Drept Penal - Partea Speciala I

UNIVERSITATEA “OVIDIUS”CONSTANŢA
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT
NOTE DE CURS
DREPT PENAL,
PARTEA SPECIALǍ I
LECT.UNIV.DR. Vasile DRǍGHICI
ASIS.UNIV.DRD. Mariana MITRA
CONSTANŢA 2006
2
STRUCTURA CURSULUI
Cursul de drept penal, partea specială, este o disciplină de an şi este

structurat în două părţi:
- prima parte se studiază în primul semestru şi cuprinde primele patru

titluri (art. 155 - 258 C. pen.);
- a doua parte se studiază în al doilea semestru şi cuprinde urmǎtoarele
şase titluri (art. 259 - 361 C. pen.)
2
3
INFRACŢIUNI
CONTRA SIGURANŢEI STATULUI
ASPECTE GENERALE :
Infracţiunile contra siguranţei statului reprezintǎ prima grupǎ de

infracţiuni care se studiazǎ, din partea specialǎ a dreptului penal.
Acest aspect are la bazǎ faptul cǎ, siguranţa statului este valoarea
socialǎ fundamentalǎ fǎrǎ de care celelalte valori nu ar putea exista.
Siguranţa statului este formatǎ din : suveranitatea, independenţa,
unitatea şi indivizibilitatea acestuia. În cfm. cu art. 1 din L. 51/1991,
siguranţa statului este definitǎ ca fiind:
«starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socialǎ, economicǎ

şi politicǎ necesarǎ existenţei şi dezvoltǎrii statului naţional român, ca stat
suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţineriiordinii de drept
precum şi a climatului de exercitare neîngrǎditǎ a drepturilor, libertǎţilor
şi îndatoririlor fundamentale ale cetǎţenilor potrivit principiilor şi
normelor democratice statornicite prin Constituţie. »
Întraga legislaţie românǎ trebuie sǎ ocroteascǎ fiinţa statului atǎt pe

plan intern cǎt şi pe plan extern.
Aceastǎ protejare se face prin incriminarea şi sancţionarea faptelor
periculoase în : Codul Penal (art.155-173), dar şi intr-o serie de legi
speciale:L.31/1991, L.51/1991, L.14/1992.
3
4
TRǍDAREA(art.155 C.pen)
1. Conţinutul legal:
“Fapta cetǎţeanului român sau a persoanei fǎrǎ cetǎţenie, domiciliatǎ pe
teritoriul statului român, de a intra în legǎturǎ cu o putere sau cu o organizaţie
strǎinǎ ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi
indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de
provocare de rǎzboi contra ţǎrii sau de înlesnire a ocupaţiei militare strǎine, ori
de subminare economicǎ sau politicǎ a statului, ori de aservire faţǎ de o putere
strainǎ, sau de ajutare a unei puteri strǎine pentru desfǎşurarea unei activitǎţi
duşmǎnoase împotriva siguranţei statului,se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ
sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra
siguranţei statului şi anune este reprezentat de siguranţa naţionalǎ ca valoare
socialǎ fundamentalǎ şi relaţiile sociale care se nasc şi evolueazǎ în jurul şi în
strânsǎ legǎturǎ cu respectiva valoare;
- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale
ce privesc unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea şi independenţa statului.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este calificat - cetăţean român sau apatrid cu domiciliul
în România. Este posibilǎ participaţia în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este statul român.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de a intra în legǎturǎ cu o
putere strǎinǎ sau cu agenţi ai acestora. Aceastǎ acţiune presupune stabilirea unui
contact cu unul din factorii prevǎzuţi de lege prin scris, prin intermediul unei
persoane sau prin orice alte mijloace. Elementul material se poate sǎvârşi în ţarǎ
sau strǎinatate.
- urmarea imediatǎ - realizarea unei stǎri de pericol pentru siguranţa
statului.
- raportul de cauzalitate - rezultǎ din însǎşi sǎvârşirea faptei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovăţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. Acte pregatitoare: sunt posibile şi sunt asimilate tentativei;
2. Tentativa: se pedepseşte cfm. art. 173 al. 1 şi 2 C. pen;
4
5
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul intrǎ

în legǎturǎ cu o putere, organizaţie strǎinǎ ori cu agenţi ai acestora, deoarece în
acest moment se creaazǎ starea de pericol pentru siguranţa statului
SANCŢIUNI:
- detenţiunea pe viaţǎ sau
- închisoarea de la 15-25 de ani şi
- interzicerea unor drepturi.
TRǍDAREA PRIN AJUTAREA INAMICULUI(art.156 C.pen)

“Fapta cetǎţeanului român sau a persoanei fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe
teritoriul statului român, care, în timp de rǎzboi:
a- predǎ teritorii, orşe, poziţii de apǎrare, depozite ori instalaţii ale forţelor
armate române sau care servesc apǎrarii;
b- predǎ nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale
care pot sluji purtǎrii razboiului;
c- procurǎ duşmanului oameni, valori şi materiale de orice fel;
d- trece de partea inamicului sau efectueazǎ alte acţiuni care sunt de naturǎ sǎ
favorizeze activitatea duşmanului ori sǎ slǎbeascǎ puterea de luptǎ a forţelor
armate române sau a armatelor aliate,
se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau închisoare de la 15-25 de ani şi
interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ cetǎţeanul român sau persoana
fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe teritoriul statului român, care, în timp de razboi,
luptǎ sau face parte din formaţii de luptǎ împotriva statului român sau a
aliaţilor sǎi.”
2A. Obiectul infracţiuni :
siguranţei statului ;
- obiectul juridic special - este complex, format din siguranţa statului şi
capacitatea de apǎrare a statului;
- obiect material - este reprezentat de obiectivele, bunurile sau valorile
asupra cǎrora se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ: teritorii, oraşe, poziţii de
apǎrare, depozite, instalaţii, nave, aeronave, maşini, armament, materiale, etc.
2B. Subiecţii infracţiunii :
-subiectul activ - este acelaşi ca la infracţiunea de trǎdare;
-subiectul pasiv - statul român dar şi un aliat al acestuia;
5
6
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune sau inacţiune de

ajutare a inamicului: predarea de teritorii, trecerea de partea inamicului, procurarea
de oameni sau valori. Toate acestea trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ numai pe timp de
rǎzboi(art.153 c.pen);
- urmarea imediatǎ - producerea unei stǎri de pericol pentru siguranţa
statului ;
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se constate între acţiunile
fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ.
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ;
FORME:
1. Acte preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. Tentativa - se pedepseşte cfm.art.173 C. pen;
3. Fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului
marerial al infracţiunii şi producerea stării de pericol pentru siguranţa statului;
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 15-25 de ani şi
TRǍDAREA PRIN TRANSMITERE DE SECRETE (ART.157 C.pen)

“Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii strǎine ori
agenţi ai acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie
secrete de stat, ori deţinerea de asemenea documente de cǎtre cei care au
calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii
strǎine ori agenţi ai acestora , sǎvârşite de un cetǎţean român sau de o persoanǎ
fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe teritiriul statului român, se pedepseşte cu
detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
Aceleaşi fapte, dacǎ privesc alte documente sau date care prin caracterul
şi importanţa lor fac ca fapta sǎvârşitǎ sǎ pericliteze securitatea statului, se
pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
- obiectul juridic generic - este comun tuturor infracţiunilor contra
siguranţei statului;
- obiectul juridic special - îl reprezintǎ ansamblul relaţiilor sociale care
privesc siguranţa statului şi a cǎror apǎrare este asiguratǎ prin stricta apǎrare a
secretului de stat (cfm. art 150 C. pen) „secretele de stat sunt documentele şi datele
6
7
care prezintă în mod vădit acest caracter, precul şi cele declarate sau calificate
astfel prin hotărâre a Guvernului”;
- obiectul material – este documentul care conţine secrete de stat (în
original sau copie, integral sau pǎrţi din document);

- subiectul activ -este identic ca la infracţiunea de trǎdare;
- subiectul pasiv - statul român;
- elementul material – se realizaează prin acţiuni de: transmitere,
procurare sau deţinere de documente în scopul transmiterii lor;
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului;
- legǎtura de cauzalitete – se impune stabilirea ei între elementul material
şi urmarea imediatǎ;
3B.Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – intenţie directǎ sau indirectǎ;
FORME:
1. actele preparatorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2.tentativa – se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;
3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul producerii urmǎrii
imediate;
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 15 la 25 de ani sau de la 5 la 20 de ani în forma atenuatǎ şi
interzicerea unor drepturi;
ACŢIUNI DUŞMǍNOASE CONTRA SIGURNŢEI STATULUI (ART.158

C.pen)
„Faptele prevǎzute în art. 155 şi 156, sǎvârşite de un cetǎţean strǎin sau
de o persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie care nu domiciliazǎ pe teritoriul statului român, se
pedepsesc cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi”.
- obiectul juridic special – este identic cu cel al infracţiunilor de trǎdare şi
de trǎdare prin ajutarea inamicului;
7
8
- obiectul material – este identic cu cel al infracţiunilor de trădare şi de

trǎdare prin ajutarea inamicului;
- subiectul activ –este calificat, reprezentat de un cetǎţean strǎin sau
apatrid care nu domiciliazǎ pe teritoriul ţǎrii noastre. Participaţia este posibilǎ în
toate formele sale, cu condiţia ca, toţi coautorii sǎ aibǎ calitatea cerutǎ de lege.
Instigatorii şi complicii pot avea şi calitatea de cetǎţean român;
- subiectul pasiv - este statul român;
- elementul material - în acest caz existǎ o perfectǎ concordanţǎ a acesteia
cu infractiunile de trǎdare şi trǎdare prin transmitere de secrete şi de asemenea, în
ceea ce priveşte sancţiunea.
SPIONAJUL(art.159 C.pen)
“Faptele prevǎzute în art. 157, sǎvârşite de un cetǎţean strǎin sau de o
persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie care nu domiciliazǎ pe teritoriul statului român, se
pedepsesc cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi.”
2A. Obiectul infracţiunii: În toate aspectele, acesta este identic cu cel al
infracţiunii de trǎdare prin transmitere de secrete;
- subiectul activ – este calificat, reprezentat de un cetǎţean strǎin sau
apatrid care nu locuieşte în România. Cetǎţenii români care contribuie la
sǎvârşirea acestei infracţiuni nu pot fi decât complici sau instigatori;
- subiectul pasiv – este staul român;
Cât priveşte latura obiectivǎ şi subiectivǎ, explicaţiile sunt identice cu cele
de la infracţiunea prevǎzutǎ în art. 157 C. pen; la fel şi în cazul formelor şi
sancţiunilor.
ATENTATUL CARE PUNE ÎN PERICOL SIGURANŢA STATULUI

(art.160 C.pen)
“Atentatul sǎvârşit contra vieţii, integritǎţii corporale ori sǎnǎtǎţii unei
persoane care îndeplineşte o activitate importantǎ de stat sau altǎ activitate
publicǎ importantǎ, în împrejurǎri care fac ca fapta sǎ punǎ în pericol
siguranţa statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15
la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
8
9
- obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiumilor contra
- obiectul juridic special – este complex, format din relaţiile privind
siguranţa statului, dar şi din cele referitoare la persoana umanǎ (viaţa, integritatea
corporală şi sǎnǎtatea acesteia);
- obiectul material – este corpul persoanei;
- subiectul activ – poate fi orice persoanǎ care rǎspunde penal;
- subiectul pasiv – (în principal) este persoana împotriva cǎreia se
îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ – preşedintele ţǎrii, primul ministru, deputaţi,
senatoti, şi (în secundar) statul român;
- elementul material – se realizeazǎ printr-o acţiune, atac material
susceptibil sǎ provoace uciderea unei persoane sau vǎtǎmarea corporalǎ a acesteia.
Esenţial este ca acestea sǎ se realizeze în condiţii de naturǎ sǎ pericliteze siguranţa
statului (ex. încheierea unui tratat de pace internaţional).
- urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa
statului şi uciderea sau vǎtǎmarea acelei persoane care îndeplineşte o funcţie
importantǎ în stat;
- legǎtura de cauzalitate – trebuie sǎ existe între elementul material şi
urmarea imediatǎ;
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ;
FORME:
1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa – este asimilatǎ infracţiunii fapt consumat;
3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului
material;
SANCŢIUNI:
- detenţiunea pe viaţa sau
- închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
ATENTATUL CONTRA UNEI COLECTIVITǍŢI (art. 161 C. pen.)

„Atentatul sǎvârşit contra unei colectivitǎţi prin otrǎviri în masǎ,
provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de naturǎ sǎ slǎbeascǎ puterea
9
10
de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani

şi interzicerea unor drepturi. ”
- obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiunilor contra
- obiectul juridic special – este complex, format din releţiile sociale
privind siguranţa statului, dar şi din cele referitore la ocrotirea vieţii dintr-o
colectivitate;
- obiectul material – este format din corpul persoanelor din aceea
colectivitate.
- subiectul activ – orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ sub toate formele sale.
- subiectul pasiv – persoanele care fac parte din aceea colectivitate şi statul
român.
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune de ucidere sau
vǎtǎmare a membrilor unei colectivitǎţi: prin otrǎvire sau provocare de epidemii,
gazarea, înfometarea, etc. Însǎ toate acestea trebuie să fie de natură sǎ slǎbeascǎ
siguranţa statului pentru a se încadra în acest articol.
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului, dar şi
uciderea sau vǎtǎmarea membrilor acelei colectivitǎţi.
FORME:
1. actele preparetorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa – este asimilatǎ infracţiunii consumate şi sancţionatǎ cfm. art.173
C.pen.;
3. fapt consumat– infracţiunea se consumǎ chiar dacǎ nu se produc rezultatele
periculoase.
SANCŢIUNI: sunt identice cu cele de la infracţiunea prevǎzutǎ în art.160 C. pen.
SUBMINAREA PUTERII DE STAT(art. 162 C. pen.)

“Acţiunea armatǎ de naturǎ sǎ slǎbeascǎ puterea de stat se pedepseşte cu
detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
10
11
Orice alte acţiuni violente sǎvârşite de mai multe persoane împreunǎ, de

naturǎ sǎ atragǎ aceleaşi urmǎri, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi.”
- obiectul juridic generic – este identic la toate infracţiunile contra
- obiectul juridic special – este format din relaţiile referitore la siguranţa
statului şi din una din componentele sale fundamentale;
- obiectul material – nu este obligatoriu sǎ existe întotdeana, dar poate fi
reprezentat de corpul persoanelor împotriva cǎrora se îndreaptǎ activitatea
infracţionalǎ.
- subiectul activ – orice persoanǎ. La aceastǎ infracţiune este obligatoriu sǎ
existe o pluralitate de subiecţi activi de min. 2 pers. în primul alin. şi de 3 pers. în
cel de-al doilea alin.
- subiectul pasiv – statul român;
- elementul material – o acţiune armatǎ în primul caz şi o acţiune violentǎ
în cel de-al doilea caz. Toate acestea trebuie să fie de natură sǎ slǎbeascǎ puterea
de stat.
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului;
4. Forme. Sancţiuni:
FORME:
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;
3. fapt consumat - aceasta se consumǎ în momentul declanşǎrii acţiunii armate
sau violente;
SANCŢIUNI:
- detenţiune pe viaţǎ sau
- închisoarea de la 15 la 25 de ani sau de la 5 la 20 de ani şi
- interzicerea unor drepturi;
ACTELE DE DIVERSIUNE (art.163 C. pen.)

„Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în
întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor,
11
12
instalaţiilor industriale, cǎilor de comunicaţie, mijloacelor de transport,

mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau
agricole ori a altor bunuri, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol
siguranţa statului, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la
15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ”
- obiectul juridic generic – este identic la toate infracţiunile contra
- obiectul juridic special – este complex, reprezentat de relaţiile privind
siguranţa statului, dar şi din cele referitoare la avutul public;
- obiectul material – este reprezentat de bunurile asupra cǎrora se
îndreaptǎ activitatea infractionalǎ (uzine, instalaţii, etc.);
- subiectul activ – orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale;
- subiectul pasiv – statul (ca subiect pasiv principal) şi unitatea cǎreia îi
aparţin respectivele bunuri distruse (în secundar);
- elementul material – prin acţiuni de distrugere, degradare, nimicire,
dezintegrare.Toate acestea pot fi totale sau parţiale, dar sǎ fie de naturǎ sǎ aducǎ
atingere siguranţei statului (prin explozii, scufundǎri de nave, provocǎri de
inundaţii); Dacǎ nu se îndeplineşte aceastǎ condiţie, vom fi în prezenţa unei
infracţiuni de distrugere.
- urmarea imediatǎ – stare de pericol pentru siguranţa statului, dar şi
provocarea de pagube avutului public. Deci, poate consta într-o transformare a
obiectului material.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ aceasta se
sǎvârşeşte din culpǎ vom fi în prezenţa infracţiunii de distrugere din culpǎ (art.
219 C. pen.);
FORME:
1. actele preparatorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa – se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;
3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului
material şi realizǎrii stării de pericol;
SANCŢIUNI: sunt aceleaşi ca la trǎdare.
SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE(art. 165 C. pen.)
12
13
“Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referǎ art. 145 C. pen, ori
de a împiedeca activitatea normalǎ a acesteia, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ
submineze economia naţiomalǎ, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alineatul precedent a produs pagube importante
economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea pe viaţǎ sau închisaore de la 15
la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
- obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiunilor contra
- obiectul juridic special – este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la
siguranţa economiei naţionale şi la buna desfǎşurare a activitǎţii tuturor regiilor
autonome şi societǎţi comerciale;
- obiectul material - acesta nu este obligatoriu sǎ existe întotdeauna.
- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia
este posibilǎ în toate formele sale;
- subiectul pasiv - statul (în principal) şi organizaţia de stat sau publicǎ în
secundar;
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune de
folosire ori de împiedicare a activitǎţii acesteia (blocarea unor fonduri bǎneşti,
neîncheierea unor contracte profitabile);
economiei naţionale, dar şi pentru statul român. Dacǎ nu se îndeplineşte aceastǎ
urmare, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de abuz în serviciu.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ;
4. Forme. Modalitaţi. Sancţiuni:

FORME:
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii primului act de
folosire sau de împiedicare a activitǎţii normale a unitǎţii, creându-se astfel starea
de pericol pentru siguranţa statului;
MODALITǍŢI:
Infracţiunea cunoaşte o formǎ tip şi una agravatǎ când se produc pagube
importante economiei naţionale.
13
14
SANCŢIUNI :
- detenţiunea pe viaţǎ (în forma agravatǎ);
- închisoarea de la 15 la 25 de ani (în forma agravatǎ);
- închisoarea de la 5 la 20 de ani (în forma tip);
- interzicerea unor drepturi (în forma agravatǎ).
PROPAGANDA ÎN FAVOAREA STATULUI TOTALITAR

(art. 166 C. pen.)
„Propaganda în vederea instaurǎrii unui stat totalitar, sǎvârşitǎ prin
orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi
Propaganda constǎ în rǎspândirea, în mod sistematic, sau în apologia
unor ideei, concepţii sau doctrine cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi
adepţi. ”
- obiectul juridic special - este format din relaţiile sociale referitoare la
siguranţa statului a cǎrei apǎrare este asiguratǎ prin combaterea manifestǎrilor
extremiste favorabile statului totalitar;
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este
- subiectul pasiv - statul român;
- elementul material - acesta se manifestǎ sub forma unei acţiuni de
propagandǎ în vederea instaurǎrii unui stat totalitar, lipsit de democraţie. Acest
lucru se poate realiza prin: scris (publicarea unor cǎrţi), oral (întruniri) sau prin
orice alte mijloace (arborarea unor steaguri). Toate aceste lucruri trebuie sǎvârşite
„în mod sistematic”, adicǎ repetat şi în locuri publice (art. 152C. pen.).
- urmarea imediatǎ – constă în crearea unei stǎri de pericol pentru
siguranţa statului de drept;
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ;
FORME:
1. actele pregǎtitoare - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa - nu este posibilǎ fiind o infracţiune ce implică acte de repetabilitate;
14
15
3. fapt consumat - consumarea are loc în momentul sǎvârşirii celui de-al doilea
act de propagandǎ;
4. fapt epuizat - este momentul încetǎrii oricǎrui act de propagandǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi
ACŢIUNI ÎMPOTRIVA ORDINII CONSTITUŢIONALE

(art.166¹C. pen)
“Întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi
prin violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran,
independent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepsesc cu închisoare de
la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”
2A. Obiectul infracţiuni:
- obiectul juridic generic - este identic ca la toate celelalte infracţiuni
contra siguranţei statulu;
- obiectul juridic special - este format din relaţiile sociale care asigurǎ
ordinea constituţionalǎ şi caracterul naţional, suveran şi independent al statului
român;
- subiectul pasiv - statul român.
- elementul material - prin acţiuni de: iniţiere, organizare, sǎvârşire sau
sprijinire, îndemnare sau prin violenţǎ;
- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului;
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni:

FORME:
2. tentativa - se sancţioneazǎ cfm. art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - aceasta se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce
formeazǎ elementul material;
MODALITǍŢI:
Aceastǎ infracţiune cunoaşte: - o formǎ tip(alin.1);
- o formǎ atenuatǎ(alin.2);
15
16
- şi o formǎ agravatǎ(alin.4);
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 5 la 15 ani (în forma tip);
- închisoarea de la 2 la 7 ani (în forma atenuatǎ);
- închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi în forma agravatǎ);
COMPLOTUL (art. 167C. pen.)

“Iniţierea sau constituirea unei grupǎri în scopul sǎvârşirii vreuneia din
infracţiunile prevǎzute în art. 155 - 163 şi 166¹ ori aderarea sau sprijinirea sub
orice formǎ a unei astfel de asociaţii sau grupǎri se pedepseşte cu închisoare de
la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancţiunea
prevǎzutǎ de lege pentru cea mai gravǎ dintre infracţiunile care intrǎ în scopul
asociaţiei sau grupǎrii.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 au fost urmate de sǎvârşirea unei
infracţiuni, se aplicǎ regulile de la concursul de infracţiuni.
Nu se pedeoseşte persoana, care, sǎvârşind fapta prevǎzutǎ în alin. 1 sau
3, o denunţǎ mai înainte de a fi descoperitǎ.”
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
sigirnnţei statului;
- obiectul juridic specific - este format din relaţiile sociale privind
siguranţa statului prin combaterea tuturor infracţiunilor susceptibile sǎ fie
înfǎptuite de participanţii la complot.
- subiectul activ - orice persoanǎ, cu menţiunea cǎ în acest caz este
necesarǎ o pluralitate de subiecţi activi. În mod excepţional se poate sǎvârşi de o
singurǎ persoanǎ în cazul iniţierii unei astfel de grupǎri. Complicitatea nu este
posibilǎ, deoarece orice act de sprijinire îl transformǎ pe acesta în autor. Instigarea
este posibilǎ.
- subiectul pasiv - statul român.
- elementul material – se sǎvârşeşte prin acţiuni de: iniţiere, constituire,
sprijinire sau aderare la o astfel de grupare. Elementul esenţial îl reprezintǎ faptul
cǎ aceastǎ grupare vizeazǎ sǎvârşirea unei infracţiuni prevǎzute în art. 155-163,
165 şi 166¹; Dacǎ cei ce se grupeazǎ urmǎresc sǎvârşirea altor infracţiuni, vom fi
în prezenţa infracţiunii de asociere în vederea sâvârşirii de infracţiuni (art. 323C.
pen.)
16
17

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ (calificatǎ prin scop);
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc;
3. fapt consumat - se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ
elementul material;
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 15 la 25 de ani şi
- interzicerea unor drepturi sau
- detenţiunea pe viaţǎ;
COMPROMITEREA UNOR INTERESE DE STAT (art. 168 C. pen.)

“Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris
în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere strǎinǎ,
dacǎ fapta este de naturǎ a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu
închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”
- obiectul juridic special - relaţiile sociale privind protejarea şi asigurarea
intereselor şi drepturilor statului român în raporturile cu alte puteri;
- obiectul material - este reprezantat de acele documente sau înscrisuri
care cuprind drepturi ale României în raport cu alte state.

- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia
penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - statul român şi instituţia cǎreia îi aparţin documentele.
3. Conţinutul costitutiv:
- elementul material – se poate realiza prin acţiuni de: distrugere, alterare
sau ascundere. Acestea pot fi originale sau copii, însǎ este obligatoriu ca ele sǎ
cuprindǎ drepturi ale României pe plan internaţional. Dacǎ nu îndeplinesc aceastǎ
condiţie, putem fi în prezenţa infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri
(art. 242C. pen.).
statului.
17
18
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Dacǎ se sǎvârşeşte din

culpǎ atunci va fi infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri sau
neglijenţǎ în pǎstrarea secretului de stat (art. 252C. pen.);
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc;
3. fapt consumat - acesta se realizeazǎ în momentul sǎvârşirii elementului
material.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 5 la 15 ani şi
COMUNICAREA DE INFORMAŢII FALSE (art. 168¹ C. pen.)

