Raspunderea Functionarilor Publici Cu Statut Special

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Facultatea de Științe Juridice și Administrative
Programul de Studii Universitare de Masterat

Managementul Resurselor Umane în Sistemul Autorităților de Ordine
Publică
TEMA: RĂSPUNDEREA FUNCȚIONARILOR

PUBLICI CU STATUT SPECIAL
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. univ. dr. LOZNEANU VERGINEL
ABSOLVENT,
LUPOAIE EMIL-MIHAI
București,
2021
CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................3
1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA

FUNCȚIONARILOR PUBLICI CU STATUT SPECIAL..........................................7
1.1. Definirea conceptului de răspundere.................................................................7
1.2. Formele de răspundere......................................................................................7
1.3. Cauze care au generat și favorizat săvârșirea faptelor......................................8
2. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ...................................................................13
2.1. Reglementare..................................................................................................13
2.2. Dispunerea cercetării prealabile......................................................................15
2.3. Studiu de caz...................................................................................................22
2.4. Concluzii privind efectele cercetării prealabile...............................................36
3. RĂSPUNDEREA MATERIALĂ.......................................................................38
3.1. Reglementare..................................................................................................38
3.2. Concluzii.........................................................................................................41
4. RĂSPUNDEREA CIVILĂ..................................................................................42
4.1. Reglementare..................................................................................................42
4.2. Angajarea răspunderii.....................................................................................43
4.3. Concluzii.........................................................................................................45
5. RĂSPUNDEREA PENALĂ................................................................................46
5.1. Reglementare..................................................................................................46
5.2. Efectele punerii în mișcare a acțiunii penale..................................................47
CONCLUZII.............................................................................................................48
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................50
2
INTRODUCERE
Răspunderea funcționarilor publici cu statut special este o temă

diversă care poate încorpora atât aspecte de resortul resurselor umane cât și a
altor structuri ale instituțiilor publice.
Exceptând actele normative care reglementează răspunderea
funcționarilor publici cu statut special nu există lucrări în literatura de
specialitate care să trateze multiplele ramuri ale acestui subiect în detaliu.
Această temă este de actualitate prin faptul că în ultimii ani au fost
reglementate numeroase situații juridice care privesc răspunderea
funcționarilor publici cu statut special, în special cea a polițiștilor, unele acte
normative fiind modificate frecvent. Amintim Legea 360/2002 privind
statutul polițistului care a fost modificată aproape anual de la adoptare, fie
prin ordonanțe de urgență, fie prin legi. Începând cu anul 2016 au existat
numeroase decizii ale Curții Constituționale care au determinat modificarea
unor articole din legea sus-menționată, cea mai recentă decizie pe care o vom
discuta mai pe larg în al doilea capitol este Decizia nr. 833/17.11.2020 prin
care Curtea constată că dispozițiile controversatului articol 58 1, care
reglementează atenționarea polițistului, din Legea 360/2002 sunt
neconstituționale.
Această lucrare are ca obiectiv evidențierea formelor de răspundere
care pot interveni în urma activității polițistului, condițiilor răspunderii și
tratarea unor situații particulare în care aceasta este angajată.
Deși tema este intitulată: „Răspunderea Funcționarilor Publici cu
Statut Special” în această lucrare vom analiza răspunderea polițiștilor,
funcționarii cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor
sunt în subordinea Ministerului Justiției, răspunderea acestora este
3
reglementată de alte acte normative, statutul acestora fiind prevăzut în Legea
nr. 293/2004.
Motivația în alegerea temei provine din numeroasele situații apărute în
practică, de multe ori și în presă, în care polițiștii sunt cercetați pentru fapte și
utilizând metode care pun sub semnul întrebării procedura cercetării
prealabile, precum și încadrarea faptelor ca abateri disciplinare.
Putem evidenția excesul de zel al unor șefi care propun cercetarea
disciplinară a subordonatului pentru neglijență în îndeplinirea dispozițiilor
primate, chiar dacă dispozițiile șefului care nu au fost îndeplinite nu au ca
obiect atribuții din fișa postului sau alte atribuții stabilite prin norme legale.
O situație apărută în mass-media este ce a adjunctului Poliției
Capitalei, comisarul-șef Radu Gavriș, cu privire la care, după ce a fost
sancționat contravențional, s-a dispus declanșarea cercetării prealabile pentru
aceeași faptă1, deși, aplicând principiul “non bis in idem” , acesta a fost deja
sancționat și nu ar trebui să răspundă de două ori pentru fapta respectivă.
Un alt caz mai aparte care va fi analizat în capitolul 2 al lucrării este
cel al polițistului din Vaslui care a apărut în mediul online în ipostaze erotice,
în data de 20 ianuarie 2021 apărând articole în presă care detaliază
comportamentul polițistului2. În această privință ar trebui analizată existența
unui prejudiciu de imagine adus instituției, dacă comportarea este
necorespunzătoare și când s-a produs aceasta, deoarece trebuie delimitat
momentul apariției în presă a informațiilor și cel al producerii
comportamentului, putând să intervină termenul de decăderea al aplicării
sancțiunii disciplinare prevăzut la art. 60 din Legea 360/2002.
Dacă în urmă cu aproximativ 10 ani erau rare cazurile în care faptele
ilegale erau surprinse de camera de supraveghere, în prezent acestea sunt
montate la majoritatea obiectivelor care gestionează valori și în multe locuri
1
Poliția Română - ACȚIUNI PENTRU LIMITAREA RĂSPÂNDIRII VIRUSULUI SARS-COV-2
(politiaromana.ro)
2
Poliţist din Vaslui fotografiat în timpul unui joc erotic: îmbrăcat în lenjerie de damă şi cu un morcov în anus
| adevarul.ro
4
publice. Reglementările în acest domeniu sunt mai stricte, Regulamentul UE
679/2016 prevede reguli specifice pentru protejarea persoanelor fizice privind
prelucrarea datelor cu caracter personal, imaginile in care apar elemente de
identificare a unei persoane fiind protejate prin acest Regulament. În acest
context și cel al introducerii dispozitivelor de tip “body cam” în dotarea
polițiștilor este necesară analizarea dispozițiilor legale incidente și dacă
acestea permit folosirea înregistrărilor video în cadrul anchetelor disciplinare.
Un ultim motiv al tratării temei este cel al răspunderii consilierului
juridic pentru apărările formulate în dosarele civile cât și pentru temeinicia
cererilor în acțiunile civile din procesul penal.
Având în vedere subiectele de natură disciplinară care stau la baza
motivației alegerii temei și care vor fi dezbătute în capitolele care urmează, la
care se adaugă și alte cazuri de natură penală, vom trece în continuare la
prezentarea structurii lucrării.
Lucrarea debutează cu capitolul I intitulat „ Considerații generale
privind răspunderea funcționarilor publici cu statut special”, acesta fiind
rezervat definirii conceptului de răspundere și înțelegerii motivelor apariției
răspunderii. Sunt prezentate formele de răspundere, făcându-se diferența între
răspunderea polițiștilor și răspunderea funcționarilor publici cu statut special
din sistemul administrației penitenciare. În final sunt analizate cauze care au
generat și favorizat comiterea faptelor care atrag angajarea răspunderii.
Cel de-al doilea capitol intitulat „ Răspunderea Disciplinară” începe
prin prezentarea actelor normative în care este reglementată această formă de
răspundere și continuă cu tratarea unor aspecte privind dispunerea cercetării
prealabile. Al treilea subcapitol tratează mai multe situații de fapt care au
făcut obiectul unei proceduri disciplinare și analizează legalitatea acestora
precum și probarea faptelor, iar în final sunt trase unele concluzii cu privire la
efectele cercetării prealabile.
5
Capitolul al treilea intitulat „ Răspunderea materială” prezintă o
analiză a actelor normative care reglementează răspunderea materială a
polițistului și modul în care acestea se aplică, pentru ca în final să fie stabilite
unele concluzii.
Al patrulea capitol intitulat „ Răspunderea civilă” stabilește cazurile
în care polițistul răspunde din punct de vedere civil și condițiile în care este
angajată răspunderea acestuia.
Ultimul capitol, al cincilea, este intitulat „Răspunderea penală”. În
acest capitol sunt evidențiate unele reglementări care privesc infracțiunile
săvârșite de către polițiști și situații în care polițistul nu răspunde penal.
Efectele punerii în mișcare a acțiunii penale cu privire la polițist sunt de
asemenea analizate.
6
1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND
RĂSPUNDEREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI CU
STATUT SPECIAL
1.1. Definirea conceptului de răspundere
Răspunderea este cel mai bine definită de sintagma “a da socoteală

pentru faptele sale”3. Simpla auzire a sintagmei trezește un sentiment de
justiție în minte, de dreptate, răspunderea fiind reglementată în cele mai vechi
timpuri de la apariția societății. Traiul în colectivitate fiind un factor generator
al apariției răspunderii. De cele mai multe ori angajarea răspunderii vine ca
urmare a unei fapte prin care este afectat dreptul altei persoane. De aici și
sintagma “dreptul tău încetează în momentul în care afectează dreptul meu”.
1.2 Formele de răspundere
Conform prevederilor Legii 360/2002, “încălcarea de către polițist, cu

vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară,
materială, civilă sau penală, după caz”.4 Rămâne sub semnul întrebării de ce
nu este menționată și răspunderea contravențională a polițistului în textul
citat. Funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare răspund pentru fapte care constituie abatere disciplinară “dacă
faptele nu atrag răspunderea penală sau contravențională”.5 Analizând
prevederile din Legea 218/2002 am putea ajunge la concluzia că polițistul ar
putea răspunde sub mai multe forme pentru aceeași faptă, în primul rând
contravențional și în al doilea rând disciplinar. În acest caz trebuie stabilit
dacă nu operează principiul “non bis in idem”, expresia latină conform căreia
o persoană nu poate fi urmărită ori judecată de două ori pentru aceeași faptă. 6
3
DEX 2009
4
Art. 55 din Legea 360/2002
5
6
Non bis in idem | Dictionar juridic (dex) (legeaz.net)
7
Acest principiu este consacrat în Codul de procedură penală la art. 6 și, chiar
dacă conform dreptului național se aplică în cazul hotărârilor penale
definitive, datorită faptului că instanța de contencios al drepturilor omului a
statuat că materia contravențională se asimilează celei penale, sub aspectul
garanțiilor dreptului la un proces echitabil instituite de art. 6 din Convenție,
principiul “non bis in idem” trebuie aplicat și în materie contravențională.
Având în vedere acest raționament, ar trebui analizată atent o eventuală
sancțiune disciplinară pentru aceeași faptă dacă a fost aplicată o sancțiune
contravențională, principiul sus-menționat fiind unul cu aplicabilitate generală
în domeniul dreptului.
1.3. Cauze care au generat și favorizat săvârșirea faptelor
În domeniul disciplinar există mai mulți factori care au favorizat

săvârșirea faptelor:
1.3.1. Lipsa pregătirii continue eficiente care să fie îmbinată cu
activitatea practică
Deși sunt organizate cursuri de pregătire profesională, de cele mai
multe ori acestea nu sunt eficiente sau implică scoaterea de la locul de muncă
și cazarea într-un centru de pregătire pentru o anumită de timp. O alternativă
mult mai eficientă ar fi ca pregătirea să fie efectuată în cadrul unităților de
poliție în care este încadrat lucrătorul de poliție, de către personalul
specializat. Astfel, lucrătorii din cadrul structurilor de ordine publică cu
experiență, de exemplu, să fie remunerați pentru instruirea și îndrumarea celor
debutanți sau care nu au experiență în activitățile desfășurate de această
structură, pentru a exista o motivație.
În privința pregătirii legislative structura juridică a unității poate susține
teme de pregătire periodică, putând fi puse în discuție teme de interes și care
necesită clarificări. Pentru toate acestea fiind alocate un număr minim de 2
ore pe zi. Pregătirea fizică este asigurată de către lucrătorii din structura de
8
acțiuni speciale care organizează în prezent activități de pregătire la nivelul
unităților și subunităților de poliție.
1.3.2. Lipsa interesului de a studia prevederile legale care

reglementează activitatea;
Au fost identificate cazuri în practică când lucrătorul de poliție nu avea
cunoștință că există prevederi legale care reglementează o anumită activitate
pe care o desfășoară.
1.3.3. Lipsa de instruire a subordonatului de către șeful acestuia;

