92 (1996).
26
Vezi, spre exemplu, opinia lui Scott McNeally, citat în R. Whitaker, The End of Privacy: How Total Surveillance
Is Becoming a Reality (1999).

39
protejarea intimităţii ar avea un cost prea mare 27 sau că tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei
nu au introdus noi probleme privind protecţia intimităţii. Cu toate acestea, tehnologiile
informaţiei şi comunicaţiei extind semnificativ posibilele acţiuni şi scopul acestora 28:
globalizarea, elimininarea barierelor tehnologice dintre sistemele de calcul şi posibilitatea de a
translata datele în formele dorite ridică probleme majore privind protecţia datelor personale 29.

Protecţia datelor personale

Datele personale pot fi foarte senzitive (spre exemplu, adrese de contact, date financiare,
anumite preferinţe personale etc.), în unele cazuri asemenea date fiind copiate sau divulgate către
terţe părţi, cu consecinţe deosebit de negative pentru cei afectaţi 30. Cu toate că multe date despre
clienţi nu sunt secrete inalienabile, care nu trebuie în nici un caz compromise, divulgări
cumulative pot duce la violarea dreptului la intimitatea datelor personale 31.
Protecţia datelor personale acoperă următoarele:
• Colectarea şi păstrarea informaţiilor personale,
• Divulgarea informaţiilor personale către terţe părti şi
• Transmiterea de mesaje electronice nesolicitate (spam).

Instrumente juridice

Intimitatea este protejată de instrumente juridice esenţiale, de legi naţionale sau statale.
Astfel, intimitatea ca drept uman fundamantal este recunoscută în Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului 32 în articolul 12, în International Covenant on Civil and Political Rights,
articolul 17 33, Convention for the Protection of Individuals with Regard to the Automatic
Processing of Personal Data (Treaty 108 din anul 1980), OECD Guidelines on the Protection of
Personal Privacy and Transborder Flows of Personal Data, European Convention for the
Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, articolul 8 şi în Directiva UE
95/46/EC, articolul 1.1.
În România, prelucrarea datelor cu caracter personal este reglementată de următoarele
legi: nr. 676 din 2001, nr. 677 din 2001 şi Legea nr. 506 din 2004 (privind prelucrarea datelor cu
caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice).
Conform Legii nr. 677 din 2001, ‘date cu caracter personal’ sunt orice informaţii
referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este
acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un
număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice,
fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale (art. 3 a).

27
Vezi N. Ahituv, The Open Information Society, COMMUNICATIONS OF THE ACM, 44 (6), June, 48-52 (2001).
28
Vezi R. Hunter, World Without Secrets: Business, Crime, and Privacy in the Age of Ubiquitous Computing, Wiley
and Gartner Press (2002).
29
Vezi S. W. Brenner, The privacy privilege: law enforcement, technology, and the constitution, JOURNAL OF
TECHNOLOGY LAW & POLICY, 7 (2), 123-194 (2002).
30
Vezi o serie de cazuri reale în L. R. Mizell, Invasion of Privacy (1998).
31
Vezi Velecky citat în J. B. Young, Privacy, Wiley (1979).
32
Vezi UN, Universal Declaration of Human Rights (1948) (General Assembly resolution 217 A (III)).
33
Vezi UN, International Covenant on Civil and Political Rights (1966) (General Assembly resolution 2200A
(XXI)).

40
 Prin ‘prelucrarea datelor cu caracter personal’ se înţelege orice operaţiune sau set de
operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau
neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori
modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere,
diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea
(art. 3 b).
Datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate cu bună-credinţă, în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare, colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime şi să fie
exacte şi, dacă este cazul, actualizate.

Concluzii

Datele personale pot fi foarte senzitive, abuzul în acest domeniu putând avea consecinţe
deosebit de negative pentru cei afectaţi. În România, prelucrarea datelor cu caracter personal este
reglementată de următoarele legi: nr. 676 din 2001, nr. 677 din 2001 şi Legea nr. 506 din 2004.

• Chestionar:
-Ce se înţelege prin date personale?
-Ce regi reglementează prelucrarea datelor perosnale în România?

• Sumar
1.Introducere
2.Protecţia datelor personale
3.Instrumente juridice
4.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca
(2007).
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

Bibliografie facultativă:

41
 MODULUL XI.

RISCUL DE ATAC ASUPRA SISTEMELOR INFORMATICE

• Scopul şi obiectivele

Acest modul oferă o discuţie asupra riscului de atac asupra sistemelor informatice.

Obiective: familiarizarea studentului cu riscului de atac asupra sistemelor informatice.

• Schema logică a modului

• Conţinutul informaţional detaliat

Introducere

În cadrul tranzacţiilor electronice un rol esenţial este jucat de încrederea consumatorilor

sau firmelor că tranzacţiile nu vor fi interceptate sau modificate, că furnizorul este cel care
pretinde a fi şi că mecanismele de tranzacţionare electronică sunt disponibile, legale şi sigure. Un
incident care va afecta negativ securitatea sistemelor informatice va afecta şi individul sau
organizaţia care depinde sau foloseşte respectivele sisteme, capacitatea de a desfăşura afaceri
electronice şi, în unele cazuri, chiar terţe părţi.
Conectivitatea crescută expune sistemele informatice la un număr însemnat de ameninţări
şi vulnerabilităţi; mai mult, posibilitatea de a acţiona de la mare distanţă şi de a elimina complet
evidenţele privind momentul şi/sau modul de comitere a atacurilor informatice (nu vor exista
martori, impresiuni digitale sau ADN), dificultăţile legate de prevenirea sau detectarea
infracţiunilor şi problemele jurisdicţionale cresc serios pericolul acestor atacuri.

42
 Atacurile informatice au evoluat mult in ultimii ani şi reprezintă o preocupare crescândă
pentru organizaţii şi indivizi. Atacurile asupra sistemelor informatice pot viza ţinte specifice sau
pot fi ‘atacuri de oportunitate’ (target-of-opportunity), care lovesc în mod aleator.
Accesul ilegal la un sistem informatic reprezintă o ‘platformă’, o ‘poziţionare’ a
atacatorului şi este considerat în majoritatea jurisdicţiilor infracţiunea ce face posibilă realizarea
majorităţii celorlalte infracţiuni informatice.
Ameninţările la adresa informaţiilor includ erori, accidente, catastrofe naturale sau atacuri
intenţionate (în acest context, prin ‘informaţii’ se înţeleg informaţii stocate, procesate sau
transmise electronic). Pentru a evalua potenţialul atacurilor (importanţa şi impactul potenţial al
unui incident de securitate informatică) şi a realiza design-ul securităţii sistemelor informatice,
este necesar să fie înţelese expertiza potenţialilor atacatori, motivaţia şi intenţia acestora.
Consecinţele atacurilor asupra sistemelor informatice pot fi majore, la nivel individual
sau organizaţional, iar în unele situaţii chiar la nivel naţional sau internaţional. Potenţialul
atacurilor asupra sistemelor informatice sunt amplificate de un număr important de factori, cum
ar fi posibilitatea de automatizare a acestora, profitabilitatea acceptabilă a atacurilor încheiate cu
succes, posibilitatea de a acţiona de la distanţă, dificultăţile privind detectarea criminalilor.

Clasificarea atacurilor informatice

În general, atacurile intenţionate pot fi clasificate după cum urmează:

• Penetrare din exterior
• Penetrare din interior:
Mascaradă (prezentarea drept utilizator legitim)
Utilizator legitim sau clandestin (trecerea de controale logice)
• Acţiuni autorizate executate într-o manieră improprie.

Riscul de atac

Sistemelor de informaţii computerizate sunt esenţiale pentru buna desfăşurarea a

majorităţii activităţilor moderne; prin urmare, securitatea acestora trebuie să fie o preocupare
importantă pentru organizaţii. O serie de factori pot fi consideraţi că au crescut riscul de atac
electronic la adresa sistemelor de informaţii:
• Dificultăţile de securizare inerente 34;
• Globalizarea crescândă;
• Insuficienta conştientizare şi educare a utilizatorilor sistemelor de informaţii şi
atitudinile sau practicile care nu respectă procedurile de folosire 35;
• Disponibilitatea de informaţii privind penetrarea fără autorizare a sistemelor de
informaţii;
• Reglementări legislative neclare şi anumite dificultăţi jurisdicţionale.

34
Vezi C. E. Landwehr, Computer security. International Journal of Information Security, 1, 3–13, (2001); P. A.
Loscocco, S. D. Smalley, P. A. Muckelbauer, R. C. Taylor, S. J. Turner,
şi J. F. Farrell, The Inevitability of Failure: The Flawed Assumption of Security in Modern Computing Environment,
PROCEEDINGS OF THE 21ST NATIONAL INFORMATION SYSTEMS SECURITY CONFERENCE (1998).
35
Vezi B. Schneier, Secrets and Lies: Digital Security in a Networked World, Wiley (2000).

43
 Persoanele din interior, accidentele, erorile şi dezastrele naturale reprezintă principalele
surse de riscuri la adresa sistemelor informatice. Persoanele din exterior reprezintă, de asemenea,
o sursă de riscuri deoarece sunt, în unele cazuri, mai motivaţi şi mai dificil de depistat şi
investigat decât persoanele din interiorul organizaţiilor.
Următorii ‘actori’ pot cauza probleme de securitate sistemelor informatice:
• Angajaţi – Aceştia sunt investiţi cu încredere şi au acces la sistemul informatic, în
multe situaţii putând abuza de drepturile de acces; în plus, angajaţii pot comite erori de utilizare,
iniţializare sau configurare (din neatenţie, lipsa unor cunoştinţe suficiente etc.), care pot cauza
probleme de securitate 36.
• Consultanţi/Personal de întreţinere a sistemului – Aceştia au adesea acces la
sistemul informatic, ceea ce le permite efectuarea de diverse operaţiuni.
• Furnizori/Clienţi – Motivele lor economice nu sunt în unele cazuri aliniate cu cele
ale organizaţiei şi, în unele situaţii, pot efectua anumite acţiuni care pot prezenta riscuri de
securitate.
• Competitori – Alţi indivizi sau organizaţii care vor avea de câştigat de pe urma
pierderilor organizaţiei cauzate de atacuri asupra sistemului informatic.
• Crackeri/Hoţi profesionişti – Persoane care penetrează ilegal sistemele informatice
şi cauzează daune intenţionat.
• Experţi în spionaj – Persoane care sunt specializate în obţinerea de informaţii care
vor beneficia alte organizaţii. Aceste persoane au un nivel înalt de cunoştinţe tehnice, sunt bine
plătite şi pot adesea realiza acţiunile lor nedetectaţi.
• Natura – Natura poate cauza pierderea de date informatice importante sau
indisponibilitatea acestora în situaţii de furtună, cutremur etc.

Concluzii

Atacurile asupra sistemelor informatice pot cauza probleme foarte serioase, atât la nivel
de invidid, cât şi la nivel de organizaţie sau chiar naţiune. Înţelegerea tipurilor de atacuri
informatice şi adresarea riscului prezentat de aceste sunt absolut necesare în societatea
contemporană.

• Chestionar:
-Ce se înţelege prin atac informatic?
-Care sunt actorii care pot cauza probleme de securitate sistemelor informatice?

• Sumar

1.Introducere
2.Clasificarea atacurilor informatice
3.Riscul de atac
4.Concluzii

• Bibliografie modul
36
Vezi, spre exemplu, D. Porter, Insider Fraud: Spotting The Wolf In Sheep’s Clothing, COMPUTER FRAUD &
SECURITY, 2003 (4), April, 12-15 (2003),; G. Dhillon şi S. Moores, Computer crimes: theorizing about the enemy
within, COMPUTERS & SECURITY, 20 (8), 715-723 (2001).

44
Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca
(2007).
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale, Ed. Albastră,
Cluj-Napoca (2007).

Bibliografie facultativă:
I.Vasiu, L.Vasiu, Prevenirea criminalităţii informatice, Ed. Hamangiu, Bucureşti (2006).

45
 MODULUL XII.

INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE CU AJUTORUL CALCULATORULUI

• Scopul şi obiectivele

Acest modul este consacrat prezentării uneia dintre cele mai grave forme de criminalitate -
criminalitatea informatică –, prezentarea categoriilor de infracţiuni şi analiza acestora.

Obiective: familiarizarea studentului cu legislaţia globală, europeană şi naţională în

domeniu, cu înţelegerea conceptelor specifice acestui tip de infracţionalitate.

• Schema logică a modului

Introducere
Accesul ilegal la un sistem informatic
Intercepţia ilegala a unei transmisii de date
informatice
Infracţiuni informatice Alterarea integrităţii datelor informatice
Perturbarea funcţionării sistemelor informatice
Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe
informatice

• Conţinutul informaţional detaliat

Introducere

Calculatoarele au creat noi posibilităţi de comitere a infracţiunilor 37. Perioadele privind

infracţionalitatea informatică au fost împărţite de Hollinger în patru etape 38:
• Perioada de descoperire a posibilităţii de comitere a infracţiunilor informatice (1946-
1976);
• Criminalizarea infracţiunilor informatice (1977-1987);
• Demonizarea infractorilor informatici (1988-1992) şi
• Perioada curentă (din 1993).
România şi-a îmbogăţit arsenalul legal de luptă împotriva criminalităţii informatice prin
Legea nr. 161/2003, reuşind să facă faţă, din acest punct de vedere, cerinţelor cuprinse în
Convenţia Europeana privind Criminalitatea Informatică din 2001.

Accesul ilegal la un sistem informatic

37
Vezi şi K. Warwick, Cyborg morals, cyborg values, cyborg ethics, ETHICS AND INFORMATION TECHNOLOGY, 5
(3), 131-137 (2003); S. L. Robinson şi A. M. O’Leary-Kelley, Monkey see monkey do: The influence of workgroups
on the anti-social behaviors of employees, ACADEMY OF MANAGEMENT JOURNAL, 41, 658–672 (1998).
38
Vezi R. Hollinger, Crime, Deviance and the Computer (1997).