“Comunicarea sau rǎspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau
informaţii false ori de documente falsificate, dacǎ prin aceasta se pune în
pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”
- obiectul juridic special - este format din ansamblul de relaţii sociale care
privesc siguranţa statului şi relaţiile internaţionale care se realizeazǎ prin
incriminarea rǎspândirii de astfel de ştiri;
- obiectul material - poate consta într-un document falsificat. Acesta nu
este oblibatoriu în toate cazurile.
posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este statul român, dar şi unele instituţii importante din
stat (Parlamentul);
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de comunicare sau
rǎspândire de date sau informaţii false. Acest lucru se poate face prin presǎ, radio,
televiziune, etc. Prin elementul material trebuie sǎ se punǎ în pericol siguranţa
statului şi totodatǎ aceste informaţii trebuie sǎ fie false ori documentele sǎ fie
falsificate.
18
19
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului şi relaţiile

internaţiomale ale României.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ se sǎvârşeşte din
culpǎ, nu mai este infracţiune.
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;
3. fapt consumat – aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei
acţiuni ce formeazǎ elementul material.
SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 5 ani.
DIVULGAREA SECRETULUI CARE PERICLITEAZǍ SECURITATEA

STATULUI (art. 169 C. pen.)
“Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de
stat ori a altor documente sau date, de cǎtre cel care le cunoaşte datoritǎ
atribuţiilor de serviciu, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa
statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unor documente ce
constituie secret de stat, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa
statului, se pedeoseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2 se sancţioneazǎ deţinerea în afara
îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgǎrii, dacǎ fapta este
de natutǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite de orice altǎ
pessoanǎ, pedeapsa este închisaorea de la 1 la 7 ani.”
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care
protejeazǎ secretul de stat şi a cǎror divulgare ar pune în pericol siguranţa statului;
- obiectul material - poate consta într-un document ce cuprinde acele
secrete de stat (art. 150 C. pen.);
-subiectul activ - este calificat, în sensul cǎ trebuie sǎ fie un funcţiunar care
cunoaşte acele secrete de stat datoritǎ atribiţiilor de serviciu (un membru al
serviciilor secrete). În ultimul alin. acesta poate fi orice persoanǎ. Participaţia este
19
20
- subiectul pasiv - este statul român, dar şi o unitate din cele prevǎzute în
art. 145 C. pen.
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de divulgare ce poate
consta în: comunicarea sau aducerea la cunoştinţǎ a respectivelor secrete. Dacǎ
acestea se divulgǎ cu intenţia ca ele sǎ ajungǎ la o putere strǎinǎ, vom fi în
prezenţa infracţiunii de trǎdare prin transmitere de secrete. Aceasta se mai poate
sǎvârşii şi printr-o inacţiune, când fǎptuitorul lasǎ documentul, cu ştiinţǎ, la
vederea altor persoane sau instituţii ce le poate folosi împotriva intereselor statului
român. Infracţiunea se mai poate sǎvârşii prin simpla deţinere a documentelor în
vederea transmiterii lor. Toate aceste lucruri trebuie sǎ fie de naturǎ sǎ pericliteze
securitatea statului.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ faptele se
sǎvârşesc din culpǎ, se va realiza conţinutul infracţiunii de neglijenţǎ în pǎstrarea
secretului de stat(art. 252 C. pen.).
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se sǎvârşeşte în momentul cǎnd se
realizeazǎ elementul material al infracţiunii;
MODALITǍŢI : Aceastǎ infracţiune cunoaşte o formǎ tip (alin.1) şi trei
atenuate (alin. 2, 3, 4);
SANCŢIUNI:
- închisoarea, care diferǎ în funcţie de încadraea juridicǎ;
- interjicerea unor drepturi.
NEDENUNŢAREA (art. 170 C. pen.)

“Omisiunea de a denunţa de îndatǎ sǎvârşirea vreuneia dintre
infracţiunile prevǎzute în art. 155-163 ,165. 166.1 şi 167 se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
Omisiunea de a denunţa, sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ, nu se
pedepseşte.
Nu se pedepseşte persoana care mai înainte de a se fi început urmǎrirea
penalǎ pentru infracţiunea nedenunţatǎ, încunonştinţeazǎ autoritǎţile
competente despre acea infracţiune sau care, chiar dupǎ ce s-a început
20
21
urmǎrirea penalǎ ori dupǎ ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea

acestora.”
- obiectul juridic special - îl constituie relaţiile sociale referitoare la
siguranţa statului ce se realizeazǎ prin descoperirea şi sancţionarea promptǎ a
tuturor faptelor ce sunt îndreptate împotriva acestei valori;
- subiectul pasiv - este statul român.
- elementul material - acesta se poate realiza numai printr-o inacţiune.
Specificul acestei infracţiuni este acela cǎ fǎptuitorul a ştiut de sǎvârşirea
infracţiunilor şi nu le-a denunţat autoritaţilor, în condiţiile în care legea îl obligǎ sǎ
facǎ acest lucru.
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului.
- forma de vinovǎţie - intenţia sau culpa.
FORME:
1. actele preparatorii - nu sunt posibile, fiind o infracţiune omosivă;
2. tentativa - nu este posibilǎ, fiind o infracţiune omosivă;
3. fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul a luat
cunoştinţǎ de sǎvârşirea unei astfel de infracţiuni şi nu o denunţǎ într-un anume
interval de timp.
SANCŢIUNI: închisoare de la 2 la 7 ani;

CAUZE DE NEPEDEPSIRE: Când se sǎvârşeşte de soţ sau rudǎ apropiatǎ;
INFRACŢIUNI CONTRA REPREZENTANTULUI UNUI STAT STRǍIN

(art. 171 C. pen.)
„Infracţiunile contra vieţii, integritǎţii corporale, sǎnǎtǎţii, libertǎţii sau
demnitǎţii, sǎvârşite împotriva reprezentantului unui stat strǎin se sancţioneazǎ
cu pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru fapta sâvârşitǎ, al cǎrei maxim se sporeşte
cu 2 ani.
21
22
Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la dorinţa exprimatǎ de guvernul

strǎin. ”
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni cobtra
siguranţei statului.
- obiectul juridic special - în principal se referǎ la relaţiile sociale
referitoare la siguranţa statului, iar în secundar la relaţiile sociale ce privesc viaţa,
integritatea corporalǎ, libertatea şi denmitatea reprezentantului unui stat strǎin.
- obiectul material - este corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ
infracţiunea.
- subiectul pasiv - este persoana fizicǎ împotriva cǎreia se îndreaptǎ
infracţiunra (în secundar) - şefii de state, membrii ai guvernului, etc. şi (în
principal) statul român.
- elementul material - aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi prin toate
acţiunile şi inacţiunile prin care se pot comite infracţiunile contra presoanei.
- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului şi uciderea
sau vǎtǎmarea persoanei ce îndeplineşte o funcţie în stat.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau culpǎ.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se creazǎ starea de pericol pentru
siguranţa statului;
SANCŢIUNI: Se va aplica sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea
sǎvârşitǎ, la care se adaugǎ un spor de 2 ani. Acţiunea se pune în mişcare la
dorinţa exprimatǎ a statului strǎin.
22
23
TITLUL II
INFRACŢIUNILE CONTRA PERSOANEI
ASPECTE GENERALE:
Infracţiunile contra persoanei se studiazǎ imediat dupǎ infracţiunile
contra siguranţei statului, deoarece persoana cu toate atributele sale reprezintǎ una
din valorile sociale fundamentale pe care statul le ocroteşte.
Infracţiunule contra persoanei sunt structurate în mai multe capitole,
în funcţie de valoarea socialǎ lezatǎ: viaţa, sǎnǎtatea şi integritatea corporalǎ,
libertatea fizicǎ sau psihicǎ, libertatea vieţii sexuale.
Datoritǎ multitudini de feluri în care persoana poate fi lezatǎ, acest
titlu se va studia pe parcursul a 4 cursuri.
CAPITOLUL I - INFRACŢIUNILE CONTRA VIEŢII:
OMORUL(art. 174 C. pen.)

“Uciderea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.”
- generic - este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei
privitǎ sub totalitatea atributelor sale ;
- special - este format din relaţiile sociale care apǎrǎ viaţa tuturor
persoanelor;
- material - corpul persoanei aflat în viaţǎ. Acesta nu trebuie sǎ se
confunde cu subiectul pasiv care este persoana în viaţǎ.
- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ.
- elementul material - se poate realiza printr-o acţiune sau
inacţiune:sugrumare, lovire, tǎiere, otrǎvire, împuşcare, înţepare, electrocutare,
neadministrarea de hranǎ sau medicamente, neacordarea primului ajutor, asmuţirea
unui cǎine, folosirea unei reptine, etc. Se poate observa cǎ omorul se poate sǎvârşii
direct sau indirect. De asemenea, fǎptuitorul poate folosi şi anumite instrumente:
cuţit, topor, lamǎ, substanţe otrǎvitoare, etc.
23
24
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ aceasta nu se produce va fi

tentativǎ.
- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie sǎ se stabileascǎ între acţiunea
fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ.
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Ea se va stabili în
funcţie de modul cum a acţionat fǎptuitorul şi de instrumentele pe care le-a folosit.
- mobilul - ura, gelozia. Interesul material schimbǎ încadrarea juridicǎ (art.
175 C. pen.). Lipsa acestuia poate releva inexistenţa discernǎmântului. El aratǎ
totodatǎ periculozitatea infractorului.
- scopul - suprimarea vieţii persoanei. Acesta ajutǎ de cele mai multe ori la
individualizarea pedepsei.
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc (procurarea unui cuţit);
2. tentativa - se pedepseşte (îndreptarea cuţitului înspre inima unei persoane);
3. fapt consumat - momentul producerii morţi.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
OMORUL CALIFICAT(art. 175 C. pen.)

“Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soţului sau unei rude apropiate;
d) profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra;
e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;
f) în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire sau arestare, ori
de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni;
i) în public;
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Omorul calificat implicǎ aceleaşi caracteristici ca şi omorul simplu, cu
deosebirea cǎ primul prezintǎ unele circumstanţe care îi sporesc periculozitatea.
Pentru explicaţiile privind obiectul, subiecţii, latura obiectivǎ şi subiectivǎ
trimitem la infracţiunea de omor. În continuare vom analiza numai cazurile în care
omorul poate fi calificat.
a. cu premeditare:
24
25
Premeditarea presupune o gândire anticipatǎ asupra unei activitǎţi viitoare.

În accepţiunea legii penale, premeditarea presupune ceva mai mult decât o gândire
anticipatǎ. Ea constǎ în trecerea unui interval de timp din momentul luǎrii hotǎrârii
de a sǎvârşii omorul şi pânǎ în momentul executǎrii infracţiunii. Acest interval de
timp nu este expres prevǎzut de lege, fiind lǎsat la aprecierea instanţei.
Premeditarea mai presupune şi sǎvârşirea unor acte de pregǎtire, de naturǎ
sǎ întǎreascǎ hotǎrârea de a sǎvârşi infracţiunea şi totodatǎ sǎ-i faciliteze
executarea acesteia (procurarea unui cuţit sau a unei cantitǎţi de otravǎ, urmǎrirea
victimei).
Aceasa implicǎ aşadar o chibzuinţǎ, sânge rece, stǎpânire de sine. În cazul
în care o persoanǎ procurǎ instrumente autorului în vederea sǎvârşirii omorului,
acesta va rǎspunde pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat.
b. din interes material:
Acesta constituie un mobil de facturǎ egoistǎ, care îi conferǎ faptei un
pericol mai mare. Interesul material se poate înfǎţişa ca un avantaj sau beneficiu
de naturǎ materialǎ cum ar fi: bani, bunuri, titluri de valoare, dobândirea unei
moşteniri, stingerea unor datorii sau obţinerea altor avantaje. Nu intereseazǎ
valoarea avantajelor sau bunurilor care pot fi obţinute. Este important ca aceste
avantaje sǎ fi constituit mobilul crimei.
Sǎvârşirea omorului din interes material, este o circumstanţǎ personalǎ,
deoarece priveşte latura subiectivǎ a infracţiunii, nefiind transmisibilǎ şi celorlalţi
participanţi.
c. asupra soţului sau unei rude apropiate:
Omorul sǎvârşit în astfel de cazuri este mai grav deoarece victima mizând
pe afectivitatea dintre el şi autor nu-şi ia mǎsuri de apǎrare, ceea ce poate sǎ
înlesneascǎ sǎvârşirea infracţiunii. În acest caz subiectul pasiv este calificat.
Calitatea de soţ rezultǎ numai dintr-o cǎsǎtorie legal îngheiatǎ;fiind scos din
aceastǎ sferǎ concubinajul. Despǎrţirea în fapt a soţilor nu are relevanţǎ.
Prin rude apropiate se înţeleg ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile,
copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie potrivit legii, astfel de
rude. Nu intereseazǎ gradul de rudenie în linie ascendentǎ şi descendentǎ. Copiii
adoptaţi au calitatea de rude apropiate faţǎ de adoptator. Adopţia cu efecte depline
nu permite sǎ opereze agravanta între înfiat şi ascendentul sǎu natural sau fratele
sǎu de sânge.
d. profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra:
Agravanta se justificǎ prin aceea cǎ, omorul astfel sǎvârşit este mai uşor de
consumat. Sunt în neputinţǎ de a se apǎra persoanele care suferǎ o infirmitate
fizicǎ sau psihicǎ, cele de vârstǎ fragedǎ sau cele de vârstǎ înaintatǎ.
Starea de neputinţǎ trebuie sǎ fie anterioarǎ sǎvârşirii faptei şi nu sǎ fie
provocatǎ de autor. A profita de starea de neputinţǎ a victimei, presupune
cunoaşterea de cǎtre fǎptuitor a condiţiei precare a victimei şi hotǎrârea acestuia de
a se folosi de aceastǎ stare pentru a o ucide.
25
26
Fapta prezintǎ un grad de pericol social mai grav din punct de vedere
obiectiv (neputinţa victimei), cât şi din punct de vedere subiectiv (perversitatea
fǎptuitorului care a ucis profitând de aceastǎ împrejurare).
e. prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane:
Omorul sǎvârşit în astfel de situaţii este mai grav, deoarece cu cât sunt mai
multe victime cu atât fapta este mai periculoasǎ. Se îndeplineşte aceastǎ agravantǎ
când autorul foloseşte pentru sǎvârşirea infracţiunii metode ca: bombe, gaze,
incendii, armament.
Aceastǎ agravantǎ poate sǎ reiasǎ din mijloacele folosite de autor, dar şi din
împrejurǎrile în care se comite fapta (într-o salǎ de curs).
f. în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei:
Aceastǎ circumstanţǎ are în vedere, de regulǎ, omorul care se comite dintr-
un sentiment de nemulţumire sau de rǎzbunare pentru modul în care victima, în
cadrul îndatoririlor de serviciu, a satisfǎcut interesele ori pretenţiile autorului.
Existǎ aceastǎ circumstanţǎ şi atunci când autorul ucide pentru a împiedica victima
sǎ-şi exercite atribuţiile de serviciu.
În cazul în care victima îndeplineşte o funcţie importantǎ pe linie de stat sau
politicǎ, fapta se încadreazǎ în art. 160 C. pen. dacǎ îndeplineşte şi celelalte
condiţii.
g. pentru a se sustrege ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire, arestare
ori de la executarea unei pedepse:
Pericolul sporit al omorului sǎvârşit în astfel de situaţii decurge din scopul
urmǎrit de fǎptuitor. De ex. autorul comite un omor pentru a nu fi tras la
rǎspundere penalǎ. Nu se aplicǎ aceastǎ agavantǎ în cazul în care urmǎrirea nu a
început.
h. pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni:
Pentru existenţa acestei agravante este necesarǎ şi suficientǎ dovada
scopului urmǎrit, indiferent dacǎ acest scop s-a realizat sau nu. De ex. fapta
autorului care, urmǎrind sǎ aibǎ raport sexual cu victima, nu a oprit maşina la
insistenţele acesteia, determinând-o astfel sǎ sarǎ din maşinǎ, accidentându-se
mortal. În speţǎ nu este relevant cǎ inculpatul n-a reuşit sǎ consume violul,
hotǎrâtor fiind scopul urmǎrit, şi anume, împiedicarea victimei de a se salva.
Acest text de lege se referǎ şi la tentativǎ, nu numai la infracţiunile
consumate. În cazul în care scopul s-a realizat, va exista un concurs de infracţiuni.
i. în public:
Omorul sǎvârşit într-o asemenea împrejurare evidenţiazǎ o periculozitate
sporitǎ a fǎptuitorului, iar fapta are un mare ecou social, determinând o
nesiguranţǎ publicǎ. Prin loc public se înţeleg situaţiile prevǎzute în art. 152 C.
pen.
OMORUL DEOSEBIT DE GRAV (art. 176C. pen.)

“Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:
26
27
a. prin cruzimi;
b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;
c. de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor;
d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii;
e. asupra unei femei gravide;
f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în
legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;
g. de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în
legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de de al 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor drepturi;
a. prin cruzimi;
Este o circumstanţǎ foarte des întâlnitǎ în practicǎ. Astfel, Dicţionarul
Juridic defineşte cruzimea ca „o manifestere de ferocitate în comiterea unei
infracţiuni de naturǎ sǎ provoace suferinţe prelungite victimei. ”
Actele de cruzime comise de fǎptuitor provoacǎ implicit şi un sentiment de
oroare celor din jur, ori de groazǎ.
Ex. în acest sens pot fi: stropirea victimei cu benzinǎ, dupǎ care i s-a dat
foc, aplicarea de lovituri care zdrobesc globii oculari, tǎierea victimei cu o lamǎ în
zone nevitale, dar totuşi pentru a-i provoca moartea.
Omorul sǎvârşit în asemenea situaţii este deosebit de grav, deoarece
infractorul urmǎreşte un rezultat dublu: provocarea de suferinţe fizice şi moartea
victimei.
b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;
Aceastǎ circumstanţǎ are ca element specific nu o pluralitate de victime,ci
voinţa infractorului de a ucide mai multe persoane în aceeaşi împrejurare.
Agravanta se aplicǎ numai dacǎ se produce efectiv moartea a cel puţim douǎ
persoane.
Pentru incidenţa agravantei, autorul trebuie sǎ aibǎ reprezentarea
consecinţelor constând în uciderea a cel puţin douǎ persoane. Ex. aruncarea unei
bombe care a ucis mai multe persoane, otrǎvirea unor fântâni.
Dacǎ fǎptuitorul demonstreazǎ intenţia de a ucide o singurǎ persoanǎ prin
mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane, atunci el va rǎspunde cfm.
art 175 lit. e.
c. de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor;
Aceasta are la bazǎ antecedenţa penalǎ a infractorului, care demonstreazǎ
cǎ acesta nu s-a îndreptat. Pentru aplicarea acesteia nu se vor lua în calcul faptele
de omor sǎvârşite într-o stare care înlǎturǎ caracrerul penal al faptei - legitimǎ
apǎrare.
Aceastǎ antecedenţǎ penalǎ va exista chiar dacǎ pentru omorul sǎvârşit a
intervenit amnistia, graţierea ori prescripţia sau dacǎ acesta a fost reabilitat.
27
28
La stabilirea sancţiuni, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni sau

ale recidivei. Aceastǎ agravantǎ esre personalǎ, deci ea nu se rǎfrânge şi asupra
altor participanti.
d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii:
Împrejurarea care atribuie acestui omor un caracter mai grav constǎ în
scopul special urmǎrit de fǎptuitor. Se va aplica art. 176 lit. d când se stabileşte cǎ
fǎptuitorul a suprimat cu intenţie viaţa unui om, pentru a crea condiţiile favorabile
sǎvârşirii sau ascunderii unei tâlhǎrii sau piraterii.
Aceastǎ condiţie trebuie sǎ fi existat în momentul sǎvârşirii omorului. Ea
este o circumstanţǎ personalǎ şi deci nu este opozabilǎ şi celorlalţi participanţi,
afarǎ de cazul în care aceştia au acţionat şi ei cu acelaşi scop.
Omorul sǎvârşit în aceastǎ împrejurare se deosebeşte de tâlhǎria care a avut
ca urmare moartea vintimei, deoarece în acest caz fǎptuitorul nu acţioneazǎ cu
intenţia de a ucide victima ci de a o deposeda de un bun, forma de vinovǎţie cu
care se comite fapta fiind praeterintenţia.
e. asupra unei femei gravide;
O asemenea faptǎ produce moartea a douǎ fiinţe, lezând respectul faţǎ de
produsul concepţiei. Nu are semnificaţie stadiul sarcinii, legea neprecizând acest
lucru. Starea de graviditate trebuie sǎ fie realǎ. Dacǎ fǎptuitorul sǎvârşeşte omorul
ştiind cǎ victima este gravidǎ, ea nefiind, agravanta nu va opera.
În momentul sǎvâşirii faptei, autorul trebuie sǎ cunoascǎ starea victimei, în
caz contrar operând eroarea de fapt. Cu toate cǎ, legea nu precizeazǎ ar mai fi de
menţionat cǎ, starea de graviditate a victimei ar trebui sǎ fie vizibilǎ.
f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau
în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se
pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de de al 15 la 25 de ani şi
g. de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul
sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
Raţiunea acestei agravante decurge din calitatea subiectului pasiv şi/sau
activ de purtǎtor al autotitǎţii de stat, fie ca procuror, judecǎtor, poliţist sau
jandarm. Aceste persoane intrǎ în categoria persoanelor care se ocupǎ cu
reprimarea fenomenului infracţional.
Subiectul pasiv trebuie sǎ se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau fapta sǎ
se comitǎ în pegǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
victimei.
PRUNCUCIDEREA (art.177 C.pen.)

“Uciderea copilului nou-nǎscut, sǎvârşitǎ imediat dupǎ naştere de cǎtre
mama aflatǎ într-o stare de tulburare pricinuitǎ de naştere, se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani.”
28
29

persoanei;
ocrotesc dreptul la viaţǎ oricǎrui nou-nǎscut. Dupǎ cum se ştie dreptul la viaţǎ
apare în momentul expulzǎrii copilului din corpul mamei. Nu are relevanţǎ dacǎ
copilui este sǎnǎtos sau nu, important este ca el sǎ fie în viaţǎ.
- obiectul material - este corpul nou-nǎscutului.
- subiectul activ - este calificat, în persoana mamei nou-nǎscutului, imediat
dupǎ naştere. Cel care ajutǎ la sǎvârşirea infracţiunii poate fi dupǎ caz complice
sau instigator. Pruncuciderea reprezintǎ o formǎ mai uşoarǎ de omucidere.
Totodatǎ, mama trebuie sǎ se fi aflat într-o puternicǎ tulburare pricinuitǎ de actul
naşterii şi nu de un conflict exterior.Aceste douǎ condiţii trebuie îndeplinite
cumulativ. Dacǎ lipseşte aceastǎ stare, mama va rǎspunde pentru omor calificat.
- subiectul pasiv - este calificat în persoana nou-nǎscutului, indiferent dacǎ
este nǎscut din cǎsǎtorie sau din afara acesteia. Durata maximǎ a stǎrii de nou-
nǎscut este de 10-14 zile - atât timp cât dureazǎ urmele naşterii.
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiue sau inacţiune de
ucidere (aplicarea de lovituri, lǎsarea acestuia în frig, înfometarea copilului). Toate
acestea trebuie fǎcute „imediat dupǎ naştere” şi datoritǎ tulburǎrilor în care se
gǎsea mama dupǎ naştere.
- urmarea imediatǎ - moartea copilului nou-nǎscut. Dacǎ se produce un alt
rezultat-o vǎtǎmare gravǎ, nu va cǎdea în sfera penalului, deoarece tentativa nu se
mai pedepseşte.
3B. Latura subiectivǎ :
- forma de vinovǎţie - intenţia, fiind în acest caz incompatibilǎ cu
premeditarea, deoarece pruncuciderea este o infracţiune spontanǎ.
FORME:
1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se produce moartea nou-nǎscutului.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 7 ani.
UCIDEREA DIN CULPǍ (art. 178 C. pen.)