Instruirea subordonatului este o sarcină importantă a șefului care
răspunde pentru această activitate.
Având în vedere că această activitate este rareori verificată, de multe
ori nu se realizează sau se realizează deficitar prin semnarea unui tabel care
certifică instruirea. De aici și sintagma “a te acoperi cu hârtii”. În acest fel
șeful, teoretic, realizează instruirea, în detrimentul subordonaților care nu își
pot îndeplini atribuțiile corespunzător. Astfel se realizează instruirea la
nivelul multor instituții publice, prin semnarea de luare la cunoștință fără să
fie prezentat nimic și de multe ori lucrătorul nu știe ce conține procesul-verbal
și cu privire la ce prevederi legale trebuia să fie instruit.
1.3.4. Concursurile de ocupare a posturilor de agent din sursă

externă fără să fie prevăzute condiții mai stricte de ocupare a
posturilor;
Ocuparea din sursă externă a posturilor ar trebui să se facă cu condiția
obținerii unei note minime de 8, gradul de dificultate al examenului să fie de
nivel mediu.
1.3.5. Reducerea perioadei de școlarizare de la doi la un an;
9
Având în vedere pregătirea necesară pentru activitatea polițistului în
mediul rural, unde de obicei sunt repartizați agenții debutanți, o perioadă de
școlarizare de un an este insuficientă pentru a forma deprinderi și a învăța
atribuțiile și modul de îndeplinire a acestora. În mediul rural polițistul
desfășoară activități de ordine publică, rutieră, investigații criminale și poliție
de proximitate.
Răspunderea materială poate interveni când se produce un prejudiciu

unității de poliție, cauzele fiind multiple, de la avarierea autospecialelor,
efectuarea greșită a mențiunilor în foaia de parcurs a autospecialelor de poliție
cu privire la combustibil, aducerea în stare de neîntrebuințare din culpă a unor
bunuri aparținând unității, până la sumele plătite peste drepturile polițistului
așa cum sunt stabilite în acte normative. Printre cauzele care au generat
respectivele fapte se poate enumera lipsa pregătirii și cunoștințelor privind
desfășurarea atribuțiilor de serviciu.
Din punct de vedere civil răspunderea poate fi angajată în cauzele în

care au fost vătămate drepturi și interese legitime ale unor persoane care
solicită apoi repararea prejudiciului și daune morale, după caz, invocând că a
fost săvârșită o faptă ilicită. Această formă de răspundere urmează să o
analizăm în capitolul 5.
În situațiile angajării răspunderii penale putem specifica printre cauze și
posibilitatea ca polițistul să fie determinat, în urma apropierii de comunitate,
să nu ia anumite măsuri care sunt obligatorii, atrăgând răspunderea penală sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Cel mai frecvent caz este
cel al nesoluționării plângerilor penale, polițistul putând să nu înregistreze
plângerea primită sau să nu consemneze într-un proces-verbal cele relatate
oral.
10
Lipsa de obiectivism în activitatea polițistului poate fi o consecință a
stabilirii domiciliului în localitatea în care lucrează. Cunoașterea populației
poate influența măsurile pe care polițistul le ia.
Având în vedere că în cadrul unităților de poliție își desfășoară

activitatea și personal contractual, structurile de control trebuie să aibă în
vedere și o altă reglementare privind răspunderea disciplinară, cea din Codul
muncii(legea nr. 53/2003).
Dacă legea 360/2002 prevedea ca faptă disciplinară și comportamentul
necorespunzător în societate și familie a polițistului, acesta fiind ținut la un
înalt standard privind comportamentul, personalul contractual răspunde
disciplinar doar pentru fapte în legătură cu munca și nu pentru acțiunile sau
inacțiunile din timpul liber.7
Sancțiunile care pot fi aplicate de către angajator personalului
contractual pot fi identificate într-o măsură de 90% cu cele prevăzute de
Legea 360/2002.
O diferență majoră o reprezintă prevederea din Codul muncii care dă
dreptul angajatorului de a sancționa disciplinar salariatul fără efectuarea
cercetării prealabile în cazul în care acesta nu se prezintă la convocarea făcută
fără un motiv obiectiv.8
O altă diferență de reglementare o reprezintă cea a termenului în care se
dispune sancțiunea disciplinară.
Codul muncii prevede un termen de 30 de zile calendaristice pentru
dispunerea sancțiunii de la data când angajatorul a luat la cunoștință despre
abaterea disciplinară, fără să fie depășite 6 luni de la săvârșirea acesteia.9
7
Art. 247 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii
8
9
11
Comparativ, legea privind statutul polițistului prevede un termen de 6
luni de la data luării la cunoștință despre comiterea faptei pentru dispunerea
sancțiunii disciplinare și un termen de decădere de 2 ani de la data faptei.10
Dacă termenul din codul muncii începe să curgă de la data când
angajatorul are certitudinea existenței abaterii, în statutul polițistului acesta
curge de la data când persoana în drept află despre comiterea faptei, fără să fie
stabilită natura ei. Termenul de decădere în cazul sancțiunilor disciplinare
aplicate polițiștilor este mult mai mare, legiuitorul având interesul de a
sancționa faptele acestora o perioadă mai îndelungată de la comiterea lor.
10
Art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului
12
2. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ
Răspunderea disciplinară este una din cele patru forme de răspundere

care poate fi angajată polițistului pentru faptele săvârșite. Aceasta are rolul de
a atrage atenția polițistului asupra faptelor care, de cele mai multe ori,
afectează drepturi sau interese legitime ale altor persoane. De multe ori
persoanele cărora le-au fost afectate drepturile sau interesele legitime prin
acțiunile/inacțiunile polițiștilor nu cunosc că s-au comis abateri disciplinare,
motiv pentru care rar se întâmplă ca acestea să sesizeze conducătorul unității
de poliție. Pentru acest fapt răspunderea disciplinară a polițistului are un rol
important în a responsabiliza acțiunile acestuia în activitatea desfășurată.
2.1. Reglementare
Legea 360/2002 privind statutul polițistului reglementează îndatoririle

și restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți ale polițistului,
încălcarea acestora putând constitui abatere disciplinară.
Capitolul IV al legii sus-menționate stabilește norme privind
răspunderea juridică și sancțiuni, inclusiv reguli privind cercetarea prealabilă
a polițistului, legea făcând referire la acestea, în ansamblul lor, ca „procedura
disciplinară”.11
Faptele care constituie abateri disciplinare cât și sancțiunile care se pot
aplica sunt prevăzute la art. 57, respectiv art. 58.
Hotărârea nr. 725/2015 prevede norme de aplicare a capitolului IV din
Legea 360/2002, venind cu unele explicații care au fost considerate necesare
în urma aplicării prevederilor din statut.
Legea 360/2002 prevede la art. 60 termenul în care se pot dispune
sancțiunile disciplinare, 6 luni de când persoana în drept a luat cunoștință de
11
13
comiterea faptei, 2 ani de la săvârșirea acesteia, primul termen fiind de
prescripție, al doilea de decădere.12
Termenul de decăderea a fost modificat în 26 martie 2020, de la un an
la doi ani prin Ordonanța de urgență nr. 36/2020.
De o importanță deosebită este că alin. (2) al art. 60 a fost modificat
astfel încât, pentru faptele săvârșite după intrarea în vigoarea a modificării,
termenul de decădere se suspendă și el. Până în acel moment existau multe
situații în practică când cercetarea prealabilă nu mai continua, fiind sesizate
organele de urmărire penală, termenul de decădere împlinindu-se de multe ori,
organele de urmărire penală soluționând cauza prin clasare, o sancțiune
disciplinară nu se mai putea aplica.
Recent a fost publicată Decizia nr. 833/17.11.2020 prin care a fost
admisa excepția de neconstituționalitate și Curtea Constituțională a constatat
că dispozițiile art.581 din Legea nr.360/2002 sunt neconstituționale.
Acest articol prevede că se poate dispune atenționarea polițistului
pentru prevenirea săvârșirii abaterilor disciplinare, fără ca măsura să aibă
efecte asupra raporturilor de serviciu ale polițistului.13
Această măsură este reglementată detaliat în Hotărârea nr. 725/2015, la
art. 36, unde este specificat că atenționarea poate fi dispusă dacă persoana în
drept consideră că aceasta este suficientă pentru a se atinge scopul răspunderii
disciplinare, în acest caz nu se mai poate dispune o sancțiune din cele
prevăzute la art. 57 din Legea 360/2002.14
Atenționarea este o măsură care nu presupune dovedirea existenței unei
abateri disciplinare, aceasta poate fi dispusă în funcție de voința persoanei în
drept. Cu toate că nu produce efecte asupra raporturilor de serviciu, polițistul,
de multe ori, nu mai este luat în considerare la promovări în funcții, avansări
în grad, salariu de excelență, un exemplar al atenționării fiind depus la dosarul
12
13
Art.581 din Legea nr.360/2002
14
Art. 36 din Hotărârea nr. 725/2015
14
personal. Cele menționate nu sunt reglementate în vreun fel, motiv pentru
care măsura atenționării poate fi folosită ca un mijloc de a intimida sau hărțui
polițistul.
2.2. Dispunerea cercetării prealabile
Declanșarea cercetării prealabile se dispune ca urmare a luării la