46
 Infracţiunea din art. 42 este prevazută într-o formă simplă (de bază), care interzice
accesul fără drept la un sistem informatic (alin. 1) şi două variante agravante, care constau în
săvârşirea faptei de la alin. 1 în scopul obţinerii de date informatice (alin. 2), respectiv prin
încălcarea măsurilor de securitate (alin. 3).

Intercepţia ilegala a unei transmisii de date informatice

Textul prevazut de legiuitorul penal la art. 43 al Legii nr. 161/2003 este preluat după
textul propus de Convenţia europeană în domeniul criminalităţii informatice, preluat, la rândul
său, din Recomandarea 89/9 a Comitetului european pentru probleme criminale 39.

Alterarea integrităţii datelor informatice

Legiuitorul penal, pornind de la textul art. 4 din Convenţia europeană privind
criminalitatea informatică, a prevăzut în art. 44 al Legii nr. 161/2003 alterarea integrităţii datelor
informatice în trei variante normative. Astfel, în alin. 1, este prevăzută fapta de a modifica, şterge
sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept; în alin.2 este
incriminat transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic; în alin. 3 se incriminează
transferul neautorizat de date dintr-un mijloc de stocate a datelor informatice.

Perturbarea funcţionării sistemelor informatice

Perturbarea sistemelor informatice şi ale sistemelor de telecomunicaţii poate avea
consecinţe chiar mai importante decât alterarea de date sau programe informatice. Deoarece
sistemele informatice joacă un rol esenţial în societatea modernă, protecţia funcţionării acestora
prezintă un interes deosebit, atât pentru proprietarii sau operatorii sistemelor, cât şi pentru
societate în ansamblu. Textul art. 45 a Legii nr. 161/2003 este preluat după textul art. 5 al
Convenţiei europene privind criminalitatea informatică (text similar, de altfel, cu cel al
Recomandării 89/9 a Comitetului european pentru probleme criminale).

Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

În art. 46 a Legii nr. 161/2003, legiuitorul, având drept model art. 6 din Convenţia
europeana privind criminalitatea informatică, a prevăzut infracţiunea de operaţiuni ilegale cu
dispozitive sau programe informatice. Acest text se constituie în incriminarea unor acte ilegale
specifice, având ca obiect dispozitive sau coduri de acces, utilizate în scopul comiterii
infracţiunile prevăzute în art. 42-45 a Legii nr. 161/2003, după cum urmează:
• Prima variantă normativă (alin. 1), constă în fapta de a produce, vinde, importa, distribui sau
de a pune la dispoziţie sub orice altă formă, fără drept, a unui dispozitiv sau program
informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute în art.
42-45 a Legii nr. 161/2003;
• A doua variantă normativă (alin. 2), constă în fapta de a produce, vinde, importa, distribui
sau de a pune la dispoziţie sub orice formă, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte
date care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii uneia din
infracţiunile prevăzute în art. 42-45 a Legii nr. 161/2003;

39
A se vedea Raportul explicativ la Convenţia europeană în domeniul criminalităţii informatice – art. 3 Intercepţia
ilegală, paragraful 52.

47
• A treia variantă normativă (alin. 3), constă în deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program
informatic parola, cod de acces sau date dintre cele prevazute in alin. 1 în scopul săvârşirii uneia
din infracţiunile prevăzute in art. 42-45 a Legii nr. 161/2003;

Concluzii

Infracţionalitatea informatică este o problemă foarte serioasă la nivel global, dovadă

reglementările recente internaţionale la care au aderat cele mai multe state ale lumii.

• Chestionar:
-Ce este accesul ilegal la un sistem informatic?
-De ce este periculoasă alterarea integrităţii datelor informatice?
-Definiţi perturbarea funcţionării sistemelor informatice.

• Sumar
1.Introducere
2.Accesul ilegal la un sistem informatic
3.Intercepţia ilegala a unei transmisii de date informatice
4.Alterarea integrităţii datelor informatice
5.Perturbarea funcţionării sistemelor informatice
6.Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice
7.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca
(2007).

Bibliografie facultativă:
I.Vasiu, L.Vasiu, Prevenirea criminalităţii informatice, Ed. Hamangiu, Bucureşti (2006).

48
 MODULUL XIII

FALSUL ŞI FRAUDA INFORMATICĂ

• Scopul şi obiectivele

Acest modul este destinat prezentării elementelor esenţiale ale celor mai frecvente şi mai
grave infracţiuni informatice, aşa cum sunt ele reglementate de Legea nr. 161/2003 şi de
Cybercrime Convention.

Obiective: Înţelegerea de către student a structurii juridice a celor două infracţiuni, a

asemănărilor şi deosebirilor dintre acestea, pentru a evita confuziile ce apar în practică în
realizarea încadrării juridice.

• Schema logică a modului

Falsul informatic Structura juridică

Exemple
Frauda informatică Structura juridică
Exemple

• Conţinutul informaţional detaliat

Falsul informatic

Scopul prevederii acestui articol în legislaţiile penale a fost de a crea o variantă de specie,
în paralel cu infracţiunea de fals ce priveşte documentele materiale (tangibile). Majoritatea
legislaţiilor penale în materie de fals prevăd că afirmaţiile sau declaraţiile ce figurează într-un
document să poata fi descifrate cu ochiul liber, astfel încât ele nu se aplică datelor informatice,
ceea ce prezintă serioase lacune în domeniul digital. Manipulările de date informatice, având
forţă probatoare duc la aceleaşi consecinţe grave ca actele tradiţionale de contrafacere dacă, spre
exemplu, acestea induc în eroare un tert şi ar fi inadmisibil ca asemenea date să scape protecţiei
penale în materie de contrafacere.
Scopul textului propus de Convenţia europeană în domeniul criminalităţii informatice 40
este, prin urmare, acela de a acoperi lacunele dreptului penal privind falsul tradiţional şi care
cere, ca o condiţie esenţială, ca declaraţiile sau afirmaţiile ce figurează într-un document să poată
fi descifrate cu ochiul liber, condiţie ce nu poate fi îndeplinită în cazul datelor informatice stocate
pe suporturi magnetice.
Textul art. 48 a Legii nr. 161/2003, similar celui propus de Convenţia europeana în
domeniul criminalităţii informatice, pedepseşte ca fals informatic fapte de a introduce, modifica
sau şterge, fără drept, date informatice, ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date,

40
Acest text este foarte apropiat de cel din Recomandarea R (89)9 a Comitetului european pentru probleme
criminale.

49
dacă fapta are ca rezultat obţinerea de date necorespunzatoare adevarului, în scopul de a fi
utilizate în vederea producerii de consecinţe juridice.

Frauda informatică

Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei oferă noi modalităţi de comitere a fraudei şi, în

acelaşi timp, facilitează comiterea acestor infracţiuni prin posibilitatea de a acţiona de la mare
distanţă, prin scăderea costului comiterii acestor infracţiuni şi prin riscul scăzut la care se expun
făptuitorii 41.
Caracterul furtiv al fraudei informatice nu trezeşte reacţii atât de negative ca în cazul
infracţiunilor împotriva vieţii, spre exemplu; cu toate acestea pagubele patrimoniale aduse
victimelor pot fi majore 42. În consecinţă, a apărut ca necesară formularea unui text penal care să
răspundă schimbărilor aparute în criminalitatea actuala în conexiune cu utilizarea sistemelor
informatice.
Fraudele informatice sunt, în general, descrise după cum urmează 43:
• Intrare (Input): datele informatice sunt inserate, accesate, suprimate sau modificate într-o
maniera improprie sau neautorizată);
• Program: crearea unui program informatic sau alterarea, recompilarea sau substituirea unui
sau mai multor programe informatice existente pentru realizarea fraudelor informatice, execuţia
programelor informatice abuziv sau cu parametrii improprii, modificarea formulelor in
spreadsheets, mascarada programelor informatice sau întreruperea unor procese, ce rezultă în
nefinalizarea unor tranzacţii 44 (una dintre cele mai faimoase fraude informatice din această
categorie este ‘frauda salam’ 45) şi
• Ieşire (Output) (suprimarea sau amendarea datelor informatice reprezentând rezultatul unor
procesări sau tranzacţii informatice).

Legiuitorul penal român, preluând textul art. 8 din Conventia europeană privind
criminalitatea informatică, incrimineaza în textul art. 49 a Legii nr. 161/2003 frauda informatică
ca fiind fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea
sau ştergerea de date informatice, prin restrictionarea accesului la date informatice sau prin
împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un
beneficiu material pentru sine 46 ori pentru altul 47.

41
Vezi detalii în L. Vasiu, A Conceptual Framework for E-Fraud Control in an Integrated Supply Chain,
PROCEEDINGS OF THE EUROPEAN CONFERENCE ON INFORMATION SYSTEMS, Turku, Finlanda (2004); S. Philippsohn
şi S. Thomas, E-Fraud - What Companies Face Today, COMPUTER FRAUD & SECURITY, 2003 (1), 7-9 (2003).
42
Vezi, spre exemplu, S. Haugen şi J. R. Selin, Identifying and controlling computer crime and employee fraud,
INDUSTRIAL MANAGEMENT & DATA SYSTEMS, 99/8, 340-344 (1999).
43
Vezi în United Nations, Manual on the prevention and control of computer-related crimes, op. cit.; L. Vasiu si I.
Vasiu, Dissecting Computer Fraud, op. cit.
44
Vezi o taxonomie în L. Vasiu şi I. Vasiu, A Taxonomy of Malware use in the Perpetration of Computer-related
Fraud, op. cit.
45
Vezi detalii în United Nations, Manual on the prevention and control of computer-related crimes, op. cit.
46
Afectarea unui interes, violarea nejustificabila a drepturilor altuia. Dacă nu există evidenţă că victima a fost
defraudată (privată de ceva de valoare: bani, bunuri tangibile sau intangibile care au o valoarea economică), dacă
acuzatul a acţionat dintr-o necesitate sau cu acordul victimei, dacă prejudiciul este cauzat de probleme tranzitorii
(spre exemplu, fluctuaţii ale electricităţii) sau dacă victima ştia (era conştientă) că este prejudiciată (non decipitur
qui scit se decipi) nu putem vorbi de fraudă informatică.

50
Concluzii

Dezvoltarea remarcabilă a afacerilor electronice, utilizarea calculatoarelor în toate

domeniile vieţii sociale, a dus la „mutarea” infractorilor din zona escrocheriilor şi falsurilor
clasice în zona fraudei şi falsului informatic.

• Chestionar:
Ce se înţelege prin:
(a) Fals informatic?
(b) Fraudă informatică?

• Sumar
1.Falsul informatic
2.Frauda informatică
3.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Informatică juridică şi Drept informatic 2007, Ed. Albastră, Cluj-Napoca
(2007).

Bibliografie facultativă:
I.Vasiu, L.Vasiu, Prevenirea criminalităţii informatice, Ed. Hamangiu, Bucureşti (2006).

47
Vezi o astfel de situatie în F. Cohen, Computer fraud scenarios: Robbing the rich to feed the poor, COMPUTER
FRAUD & SECURITY, 2002 (1), 5-6 (2002).

51
 MODULUL XIV.

ASPECTE PRIVIND PREVENIREA ATACURILOR ELECTRONICE

• Scopul şi obiectivele

Acest modul este consacrat politicilor şi procedurilor de prevenire a criminalităţii

informatice, aşa cum sunt ele cerute de necesităţile practice de operare şi de reglementările în
vigoare.

Obiective: familiarizarea studentului cu legile care prevăd necesitatea măsurilor de

securitate informatică şi cu măsurile de prevenire a infracţiunilor informatice.

• Schema logică a modului

• Conţinutul informaţional detaliat

Introducere

52
 Asigurarea protecţiei la nivel tehnic a datelor informatice 48 este o componentă esenţială a
încrederii într-o organizaţie şi a desfăşurării afacerilor electronice, fiind necesară atât din
perspectiva desfăşurării activităţilor interne, cât şi din perspectiva partenerilor (clienţi, furnizori,
bănci etc.) şi a legilor în vigoare 49.
După cum argumentează Bishop 50, puţini definesc termenul ‘securitate’ cu exactitate.
‘Securitate’ este o proprietate a unui sistem şi este un termen definit, în general, ca absenţa
pericolelor sau ca o condiţie a siguranţei. Securitatea sistemelor informatice priveşte protecţia
informaţiilor şi a infrastructurii asociate împotriva ameninţărilor. Un sistem poate fi considerat
sigur dacă se comportă conform aşteptărilor utilizatorilor (adică, este un sistem în care se poate
avea încredere).
Riscul de atac asupra datelor informatice este legat de specificul mediului operaţional şi
de factori specifici. O analiză a riscului de atac trebuie să evalueze oportunităţile de atac, luând
în considerare vulnerabilităţile potenţiale şi catalizatorii, inhibitorii şi amplificatorii specifici,
precum şi probabilitatea de descoperire a atacurilor. Managementul riscurilor detectate trebuie să
includă acţiuni de eliminare, reducere, transfer şi acceptare a riscurilor.

Prevenirea infracţiunilor informatice

Diverse legi (spre exemplu, Legea nr. 677 din 2001; Legea nr. 676 din 2001, privind
prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vietii private în sectorul telecomunicaţiilor;
Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Legea nr. 8/1996), modificată în 2004, prin
Legea nr. 285/2004 etc.) stipulează obligaţia instituiri de măsuri tehnice de protecţie a datelor
informatice.
Prin măsuri tehnice, legea înţelege utilizarea oricărei tehnologii, a unui dispozitiv sau
componente care este destinată să prevină sau impiedice actele neautorizate de titularii
drepturilor.
Pentru protejarea la nivel tehnic a datelor informatice, este necesară o abordare holistică,
sistemică, multi-nivel, ce consideră multiplele aspecte ridicate de riscurile la care sunt expuse
datele informatice, precum şi inter-relaţiile dintre acestea.
Protecţia detelor informatice trebuie să includă bariere de intrare în sistem, disuasiune,
reducerea oportunităţilor şi mecanisme de detectare şi blocare a atacurilor (similar actiunii
leucocitelor). Conceptul este ilustrat în Fig. 2 şi detaliat în secţiunile următoare.