29
30
“Uciderea din culpǎ a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 1

la 5 ani.
Uciderea din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a
mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei funcţi sau meserii, ori pentru
efectuarea unei anume activitǎţi, se pedepseşte cu închisoare da la 2 la 7 ani.
Când uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un conducǎtor
de vehicul cu tracţiune mecanicǎ, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ ce
depǎşeşte limita legalǎ sau care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice
altǎ persoanǎ în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de
ebrietate.
Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai multor
persoane, la maximul pedepselor prevǎzute în alin.precedente se poate adǎuga
un spor de pânǎ la 3 ani.”
persoanei;
ocrotesc dreptul la viaţǎ, chiar şi în cazul faptelor sǎvârşite din culpǎ, cu toate cǎ
suprimarea vieţii unei persoane în asemenea condiţii este mai puţin gravǎ raportatǎ
la celelalte infracţiuni de omor.
- obiectul material - este corpul persoanei ucise.
- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Dar, uneori
legea cere o anumitǎ calitate - conducǎtor auto. Cât priveşte coautoratul, în
doctrinǎ sunt mai multe opinii care confirmǎ sau infirmǎ posibilitatea acestuia.
- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ. Aceeaşi persoanǎ poate fi de cele
mai multe ori atât subiect activ cât şi subiect pasiv al infracţiunii.
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune sau inacţiune de
ucidere din culpǎ. În acest caz nu avem o infracţiune violentǎ, premeditatǎ sau prin
cruzimi ci o conduitǎ greşitǎ a autorului într-o situaţie periculoasǎ (conducerea
unui autovehicul, mânuirea unui agregat). Dacǎ fǎptuitorul s-a folosit însǎ de
aceste instrumente pentru a produce moartea persoanei, nu va mai opera incidenţa
acestui articol.
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ nu se produce aceastǎ
urmare, încadrarea juridicǎ a faptei va fi de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ.
- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie întotdeauna stabilitǎ, astfel încât sǎ se
cunoascǎ în concret fapta care a dus la acest rezultat. Nu va exista legătură de
30
31
cauzalitate dacǎ între acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ s-au interpus

factori externi.Totodatǎ nu va exista legătură de cauzalitate dacǎ fǎptuitorul, în
momentul sǎvârşirii faptei, nu-şi putea reprezenta urmǎrile faptelor sale (caz
fortuit).
- forma de vinovǎţie - culpa simplǎ sau cu prevedere.

FORME:
1. actele preparatorii - nu sunt posibile;
2. tentativa - nu este posibilǎ;
3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se produce moartea persoanei.
MODALITǍŢI: Uciderea din culpǎ cunoaşte 3 forme agravate:
a. Uciderea din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a
mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei funcţi sau meserii, ori pentru
efectuarea unei anume activitǎţi, se pedepseşte cu închisoare da la 2 la 7 ani.
În aceastǎ agravantǎ se includ de obicei accidentele de circulaţie. Aici
intervine culpa profesionalǎ, când şoferii sunt obligaţi sǎ reducǎ viteza pânǎ la
evitarea oricǎrui pericol. În activitatea medicalǎ se poate reţine culpa profesionalâ
în cazul unei consultaţii superficiale a bolnavului.
Astfel, de ex. existǎ rǎspunderea penalǎ a chirurgului care, dupǎ efectuarea
operaţiei a uitat o compresǎ în corpul victimei şi aceasta a decedat.
b.Când uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un
conducǎtor de vehicul cu tracţiune mecanicǎ, având în sânge o îmbibaţie
alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ sau care se aflǎ în stare de ebrietate,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice
altǎ persoanǎ în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de
ebrietate.
În acest caz subiectul activ este calificat în sensul cǎ este un conducǎtor
auto. De menţionat cǎ, starea de ebrietate nu este sinonimǎ cu starea în care şoferul
are în corp o anumitǎ îmbibaţie alcoolicǎ. Aceastǎ agravantǎ îşi are raţionamentul
în aceea cǎ între alcoolism şi ingracţionalitate existǎ o strânsǎ legǎturǎ. Dupǎ unii
autori aceastǎ agavantǎ ar îndeplini condiţiile concursului de infracţiui, iar dipǎ
alţii aceasta ar fi o infracţiune comlpexǎ. Însǎ cei mai mulţi tind cǎtre prima
opinie.
c.Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai multor
persoane, la maximul pedepselor prevǎzute în alin. precedente se poate adǎuga
un spor de pânǎ la 3 ani.”Aceastǎ agravantǎ are în vedere situaţia în care printr-o
sg. faptǎ se cauzeazǎ moartea a 2 sau mai multor persoane.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 1 la 5 ani în forma tip şi
31
32
- închisoare de la 2 la 7 ani sau de la 5 la 15 ani în forma agravatǎ, care poate fi

sporitǎ cu 3 ani.
DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII (art. 179C. pen.)

“Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacǎ
sinuciderea sau încercarea a avut loc, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7
ani.
Când fapta prevǎzutǎ în alin. precedent s-a sǎvârşit faţǎ de un minor sau
faţǎ de o presoanǎ care nu era în stare sǎ-şi dea sema de fapta sa, ori nu putea
sǎ fie stǎpânǎ pe ele, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
persoanei;
ocrotesc dreptul la viaţǎ oricǎrui om, incriminâd faptele care instigǎ la
autosuprimarea vieţii.
- obiectul material - este corpul persoanei care s-a sinucis sau care a
încercat sǎ se sinucidǎ.
posibilǎ sub toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat
-minor sau iresponsabil.
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de determinare sau
înlesnire a sinuciderii, ori de convingere a acesteia sǎ se sinucidǎ. Când
constrângerea victimei este de asemenea naturǎ încât nu lasǎ acestuia nici o
posibilitate concretǎ de a acţiona altfel, ori de a se împotrivi, fǎptuitorul va
rǎspunde pentru infracţiunea de omor. Cel care sileşte o persoanǎ sǎ se sinucidǎ va
rǎspunde tot pentru omor. În cazul acestei infracţiuni, hotǎrârea aparţine
subiectului pasiv.
- urmarea imediatǎ - sinuciderea persoanei sau încercarea de a se
sinucide.

FORME:
1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;
32
33
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce sinucidrea sau când
încercarea de sinucidere a avul loc.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când:
a. când fapta se sǎvârşeşte asupra unui minor;
b. când fapta se sǎvârşeşte asupra unui iresponsabil (în sensul art.48 C.pen.)
În ambele situaţii este necesar ca fǎptuitorul sǎ fi cunoscut starea victimei, în caz
contrar agravanta nu se reţine.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 7 ani - în forma tip şi
- închisoare de la 3 la 10 ani - în forma agravatǎ.
LOVIREA ŞI VǍTǍMAREA INTEGRITǍŢII CORPORALE SAU A

SǍNǍTǍŢII
LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE (art. 180 C. pen.)

“Lovirea sau orice acte de violenţǎ cauzatoare de suferinţe fizice se
pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
Faptele prevǎzute la alin. 1 sǎvârşite asupra membrilor de familie se
pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendǎ.
Lovirea sau actele de violenţǎ care au pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ
pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
Faptele prevǎzute în alin. precedent sǎvârşite asupra membrilor familiei
se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendǎ.
Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei
vǎtǎmate. În cazul alin 1¹ şi 2¹ acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din oficiu.
Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele
şi în cazul în care acţiunea penalǎ a fost pusǎ în mişcare din oficiu.”
persoanei;
ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o
persoanǎ oarecare sau membru de familie.
- obiectul material - este corpul persoanei.
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate
formele sale. Dacǎ loviturile sunt exercitate de un funcţionar în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, atunci vom avea infracţiunea de purtare abuzivǎ. În forma
agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ.
33
34
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat -

membru de familie.
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau acte
de violemţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal.
- urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe
fizice.

FORME:
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ
a persoanei sau când se produc suferinţe fizice.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când:
a. fapta se sǎvârşeşte asupra membrilor de familie
b. când fapta produce leziuni ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel
mult 20 de zile. Nu intrǎ în acest termen durata concediului medical.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 3 ani - în forma tip şi
- închisoare de la 6 luni la 1 an, de la 3 luni la 2 ani, de la 1 la 2 ani - în forma
agravatǎ.
VǍTǍMAREA CORPORALǍ (art.181 C.pen.)

„ Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o
vǎtǎmare care necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Faptele prevǎzute la alin. 1 sǎvârşite asupra membrilor de familie se
pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendǎ.
vǎtǎmate. În cazul alin. 1¹ acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din oficiu.
Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele
şi în cazul în care acţiunea penalǎ a fost pusǎ în mişcare din oficiu. ”
persoanei;
34
35
ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o
2B.Subiecţii infracţiunii:
posibilǎ sub toate formele sale. Dacǎ loviturile sunt exercitate de un funcţionar în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, atunci vom avea infracţiunea de purtare
abuzivǎ. În forma agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat -
membru de familie.
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau acte
de violenţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau
obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata îngrijirilor medicale
nu depǎşeşte 60 de zile.
- urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe
fizice.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri
poate îmbrǎca şi forma praeterintenţiei.

FORME:
a persoanei sau când se produc suferinţe fizice a cǎror vindecare nu depǎşesc 60 de
zile.
MODALITǍŢI:Fapta este mai gravǎ atunci când ea se sǎvârşeşte asupra
membrilor de familie;
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 5 ani - în forma tip şi de la 1 la 5 ani - în forma
agravatǎ.
VǍTǍMAREA CORPORALǍ GRAVĂ(art.182 C. pen.)

„Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o
vǎtǎmare care necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult 60 de zile
se pedrpseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
35
36
Dacǎ fapta a produs vreuna din urmǎtoarele consecinţe: pierderea unui

simţ sau organ, încetarea funcţionǎrii acestuia, o infirmitate permanentǎ fizicǎ
sau psihicǎ, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Când fapta a fost sǎvârşitǎ în scopul producerii consecinţelor prevǎzute
la alin 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Tentativa faptei prevǎzutǎ în alin. 3 se pedepseşte.”
persoanei;
ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indiferent cǎ este o
formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ.
- elementul material - se poate sǎvârşi printr-o acţiune de lovire sau acte
de violenţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau
obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata îngrijirilor medicale
depǎşeşte 60 de zile sau produce una din urmǎtoarele consecinţe:
- pierderea unul simţ sau organ ori încetarea funcţionǎrii acestuia (scoaterea unui
ochi, tǎierea unei urechi);
- producerea unei infirmitǎţi fizice sau psihice permanente;
- sluţirea, care poate consta în schimbarea înfǎţişǎrii (şi ea trebuie sǎ fie
permanentǎ);
- avortul - cu condiţia ca fǎptuitorul sǎ cunoascǎ aceastǎ stare;
- punerea în primejdie a vieţii persoanei. Totuşi fǎptuitorul nu urmǎreşte sǎ omoare
victima.
- urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei, provocarea de suferinţe fizice
sau punerea în primejdie a vieţii persoanei.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri
poate îmbrǎca şi forma praeterintenţiei.

FORME:
36
37
2. tentativa - se pedepseşte numai în cazul alin. 3;

a persoanei sau când se produc suferinţe fizice a cǎror vindecare depǎşesc 60 de
zile.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când faptuitorul acţioneazǎ în
scopul producerii consecinţelor prevǎzute în alin. 1 şi 2.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 10 ani şi de la 3 la 12 ani - în forma agravatǎ.
LOVIRILE SAU VǍTǍMǍRILE CAUZATOARE DE MOARTE (art.183

C.pen)
“Dacǎ vreuna din faptele prevǎzute în art. 180-182 a avut ca urmare
moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.”
persoanei ;
ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane. Aceastǎ infracţiune
este de fapt o formǎ agravatǎ a infracţiunilor prevǎzute în art. 180 – 182 C. pen.
formele sale.
- elementul material - se poate sǎvârşi printr-o acţiune de lovire sau
înbrâncire. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau
obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ, moartea victimei se
produce din culpǎ.
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei.
- forma de vinovǎţie - praeterintenţia. Lovirea victimei se produce cu
intenţie, însǎ moartea se produce din culpǎ. Dacǎ se reţine intenţia autorului de a
produce moartea victimei atunci se va exista infracţiunea de omor.

FORME:
37
38

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce moartea victimei.
Dacǎ aceasta nu se produce, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de lovire sau
vǎtǎmare corporalǎ.
MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agaravate
analizate la infracţiunile prevǎzute la art. 180 - 182.
SANCŢIUNI: închisoare de la 5 la 15 ani. Sancţiunea este mai micǎ în
comparaţie cu cea de la omor, deoarece în acest caz moartea se produce din culpa
autorului.
VǍTǍMAREA CORPORALǍ DIN CULPǍ (art. 184 C. pen.)

“Fapta prevǎzutǎ la art. 180 alin. 2 şi 2¹, care a pricinuit o vǎtǎmare ce
necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea
prevǎzutǎ în art. 181, sǎvârşite din culpǎ, se pedepsesc cu închisoare de la o
lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
Dacǎ fapta a avut vreuna din urmǎrile prevǎzute la art. 182 alin. 1 şi 2,
pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Când sǎvârşirea faptei prevǎzute în alin.1 este urmarea nerespectǎrii
dispoziţiilor legale sau a mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii
sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitǎţi, pedeapsa este
închisoarea de la3 luni la 2 ani sau amenda.
Fapta prevǎzutǎ în alin. 2 dacǎ este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor
legale sau mǎsuriloe de prevedere arǎtate în alin. precedent se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 3 şi 4 sunt sǎvârşite de cǎtre o persoanǎ
care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani, în
cazul alin. 3, şi închisoarea de la 1 la 5 ani în cazul alin. 4.
Pentru faptele prevǎzute în alin.1 şi 3, acţiunea penalǎ se pune în
mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor
înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
persoanei;
ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane.
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal.
38
39
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau orice
acte de violenţǎ. Ne vom gǎsi în prezenţa acestei infracţiuni numai dacǎ durata
îngrijirilor medicale este cuprinsǎ între 10 şi 60 de zile. Dacǎ acestea nu depǎşesc
10 zile fapta nu se încadreazǎ în acest art.
- urmarea imediatǎ - producerea vreuneia din urmǎrile menţionate în art.
180, 181 şi 182.
- forma de vinovǎţie - culpa simplǎ sau cu prevedere.

FORME:
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos
cerut de norma de incriminare.
MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
- când îngrijirile medicale depǎşesc 60 de zile;
- când aceasta este urmarea nerespectǎrii unor dispoziţii legale sau de
prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii;
- când autorul se aflǎ în stare de ebrietate;
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau amendǎ –în forma tip şi
- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ, închisoare de la 6 luni la 3 ani,
închisoare de la 1 la 5 ani – în forma agravatǎ.
PROVOCAREA ILEGALǍ A AVORTULUI (art. 185 C. pen.)

“Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, sǎvârşitǎ în vreuna
din urmǎtoarele împrejurǎri:
a. în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizare în acest
scop;
b. de cǎtre o persoanǎ care nu are calitatea de medic de specialitate;
c. dacǎ vârsta sarcinii a depǎşit 14 sǎptǎmâni, se pedepseşte cu închisoare de la
6 luni la 3 ani.
“Întreruperea cursului sarcinii, sǎvârşitǎ în orice condiţii fǎrǎ
consimţǎmântul femeii însǎrcinate, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani
şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ prin faptele prevǎzute în alin. 1 şi 3 s-a cauzat femeii însǎrcinate
vreo vǎtǎmare corporalǎ gravǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea unor drepturi, iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea femeii
39
40
însǎrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor

drepturi.
În cazul când fapta prevǎzutǎ in alin. 2 şi 3 a fost sǎvârşitǎ de un medic,
pe lângǎ pedeapsa închisorii, se va aplica şi interdicţia exercitǎrii profesiei de
medic, potrivit art. 64 lit. c.
Tentativa se pedepseşte.
Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuatǎ de medic :
a. dacǎ întreruperea cursului sarcinii este necesarǎ pentru a salva viaţa,
sǎnǎtatea sau ingritatea corporalǎ a femeii însǎrcinate de la un pericol grav şi
iminent şi care nu putea fi înlǎturat altfel ;
b. în cazul prevǎzut în alin.1 lit. c, când întreruperea cursului sarcinii se
impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale ;
c. în cazul prevǎzut în alin. 2 când femeia însǎrcinatǎ s-a aflat în imposibilitatea
de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive
terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.
persoanei;
ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane împotriva faptelor
de întreruprere ilegalǎ a cursului sarcinii. Totodatǎ se mai iau în vedere şi relaţiile
sociale cu privire la libertatea femeilor însǎrcinate de a decide singure dacǎ
pǎstreazǎ sau nu fructul concepţiei.
- obiectul material - este corpul femeii însǎrcinate, precum şi al fǎtului,
asupra cǎrora se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.
- subiectul activ - orice persoanǎ (moaşe, medici care nu sunt de
specialitate, chiar şi un medic ginecolog care efectueazǎ întreruperea fǎrǎ
consimtǎmântul femeii).
- subiectul pasiv - este femeia însǎrcinatǎ.
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune susceptibilǎ sǎ
provoace întreruperea cursului sarcinii. Mijloacele pot fi: interne (administrarea
unor substanţe avortive) şi externe (aplicarea de lovituri). Dacǎ fǎtul a decedat ca
urmare a unui fenomen natural, fapta nu va mai constitui infracţiune.
- urmarea imediatǎ - expulzarea produsului concepţiei, fie uciderea fǎtului
înǎuntrul uterului.
40
41
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Fǎptuitorul trebuie sǎ cunoascǎ

starea de graviditate a victimei, iar în alin. 3 forma de vinovǎţie este
praeterintenţia.

FORME:
1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte;
cerut de norma de incriminare şi anume uciderea fǎtulului.
a. întreruperea cursului sarcinii, sǎvârşitǎ în orice condiţii fǎrǎ
consimţǎmântul femeii însǎrcinate, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi
b. dacǎ prin faptele prevǎzute în alin. 1 şi 3 s-a cauzat femeii însǎrcinate
vreo vǎtǎmare corporalǎ gravǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
c. iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea femeii însǎrcinate, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 3 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 7 ani, închisoare de la 3 la 10 ani, închisoare de la 5 la 15
ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.
CAUZE DE NEPEDEPSIRE:
Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuatǎ de medic:
a. dacǎ întreruperea cursului sarcinii este necesarǎ pentru a salva viaţa,
sǎnǎtatea sau integritatea corporalǎ a femeii însǎrcinate de la un pericol grav şi
iminent şi care nu putea fi înlǎturat altfel;
b. în cazul prevǎzut în alin. 1 lit. c, când întreruperea cursului sarcinii se
impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;
c. în cazul prevǎzut în alin. 2 când femeia însǎrcinatǎ s-a aflat în
imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea
din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTǍŢII PERSOANEI
LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL (art. 189 C. pen.)

“Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu
În cazul în care fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale,
prin rǎpire, de o persoanǎ înarmatǎ, de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ
41
42
sau dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avantaj,
prcum şi în cazul în care victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori
sǎnǎtatea sau viaţa îi este pusǎ în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la
15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţioneazǎ şi lipsirea de
libertate a unei persoane sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea
prostituţiei.
Dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o
persoanǎ juridicǎ, o organizaţie internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un
grup de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 18 ani.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care
face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani,
în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de
la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.
Dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevǎzute în alin. 1-4 se pedepseşte.
Constituie tentativǎ şi producerea sau procurarea mijloacelor, a
instrumentelor sau luarea de mǎsuri în vederea comiterii faptei prevǎzute în
alin. 4.”
persoanei;
ocrotesc libertatea persoanei, adicǎ posibilitatea acesteia de a se mişca liber şi de a
acţiona dupǎ propria sa voinţǎ.
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele
sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. Dacǎ acesta este minor, fapta va fi mai
gravǎ.
- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune prin care se
produce lipsirea de libertate a persoanei. Acest lucru se poate realiza chiar în
locuinţa subiectului pasiv. În mod obligatoriu lipsirea de libertate trebuie sǎ aibǎ
un caracter ilegal, în caz contrar, fapta nu va fi infracţiune. Nu are relevanţǎ penalǎ
nici restrângerea libertǎţii inpusǎ de activitatea desfǎşuratǎ de subiect - militarii în
termen, sportivii din cantonamente.
42
43
- urmarea imediatǎ - constǎ în imposibilitatea victimei de a se mişca liber

conform voinţei sale.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fapta a avut ca
urnare moartea victimei, forma de vinovǎţie este în acest caz praeterintenţia.

FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile şi se pedepsesc numai în cazul formelor
agravate;
cerut de norma de incriminare şi anume imposibilitatea victimei de a se mişca
liber.
MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
- când fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale;
- prin rǎpire;
- de o persoanǎ înarmatǎ;
- de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ;
- dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avanta ;
- victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea sau viaţa îi este
pusǎ în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
- lipsirea de libertate a unei persoane sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la
practicarea prostituţiei- închisorii de la 7 la 15 ani;
- dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanǎ
juridicǎ, o organizaţie internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un grup de persoane
sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.
- dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face
parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul
alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20
de ani, în cazul alin. 4.
- dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 15 la 25 de ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 la 10 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 7 la 15 ani, închisoare de la 7 la 18 ani, închisoare de la 10 la 20
de ani, închisoare de la 15 la 25 de ani - în forma agravatǎ.
SCLAVIA (art. 190C. pen.)

“Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul
de sclavi, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor
drepturi.
43
44
persoanei ;
ocrotesc libertatea persoanei împotriva actelor de punere sau menţinere a unei
persoane în stare de sclavie.
sale.
- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune prin care se
produce lipsirea de libertate a persoanei. Sclavia se deosebeşte de lipsirea de
libertate deoarece în acest caz victima devine un lucru. Elementul material se
poate sǎvârşi prin: punerea, ţinerea în stare de sclavie sau traficul de sclavi. Dupǎ
cum se poate observa, aceastǎ infracţiune poate îmbrǎca forme continui, şi
continuate.
- urmarea imediatǎ - constǎ în suprimarea completǎ a libertǎţii individuale
a persoanei.
3B.Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Nu are importanţǎ
dacǎ victima şi-a dat consimţǎmântul.
FORME :
1. actele preparatorii – sunt posibile nu se pedepsesc;
cerut de norma de incriminare şi anume suprimarea întregii libertǎţi a persoanei;
4. fapt epuizat - acesta este reprezentat de momentul în care înceteazǎ activitarea
infracţionalǎ.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
SUPUNEREA LA MUNCǍ FORŢATǍ SAU OBLIGATORIE (art.191C.pen)

“Fapta de a supune o persoanǎ, în alte cazuri decât cele prevǎzute de
dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau la o muncǎ
obligatorie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
44
45
persoanei;
ocrotesc libertatea oricǎrei persoane de a-şi alege munca şi de a o presta dupǎ
voinţa sa.
- obiectul material - nu are.
- elementul material - constǎ într-o acţiune de silire a unei persoane de a
presta o anume muncǎ sau obligarea acesteia la prestarea muncii ca şi când ar fi
fost obligatǎ sǎ o facǎ. Cfm. art. 39 alin. 2 din Constituţie nu constituie muncǎ
forţatǎ:
- serviciul militar;
- munca unei pers. condamnate;
- munca în stare de calamitate;
- urmarea imediatǎ - constǎ în prestarea unei munci fǎrǎ voia celui care
lucreazǎ.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Nu va intra sub
incidenţa legii penale eroarea fǎptuitorului asupra caracterului ilegal al mǎsurii de
a supune o pers. la o muncǎ forţatǎ.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
cerut de norma de incriminare şi anume s-a produs supunerea victimei la o muncǎ
forţatǎ, realizându-se o infracţiune continuǎ.
4. fapt epuizat - acesta este reprezentat de momentul în care înceteazǎ activitarea
infracţionalǎ.
SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 3 ani.
VIOLAREA DE DOMICILIU (art. 192 C. pen.)

45
46
„Pǎtrunderea fǎrǎ drept, în orice mod, într-o locuinţǎ, încǎpere,

dependinţǎ sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fǎrǎ consimţǎmântul
persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pǎrǎsi la cererea acesteia, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
În cazul în care fapa se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ, de 2 sau mai
multe persoane împreunǎ, în timpul nopţii sau prin folosire de calitǎţi
mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 acţiunea penalǎ se pune în mişcare la
plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ
rǎspunderea penalǎ. ”
persoanei ;
ocrotesc libertatea oricǎrei persoane sub aspectul vieţii domestice. Cfm. art. 27 din
Constituţie domiciliul şi reşedinţa persoanei sunt inviolabile.
- obiectul material - este reprezentat de încǎperea, dependinţa sau locul
împrejmuit ţinând de acestea.
posibilǎ în toate formele sale. Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi proprietarul care
pǎtrunde în locuinţǎ fǎrǎ consimţǎmântul chiriaşului.
- subiectul pasiv - este cel care foloseşte locuinţa, încǎperea, dependinţa în
mod legal.
- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune -pǎtrunderea fǎrǎ
drept sau refuzul de a pǎrǎsi încǎperea. Nu va intra sub incidenţa legii penale
situaţia în care se pǎtrunde într-o încǎpere cu forţa, dar cu mandat sau în orice alt
mod legal.
- urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii persoanei prin vreuna
din modalitǎţile de mai sus.