cunoștință de săvârșirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară.15
Persoana din drept sa dispună cercetarea prealabilă este cea prevăzută
la art. 59 alin. (2) din Legea 360/2002.
Materialul de sesizare care stă la baza declanșării cercetării trebuie să
respecte unele condiții pentru a fi respectate obiectivele generale ale
controlului intern/managerial prevăzute de articolul 3 din O.G. nr. 119/1999
privind controlul intern și controlul financiar preventiv.
Cercetarea prealabilă a unui polițist nu poate fi declanșată fără
analizarea atentă a faptei și împrejurărilor deoarece în perioada cercetării
acesta “nu poate fi mutat, delegat, detașat, împuternicit pe o funcție de
conducere și nici nu poate fi trimis la misiuni internaționale” 16, putându-i fi
afectate drepturi și interese legitime.
Având în vedere obiectivele generale ale controlului intern/managerial
care presupun “realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuțiilor
instituțiilor publice...în condiții de regularitate, eficacitate, economicitate și
eficiență”17, actul de sesizare în baza căruia se dispune declanșarea cercetării
prealabile ar trebui să conțină următoarele elemente:
 descrierea concretă a faptelor care constituie abateri disciplinare
 dispozițiile legale încălcate
 data când au fost săvârșite faptele18
15
Art. 59 alin. (2) din Legea 360/2002
16
Art. 62^6 alin. (1) din Legea 360/2002
17
Art. 3 din O.G. nr. 119/1999
18
Autor necunoscut – idee preluată
15
Art. 59 alin. (2) din Legea 360/2002 prevede că persoana în drept
“poate” dispune cercetarea prealabilă, nu este obligată.19
Având în vedere acest aspect, trebuie analizată de la caz la caz
dispunerea cercetării prealabile în funcție de gravitatea faptei, urmările
acesteia și alte criterii pe care persoana în drept consideră că sunt relevante. În
acest sens nu se impune declanșarea cercetării pentru simplu fapt că polițistul
efectuează serviciul fără să aibă uniforma completă, respectiv fără cascheta pe
cap, dacă această abatere nu s-a mai repetat.20
Este de notorietate faptul că cascheta nu este îndrăgită de niciun
polițist, existând de mulți ani tentative de schimbare a uniformei și înlocuirii
acesteia. Într-o măsură aceasta s-a reușit, polițiștii din structurile rutiere și
ordine publică purtând deseori șepci care sunt mult mai potrivite acțiunilor la
care participă.
Punând în balanță importanța acestui articol din componența uniformei,
gravitatea faptei și urmările, nu este justificată declanșarea unei cercetări
prealabile și irosirea resurselor pentru a cerceta respectiva faptă.
Persoana în drept să dispună cercetarea poate fi sesizată printr-un act

care poate consta în:
2.2.1 Raport cu rezultatul verificărilor în cazul petițiilor;

Conform O.G. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare
a petițiilor, prin petiție se înțelege: “cererea, reclamația, sesizarea sau
propunerea formulate… pe care un cetățean … o poate adresa autorităților și
instituțiilor publice centrale și locale”.21
19
20
https://www.mediafax.ro/social/doi-politisti-din-braila-cercetati-pentru-abatere-disciplinara-pentru-ca-au-
patrulat-fara-caschete-18035813
21
Art. 2 din O.G. 27/2002
16
Poate fi identificat chiar din text, respectiv din art. 11 al ordonanței,
petițiile primite de autoritățile publice pot privi și activitatea acestora,
articolul sus-menționat prevede că petițiile care privesc activitatea unei
persoane nu pot fi soluționate de acea persoană sau de un subordonat al
acesteia.22
Privind soluționarea petițiilor Ordinul MAI 33/2020 prevede la art. 12
cum se face repartizare petițiilor care au ca obiect activitatea profesională sau
conduita funcționarilor publici cu statut special. Aceste tipuri de petiții se
prezintă, pentru a dispune prin rezoluție, de regulă, șefului persoanei a cărei
activitate este sesizată.23
În urma verificărilor, în funcție de rezultat, se poate propune
declanșarea cercetării prealabile pentru stabilirea existenței/inexistenței
abaterii disciplinare, sesizarea organelor de urmărire penală sau clasarea
petiției.
Totuși, toate cererile sau sesizările trebuie înregistrate ca petiții de
către autoritățile publice? Activitatea unităților de poliție presupune și
eliberarea de autorizații, acte administrative sau rezolvarea unor cauze penale,
acestea având reglementări speciale care presupun activități complexe și nu
pot fi soluționate în termenul de 30 sau 45 de zile prevăzut de O.G. 27/2002.
2.2.2 Rapoarte ale polițiștilor prin care se aduce la cunoștință

comiterea de abateri disciplinare;
Sesizarea persoanei în drept să dispună cercetarea prealabilă se poarte
face în scris sau verbal, dar de cele mai multe ori aceasta se face printr-un
raport în care sunt descrise faptele pe care un polițist dorește să le aducă la
cunoștință superiorilor. Acest raport poate fi considerat probă în cadrul
procedurii prealabile, dacă aceasta se dispune.
22
Art. 11 din O.G. 27/2002
23
Art. 12 din Ordinul MAI 33/2020
17
2.2.3 Actul întocmit de șeful ierarhic al polițistului care a comis o
abatere disciplinară, intitulat „buletin de eveniment”;
Constatarea săvârșirii unei abateri disciplinare poate face obiectul unui
buletin de eveniment în funcție de gravitatea abaterii și de consecințele
acesteia. Acest buletin eveniment se aduce la cunoștința șefului unității în cel
mai scurt timp pentru a dispune cu privire la cele constatate.
2.2.4 Articole din presă, mass-media;

Datorită surselor pe care le au cei care lucrează în mass-media și
investigațiilor pe care le efectuează aceștia pot descoperi fapte de natură
disciplinară sau penală, autoritățile publice fiind obligate să se sesizeze din
oficiu și să verifice cele constatate.
2.2.5 Raportul de control întocmit în urma controlului efectuat în

baza OMAI 138/2016;
La nivelul Ministerului Afacerilor Interne sunt efectuate anual
controale pentru a verifica activitatea la nivelul unităților centrale și din
teritoriu. Aceste controale sunt necesare pentru a asigura eficiența activității,
pentru a identifica deficiențele și neregulile. În urma acestor controale se
poate propune declanșarea cercetării prealabile față de persoanele a căror
activitate a fost controlată dacă se constată fapte disciplinare sau recompense
pentru activitatea desfășurată.
18
2.2.6 Raport de control al procurorului prin care se verifică
activitatea polițistului în dosarele penale;
În baza art. 303 alin. (3) din Codul de procedură penală procurorul
poate sesiza conducătorul organului de cercetare penală pentru neîndeplinirea
sau îndeplinirea în mod defectuos a dispozițiilor date de acesta.24
Dispozițiile procurorului sunt obligatorii și prioritare datorită
importanței activității de cercetare penală.25 Aceasta trebuie efectuată cu
celeritate pentru strângerea probelor necesare, declarațiile luate martorilor
într-un timp scurt de la momentul faptei pot să conțină detalii esențiale la
prinderea făptuitorului. De asemenea, mijloacele materiale de probă trebuie
ridicate pentru a conserva urmele. Neglijența în efectuarea cercetării penale
poate afecta grav scopul procesului penal.
Cele mai controversate cercetări disciplinare sunt cele dispuse pentru

fapta de “neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a
dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate
de lege”.26
 În primă fază ar trebui analizată sintagma “îndatoriri de serviciu”.
Într-o interpretare logică și literară îndatoririle de serviciu sunt cele

prevăzute în fișa postului. Interpretând extensiv, pot fi considerate îndatoriri
de serviciu și prevederile din Ordinele MAI, Dispozițiile IGPR, Dispozițiile
de Zi pe Unitate sau alte Dispoziții scrise ale Șefului Inspectoratului. O.G.
27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor chiar
prevede la art. 15 că nerespectarea termenelor și altor prevederi constituie
abatere disciplinară.27
24
Art. 303 alin. (3) din Codul de Procedură Penală
25
Art. 303 alin. (3) Codul de Procedură Penală
26
Art. 57 lit. b din Legea 360/2002
27
Art. 15 din O.G. 27/2002
19
Având în vedere cele prezentate, poate orice dispoziție scrisă primită
de la șefi ierarhici sau de la anumite autorități să atragă răspunderea
disciplinară?
Ordinul MAI nr. 105/2013 reglementează activitatea de planificare
structurală și management organizatoric în unitățile Ministerului Afacerilor
Interne. Art. 33 alin. (1) din ordin prevede modul de realizare a controlului
privind respectarea regulamentelor în baza cărora funcționează unitățile de
poliție, a actelor normative privind disciplina de stat, organizarea structurală
și legalitatea modificărilor organizatorice în.28
Alin. (2) al aceluiași articol prevede sensul noțiunii de disciplină de
stat, aceasta presupunând ca funcționarii publici cu statut special să
desfășoare activitatea conform fișei postului, în unitatea și pe postul în care
este încadrat.29
În aceste condiții, ar trebui ca orice act inferior Ordinelor MAI să nu
poată dispune desfășurarea altor activități de către funcționarul public decât
cele prevăzute de fișa postului.
Alin. (3) prevede și o excepție la prevederile sus-menționate în sensul
că poate fi dispus prin Dispoziție de zi pe unitate ca polițistul care desfășoară
activitatea într-o altă structură, pentru o anumită perioadă, cu menționarea
activității pe care urmează să o desfășoare și doar în situații temeinic
justificate.30
Din analiza celor sus-menționate putem remarca că funcționarului
public îi poate fi dispusă desfășurarea activității în altă structură decât cea în
care este încadrat, dar în aceeași unitate și cu menționarea perioadei.
Prevederi asemănătoare pot fi regăsite în Legea 360/2002, la secțiunea privind
modificarea și suspendarea raportului de serviciu al polițistului, respectiv la
28
Art. 33 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 105/2013
29
30
20
art. 27^6 privind delegarea, deosebirea fiind că delegarea poate fi dispusă și în
altă unitate.31
Conform OMAI 105/2013 personalul care își desfășoară activitatea în
altă structură este menționat în dispoziția/ordinul de zi pe unitate.32
În 24 noiembrie 2020 a fost emis Ordinul MAI 173/2020 prin care a
fost reglementată dispoziția/ordinul de zi pe unitate. În acest ordin există
mențiuni doar cu privire la continuitatea și dinamica personalului la nivelul
conducerii MAI și a șefilor unităților MAI 33, fără să fie mențiuni cu privire la
persoanele care își desfășoară activitatea în alte structuri ale unității.
 În al doilea rând, trebuie stabilit pentru neglijență în îndeplinirea

căror dispoziții primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile
anume abilitate de lege poate fi tras la răspundere polițistul.
Potrivit art. 4 din Legea 360/2002 dispozițiile șefilor ierarhici pe care