Concluzii

Riscul de atac asupra datelor informatice nu poate fi eliminat; cu toate acestea, o

combinaţie adecvată şi actualizată continuu de controale tehnice şi administrative, folosite de o
manieră echilibrată şi integrată, poate reduce drastic acest risc.

• Chestionar:

48
Vezi W. Bäsler, Technological protection measures in the U.S., E.U. and Germany, VIRGINIA JOURNAL OF LAW &
TECHNOLOGY 8 (2003).
49
Vezi T. J. Smedinghoff, Trends in the Law of Information Security, WORLD DATA PROTECTION REPORT, Vol. 4
(8), August (2004).
50
Vezi M. Bishop, What is computer security?, SECURITY & PRIVACY, January/February (2003).

53
Ce se înţelege prin:
- Prevenirea infracţiunilor informatice?
-Care sunt prinmcipalele măsuri pentru [prevenirea infracţiunilor informatice?

• Sumar
1.Observaţii introductive
2.Prevenirea infracţiunilor informatice
3.Concluzii

• Bibliografie modul

Bibliografie obligatorie:
I.Vasiu, L.Vasiu, Afaceri electronice – Aspecte legale, tehnice şi manageriale (2007).

Bibliografie facultativă:
I.Vasiu, L.Vasiu, Prevenirea criminalităţii informatice, Ed. Hamangiu, Bucureşti (2006).

54
 III. Anexe

Bibliografia completă a cursului

• American Bar Association, Legal Infrastructure for Certification Authorities and Secure
Electronic Commerce (1996).
• B. Carsten Stahl, Responsibility for Information Assurance and Privacy: A Problem of
Individual Ethics?, JOURNAL OF ORGANIZATIONAL AND END USER
COMPUTING, 16(3), 1-19, July-Sept (2004).
• B. Schneier, Secrets and Lies: Digital Security in a Networked World, Wiley (2000).
• C. E. Landwehr, Computer security. International Journal of Information Security, 1, 3–
13, (2001).
• C. Reed, What is a Signature?, THE JOURNAL OF INFORMATION, LAW AND
TECHNOLOGY (2000).
• D. Benoliel, Law, Geography and Cyberspace: The Case of On-Line Territorial Privacy
(2004).
• D. Porter, Insider Fraud: Spotting The Wolf In Sheep’s Clothing, COMPUTER FRAUD
& SECURITY, 2003 (4), April, 12-15 (2003).
• Directiva 2000/31/EC a Parlamentului European (din 8 iunie 2000)
• Directiva nr. 91/250/CEE a Consiliului Europei.
• F. Cohen, Computer fraud scenarios: Robbing the rich to feed the poor, COMPUTER
FRAUD & SECURITY, 2002 (1), 5-6 (2002).
• G. Dhillon şi S. Moores, Computer crimes: theorizing about the enemy within,
COMPUTERS & SECURITY, 20 (8), 715-723 (2001).
• I. Vasiu şi L. Vasiu, Protecţia datelor personale, REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT
PENAL, 2 (2005).
• International Organization for Standardization (ISO), ISO/IEC 9126:1991 Information
Technology - Software product evaluation - Quality characteristics and guidelines for
their use (1991).
• J. B. Young, Privacy, Wiley (1979).
• J. Bessen, Riding the Marketing Information Wave, HARVARD BUSINESS REVIEW,
71, 5, 150-160 (1993).
• J. C. Fernández-Molina, Laws against the Circumvention of Copyright Technological
Protection, JOURNAL OF DOCUMENTATION, 59 (1), 41-68 (2003).
• J. Kang şi B. Buchner, Privacy in Atlantis, HARVARD JOURNAL OF LAW &
TECHNOLOGY, 18 (1), 229-267 (2004).
• J. Kang, Information Privacy in Cyberspace Transactions, 50 STANFORD LAW
REVIEW, 1193-1294 (1998).
• K. Brown, The Internet privacy debate, INTERNATIONAL JOURNAL OF
COMMUNICATIONS LAW AND POLICY, 6, Winter (2001).
• K. C. Laudon, Markets and Privacy, COMMUNICATIONS OF THE ACM, September,
92 (1996).
• K. Warwick, Cyborg morals, cyborg values, cyborg ethics, ETHICS AND
INFORMATION TECHNOLOGY, 5 (3), 131-137 (2003); S. L. Robinson şi A. M.

55
 O’Leary-Kelley, Monkey see monkey do: The influence of workgroups on the anti-
social behaviors of employees, ACADEMY OF MANAGEMENT JOURNAL, 41, 658–
672 (1998).
• L. M. Applegate, F. W. McFarlan, J. L. McKenney, Corporate Information Systems
Management – Text and Cases, International Ed., Irwin/McGraw Hill (1999).
• L. R. Mizell, Invasion of Privacy (1998).
• L. Vasiu şi I. Vasiu, A Taxonomy of Malware Use in the Perpetration of Computer-
related Fraud. În U.E. Gattiker (Ed.), EICAR 2004 Conference CD-rom: Best Paper
Proceedings, Copenhagen: EICAR e.V., 2004.
• L. Vasiu şi I. Vasiu, Dissecting Computer Fraud: From Definitional Issues to a
Taxonomy, Proceedings of the 37th Hawaii International Conference on System
Sciences, Big Island, Hawaii, USA, IEEE Computer, 2004
• L. Vasiu, A Conceptual Framework for E-Fraud Control in an Integrated Supply Chain,
PROCEEDINGS OF THE EUROPEAN CONFERENCE ON INFORMATION
SYSTEMS, Turku, Finlanda (2004).
• M. Bishop, What is computer security?, SECURITY & PRIVACY, January/February
(2003).
• M. Froomkin, ICANN’s “Uniform Dispute Resolution Policy”— Causes and (partial)
cures, BROOKLYN LAW REVIEW, Vol. 67 (3), 605 (2002).
• M. Ionescu, Folosirea mărcii în comerţul electronic constituie folosire efectivă?,
REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, III, 1 (6),
106-123 (2006).
• M. J. Radin, Humans, Computers, and Binding Commitment, INDIANA LAW
JOURNAL, Vol. 75 (1999).
• N. Ahituv, The Open Information Society, COMMUNICATIONS OF THE ACM, 44
(6), June, 48-52 (2001).
• N. Burchel şi M. Gavenea, Conflictul nume comercial – marcă, REVISTA ROMÂNĂ
DE DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, III, 1 (6), 71-76 (2006).
• N. Foggetti, Electronic Signature: An Analysis of the Main European and International
Legal Regulations, UPGRADE, V, No. 3 (2004).
• P. A. Loscocco, S. D. Smalley, P. A. Muckelbauer, R. C. Taylor, S. J. Turner şi J. F.
Farrell, The Inevitability of Failure: The Flawed Assumption of Security in Modern
Computing Environment, PROCEEDINGS OF THE 21ST NATIONAL
INFORMATION SYSTEMS SECURITY CONFERENCE (1998).
• P. M. Schwartz şi W. M. Treanor, The New Privacy, 101 MICHIGAN LAW REVIEW
2163 (2003).
• P. Samuelson, The Digital Dilemma: Intellectual Property in the Information Age, 28th
ANNUAL TELECOMMUNICATIONS POLICY RESEARCH CONFERENCE (2000).
• R. Cormier Anderson, Enforcement of Contractual Terms in Clickwrap Agreements, 3
SHIDLER JOURNAL OF LAW COM. & TECH. 11 (2007).
• R. Hollinger, Crime, Deviance and the Computer (1997).
• R. Hunter, World Without Secrets: Business, Crime, and Privacy in the Age of
Ubiquitous Computing, Wiley and Gartner Press (2002).
• R. Whitaker, The End of Privacy: How Total Surveillance Is Becoming a Reality (1999).

56
• S. Florea, Proba folosirii mărcii, REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL PROPRIETĂŢII
INTELECTUALE, III, 4 (9), 119-129 (2006).
• S. Haber, B. Horne, J. Pato, T. Sander, R. E. Tarjan, If Piracy is the Problem, Is DRM
the Answer? (2003); C. Sprigman, "LOCKWARE": The Promise And Peril Of
Hollywood's Intellectual Property Strategy For The Digital Age (2002).
• S. Haugen şi J. R. Selin, Identifying and controlling computer crime and employee
fraud, INDUSTRIAL MANAGEMENT & DATA SYSTEMS, 99/8, 340-344 (1999).
• S. Hetcher, Changing the social meaning of privacy in cyberspace, HARVARD
JOURNAL OF LAW & TECHNOLOGY, 15 (1), 2001.
• S. Philippsohn şi S. Thomas, E-Fraud - What Companies Face Today, COMPUTER
FRAUD & SECURITY, 2003 (1), 7-9 (2003).
• S. W. Brenner, The privacy privilege: law enforcement, technology, and the constitution,
JOURNAL OF TECHNOLOGY LAW & POLICY, 7 (2), 123-194 (2002).
• T. J. Smedinghoff şi R. H. Bro, Moving with change: Electronic signature legislation as
a vehicle for advancing e-Commerce, THE JOHN MARSHALL JOURNAL OF
COMPUTER & INFORMATION LAW, Vol. XVII, No. 3, Spring (1999);
• T. J. Smedinghoff, Seven Key Legal Requirements for Creating Enforceable Electronic
Transactions (2005);
• T. J. Smedinghoff, The legal requirements for creating secure and enforceable electronic
transactions (2002).
• T. J. Smedinghoff, Trends in the Law of Information Security, WORLD DATA
PROTECTION REPORT, Vol. 4 (8), August (2004).
• UN, International Covenant on Civil and Political Rights (1966) (General Assembly
resolution 2200A (XXI)).
• UN, Universal Declaration of Human Rights (1948) (General Assembly resolution 217
A (III)).
• W. Bäsler, Technological protection measures in the U.S., E.U. and Germany,
VIRGINIA JOURNAL OF LAW & TECHNOLOGY 8 (2003).
• World Intellectual Property Organization, Intellectual property on the Internet: A
survey of issues (2002).

57
58
 Zidaru Petrache

DREPT INFORMATIC
SAU DESPRE
PROBLEME JURIDICE ALE SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE
Semestrul II

Suport de curs pentru învățământ deschis la distanță (I.D.D.)

 Drept informatic 2

Introducere

Stimate student,

Acest suport de curs se doreşte a fi un fundament solid al cunoştinţelor

despre prima parte a dreptului procesual penal. Pentru a vă stârni interesul,
nu vom începe prezentarea materiei fără a menţiona principalele obiective ale
acestui curs, concretizate prin competenţele ce urmează a fi dobândite ca
urmare a parcurgerii acestuia.
Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor şi competenţelor la
care facem referire, încercaţi mai întâi să aşterneţi în rândurile ce urmează
câteva din aşteptările pe care le aveţi de la acest curs. La finalul parcurgerii
acestuia, verificaţi dacă aceste aşteptări au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce
nu, depăşite!

AȘTEPTĂRI

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 3

OBIECTIVE

Ce este un obiectiv?
Obiectivul este o anumită stare pe care ne-o imaginăm în viitor şi pe care
tindem să o atingem prin acţiunile noastre.
Diferenţa între un obiectiv şi o simplă dorinţă este dată de prezenţa sau
absenţa acţiunilor care să ne apropie de acel scop final.
De ce avem nevoie de obiective?
1. Pentru o gândire de zi cu zi mai productivă – obiectivul este ca o
lumină călăuzitoare. Fără un obiectiv, mintea noastră tinde să funcţioneze
haotic. Este ca un motor care merge în gol ore şi zile în şir. Prezenţa unui
obiectiv în schimb ne orientează gândirea spre acel scop final unic şi bine
definit şi ne face să ne mişcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar
şi atunci când aparent nu facem nimic.
2. Pentru a identifica şi a exploata oportunităţi – e foarte interesant cum,
datorită unui obiectiv bine definit, lucruri aparent neutre care se întâmplă în
jurul nostru, brusc capătă sens, se leagă între ele şi ne ajută să ne mişcăm
înainte. Este precum spunea Paul Coelho “ când îţi doreşti ceva cu adevărat,
tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”. Ceea ce spune scriitorul
este parţial adevărat pentru că nu există vreo abracadabra care intră în
acţiune atunci când vine dorinta puternică; ci este vorba de chiar
subconştientul nostru care începe să observe lucruri şi să facă conexiuni pe
care în mod normal nu le-am face cu mintea conştientă. De aceea anumite
fapte şi oameni care altfel ar trece pe lângă noi neobservate, brusc se aliniază
cu obiectivul şi îşi găsesc loc în tabloul general.
3. Pentru că definesc priorităţi – de fiecare dată când am mai multe
lucruri de făcut decât sunt în stare fizic să fac, îmi amintesc de obiectivele
mele. Şi, atunci, toate treburile pe care le am în faţă şi care mă îngrozesc, dacă
sunt privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniază foarte clar în două
categorii: - cele care mă ajută să-mi ating obiectivele şi -cele care nu mă
împing înainte spre obiective. În acest fel am răspunsuri rapide la eterna
întrebare “ mă ocup de lucruri urgenţe sau de cele importante?”. În acelaşi
mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cunoştinţe şi deprinderi
trebuie să definească o serie de obiective. Astfel, în urma parcurgerii cursului
de Drept informatic, studentul va dobândi următoarele competenţe:
Va înţelege importanţa schimbării sistemului de drept actual şi adaptarea
lui la cerinţele noului tip de societate;

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 4

Îşi va însuşi principalele aspecte legale implicate de utilizarea largă a

tehnologiilor informaţiei în societate;
Va cunoaşte strategia construirii dreptului informatic sau dreptului
societăţii informaţiei
Predicţiile unor viitorologi ca Marshall McLuhan şi Alvin Toffler s-au
adeverit, iar lumea se transformă rapid într-un „sat global” unde distanţele
geografice, zonele orare şi frontierele naţionale nu mai reprezintă bariere
pentru afaceri şi comerţ.
Este o axiomă faptul că societatea informaţiei bazată pe cunoaştere are
un impact profund asupra sistemului economic, social, politic şi juridic. În mai
puţin de o generaţie, revoluţia informaţională şi introducerea calculatoarelor,
în virtual, în fiecare aspect al societăţii, a schimbat lumea.
Ceea ce preocupă acum toate societăţile moderne este nu numai cum să
utilizeze mai eficient şi să dezvolte continuu domeniul tehnologiei informaţiei,
ci să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte interacţiunile în acest
domeniu.