FORME:
46
47

cerut de norma de incriminare şi anume pǎtrunderea fǎrǎ drept într-o încǎpere fǎrǎ
consimţǎmântul victimei.
a. când fapta se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ;
b. de 2 sau mai multe persoane împreunǎ;
c. în timpul nopţii sau;
d. prin folosire de calitǎţi mincinoase.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 4 ani - în forma tip şi
- închisoare de 3 la 10 ani - în forma agravatǎ.
AMENINŢAREA (art. 193 C. pen.)

“Fapta de a ameninţa o persoanǎ cu sǎvârşirea unei infracţiuni sau a
unei fapte pǎgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude
apropiate, dacǎ este de naturǎ sǎ alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 1 an sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi
sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea care a format obiectul
ameninţǎrii.
vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penelǎ.”
persoanei;
ocrotesc libertatea psihicǎ oricǎrei persoane. Faptele de ameninţare creazǎ o stare
de temere, de nelinişte a persoanei ameninţate.
- obiectul material - nu existǎ.
sale.
- subiectul pasiv - este persoana ameninţatǎ. În doctrina juridicǎ s-a
apreciat cǎ noul-nǎscut, bolnavul în stare de comǎ, ori alienatul mintal sau cel aflat
în stare de beţie completǎ nu pot fi sub. pasivi ai infracţiunii de ameninţare
deoarece nu au capacitatea de a conştientiza acest lucru.
- elementul material - constǎ într-o acţiune de ameninţare a unei persoane
de insuflare a temerii cǎ victima va fi supusǎ unui pericol sau cǎ soţul ori rudǎ
apropiatǎ vor suferii un rǎu. Aceastǎ acţiune poate fi sǎvârşitǎ direct, prin orice
47
48
milloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte sau indirect, adicǎ printr-o terţǎ
persoanǎ. În orice caz aceastea trebuie sǎ aibǎ o relevanţǎ penalǎ, sǎ aibǎ ca obiect
sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pǎgubitoare indiferent de gravitate.
Dacǎ din atitudinea fǎptuitorului rezultǎ cǎ nu va trece la sǎvârşirea faptei , nu va
fi incident acest articol. Dacǎ ameninţarea se referǎ la sǎvârşirea unei infracţiuni şi
apoi se trece la sǎvârşirea acesteia, atunci infracţiunea de ameninţare este absorbitǎ
în infracţiunea care s-a sǎvârşit. În cazul în care fǎptuitorul amenintǎ victima cu
moartea, arǎtându-i un cuţit şi spunându-i cǎ o va omorî, fǎrǎ a trece însǎ la
executarea acestei fapte - fapta se încadreazǎ în acest art. În situaţia în care acesta
trece la sǎvârşirea faptei, fǎrǎ a se produce moartea persoanei, fapta va constitui
tentativǎ de omor.
- urmarea imediatǎ - constǎ în crearea unei stǎri de alarmare a victimei.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Exprimarea unor
cuvinte din culpǎ susceptibile de a fi interpretate de o persoanǎ ca alarmante
pentru ea nu constituie infracţiune.
FORME:
cerut de norma de incriminare şi anume insuflarea unei temeri persoanei
ameninţate
SANCŢIUNI:închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa
aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi sacţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea care a
format obiectul ameninţǎrii.
ŞANTAJUL (art. 194 C. pen.)

“Constrângerea unei persoane, prin violenţǎ sau ameninţare, sǎ dea, sǎ
facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva, dacǎ fapta este comisǎ spre a dobândi în
mod injust un folos, pentru sine sau penrtu altul, se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 5 ani.
Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei
fapte reale sau imaginare, compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ,
pentru soţul acesteia sau pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este închisoarea de
la 2 la 7 ani.”
persoanei;
48
49
ocrotesc libertatea psihicǎ oricǎrei persoane împtriva faptelor susceptibile sǎ
îngrǎdeascǎ posibilitatea celui şanajat de a voi şi de a dispune de acţiunile sale.
- obiectul material - de regulǎ nu existǎ.
sale.
- elementul material - constǎ într-o acţiune de constrângere, în sensul cǎ se
impune unei persoane sǎ dea, sǎ facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva împotriva
voinţei sale. Constrângerea se poate realiza prin violenţǎ sau ameninţare.
Violenţa trebuie sǎ se exercite în limitele prevǎzute în art. 180 C. pen. Dacǎ prin
folosirea violenţei se produe o vǎtǎmare corporalǎ, va exista un concurs de
infracţiuni.
Ameninţarea presupune efectuarea de cǎtre fǎptuitor a unui act care sǎ
inspire victimei temerea cǎ în viitor va suporta un rǎu, constând în sǎvârşirea unei
fapte pǎgubitoare. Violenţa şi ameninţarea trebuie sǎ constituie mijloace de a
exercita o constrângere asupra victimei. A da ceva înseamnǎ un act de deposedare
prin remiterea unui bun sau prin a suporta un prejudiciu. Şantajul este o infracţiune
îndreptatǎ în principal, nu împotriva patrimoniului ci împotriva libertǎţii psihice.
Infracţiunea de şantaj absoarbe infracţiunea de ameninţare.
Atenţie ! a nu se confunda cu infracţiunea de tâlhǎrie. Când deposedarea de un bun
se face prin acte de violenţǎ concomitente , va fi tâlhǎrie.
- urmarea imediatǎ - constǎ în îngrǎdirea libertǎţii psihice a persoanei,
creându-i o stare de temere.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.

FORME:
cerut de norma de incriminare şi anume insuflarea unei temeri persoanei şantajate.
Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte
reale sau imaginare, compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ, pentru soţul
acesteia sau pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
SANCŢIUNI:închisoare de la 6 luni la 5 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 7 ani – în forma agravatǎ.
49
50
VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENŢEI (art. 195 C. pen.)

“Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei
convorbiri sau comunicǎri efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace
de transmitere la distanţǎ, fǎrǎ drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ sustragerea, distrugerea sau
reţinerea unei corespondenţe, precun şi divulgarea conţinutului unei
corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisâ deschisǎ sai a fost deschisǎ din
greşealǎ ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunucǎri
interceptate, chiar în cazul în care fǎptuitorul a luat cunoştintǎ de acesta din
greşealǎ sau din întâmplare.
vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspundarea penalǎ.”
persoanei;
ocrotesc libertatea persoanei de a comunica prin intermediul corespondenţei cu
alte persoane.
- obiectul material - îl reprezintǎ corespondenţa violatǎ prin actul de
deschidere, sustragere, distrugere sau reţinere.
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Când fapta este
sǎvârşitǎ de un funcţionar, vom fi în prezanţa unui concurs ideal de infracţiuni
între violarea secretului corespondemţei şi abuz în serviciu contra intereselor
personale. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- elementul material - constǎ într-o acţiune de deschidere fǎrǎ drept a unei
corespondenţe adresate altuia, interceptarea unei convorbiri, sustragerea sau
distregerea ori divulgarea unor convorbiri sau comunicǎri interceptate.
- urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii de comunicare a
persoanei cu alţi oameni.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a
acestei fapte nu intrǎ sub incidenţa legii penale.
50
51
FORME:
cerut de norma de incriminare şi anume interceptarea în orice mod a
corespondenţei adresate altei persoane.
SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 3 ani.
DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL (art. 196 C. pen.)

“Divulgarea, fǎrǎ drept, a unor date, de cǎtre acela cǎruia i-au fost
încredinţate, sau de care a luat cunoştinţǎ în virtutea profesiei ori funcţiei, dacǎ
fapta este de naturǎ a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
persoanei;
ocrotesc libertatea persoanei de a i se respecta secretul datelor încredinţate celor
care exercitǎ o profesie sau o funcţie, la care este nevoitǎ sǎ apeleze.
- obiectul material - nu are.
- subiectul activ - orice calificat în sensul cǎ acesta este o persoanǎ care
exercitǎ o profesie sau o funcţie ce implicǎ obligarea de pǎstrare a secretului
(avocaţi, medici, farmacişti, preoţi).
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. Dacǎ sectetul se referǎ la 2 sau mai
multe persoane, va exista un concurs de infracţiuni, deoarece în cazul
infracţiunilor contra persoanei, pluralitatea subiecţilor pasivi este incompatibilǎ cu
infracţiunea continuatǎ şi cu unitatea naturalǎ de infracţiune.
- elementul material - constǎ într-o acţiune de divulgare a unor date din
partea persoanei obligate la pǎstrarea secretului, adicǎ o acţiune de dare în vileag,
de aducere la cunoştinţa altor persoane. Fapta se poate sǎvârşi şi printr-o inacţiune,
când autorul a lǎsat intenţionat la vedere acte şi documente care cuprind astfel de
date despre alte persoane. Obligaţia de nedivulgare este totalǎ. Aceastǎ divulgare
mai trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept, adicǎ sǎ nu existe o îndatorire legalǎ de a denunţa
acele secrete. Nu constituie divulgare fǎrǎ drept, atunci când a existat
51
52
consimţǎmântul persoanei. Totodatǎ aceastǎ faptǎ trebuie sǎ aducǎ prejudicii

materiale sau morale unei persoane.
- urmarea imediatǎ - constǎ în aducerea la cunoştinţa altor persoane a
unor date ce au un carecter confidenţial.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a
acestei fapte nu intrǎ sub incifenţa legii penale.
FORME:
cerut de norma de incriminare şi anume în momentul când s-a produs divulgarea.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALǍ
VIOLUL (art. 197 C. pen.)

“Actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi
sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibiliratea ei de a se
apǎra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi,
dacǎ:
a. fapta a fost sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreună;
b. victima se aflǎ în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în
tratamentul fǎptuitorului;
b¹. victima este membru al familiei;
c. s-a cauzat victimei o vǎtǎmare gravǎ a integritǎţii corporale sau a
sǎnǎtǎţii.
Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi, dacǎ victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacǎ fapta a avut ca
urmare moartea sau sunuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de 15 la 25
de ani şi interzicerea unor drepturi.
Acţiunea penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la
plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate.”
persoanei;
52
53
ocrotesc libertatea vieţii sexuale a oricǎrei persoane şi de a întreţine relaţii sexuale
dupǎ propria sa voinţǎ.
- obiectul material - corpul persoanei.
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia penalǎ
este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. Acesta poate fi chiar şi soţul autorului.
- elementul material - constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de
orice naturǎ cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex. Nu existǎ viol dacǎ nu
a avut loc un act sexual, ci numai un simplu contact al organelor sexuale. În acest
caz, dacǎ sub. pasiv este o minorǎ, va fi infracţiunea de corupţie sexualǎ. Violul
presupune un act sexual fǎrǎ a exista consimţǎmântul persoanei cu care se doreşte
a avea relaţia sexualǎ, realizându-se prin constrângere fizicǎ sau moralǎ sau prin
profitarea de starea victimei care se aflǎ în neputinţa de a-şi exprima voinţa.
Constrângerea trebuie exercitatǎ pentru a determina victima la o relaţie sexualǎ, iar
nu pentru a-i provoca alte suferinţe fizice sau psihice. Imposibilitatea victimei de a
se apǎra poate fi temporarǎ sau permanentǎ.
- urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii şi inviolabilitǎţii
sexuale a persoanei.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.

FORME:
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual forţat.
a. când fapta a fost sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreunǎ;
b. victima se aflǎ în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul
fǎptuitorului;
c. victima este membru al familiei;
d. s-a cauzat victimei o vǎtamere gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii;
e. dacǎ victima nu a împlinit vârsta de 15 ani;
f. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la10 ani şi interzicerea unor drepturi –în forma
tip şi închisoare de la 5 la 18 ani, de la 10 la 25 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi – în formǎ agravatǎ.
53
54
ACTUL SEXUAL CU UN MINOR (art. 198 C. pen.)

„Actul sexual, de orice naturǎ, cu o presoanǎ de sex diferit sau de acelaşi
sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepdeşte cu închisoare de la 3 la 10
ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţiuneazǎ actul esxual, de orice naturǎ, cu o
persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este
sǎvârşitǎ de tutore sau curator, ori de cǎtre supravefhetor, îngrijitor, medic
curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa , ori dacǎ fǎptuitorul
a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra
acesteia.
Dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de
acelaşi sex, care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea
sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii
de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit
constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Când fapta prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în împrejurǎrile prevǎzute
în art. 197 alin. 2 lit. b ori dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 4 au avut urmǎrile
prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. c, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi
Dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ”
persoanei;
ocrotesc libertatea vieţii sexuale, indifrent de sex, în perioada minoritǎţii.
- obiectul material - corpul prersoanei.
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate
formele sale. În cazul actului sexual cu o persoanǎ având vârsta între 15 şi 18 ani,
sub. activ trebuie sǎ fie tutore sau curator, îngrijitor, profesor, sducator (calificat).
- subiectul pasiv - orice persoanǎ minorǎ. Dacǎ victima din cauza vârstei
fragede nu avea posibilitatea de a-şi exprima voinţa, fapta va constitui viol.
54
55

orice naturǎ cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex cu consimţǎmântul
persoanei. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi în concurs cu infracţiunea de
seducţie.
- urmarea imediatǎ - constǎ în realizarea actului sexual.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Dacǎ victima, având o conformaţie
robustǎ, un corp dezvoltat şi prezentându-se celor din jur ca având o vârstǎ mai
mare, a creat convingerea fǎptuitorului cǎ are o vǎrstǎ mai mare, vor opera
prevederile art. 51 alin. 1 C. pen.

FORME :
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual.
a. dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de
acelaşi sex, care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau
darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect, victimei
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi;
b. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii
de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit
constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea unor
drepturi;
c. când fapta prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în împrejurǎrile prevǎzute
în art. 197 alin. 2 lit. b ori dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 4 au avut urmǎrile
prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. c, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi
d. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 la10 ani şi interzicerea unor drepturi – în forma tip şi
- închisoare de la 3 la12 ani, de la 5 la 15 de ani şi de la 5 la 18 de ani şi de la 15
la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în formǎ agravatǎ.
SEDUCŢIA (art. 199 C. pen.)

“Fapta aceluia care, prin promisiuni de cǎsǎtorie, determinǎ o persoanǎ
de sex feminin mai micǎ de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseşte
cu închisoare de la 1 la 5 ani. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
55
56

persoanei;
ocrotesc libertatea vieţii sexuale, a unei persoane de sex feminin mai micǎ de 18
ani împotriva faptelor de inducere în eroare a victimei prin promisiuni de cǎsǎtorie
spre a consimţi la raport sexual.
- obiectul material - corpul minorei.
- subiectul activ - orice persoanǎ de sex masculin. Esenţial este ca acesta
sǎ poatǎ întrţine un act sexual. Participaţia penalǎ este posibilǎ în forma
complicitǎţii şi instigǎrii, care pot fi şi de sex feminin.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ minorǎ de sex feminin şi care este
necǎsǎtoritǎ. Dacǎ minora nu are 15 ani, autorul va rǎspunde pentru infracţiunea
prevǎzutǎ în art. 198 C. pen.
orice naturǎ cu o persoanǎ de sex feminin cu consimţǎmântul persoanei. Aceastǎ
infracţiune se sǎvârşeşte prin promisiuni mincinoase de cǎsǎtorie. Determinarea
presupune o acţiune de convingere, stǎruinţǎ şi perseverenţǎ.
- urmarea imediatǎ - constǎ în realizarea actului sexual.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ. Pentru a exista intenţie
este necesar ca promisiunile de cǎsǎtorie sǎ se facǎ cu rea-credinţǎ.
FORME:
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual, iar nu la
data când promisiunile de cǎsǎtorie s-au dovedit a fi mincinoase.
PERVERSIUNEA SEXUALǍ (art. 201 C. pen.)

“Actele de perversiune sexualǎ sǎvârşite în public sau dacǎ au produs
scandal public se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vârsta de
15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi actele de perversiune sexualǎ cu
o persoanǎ între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator ori
56
57
de cǎtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator,

folosindu-se de calitatea sa, ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei
sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.
Dacǎ actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit
vǎrsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte
foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect victimei, pedeapsa este închisoarea
de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 2, 3 şi 3¹ au fost sǎvârşite în scopul
producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 25 de
ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a
folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea
unor drepturi.
Actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ aflatǎ în imposibilitatea de a
se apǎra ori de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu
închisoare de 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1-4 are ca urmare vǎtǎmarea gravǎ a
integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii, pedeapsa este închisoarea de 5 la 18 ani şi
interzicerea unor drepturi, iar dacǎ are ca urmare moartea sau sinuciderea
victumei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.”
persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale
privitoare la viaţa sexualǎ a persoanei, care trebuie sǎ se desfǎşoare în condiţii de
moralitate şi decenţǎ.
- obiectul material - corpul persoanei asupra cǎreia se sǎvârşesc actele de
perversiune sexulǎ.
- subiectul activ - orice persoanǎ fizicǎ - bǎrbat sau femeie. Prin sǎvârşirea
actelor de perversiune sexualǎ, subiectul activ urmǎreşte o satisfacere contra firii,
anormalǎ a apetitului sexual.
- subiectul pasiv - existǎ numai la modalitǎţile agravate.
- elementul material - constǎ într-o acţiune de sǎvârşire de acte de
perversiune sexualǎ, în sensul unor fapte nefireşti legate de satisfacerea apetitului
sexual. Acestea trebuie sǎvârşite în public sau sǎ producǎ scandal public adicǎ ele
trebuie sǎ ajungǎ în orice mod la cunoştinţa altor persoane.
57
58
- urmarea imediatǎ - constǎ în producerea scandalului public sau în

lezarea libertǎţii sexuale a persoanei.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi praeterintenţie în formele
agravate.

FORME:
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-au produs actele de perversiune
sexualǎ în public sau în condiţii care tulburǎ liniştea publicǎ.
a. actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vârsta de
15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;
b. cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi actele de perversiune sexualǎ cu o
persoanǎ între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator ori de
cǎtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se
de calitatea sa, ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de
autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia;
c. dacǎ actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vǎrsta
de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre
fǎptuitor, direct sau indirect victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi
d. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 2, 3 şi 3¹ au fost sǎvârşite în scopul
producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 de ani
şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit
constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor
drepturi;
e. actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ în imposibilitate de a se
apǎra ori de a-şi sxprima voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare
de 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;
f. dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1-4 are ca urmare vǎtǎmarea gravǎ a
integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii, pedeapsa este închisoarea de 5 la 18 ani şi
interzicerea unor drepturi, iar dacǎ are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 la 10 ani, de la 3 la 12 ani, de la 5 la 15 ani, de la 5 la 18 ani,
de la 3 la 10 ani, de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi -în forma
agravatǎ.
CORUPŢIA SEXUALǍ (art. 202 C. pen.)
58
59
“Actele cu caracter obscen sǎvârşite asupra unui minor sau în prezenţa
unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când aclele prevǎzute în alin.1 se sǎvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa
este închisoarea de la 1 la 7 ani.
Dacǎ faptele sǎvârşite în alin. 1 şi 2 au fost sǎvârşite în scopul producerii
de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani.
Ademenirea unei persoane în vederea sǎvârşirii de acte sexuale cu un
minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5
ani.”
persoanei;
privitoare la viaţa sexualǎ a persoanei, pentru care minorul trebuie sǎ fie pregǎtit
în condiţii de decenţǎ şi moralitate.
- subiectul activ - orice persoanǎ fizicǎ. Participaţia este posibilǎ în toate
formele sale.
- subiectul pasiv - este un minor, de sex feminin sau masculin.
- elementul material - se realizeazǎ prin acte cu caracter obscen, în sensul
cǎ este vorba despre fapte care aduc atingere pudoarei şi bunului simţ al celor
prezenţi. Astfel, s-a decis în practica judiciarǎ cǎ existǎ aceastǎ infracţiune chiar
prin simpla apropiere a organelor sexuale ale autorului faţǎ de un minor.
- urmarea imediatǎ - constǎ într-o stare de încǎlcare a valorilor sociale
apǎrate de lege prin incriminarea faptei.

FORME:
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-au produs actele cu caracter
obscen în prezenţa sau asupra minorului.
a. când actele prevǎzute în alin. 1 se sǎvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa
este închisoarea de la 1 la 7 ani;
59
60
b. dacǎ faptele sǎvârşite în alin. 1 şi 2 au fost sǎvârşite în scopul producerii

de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani;
c. ademenirea unei persoane în vederea sǎvârşirii de acte sexuale cu un
minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 5 ani - în forma tip şi
- închisoare de la 1 la 7 ani şi de la 1 la 5 ani - în forma agravatǎ.
INCESTUL (art. 203 C. pen.)

“Raportul sexual între rude în linie directǎ sau între fraţi şi surori se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”
persoane;
privitoare la viaţa sexualǎ, care trebuie sǎ se deşfǎşoare în condiţii care nu
afecteazǎ calitǎţile biologice şi morale ale existenţei umane. Pericolul grav îl
reprezintǎ producerea de degenerǎri a speciei umane.
- subiectul activ - incestul presupune obligatoriu un raport sexual între 2
persoane de sex diferit, fiind astfel o infracţiune bilateralǎ, cu subiect activ plural,
rǎspunzând penal ambele persoane. Subiecţii sunt calificaţi în sensul cǎ sunt rude.
Este posibilǎ şi participaţia în forma instigǎrii şi complicitǎţii.
- subiectul pasiv - de regulǎ nu existǎ, însǎ în mod excepţional ar putea fi
acel partener care a fost victima celuilalt. În acest caz este posibil ca numai unul
dintre parteneri sǎ fie tras la rǎspundere penalǎ.
- elementul material - se realizeazǎ prin sǎvârşirea unui raport sexual. Este
vorba de relaţii sexuale normale.
- urmarea imediatǎ - constǎ în atingerea valorilor sociale ocrotite de lege.
FORME:
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a relizat raportul sexual între
rude. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi repetat, îmbrǎcând o formǎ repetatǎ;
60
61
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul în care activitatea infracţionalǎ a luat

sfârşit.
HǍRŢUIRA SEXUALǍ (art. 203¹ C. pen.)

“Hǎrţuirea unei persoane prin ameninţare sau constrângere, în scopul
de a obţine satisfacţii de naturǎ sexualǎ, de cǎtre o persoanǎ care abuzeazǎ de
autoritatea sau influenţa pe care i-o conferǎ funcţia îndeplinitǎ la locul de
muncǎ se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.”
persoanei;
privitoare la viaţa sexualǎ, care ocrotesc persoana împotriva oricǎror fapte de a
presta servici sexuale sub imperiul unor acte din partea unor persoane care au o
anume autoritate faţǎ de victimǎ.
- subiectul activ - este calificat - şef(ǎ) sau persoanǎ care are o anumitǎ
autoritete faţǎ de victimǎ.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ - bǎrbat sau femeie.
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de hǎrţuire prin
constrângere sau ameninţare în scopul de a obţine avantaje sexuale. Toate aceste
lucruri trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ la locul de muncǎ a persoanelor implicate.
- urmarea imediatǎ - constǎ în atingerea valorilor sociale ocrotite de lege
şi anume libertatea persoanei de a-şi alege singurǎ partenerul.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.
FORME:
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a sǎvârşit elementul material al
infracţiunii;
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul în care activitatea infracţionalǎ a luat
sfârşit.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
61
62
INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMINIULUI
FURTUL (art. 208 C. pen.)

“Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fǎrǎ
consimţǎmântul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu
Se considerǎ bunuri mobile şi orice energie care are o valoare
economicǎ, precum şi înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar dacǎ bunul aparţine în întregime sau în parte
fǎptuitorului, dar în momentul sǎvârşirii acel bun se gǎsea în posesia sau
deţinerea legitimǎ a altei persoane.
De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul,
cu scopul de a-l folosi pe nedrept.”
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare,
desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu
este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori
fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare
economicǎ.
- obiectul juridic special - îl constituie valoarea socialǎ, relaţiile sociale de
ordin patrimonial a cǎror existenţǎ, evoluţie sau dezvoltare este condiţionatǎ de
pǎstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de împiedicare luǎrii pe nedrept a
acestor bunuri din patrimoniul privat sau public.
- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia
altei persoane. Acest bun trebuie sǎ aibǎ o valoare pentru cel care îl deţine şi nu o
valoare în general. Noţiunea de bun corespunde aceleia din dr. civil, în sensul cǎ el
poate fi deplasat, transportat, transferea dintr-un loc într-altul. Imobilele nu pot
face obiectul unei infracţiuni de furt ci pǎrţi dintr-un imobil. Sunt considerate
bunuri mobile şi acele energii susceptibile de a fi sustrase şi care au o anumitǎ
valoare economicǎ (energia electricǎ, termicǎ, hidraulicǎ). Omul nu poate
reprezenta obiectul material al infracţiunii de furt.
- subiectul activ - este orice persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în toate
formele sale. Totuşi, coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând fapta
în furt calificat.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ. Poate fi întâlnitǎ o
pluralitate de subiecţi pasivi.
62
63
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de deposedare sau

printr-o apropriere, furtul caracterizându-se şi printr-o acţiune de sustragere a
bunului mobil. În doctrinǎ şi jurisprudenţǎ se apreciazǎ cǎ acţiunea de luare poate
fi sǎvârşitǎ prin diferite moduri: apucare, ascundere, înhǎţare, desprindere, deviere,
prin racordǎri la surse de energie. În mod excepţional, luarea se poate înfǎptui şi
prin inacţiune, cum ar fi cazul celui care predǎ o masǎ de bunuri şi omite în mod
intenţionat sǎ predea anumite bunuri, pe care le reţine pentru el. Elementul
material prezintǎ unele cerinţe esenţiale:
a- sǎ fie vorba de un bun mobil;
b- acesta sǎ se gǎseascǎ în posesia sau detenţia altei persoane;
c- iar, luarea sǎ se fi fǎcut fǎrǎ consimţǎmântul acesteia.
- urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a
posesorului sau detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. Urmarea imediatǎ se
realizeazǎ şi atunci când bunul luat fǎrǎ drept a fost ascuns de fǎptuitor chiar în
locul de unde l-a sustras, fǎcând imposibilǎ utilizarea lui de cǎtre posesor sau
detentor. Urmarea imediatǎ nu trebuie confundatǎ cu paguba produsǎ prin aceastǎ
urmare. De ceea când se realizeazǎ o restituire a bunlui, urmarea imediatǎ nu este
înlǎturatǎ.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea
imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ în cele mai multe cazuri,dar şi cea
indirectǎ atunci când bunul sustras mai conţine în el alt bun.
FORME:
3. fapt consumat - fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din
sfera de posesie sau stǎpânire a bunului. Simpla deposedare a subiectului pasiv
duce automat la realizarea infracţiunii de furt, şi deci la consumarea ei;
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încatat activitatea
infracţionalǎ. (furtul de energie electricǎ).
FURTUL CALIFICAT (art. 209 C. pen.)

“Furtul sǎvârşit în urmǎtoarele împrejurǎri:
a. de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ;
b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcotică;
c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestită;
d.asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a
se apǎra;
63
64
e. într-un loc public;

f. într-un mijloc de tramsport în comun;
g. în timpul nopţii;
h. în timpul unei calamitǎţi;
i. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori
a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi furul privind:
a. un bun care face parte din patrimoniul cultural;
b. un act care serveşte pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau
identificare.
Furtul privind urmǎtoarele categorii de bunuri:
a. ţiţei, gazolinǎ, condensat, etan lichid, benzinǎ, motorinǎ, alte produse
petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-
cisternǎ;
b. componente ale sistemelor de irigaţii;
c. componente ale reţelelor electrice;
d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarme ori alertare în caz de
incendiu sau alte situaţii de urgenţǎ publicǎ;
e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la
accidente de cale feratǎ, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
f. instalaţii de siguranţǎ şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi
componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport
aferente;
g. bunuri prin însuşirea cǎrora se pune în pericol siguranţa traficului şi a
persoanelor pe drumurile publice;
h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, precum şi
componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu
închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul prevǎzut la alin. 3 lit. a sunt considerate tentativǎ şi efectuarea
de sǎpǎturi pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al
ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid şi benzinei, motorinei, altor
produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea în acele locuri sau
în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternǎ, a ştuţurilor,
instalaţiilor sau oricǎror altor dispozitive de prindere ori perforare.”
a. de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ – Aceastǎ agravantǎ presupune cel
puţin doi autori, instigatori şi complici. Periculozitatea rezultǎ din conlucrarea
acestora la sǎvârşirea faptei cu mai multǎ uşurinţǎ. Existǎ aceastǎ agravantǎ şi în
situaţia în care fapta se sǎvârşeşte de un major împreunǎ cu un minor, chiar dacǎ
cel din urmǎ nu rǎspunde penal;
b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcoticǎ – Pericolul
social al faptei creşte, în aceastǎ situaţie deoarece fǎptuitorul care este înarmat sau
are asupra sa o substanţǎ narcoticǎ se simte mai în siguranţǎ, este mai dezinvolt,
64
65
ştiind cǎ prin folosirea cestor mijloace poate mobiliza sau intimida victima. Pentru
realizarea agravantei este deci necesar ca fǎptuitorul sǎ aibǎ asupra sa aceste
instrumente şi nu în mod obligatoriu sǎ le foloseascǎ. În cazul în care fǎptuitorul
are o armǎ asupra sa şi nu are permis de port armǎ, infracţiunea de furt calificat
intrǎ în concurs real cu cea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor(art.
279C. pen.);
c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ – Aceastǎ împrejurare
conferǎ furtului un caracter mai grav datoritǎ pericolului pe care îl prezintǎ
fǎptuitorul. Acesta opereazǎ astfel încât sǎ intimideze şi sǎ înfricoşeze victima,
ştiind totodatǎ cǎ va fi mai greu de recunoscut;
d. asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de
a se apǎra – Aceastǎ agravantǎ are la bazǎ situaţia în care se aflǎ subiectul pasiv,
care este o persoanǎ incapabilǎ de a-şi exprima voinţa. Starea respectivǎ,
cunoscutǎ şi valorificatǎ de fǎptuitor, îl face sǎ acţioneze cu mai mult curaj, cu mai
multǎ dezinvolturǎ. Incapacitatea constǎ într-o stare psiho-fizicǎ ce pune persoana
în imposibilitatea de a realiza ce se petrece în jurul sǎu. Incapacitatea victimei de a
se apǎra nu trebuie sǎ fie consecinţa unei fapte a autorului, deoarece în acest caz
vom fi în prezenţa infracţiunii de tâlhǎrie;
e. într-un loc public – Aceastǎ agravantǎ se justificǎ prin aceea cǎ într-un loc
public sunt prezente de obicei mai multe persoane, iar fǎptuitorul îşi realizeazǎ
acţiunea cu mai multǎ uşurinţǎ. Prin loc public trebuie sǎ înţelegem situaţia
prevǎzutǎ în art. 152 C. pen.
f. într-un mijloc de transport în comun - Se are în vedere în acest caz, condiţiile
de deplasare în aglomereţie şi fluxul mare de cǎlǎtori, starea de obosealǎ a acestora
şi imposibilitatea de supraveghere a bagajelor. Aceste aspecte constituie
împrejurǎri de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. Aceastǎ
agravantǎ nu se reţine în cazul furturilor sǎvârşite în taxiuri, deoarece acestea nu
sunt considerate mijloace de transport în comun. Fiind destinate unui numǎr
restrâns de persoane;
g. în timpul nopţii – Aceastǎ împrejurare este consideratǎ agravantǎ, deoarece
furtul sǎvârşit în astfel de situaţii este mai uşor de executat decât în timpul zilei
când vizibilitatea este sporit mai bunǎ. La adǎpostul întunericului, fǎptuitorul are
posibilitatea sǎ transporte şi sǎ ascundǎ bunurile furate;
h. în timpul unei calamitǎţi – Prin calamitate se înţelege situaţia imediat
urmǎtoare creeatǎ de un cutremur, inundaţie, epidemie gravǎ, accidente aeriene,
navale sau feroviare având consecinţe deosebite. Aceste situaţii prezintǎ un grad
de pericol social sporit, deoarece în timpul unor astfel de evenimente, grija este
îndreptatǎ cǎtre salvarea altor valori decât cele patrimoniale. Aceste situaţii
creeazǎ pentru infractori posibilitǎţi mai mari de sustragere a unor bunuri;
î. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate
ori a unei chei mincinoase – Aceastǎ agravantǎ se referǎ la anumite mijloace pe
care le foloseşte fǎptuitorul în vederea sǎvârşirii furtului, ce îi imprimǎ faptei un
65
66
careacer mai grav. Prin efracţie înţelegem înlǎturarea violentǎ a oricǎrul obiect sau
dispozitiv de siguranţǎ;
i. un bun care face parte din patrimoniul cultural – Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ
natura bunului care formeazǎ elementul material al furtului, în sensul cǎ acesta
face parte din patrimoniul cultural al ţǎrii noastre. Fac parte din aceastǎ categorie
bunurile cu valoare istoricǎ, artisticǎ,etc. Necesitatea acestei agravante este
reliefatǎ şi de cazul unui cetǎţean român care, dupǎ ce a sustras o icoanǎ dintr-o
bisericǎ datând din sec. XIV a încercat sǎ pǎrǎseascǎ ţara pentru a o valorifica.
j. un act care serveşte pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau
identificare. Introducerea acestei agravante este justificatǎ prin aceea cǎ, odatǎ
sustrase de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca prin falsuri sǎ-şi
atribuie o stare civilǎ care nu le aparţinǎ şi sǎ se punǎ în sigyranţǎ contra unui risc
de identificare. Din aceastǎ categorie fac parte: buletinul, paşaportul, legitimaţia.
În situaţia în care fǎptuitorul sustrage un portofel care conţine şi astfel de acte, el
va rǎspunde pentru furt calificat, deoarece autorul trebuia sǎ prevadǎ cǎ în portofel
se pot gǎsi astfel de acte;
k. Furtul sǎvârşit în condiţiile art. 209 alin. 3 C. pen. - Aceastǎ agravantǎ
vizeazǎ calitatea obiectului material al infracţiunii. Sustragerea acestora poate
provoca urmǎri deosebite activitǎţilor umane şi pot pune în pericol viaţa mai
multor persoane. Totodatǎ, sustragerea şi valorificarea acestor bunuri pot aduce
mari pierderi proprietarului sau posesorului şi în acelaşi timp mari avantaje ilegale
fǎptuitorului;
l. Când furtul a produs consecinţe deosebit de grave – Aceastǎ agravantǎ are în
vedere urmarea produsǎ de sǎvârşirea faptei. Prin consecinţe deosebit de grave se
înţelege o pagubǎ materialǎ ce depǎşeşte 2.000.000.000.de lei sau o perturbare
gravǎ a activitǎţii cauzatǎ unei autoritǎţi publice sau unei unitǎţi la care se referǎ
art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice (art. 146 C. pen.)
PEDEPSIREA UNOR FURTURI LA PL. PREALABILǍ (art. 210 C. pen.)

“Furul sǎvârşit între soţi ori între rude apropiate, sau de cǎtre un minor
în paguba tutorelui sǎu, ori de cǎtre cel care locuieşte împreunǎ cu persoana
vǎtǎmatǎ sau este gǎzduit de aceasta, se urmǎreşte numai la plângerea
prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea
penalǎ.”
TÂLHǍRIA (art. 211 C. pen.)

“Furtul sǎvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţǎri ori prin
punerea victimei în stare de inconştienţǎ sau neputinţǎ de a se apǎra , precum şi
furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru pǎstrarea bunului
furat sau pentru înlǎturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca fǎptuitorul sǎ-şi
asigure scǎparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
66
67
Tâlhǎria sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:

a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ;
b. în timpul nopţii ;
c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare
de la 5 la 20 de ani.
Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacǎ tâlhǎria a fost
sǎvârşitǎ:
a. de două sau mai multe persoane împreunǎ;
b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ;
c. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia;
d. în timpul unei calamitǎţi;
e. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182.
Tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare
moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi inrerzicerea
unor drepturi.”
economicǎ.
- obiectul juridic special - este complex, fiind reprezentat de releţiile
sociale patrimoniale, ca obiect juridic principal, precum şi de relaţiile sociale
privind viaţa, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei, ca obiect
juridic secundar. Aşadar, tâlhǎria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ
valori sociale (patrimoniul şi persoana);
altei persoane şi corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea
infracţionalǎ.
- subiectul activ - este orice persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în forma
instigǎrii şi complicitǎţii. Coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând
fapta într-o variantǎ agravantǎ.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ nu şi juridicǎ ca în cazul furtului.
Poate fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi.
- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ acţiuni corelate şi anume:
acţiunea de furt, în principal, şi printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în
secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva victimei. Dacǎ
67
68
acestea îmbracǎ forma distrugerii, va exista un concurs de infracţiuni. Totodatǎ

când bunul se ia prin smulgere va exista întotdeauna infracţiunea de tâlhǎrie.
Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ cu şantajul, deaorece în cazul şantajului
fǎptuitorul urmǎreşte obţinerea de foloase materiale de la victimǎ într-un moment
viitor şi nu exact în momentul sǎvârşirii faptei.
Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ nici cu furtul calificat când fǎptuitorul
acţioneazǎ profitând de starea victimei de a se apǎra sau de starea de inconştienţǎ a
cesteia, deoarece în cazul tâlhǎriei fǎptuitorul îi provoacǎ intenţionat aceste stǎri
pentru a putea mai uşor sǎ sustragǎ bunurile.
Tâlhǎria poate intra în concurs cu infracţiunea de ultraj când fapta se
sǎvârşaşte asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ
exerciţiul autoritǎţii de stat.
posesorului sau detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se
poate produce şi moartea victimei.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ în ceea ce priveşte acţiunea
principalǎ dar şi cea secundarǎ. Când fapta are ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ
gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie este praeterintenţia.

FORME:
sfera de posesie sau stǎpânire a bunului concomitent cu sǎvârşirea acţiunilor de
ameninţare sau violenţǎ. În cazul modalitǎţii agravate, tâlhǎria se consumǎ dacǎ s-
a produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când este sǎvârşitǎ în urmǎtoarele
împrejurǎri:
a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ;
b. în timpul nopţii;
c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport ;
d. de doua sau mai multe persoane împreunǎ;
e. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ;
f. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia;
g. în timpul unei calamitǎţi;
î. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art.182;
68
69
e. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea
victimei.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 la 18 de ani – în forma tip şi
- închisoare de la 5 la 20 de ani , de la 7 la 20 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi– în forma agravatǎ
PIRATERIA (art. 212 C. pen.)

“Jefuirea prin acte de violenţǎ sǎvârşite în scopuri personale, de
echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se
gǎsesc pe acea navǎ ori împotriva altei nave, dacǎ navele se aflǎ în marea liberǎ
sau într-un loc care nu ecte supus jurisdicţiei nici unui stat, se pedepseşte cu
Dacǎ pirateria a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182, pedeapsa
este închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Pirateria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca
urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi
Dispoziţiile alin. precedente se vor aplica în mod corespunzǎtor şi cǎnd
infracţiunea de piraterie s-a comis pe o aeronavǎ sau între aeronave şi nave.”
economicǎ.
- obiectul juridic special - este complex, fiind reprezentat de releţiile
sociale patrimoniale, ca obiect juridic principal, precum şi de relaţiile sociale
privind viaţa, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei, ca obiect
juridic secundar. Aşadar, pirateria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ
valori sociale (patrimoniul şi persoana);
altei persoane pe o navǎ sau aeronavǎ şi corpul persoanei împotriva cǎreia se
îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.
- subiectul activ - este orice persoanǎ care se aflǎ pe acea navǎ sau
aeronavǎ. Particapaţia este posibilǎ în toate formele sale. Sunt subiecţi activi atât
cei care executǎ acţiunea de jaf cât şi cei care realizeazǎ violenţele.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ aflatǎ pe navǎ sau aeronavǎ. Poate
fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi.
69
70
- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ acţiuni corelate şi anume :
acţiunea de jaf, în principal, şi printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în
secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva victimei. O cerintǎ
esenţialǎ este locul sǎvârşirii faptei - marea liberǎ sau în spaţiul aerian care nu sunt
supuse jurisdicţiei vreunui stat. În caz contrar se vor aplica regulile de la
infracţiunea de tâlhǎrie.
posesorului sau detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se
poate produce şi moartea victimei.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop. Când fapta are
ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie
este praeterintenţia.

FORME:
sfera de posesie sau stǎpânire a bunului, prin jefuire, concomitent cu sǎvârşirea
acţiunilor de ameninţare sau violenţǎ. În cazul modalitǎţii agravate, tâlhǎria se
consumǎ dacǎ s-a produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când este sǎvârşitǎ în urmǎtoarele
împrejurǎri:
a. dacǎ a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182;
b. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea
victimei.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 5 la 20 de ani, şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi – în forma agravatǎ.
ABUZUL DE ÎNCREDERE (art. 213 C. pen.)

“Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea
de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 4 ani sau cu amendǎ.
70
71
Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu excepţia cazului cǎnd acesta este
în întrgime sau în parte al statului, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la
plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ
rǎspunderea penalǎ.”
economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin
patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ o anumitǎ încredere pe care participanţii
trebuie sǎ şi-o acodre unii altora.
- obiect material - este un bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu de cǎtre
fǎptuitor şi pe care şi l-a însuşit pe nedrept. Pot fi astfel de bunuri: recolte, un
vehicul, banii obţinuţi din vǎnzarea unor bunuri, etc. Acest bun trebuie sǎ fie
deţinut cu orice titlu de cǎtre fǎpruitor (un depozit); deci esenţa acestei infracţiuni
o reprezintǎ existenţa unui raport juridic între pǎrţi.
- subiectul activ - este persoana care deţine bunul cu orice titlu. Bun ce
aparţine altuia. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de
la care autorul a primit, cu un anumit titlu, un bun mobil pe care l-a însuşit.
- elementul material - se realizeazǎ prin una din urmǎtoarele acţiuni sau
inacţiuni: însuşirea bunului, dispunerea pe nedrept, refuzul de a-l restitui –acest
refuz trebuie sǎ fie nejustificat şi nu presupune efectuarea vreunui act de
dispoziţie.
- urmarea imediatǎ - constǎ în modificarea situaţiei bunului şi crearea unei
situaţii contrare celei care ar fi trebuit sǎ existe.
imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementului material.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ. Mobilul sau scopul nu
au relevanţǎ în realizarea laturii subiective; de ele ţinându-se seama la
FORME:
71
72
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune este instantanee, consumarea ei are loc
odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul
material al infracţiunii. Dacǎ pǎrţile au convenit o anumitǎ datǎ de restituire,
infracţiunea se va consuma la acea datǎ.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 4 ani
GESTIUNEA FRAUDULOASĂ (art. 214 C. pen.)

“Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţǎ, cu ocazia
administrǎrii ori conservǎrii bunurilor acesteia, de cǎtre cel care are ori trebuie
sǎ aibǎ grija administrǎrii sau conservǎrii acelor bunuri, se pedepseşte cu
Gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în scopul de a dobândi un folos material
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o
infracţiune mai gravǎ.
Dacǎ bunul este proprieatea privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este
în întregime sau în parte în proprietatea statului, acţiunea penalǎ pentru fapta
prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei
vǎtǎmte.”
economicǎ.
patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ o anumitǎ încredere în persoana care a
primit în administrare sau conservare bunurile altuia şi cǎ nu va pricinui cu rea-
credintǎ pagube proprietarului bunurilor respective.
- obiect material - este un bun mobil sau imobil ce aparţine altuia şi care a
fost dat fǎptuitorului pentru a-l administra sau conserva.
- subiectul activ - este persoana care are sarcina de a administra sau
conserva bunurile. Aceastǎ calitate poate reieşi dintr-un contract sau
cvasicontract. Astfel de persoane pot fi: tutorele, curatorul, intendentul, executorul
testamemtar, judecǎtorul sindic, custodele, depozitarul. Participaţia este posibilǎ în
toate formrle sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de
la care autorul a primit anumite bunuri în vederea conservǎrii lor.
72
73
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni sau inacţiuni pǎgubitoare
pentru proprietarul bunurilor, sǎvârşitǎ de fǎptitutor cu prilejul administrǎrii lor.
Pentru existenţa elementului material se cer îndeplinite urmǎtoarele condiţii :
a .existenţa unui raport juridic;
b. bunurile sau valorile sǎ se afle în posesia sau detenţia fǎptuitorului;
c. fǎptuitorul sǎ aibǎ de drept ori de fapt gestionarea sau administrarea
bunurilor respective.
Astfel, sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune cel care foloseşte bunurile în interesul
sǎu personal, având drept urmare diminuarea valorii acestora.
- urmarea imediatǎ - constǎ în crearea unei situaţii de fapt pǎgubitoare
pentru bunurile încredinţate, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ.

FORME :
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumă odatǎ cu executarea în
întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al
infracţiunii.
MODALITǍŢI: gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în scopul de a dobândi un folos
material se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o
infracţiune mai gravǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare dela 3 la 10 ani – în forma agravatǎ.
ÎNŞELĂCIUNEA (art. 215 C. pen.)

“Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevǎratǎ a
unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate, în scopul de a
obţine pentru sine sau pentru altul un folos material înjust şi dacǎ s-a pricinuit
o pagubǎ, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelǎciunea sǎvârşitǎ prin folosire de nume sau calitǎţi mincinoase ori
de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacǎ
73
74
mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicǎ regulile

privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii
sau executǎrii unui contract, sǎvârşitǎ în aşa fel încât fǎrǎ aceastǎ eroare, cel
înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se
sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. precedente, dupǎ distincţiie acolo
arǎtate.
Emitarea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane,
ştiind cǎ pentru valorificarea lui nu existǎ provizia sau acoperirea necesarǎ,
precum şi fapta de a retrage, dupǎ emitere, provizia în totul sau în parte, ori de a
interzice trasului de a plǎti înainte de expirarea termenului de prezentare, în
scopul arǎtat în alin. 1 dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ posesorului cecului, se
sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2
Înşelǎciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu
închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
economicǎ.
patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ încredere între subiecţii acestor raporturi.
- obiect material - poate fi un bun mobil sau imobil, înscrisuri cu valoare
patrimonialǎ.
- subiectul activ - orice persoanǎ care îndeplineşte condiţiile pentru a
rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ al
cǎrei patriminiu a fost lezat prin înşelǎciune. Uneori poate exista un sub. pasiv
principal şi unul secundar.
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni sau inacţiuni frauduloase
de amǎgire ori inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei
fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate. Inducerea în eroare se
face mai uşor în funcţie de gradul de culturǎ a victimei, precum şi de starea psihicǎ
a acesteia.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare
pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
74
75

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop. Escrocul este
acel tip de infractor care profitǎ de încrederea pe care i-o acordǎ victima. El
trişeazǎ, speculeazǎ, înşealǎ, rezultând cǎ este abil, fǎrǎ scrupule, cunoscǎtor al
legilor pe care le încalcǎ în mod deliberat. Escrocul este imoral, fǎrǎ afi neapǎrat
bolnav psihic şi nu manifestǎ violenţǎ pentru realizarea scopului propus.

FORME :
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în
întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii
şi când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ paguba efectivǎ în patrimuniul celui
înşelat.
MODALITǍŢI:
1. Înşelǎciunea prezintǎ o variantǎ simplǎ (alin.1);
2. Douǎ variante speciale (alin. 3 şi 4);
3. Şi douǎ variante agravate (alin. 2 şi 5).
SANCŢIUNI:
- închisoare dela 3 la 15 ani, de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în
forma agravatǎ.
DELAPIDAREA (art. 215¹ C. pen.)

“Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cǎtre un funcţionar în interesul
sǎu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazǎ sau le
administreazǎ, se pedepsesc cu închisoare la 1 la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave pedeapsa
este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicearea unor drepturi.”
economicǎ.
75
76

patrimonial a cǎror ezistenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de menţinerea
condiţiei de fapt a bunurilor ce aparţin sau intereseazǎ o persoanǎ juridicǎ privatǎ
sau publicǎ împotriva actelor gestionarilor sau administratorilor, de însuşire sau
folosire în scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activitǎţii de
gestionare sau administrare.
- obiect material - poate fi: bani, valori sau alte bunuri din patrimoniul
public sau privat pe care fǎptuitorul le gestioneazǎ sau administreazǎ. Aşadar
obiectul material al acestei infracţiuni în reprezintǎ numai bunurile corporale
mobile, care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ şi o anumitǎ situaţie juridicǎ,
adicǎ sǎ aparţinǎ unei persoane juridice.
- subiectul activ - este dublu calificat în sensul cǎ, acesta este un
funcţionar şi gestionar sau administrator. Aceste douǎ calitǎţi trebuie îndeplinite
cumulativ, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistenţa delapidǎrii. Întotdeauna
funcţionarul trebuie sǎ se afle într-un raport de muncǎ, pe baza unui contract
individual de muncǎ cu o altǎ persoanǎ juridicǎ, alta decât cele arǎtate în art. 145
C. pen. Prin calitatea de gestionar se înţelege acea persoanǎ care are ca atribuţii
principale primirea, pǎstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea,
folosirea sau deţinerea unei unitǎţi publice. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşii şi
în coautorat cu condiţia ca toţi participanţii sǎ albǎ calitatea cerutǎ de lege.
- subiectul pasiv - este organul, instituţia publicǎ sau orice altǎ persoanǎ
juridicǎ în cadrul cǎrora autorul îşi exercitǎ activitatea. Deci, la infracţiunea de
delapidare, subiectul pasiv poate fi numai o persoanǎ juridicǎ.
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni de sustragere definitivǎ
sau temporarǎ a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice de cǎtre un
gestionar sau administrator, în urmǎtoarele modalitǎţi: însuşire, folosire sau
traficare de naturǎ a produce o pagubǎ.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Mobilul faptei nu are
importanţǎ în realizarea laturii subiective, el va ajuta însǎ la determinarea
pericolului concret al infracţiunii şi la individualizarea rǎspunderii penale.