trebuie să respecte polițistul trebuie să fie legale și să privească activitatea sa
profesională.34 Art. 5 din aceeași lege prevede că șeful răspunde pentru
legalitatea dispozițiilor date subordonaților, el trebuie să verifice daca
dispozițiile au fost transmise și înțelese corect, să controleze îndeplinirea
acestora.35
Ținând cont de cele două condiții, rezultă că șeful ierarhic nu poate
dispune subordonatului activități care nu privesc activitatea sa profesională,
cum ar fi atribuții ale altui polițist, dacă acestea nu îl privesc.
Cât despre autoritățile abilitate de lege să dispună polițistului,
procurorul poate dispune cu privire la activitatea de urmărire penală, dacă
31
Art. 27^6 din Legea 360/2002
32
33
Ordinul MAI 173/2020
34
35
21
polițistul este organ de cercetare penală, conform art. 300 alin. (3) și art. 303
alin. (1) din Codul de procedură penală.
Alin. (2) al art. 303 prevede că “Dispozițiile date de procuror în
legătură cu efectuarea actelor de cercetare penală sunt obligatorii și prioritare
pentru organul de cercetare, precum și pentru alte organe care au atribuții
prevăzute de lege în constatarea infracțiunilor. Organele ierarhic superioare
ale poliției judiciare sau ale organelor de cercetare penală speciale nu pot da
îndrumări sau dispoziții privind cercetarea penală”.36
2.3. Studiu de caz
În această secțiune vom analiza situații particulare privind răspunderea

disciplinară și procedura cercetării.
2.3.1 Refuzul unui subordonat de a întocmi un raport scris la

solicitarea șefului ierarhic;
În primă fază trebuie să analizăm ce valoare are raportul scris al unui
polițist. Poate fi acesta considerat ca o declarație dată în fața unui funcționar
public și să atragă răspunderea penală în cazul falsului? Considerăm că o
asemenea interpretare ar fi extensivă deoarece polițistul ar fi chemat în fața
organelor de poliție pentru clarificarea unor aspecte în cazurile justificate,
acesta completând o declarație, nu un document intitulat raport care este
adresat șefului ierarhic.
De asemenea, în cadrul procedurii disciplinare există situația când
polițistul cercetat nu dă curs citării, nu întocmește un raport cu privire la
faptele cercetate sau refuză să fie ascultat în cadrul cercetării, procedura
continuând în lipsa acestuia.
36
Art. 303 alin. (2) din Codul de Procedură Penală
22
Dacă acesta refuză în timpul cercetării și fapta nu reprezintă abatere
disciplinară cu atât mai mult nici refuzul de a întocmi un raport la solicitarea
șefului nu poate fi abatere, lipsind o reglementare în acest sens.
2.3.2 Sancționarea contravențională a unui polițist și dispunerea

cercetării prealabile pentru aceeași faptă;
Am analizat mai sus aplicarea principiului “non bis in idem” în cazul
răspunderii polițistului, precum și faptul că nu este prevăzută și răspunderea
contravențională alături de cea disciplinară, materială, civilă și penală.
În legea 360/2002 este prevăzut la art. 58^ printre principii și cel al
unicității sancțiunii, instituind regula aplicării unei singure sancțiuni
disciplinare pentru o abatere disciplinară.
Cazul comisarului șef de poliție Radu Gavriș a fost intens mediatizat,
Ministrul Afacerilor Interne făcând chiar declarații în cauză, acesta susținând
că “polițistul se luptă cu această pandemie din interior”.37
Situația comisarului Gavriș nu este singulară, există și alți polițiști care
după ce le-a fost aplicată o sancțiune contravenționale au fost cercetați
disciplinar.38
Conform articolelor din presă acesta a fost sancționat contravențional
pentru că se afla în spațiul închis al unui restaurant care nu trebuia să fie
deschis, deși localul a funcționat pentru mai mult timp anterior controlului
fiind considerat “terasă”.39
Nu există un text legal care să prevadă această contravenție, doar
proprietarul localului poate fi sancționat pentru nerespectarea măsurilor
privind suspendarea activității.
37
Radu Gavriș, înlocuit din funcția de coordonator al combaterii COVID în Capitală. Bode: Lupta cu
pandemia din interiorul restaurantului (digi24.ro)
38
https://ziare.com/stiri/amenda/politist-amendat-si-cercetat-disciplinar-dupa-ce-a-intrat-intr-un-magazin-
fara-sa-poarte-masca-de-protectie-1623450
39
Comisarul șef Gavriș pierde coordonarea anti-Covid după scandalul din Centrul Vechi. Acuzații de filaj
ilegal la MAI (europalibera.org)
23
Potrivit comunicatului de pe pagina Poliției Române s-a dispus
declanșarea cercetării disciplinare sub aspectul încălcării îndatoririlor
prevăzute de Legea 360/2002, având în vedere și calitatea polițistului
desemnat să coordoneze prevenirea și combaterea efectelor pandemiei
COVID-19.40
Declanșarea cercetării prealabile este posibil să fi fost dispusă ca
urmare a unei confuzii, pentru a stabili existența sau inexistența încălcării
unei atribuții avute de polițist în considerentul desemnării pentru coordonarea
luptei împotriva pandemiei, fără să se aibă în vedere că pentru fapta
respectivă a fost deja aplicată o sancțiune, contravențională, iar polițistul era
în timpul liber, nu poate ar putea să îi fie reținută fapta de la litera “b”.
O interpretare în sensul că pentru aceeași faptă polițistul răspunde de
două ori, contravențional și disciplinar, în cazul în care fapta poate fi
încadrată și ca abatere disciplinară pentru neglijență manifestată în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, instituie dubla sancționare pentru o faptă
ilicită.
Într-o altă interpretare, pentru o faptă comisă la locul de muncă este
posibil cumulul răspunderii disciplinare cu cea contravențională deoarece
acestea protejează valori sociale diferite, polițistul, prin acțiunile sale, putând
să afecteze atât relații sociale de interes general cât și ordinea interioară a
autorității publice.41
Legea 12/1990 care sancționa unele acte de comerț prevedea un cumul
de răspundere, contravențional și disciplinar, dar aceasta a fost abrogară prin
Legea nr. 222/2020.
40
Poliția Română - ACȚIUNI PENTRU LIMITAREA RĂSPÂNDIRII VIRUSULUI SARS-COV-2
(politiaromana.ro)
41
Alexandru Ţiclea, Dreptul Muncii, Ediţia a VI-a, Editura Universul Juridic, București, 2018, p. 483-484
24
Formele de răspundere au un caracter autonom, acestea nu se exclud în
mod automat, relațiile sociale protejate sunt reglementate în ramuri separate
ale dreptului.42
Pentru o faptă aparent de natură disciplinară poate să fie angajată
răspunderea penală dacă sunt îndeplinite anumite elemente care, împreună cu
trăsăturile faptei, stabilesc un grad ridicat de pericol social.43
Un exemplu în acest sens poate fi neîndeplinirea unei obligații legale a
unui polițist, dar care determină o vătămare a intereselor legitime ale unei
persoane sau prin care se produce o pagubă. Având în vedere multitudinea
activităților desfășurate de polițiști, faptele cuprind o gamă largă de
posibilități.
2.3.3 Refuzul unul polițist de a se prezenta la serviciu în afara

programului de lucru;
Deși Legea 360/2002 prevede la art. 44 că “Serviciul polițienesc are
caracter permanent și obligatoriu”44 această prevedere nu poate fi invocată ca
temei legal pentru prezența la serviciu a polițiștilor în orice cadru, norma
având caracter general.
O astfel de interpretare ar intra în contradicție cu Legea nr. 53/2003
privind Codul muncii care stipulează la art. 120 alin. (2) că “munca
suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului” 45 cu câteva
excepții, cum ar fi forța majoră sau lucrări urgente.
De asemenea, Ordinul MAI 577/2008 stabilește semnificația
caracterului permanent și obligatoriu la art. 14 în sensul că polițistul este
obligat să se prezinte la serviciu în afara programului doar în situații temeinic
42
Șerban Beligrădeanu, „Admisibilitatea cumulului răspunderii disciplinare a salariaţilor cu răspunderea lor
penală şi contravenţională” . revista Dreptul nr. 4/2006, p.171-173
43
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Înlocuirea răspunderii penale
pentru unele infracţiuni cu răspunderea administrativă sau disciplinară, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti,
1970, p. 69-70
44
45
Art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
25
justificate și specifică la art. 8 că pot fi dispuse activități peste durata normal a
timpului de lucru doar în situații neprevăzute, în scris și cu justificarea
temeinică.46
Trebuie sesizat că activitățile în afara programului nu pot fi dispuse cu
caracter general, prin planificarea polițistului să intervină în cazurile
justificate o anumită perioadă din lună ,ci doar în cazurile neprevăzute, atunci
când acestea se ivesc.
Planificarea polițistului pentru a se prezenta la serviciu în cazurile
justificate sau alte cazuri ar putea fi asimilată programului de lucru, fapt care
ar trebui evidențiat în pontajul la sfârșitul lunii.
O asemenea planificare ar însemna asigurarea permanenței de la
domiciliu aspect care nu are temei legal, Ordinul 78/2017 privind
continuitatea îndeplinirii atribuțiilor nu mai este în vigoare.
În acest context, dacă se dorește ca polițistul să intervină la evenimente
semnalate în afara programului de lucru, singura soluție ar fi aplicarea art. 17
alin. (2) din Ordinul MAI 577/2008 care prevede asigurarea prezenței la
serviciu al 1/3 din polițiști și în zilele nelucrătoare.47
Răspunderea disciplinară a unui polițist pentru refuzul de a se prezenta
la serviciu în afara programului trebuie analizată atent prin raportare la
legislația muncii și nu poate fi imputată simpla nerespectare a unei dispoziții a
șefului ierarhic ca faptă.
2.3.4 Folosire înregistrărilor video ca probe în cadrul cercetării