CUPRINS

Unitatea de învăţare 1

Revoluţia informatică........................................................................................6
1. Revoluţia informatică....................................................................................7
2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale............................8
3. Probleme juridice legate de comerţul electronic.........................................8
4. . Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate
intelectuală în societăţile informaţionale şi protecţia
concurenţei pe Internet.......................................................................................9
5. Criminalitatea în domeniul informaţiei......................................................10
6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva
integrării euro-atlantice a României...............................................................12
6.1 Dreptul informatic.........................................................................................13
6.2 Securitatea datelor.........................................................................................14
Nu uita!..............................................................................................................16
Întrebări de control..........................................................................................16
Propuneri de referate........................................................................................17
Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 1....................................................17

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 5

Unitatea de învăţare 2
Criminalitatea fără violenţă.............................................................18
1. Noţiuni introductive.....................................................................................19
2. Principalii factori..........................................................................................20
3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi
cele îndreptate împotriva sistemelor informatice..........................................22
4. Negocierea contractelor informatice...........................................................25
4.1 Clasificarea contractelor informatice............................................................26
5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic................................28
5.1 Definiţia contractului electronic...................................................................28
5.2 Plata electronică............................................................................................29
6. Principalii factori care au determinat reorientarea
grupurilor criminale........................................................................................31
7. Fraudele privind comerţul electronic..........................................................31
Nu uita!..............................................................................................................33
Întrebări de control...........................................................................................33
Propuneri de referate.......................................................................................34
Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 2....................................................34

Unitatea de învăţare 3
Mijloace de plată în Internet
Semnătura electronică.....................................................................35
1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor.............36
2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE
INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC.............40
3. Libertatea de exprimare..............................................................................42
Nu uita!..............................................................................................................43
Întrebări de control..........................................................................................43
Propuneri de referate......................................................................................44
Bibliografie.......................................................................................................44

Răspunsurile întrebărilor de control..............................................................45

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 6

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1

Revoluţia informaţională

Timp de studiu individual estimat: 4 ore

După parcurgerea unităţii de învăţare, studentul:

va fi familiarizat cu noţiunea de informatică ca ştiinţă care se ocupă cu
studiul informaţiilor şi a metodelor de realizare prelucrării prin
intermediul sistemelor automate de calcul.
va fi familiarizat cu noţiunea de informaţie.
va putea face distincţia între informaţie şi dată în sensul utilităţii lor.
Informaţia fiind accesibilă operatorului uman, iar data, în general,
sistemului automat de calcul.

Unitatea de învăţare 1

Revoluţia informatică........................................................................................6
1. Revoluţia informatică....................................................................................7
2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale............................8
3. Probleme juridice legate de comerţul electronic.........................................8
4. . Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate
intelectuală în societăţile informaţionale şi protecţia
concurenţei pe Internet.......................................................................................9
5. Criminalitatea în domeniul informaţiei......................................................10
6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva
integrării euro-atlantice a României...............................................................12
6.1 Dreptul informatic.........................................................................................13
6.2 Securitatea datelor.........................................................................................14
Nu uita!..............................................................................................................16
Întrebări de control..........................................................................................16
Propuneri de referate........................................................................................17
Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 1....................................................17

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 7

1. Revoluţia informaţională

Revoluţia informaţională a prins total nepregătite statele în ceea ce

priveşte sistemul de drept.
Un mare specialist în domeniul tehnologiei informaţiei spunea, cu o
ironie dureroasă că „ e o groază de tehnologie în societatea informaţională şi
aşa de puţin drept”.
Pe cale de consecinţă, schimbarea impusă dreptului de revoluţia
informaţională trebuie să fie una radicală; dreptul prin legăturile sale ample cu
fenomenele economice şi sociale (îndrăznim să spunem că el circulă în societate
ca seva în ţesutul plantelor), trebuie să ţină pasul cu societatea informaţională
bazată pe cunoaştere şi să o reflecte.
Noua civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi
accesibilitatea informaţiei. Informaţia a devenit o proprietate naţională
vitală, cu o valoare strategică: dacă nu este protejată prin drept, poate fi
cucerită sau distrusă.
Prin urmare, tranziţia către societatea informaţională în România:
Nu înseamnă numai modernizarea şi extinderea infrastructurii
informaţionale şi de comunicaţie, cât mai ales
 Acoperirea vidului legislativ înregistrat cu privire la
 (1) activităţile de informatică,
 (2) la procesul de informatizare şi în general
 (3) în domeniul tehnologiilor informaţiei.
Schimbarea, adaptarea sistemului de drept al României la noul tip de
societate se aliniază cerinţelor de reglementări europene şi internaţionale,
reprezentând şi răspunsul concret al ţării noastre la condiţiile de acceptare a
României în structurile europene şi euroatlantice, precum şi în Uniunea
Europeană şi NATO.
România nu se poate integra într-o societate informaţională europeană şi
globală, dacă nu are un sistem de drept corespunzător. Societatea informaţională
sau Cyberspace are nevoie de un drept specific evoluat, Cyberlaw.
Societatea informaţională – atât de bine reflectată prin mediul Internet –
este un domeniu atât de nou şi diferit, încât practic nu există precedente în acest
sens. Este un domeniu în care soluţiile tehnice şi cele juridice sunt foarte strâns
legate una de alta. Societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, nu poate
avea decât un drept – dreptul informatic – care, prin esenţă, să-i semene.
Dreptul informatic îşi găseşte o prelungire firească într-un drept al
informării şi comunicării.
În mod tradiţional, dreptul informării este conceput în strânsă legătură cu
libertatea de exprimare.
Obiectul dreptului informatic este limitat la ceea ce devine public prin
mijlocirea diverselor raporturi: scris, imagine şi sunet.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 8

Ce este informaţia ?
este cea pe care întrebările şi administraţiile o acumulează pentru propriile
nevoi şi la care au acces în anumite condiţii;
este cea care circulă între persoanele particulare sau publice în virtutea
unor contracte sau acorduri şi care nu este divulgată;
legată de faptul că, organizarea reţelelor informatice pe care circulă
informaţia nu este neutră.
Dreptului informatic i se alătură tot ceea ce ţine de tratarea/prelucrarea
datelor şi serviciilor dedicate informaţiei.

2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale

Dreptul la libera exprimare, alături de dreptul la informaţie este de fapt

materializarea gândirii neîncorsetate a omului, deziderat din totdeauna al
omenirii.
Societatea informaţională, reprezentată atât de fidel prin reţeaua Internet,
a deschis mai mult decât orice calea îndeplinirii acestor drepturi, pentru că
obiectul de activitate al reţelei este tocmai traficul de informaţii – expunere,
comunicare, distribuţie şi achiziţii.
În acelaşi timp însă, dreptul la secretul comunicaţiilor sau dreptul la viaţa
intimă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului care poate fi încălcat
foarte uşor în societatea informaţională. Securitatea sau supravegherea statului
sunt scuzele obişnuite invocate de guverne pentru justificarea îngrădirii libere a
comunicării umane.
Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii
interpersonale în societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat
trebuie ca legislaţia să cuprindă norme corespunzătoare în domeniu, prevăzute
cu sancţiuni.
Este cunoscut faptul că informatizarea nu este o tehnică politică neutră: ea
participă cu o dinamică proprie care favorizează întărirea centrelor de putere –
instituţiile statului, marile întreprinderi şi corporaţiile.
Conflictul între libertatea de exprimare şi secretul comunicaţiilor pe de o
parte, şi interesul public, pe de altă parte, nu poate fi stins decât printr-o
legislaţie adecvată.

3. Probleme juridice legate de comerţul electronic

Creşterea exponenţială a internetului este văzută de diverse medii de
afaceri ca o oportunitate deosebită. Alături de oportunităţi de afaceri deosebite,
Internetul prezintă o serie de dezavantaje sau „capcane” de care trebuie să se ţină
seama pentru a evita pierderile, în primul rând cele financiare.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 9

Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic

sunt:
securitatea, încă precară, a tranzacţiilor;
şi lipsa unor reglementări juridice clare, armonizate global.
Rezolvarea acestor probleme şi transformarea comerţului electronic într-o
adevărată oportunitate se bazează pe:
 Legea comerţului electronic – Legea nr.365 din 7 iunie 2002
privind comerţul electronic;
 Semnătura electronică – Legea nr.455 din 18 iulie 2001 privind
semnătura electronică şi
 Reglementările referitoare la banii electronici - moneda electronică
– sistem de plată prin reţeaua Internet (cărţi de credit, depunerea
electronică a banilor în cont şi plata prin Internet.
 Crearea unei infrastructuri informatice corespunzătoare pentru
asigurarea securităţii informatice;
 Elaborarea unor reglementări specifice în domeniul securităţii
informatice. Pe plan internaţional asistăm la crearea unei ramuri de
drept cu titlul dreptul securităţii informatice.

4. Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate

intelectuală în societatea informaţională şi protecţia concurenţei în Internet

Legea dreptului de autor şi drepturile conexe din 26 martie 1996, arată că

legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal
sistem de protecţie pentru programele de calculator.
Realitatea a dovedit că acest mod de protecţie nu a dat rezultatele
aşteptate, România continuând să se numere printre ţările cu cea mai
ridicată piraterie de software din lume. Desigur, în lumea întreagă,
programele pentru calculator sunt protejate în diferite moduri, căutându-se în
continuare, o protecţie specifică.
Pentru o adevărată eficacitate în domeniu, pe plan legislativ, România ar
trebui să completeze actuala reglementare cu un a nouă, care pe lângă definirea
unor concepte specifice cum ar fi:
cod sursă,
cod obiect,
mnemonice etc. (greu de înţeles de către cei care aplică legea) să
precizeze şi ocrotirea, pe lângă,
 programele de calculator a sistemelor informatice cu caracter de
creaţie,
 a bazelor de date şi a datelor informatice,

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 10

 precum şi a operelor create cu ajutorul calculatorului.

În plus, durata pe care se acordă protecţia trebuie să fie mai redusă decât
cea acordată până acum (după modelul apărării creaţiei literare sau artistice)
datorită specificităţii domeniului tehnologiilor informaţiei şi pentru a nu opri
progresul în acest domeniu. România poate deja să împrumute modelul
legislaţiilor înaintate în domeniu care au redus durata protecţiei specifice în
domeniu pentru argumentele de mai sus.

5. Criminalitatea în domeniul informaţiei

Dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiei a creat, pe lângă numeroase

beneficii şi infracţiuni cu un conţinut înalt, sofisticat.
România este o ţară periculoasă pentru comunitatea internaţională, motiv
pentru care a fost somată să-şi completeze normativul juridic penal în domeniul
informaticii.
Deşi în societatea informaţională varietatea infracţiunilor este mare – şi va
fi şi mai mare pe măsură ce tehnologia va progresa -, considerăm că,
următoarele fapte infracţionale sunt cele mai frecvente şi ar trebui, prin urmare,
avute în vedere de către legiuitorul român:

(1) frauda informatică

(2) falsul informatic
(3) fapte ce prejudiciază datele sau programele pentru calculator
(4) sabotajul informatic
(5) accesul neautorizat
(6) intercepţia neautorizată
(7) pirateria software
(8) spionajul informatic
(9) defăimarea prin internet
(10) distribuirea de materiale obscene în Internet
(11) spam-ul
(12) urmărirea/hărţuirea în Internet.

Noul Cod penal care va intra în vigoare din martie 2013, reglementează între
art.360-365 infracţiunile contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor
informatice, astfel:
 (1) Accesul ilegal la un sistem informatic
 (2) Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice
 (3) Alterarea integrităţii datelor informatice
 (4) Perturbarea funcţionării sistemelor informatice
 (5) Transferul neautorizat de date informatice şi

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 11

 (6) Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

Este necesar, să se opereze modificările necesare la Codul de procedură
penală pentru a se asigura regulile specifice investigaţiei penale în mediul
informatizat.

