Sunteți pe pagina 1din 119

Introducere

e dreptului -
sistematizarea
ramurilor
dreptului,
C separarea
ur dreptului
su contravenţion
l al din cel
in administrativ,
tit apariţia
ul răspunderii
at contravenţion
D ale ca formă
re distinctă a
pt răspunderii
co juridice şi ca
nt modalitate a
ra constrangerii
ve statale în
nt domeniul
io combaterii
n contravenţion
al alităţii.
pu
ne Prezentul curs
în are ca scop
di determinarea
sc rolului şi a
uţ locului
ie răspunderii
- contravenţion
po ale în sistemul
rn metodelor de
in constrîngere
d statală
de aplicate
la pentru
ro asigurarea
lu ordinii de
l drept precum
şi si a
fu cunoasterii
nc procedurii
ţii contravention
le ale in
so constatarea,
ci stabilirea,
al aplicarea si
e executarea
al sanctiunii
co îmbogăţirea
nt cunoştinţelor
ra din sfera
ve disciplinelor
nt cu caracter
io juridic ale
na studenţilor
le. Programului
de studii
Drept, forma
de învăţământ
FR. În acest
O sens, la
bi sfârşitul
ec acestui curs,
ti studenţii vor
ve fi capabili să:
le
cu sa opereze cu
rs noţiuni
ul precum:
ui contraventie,
raspundere
C contraventiona
ur la, sanctiune
su contraventionl
l a, procedura
in contraventiona
tit la;
ul
sa cunoasca si
at sa aplice
D principiile care
re ghidează
pt răspunderea
co contravenţional
nt ă
ra
ve sa identifice
nt subiectele
io raportului
n contravenţion
al al, cauzele
ar care înlătură
e caracterul
ca contravenţion
ob al al faptelor,
ie sa execute
cti corect
v aplicarea legii
pr contravenţion
in ale în timp;
ci
pa sa identifice
l domeniul
sa ţilor
nc constatatori;
ţiu
nil
or
ap
lic Cerinţe
ab preliminare
ile
, Elemente
m cuprinse in
od cadrul
ali
materiilor:
tăţ
teoria
ile
generala a
sa
u dreptului,
du drept
rat administrativ
a si drept penal
de general.
ap
lic
ar Resurse
e,
co Parcurgerea
m unităţilor de
pe învăţare nu
te necesită
nţ existenţa unor
a mijloace sau
ag instrumente
en de lucru.

1
Structura cursului

Cursul Drept contraventional este structurat în două module, astfel: ambele module
cuprinde cate trei unităţi de învăţare. La rândul său, fiecare unitate de învăţare
cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica unităţii de învăţare respective,
exemple, teste de autoevaluare precum şi probleme propuse spre discuţie şi rezolvare.

La sfârşitul celor doua module sunt indicate teme de control. Rezolvarea acestor teme
de control este obligatorie. Acestea vor fi încărcate de către studenţi pe platforma e-
learning până la odată prestabilită sau predate cadrului didactic titular.

Durata medie de studiu individual

Parcurgerea de către studenţi a unităţilor de învăţare ale cursului de Drept


contraventional (atât aspectele teoretice cât şi rezolvarea testelor de autoevaluare şi
rezolvarea problemelor propuse) se poate face în 2-3 ore pentru fiecare unitate.

Evaluarea

La sfârşitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va cuprinde: un test grilă,
ce va conţine întrebări teoretice din materia prezentată în cadrul acestui material, test
ce va deţine o pondere de 60% în nota finală şi notele aferente celor două teme de
control, realizate pe parcursul semestrului, care vor deţine o pondere de 20% fiecare.

Spor la treaba !

2
Modulul 1. Noţiuni de bază de drept contraventional
are in vedere atat prezentarea unor
chestiuni generale legate de ideea de
pedeapsa si sanctiune, cat si
aprofundarea aspectelor speciale care
tin de sanctiunile contraventionale în
sine, individualizarea lor, cauzele care
Cuprins înlatura caracterul contraventional al
faptelor, subiectele contraventionale,
Introducere 3 aplicarea legii contraventionale în
timp, alaturi de unele probleme
Obiectivele modului 4 sensibile de procedura
contraventionala care au influenta
Competente 4 asupra aspectelor de drept material.