prealabile;
Regulamentul UE nr. 679 din 27 aprilie 2016 privește protecția
persoanelor fizice în cazul prelucrării datelor cu caracter personal și stabilește
un set de reguli care trebuie respectate de toți cei care prelucrează astfel de
date.
46
Art. 8 și art. 14 din Ordinul MAI 577/2008
47
Art. 17 alin. (2) din Ordinul MAI 577/2008
26
Înregistrările video se încadrează în definiția dată de art. 4 din
Regulament datelor cu caracter personal deoarece acestea pot include
informații care privesc o persoană fizică, respectiv “elemente proprii
identității sale fizice, fiziologice”.48
Art. 6 alin. (1) din Regulament prevede reguli privind legalitatea
prelucrării datelor, iar art. 5 alin. (1) lit. b) prevede că datele sunt “colectate în
scopuri determinate…și nu sunt prelucrate ulterior întru-un mod incompatibil
cu aceste scopuri”.49
Într-o mare parte înregistrările video captate de camerele de
supraveghere montate la instituțiile publice și aparatele de tip „body cam” care
sunt folosite de polițiști pot surprinde fapte de natură disciplinară.
Instituțiile publice pot motiva prelucrarea datelor pe art. 6 alin. (1) lit. d
din Regulament, acestea asigurând protecția persoanei fizice.
Legea 192/2019 a introdus în Legea 218/2002 art. 39^2 care prevede
posibilitatea Poliției Române de a fixa audio-video momente din activitatea
desfășurată în locuri publice, fără consimțământul persoanelor, dacă existe
motive verosimile că ar urma să se comită infracțiuni sau alte fapte ilegale ori
tulburarea ordinii și siguranței publice.50
Dacă mai sus am analizat cadrul legal în care pot fi înregistrate de către
instituțiile publice, inclusiv Poliția Română, acțiunile persoanelor fizice, în
continuare vom analiza posibilitatea accesării sistemelor de supraveghere de
către Poliția Română.
Art. 56 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției
Române prevede situațiile când pot fi accesate sistemele de supraveghere a
spațiilor publice și se limitează la activitățile de urmărire penală.51
48
Art. 4 pct. 1 din Regulamentul UE nr. 679 din 27 aprilie 2016
49
Art. 5 alin. (1) lit. b) din Regulamentul UE nr. 679 din 27 aprilie 2016
50
Art. 39^2 din Legea 192/2019
51
27
Legea sus-menționată chiar instituie interdicția prelucrării datelor cu
caracter personal în alte scopuri decât cele pentru care au fost colectate la alin.
(3) din art. 56.52
Astfel trebuie făcută distincția între dreptul de a fixa momente din
activitatea desfășurată pe de o parte, ocazie cu care se colectează date cu
caracter personal și dreptul de a prelucra datele respective, pe de altă parte.
Nu există reglementări care să prevadă posibilitatea
colectării/prelucrării datelor cu caracter personal în scopul supravegherii
angajatului pentru a putea fi folosite ulterior în cadrul cercetării prealabile, în
lipsa consimțământului persoanei vizate.
Regulamentul chiar prevede dreptul persoanei fizice de a nu face
obiectul analizării comportamentului la locul de muncă, din interpretarea
sistematică a art. 4 pct. 4 și art. 22. alin. (1).53
Încălcarea prevederilor Regulamentului UE 679/2016 constituie
contravenție și se sancționează conform art. 14 alin. (2) din Legea 190/2018
pentru punerea în aplicare a Regulamentului.
În consecință, folosirea înregistrărilor audio/video, inclusiv cele captate
cu dispozitive ale Poliției Române, pentru analizarea comportamentului
disciplinar al polițistului nu se poate face decât la solicitarea acestuia sau cu
acordul lui și a persoanelor vizate.
2.3.5 Apariția în presă sau în mediul online a unor informații care

aduc atingere „probității profesionale a polițistului sau
prestigiului instituției”54
Putem identifica numeroase cazuri în care, în urma informațiilor
apărute în spațiul public, a fost dispusă cercetarea prealabilă a polițiștilor
pentru stabilirea existenței sau inexistenței unei abateri disciplinare.
52
53
Art. 4 pct. 4 și art 22. alin. (1) din Regulamentul UE 679/2016
54
Art. 57 pct. a din Legea 360/2002
28
Cercetarea unor astfel de fapte poate fi dificilă din privința stabilirii
datei când acestea au fost comise, imaginile rareori conțin informații privind
data realizării acesteia. Spre exemplu putem analiza cazul fotografiilor cu
polițistul din Vaslui în care acesta apare în ipostaze erotice, articolul din presă
fiind postat în mediul online în data de 20 ianuarie 2021, fără să poată fi
stabilită din articol data realizării fotografiilor.55
În acest caz, tot ce trebuie să facă polițistul pentru a nu fi tras la
răspundere este să spună în fața polițistului desemnat cu cercetarea că
fotografiile sunt mai vechi de un an, fiind împlinit termenul de decădere.
Totuși, apărarea acestuia poate să nu fie primită dacă polițistul
desemnat cu cercetarea reușește să stabilească cu martori sau prin orice alt
mijloc data faptei.
Trebuie stabilit că abaterea disciplinară, deși este denumită
„comportarea necorespunzătoare...care aduce atingere onoarei, probității
profesionale a polițistului sau prestigiului instituției”56 polițistul nu poate fi
vinovat de fapta respectivă, aceasta fiind încadrarea juridică a abaterii
disciplinare. Fapta pentru care polițistul este tras la răspundere trebuie să fie
descrisă și probată în cadrul cercetării.
Dacă fapta a fost comisă în exercitarea atribuțiilor profesionale,
Normele de conduită profesională a polițistului sunt prevăzute în Codul de
etică și deontologie al polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului
991/2005, fapta privind comportamentul polițistului putând fi încadrată ca o
încălcare a unei prevederi a acestui Cod.
55
Poliţist din Vaslui fotografiat în timpul unui joc erotic: îmbrăcat în lenjerie de damă şi cu un morcov în
anus | adevarul.ro
56
Art. 57 lit. a) din Legea 360/2002
29
2.3.6 Răspunderea polițistului pentru nerespectarea dispozițiilor
unei proceduri;
A fost analizată în subcapitolul de mai sus abaterea disciplinară
“neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu”.57 În cadrul
acestei analize am ajuns la concluzia că pentru a fi reținută această abatere
trebuie ca neglijența să fie cu privire la o atribuție de serviciu a polițistului, nu
să privească atribuții ale altui polițist, putând chiar adăuga că aceste atribuții
trebuie să fie prevăzute în fișa postului și să respecte disciplina de stat.
Angajarea răspunderii fără respectarea celor sus-menționate reprezintă
un pericol pentru siguranța profesiei de polițist, una din sancțiunile
disciplinare care pot fi aplicate fiind destituirea din poliție.
Procedurile sau dispozițiile interne ale Poliției Române nu sunt
publicate în Monitorul Oficial în baza art. 27 alin. (3) din HG 555/2001
deoarece au ca obiect reglementări din sectorul de ordine publică.58
În acest context nu poate fi reținută polițistului neîndeplinirea unei
atribuții dintr-o procedură sau dispoziție de care acesta nu a luat la cunoștință,
necunoașterea constituie un motiv temeinic cu privire la textele nepublicate în
Monitorul Oficial.
Constituția României prevede: „În România, respectarea Constituției, a
supremației sale și a legilor este obligatorie“59.
Principiul „nemo censetur ignorare legem” presupune că nimeni nu
poate invoca necunoașterea legii.
Codul de procedură civilă prevede la art. 252 alin. (2) că “Textele care
nu sunt publicate în Monitorul Oficial...trebuie dovedite de partea
interesată.”60
În acest context, polițistul desemnat cu cercetarea trebuie să facă
dovada că polițistului cercetat i-au fost aduse la cunoștință prevederile
57
Art. 57 lit. b) din Legea 360/2002
58
Art. 27 alin. (3) din HG 555/2001
59
Art. 1 alin. (5) din Constituție
60
Art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă
30
procedurii sau dispoziției și acestea se corelează cu atribuțiile stabilite în fișa
postului.
Dacă nu se poate face dovada cunoașterii prevederilor încălcate, atunci
nu se poate reține că fapta a fost comisă cu vinovăție, așa cum este cerută de
art. 55 din Legea 218/2002.
Forma de vinovăție nu trebuie să fie apreciată din punct de vedere
subiectiv, polițistul trebuie să fie ținut să răspundă pentru faptele sale avându-
se în vedere posibilitatea obiectivă a acestuia de a fi conștient de ele.61
2.3.7 Răspunderea consilierului juridic din unitățile MAI pentru

apărările formulate și temeinicia acestora;
Atribuțiile consilierului juridic sunt enumerate cu caracter general atât
în Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier
juridic, cât și în Ordinul MAI nr. 107/2017 privind asistența juridică în
Ministerul Afacerilor Interne.
În aceste condiții consilierului juridic nu îi poate fi angajată
răspunderea disciplinară pentru modul deficitar de a apăra interesele
instituției, pentru lipsa invocării unor excepții sau slaba motivare în fapt sau
drept a documentelor întocmite.
Totuși, având în vedere că această profesie presupune exprimarea
opiniei juridice asupra unui fapt sau interpretarea unor dispoziții legale,
reglementarea în detaliu a atribuțiilor poate duce la o constrângerea a
consilierului juridic pentru a se limita la îndeplinirea acelora.
Consilierului juridic trebuie să îi fie asigurată o siguranță profesională,
fără a fi constrâns la îndeplinirea atribuțiilor într-un anume fel de către șefii
ierarhici. În acest sens art. 11 din Ordinul MAI nr. 107/2017 stipulează
61
Lucia Uţă, Florentina Radu, Simona Cristescu, “Dreptul muncii. Răspunderea patrimonială,
contravențională și penală”, Practică judiciară, Curtea de Apel București, Secția a VII a civilă și pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 1855/R/2007, p. 210 211
31
autonomia profesională a consilierului juridic și faptul că acesta nu poate fi
constrâns în niciun fel în exercitarea atribuțiilor.62
Art. 17 alin. (2) din Ordin prevede : „Avizul pentru legalitate, precum și
opiniile profesionale exprimate au caracter consultativ”.63
2.3.8 Curgerea termenului de 6 luni prevăzut pentru dispunerea