Concepte cheie:

o accesul neautorizat reprezintă accesul fără drept la un sistem sau la o

reţea informatică privind violarea regulilor se securitate;

o confidenţialitatea datelor – atribut al datelor ce caracterizează accesul

lor restrâns pentru un anumit grup de utilizatori;

o criminalitatea informatică – totalitatea infracţiunilor comise cu ajutorul

calculatorului sau în mediul informatizat;

o documentul electronic (înscris electronic), reprezintă o colecţie de date

în format electronic între care există relaţii logice şi funcţionale, care
redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă,
destinate a fi citite prin mijlocirea unui program informatic sau a altui
procedeu similar;

o dreptul comerţului electronic – totalitatea reglementărilor legale

referitoare la activităţile comerciale care implică transferul de date şi
realizarea unei tranzacţii financiare prin intermediul unei reţele
electronice precum Internetul;

o drept informatic sau dreptul societăţii informaţionale este un sistem

unitar de reguli juridice aplicabile tehnologiilor specifice informaticii,
precum şi acelei părţi a comunicaţiei aferente transferului de informaţie în
reţelele informatice;

o dreptul securităţii informatice – totalitatea regulilor juridice care se

referă la asigurarea securităţii sistemelor informatice şi a datelor şi
informaţiilor cuprinse în aceste sisteme faţă de evenimente care le-ar
putea afecta integralitatea;

o frauda informatică – reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau

supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator sau orice altă
ingerinţă într-un tratament informatic care îi influenţează rezultatul,
cauzând chiar prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenţia
de a obţine un avantaj economic nelegitim pentru sine sau pentru altul;

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 12

o funcţionarea licită a bazei sau băncii de date se referă la modalitatea

legală în virtutea căreia organizaţia proprietar sau deţinător al bazei de
date prestează servicii informatice;

o intercepţia neautorizată constă în intercepţia fără drept şi cu mijloace

tehnice de comunicaţii cu destinaţie, cu provenienţă şi în interiorul unui
sistem sau reţele informatice;

o pirateria software constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în

public, fără drept, a unui program pentru calculator, protejat de lege;

o sabotajul informatic, reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau

supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator ori ingerinţa
în sisteme informatice cu intenţia de a împiedica funcţionarea unui sistem
informatic sau a unui sistem de telecomunicaţii;

o semnătura electronică, reprezintă o colecţie de date în format electronic

incorporate, ataşate sau asociate unui înscris în format electronic cu
intenţia de a produce efecte juridice şi care permite identificarea formală a
semnatarului;

o spionajul informatic, constă în obţinerea prin mijloace ilegitime sau

divulgarea, transferul sau folosirea fără drept ori fără nici o altă justificare
legală a unui secret comercial sau industrial, în intenţia de a cauza un
prejudiciu economic persoanei care deţine dreptul asupra secretului sau de
a obţine pentru sine ori pentru altul avantaje economice ilicite.

6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva integrării

euro-atlantice a României

Uniunea europeană face faţă globalizării legislaţiei determinată de

construirea şi dezvoltarea societăţii informaţionale. Prin urmare, România
antrenată de Uniunea europeană încă din 1995 în procesul de tranziţie către
societatea informaţională şi instituirea cadrului legal adecvat, trebuie să–şi
perfecţioneze nu numai un cadru legal armonizat cu dreptul comunitar special, ci
şi cu cel legal global, determinat în mod specific de societatea informaţională
globală.
Cum însă societatea informaţională – reprezentată foarte specific de
Internet – magistrala informaţională -, are un caracter global, de unde rezultă că,
în elaborarea viitoarei legislaţii în România ar trebuie să se ţină seama mai mult
de reglementările SUA în domeniu.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 13

În domeniul criminalităţii informatice, Naţiunile Unite au elaborat un

manual şi au fost enunţate câteva principii de armonizare a legislaţiei penale în
domeniu şi de care România ar trebuie să ţină seama:
subsidiaritatea represiunii penale (crearea de noi infracţiuni pentru
prevenirea unei inflaţii de norme penale);
completarea tabloului de infracţiuni prevăzute în Recomandarea 0/89 a
Consiliului Europei sau în Manualul Naţiunilor Unite referitor la crima
comisă cu ajutorul calculatorului, ţinându-se seama de dezvoltarea
tehnologiei informaţiei;
ocrotirea prin mijloace nepenale a materiei, mai ales când relaţiile dintre
părţi se bazează pe existenţa unui contract (vezi comerţul electronic);

6.1. Dreptul informatic

Dreptul informatic este un sistem unitar de reguli juridice aplicabile

tehnologiilor specifice informaticii, precum şi acelor părţi ale comunicaţiei
aferente transferului de informaţie în reţelele informatice.

Acte normative în domeniul computere, IT şi Internet

1. Legea nr.121/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.365/2002

privind comerţul electronic;
2. Legea nr.365/2002 privind comerţul electronic;

3. Legea nr.51/2003 pentru aprobarea ordonanţei Guvernului nr.130/2000

pentru regimul juridic al contractelor la distanţă;
4. Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate
între comercianţi şi consumatori;
5. Legea nr.455/2001 – Legea semnăturii electronice;
6. Legea nr.589/2004, privind regimul juridic al activităţii electronice
notariale;
7. Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi
protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice;
8. Legea nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;
9. Legea nr.102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter
Personal;

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 14

10. Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi
în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei;
11. Legea nr.64 din 24 martie 2004 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului
Europei privind criminalitatea informatică;
12. Legea nr.304/2003 pentru serviciul universal şi dreptul utilizatorilor cu
privire la reţelele şi serviciile de comunicări electronice;
13. Legea nr.239/2005 privind modificarea şi completarea unor acte
normative din domeniul comunicaţiilor.

Informaţia este un mesaj obiectiv care elimină nedeterminarea în legătură

realizarea unui anumit eveniment, având caracter obiectiv şi de noutate. Se
prezintă sub diferite forme, ca de exemplu: comunicarea prin telefon, radio,
televiziune, satelit, articole de ziare şi reviste, rezultatele unor experimente etc.

Sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional în care

procedeele şi mijloacele de prelucrare a datelor sunt automatizate. Din
momentul apariţiei datelor şi până în momentul în care se obţin informaţiile, se
parcurg următoarele etape:
Introducerea datelor;
Prelucrarea datelor şi
Extragerea informaţiilor.

6.2. Securitatea datelor

Când se lucrează într-o reţea de calculatoare, la datele de pe un calculator

oarecare pot să aibă acces foarte multe persoane. Astfel pot apărea două
categorii de probleme:
 Pot să aibă acces la date persoane neautorizate;
 Pot să aibă loc acte de distrugere a datelor.

Se încearcă rezolvarea acestor probleme prin construirea unui sistem de

parole, pe mai multe niveluri, care controlează accesul la date. Există totuşi
riscul ca, prin încercări repetate să se găsească parola corectă (spargerea parolei
de către aşa numiţii „hackeri”). Din a cest motiv, unele sisteme de operare
pentru lucru în reţea creează parole la spargerea parolei, fie prin blocarea
accesului după un număr de încercări, fie prin crearea iluziei că s-a găsit parola
corectă şi că utilizatorul neautorizat ar avea acces la sistem, furnizându-i
informaţii false.
O altă metodă de a proteja datele este criptarea lor, şi anume codificarea
datelor după un anumit algoritm.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 15

Internetul este un sistem întins de reţele de calculatoare care cuprinde

întregul glob, conectând la un larg sistem electronic de servicii, resurse şi
informaţii atât instituţii guvernamentale, militare, educaţionale şi comerciale cât
şi persoane fizice.
Reţeaua Internet. Conectarea calculatoarelor într-o reţea nu este o noutate,
acest lucru realizându-se încă din a doua jumătate a anilor ’60. O reţea mondială
a fost însă realizată numai în ultimii 20 de ani. Se poate afirma că internetul este,
probabil, cea mai importantă descoperire a secolului nostru. Această reţea nu
numai că reprezintă o sursă inepuizabilă de informaţii, dar în acelaşi timp este şi
o nouă formă de comunicare între oameni, graţie componentei de postă
electronică (e-mail).
Poşta electronică este serviciul Internet cel mai vechi şi cel mai răspândit. El
permite primirea şi trimiterea de mesaje de la /către o persoană aflată în orice
loc, dacă această persoană dispune de un cont de e-mail.
Avantajele folosirii poştei electronice:
Un mesaj transmis prin poşta electronică este mai ieftin decât un mesaj
telefonic;
Un mesaj transmis prin poşta electronică este mai rapid decât un mesaj
transmis prin poşta obişnuită;
Textul unei scrisori poate fi memorat într-un fişier pe disc, poate fi păstrat
atâta timp cât doreşte utilizatorul şi poate fi inclus într-un alt document;
Se face economie de hârtie;
Serviciul este permanent;
Un singur mesaj poate fi transmis printr-o comandă simplă mai multor
persoane dintr-un grup.
Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii
interpersonale în societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat
trebuie ca legislaţia să cuprindă norme corespunzătoare, prevăzute cu sancţiuni.
Criminalitatea informatică reprezintă totalitatea infracţiunilor săvârşite
cu ajutorul calculatorului sau în mediul informatizat.
Pentru a se evita răspândirea fraudei informatice se urmăreşte
armonizarea legislaţiei internaţionale în societatea informaţională, vizând în
principal:
Protecţia prin dreptul de autor;
Confidenţialitatea datelor şi a regulilor antitrust;
Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice precum şi;
Promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor
reţele de comunicaţii.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 16

NU UITA!
- Noua civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi
accesibilitatea informaţiei;
- România nu se poate integra într-o societate informaţională europeană şi
globală, dacă nu are un sistem de drept corespunzător;
- Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii
interpersonale în societatea informaţională;
- Legea dreptului de autor şi drepturile conexe din 26 martie 1996, arată
că legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal
sistem de protecţie pentru programele de calculator

INTREBĂRI DE CONTROL

1.Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic sunt:
a) securitatea şi lipsa unor reglementări juridice clare;
b) promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor
reţele de comunicare;
c) extragerea datelor şi prelucrarea informaţiilor.

2. Secretul comunicaţiilor se referă la:

a) tipurile de comunicaţi specifice relaţiilor de serviciu;
b) toate tipurile de comunicaţii interpersonale în societatea informaţională;
c) tipurile de comunicaţii interinstituţionale.

3. Nouă civilizaţie informatică se bazează pe:

a) secretul informaţiei;
b) comerţul electronic;
c) disponibilitatea şi accesibilitatea informaţiei.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 17

PROPUNERE DE REFERAT

1. Dreptul de autor în sistemele informatice

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1

1. Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman, Editura All Beck,

Bucureşti, 2003.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 18

Unitatea de învățare 2

CRIMINALITATEA FĂRĂ VIOLENŢĂ

Timp de studiu individual estimat: 4 ore

După parcurgerea unităţii de învăţare, studentul:

va înţelege interactivitatea care caracterizează criminalitatea, de la forţa
oarbă şi brutală la săvârşirea de infracţiuni fără violenţă.
în cunoştinţă de cauză, va comenta tabloul infracţiunilor contra sistemelor
informatice.

Cuprinsul unității de studiu

Criminalitatea fără violenţă.............................................................18
1. Noţiuni introductive.....................................................................................19
2. Principalii factori..........................................................................................20
3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi
cele îndreptate împotriva sistemelor informatice..........................................22
4. Negocierea contractelor informatice...........................................................25
4.1 Clasificarea contractelor informatice............................................................26
5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic................................28
5.1 Definiţia contractului electronic...................................................................28
5.2 Plata electronică............................................................................................29
6. Principalii factori care au determinat reorientarea
grupurilor criminale........................................................................................31
7. Fraudele privind comerţul electronic..........................................................31
Nu uita!..............................................................................................................33
Întrebări de control...........................................................................................33
Propuneri de referate.......................................................................................34
Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 2....................................................34

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 19

1. Noţiuni introductive

Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia

criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei
informaţionale în săvârşirea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul
organismelor europene privind trendul criminalităţii organizate definesc
criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la
nivelul ţărilor UE.
Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s-au făcut o serie de studii şi
evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracţionalitate.
Astfel, aceste activităţi obţinerea de produse financiare, respectiv de credit
şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar-bancare, pe care membrii acestor
reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât
unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii
acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificaţi şi reţinuţi prin prisma
faptului că au un nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice
sofisticate, de ultimă generaţie.
Prima caracteristică. Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi
specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale
membrilor şi gradul de complexitate al operaţiunilor informatice pe care cei
implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării
cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi
altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar.
A doua caracteristică. Infracţionalitatea informatică are caracter
transfrontalier. Aceasta înseamnă că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât
pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa
informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi
identificaţi cu uşurinţă.
Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniul
criminalităţii informatice se desprind următoarele caracteristici:
Au caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs
substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite
de instituţiile financiare;
Organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea
membrilor acestora;
Folosirea unor tineri cu abilităţi pentru a utiliza computere şi noile
tehnologii, sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri al grupărilor
infracţionale;
Trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul
primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea
de programe informatice în fraudare;

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 20

Caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate

victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor
state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;
Permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare,
de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme
informatice ce pot fi compromise;
Reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de
plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;
Reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de
la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor,
către fraudele mari (prejudicii mari) împotriva companiilor;
Zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate
specificului zonei (zone turistice, zone cu legislaţie flexibilă pentru
depozite de mari sume de bani, recunoscute pentru păstrarea secretului
bancar etc.).
În urma cazurilor soluţionate a reieşit că infractorii care provin din judeţele
vestice şi sud vestice ale României (Satu Mare, Bihor, Timiş, Caraş Severin,
Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt şi Teleorman) preferă să-şi desfăşoare activităţile
infracţionale în Franţa. Infractorii din judeţele aflate în Moldova (Suceava, Iaşi,
Bacău) folosesc ca ţări pentru săvârşirea de infracţiuni Marea Britanie şi
Germania. Germania apare ca ţară preferată pentru infractorii din judeţul
Braşov. Infractorii din judeţele Vâlcea, Argeş, Constanţa şi Municipiul
Bucureşti operează în Spania şi Italia.

2. Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale

către infracţiuni informatice

1. obţinerea de câştiguri materiale mari într-un timp relativ scurt şi cu riscuri

relativ mici;
2. caracterul transfrontalier al infracţiunilor, face ca instrumentarea acestora
de către autorităţile unui stat să fie cât mai dificilă, întrucât pentru
probarea faptelor este nevoie, de cele mai multe ori de obţinerea unor
informaţii de la autorităţile competente din mai multe state, pe calea
cererilor de asistenţă juridică internaţională, procedură ce este costisitoare
şi lentă;
3. accesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de
activităţi ilicite şi complexe;
4. posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe
teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate
de către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de
către autorităţile competente.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 21

Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de

plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale
care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile
de aplicare a legii.