FORME:
76
77

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în
întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii
(însuşire, traficare, folosire) şi când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ o paguba
efectivǎ .
infracţionalǎ, deoarece delapidarea în cele mai multe cazuri are un aspect
continuat.
MODALITǍŢI: în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave
pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicearea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare dela 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.
ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT (art. 216 C. pen.)

“Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gǎsit autoritǎţilor sau
celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al sǎu, se pedepseşte cu
închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi însuşirea pe nedrept a unui bun
mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia fǎptuitorului.”
economicǎ.
patrimonial a cǎror naştere, existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de buna-
credinţǎ, cinstea şi corectitudinea din partea acelora care gǎsesc anumite bunuri
sau ajung din eroare în posesia unor astfel de bunuri.
- obiect material - poate fi orice bun mobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare
economicǎ susceptibil de a fi evaluat şi care prin natura sa poate fi pirdut sau poate
sǎ sjungǎ din eroare în posesia altor persoane. Bunul gǎsit trebuie sǎ fi ieşit din
posesia altuia, fǎrǎ voia acestuia, adicǎ sǎ fie un bun pierdut, iar fǎptuitorul sǎ nu
ştie cui aparţine. Nu este considerat un bun gǎsit acel bun lǎsat temporar fǎrǎ
supraveghere (ex.- haina de piele lǎsatǎ într-un cuier în holul unui hotel). Dacǎ o
persoanǎ a pierdut un bun şi îl cautǎ pentru a reintra în posesia acestuia, iar altǎ
persoanǎ care are bunul şi ştie cǎ proprietarul îl cautǎ şi îl ţine în mod deliberat,
fapta va fi furt. Nu intrǎ în aceastǎ categorie bunurile abandonate sau pǎrǎsite.
77
78
- subiectul activ - este necalificat, poate fi orice persoanǎ care rǎspunde

penal.
- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau
deţinǎtoare a bunului pierdut.
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune sau inacţiune astfel:
nepredarea bunului gǎsit, dispunerea de acesta şi însuşirea lui pe nedrept. Pentru
întregirea laturii obiective, în varianta nepredǎrii, se impune împlinirea unui
termen de 10 zile. Cu alte cuvinte, omisiunea de a preda bunul capǎtǎ relevanţǎ
juridicǎ abia în momentul îndeplinirii acestui termen, infracţiunea consumându-se
dupǎ 10 zile de la gǎsirea bunului. Dar elementul material al infracţiunii se poate
realiza şi înainte de 10 zile, dacǎ are loc dispunerea pe nedrept cu privire la bunul
gǎsit.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Este în afara oricǎrei
îndoieli, cǎ un bun poate fi luat sau folosit din culpǎ.
FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul împlinirii
termenului de 10 zile, în cazul nepredǎrii, iar în cazul dispunerii sau însuşirii
bunului gǎsit infracţiunea se consumǎ chiar în acel moment.
infracţionalǎ, deoarece delapidarea în cele mai multe cazuri are un aspect
continuat.
SANCŢIUNI: închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
DISTRUGERA (art. 217 C. pen.)

“Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui
bun aparţinând altuia sau împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de
salvare a unui astfet de bun, precum şi înlǎturarea mǎsurilor luate, se
pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ.
78
79
În cazul în care bunul are dosebitǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ,

arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 10
ani.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei
conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a
echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea
progamelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a
conductelor magistrale de alimentare cu apǎ, se pedepsesc cu închisoare de la 1
la 10 ani.
Dacǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se
sǎvârşeşte prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ
rezultǎ pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Dispoziţiile prevǎzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplicǎ chiar dacǎ bunul aparţine
fǎptuitorului.
Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este
în întrgime sau în parte al statului, acţiunea penalǎ pentru faptǎ prevǎzutǎ în
alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate.
Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
economicǎ.
patrimonial a cǎror naştere, existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de asigurarea
integritǎţii materiale a bunurilor şi potenţialul de utilizare a acestora.
- obiect material - poate fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ
o valoare economicǎ aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie sǎ
aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate sau cele care nu mai pot fi
utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui obiect material al infracţiunii
de distrugere. Dacǎ bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ.
Distrugerea poate avea obiect material şi un înscris, dacǎ în aceste sunt
consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta va fi
încadratǎ în art 242 C. pen. - sustragere sau distrugere de înscrisuri.
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde
penal, dar nu şi proprietarul bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub.
activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului. Participaţia penalǎ este
deţinǎtoare a bunului distrus. Se poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi.
79
80
Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului distrus, vor fi sub. pasivi
persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus sau ale cǎror bunuri au fost
distruse odatǎ cu acesta.
- elementul material - se realizeazǎ prin urmǎtoarele acţiuni: distrugerea,
degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de
conservare ori de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate de conservare ori
de salvare. Fapta este mai gravǎ când toate aceste fapte se sǎvârşesc prin
incendiere, explozie şi care au prezentat un pericol public.
pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi
schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a capaciţǎţii de utilizare a
acestuia.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fapta se
sǎvârşeşte din culpǎ, va fi altǎ infracţiune şi anume aceea de distrugere din culpǎ
(art. 219C. pen.)

FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea
de distrugere a fost dusǎ pânǎ la sfârşit şi s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului;
infracţionalǎ.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:
a. bunul are dosebitǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ
asemenea valoare;
b. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte
petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi
instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea progamelor de radio şi
televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de
alimentare cu apǎ;
c. dacǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se
sǎvârşeşte prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ
rezultǎ pericol public;
SANCŢIUNI:
80
81
- închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ - în forma tip şi

- închisoare de la 1 la 10 ani, de la 3 la 15 ani - în forma agravatǎ.
DISTRUGEREA CALIFICATĂ (art. 218 C. pen.)

“Dacǎ faptele prevǎzute în art. 217 a avut consecinţe deosebit de grave,
pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar
dacǎ au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detenţiunea pe viaţǎ sau
închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dezastrul constǎ în distrugerea sau degradarea unor mijloace de
transport în comun, de mǎrfuri sau persoane, ori a unor instalaţii sau lucrǎri şi
care a avut ca urmare moartea sau vǎtǎmarea gravǎ a integritǎţii corporale ori
sǎnǎtǎţii mai multor persoane”
desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul
economicǎ.
utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui obiect material al infracţiunii
de distrugere. Dacǎ bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ.
Distrugerea poate avea obiect material şi un înscris, dacǎ în aceste sunt
consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta va fi
încadratǎ în art 242 C. pen. - sustragere sau distrugere de înscrisuri.
penal, dar nu şi proprietarul bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub.
activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului. Participaţia penalǎ este
81
82

de salvare şi s-au produs consecinţe deosebit de grave sau un dezastru. Aşadar,
aceastǎ infracţiune este condiţionatǎ de aceste urmǎri. Pentru analizǎ facem
trimitere la art. 146 C. pen. şi 218 alin. 2 C. pen. Stabilirea caracterului deosebit de
grav este un atribut exclusiv al instenţei de judecatǎ.
schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a capaciţǎţii de utilizare a
acestuia.
- forma de vinovǎţie - intenţia depǎşitǎ, fǎptuitorul comite actele de
distrugere cu intenţie, iar consecinţale prevǎzute de art. 218 din culpǎ. Dacǎ
ambele se sǎvârşesc cu intenţie va fi concurs de infracţiuni între distrugere şi omor
depsebit de grav.
FORME:
dezastrul sau consecinţele deosebit de grave. Aceastǎ infracţiune este o formǎ
agravatǎ a infracţiunii de distrugere.
infracţionalǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi când fapta a avut ca
urmare consecinţe deosebit de grave şi
- detenţiunea pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi când fapta a avut ca urmare un dezastru.
DISTRUGEREA DIN CULPĂ (art. 219 C. pen.)

“Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din
culpǎ, a unui bun chiar dacǎ acesta aparţine fǎptuitorului, în cazul în care
fapta este sǎvârşitǎ prin incendiere, exploxie sau prin orice alt asemenea mijloc
şi dacǎ rezultǎ pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la 2 ani
sau cu amendǎ.
82
83
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ distrugerea sau degradarea din

culpǎ a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a
echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea
programelor de radio şi televiziune pri a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a
conductelor magistrale de alimentare cu apǎ, dacǎ a avut ca urmare aducerea
în stare de neîntrebuinţare a acestora.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din
culpǎ, a unui bun chiar dacǎ acesta aparţine fǎptuitorului, în cazul în care a
avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 6 ani, iar
dacǎ a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare
a pǎrǎsirii postului sau a sǎvârşirii oricǎrei alte fapte de cǎtre personalul de
conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cǎtre personalul care
asigurǎ direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani. ”
economicǎ.
utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui oboect material al infracţiunii
de distrugere.
penal. La formele agravate, sub. activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul
bunului. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
83
84

de salvare.
schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului şi imposibilitarea de utilizare a
acestuia.
- forma de vinovǎţie – culpa.

FORME:
1. actele preparatorii – nu sunt posibile;
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului sau
imposibilitatea de utilizare a cestora cfm.destinaţiei iniţiale.
a. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a
unui bun chiar dacǎ acesta aparţine fǎptuitorului, a avut consecinţe deosebit de
grave;
b. dacǎ a avut ca urmare un dezastru;
c. când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a
pǎrǎsirii postului sau a sǎvârşirii oricǎrei alte fapte de cǎtre personalul de
conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cǎtre personalul care asigurǎ
direct securitatea unor asemenea transporturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ - în forma tip şi
- închisoare de la 1 la 6 ani, de la 3 la 12 ani şi de la 5 la 15 ani - în forma
agravatǎ.
TULBURAREA DE POSESIE (art. 220 C. pen.)

“Ocuparea, în întregime sau în parte fǎrǎ drept, a unui imobil aflat în
posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă
primită în condiţiile legii, ori refuzul de a aelibera imobilul astfel ocupat se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
84
85
Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau

ameninţare ori prin desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor de hotar, a reperelor
de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe
persoane împreunǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. ”
economicǎ.
patrimonial referitoare la securitatea imobilelor, la starea lor paşnicǎ de posesie,
bunuri care aparţin de drept unor persoane fizice sau juridice. În cazul formei
agravate, întâlnim şi un obiect juridic secundar format din relaţiile sociale privind
sǎnǎtatea şi integritatea fizicǎ a persoanei.
- obiectul material - poate fi un imobil care aparţine altuia, dar şi corpul
persoanei în forma agravatǎ.
penal. Subiectul activ poate fi chiar şi proprietarul bunului, dacǎ în momentul
sǎvârşirii faptei imobilul se afla în posesia legalǎ a altei persoane(chiriaş).
Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale numai în alin.1.
deţinǎtoare a imobilului.
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de ocupare care
presupune pǎtrunderea în imobil şi rǎmânerea în acel imobil cu intenţia de a-l
poseda. Ocuparea reprezintă o acţiune instantanee. Simpla intrare într-o locuinţǎ,
fǎrǎ consimţǎmântul proprietarului, constituie violare de domiciliu. Prin urmare
ceea ce incrimineazǎ art. 220 este ocuparea imibilului, în sensul de rǎmânere mai
departe fǎrǎ voia proprietarului. Toate acestea trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept.
- urmarea imediatǎ - constǎ în schimbarea situaţiei de fapt pentru
subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea
negativǎ în rǎu a existenţei bunului.
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ şi indirectǎ.
85
86

FORME:
de ocupare a avut loc şi fǎptuitorul îşi ia în stǎpânire imobilul.
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea de ocupare
sau când se pronunţǎ o hotǎrâre în cauzǎ.
a. fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau ameninţare ori prin
desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia
altuia;
b. dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane
împreunǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 7 ani, de la 3 la 15 ani - în forma agravatǎ.
TĂINUIREA (art. 221 C. pen.)

“Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea
valorificǎrii acestuia, cunoscând cǎ bunul provine din sǎvârşirea unei fapte
prevǎzute de legea penalǎ dacǎ prin aceasta s-a urmǎrit obţinerea, pentru sine
ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la
7 ani, fǎrǎ ca sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi pedeapsa prevǎzutǎ de lege
pentru infracţiunea din care provine bunul tǎinuit.
Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte.”
economicǎ.
patrimonial referitoare la apǎrarea patrimoniului persoanelor împotriva faptei de
tǎinuire. Aceasta are şi un obiect juridic secundar format din relaţiile sociale
privind înfǎptuirea justiţiei.
- obiectul material - este bunul care provine din sǎvârşirea unei infracţiuni
şi asupra cǎruia are loc acţiunea specificǎ tǎinuirii (lucruri, animale, vehicule,
acte).
86
87

penal. Subiectul activ poate fi chiar şi proprietarul bunului, dacǎ în momentul
sǎvârşirii fapteibunul se afla în posesia legalǎ a altei persoane. Participaţia penalǎ
este posibilǎ în toate formele sale. Tǎinuitorul nu participǎ efectiv la sǎvârşirea
faptei de sustragere a bunurilor pe care acesta le primeşte sau valorificǎ, situaţie în
care se deosebeşte de complice.
- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori
publicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a imobilului. Poate exista şi o pluralitate de
subiecţi pasivi.
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune alternativǎ de: primire,
dobândire, transformare ori de înlesnire a valorificǎrii bunului. Pentru existenţa
infracţiunii este necesar ca acţiunea incriminatǎ sǎ poarte întotdeauna asupra unui
bun provenit din sǎvârşirea unei infracţiuni.
- urmarea imediatǎ - constǎ în schimbarea situaţiei de fapt pentru a
bunului prin trecerea lui într-o altǎ sferǎ patrimonialǎ.
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ calificatǎ prin scop, şi anume,
obţinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul. Dacǎ nu se urmǎreşte
obţinerea acestui folos material, fapta va fi încadratǎ în art. 264 C. pen.
-favorizarea infractorului. Totodatǎ fǎptuitorul trebuie sǎ ştie cǎ bunul provine din
sǎvârşirea unei fapte prevǎzute de legea penalǎ. În cazul în care subiectul nu
cunoaşte sursa realǎ de provenienţǎ a bunului, vor opera prevederile art. 51 C. pen.
-eroarea de fapt.
FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care se executǎ
în întregime cu intenţie vreuna din acţiunile ce formeazǎ elementul material.
Tǎinuirea se poate sǎvârşi şi în formǎ continuatǎ în situaţia în care bunurile
dobândite provin din infracţiuni diferite.
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea
infracţionalǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 luni la 7 ani fǎrǎ ca sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi
pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tǎinuit.
Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte. Aceastǎ
87
88
exonerare de rǎspundere se bazeazǎ pe legǎtura de afectivitate ce se realizeazǎ în

mod natural între rude apropiate sau soţi. În cazul infracţiunilor contra pǎcii şi
omenirii şi în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, tǎinuirea sǎvârşitǎ de
cǎtre aceste persoane se pedepseşte.
INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITǍŢII
OFENSǍ ADUSǍ UNOR ÎNSEMNE (art. 236 C.pen.)

“Orice manifestare prin care se exprimǎ dispreţ pentru însemnele
României se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Manifestarea prin care se exprimǎ dispreţ pentru emblemele sau semnele
de care se folosesc autoritǎţile se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an
sau cu amendǎ.”
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi
dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor
organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ
organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul
juridic pe care îl implicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la
atributul autoritǎţii, care implicǎ respect faţǎ de însemnele României, cât şi faţǎ de
emblemele şi semnele de care se folosesc autoritǎţile. Simbolurile naţionale sunt:
drapelul, ziua naţionalǎ, imnul naţional, stema ţǎrii şi sigiliul statului. Din
categoria semnelor fac parte : semnele(stemele) judeţeloe şi municipiilor ori
semnul distinctiv al organelor de justiţie prin insigna purtatǎ de magistraţi. Nu
intrǎ în aceastǎ categorie semnele folosite de partidele politice ori de diferite
asociaţii sportive sau artistice.
- obiectul material - constǎ în însemnele şi emblemele sau semnele asupra
cǎrora se rǎsfrânge activitatea infracţoinalǎ, prin care fǎptuitorul exprimǎ dispreţ.
penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este organul de stat ale cǎrui embleme sau însemne au
fost dispreţuite(sub. pasiv secundar), iar sub. pasiv principal este statul.
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune prin care se exprimǎ
dispreţ pentru însemnele arǎtate mai sus. Aceastǎ acţiune poate fi sǎvârşitǎ prin
orice mijloace: verbal – cuvinte jignitoare, în scris – afişe, prin acte materiale –
distrugerea, degradarea, murdǎrirea, prin gesturi – gesturi obscene care exprimǎ
desconsiderare, lipsǎ de respect. Ex. - cǎlcarea în picioare a steagului ţǎrii.
88
89
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare

de pericol pentru autoritatea statului
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a
acestei fapte nu cade sub incidenţa legii penale.

FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ instantaneu în momentul în
care acţiunea sau inacţiunea cu caracter ofensator fiind sǎvârşitǎ, se produce
urmarea periculoasǎ pentru autoritatea de stat. Poate îmbrǎca şi o formǎ continuatǎ
sau continuǎ.
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea
infracţionalǎ sau în momentul sǎvârşirii ultimei acţiuni cu caracter ofensator.
MODALITǍŢI: Infracţiunea prezintǎ mai multe modalitǎţi faptice în funcţie de
modul cum a fost sǎvârşitǎ: verbal, în scris, prin gesturi. Infracţiunea prezintǎ şi o
modalitate atenuatǎ când fapta se sǎvârşeşte asupra unor embleme sau semne ale
autoritǎţilor publice ale statului.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 luni la 1 an – în forma atenuatǎ.
ULTRAJUL (art. 239 C. pen.)

“Ameninţarea sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directǎ contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ
exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte
îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 2
ani sau cu amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţǎ, sǎvârşite împotriva unui funcţionar
public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în
exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se
pedepeşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Vǎtǎmarea corporalǎ, săvârşită împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul
funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu
Vǎtǎmarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public
care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în
89
90
exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se

pedepesşte cu închisoare de la 3 luni la 12 ani.”
CAZURI SPECIALE DE PEDEPSIRE(art. 239¹ C. pen.)

“În cazul infracţiunilor prevǎzute în art. 180-182, 189 şi 193 sǎvârşite
împotriva soţului, copiilor sau pǎrinţilor unui judecător, procuror, poliţist,
jandarm ori militar, în scop de intimidare sau de rǎzbunare pentru acte sau
fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majoreazǎ cu 2
ani. “
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind
autoritatea de stat, a cǎror dezvoltare este asiguratǎ prin apǎrarea prestigiului şi
siguranţei funcţionarilor care exercitǎ aceastǎ autoritate. Obiectul juridic secundar
este format din relaţiile sociale care se referǎ la onoarea, libertatea sau integritatea
corporalǎ a persoanei, purtǎtoare a autoritǎţii publice.
- obiectul material – Infracţiunea nu are obiect material când se sǎvârşeşte
prin ameninţare, dar dacǎ se comite prin lovire sau alte violenţe, obiectul material
este corpul persoanei.
penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv – este, în principal, organul care exercitǎ autoritatea
publicǎ, iar în secundar este persoana care îndeplineşte o functie ce implicǎ
exerciţiul autoritǎţii de stat şi împotriva cǎreia s-a exercitat ameninţarea, lovirea
sau actele de vătămare. Aceastǎ persoanǎ îşi poate exercita funcţia în cadrul puterii
legislative, executoreşti sau judecǎtoreşti. Asemenea funcţii sunt: membru al
Parlamentului, al Guvernului, al Curţii Cinstituţionale, al Curţii de Conturi. Nu pot
fi subiecţi pasivi ai acestei infracţiuni persoanele care efectueazǎ acte sau operaţii
tehnico-administrative (arhivari, şoferi la aceste institiţii).
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunile specifice ce
caracterizeazǎ infracţiunile de: ameninţare sau vătămare corporală. Pentru
întregirea elementului material este necesar ca:
a. fapta sǎ fie sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directǎ;
90
91
b. sǎ fie sǎvârşitǎ contra unui funcţiunar aflat în exerciţiul funcţiunii ori

pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
de pericol pentru autoritatea cu care este investit organul din care face parte
funcţionarul ultragiat iar, ca o urmare adiacentǎ, o atingere adusǎ libertǎţii psihice
sau integritǎţii corporale a persoanei.
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.
4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
incriminatǎ a fost sǎvârşitǎ şi s-a produs urmarea imediatǎ a infracţiunii.
MODALITǍŢI: Ultrajul cunoaşte urmǎtoarele forme agravate:
a. Lovirea sau orice acte de violenţǎ, vǎtǎmarea corporalǎ şi vătămarea corporală
gravă sǎvârşitǎ împotriva persoanei prevǎzute în alin. 1, aflatǎ în exerciţiul
funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
b. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite împotriva unui
magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special se majoreazǎ cu 2
ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă – în forma tip şi
- închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma agravatǎ.
UZURPAREA DE CALITǍŢI OFICIALE (art. 240 C. pen.)

“Folosirea fǎrǎ drept a unei calitǎţi oficiale, însoţitǎ sau urmatǎ de
îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de la
6 luni la 3 ani. ”
exercitarea calitǎţolor oficiale numai de cǎtre persoanele învestite cu astfel de
calitǎţi.
- obiectul material – nu are.
91
92

penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Subiect al infracţiunii poate
fi şi o persoanǎ învestitǎ cu o calitate oficialǎ, dar foloseşte fǎrǎ drept o altǎ
calitate oficialǎ. Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi persoana care a avut aceastǎ
calitate, dar a pierdut-o şi continuǎ sǎ o exercite dupǎ ce a piedut-o.
- subiectul pasiv – este autoritatea publicǎ prejudiciatǎ prin calitatea
oficialǎ pe care fǎptuitorul o foloseşte fǎrǎ drept.
- elementul material - se caracterizeazǎ prin douǎ acţiuni distincte,
cumulative, care se pot sǎvârşi simultan sau succesiv şi anume : folosirea fǎrǎ
drept a unei calitǎţi oficiale şi îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. De
ex. – o persoanǎ îşi atribuie calitatea de procuror şi efectueazǎ o percheziţie sau o
arestare. O condiţie esenţialǎ este aceea cǎ toate aceste acte trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ
drept.
de pericol pentru autoritatea statului în numele cǎreia s-a folosit fǎrǎ drept calitatea
oficialǎ.
FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au
sǎvârşit cele douǎ acţiuni incriminate şi s-a produs urmarea imediatǎ. Dacǎ
fǎptuitorul a sǎvârşit numai prima acţiune, fapta se aflǎ în forma tentativei şi nu se
pedepseşte.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
PORTUL NELEGAL DE DECORAŢII SAU SEMNE DISTINCTIVE (art.

241 C. pen.)
“Purtarea, fǎrǎ drept, de decoraţii, de uniforme sau de semne distinctive
ale unui organ de stat, se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu
amendǎ.
Purtarea, fǎrǎ drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. precedent se sǎvârşeşte în timp de rǎzboi,
pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.”
92
93

purtarea corectǎ a decoraţiilor, uniformelor sau semnelor distinctive ale autoritǎţii
de stat numai de cǎtre persoanele cǎrora li s-a conferit acest drept.
- obiectul material – constǎ în decoraţia, uniforma sau semnul distinctiv al
autoritǎţii de stat.
penal. Participaţia este posibilǎ în forma complicitǎţii şi instigǎrii.
- subiectul pasiv – este organul de stat ale cǎrui semne distinctive le-a
purtat subiectul fǎrǎ drept.
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de purtare fǎrǎ drept de
decoraţii sau semne distinctive ale unui organ de stat. Aceaste presupune o
anumitǎ duratǎ, ceea ce ne indicǎ faptul cǎ aceasta este o infracţiune continuǎ.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca purtarea sǎ se facǎ fǎrǎ drept, adicǎ
fǎrǎ o justificare care sǎ-i dea dreptul sǎ poarte acele uniforme sau decoraţii, fie cǎ
acest drept nu l-a avut niciodatǎ, fie cǎ l-a pierdut. Oaltǎ cerinţǎ esenţialǎ este ca
purtarea sǎ aibǎ loc în public.
de pericol pentru autoritatea ogranului de stat pe care acestea îl reprezintǎ.

FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc
purtarea uniformei sau a semnului distinctiv pe o duratǎ suficientǎ pentru a exista
un pericol concret pentru autoritatea de stat;
4. fapt consumat – are loc în momentul în care activitatea infracţionalǎ înceteazǎ.
În unele situaţii infracţiunea de port nelegal de uniformǎ sau semne distinctive
constituie un mijloc fraudulos pentru sǎvârşirea altei infracţiuni. În aceste cazuri
vom avea un concurs de infracţiuni.
93
94
a. se poartǎ, fǎrǎ drept, uniforme, grade sau insigne militare, închisoarea este de la
3 luni la 2 ani sau cu amendǎ;
b. când fapta prevǎzutǎ în alin. precedent se sǎvârşeşte în timp de rǎzboi, pedeapsa
este închisoarea de la 1 la 5 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau amendǎ – în forma tip şi.
- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ sau de la 1 la 5 ani – în forma
agravatǎ.
SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI

(art. 242 C.pen.)
“Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau alt
înscris care se aflǎ în pǎstrarea ori în deţinerea unui organ sau a unei instituţii
de stat ori a unei unitǎţi din cele la care se referǎ art.145 se pedepseşte cu
Distrugerea din culpǎ a vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin.
precedent, care prezintǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o
altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendǎ.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevǎzute în
aceste alineate se majoreazǎ cu un an.
Tentativa infracţiunii prevǎzute în alin. 1 se pedepseşte”.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la
securitatea înscrisurilor sau documentelor aflate în deţinerea unui organ sau
instituţie de stat ori a unei alte unitǎţi din cale prezǎxute în art. 145 C.pen. şi
asigurarea prin aceasta a autoritǎţii acestora.
- obiectul material – îl formeazǎ dosarul, înscrisul, registrul, documenrul
aflat în pǎstrarea ori deţinerea unei organizaţii prevǎzute în art. 145 C.pen. Nu
intrǎ în categoria acestor înscrisuri cele care cuprind o valoare materialǎ certǎ,
sustragerea ori distrugerea lor constând infracţiuni contra patrimoniului şi nici cale
emise de un organ de urmǎrire penalǎ, de o instanţǎ de judecatǎ sau de un alt organ
de jurisdicţie, sustragerea ori distrugerea lor constând în infracţiunea de reţinere
sau distrugere de înscrisuri prevǎzutǎ în art. 257 C.pen.
94
95

penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de
un funcţionar sau alt salariat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fapta este mai
gravǎ
- subiectul pasiv – este organ sau instituţie de stat care desfǎşoarǎ o
activitate utilǎ din punct de vedere social şi care funcţioneazǎ potrivit legii.
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de sustragere ori
distrugere a obiectului material. Prin aceastǎ infracţiune legiuitorul a incriminat
faptele de distrugere a acelor înscrisuri ce sunt purtǎtoare ale autoritǎţii
orgenizaţiilor publice.
de pericol pentru autoritatea organului de stat şi lezarea materialǎ a pbiectului
însuşi.
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Legea pedepseşte şi
distrugerea din culpǎ numai atunci când înscrisul prezintǎ o valoare artisticǎ,
ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ valoare socialǎ.

FORME:
2. tentativa - se pedepseşte numai în cazul alin. 1;
executarea faptei şi s-a produs urmarea sau rezultatul vǎtǎmǎtor.
MODALITǍŢI:Pedeapsa este mai blândǎ când:
a. distrugerea s-a sǎvârşit din culpǎ asupra vreunuia din înscrisurile prevǎzute în
alin. precedent, care prezintǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o
altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendǎ.
Pedeapsa este mai asprǎ când:
a. faptele prevǎzute în alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevǎzute în aceste alineate
se majoreazǎ cu un an.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 luni la 5 ani – în forma tip şi.
- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma atenuatǎ.
- închisoare de la 3 luni la 6 ani sau amendǎ sau de la 3 luni la 3 ani - în forma
agravatǎ.
RUPEREA DE SIGILII (art. 243 C. pen.)
95
96
“Înlǎturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu
închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ.
Dacǎ fapta a fost sǎvârşitǎ de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3
luni la 2 ani sau amenda ”
existenţa şi integritatea sigiliilor legel aplicate în numele autoritǎţii publice şi a
altor organe. Aplicarea sigiliului este o măsurǎ prin care se asigurǎ identificarea şi
conservarea sau indisponibilizarea anumitor bunuri, existând obligaţia de a
respecta mǎsura luatǎ.
- obiectul material – îl formeazǎ însuşi sigiliul aplicat, adicǎ materialul pe
care este imprimatǎ amprenta sigiliului şi asupra cǎruia acţioneazǎ fǎptuitorul.
- subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice
persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când
fapta este sǎvârşitǎ de un custode, fapta este mai gravǎ. Custodele este persoana
cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea temporarǎ a bunurilor indisponibilizate
prin sechestru.
- subiectul pasiv – este un organ sau instituţie de stat care a dispus
aplicarea sigiliului.
- elementul material - se realizeazǎ prin orice acţiune prin care se poate
realiza alternativ înlǎturarea sau distrugerea unui sigiliu aplicat. Trebuie ca acest
sigiliu sǎ fi fost legal aplicat.
de pericol pentru autoritatea organului de stat carea aplicat sigiliul.

FORME:
2. tentativa – nu se pedepseşte;
96
97

înlǎturarea sau distrugera sigiliului. Fapta poate îmbrǎca şi o formǎ continuatǎ.
MODALITǍŢI: Pedeapsa este mai asprǎ când fapta a fost sǎvârşitǎ de custode -
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi
- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ.
SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU(art. 244 C. pen.)

“Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu
închisoare de o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ.
Dacǎ fapta a fost sǎvârşitǎ de custude, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la
3 ani sau amenda.”
existenţa şi integritatea mǎsurii sechestrului legal aplicat în numele autoritǎţii
publice şi a altor organe.
- obiectul material – îl formeazǎ bunul sechestrat. Este sechestrat acel bun
inventariat şi indisponibilizat de organul în drept.
- subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice
persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când
fapta este sǎvârşitǎ de un custode, fapta este mai gravǎ. Custodele este persoana
cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea temporarǎ a bunurilor indisponibilizate
prin sechestru.
- subiectul pasiv – este un organ sau instituţie de stat care a dispus
aplicarea sechestrului.
- elementul material - se realizeazǎ prin orice acţiune prin care se poate
realiza sustragerea bunului legal sechestrat; trebuie ca acel sechestru sǎ fi fost
legal aplicat. Sustragerea se poate realiza prin înstrǎinarea sau consumarea
bunurilor sechestrate. În cazul în care o persoanǎ are bunurile legal sechestrate
date în custodie altei persoane, şi acesta le sustrage, el va sǎvârşi un concurs ideal
de infracţiuni şi anume: sustragere de sub sechestru şi furt.
97
98

de pericol pentru autoritatea organului de stat care a aplicat sechestrul.
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fǎptuitorul nu
ştia cǎ bunul se aflǎ sub sechestru, el va rǎspunde pentru furt.

FORME:
sustragerea de sub sechestru. Dacǎ fǎptuitorul este proprieterul bunului sechestrat
şi acesta este în acelaşi timp şi custode, el va sǎvârşi infracţiunea de sustragere de
sub sechestru în concurs ideal cu abuzul de încredere.
MODALITǍŢI: Pedeapsa este mai asprǎ când fapta a fost sǎvârşitǎ de custode -
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi
- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ.
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITǍŢI DE

INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITǍŢI REGLEMENTATE DE
LEGE
CAP. 1 – INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGǍTURǍ CU

SERVICIUL
ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art.
246 C. pen.):
“Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu,
cu ştiinţǎ, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta
cauzeazǎ o vǎtǎmare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
asigurarea bunului mers al unitǎţilor prevǎzute în art. 145 ori a altor persoane
juridice, la buna desfǎşurare şi realizare a activitǎţii de srviciu, care implicǎ
executatrea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit şi corect.
- obiect material – de regulǎ nu existǎ; însǎ când interesele legale se referǎ
la un bun, la un înscris, obiectul material va fi reprezentat de acel bun sau înscris.
98
99
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau

funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147,
funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi una
privatǎ. Pentru a cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de funcţionar în sensul
art. 147 alin. 2, trebuie sǎ existe un contract individual de muncǎ între acea
persoanǎ fizicǎ şi persoana juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar
public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului,
toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. Pot comite aceastǎ infracţiune în
coautorat membrii unei comisii de examen pentru ocuparea unui post într-o
anumitǎ instituţie, care în mod abuziv priveazǎ o persoanǎ de dreptul de a ocupa
acel post, cu toate cǎ din punct de vedere legal şi al cunoştinţelor îndeplinea toate
condiţiile. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei
condiţii.
- subiectul pasiv – general - este reprezentat de stat ca titular al valorii
sociale care este bunul mers al activitǎţii organelor şi instituţiilor publice sau a
altor persoane juridice de interes public.
- secundar – este persoana fizicǎ cǎreia i s-a adus o
vǎtǎmare intereselor legale prin fapta abuzivǎ a subiectului activ.
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune dar şi printr-o inacţiune,
respectiv îndeplinirea unui act defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea act.
- urmarea imediatǎ - constǎ într-o vǎtǎmare a intereselor legale ale unei persoane.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Mobilul şi scopul nu reprezintǎ
importanţǎ, dar ele trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei.
FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs
urmarea prevǎzutǎ de lege.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 3 ani.
ABUZUL ÎN SERVICIU PRIN ÎNGRǍDIREA UNOR DREPTURI (art. 247 C.

pen.)
“Îngrǎdirea, de cǎtre un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului
drepturilor vreunui cetǎţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de
inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă religie, gen, orientare
sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingere, avere, origine socială, vârstă,
99
100
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/ SIDA, se pedepseşte cu

închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
apǎrarea şi garantarea intereselor legale ale cetǎţenilor, în ceea ce priveşte
egalitatea în drepturi fǎrǎ nici o discriminare împotriva faptelor abuzive ale
funcţionarilor publici sau altor funcţionari.
- obiect material – de regulǎ nu existǎ; însǎ când interesele legale se referǎ
la modificarea unui act de stare civilǎ sau a altui act public, obiectul material va fi
reprezentat de acel act.
privatǎ. Pentru a cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de funcţionar în sensul
art. 147 alin. 2, trebuie sǎ existe un contract individual de muncǎ între acea
persoanǎ fizicǎ şi persoana juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar
public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului,
toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. Instigarea şi complicitatea sunt
posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.
- subiectul pasiv – principal - este reprezentat de stat ca titular al valorii
sociale care este bunul mers al activitǎţii organelor şi instituţiilor publice sau a
altor persoane juridice de interes public.
- secundar – este cetǎţeanul cǎruia i s-a îngrǎdit
folosirea sau exerciţiul drepturilor pe temei de naţionalitate, religie, rasǎ sau sex.
De ex. i se refuzǎ dreptul unei persoane de sex feminin sǎ ocupe o funcţie de
conducere cu toate cǎ îndeplinea toate condiţiile impuse de lege.
- elementul material - se realizeazǎ în douǎ modalitǎţi;
prin îngrǎdirea folosinţei sau exerciţiunui drepturilor vreunui cetǎţean. Aceasta se
poate realiza prin acte comisive dar şi omisive – concedierea unei persoane pe
motiv de religie
prin crearea pentru o persoanǎ a unor situaţii de inferioritate pe temei de
naţionalitate, rasǎ, sex sau religie. Fapta, în ambele modalitǎţi, trebuie sǎ se
sǎvârşeascǎ de un funcţionar în cadrul atribuţiilor de serviciu.
- urmarea imediatǎ - constǎ în lezarea drepturilor unui cetǎţean prin
sǎvârşirea elementului material al infracţiunii.
- legǎtura de cauzalitate – trebuie sǎ se demonstreze cǎ fapta abuzivǎ a unui
funcţionar public a avut drept urnare punerea unei persoane în imposibilitatea de
a-şi exercita sau folosi un drept sau a creat pentru aceasta o situaţie de inferioritate.
100
101

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. La baza sǎvârşirii acestei fapte poate
sta un anumit mobil: ( ura de rasǎ, sex sau religie, etc.). Stabirirea mobilului
reprezintǎ şi o cerinţǎ esenţialǎ pentru existenţa laturii subiective.
FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs
urmarea prevǎzutǎ de lege.
ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE (art. 248 C. pen.)

“Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu,
cu ştiinţǎ, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta
cauzeazǎ o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de
stat ori a unei alte unitǎţi din cele la care se referǎ art. 145 sau o pagubǎ
patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale a cǎror
naştere, normalǎ desfǎşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fǎrǎ îndeplinirea cu
corectitudine a îndatoririlor de serviciu de cǎtre funcţionarii publici sau alţi
funcţionari. Obiectul juridic specific mai este reprezentat şi de relaţiile sociale
referitoare la patrimoniul public.
- obiect material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii
neîndeplinirea cu ştiinţǎ sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu
vizeazǎ în mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect material al infracţiunii
- de ex. subiectul activ nu predǎ bemeficiarilui anumite bunuri, deşi era obligat sǎ
facǎ acest lucru în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
privatǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în
momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ
aceastǎ calitate. De ex. sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune conducǎtorul auto angajat al
unei societǎţi de stat care face transporturi clandestine cu maşina unitǎţii.
Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.
- subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de
stat sau o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C. pen. care a fost prejudiciatǎ prin
101
102
comitarea infracţiunii, adicǎ i-a fost cauzatǎ o tulburare însemnatǎ a activitǎţii sau
i-a fost produsǎ o pagubǎ patrimoniului.
- elementul material - se realizeazǎ atât printr-o acţiune cât şi printr-o
inacţiune: îndeplinirea unui act defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea act.
De ex. fapta unui angajat, vǎnzǎtor la o unitate de stat, care a vândut mǎrfuri pe
credit, acest lucru nefiind permis sau fapta unui tractorist care a folosit tractorul
unitǎţii ptr. efectuarea unor transporturi în folosul unor cetǎţeni în schimbul unor
sume de bani.
- urmarea imediatǎ – constǎ într-o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui
organ sau instituţii de stat sau o pagubǎ patrimoniului acesteia. Cfm. art. 248 nu
orice tulburare realizeazǎ conţinulul infracţiunii, ci aceasta trebuie sǎ fie una
însemnatǎ, adicǎ o tulburare de o anumitǎ proporţie şi gravitate. Acest caracter se
apreciazǎ de cǎtre instanţa de judecatǎ. A doua urmare constǎ în producerea unei
pagube unui organ sau instituţii de stat.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ dar şi indirectǎ.
FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care ca urmare a
faptei abuzive a funcţionarului public, se produce una din urmǎrile prevǎzute de
lage. Fapta se poate comite şi în formǎ continuatǎ.
ABUZUL ÎN SERVICIU ÎN FORMǍ CALIFICATǍ

(art. 248¹ C. pen.)
“Dacǎ faptele prevǎzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit
de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale a cǎror
naştere, normalǎ desfǎşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fǎrǎ îndeplinirea cu
corectitudine a îndatoririlor de serviciu de cǎtre funcţionarii publici sau alţi
funcţionari. Obiectul juridic specific mai este reprezentat şi de relaţiile sociale
referitoare la patrimoniul public.
- obiectul material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii
neîndeplinirea cu ştiinţǎ sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu
vizeazǎ în mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect material al infracţiunii.
102
103

privatǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în
momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ
aceastǎ calitate.
stat sau o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. care a fost prejudiciatǎ prin
comitarea infracţiunii, adicǎ i-a fost cauzatǎ o tulburare însemnatǎ a activitǎţii sau
i-a fost produsǎ o pagubǎ patrimoniului.
- elementul material - se realizeazǎ atât printr-o acţiune cât şi printr-o
inacţiune întocmai ca în cazul art. 246, 247 şi art. 248 C.pen.
- urmarea imediatǎ – constǎ în producerea unor consecinţe deosebit de
grave care reprezintǎ consecinţa agravǎrii urmǎrii immediate corespunzǎtoare
uneia din infracţiunile prevǎzute în art. 248¹ C.pen. Potrivit art. 146 C.pen. prin
consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ mai mare de
2.000.000.000 de lei sau o perturbare deosebit de gravǎ cauzatǎ unei autoritǎţi
publice sau oricǎreia dintra unitǎţile la care se referǎ art. 145 C.pen. Perturbarea
deosebit de gravǎ se mai referǎ la însǎşi existenţa persoanelor juridice, care poate
fi ameninţatǎ prin producerea unor asemene urmǎri.
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ dar şi indirectǎ. Mobilul şi scopul nu
reprezintǎ cerinţe ale laturii subiective dar vor fi avute în vedere la stabilirea
pedepsei.
FORME:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care a fost
realizat în întregime elementul material şi s-au produs urmǎrile cerute de lege.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 5 la 15 ani.
NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU (art. 249 C. pen.)

“Încǎlcarea din culpǎ, de cǎtre un funcţionar public a unei îndatoriri de
serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasǎ, dacǎ s-a
cauzat o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de
stat ori a unei alte unitǎţi din cele la care se referǎ art. 145 sau o pagubǎ
103
104
patrimoniului acesteia ori o vǎtǎmare importantǎ intereselor legale ale unei

persoane, de pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ.
Fapta prevǎzutǎ în alin. 1, dacǎ a avut consecinţe deosebit de grave se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.”
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale
referitoare la asigurarea respectǎrii de cǎtre funcţionarii publici sau funcţionari a
obligaţie de a îndeplini în mod corect atribuţiile ce le revin pentru a nu vǎtǎma
interesele publice ori interesele legale ale persoanelor fizice.
- obiectul material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii s-a exercitat asupra unui lucru, în
astfel de situaţii va exista un obiect material ; de ex. redactatrea defectuoasǎ a unui
înscris. Obiectul material al infracţiunii poate fi şi corpul unei persoane în situaţia
în care, ca urmare a încǎlcǎrii din culpǎ a îndatoririlor de serviciu de cǎtre un
funcţionar public sunt vǎtǎmate interesele legale ale unei persoane, în sensul cǎ i
se produce efectiv o vǎtǎmare acestei persoane ; de ex. fapta medicului care nu a
luat toate mǎsurile pentru desfǎşurarea în bune condiţii a unei operaţii de
vaccinare, din care cauzǎ s-a produs uciderea din culpǎ a unei persoane de cǎtre
agentul sanitar. În acest caz madicul va rǎspunde pentru neglijenţǎ în serviciu, iar
agentul sanitar pentru ucidere din culpǎ.
funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice. Calitatea de
funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei.
Fiind o infracţiune din culpǎ, nu este posibilǎ participatia. Totuşi s-ar putea
concepe şi coautoratul, atunci când îndeplinirea unei obligaţiiincumbǎ unui grup
de persoane (unei comisii care executǎ un control).
stat sau o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. cǎreia prin fapta
funcţionarului public sau funcţionarului i s-a cauzat o tulburare bunului mers ori o
pagubǎ patrimoniului acesteia.
- elementul material - se realizeazǎ prin încǎlcarea unei îndatoriri de
serviciu de cǎtre sub. activ al infracţiunii, încǎlcare ce se poare sǎvârşii prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei în mod defectuos. Neîndeplinirea
unei îndatoriri de serviciu înseamnǎ omiterea, neefectuarea unui act care trebuia sǎ
fie îndeplinit ori rǎmânerea fǎptuitorului în stare de oasivitate. Neîndeplinirea
poate sǎ fie totalǎ sau parţialǎ, poate viza o singurǎ îndatorire sau chiar mai multe
104
105
asemenea îndatoriri. Toate acestea trebuie sǎ se facǎ de cǎtre funcţionar în

exerciţiul atribuţiilor de servici.
- urmarea imediatǎ – constǎ într-o tulburare însemnatǎ a bunului mers al
unui organ sau a unei instituţii de stat ori al unei alte unitǎţi din cele prevǎzute în
art. 145 sau printr-o pagubǎ adusǎ patrimoniului acesteia ori printr-o vǎtǎmare
importantǎ a intereselor legale ale unei persoane.În cazul variantei agravate,
urmarea imediatǎ constǎ în producerea unor consecinţe deosebit de grave. Potrivit
art. 146 C.pen. prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ
mai mare de 2.000.000.000 de lei sau o perturbare deosebit de gravǎ cauzatǎ unei
autoritǎţi publice sau oricǎreia dintra unitǎţile la care se referǎ art. 145 C.pen.
Perturbarea deosebit de gravǎ se mai referǎ la însǎşi existenţa persoanelor juridice,
care poate fi ameninţatǎ prin producerea unor asemene urmǎri. Întrucât în cazul
variantei tip, cât şi în cazul calei agravate legiuitorul prevede urmǎri alternative,
ori de câte ori prin sǎvârşirea infracţiunii s-au produs ambele consecinţe nu vom fi
în prezenţa unui concurs de infracţiuni ci a unei infracţiuni unice cu pluralitate de
urmǎri, situaţie care va fi avutǎ în vedere de cǎtre instanţa ce judecatǎ la
- forma de vinovǎţie – culpa cu cele douǎ modalitǎţi ale sale : uşurinţa şi
neglijenţa.
FORME:
2. tentativa – nu este posibilǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care a fost
realizat în întregime elementul material şi s-au produs urmǎrile cerute de lege.
Ex – fapta inculpatului gestionar care nu a ţinut cu regularitate evidenţa
bunurilor din magazie şi prin aceasta s-a produs un prejudiciu.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când a avut consecinţe deosebit de grave şi
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ – în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 10 ani – în forma agravatǎ.
PURTAREA ABUZIVǍ (art. 250 C. pen.)

“Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţǎ de o persoanǎ, de cǎtre un
funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare
de la o lună la 1 an sau cu amendǎ.
Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau alte acte de violenţǎ sǎvârşite de către un funcţionar public, în
condiţiile alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
105
106
Vătămarea corporală sǎvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1 se

pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vătămarea corporală gravă sǎvârşită de către un funcţionar public, în
condiţiile alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.”
referitoare la comportarea corectǎ şi cuviincioasǎ a funcţionarului public sau
funcţionarul faţǎ de orice persoanǎ, cu excluderea folosirii unor expresii jignitoare
ori a actelor de violenţǎ. Prin incriminarea acestei infracţiuni se asigurǎ apǎrarea
persoanelor care vin în contact cu anumiţi a funcţionari publici sau funcţionari.
- obiect material – acesta existǎ numai în forma agravatǎ a infracţiunii şi
constǎ în corpul persoanei asupra cǎreia se sǎvârşesc actele de violenţǎ.
funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice. Calitatea de
funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei.
Participaţia este posibilǎ. Pentru instigatori şi complici nu este necesarǎ vreo
calitate anume.
- subiectul pasiv - poate fi orice personǎ fizicǎ cǎreia i s-au adresat
expresiile jignitoare sau care a suferit o lovire. Când elementul material se
sǎvârşeşte tot asupra unui funcţionar public sau funcţionar care se afla în exerciţiul
funcţiunii actele de purtare abuzivǎ constituie infracţiunea de ultraj. Pluralitatea de
subiecţi pasivi va reprezenta un concurs ideal sau real de infracţiuni.
- elementul material – constǎ în întrebuinţarea de expresii jifnitoare faţǎ de
o persoanǎ – în forma tip ; În acest caz fǎptuitorul utilizeazǎ insulte în sensul art.
205 C.pen., iar în al doilea rând, folosirea de cuvinte care fǎrǎ a cunstitui insultǎ,
exprimǎ o desconsidereare şi sunt de naturǎ sǎ aducǎ atingerea demnitǎţii
persoanei. Acestea pot îmbrǎca o formǎ scrisǎ, oralǎ sau prin gesturi.
În cadrul formei agravate elementul material constǎ într-o faptǎ de lovire
sau alte violenţe sǎvârşite asupra sub. pasiv. Dacǎ prin acestea se cauzeazǎ
persoanei vǎtǎmate leziuni ce necesitǎ pentru îngrijiri mai mult de 20 de zile, dar
care nu depǎşesc 60, existǎ concurs de infracţiuni între purtarea abuzivǎ şi
vǎtǎmare corporalǎ. Toate acestea trebuie sǎvârşite de sub. activ în cadrrul
atribuţiilor de servici.
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ.
4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
106
107
1. actele preparatorii – nu sunt pedepsite;

2. tentativa – nu este pedepsitǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au
întrebuinţat expresiile jignitoare ori s-a recurs la loviri.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când s-a realizat prin ameninţare, loviri sau
alte acte de violenţǎ, vătămare corporală, vătămare corporală gravă sǎvârşite în
condiţiile alin. 1 şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi
- închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma agravatǎ.
NEGLIJENŢA ÎN PǍSTRAREA SECRETULUI DE STAT

(art. 252 C. pen.)
“Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau
sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum şi neglijenţa care a
dat prilej altei persoane sǎ afle un asemenea secret, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ
aducǎ atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3
ani.”
referitoare la buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu, care este incompatibilǎ cu
comportarea neglijentǎ a funcţionarilor publici, precum şi a celorlalţi funcţionari în
pǎstrarea secretului de stat.
- obiect material – acesta este reprezentat de un document care constituie
secret de stat. Noţiunea de secrete de sata este definitǎ în art. 150 C. pen.
funcţionar. Numai persoanele care au aceastǎ calitate au acces la respectivele
documente cu caracter secret şi numai ele ar putea avea o comportare neglijentǎ.
Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul
sǎvârşirii faptei. Participaţia nu este posibilǎ.
- subiectul pasiv - poate fi oricare dintra unitǎţile prevǎzute în art. 145 C.
pen. Sau alte persone juridice ale cǎror interese au fost lezate ca urmare a
neglijenţei în pǎstrarea secretului de stat.
- elementul material – constǎ în comportarea neglijentǎ a funcţionarului
public sau funcţionarului, care a avut ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea,
sustragerea unui document ce constituie secret de stat ; trebuie ca fapta sǎ fie de
naturǎ sǎ aducǎ atingere intereselor statului. Dacǎ aceastǎ cerinţǎ nu este
îndeplinitǎ, fapte va atrage o altǎ sancţiune.
107
108
- urmarea imediatǎ – constǎ în distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea

unui document ce constituie secret de stat, ori sǎ fi dat prilejul unei persoane de a
afla un astfel de secret.
- forma de vinovǎţie – culpa în oricare din formele sale.
4. Forme.Sancţiuni.
FORME:
2. tentativa – nu este posibilǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au produs
consecinţele cerute de lege.
LUAREA DE MITǍ (art. 254 C. pen.)

“Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani
sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptǎ promisiunea unor astfel de foloase
sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face
un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi
Fapta prevǎzutǎ în alin. 1, dacǎ a fost sǎvârşitǎ de un funcţiunar cu atribuţii
de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul luǎrii de mitǎ se
confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor în bani.”
referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de
exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu.
Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie.
- obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material, deoarece
activitatea funcţionarului nu se rǎsfrânge asupra unor bunuri, lucruri sau persoane.
Banii, valorile sau alte foloase reprezintǎ obiecte ale mitei.
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar în înţelesul art.
147 C.pen. Calitatea de funcţionar trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei.
În practica judiciarǎ s-a decis cǎ pot comite aceastǎ infracţiune, profesorul care
primeşte o anumitǎ sumǎ de bani pentru a favoriza un elev la examen, ofiţerul de
poliţie care primeşte bani pentru a nu face acte de cercetare în vederea descoperiri
unei infracţiuni.
108
109
În practicǎ s-a mai pus problema avocaţilor şi medicilor dacǎ pot avea sau
nu calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni. Avocatul fiind plǎtit de cǎtre
justiţiabil, el nu poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune, de aceea ei nu pot fi asimilaţi cu
alţi salariaţi. În privinţa medicilor, C. S. de Justiţie susţine cǎ ei pot fi asimilaţi
funcţionarilor publici sau altor salariaţi. Dupǎ adoptatrea L. 74/1995 care a
înfiinţat Colegiul Medicilor din România, s-a statutat cǎ medicul nu este
funcţionar public. Totuşi, aceastǎ lege neavând caracter penal ci unul
administrativ, termenul de funcţionar îşi pǎstreazǎ înţelesul din art. 147 C. pen. –
aceştia fiind aşadar subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mitǎ.
- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o
unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei
imagine a fost puternic afectatǎ.
- elementul material – se poate realiza atât printr-o acţiune cât şi printr-o
inacţiune. Acţiunea poate îmbrǎca urmǎtoarele forme : pretinderea, primirea,
acceptarea. Inacţiunea incriminatǎ se poate realiza prin nerespingerea promisiunii
de bani sau alte foloase. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi
urmǎtoarele condiţii:
a. pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sǎ aibǎ ca
obiect bani sau alte foloase de ordin patrimonial sau nepatrimonial. Micile
“atenţii” sau cadouri cu ocazia zilei de naştere sau onomastice nu pot fi
considereate drept mitǎ. Dacǎ valoarea lor este foarte mare putem avea o mitǎ
deghizatǎ;
b. ce cere ca banii sau foloasele sǎ nu fie datoraţi în mod legal
funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea;
c. acţiunea de pretindere,acceptare, primire sau inacţiunea de nerespingere
sǎ aibǎ loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii efectuǎrii unui act ce
intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu;
d. se mai cere ca actul vizat de acţiunea de corupere sǎ facǎ parte din sfera
atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului. Dacǎ în momentul sǎvârşirii acţiunii
specifice elementului material al infracţiunii de luare de mitǎ, fǎptuitorul nu avea
ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar lasǎ sǎ se creadǎ acest lucru,
atunci fapta va fi calificatǎ ca înşelǎciune.
- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna
desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate
din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ.
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ.

FORME:
109
110
1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (acceptarea,

nerespingerea);
2. tentativa – ar fi posibilǎ numai în varianta “primirii”, dar la acest moment
infracţiunea ar puta fi deja consumatǎ sub forma acceptǎrii sau nerespinferii
acesteia. De aceeea este greşit a spune cǎ tentativa este posibilǎ, dar legea nu o
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul pretinderii, chiar
dacǎ nu s-au primit foloasele, acceptǎrii, primirii sau nerespingerii primirii acestor
bunuri sau foloase.
MODALITǍŢI:Fapta este mai gravǎ dacǎ a fost sǎvârşitǎ de un funcţiunar cu
atribuţii de control.
SANCŢIUNI:
-închisoare de la 3 la 12 ani – în forma tip şi interzicerea unor drepturi.
-închisoare de la 3 la 15 ani – în forma agravatǎ şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul luǎrii de mitǎ se
confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor în bani.
DAREA DE MITǍ (art. 255 C. pen.)

“Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi
scopurile arǎtate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevǎzutǎ în alin. precedent nu constituie infracţiune atuni când
mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cǎtre cel care a luat mitǎ.
Mituitorul nu se pedepseşte dacǎ denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca
organul de urmǎrire sǎ fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplicǎ în mod corespunzǎtor, chiar dacǎ
oferta nu a fost urmatǎ de acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în
cazurile arǎtate în alin. 2 şi 3.”
referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de
exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu.
Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie.
- obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material. Totuşi, în
doctrimǎ se admite cǎ existǎ obiect material în situaţia ofertei de mitǎ respinsǎ de
cǎtre funcţiunar, bunurile oferite devenind obiecte materaiale ale infracţiunii.
- subiectul activ – acesta este necalificat , fiind orice persoanǎ. Infracţiunea
poate fi comisǎ şi de un funcţionar în scopurile arǎtate în art. 254, în acest caz
primul funcţionar comportându-se ca un simplu particular în raport cu cel de-al
110
111
doilea. Având în vedere cǎ luarea şi darea de mitǎ sunt infracţiuni corelative,

întotdeauna mituitorul va fi subiect activ la darea de mitǎ, iar cel care a luat mitǎ
va fi subiect activ la luare de mitǎ. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte prin intermediar,
acesta va avea calitatea de complice la darea de mitǎ. În cazul în care chiar
intermediarul l-a determinat pe mituitor sǎ comitǎ fapta, el va dobândi calitatea de
instigator la darea de mitǎ care o absoarbe pe cea de complice.
imagine a fost puternic afectatǎ. Subiectul pasiv poate fi şi funcţionarul în cazul în
care el respinge promisiunea, oferirea sau darea de bani, fiind atins şi prestigiul
acestuia.
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune care poate îmbrǎca
urmǎtoarele forme: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase. Darea
de mitǎ se poate efectua şi prin intermediar. Pentru întregirea elementului material
se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii:
a. promisiunea, oferirea sau darea trebuie sǎ aibǎ ca obiect bani sau alte
foloase de ordin patrimonial sau nepatrimonial.
b. ce cere ca banii sau foloasele sǎ nu fie datoraţi în mod legal
funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea; Promisiunea,
oferirea sau darea sǎ aibǎ loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii
efectuǎrii unui act ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu;
c. se mai cere ca actul în vederea cǎruia se dǎ mitǎ sǎ fie unul licit sau ilicit.
Nu va exista infracţiune cǎnd funcţionarul cǎruia i s-a oferit suma de bani
nu avea competenţa de a efectua actul în vederea cǎruia participantul a comis
fapta.
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ. În lipsa conştiinţei şi dorinţei de a
efectua un act de corupere asupra unui funcţionar, acţiunea fǎptuitorului nu va
constitui infracţiune.(acţiunea fǎptuitorului fǎcutǎ în stare de beţie). Latura
subiectivǎ mai cuprinde şi un scop şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau
întârzierea îndepliniriiunui act privitor la atribiţiile sale de serviciu. Alteori, pe
lǎngǎ scopul specific dǎrii de mitǎ mai apare şi un alt scop: (o persoanǎ oferǎ o
sumǎ de bani unui funcţionar pentru a-l determina sǎ întocmeascǎ un act fals).
Cauze care exclud existenţa infracţiunii:
Fapta prevǎzutǎ în alin. 1 nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost
constrâns prin orice mijloace de cǎtre cel care a luat mitǎ. Este vorba despre o
constrângere psihicǎ.
111
112
FORME:
1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (promisiunea, oferirerea);
2. tentativa – tentativa nu este posibilǎ, darea de mitǎ fiind o infracţiune cu
consumare anticipatǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul
promite, oferǎ sau dǎ funcţionarului public bani sau alte foloase. Ea poate avea şi o
formǎ continuatǎ.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ
este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii
unor drepturi.Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul dǎrii de
mitǎ se confiscǎ.
Cauzǎ de nepedepsire: Mituitorul nu se pedepseşte dacǎ denunţǎ autoritǎţii fapta
mai înainte ca organul de urmǎrire sǎ fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Acesta
trebuie sǎ se facǎ în faţa unei autoritǎţi, chiar şi în faţa unei autoritǎţi
necompetente a efectua urmǎrirea penalǎ în aceastǎ materie.
PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE (art. 256 C. pen.)

“Primirea de cǎtre un funcţionar direct sau indirect, de bani ori alte foloase,
dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul
acesteia, sa pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu
se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare
la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea
cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora
nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie. Între aceastǎ infracţiune şi luarea
de mitǎ existǎ multe asemǎnǎri, de aceea unii autori considerǎ cǎ infracţiunea
prevǎzutǎ în art. 256 C.pen. este o variantǎ de specie a luǎrii de mitǎ.
- obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material. Banii sau
foloasele primite constituie bunuri dobândite prin sǎvârşirea infracţiunii în sensul
art. 118 C. pen. şi vor fi supuse confiscǎrii. În acest caz se poate vorbi de un obiect
material al infracţiunii.
- subiectul activ – acesta este calificat , fiind un funcţionar sau funcţionar
public. Participaţia este posibilǎ în situaţia în care actul de care a beneficiat
persoana fizicǎ a fost îndeplinit de mai multe persoane, iar foloasele au fost date
întregului colectiv, simultan sau succesiv. Persoana care coopereazǎ în mod
nemijlocit la sǎvârşirea infracţiunii, neavând calitatea cerutǎ de lege va rǎspunde
pentru complicitate la infracţiunea de primire de foloase necuvenite. Autor al
112
113
acestei infracţiuni este acela care primeşte foloasele atât direct cât şi prin
intermediar. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de
complice la aceastǎ infracţiune. Persoana care a dat foloasele necuvenite cât şi cel
care a cumpǎrat influenţa, nu se pedepseşte, deoarece fapta nu este incriminatǎ ca
infracţiune.
imagine a fost puternic afectatǎ.
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune de primire a unor
bani sau foloase de cǎtre un funcţionar public sau funcţionar, dupǎ ce a îndeplinit
un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia. În cazul
acestei infracţiuni legiuitorul a avut în vedere întotdeauna îndeplinirea unui act
licit şi obligaroriu de îndeplinit pentru respectivul funcţionar. Dacǎ un funcţionar
public sau funcţionar şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu nu în mod corect, iar
dupǎ aceasta primeşte bani sau bunuri de la o persoanǎ favorizatǎ prin îndeplinirea
acelui act, fapta va fi consideratǎ abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
dacǎ sunt îndeplinite şi celelalte condiţii cerute de lege. Pentru întregirea
elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii :
a. ce cere ca banii sau foloasele sǎ fie necuvenite funcţionarului sau unitǎţii în
care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea;
b. banii sau foloasele sǎ fi fost remise funcţionarului dupǎ îndeplinirea actului ce
intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu, cu condiţia sǎ nu fi existat anterior între
ei vreo astfel de înţelegere şi nici în timpul efectuǎrii actului ; în caz contrar fapta
va fi luare de mitǎ. Dacǎ dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiri sale şi la
care era obligat, funcţionarul obligǎ pe beneficiarul actului sǎ-i remitǎ bani sau alte
foloase, considerǎm cǎ suntem în prezenţa unui abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor.
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ dar şi indirectǎ.
FORME:
1. tentativa –tentativa este posibilǎ în forma întreruptǎ, dar nu se pedepseşte;
2. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care, dupǎ
îndeplinirea actului, fǎptuitorul primeşte bani sau alte foloase în mod direct sau
indirect. Ea poate avea şi o formǎ continuatǎ, când funcţionarul în baza aceleiaşi
rezoluţii infracţionale, dupǎ ce a îndeplinit mai multe acte, primeşte de la mai
113
114
multe persoane, beneficiare ale actelor respective, diferite bunuri, foloase sau bani
la intervale diferite de timp.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ
este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii
unor drepturi.Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de fǎptuitor se confiscǎ.
Dacǎ persoana care a dat foloasele necuvenite denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte
ca fapta sǎ fi fost descoporitǎ, acestea se vor restitui persoanei care le-a dat.
TRAFICUL DE INFLUENŢǍ (art. 257 C. pen.)

“Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de
promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, sǎvârşitǎ de
cǎtre o persoanǎ care are influenţǎ sau lasǎ sǎ se creadǎ cǎ are influenţǎ asupra
unui funcţionar pentru a-l determina sǎ facǎ ori sǎ nu facǎ un act ce intrǎ în
atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dinpoziţiile art. 256 alin. 2 se aplicǎ în mod corespunzǎtor.”
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare
la desfǎşurarea activitǎţilor publice sau private în condiţii care sǎ asigure
încrederea şi prestigiul de care trebuie sǎ se bucure personalul acestora. Comiterea
acestei infracţiuni discrediteazǎ activitatea de serviciu şi îi aduce grave prejudicii.
- obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material, banii sau
foloasele pretinse sau primite constituie bunuri date pentru sǎvârşirea infracţiunii
şi vor fi supuse confiscǎrii.
- subiectul activ – acesta este necalificat, putând fi orice persoanǎ care are
influenţǎ sau lasǎ sǎ se creadǎ cǎ are influenţǎ asupra unui funcţionar public sau
funcţionar, aceste aspecte nefiind condiţii ale subiectului activ ci mijloace prin
care se sǎvârşeşte infracţiunea. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. De
cele mai multe ori fapta este sǎvârşitǎ de rude, prieteni, cunoştinţe sau alte
persoane care nici mǎcar nu cunosc funcţionarul respectiv. În doctrimǎ s-a pus
problema cǎ ar trebui pedepsiţi şi cei care cumpǎrǎ influenţa nefiind cu nimic mai
prejos de cel care dǎ mitǎ. În situaţia în care cel care a conceput infracţiunea şi l-a
determinat pe autor sǎ o comitǎ este chiar intermediarul atunci el va cumula
calitatea de instigator cât şi pe cea de complice, fiind în final pedepsit doar pentru
instigare la trafic de influenţǎ.
unitate din cele prevǎzute în art. 145 C. pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei
imagine a fost puternic afectatǎ. În secundar sub. pasiv este chiar funcţionarul
public a cǎrui imagine este denaturatǎ prin sǎvârşirea faptei.
114
115
- elementul material – se poate realiza prin trei acţiuni distincte : primirea,

pretinderea sau acceptarea de promosiuni de daruri direct sau indirect în vederea
determinǎrii unui funcţionar sǎ facǎ ori sǎ nu facǎ un act ce intrǎ în atribuţiile sale
de serviciu. Iniţiativa comiterii traficului de influenţǎ poate porni de la subiectul
activ sau de la cumpǎrǎtorul de influenţǎ. Dacǎ iniţiativa comiterii infracţiunii o
are cumpǎrǎtorul de influenţǎ, pentru existenţa infracţiunii se care ca subiectul
activ sǎ fi primit efectiv banii sau bunurile sau sǎ fi acceptat promisiunule fǎcute.
Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii :
a. ce cere ca fǎptuitorul sǎ aibǎ influenţǎ sau sǎ lase sǎ se creadǎ acest lucru. În
aceastǎ variantǎ infracţiunea se aseamǎnǎ cu înşelǎciunea;
b. fǎptuitorul sǎ promitǎ intervenţia sa pe lǎngǎ un funcţionar public sau
funcţionar;
c. acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii sǎ fie realizatǎ mai
înainte ca funcţionarul pe lângǎ care se intervine sǎ fi îndeplinit actul care îl
intereseazǎ pe cumpǎrǎtorul de influenţǎ, sau cel târziu în timpul îndeplinirii
acestuia.
Dacǎ traficantul de influenţǎ nu remite funcţionarului bani sau alte foloase,
ci doar îl determinǎ sǎ facǎ acel act, atunci se va reţine un concurs de infracţiuni
între trafic de influenţǎ şi instigare la abuz în serviciu sǎvârşita de funcţionar.
Traficul de influenţǎ trebuie sancţionat în concurs cu înşelǎciunea dacǎ traficarea
reprezintǎ un mijloc de amǎgire pentru o inducere în eroare.
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ.
FORME:
1. actele preparatorii şi tentativa de regulǎ nu se pedepsesc, numai atunci când sunt
asimilate infracţiunii consumate (pretinderea sau acceptarea) Tentativa este
posibilǎ numai în cazul primirii de bani sau alte foloase, or în acest moment fapta
este deja consumatǎ în forma pretinderii sau acceptǎrii de promisiuni de daruri;
2. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul acceptǎrii de
promisiuni de daruri, în momentul primirii de bani sau alte foloase. Pentru
consumarea infracţiunii nu are relevanţǎ dacǎ intervenţia promisǎ a şi fost
efectuatǎ.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 2 la 10 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este
mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor
drepturi.Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de fǎptuitor se confiscǎ. Dacǎ
acestea nu se gǎsesc, fǎpruitorul va face plata echivalentului lor în bani.
115
116
BIBLIOGRAFIE
GH. NISTOREANU şi colaboratorii – « DREPT PENAL - PARTEA

SPECIALǍ », ED. EUROPA NOVA, BUCUREŞTI, 1999 ;
GH. NISTOREANU şi colaboratorii – « DREPT PENAL - PARTEA
SPECIALǍ », ED. ALL BECK, BUCUREŞTI, 2005 ;
PAVEL ABRAHAM şi EMIL DERŞIDAN – “CODUL PENAL AL ROMÂNIEI
COMENTAT ŞI ADNOTAT”, ED. NAŢIONAL, BUCUREŞTI, 2002;
IULIAN POENARU – “PROBLEMELE LEGISLAŢIEI PENALE”, ED.
LUMINA LEX, BUCUREŞTI, 1999;
CONSTANTIN BUTIUC – « ELEMENTE DE DREPT PENAL », ED. LUMINA
LEX, BUCUREŞTI, 1998;
DUMITRU SANDU – « FALSUL ÎM ACTE », ED. LUMINA LEX,
BUCUREŞTI, 1994;
ALEXANDRU BOROI şi colaboratorii – “CULEGERE DE SPEŢE PTR. UZUL
STUDENŢILOR”, ED. ALL BECK, BUCUREŞTI, 2002;
CODUL PENAL CU MODIFICǍRILE DE PÂNǍ LA 15 AUG. 2006;
ALEXANDRU BOROI – « DREPT PENAL - PARTEA SPECIALǍ », ED. ALL
BECK, BUCUREŞTI, 2006;
116

Drept Penal - Partea Speciala I

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Penal - Partea Speciala I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “OVIDIUS”CONSTANŢA

LECT.UNIV.DR. Vasile DRǍGHICI

ASIS.UNIV.DRD. Mariana MITRA

Cursul de drept penal, partea specială, este o disciplină de an şi este

- prima parte se studiază în primul semestru şi cuprinde primele patru

Infracţiunile contra siguranţei statului reprezintǎ prima grupǎ de

«starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socialǎ, economicǎ

Întraga legislaţie românǎ trebuie sǎ ocroteascǎ fiinţa statului atǎt pe

3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul intrǎ

TRǍDAREA PRIN AJUTAREA INAMICULUI(art.156 C.pen)

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune sau inacţiune de

TRǍDAREA PRIN TRANSMITERE DE SECRETE (ART.157 C.pen)

2B. Subiecţii infracţiunii :

ACŢIUNI DUŞMǍNOASE CONTRA SIGURNŢEI STATULUI (ART.158

- obiectul material – este identic cu cel al infracţiunilor de trădare şi de

ATENTATUL CARE PUNE ÎN PERICOL SIGURANŢA STATULUI

ATENTATUL CONTRA UNEI COLECTIVITǍŢI (art. 161 C. pen.)

de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani

SUBMINAREA PUTERII DE STAT(art. 162 C. pen.)

Orice alte acţiuni violente sǎvârşite de mai multe persoane împreunǎ, de

ACTELE DE DIVERSIUNE (art.163 C. pen.)

instalaţiilor industriale, cǎilor de comunicaţie, mijloacelor de transport,

SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE(art. 165 C. pen.)

4. Forme. Modalitaţi. Sancţiuni:

PROPAGANDA ÎN FAVOAREA STATULUI TOTALITAR

ACŢIUNI ÎMPOTRIVA ORDINII CONSTITUŢIONALE

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni:

COMPLOTUL (art. 167C. pen.)

3B. Latura subiectivǎ:

COMPROMITEREA UNOR INTERESE DE STAT (art. 168 C. pen.)

2B. Subiecţii infracţiunii:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Dacǎ se sǎvârşeşte din

COMUNICAREA DE INFORMAŢII FALSE (art. 168¹ C. pen.)

- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului şi relaţiile

DIVULGAREA SECRETULUI CARE PERICLITEAZǍ SECURITATEA

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

NEDENUNŢAREA (art. 170 C. pen.)

urmǎrirea penalǎ ori dupǎ ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea

SANCŢIUNI: închisoare de la 2 la 7 ani;

INFRACŢIUNI CONTRA REPREZENTANTULUI UNUI STAT STRǍIN

Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la dorinţa exprimatǎ de guvernul

CAPITOLUL I - INFRACŢIUNILE CONTRA VIEŢII:

OMORUL(art. 174 C. pen.)

- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ aceasta nu se produce va fi

OMORUL CALIFICAT(art. 175 C. pen.)

Premeditarea presupune o gândire anticipatǎ asupra unei activitǎţi viitoare.

OMORUL DEOSEBIT DE GRAV (art. 176C. pen.)

La stabilirea sancţiuni, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni sau

PRUNCUCIDEREA (art.177 C.pen.)

2A. Obiectul infracţiunii:

UCIDEREA DIN CULPǍ (art. 178 C. pen.)

“Uciderea din culpǎ a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 1

cauzalitate dacǎ între acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ s-au interpus

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

- închisoare de la 2 la 7 ani sau de la 5 la 15 ani în forma agravatǎ, care poate fi

DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII (art. 179C. pen.)

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

LOVIREA ŞI VǍTǍMAREA INTEGRITǍŢII CORPORALE SAU A

LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE (art. 180 C. pen.)

- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat -

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

VǍTǍMAREA CORPORALǍ (art.181 C.pen.)

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

VǍTǍMAREA CORPORALǍ GRAVĂ(art.182 C. pen.)