sancțiunilor disciplinare;
După cum am prezentat în subcapitolul intitulat “Dispunerea cercetării
prealabile” persoana în drept să dispună cercetarea este, de cele mai multe ori,
sesizat în scris printr-un document, actul de sesizare.
În momentul prezentării persoanei în drept nu există obligația, așa cum
analizat, dispunerii cercetării prealabile.
Dacă faptele sesizate nu sunt clare, nu există dovezi sau din alte cauze
poate fi dispusă efectuarea de verificări de către structurile de control,
rezultatul acestor verificări urmând a fi prezentat persoanei în drept să decidă.
Dispunerea cercetării prealabile de fiecare dată când sunt aduse la
cunoștință posibile fapte disciplinare nu ar respecta standardele de
economicitate și eficiență ale controlului intern/managerial prevăzute la art. 3
din O.G. nr. 119/1999.64
În urma celor sus-menționate apar diferențe de interpretare cu privire la
momentul în care începe să curgă termenul de 6 luni de la care persoana în
drept a luat cunoștință despre comiterea faptei. 65 Într-o opinie se susține că
termenul ar curge de la aducerea la cunoștință a actului de sesizare prin care
se propune cercetarea prealabilă. În altă opinie curgerea termenului începe din
momentul în care persoana în drept a luat la cunoștință de fapta comisă, chiar
dacă a dispus verificări pentru a stabili exact existența acesteia.
62
Art. 11 din Ordinul MAI nr. 107/2017
63
64
Art. 3 din O.G. nr. 119/1999
65
32
DECIZIA Nr. 381/ R/ 2019 a Curții de apel Brașov a stabilit într-o
asemenea speță că datorită faptului că “șeful IPJ a luat la cunoștință „pe orice
cale”, conform art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, despre comiterea
abaterilor” termenul curge de la momentul în care acesta a dispus verificări.66
Această decizie este o confirmare a interpretării cu privire la momentul
în care începe să curgă termenul prin art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
Totuși, este necesar a se analiza situația în care persoana în drept ia
cunoștință despre comiterea unor fapte despre care nu cunoaște că pot
constitui abatere disciplinară.
Art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 specifică că persoana în drept
poate dispune cercetarea prealabilă dacă “a luat cunoștință de săvârșirea uneia
sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare”.67
Analizând textul de mai sus sesizăm că nu se delimitează momentul
când persoana în drept a luat la cunoștință de fapte de momentul când s-a
constatat că faptele pot constitui abateri disciplinare.
În funcție de situația de fapt, nu întotdeauna când persoana în drept este
sesizată cu privire la unele fapte se poate stabili că acestea pot constitui
abatere disciplinară. În consecință luarea la cunoștință și momentul constatării
că faptele pot constitui abateri pot fi separate ca timp, nu se poate considera
că toate faptele pot constitui abatere disciplinară.
Având în vedere că art. 59 alin. (2) și art. 60 alin. (1) din Legea nr.
360/2002 nu stabilește clar momentul de la care începe să curgă termenul de 6
luni, nu se delimitează cele două momente care pot apărea în practică, această
lipsă de reglementare denotă lipsa de claritatea și previzibilitate a normei,
afectând garanțiile constituționale prevăzute la art. 21 alin. (1) și alin. (3) și
art. 129 din Constituție.68
66
381/2019 anulare act administrativ - ROLII
67
Art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
68
Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 a Curții Constituționale
33
Deși constituția nu prevede obligativitatea ca o normă juridică să aibă
un caracter clar și previzibil, prin Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 (Publicată
în M.Of. nr. 584 din 17 august 2010) a Curții Constituționale s-a reținut că
„lipsa de claritate și previzibilitate a normei” poate determina încălcarea
prevederilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil.69
În altă decizie a Curții Constituționale s-a reținut că poate fi încălcat
liberul acces la justiție consacrat în Constituție prin lipsa de claritate a normei
adoptate de legiuitor.70
Situația de față poate avea ca rezultat sancționarea disciplinară a unui
polițist în afara cadrului legal, acesta fiind nevoit să se adreseze instanței
pentru a stabili legalitatea sancțiunii și stabilirii momentului de la care curge
termenul de 6 luni, încălcându-se art. 1 alin. (4) din Constituție prin aceea că
judecătorul este nevoit să se substituie puterii legislative, stabilind el
momentul de la care începe să curgă termenul. Prin aceasta se încalcă și art.
21 alin. (3) din Constituție datorită faptului că nu se asigură un proces
echitabil, judecata având ca obiect o normă lipsită de claritate și
previzibilitate, judecătorul putând decide în favoarea sau împotriva
polițistului, fără a avea o motivație pertinentă.
2.3.9 Răspunderea disciplinară pentru greșita încadrare juridică a

faptei prevăzute de legea penală de către polițist, organ de
cercetare penală;
Poliția poate fi sesizată cu privire la săvârșirea unei infracțiuni în mai
multe moduri, prevăzute de art. 288 din Codul de procedură.
Pentru început trebuie făcută o distincție necesară pentru a stabili căror
polițiști le sunt incidente prevederile Codului de procedură penală.
69
DECIZIE 903 06/07/2010 - Portal Legislativ (just.ro)
70
DECIZIE 189 02/03/2006 - Portal Legislativ (just.ro)
34
Art. 288 descrie modurile de sesizare, alin. (1) al acestui articol prevede
că “organul de urmărire penală” este sesizat în mai multe moduri sau se
sesizează din oficiu.71
Alin. (6) al art. 289 stabilește în cazul plângerii formulate oral că
aceasta se consemnează de către organul care o primește într-un proces-
verbal.72
Putem stabili că nu toți polițiștii au obligația de a se sesiza sau de a
întocmi un proces-verbal cu privire la cele sesizate oral, doar cei care au
calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare.
Vom trata doar situația când polițistul este sesizat cu privire la
săvârșirea unor fapte de natură penală, nu când acesta ia cunoștință de o
asemenea faptă și sunt incidente prevederile art. 291 sau art. 61.
Excepție de la art. 288 și art. 289 o reprezintă situația constatării unei
infracțiuni flagrante care este reglementată la art. 293 din Cod.
În acest caz, organele de ordine publică și siguranță națională au
obligația de a consemna cele constatate și activitățile desfășurate într-un
proces-verbal care va fi înaintat “de îndată” organelor de urmărire penală.73
În categoria organelor de ordine publică sunt incluși atât polițiștii cât și
jandarmii.
Potrivit art. 60 din Cod doar organul de cercetare penală are obligația
de a efectua acte de urmărire penală, dar la art. 61 alin. (2) este prevăzută
obligația organelor de ordine publică de a conserva locul faptei și mijloacele
de probă, de ridicare a acestor mijloace materiale, iar privind infracțiunile
flagrante sunt prevăzute mai multe obligații.
În concluzie, singura obligație a organelor de ordine publică privind
constatarea infracțiunilor, care nu sunt organe de cercetare ale poliției
71
Art. 288 din 18 din Codul de procedură penală
72
Art. 289 alin. (6) din Codul de procedură penală
73
35
judiciare, este de a consemna într-un proces verbal cele constatate și
activitățile desfășurate.
Organele de cercetare penală au mai multe obligații cu privire la
cercetarea penală, chiar în cazul în care acestea nu sunt competente.
Conform art. 286 din Codul de procedură penală, ordonanța
procurorului trebuie să cuprindă încadrarea juridică a faptei.74
Încadrarea juridică a faptei poate fi schimbată, în cursul judecății,
conform art. 386 sau la cererea procurorului, din oficiu sau la cererea părților
în cursul cercetării judecătorești în cazul recunoașterii învinuirii reglementată
de Codul de procedură penală.75
Pentru a angaja răspunderea disciplinară a unui polițist organ de
cercetare penală este necesar să existe o dispoziție încălcată, care în acest caz
nu există. Nu doar că nu este prevăzută această obligație organului de
cercetare penală, dar Codul de procedură penală prevede posibilitatea
schimbării acestei încadrări fără să afecteze activitatea de urmărire penală
desfășurată.
2.4. Concluzii privind efectele cercetării prealabile
În timpul cercetării prealabile polițistului îi sunt afectate o serie de

drepturi, aspect reglementat de art. 62^6 din Legea 360/2002.
Având în vedere scopul cercetării prealabile, respectiv stabilirea
existenței sau inexistenței unei abateri disciplinare și a vinovăției 76,
polițistului nu ar trebui să îi fie limitate drepturile, această limitare ar trebui să
fie aplicată doar în cazul indiciilor temeinice că a fost comisă o abatere
disciplinară.
74
Art. 286 din Codul de procedură penală
75
Art. 386 și art. 377 alin. (4) din Codul de procedură penală
76
Art. 59. Alin. (1) din Legea 360/2002
36
În cazul cercetării prealabile nu există anumite condiții în care poate fi
dispună cercetarea disciplinară, aceasta putând fi dispusă în mod arbitrar, de
oricând se consideră că o faptă poate constitui abatere disciplinară.
Limitarea unor drepturi nu ar trebui lăsată la latitudinea persoanei care
poate dispune cercetarea, aceasta ar trebui strict reglementată.
În același raționament este situația reglementată de Codul de
procedură penală când inculpatul poate fi arestat preventiv doar pe baza unei
suspiciuni rezonabile.77 Pentru ca o persoană să devină inculpat trebuie să
existe o convingerea temeinică că aceasta a săvârșit infracțiunea.78
Desigur că nu putem compara drepturile restrânse în cazul cercetării
prealabile cu cele în cazul arestului preventiv, dar în ambele cazuri există o
limitare a acestora.
Dacă în cazul arestului preventiv există condiții stricte, la cercetarea
prealabilă este destul ca persoana în drept să considere, fără nicio probă, că
fapta poate constitui abatere disciplinară.
În cazul cercetărilor prealabile care se finalizează prin clasare, fără să
fie reținute fapte, polițistul ar trebui să aibă dreptul la despăgubiri dacă face
dovada că i-au fost încălcate anumite drepturi în perioada cercetării, dar acest
aspect este reglementat de Codul civil la art. 1357, urmând să îl analizăm
răspunderea delictuală în capitolul Răspunderea Civilă.
77
78
37
3. RĂSPUNDEREA MATERIALĂ
3.1. Reglementare
Răspunderea materială este și ea prevăzută la art. 55 din Legea

360/2002 privind statutul polițistului cu caracter general.
În reglementarea acestei forme de răspundere a fost adoptată Ordonanța
Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, urmată
de Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială a
personalului pentru pagube produse M.A.I.
Deși Legea 360/2002 prevede răspunderea polițistului pentru fapte prin
care au fost încălcate îndatoririle de serviciu 79, Instrucțiunile, la art. 4, prevăd
răspunderea pentru o faptă “în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de
serviciu”80 încercând să lărgească sfera faptelor pentru care poate fi atrasă
răspunderea materială.
Putem spune că această formă de răspundere vrea să înglobeze cazurile
de răspundere civilă delictuală, dacă persoana care a comis fapta este polițist.
O astfel de interpretare este una periculoasă deoarece duce la concluzia
că Ministerul Afacerilor Interne, prin comisiile de cercetare administrative, se
substituie puterii judecătorești.
Felul în care Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 se aplică polițiștilor
este sub semnul întrebării deoarece Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 sunt un
act normativ cu caracter inferior.
79
80
Art. 4 din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013
38
Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă stabilește că
instrucțiunile conducătorilor ministerelor “se emit numai pe baza și în
executarea legilor... și a ordonanțelor Guvernului”.81
Tot Legea 24/2000 stabilește că un act normativ care este emis în baza
și executarea unui altul de nivel superior poate prelua norme doar pentru a
dezvolta ori detalia soluțiile actului de bază.82
În continuare este stabilit că instrucțiunile trebuie să fie limitate la
cadrul stabilit de actele de bază.83
Având în vedere aceste prevederi constatăm că prin Instrucțiunile MAI
nr. 114/2013 se extinde sfera de aplicabilitate a normelor și la funcționarii
publici cu statut special din MAI.
Cu toate că Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 prevede la art. 9 că
actul normativ se aplică și “salariaților civili”, considerăm că, totuși, aceștia
nu pot fi identificați cu funcționarii publici cu statut special.
În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel Suceava în Decizia nr.
1581/06.05.2011, reținând că “polițistul nu este militar ci funcționar public cu
statut special, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999”.84
Interpretările legislative nu pot fi efectuate prin Instrucțiuni MAI, cum
s-a prevăzut la art. 3 alin. (2) din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013, deoarece se
încalcă prevederile art. 69 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă care stipulează că trebuie să fie de același nivel actul normativ
interpretativ cu cel vizat.85
Având în vedere acest aspect rezultă că Instrucțiunile MAI nr.
114/2013 nu îndeplinesc condițiile de tehnică legislativă, adică nu se
limitează la cadrul stabilit în actul de bază, Ordonanța Guvernului nr.
81
82
83
84
http://www.rolii.ro/hotarari/5899c45fe49009d41900202d
85
39
121/1998, ci adaugă la ordonanță prin faptul că extinde aplicabilitatea la
funcționarii publici cu statut special.
Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 pot fi contestate potrivit Legii
554/2004 privind contenciosul administrativ pentru nelegalitatea emiterii
acestora, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. (4), art. 78 și art. 69 alin. (1)
din Legea 24/2000.
O altă situație particulară este cea a elevilor/studenților sau polițiștilor
care nu respectă angajamentul încheiat conform Legii 360/2002.
Un astfel de angajament impune polițistului să lucreze în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne pentru 10 ani de la începerea raportului de
serviciu.86
Potrivit Instrucțiunilor MAI nr.114/2013 constituie pagubă
contravaloarea cheltuielilor de școlarizare pe care Ministerul le suportă în
timpul pregătirii polițiștilor, elevilor și studenților.87
În cazul polițiștilor care intră în magistratură, aceștia sunt numiți într-o
funcție publică, raportul de serviciu încetează în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e).
În 2018 a fost modificat art. 70 din Legea 360/2002 în sensul eliminării
sintagmei “din motive imputabile”88, astfel nu se mai face diferențierea
motivelor pentru care au încetat raporturile de serviciu, răspunderea materială
fiind angajată în toate situațiile de nerespectare a angajamentelor.
O astfel de soluție aduce echitate în materia răspunderii deoarece în
vechea reglementare se crea o discriminare între polițiștii cărora le încetau
raporturile de serviciu prin demisie și cei cu privire la care intervenea numirea
într-o funcție publică, considerându-se că numirea nu e imputabilă
polițistului. În ambele cazuri nu exista posibilitatea revenirii în Ministerul
Afacerilor Interne la cerere.
86
87
Art.6 alin.2 litera i din Instrucțiunile nr.114/2013
88
Art. 1 pct. 26 din Ordonanţa De Urgenţă nr. 53 din 28 iunie 2018,
40
3.2. Concluzii
Până la momentul în care Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 vor fi