Fraudele privind comerţul electronic

1) sunt preocupări continue ale elementelor infractoare pentru identificarea

de noi moduri de operare (licitaţii frauduloase, folosirea de site-uri false
de escrow, site-uri de transport, site-uri de comerţ electronic, site-uri de
phishing), organizarea şi specializarea membrilor grupărilor atât asupra
activităţilor desfăşurate în cadrul activităţii infracţionale, cât şi din punct
de vedere tehnic.
2) ascunderea urmelor prin Internet şi a circuitului produsului financiar:
3) extraneitatea activităţilor infracţionale comise, astfel, parte din acestea
sunt iniţiate din România, dar vizează victime din străinătate sau sunt
finalizate în străinătate, de unde se ridică produsul financiar;
4) folosirea în comiterea acestor fapte a sistemelor de plată rapide oferite
prin Internet sau a celor de transfer rapid de bani;
5) cele mai active zone ale ţării sunt cele deja cunoscute: Bucureşti,
Alexandria, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Timişoara, iaşi, Sibiu şi
Constanţa;
6) comerţul electronic se dezvoltă şi în România, atât în ceea ce priveşte
site-urile de comerţ electronic, folosirea de instrumente de plată
electronice (cărţi de credit), creşte şi numărul de persoane care
achiziţionează produse prin acest sistem.

Fraudele cu cărţi de credit

Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială, înregistrându-se

numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc
cărţi de credit în mod fraudulos.
De asemenea, numeroase cazuri sunt semnalate de către autorităţi străine
cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la
bancomate.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 22

Ca principale moduri de operare există:

Skimmingul, care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau

POS-uri prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de
credit care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit;

Crearea unor pagini WEB false şi transmiterea de mesaje către diverse

persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de
credit;
Odată obţinute informaţiile despre cărţile de credit, conturile de
utilizatori, conturile de e-banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata
unor servicii sau achiziţionarea de bunuri prin Internet, efectuarea de transferuri
de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date a fost furate.
În cazul în care se primesc astfel de mesaje, recomandăm cetăţenilor:
 să nu acceseze link-ul transmis în conţinutul mesajului e-mail;
 să verifice în browser numele site-ului, pentru a observa diferenţa
faţă de site-ul original al instituţiei; să acceseze site-ul original
direct şi nu prin accesarea link-ului fraudulos;
 să contacteze banca sau instituţia financiară pentru a verifica dacă a
transmis astfel de mesaje; în politica băncilor nu se practică astfel
de procedee pentru solicitarea datelor confidenţiale;
 să nu divulge niciodată datele confidenţiale despre conturile de card
(număr de card, data expirării, codul PIN)

3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi cele

îndreptate împotriva sistemelor informatice

În acest domeniu, nu se înregistrează evoluţii semnificative. Genul acesta

de infracţiuni este comis de cei cunoscuţi drept hackeri.
Oraşele mari care sunt centre universitare au o rată importantă a
activităţilor ilicite în această privinţă. Cel mai puternic centru de organizare a
grupurilor de hackeri este Râmnicu Vâlcea.
Nu sunt infracţiuni prin care să se urmărească realizarea unor venituri
financiare, ci folosesc prin Internet, programe şi servicii pentru exploatarea unor
vulnerabilităţi hardware sau software.

a. Perturbarea funcţionării sistemelor informatice

Persoana care produce şi eliberează pe Internet un virus informatic este
acuzat de perturbare gravă a unui sistem informatic şi deţinere fără drept a unui
program informatic conceput în scopul săvârşirii de infracţiuni.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 23

Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în

cadrul sistemelor informatice.
Accentul este pus pe efectul pe care îl au pentru sistemele informatice
afectate, acţiunile asupra datelor – introducerea, transmiterea modificarea,
ştergerea, deteriorarea şi restricţionarea accesului.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează
integritatea datelor informatice şi a efectelor imediate ce sunt urmărite a se
produce.
Obiectul material este dat de sistemul informatic a cărui activitate este
grav perturbată de făptuitor.
Ţintele atacului sunt: Una dintre componentele care formează un
calculator, unitatea de procesare, reţeaua de interconectare sau Internet-ul.
Subiect activ poate fi orice persoană.
Elementul material al laturii obiective îl constituie consecinţele pe care
acţiunile de introducere de date, transmitere de date, modificare de date, ştergere
de date, deteriorarea datelor informatice sau restricţionarea accesului la datele
informatice îl au asupra sistemului informatic.
Latura subiectivă este determinată de intenţie.
Consumarea infracţiunii se realizează în momentul producerii de
perturbări asupra sistemului informatic.
Tentativa se pedepseşte.

b. Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

Înscrierea acestei infracţiuni în lege urmăreşte să limiteze accesul la instrumente

– dispozitive, programe informatice,parole, coduri de acces etc.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează buna
funcţionare a sistemelor informatice de către cei îndreptăţiţi să le utilizeze în
scopul pentru care acestea au fost create.
Obiectul material este dat de dispozitivele sau programele informatice
care facilitează săvârşirea infracţiunilor: infracţiunea de acces ilegal la un sistem
informatic; infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date
informatice; infracţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice şi
infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice.
Obiectul material se concretizează în dispozitive, programe informatice
parola, cod de acces; în unelte, ca script sau programul respectiv, virus, program
integrat sau interceptor date.
Subiectul activ îl constituie acea persoană care produce, vinde, importă,
distribuie pune la dispoziţie sau deţine mijloace de înfăptuire a infracţiunilor
contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice.
Latura obiectivă. Elementul material este concretizat de acţiunile arătate
mai sus.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 24

Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.

c. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege

Constă în utilizarea fără drept a unui program pentru calculator protejat de

lege, reprodus fără drept, cu intenţia de a obţine un avantaj economic ilicit,
pentru sine sau pentru altul, fie de a cauza un prejudiciu titularului dreptului.
Obiectul juridic special. Este protejarea dreptului de proprietate asupra
unui program pentru calculator.
Obiectul material. Îl reprezintă elementul material în care se află
programul pentru calculatorul protejat şi care este utilizat fără drept.
Subiectul activ. Poate fi orice persoană responsabilă penal.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acţiune de utilizare
neautorizată a unui program pentru calculator, cu urmarea imediată producerii
unui prejudiciu material sau obţinerea unui avantaj economic ilicit. Între
acţiunea în sine şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea se produce numai cu intenţie.

d. Utilizarea neautorizată a unui calculator

Obiectul juridic special constă în utilizarea fără drept a unui sistem sau
reţele informatice. Sunt protejate relaţiile sociale cu privire la dreptul de
proprietate asupra echipamentelor de calcul.
Obiectul material îl reprezintă acele elemente de calcul care sunt utilizate
în mod neautorizat.
Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Latura obiectivă constă într-o acţiune de utilizare a unui sistem de calcul
care duce la un prejudiciu material.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu material sau
obţinerea unui avantaj economic ilicit.
Forma de vinovăţie este intenţia.

e. Reproducerea neautorizată de programe (soft) pentru calculatorul care

este protejat

Infracţiunea constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public,

fără drept, a unui program pentru calculatorul protejat de lege.
Obiectul juridic constă în afectarea relaţiilor sociale cu privire la dreptul
de proprietate intelectuală, la elaborarea unor programe de calculator.
Obiectul material îl reprezintă suportul material pe care se află
programele. Beneficiază de protecţie toate programele create şi înregistrate pe
suporturi de informaţii fie în coduri sursă, fie în coduri obiect.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 25

Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal.

Latura obiectivă constă într-o acţiune de reproducere neautorizată a unui
program.
Urmarea imediată trebuie să fie utilizarea acestei reproduceri cu scop
ilicit, iar între acţiune şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de
cauzalitate.
Vinovăţia se reţine sub forma intenţiei directe.

f. Pornografia infantilă pe Internet

În România până în prezent nu au fost semnalate cazuri de racolare de

minori prin Internet în vederea abuzării sexuale, însă Internetul ca important
mijloc de comunicare, în special în rândul tinerilor, trebuie privit ca o posibilă
sursă de racolare pentru viitor.
Se înregistrează un număr crescut de cazuri în care tineri, se filmează în
timpul unor partide sexuale după care le distribuie prin Internet.

g.Statistica pe primele 7 luni ale anului 2009

În primele 7 luni, au fost identificate 77 grupări infracţionale, compuse

din 447 de membri care îşi desfăşoară activitatea pe linia criminalităţii
informatice şi au fost destrămate 21 grupări infracţionale, compuse din 248 de
membri.
De asemenea, au fost finalizate cercetările în 56 de cazuri, fiind
soluţionate 364 de infracţiuni, privitor la 269 de persoane care au fost trimise
în judecată, 167 dintre acestea fiind reţinute sau arestate.
În privinţa bunurilor disponibile, în această perioadă au fost confiscate
538 de computere, circa 270.000 de euro, peste 138.000 de dolari, aproape
86.000 lei, 1787 cărţi de credit falsificate şi a fost pus sechestru pe 34
autoturisme şi 6 imobile.

4. Negocierea contractelor informatice

Contractul informatic este un acord de voinţă între două persoane,

nespecific prin natura lui juridică, dar specific prin obiectul lui. Din punct de
vedere al obiectului specific, contractul informatic poate privi:
partea de echipament fizic (hardware);
partea de echipament logic (software);
combinaţii ale acestora sau, mai nou;
accesul în reţeaua Internet sau la bazele de date.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 26

Obligaţia de a negocia este de natură juridică ce nu se confundă cu obligaţia

de a încheia contractul. În cadrul negocierii, ambele părţi, furnizori şi clienţi,
suportă obligaţii.
Obligaţia de consultare. Această denumire ascunde, în realitate 4 laturi.
Obligaţia de a se informa. Furnizorul trebuie să colecteze informaţiile
necesare pentru înţelegerea nevoilor clientului.
Obligaţia de a informa. Furnizorul trebuie să exprime, într-o manieră
completă, obiectivele, caracteristicile serviciului sau produsului pe care îl
propune, în lumina nevoilor clientului. Furnizorul trebuie să specifice dacă un
program pentru calculator este compatibil cu sistemul de operare.
Obligaţia de sfătui. Furnizorul are datoria să sfătuiască clientul spre o
soluţie care răspunde problemei pentru care a fost consultat.
Obligaţia de a pune în gardă. Furnizorul trebuie să prezinte clientului
riscurile şi consecinţele deciziilor luate. În problemele legate de informatizarea
unei întreprinderi, dificultăţile inerente adoptării procedeelor informatice nu fac
obiectul punerii în gardă de către furnizor, deoarece ele sunt prezumate a fi
cunoscute de toţi utilizatorii.

4.1Clasificarea contractelor informatice

Contractele informatice pot fi clasificate în 3 categorii.

 Contracte al căror obiect îl reprezintă partea fizică, hardware, de

echipament al sistemelor informatice;
 Contracte al căror obiect în constituie programele pentru calculator;
 Contracte care au ca scop furnizarea unor servicii (de acces la internet, de
acces la bazele de date).

Contractul hardware (de echipament)

Vânzarea de echipament presupune vânzarea de calculatoare personale,

calculatoare portabile, servere, vânzarea de componente: procesoare, tastatură,
mouse, monitoare, memorii, plăci video, imprimante, hardiscuri, scannere, CD-
ROM-uri, modem-uri.

Contractul de întreţinere (service)

Prin acest contract, întreţinătorul se angajează să furnizeze beneficiarului

serviciul de întreţinere a unuia sau mai multor sisteme informatice. Este vorba
aici de sisteme hardware, imprimate etc. programele pentru calculator fiind
obiectul unui alt contract de întreţinere.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 27

Contractul de locaţiune a echipamentului informatic

Locaţiunea de material există în domeniul informatic, ca şi în celelalte, în

special în cazul întreprinderilor, care închiriază bunuri. Contractul de locaţiune a
echipamentului informatic este un contract prin care locatorul se angajează să
permită folosinţa, pe timp determinat, a echipamentului informatic în schimbul
unei remuneraţii pe care locatarul se angajează să o plătească pe perioada cât
foloseşte echipamentul respectiv.

Contractul software (program pentru calculator)

Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor este un contract pe care una

dintre părţi – autorul sau titularul dreptului de autor cedent – transmite toate sau
doar unele dintre drepturile sale patrimoniale asupra unui program pentru
calculatorul celeilalte părţi – cesionarul – care se obligă în schimb să plătească
cedentului remuneraţia cuvenită. Deci, contractul de cesiune priveşte
transmiterea unor drepturi, genul proxim al acestui contract fiind cesiunea de
creanţă.

Contractul de închiriere a unui program de calculator

Este un contract prin care autorul se angajează să permită folosinţa, pe

timp determinat, cel puţin al unui exemplar al programului în schimbul unei
remuneraţii pe care cesionarul se angajează să o plătească pe perioada cât
foloseşte programul respectiv.

Contractul de furnizare a serviciilor Internet

Obiectul contractului îl constituie furnizarea de către furnizorul de servicii

către beneficiar, pe o perioadă specifică, a următoarelor servicii:
Asigurarea accesului la reţeaua Internet, în conformitate cu serviciul ales
de către beneficiar;
Asigurarea mediului global pentru serviciile Internet;
Asistenţa tehnică.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 28

5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic

Contractele electronice cumulează două caracteristici: cererea şi oferta se

întâlnesc şi acordul se efectuează. Se poate spune că este vorba despre un
contract între absenţi.
Una dintre particularităţile comerţului electronic rezultă din faptul că
reţeaua Internet poate fi calificată ca o resursă deschisă în măsura în care nu
posedă un proprietare în sensul strict al termenului. Acolo unde există un
proprietar se poate stabili un contract cadru care fixează toate condiţiile juridice
la care sunt supuşi utilizatorii. Ori, într-o reţea deschisă acest lucru este mult
îngreunat
Datorită faptului că în comerţul electronic nu există frontiere se pune
problema prezenţei părţilor contractante, a competenţei jurisdicţionale şi a
legilor aplicabile.
Una dintre particularităţile Internetului rezultă din faptul că utilizatorul nu
ştie întotdeauna cu ce ţară comunică, spre deosebire de alte mijloace de
comunicare, ca telefonul sau fax-ul, formarea numărului este precedată de
indicativul ţării cu care comunică. În Internet, utilizatorul cunoaşte ţara numai
dacă se conectează la site-uri ce au adrese cu terminaţii naţionale (ro. fr. it.). În
schimb, pentru site-urile cu adrese generale (com) este greu de precizat locul în
care acestea se află.
Formarea contractelor electronice este marcată şi de faptul că Internetul
suprimă etapele de intermediere şi permite un raport direct între furnizor şi
consumator.

5.1 Definiţia comerţului electronic

Comerţul electronic presupune utilizarea reţelelor de calculatoare în

scopul realizării de acte şi fapte de comerţ. Se pot da 3 definiţii comerţului
electronic, astfel:
O definiţie extensivă, conform căreia comerţul electronic este ansamblul
schimburilor de informaţii, operaţii şi tranzacţii prin reţea şi care
afectează sfera afacerilor.
O definiţie selectivă, conform căreia comerţul electronic este definit ca
utilizarea, de către o întreprindere, a informaticii asociată cu reţelele de
telecomunicaţii, pentru a interacţiona cu mediul.
O definiţie restrictivă, unde comerţul electronic reprezintă ansamblul
relaţiilor comerciale între utilizatorii reţelei Internet.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 29

5.2 Plata electronică

Prin plată electronică se înţelege plata unor sume de bani prin intermediul
mecanismelor electronice. Plata electronică se referă numai la plăţile care nu
necesită recurgerea la un contact direct între persoanele fizice.
Operaţiile de plată via Internet trebuie:
Să se adapteze condiţiilor specifice şi,
Fiind vorba de o resursă mondială, se pune problema compatibilităţii
sistemelor şi mecanismelor de plată între diferitele legislaţii naţionale.
 Tranzacţiile se derulează fără confruntarea fizică a părţilor;
 Fără schimbul documentelor scrise;
 Iar proba operaţiilor realizate este complicată în caz de litigiu.
Mijloacele de plată folosite în Internet pot fi încadrate în două categorii:
1. Se foloseşte cartea de credit, prin cec electronic sau virament.
2. Portmoneul electronic şi portmoneul virtual cu preconstituire de
rezerve financiare.
Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia
criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei
informaţionale în săvârşirea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul
organismelor europene privind trendul criminalităţii organizate definesc
criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la
nivelul ţărilor UE.
Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s-au făcut o serie de studii şi
evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracţionalitat
Astfel, aceste activităţi obţinerea de produse financiare, respectiv de credit
şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar-bancare, pe care membrii acestor
reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât
unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii
acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificaţi şi reţinuţi prin prisma
faptului că au un nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice
sofisticate, de ultimă generaţie.
Prima caracteristică. Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi
specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale
membrilor şi gradul de complexitate al operaţiunilor informatice pe care cei
implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării
cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi
altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar.
A doua caracteristică. Infracţionalitatea informatică are caracter
transfrontalier. Aceasta înseamnă că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât
pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 30

informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi

identificaţi cu uşurinţă.
Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniul
criminalităţii informatice se desprind următoarele caracteristici:
Au caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs
substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite
de instituţiile financiare;
Organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea
membrilor acestora;
Folosirea unor tineri cu abilităţi pentru a utiliza computere şi noile
tehnologii, sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri al grupărilor
infracţionale;
Trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul
primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea
de programe informatice în fraudare;
Caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate
victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor
state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;
Permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare,
de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme
informatice ce pot fi compromise;
Reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de
plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;
Reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de
la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor,
către fraudele mari (prejudicii mari) împotriva companiilor;
Zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate
specificului zonei (zone turistice, zone cu legislaţie flexibilă pentru
depozite de mari sume de bani, recunoscute pentru păstrarea secretului
bancar etc.).
În urma cazurilor soluţionate a reieşit că infractorii care provin din judeţele
vestice şi sud vestice ale României (Satu Mare, Bihor, Timiş, Caraş Severin,
Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt şi Teleorman) preferă să-şi desfăşoare activităţile
infracţionale în Franţa. Infractorii din judeţele aflate în Moldova (Suceava, Iaşi,
Bacău) folosesc ca ţări pentru săvârşirea de infracţiuni Marea Britanie şi
Germania. Germania apare ca ţară preferată pentru infractorii din judeţul
Braşov. Infractorii din judeţele Vâlcea, Argeş, Constanţa şi Municipiul
Bucureşti operează în Spania şi Italia.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 31

6. Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale

către infracţiuni informatice

1.Obţinerea de câştiguri materiale mari într-un timp relativ scurt şi cu riscuri

relativ mici;
2.Caracterul transfrontalier al infracţiunilor, face ca instrumentarea acestora
de către autorităţile unui stat să fie cât mai dificilă, întrucât pentru probarea
faptelor este nevoie, de cele mai multe ori de obţinerea unor informaţii de la
autorităţile competente din mai multe state, pe calea cererilor de asistenţă
juridică internaţională, procedură ce este costisitoare şi lentă;
3.Acccesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de
activităţi ilicite şi complexe;
4.Posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe
teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate de
către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de către
autorităţile competente.
Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de
plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale
care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile
de aplicare a legii.

7. Fraudele privind comerţul electronic

a) sunt preocupări continue ale elementelor infractoare pentru identificarea

de noi moduri de operare (licitaţii frauduloase, folosirea de site-uri false de
escrow, site-uri de transport, site-uri de comerţ electronic, site-uri de
phishing), organizarea şi specializarea membrilor grupărilor atât asupra
activităţilor desfăşurate în cadrul activităţii infracţionale, cât şi din punct de
vedere tehnic.
b) ascunderea urmelor prin Internet şi a circuitului produsului financiar:
c) extraneitatea activităţilor infracţionale comise, astfel, parte din acestea
sunt iniţiate din România, dar vizează victime din străinătate sau sunt
finalizate în străinătate, de unde se ridică produsul financiar;
d) folosirea în comiterea acestor fapte a sistemelor de plată rapide oferite
prin Internet sau a celor de transfer rapid de bani;
e) cele mai active ale ţării sunt cele deja cunoscute: Bucureşti, Alexandria,
Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Timişoara, iaşi, Sibiu şi Constanţa;
f) comerţul electronic se dezvoltă şi în România, atât în ceea ce priveşte
site-urile de comerţ electronic, folosirea de instrumente de plată electronice
(cărţi de credit), creşte şi numărul de persoane care achiziţionează produse
prin acest sistem.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 32

Fraudele cu cărţi de credit

Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială, înregistrându-se

numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc
cărţi de credit în mod fraudulos.
De asemenea, numeroase cazuri sunt semnalate de către autorităţi străine
cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la
bancomate.
Ca principale moduri de operare există:
Skimmingul, care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau
POS-uri prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de
credit care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit;
Crearea unor pagini WEB false şi transmiterea de mesaje către diverse
persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de
credit;
Odată obţinute informaţiile despre cărţile de credit, conturile de
utilizatori, conturile de e-banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata
unor servicii sau achiziţionarea de bunuri prin Internet, efectuarea de transferuri
de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date a fost furate.
În cazul în care se primesc astfel de mesaje, recomandăm cetăţenilor:

 să nu acceseze link-ul transmis în conţinutul mesajului e-mail;

 să verifice în browser numele site-ului, pentru a observa diferenţa
faţă de site-ul original al instituţiei; să acceseze site-ul original
direct şi nu prin accesarea link-ului fraudulos;
 să contacteze banca sau instituţia financiară pentru a verifica dacă a
transmis astfel de mesaje; în politica băncilor nu se practică astfel
de procedee pentru solicitarea datelor confidenţiale;
 să nu divulge niciodată datele confidenţiale despre conturile de card
(număr de card, data expirării, codul PIN).

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 33

NU UITA!

- Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia

criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei
informaţionale în săvârşirea de infracţiuni;
- Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată
electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale care
necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile de
aplicare a legii
- Una dintre particularităţile comerţului electronic rezultă din faptul că reţeaua
Internet poate fi calificată ca o resursă deschisă în măsura în care nu posedă un
proprietare în sensul strict al termenului

INTREBĂRI DE CONTROL
1. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege:
a) nu constituie infracţiune;
b) constituie infracţiune;
c) priveşte doar programele pentru calculator create în statele străine.

2.Skiming-ul constă în:

a)instalarea de dispoziţie la bancomate prin care sunt copiate datele de pe
benzile magnetice a cardurilor de credit;
b) furtul de identitate, de către hackeri, atacând calculatoarele personale şi mai
ales asupra corporaţiilor;
c) reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public, fără drept a unui program
pentru calculator protejat de lege.

3. Cel mai puternic centru de organizare a grupurilor de hackeri de la noi din

ţară este în:
a) Iaşi;
b) Râmnicu-Vâlcea;
c) Constanţa.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 34

PROPUNERI DE REFERATE
1. O scurtă prezentare a celor mai importante servicii internet
2. Cercetarea juridică în Internet

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 2

1. Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman – editura All Beck,
2003, Bucureşti.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 35

Unitatea de învățare 3
Mijloace de plată în Internet
Semnătura electronică

Timp de studiu individual estimat: 4 ore

In urma parcurgerii acestei unitati de invatare, studentul:

- va înţelege utilitatea sistemului naţional pentru achiziţii publice prin licitaţii
electronice.
- va identifica utilitatea încasării prin mijloace electronice a impozitelor.
- va ştii de ce programul pentru calculator reprezintă:
 un bun incorporal.
 operă intelectuală.
 operă literară.

Cuprinsul Unităţii de învăţare 3

Mijloace de plată în Internet

Semnătura electronică.....................................................................35
1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor.............36
2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE
INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC.............40
3. Libertatea de exprimare..............................................................................42
Nu uita!..............................................................................................................43
Întrebări de control..........................................................................................43
Propuneri de referate......................................................................................44
Bibliografie.......................................................................................................44

Răspunsurile întrebărilor de control..............................................................45

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 36

Din punct de vedere tehnic, problemele ridicate în cazul folosirii

semnăturilor electronice sunt direct legate de securitatea, confidenţialitatea şi
integritatea datelor. Pentru evitarea unor astfel de probleme s-a recurs îndeosebi
la folosirea criptografiei şi criptologiei. Pornind de la definiţia generală a
criptografiei ca fiind scrierea secretă cu ajutorul unui cod de semne
convenţionale, se poate defini criptologia ca ansamblul tehnic ce permite
protejarea informaţiilor prin intermediul unui cod secret

1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor

Programul de calculator este creaţie intelectuală.

Protecţia se realizează prin brevet şi prin dreptul de autor.
Protecţia prin brevet pleacă de la caracterul tehnic al programelor pentru
calculator. Brevetabilitatea prezintă avantaje considerabile de securitate şi
organizare. Brevetul conferă, în cazul produselor, dreptul de a interzice părţilor
să efectueze fără autorizaţia sa acte de fabricare, comercializare, oferite spre
vânzare, folosire, import sau stocare în vederea comercializării, iar în cazul
procedeelor şi metodelor dreptul de a interzice folosirea acestora.

Protecţia prin dreptul de autor. Avantaje oferite de protecţia prin dreptul

de autor sunt:
 Oricine creează independent un program nu poate fi împiedicat de
dreptul exclusiv al altui autor, deoarece sistemul interzice copia
servilă, nu şi creaţia independentă;
 Sistemul permite protejarea compilaţiilor originale faţă de
subprogramele neoriginale;
 Pentru a obţine protecţia, creatorul nu trebuie să recurgă la
formalităţile specifice dreptului proprietăţii industriale;
 Dreptul de autor oferă apărarea intereselor autorilor la nivel
mondial, urmare efectelor convenţiilor internaţionale în materie;
 Dreptul de autor încurajează comunicarea şi dezvoltarea
informaticii.

a)Programul pentru calculator – bun incorporal

Deoarece programul este expresia unor instrucţiuni cu scop şi funcţie

proprii se poate afirma că el este un bun incorporal, ca de altfel toate operele de
creaţie intelectuală. Chiar dacă el se află încorporat pe un suport corporal,
electromagnetic, programul nu are, în sine, existenţă materială şi nu poate fi
perceput cu simţurile umane.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 37

Pe de altă parte, nu trebuie confundat programul cu suportul, aşa cum

opera de artă plastică nu se confundă cu suportul său.

b) Programul pentru calculator – operă intelectuală

În sprijinul definirii programului pentru calculator ca operă intelectuală şi nu

industrială se pot aduce următoarele argumente:

Condiţia în funcţie de care se apreciază aplicabilitatea normelor legale

protecţioniste este originalitatea, nu noutatea. Lipsa de noutate nu lipseşte
programului de originalitate. Originalitatea poate cuprinde cu unele
nuanţări şi elemente referitoare la noutate, dar în nici un caz nu se
confundă cu acesta;
Nu orice program este destinat aplicabilităţii industriale;
Nu orice program are caracter tehnic, industrial.

c) Programul pentru calculator - operă literară

Se poate spune că programele pentru calculator reprezintă opere scrise sau opere
de limbaj, deoarece crearea acestora presupune scrierea lor într-un anumit limbaj
pe un suport material, iar utilizarea lor reprezintă „lecturarea” într-un limbaj
codat.