anulate în instanță acestea se aplică, motiv pentru care vom analiza în
continuarea unele situații în care polițistul este exceptat de la răspundere.
Potrivit art. 56 din Legea 360/2002 polițistul este absolvit de
răspundere dacă își exercită atribuțiile de serviciu în limitele legii.89
Și Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 prevăd cauze de exonerare a
răspunderii materiale dacă paguba cauzată a fost generată de un risc normal al
serviciului și dacă sunt îndeplinite condițiile:
- dispoziții legale în vigoare prevăd obligația de serviciu;
- paguba cauzată nu este datorată obligației de serviciu executate
necorespunzător, cu neglijență sau rea-voință;90
Această reglementare a înlăturării răspunderii trebuie realizată astfel
încât să nu atragă interpretări, în caz contrar este afectată disponibilitate
polițistului în a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.
89
90
41
4. RĂSPUNDEREA CIVILĂ
4.1. Reglementare
Polițistul răspunde și din punct de vedere civil în fața instanței de

judecată pentru faptele sale, în anumite condiții, dacă este cauzat un
prejudiciu unei persoane.
Art. 55 din Legea 360/2002 prevede răspunderea civilă a polițistului
pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu. Următorul articol stipulează că
polițistul nu răspunde pentru prejudiciile aduse persoanelor sau patrimoniului
lor dacă își exercită atribuțiile de serviciu în limitele legii. 91 Aceasta este o
veritabilă exonerare a răspunderii.
Putem observa că nu orice faptă atrage răspunderea polițistului în
calitatea sa de funcționar public cu statut special, ci doar cele prin care încalcă
îndatoririle de serviciu.
Conform Codului civil, comitentul(angajatorul polițistului) răspunde
pentru prejudiciul cauzat de prepus(polițist) în cazul faptelor care au legătură
cu atribuțiile acestuia.92
În acest caz există un drept la regres al angajatorului care se poate
îndrepta împotriva polițistului care a cauzat prejudiciul, exceptând cazul când
polițistul nu este răspunzător.93
Codul civil reglementează începând cu art. 1349 răspunderea
delictuală, art. 1357 stabilind că pentru a fi angajată răspunderea trebuie să fie
îndeplinite anumite condiții:
- existența unei fapte ilicite
91
92
Art. 1373 din Codul civil
93
42
- existența unui prejudiciu
- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu
- existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în
intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.94
4.2. Angajarea răspunderii
În momentul cauzării prejudiciului persoana în cauză poate să se

adreseze instanței de judecată pentru repararea lui, în temeiul art. 1 alin. (1)
din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Vom analiza în continuare condițiile răspunderii prevăzute de art. 1357
din codul civil:
4.2.1. Existența unei fapte ilicite

Sarcina probei faptei ilicite în procesul civil cade celui care o susține. 95
Persoana care se consideră prejudiciată trebuie să încadreze fapta comisă ca
ilicită, adică să facă dovada că fapta încalcă o normă imperativă a dreptului.96
Dacă în dreptul penal o faptă penală poate fi încadrată într-un articol
din legea privind codul penal, în dreptul civil există numeroase acte
normative care prevăd conduita persoanei în relaționarea socială.
Așa cum am menționat în capitolul privind răspunderea disciplinară,
nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, actele normative fiind publicate
în Monitorul Oficial, cu câteva excepții prevăzute de Legea nr. 27/200 privind
normele de tehnică legislativă.
4.2.2. Existența unui prejudiciu

94
95
96
Fapta ilicită | Dictionar juridic (dex) (legeaz.net)
43
Prejudiciul trebuie și el dovedit de persoana care solicită repararea lui,
întinderea lui este apreciată în funcție de probele aduse.
Acesta poate fi generat nu doar de un drept afectat, ci și de interesele
care nu au mai putut fi realizate de păgubit.
Sfera intereselor este una foarte largă, persoana prejudiciată trebuie să
facă dovada că interesul a fost afectat prin fapta ilicită.
Proba în procesul civil se poate face prin orice mijloc97, persoana
prejudiciată nu are o limitare în dovezile pe care poate să le aducă.
De cele mai multe ori prejudiciile cauzate prin acțiunile polițiștilor sunt
cele rezultate din limitarea drepturilor, poliția având un rol coercitiv în
societate. Suspendarea dreptului de a conduce, refuzul acordării permisului de
port armă și confiscarea unui bun sunt măsurile prin care se produc prejudicii
dacă acestea nu sunt luate cu respectare dispozițiilor legale.
4.2.3. Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și

prejudiciu
Cauzalitate este o condiție a răspunderii și totodată un element care este
luat în considerare la stabilirea prejudiciului.
Un prejudiciu poate avea mai mulți factori generatori, fapta ilicită fiind
un factor major sau minor, după caz.
În funcție de contribuția faptei ilicite este calculat prejudiciul pentru
care va fi angajată răspunderea.
4.2.4. Existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând

în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat
Potrivit art. 1357 autorul prejudiciului va răspunde și pentru culpa cea
mai ușoară.98 Angajarea răspunderii în cazul intenției este ușor stabilită, acest
tip de vinovăție este dovedit din felul în care a fost săvârșită fapta ilicită. În
97
98
Art. 1357 alin. (2) din Codul civil
44
cazul culpei cu prevedere fapta este ilicită chiar dacă autorul nu a acceptat
rezultatul.
Culpa din neglijență poate fi dovedită de asemenea prin analizarea
obiectivă a posibilității ca autorul să prevadă rezultatul faptei. Nu prezintă
importanță susținerea autorului că nu si-a dat seama de urmările care pot
apărea, dacă un om, în mod obiectiv, ar fi conștient de prejudiciul pe care l-ar
putea cauza.
4.3. Concluzii
Răspunderea civilă a polițistului poate fi solicitată, de cele mai multe

ori, în cadrul procesului penal de către victima unei infracțiuni. Aceasta este
realizată prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, o
posibilitate pusă la dispoziția persoanei vătămate.
În alte cazuri decât cele penale acțiunea poate fi direct introdusă la
instanța de judecată.
45
5. RĂSPUNDEREA PENALĂ
5.1. Reglementare
Putem considera că posibilitatea răspunderii are și un rol coercitiv

asupra persoanei în activitatea sa, ar îndemna la respectarea legii, prin
pedeapsa prevăzută pentru fapta penală.
Niciunde nu este mai evident acest caracter decât în cazul răspunderii
penale, fiind singurul caz de răspundere în care, înainte să fie stabilită
vinovăția, se pot impune măsuri restrictive cu privire la libertatea persoanei.
Privind răspunderea penală a funcționarilor publici cu statut special a

fost emis Ordinul nr. 214/29.10.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție în vederea eficientizării anchetelor în cauzele în care agenții
statului sunt cercetați pentru fapte de rele tratamente comise în legătură cu
îndeplinirea atribuțiilor profesionale. Până la data emiterii acestui ordin nu
existau dispoziții exprese care să reglementeze activitatea de urmărire penală
în cauzele în care sunt anchetați polițiștii pentru comiterea infracțiunilor de
cercetare abuzivă, supunere la rele tratamente, tortură și purtare abuzivă.
Singurele reglementări speciale cu privire la polițiști sunt cele din
Legea 218/2002 care prevede, la art. 27 alin. (2), faptul că urmărirea penală se
face de procuror în cazul infracțiunilor săvârșite de polițiștii care au calitatea
de organe de cercetare ale poliției judiciare.99
Tot Legea 218/2002 stabilește condițiile în care pot fi folosite
mijloacele de constrângere de către polițist pentru a fi înlăturat caracterul
penal al faptelor.100
99
100
46
5.2. Efectele punerii în mișcare a acțiunii penale
Legea 360/2002 impune polițistului ca obligație informarea structurii

de resurse umane, de îndată, despre dobândirea calității de inculpat și
măsurile dispuse asupra sa.101
Dobândirea calității de inculpat poate avea și alte efecte decât cele
dispuse de organele de urmărire penală sau instanță, statutul polițistului
prevăzând modificarea raportului de serviciu a acestuia prin punerea la
dispoziție dacă s-a pus în mișcare acțiunea penală, cu excepția situației când
este vorba de o infracțiune din culpă care nu are legătură cu serviciul.102
În perioada punerii la dispoziție polițistul este privat de unele drepturi
și, cu toate că potrivit Legii 360/2002 îi sunt compensate drepturile de la data
punerii la dispoziție în anumite cazuri103, nu toate aceste drepturi pot fi
compensate. Dreptul de a participa la concursuri, deși este greu de dovedit că
acesta obținea postul scos la concurs tot reprezintă un beneficiu nerealizat
faptul că nu a putut participa. Codul civil prevede executarea prin echivalent,
statuând că prejudiciul cuprinde și beneficiul de care creditorul a fost lipsit.104
În cazul clasării dosarului penal am putea vorbi chiar de alte
despăgubiri deoarece punerea la dispoziție nu a avut un motiv temeinic,
scopul procesului penal fiind de a constata complet faptele care constituie
infracțiuni.105
Polițistul, în cazul punerii la dispoziție, a dobândit calitatea de inculpat
pe baza unor indicii temeinice, fiind pusă sub semnul întrebării legalitate
dobândirii acestei calități în cazul clasării cauzei penale.
101
Art. 42 pct. e) din Legea 360/2002
102
Art. 27^21 alin. (2) din Legea 3620/2002
103
Art. 27^29 din Legea 360/2002
104
Art. 1531 alin. (2) din Codul civil
105
Art. 1 din Codul de procedură penală
47
CONCLUZII
În prezenta lucrare a fost tratată mai elaborat răspunderea disciplinară,