d) Directiva 92/250 a Consiliului Europei din 14 mai 1991 privind protecţia

juridică a programelor pentru calculator

Deoarece Directiva nu este o lege propriu-zisă, ci doar un îndrumar pentru

legislativul statelor membre, ea s-a dorit a fi cât mai flexibilă pentru a permite o
adaptare facilă a legislaţiilor naţionale.
Directiva nu conţine o definiţie a noţiunii de program pentru calculator
considerându-se că ritmul dezvoltării acestui domeniu atât de dinamic ar face
repede caducă orice astfel de definiţie. Există totuşi legislaţii naţionale care
conţin astfel de definiţii.
Astfel, legea spaniolă defineşte programul ca fiind orice secvenţă de
instrucţiuni sau indicaţii destinate a fi folosite, direct sau indirect, într-un sistem
de calcul în scopul de a îndeplini o funcţie ori o sarcină pentru a obţine un
anumit rezultat final, oricare ar fi metoda de exprimare.
Legea franceză defineşte termenul de program ca fiind un grup de
proceduri, reguli sau, dacă este cazul, documentaţia relativă la funcţionarea unei
structuri de procesare a datelor.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 38

e) Protecţia dreptului de autor în reţeaua Internet

Datorită Internet-ului, noi forme şi modalităţi de distribuire a operelor şi-

au făcut apariţia şi, datorită tehnologiei digitale, este posibilă realizarea de copii
perfecte ale acestor opere. Copierea operelor puse la dispoziţie pe Internet este
facilă, rapidă, de bună calitate, iar comunicarea ei este mondială, nelimitată în
spaţiu. Pirateria informatică a atins deja proporţii care atrag grave prejudicii
economice pentru deţinătorii de drepturi asupra operelor. Soluţia: adaptarea
legilor şi extinderea lor expresă pentru noile tehnologii.

f) Mijloace software de protecţie a programelor pentru calculator

Mijloacele software folosite pentru protecţia programelor pentru

calculator împotriva instalării şi, deci, a folosirii neautorizate a lor, utilizează
chei de siguranţă, ce sunt furnizate împreună cu programul pentru calculator.
Cheia, care este unică pentru fiecare copie a programului pentru calculator, este
cerută în momentul procesului de instalare al programului pentru calculator pe
sistemul care va rula. Protecţia este realizată prin faptul că aplicaţia poate fi
instalată numai de persoana ce cunoaşte cheia de siguranţă (deţinătoarea
licenţei).

g) Mijloace hardware de protecţie a programelor pentru calculator

Din punct de vedere hardware, se folosesc mijloace tehnice ce permit

identificarea în mod unic a calculatoarelor prin seriile procesoarelor, seriile
plăcilor de bază sau seriile altor resurse hardware. Programul de instalare
verifică echipamentul fizic pe care urmează a fi instalat programul pentru
calculator, realizează o preinstalare a aplicaţiei şi returnează utilizatorului un cod
unic. Acest cod este comunicat producătorului ce va transmite utilizatorului o
cheie unică de siguranţă, cheie ce este cerută de aplicaţie la prima rulare.
Protecţia în acest caz se realizează prin faptul că programul pentru
calculator nu poate fi instalat decât pe un singur calculator individualizat.

h) Poşta electronică

Corespondenţa, electronică sau nu, este protejată prin secretul

corespondenţei. Confidenţialitatea e-mail-ului a fost, de exemplu, recunoscută
printr-o decizie a Tribunalului corecţional din Paris pentru care trimiterea de
mesaje electronice de la o persoană către alta constituie corespondenţă privată.
Din ce în ce mai multe societăţi pun la dispoziţia angajaţilor calculatoare
cu acces la Internet şi una sau mai multe adrese electronice. Dar, o dată cu acest

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 39

fapt s-a ridicat problema controlului mesajelor ce ajung sau pleacă din căsuţele
poştale respective.
Spaming-ul. Termenul spam defineşte mesajele electronice de natură
comercială recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în
căsuţa poştală proprie. Ele fac parte din categoria mesajelor nesolicitate de orice
natură, recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa
poştală proprie.
Pot fi incluse în această categorie următoarele mesaje: scrisori înlănţuite,
schemele piramidale, marketing-ul pe mai multe nivele, scheme cu instrucţiuni
pentru îmbogăţirea rapidă prin reţea, oferte pentru site-uri pornografice, oferte
pentru software pirat etc.
Trimiterea mesajelor nesolicitate se realizează în urma colectării adreselor
de e-mail.
Hackeri amatori. Există „hackeri” care atacă ţinte aleatoare, oriunde şi
oricând au ocazia. De exemplu, atacurile tot mai frecvente asupra Yahoo şi
Hotmail au blocat motoarele de căutare şi conturile de mail respective pentru
câteva zile, aducând prejudicii de milioane de dolari. Aceste atacuri au de obicei
în spate persoane care au fost curioşi numai să vadă ce se întâmplă” sau „au
dorit să se distreze”. Aceşti atacatori virtuali nu sunt hackeri adevăraţi, pentru că
nu-şi scriu singuri programele pentru bombardare pe care le folosesc, ci şi le
procură de pe Internet. Aceşti hackeri amatori sunt singurii care ajung în faţa
justiţiei. Motivul este simplu. Acei hackeri adevăraţi care îşi scriu singuri
programele pentru bombardare sunt, de obicei destul de inteligenţi pentru a face
anumite sisteme care să inducă în eroare pe toţi acei care ar încerca să determine
sursa atacului.
Crackerii reprezintă un stil anumit de hacker, care sunt specializaţi în
„spargerea” programelor de calculator. Singurii care sunt prejudiciaţi de această
categorie de hackeri sunt cei care scriu şi proiectează programe „sparte”.
Phishing-ul este o metodă de fraudare folosită de hackeri. Reprezintă un
nou tip de atac asupra calculatoarelor personale şi mai ales asupra corporaţiilor.
În fapt, trebuie înţeleasă modalitatea de „pescuire” a informaţiilor din computer
şi a informaţiilor despre utilizator. Deoarece phishing-ul este o metodă de furt de
identitate, este e aşteptat ca astfel de atacuri să fie orientate spre centrele de date
şi în special către companiile mari.

i) Viruşii informatici

Noţiunea de virus informatic are două accepţiuni.

Prima – versiunea prin care se înţelege orice program care afectează
funcţionalitatea calculatorului.
A doua – versiunea prin care se înţelege că un virus este un program (un
cod executabil) capabil să se ataşeze sau să înlocuiască un alt program, numit

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 40

program gazdă, cu scopul intenţionat de a se reproduce, fără cunoştinţa

utilizatorului calculatorului.
Acţiunea. Acţiunea viruşilor este diferită: există viruşi care rămân inofensivi un
timp după care se activează şi cauzează distrugeri aleatoare ale datelor. Alţi
viruşi pot cauza periclitări neintenţionate.

Viermi informatici

Viermele sau „pseudo-virusul” este un program realizat mau mult să se

deplaseze printr-o reţea. Viermii sunt definiţi ca programe informatice
neduplicabili de natură virală care se propagă într-o reţea de calculatoare fără
ajutorul unui complice uman.

„Calul troian”

Sunt viruşi care se ascund în codul unui fişier non-executabil sau fişier
executabil. El este un program care intenţionează să îndeplinească o acoperire a
unei acţiuni „răutăcioase” neaşteptate. El diferă de un virus distructiv deoarece
nu se poate reproduce. Acest tip de virus permite pătrunderea şi preluarea
controlului asupra unui sistem de către persoana care l-a lansat.
Prevenirea. Se face prin programe antivirus.

2. FUNDAMENTE ALE STATULUI

PUSE ÎN PERICOL
DE INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC

Caracterizare generală.

Multe tipuri de infracţiuni considerate fraude tradiţionale sunt realizate cu

ajutorul reţelelor informatice. Reglementările naţionale şi internaţionale au
început să aibă un rol activ în dezasamblarea schemelor frauduloase comise via
Internet şi în serviciile on-line. Aici sunt incluse cele mai variate infracţiuni care
decurg, în general, din diferite regimuri şi instrumente juridice naţionale şi
internaţionale, de exemplu:

Securitate naţională (instrucţiuni pentru confecţionarea bombelor,

producţia ilegală de droguri, activităţi de terorism);
Protecţia minorilor (forme abuzive de comercializare, violenţă,
pornografie);

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 41

Protecţia demnităţii personale (incitaţii la ură rasială şi la discriminare

rasială);
Securitate economică (fraude, instrucţiuni privitoare la pirateria cărţilor
de credit);
Protecţia vieţii private (comunicaţii neautorizate ale datelor cu caracter
personal);
Protecţia reputaţiei (calomnii scrise şi publicitate ilegală);
Proprietatea intelectuală (difuzarea neautorizată a operelor protejate
prin dreptul de autor, de exemplu muzică, opere literare, software).
Transpunere în Internet. Internetul este o reţea deschisă şi cooperantă,
de natură descentralizată, un utilizator internet putând fi producător de
informaţie, consumator de informaţie şi realizator între alţi utilizatori. În
consecinţă, principiile subliniate trebuie interpretate şi traduse în
comportamentul şi conduita apropiată fiecărui caz. Aceste drepturi minimale nu
sunt altele decât transcrierea drepturilor libertăţii de expresie, de informare, de
comunicare şi de respect a vieţii private. Putem vorbi astfel de:
 Libertatea de exprimare: toţi utilizatorii sunt îndreptăţiţi să producă
informaţie şi s-o pună la dispoziţia celorlalţi sub propria responsabilitate
în respect cu convenţiile referitoare la exprimarea publică; ce este
responsabilitatea ? Responsabilitatea este atitudinea conştientă, responsabilă faţă de obligaţiile sociale.
În schimb, răspunderea este un termen juridic. Înseamnă consecinţa rezultată din neîndeplinirea unei
obligaţii legale.
 Dreptul la informaţie: toţi utilizatorii majori au dreptul de acces la întreg
spaţiul public pe internet. Minorii pot exercita acest drept sub
responsabilitatea părinţilor.
 Dreptul la comunicaţie: toţi utilizatorii au dreptul să producă informaţii
şi să le pună la dispoziţia unuia sau mai multor utilizatori identificaţi.
Aceste informaţii sunt protejate prin secretul corespondenţei private.
 Dreptul la anonimat: toţi utilizatorii au dreptul să producă informaţii sub
acoperirea unui anonimat dacă îl consideră necesar.
 Dreptul la confidenţialitate: toţi utilizatorii au dreptul să interzică sau să
restrângă accesul la informaţiile private. Dreptul de utilizare liberă a
măsurilor şi produselor destinate autentificării, confidenţialităţii şi
integrităţii comunicaţiilor trebuie recunoscut.

 Dreptul la respectul vieţii private: toţi utilizatorii pot să se opună

colecţionării de date nominale, demografice, comerciale sau personale ;
de asemenea, au dreptul să refuze solicitările nedorite sau care constituie
un abuz.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 42

3. Libertatea de exprimare şi limitele sale

Constituţia României foloseşte în art.30 alin. (1) o formulare foarte vagă

pentru a arăta care sunt expresiile ce se pot transmite liber. Articolul 30 arată că
libertatea de exprimare se referă la gânduri, opinii,credinţe, creaţii de orice fel.
Dar libertatea de exprimare nu poate fi înţeleasă ca absolută. Dar art.30 alin.6 şi
7 stabilesc limitări suplimentare pentru libertatea de exprimare ca defăimarea
ţării, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau
religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă
publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

a) Informaţia prin Internet

Şi în Internet informaţiile care circulă fac parte din toate categoriile, fiind
atât de bună-credinţă, cât şi rea-credinţă, existând o serie de informaţii
„sensibile”. Ele ridică aceleaşi probleme legate e faptul că, pe de o parte, aceste
informaţii sunt adesea vizate şi reprimate de dispoziţii penale, iar pe de altă
parte, cenzura asupra difuzării acestor informaţii este un atentat la libertatea de
exprimare şi de comunicare.

b) Pornografia infantilă

Infracţiunea care stârneşte indignarea majorităţii rămâne pornografia şi în

special cea care implică copii. Conform ultimelor statistici, site-urile pentru
adulţi reprezintă peste 40% din conţinutul Internetului. Acest lucru nu ar fi o
problemă atât timp cât accesul la ele ar fi limitat. Aşa cum se stipula într-un caz
din statul New York, în care era restricţionat accesul la materiale cu caracter
obscen, acest lucru se face cu greutate din cauza reglementărilor variate din
diferitele state În acest sens, există i incompatibilitate în a regulariza ce
jurisdicţie se aplică traficului Internet în momentul în care acest trafic se
desfăşoară de-a lungul mai multor state şi, deci, de-a lungul mai multor
jurisdicţii.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 43

NU UITA!
- Deoarece programul este expresia unor instrucţiuni cu scop şi funcţie proprii se
poate afirma că el este un bun incorporal, ca de altfel toate operele de creaţie
intelectuală;
- Mijloacele software folosite pentru protecţia programelor pentru calculator
împotriva instalării şi, deci, a folosirii neautorizate a lor, utilizează chei de
siguranţă, ce sunt furnizate împreună cu programul pentru calculator;
- Termenul spam defineşte mesajele electronice de natură comercială
recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa poştală
proprie;
- Acţiunea viruşilor este diferită: există viruşi care rămân inofensivi un timp
după care se activează şi cauzează distrugeri aleatoare ale datelor. Alţi viruşi pot
cauza periclitări neintenţionate.

INTREBĂRI DE CONTROL

1. Pishing-ul este:
a) categoria de mesaje electronice de natură comercială recepţionate fără cererea
utilizatorului;
b) o metodă de furt de informaţii;
c) un grup de proceduri privind funcţionarea unei structuri de procesare a
datelor.

2. Spaming-ul este:
a) categoria de mesaje electronice de natură comercială recepţionate fără cererea
utilizatorului;
b) o metodă de furt de informaţii;
c) un virus informatic.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 44

3. Libertatea de exprimare şi limitele sale sunt prevăzute în:

a) Codul penal;
b) Codul civil;
c) Constituţie.

PROPUNERI DE REFERATE
Mijloace tehnice de realizare a protecţiei dreptului de autor asupra
operelor în reţeaua internet.

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 3

Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman – Editura All Beck, Bucureşti,
2003.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011

 Drept informatic 45

Raspunsul întrebărilor de control.

Unitatea de învăţare 1

1.a; 2.b; 3.c.

Unitatea de învăţare 2

1.b; 2.a; 3b.

Unitatea de învăţare 3

1.b; 2.a; 3.c.

Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011