fiind analizate mai multe situații particulare în care s-a dispus cercetarea
prealabilă. Din aceste situații putem concluziona că este necesar un nivel de
cunoaștere avansat al legislației pentru ca să nu fie dispuse cercetări
disciplinare fără motiv întemeiat, să nu fie folosite probe care nu au fost legal
obținute în cadrul cercetării și pentru ca tragerea la răspundere să fie făcută
doar în cazurile justificate și cu respectarea legii.
Capitolul privind răspunderea disciplinară conține și o analiză a
prevederilor legale incidente, putând stabili că, în unele cazuri, normele legale
nu sunt clar exprimate astfel încât să nu fie supuse unor interpretate diferite,
acest aspect fiind evidențiat în hotărârile judecătorești definitive. De
asemenea, lipsesc reglementări asupra unor situații ivite în practică, în timp ce
există reglementări care ar trebui supuse controlului de constituționalitate.
Prevederile din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 care reglementează
răspunderea materială nu au fost dezbătute amănunțit, actul normativ
surprinde în detaliu situațiile juridice care pot apărea între polițist și instituție,
completând Ordonanța Guvernului nr. 121/1998. Concluzii cu privire la
legalitatea emiterii Instrucțiunilor MAI nr. 114/2013, act administrativ cu
caracter normativ, au fost formulate astfel încât un control de legalitate din
partea instanței de contencios administrativ și fiscal ar fi oportun. Ulterior
acestui control ar putea fi în continuare analizate prevederile art. 58 din
Instrucțiuni care prevăd suspendarea cercetării din motive justificate 106,
raportate la stabilirea elementelor prevăzute la art. 59. Generalitatea
106
48
formulării “motive temeinic justificate” lasă la aprecierea comisiei de
cercetare să stabilească situațiile particulare în care să suspende cercetarea.
În cazul răspunderii civile lucrurile stau foarte clar, răspunderea
delictuală fiind reglementată de Codul civil, existența faptei ilicite și a
celorlalte elemente trebuind să fie dovedită în fața instanței.
Reglementările speciale privind răspunderea penală a polițistului au
fost menționate în capitolul dedicat, fiind evidențiate și aspecte care afectează
drepturile polițistului, putând rezulta unele discriminări prin raportare la
celelalte categorii sociale de salariați.
49
BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE, LEGI ŞI ACTE NORMATIVE
1. Autor necunoscut
2. Codul Civil
3. Codul de procedură civilă
4. Codul de procedură penală
5. HG 555/2001 privind regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative
spre adoptare Guvernului
6. Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagube produse
Ministerului Afacerilor Interne
7. Legea 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a
Penitenciarelor
8. Legea 192/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței
publice
9. Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române
10. Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii
11. Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic
12. Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române
13. Legea 360/2002 privind Statutul polițistului
14. Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă
15. O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv
16. O.G. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor
17. Ordinul MAI nr. 105/2013 privind activitatea de planificare structurală și management organizatoric în
unitățile MAI
18. Ordinul MAI 173/2020 privind dispoziția/ordinul de zi pe unitate
19. Ordinul MAI 33/2020 privind activitățile de soluționare a petițiilor, primire în audiență și consiliere a
cetățenilor în Ministerul Afacerilor Interne
20. Ordinul MAI 577/2008 privind programul de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia și
acordarea repausului săptămânal
21. Ordinul 78/2017 privind condițiile de acordare a majorării salariale în caz de continuitate
22. Ordinul MAI nr. 107/2017 privind asistența juridică în Ministerul Afacerilor Interne
23. Ordonanța De Urgență nr. 53 din 28 iunie 2018
24. Regulamentul UE nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație
a acestor date
50
LITERATURĂ DE SPECIALITATE
1. Alexandru Ţiclea, Dreptul Muncii, Ediţia a VI-a, Editura Universul Juridic, București, 2018
2. Lucia Uţă, Florentina Radu, Simona Cristescu, “Dreptul muncii. Răspunderea patrimonială,
contravențională și penală”, Practică judiciară, Curtea de Apel București, Secția a VII a civilă și pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 1855/R/2007
3. Șerban Beligrădeanu, „Admisibilitatea cumulului răspunderii disciplinare a salariaţilor cu răspunderea lor
penală şi contravenţională” , revista Dreptul nr. 4/2006
4. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Înlocuirea răspunderii
penale pentru unele infracţiuni cu răspunderea administrativă sau disciplinară, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1970
DICŢIONARE, ENCICLOPEDII, SITE-URI
1. Dicționarului explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Ed. 2009 – 08.02.2021
2. https://www.politiaromana.ro/ro/stiri-si-media/stiri/actiuni-pentru-limitarea-raspandirii-virusului-sars-
cov-2 –08.02.2021
3. https://legeaz.net/dictionar-juridic/non-bis-in-idem – 08.02.2021
4. https://adevarul.ro/locale/vaslui/politist-vaslui-fotografiat-timpul-unui-joc-erotic-imbracat-lenjerie-dama-
morcov-anus-1_6007c9125163ec42711fe726/index.html – 08.02.2021
5. https://www.digi24.ro/stiri/radu-gavris-inlocuit-din-functia-de-coordonator-al-combaterii-covid-in-
capitala-bode-lupta-cu-pandemia-din-interiorul-restaurantului-1439902 – 08.02.2021
6. https://romania.europalibera.org/a/comisarul-%C8%99ef-radu-gavri%C8%99-schimbat-din-func
%C8%9Bia-de-coordonator-covid-pe-capital%C4%83-acuza%C8%9Bii-de-filaj-ilegal-%C3%AEn-s
%C3%A2nul-mai/31067898.html – 08.02.2021
7. https://www.politiaromana.ro/ro/stiri-si-media/stiri/actiuni-pentru-limitarea-raspandirii-virusului-sars-
cov-2 – 08.02.2021
8. https://ziare.com/stiri/amenda/politist-amendat-si-cercetat-disciplinar-dupa-ce-a-intrat-intr-un-magazin-
fara-sa-poarte-masca-de-protectie-1623450 – 08.02.2021
9. https://www.mediafax.ro/social/doi-politisti-din-braila-cercetati-pentru-abatere-disciplinara-pentru-ca-au-
patrulat-fara-caschete-18035813 – 09.02.2021
10. http://www.rolii.ro/hotarari/5ce5fc09e49009c81f000038 – 12.02.2021
11. https://legeaz.net/dictionar-juridic/fapta-ilicita – 13.02.2021
12. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/70499 – 15.02.2021
13. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/121550 – 16.02.2021
14. http://www.rolii.ro/hotarari/5899c45fe49009d41900202d – 16.02.2021
51

Raspunderea Functionarilor Publici Cu Statut Special

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raspunderea Functionarilor Publici Cu Statut Special

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

Programul de Studii Universitare de Masterat

TEMA: RĂSPUNDEREA FUNCȚIONARILOR

1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA

1.1. Definirea conceptului de răspundere.................................................................7

1.2. Formele de răspundere......................................................................................7

1.3. Cauze care au generat și favorizat săvârșirea faptelor......................................8

2.2. Dispunerea cercetării prealabile......................................................................15

2.3. Studiu de caz...................................................................................................22

2.4. Concluzii privind efectele cercetării prealabile...............................................36

4.2. Angajarea răspunderii.....................................................................................43

5.2. Efectele punerii în mișcare a acțiunii penale..................................................47

Răspunderea funcționarilor publici cu statut special este o temă

1.1. Definirea conceptului de răspundere

Răspunderea este cel mai bine definită de sintagma “a da socoteală

1.2 Formele de răspundere

Conform prevederilor Legii 360/2002, “încălcarea de către polițist, cu

1.3. Cauze care au generat și favorizat săvârșirea faptelor

În domeniul disciplinar există mai mulți factori care au favorizat

1.3.2. Lipsa interesului de a studia prevederile legale care

1.3.3. Lipsa de instruire a subordonatului de către șeful acestuia;

1.3.4. Concursurile de ocupare a posturilor de agent din sursă

1.3.5. Reducerea perioadei de școlarizare de la doi la un an;

Răspunderea materială poate interveni când se produce un prejudiciu

Din punct de vedere civil răspunderea poate fi angajată în cauzele în

Având în vedere că în cadrul unităților de poliție își desfășoară

Răspunderea disciplinară este una din cele patru forme de răspundere

Legea 360/2002 privind statutul polițistului reglementează îndatoririle

2.2. Dispunerea cercetării prealabile

Declanșarea cercetării prealabile se dispune ca urmare a luării la

Persoana în drept să dispună cercetarea poate fi sesizată printr-un act

2.2.1 Raport cu rezultatul verificărilor în cazul petițiilor;

2.2.2 Rapoarte ale polițiștilor prin care se aduce la cunoștință

2.2.4 Articole din presă, mass-media;

2.2.5 Raportul de control întocmit în urma controlului efectuat în

Cele mai controversate cercetări disciplinare sunt cele dispuse pentru

 În primă fază ar trebui analizată sintagma “îndatoriri de serviciu”.

Într-o interpretare logică și literară îndatoririle de serviciu sunt cele

 În al doilea rând, trebuie stabilit pentru neglijență în îndeplinirea

Potrivit art. 4 din Legea 360/2002 dispozițiile șefilor ierarhici pe care

2.3. Studiu de caz

În această secțiune vom analiza situații particulare privind răspunderea

2.3.1 Refuzul unui subordonat de a întocmi un raport scris la

2.3.2 Sancționarea contravențională a unui polițist și dispunerea

2.3.3 Refuzul unul polițist de a se prezenta la serviciu în afara

2.3.4 Folosire înregistrărilor video ca probe în cadrul cercetării

2.3.5 Apariția în presă sau în mediul online a unor informații care

2.3.7 Răspunderea consilierului juridic din unitățile MAI pentru

2.3.8 Curgerea termenului de 6 luni prevăzut pentru dispunerea

2.3.9 Răspunderea disciplinară pentru greșita încadrare juridică a

2.4. Concluzii privind efectele cercetării prealabile

În timpul cercetării prealabile polițistului îi sunt afectate o serie de

Răspunderea materială este și ea prevăzută la art. 55 din Legea

Până la momentul în care Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 vor fi

Polițistul răspunde și din punct de vedere civil în fața instanței de

4.2. Angajarea răspunderii

În momentul cauzării prejudiciului persoana în cauză poate să se

4.2.1. Existența unei fapte ilicite

4.2.2. Existența unui prejudiciu

4.2.3. Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și

4.2.4. Existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând

Răspunderea civilă a polițistului poate fi solicitată, de cele mai multe