U1. Dreptul contraventional: Contraventia si raspunderea


definire, obiect, trasaturi, contraventionala au la momentul actual
delimitare, izvoare, principii 5 o abordare mai mult in planul dreptului
administrativ, mai precis pe segmentul
U2. Raportul juridic de drept care se ocupa de sanctiunile
contraventional 13 contraventionale. Insa, in plan
doctrinar, se impune o paralela bine
U3. Contraventia conturata între legislatiile mai multor
........................................... state europene, tocmai pentru ca
....................................................... sistemul de drept românesc sa
............. „împrumute” cât mai multe elemente
benefice privitoare la natura si esenta
sanctiunilor ca atare, la limitele
acestora, modalitati privind constatarea
Introducere si aplicarea lor, pentru a se ajunge în
cele din urma, la o sistematizare si
Unul din rolurile normei de drept reunire a lor într-un ansamblu logic,
si a sanctiunii ca parte structurala coerent numit Cod contraventional,
a acesteia este cel de a disciplina având drept puncte de referinta codurile
comportamentul uman în unor state ale UE sau din afara
principalele relatii dintr-o granitelor acesteia.
societate, într-un climat specific
coexistentei libertatilor, al apararii
drepturilor esentiale ale omului si
al statornicirii spiritului de
dreptate.

Cursul de Drept contraventional 3


Obiectivele modulului

Obiectivele modulului pot fi grupate in obiective principale si obiective secundare.


Obiectivele principale constau in deprinderea studentilor cu elementele de noutate
ale raspunderii juridice contraventionale, din prespectiva dreptului contraventional,
si operarea cu notiunile de raport juridic de drept contraventional, contraventie,
raspundere contraventionala.

In secundar se doreste obisnuirea studentilor de a identifica si aplica cunostintele


din materiile cu caracter general si special, cum ar fi teoria generala a dreptului,
drept penal general si drept administrativ, in domeniul dreptului contraventional.

Competenţe

La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili să:

înţeleagă importanţa raspunderii juridice sub forma specifica dreptului contraventional


;

să înţeleagă elementele de bază ale dreptului contraventional

să identifice faptele ilicite ce cad sub incidenta contraventionala;

să identifice raportul de drept contraventional, sub toate elementele sale;

să identifice izvoarele formale si materiale ale dreptului contraventional;

identifice raportul juridic de drept contraventional, conditiile si elementele acestuia;

identifice momentul nasterii si stingerii raportului juridic de drept contraventional.

inteleaga fapta contraventionala

înţeleagă şi să explice elementele care stau la baza contraventiei;

identifice izvoarele de drept material si formal;

sa delimiteze contraventia de alte fapte ilicite

.
4
Unitatea de învăţare M1.U1. Dreptul contraventional: definire,

obiect, trasaturi, delimitare, izvoare,

principii

Cuprins

M1.U1.1. Introducere 5

M1.U1.2. Obiectivele unitatii de invatare 6

M1.U1.3. Definitia, obiectul, trasaturile si delimitarea dreptului contraventional 6

M1.U1.4. Izvoarele dreptului contraventional 8

M1.U1.5. Principiile dreptului contraventional 10

M1.U1.6. Rezumat 12

M1.U1.1. Introducere

Dreptul apare ca un ansamblu organizat si logic a carui structura implica o retea de relatii a
caror organizare si ierarhizare constituie pana la urma un sistem. SISTEMUL DREPTULUI -
este rezultatul unitatii ramurilor si institutiilor dreptului.

Existenta acestui sistem, exclude posibilitatea ca dreptul sa fie privit ca o simpla alaturare a
unui numar, mai mare sau mai mic, de norme juridice. Societatea moderna se caracterizeaza
printr-o amplificare fara precedent a activitatii normative. Numarul mare de acte normative
impune organizarea lor, ordonarea lor in raport de anumite criterii.

Caracteristica sistemului consta in prezenta obligatorie a unei structuri comune, care reuneste
elementele si care-si pune, in cele din urma, amprenta pe aceste elemente.

Sistemul dreptului este un sistem in continua miscare, adaptare la evolutia societatii, la


amploarea unor fenomene sociale transpuse in raporturi juridice. Putem spune ca dreptul
contraventional ca ramura de drept, cu institutiile sale specifice este rezultatul acestei adaptari
si prin urmare trebuiesc cunoscute si aprofundate din acest punct de vedere.
5
M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal prezentarea catre studenţi a
elementelor introductive in dreptul contraventional.

La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:


inteleaga locul si rolul dreptului contraventional

înţeleagă şi să explice elementele care stau la baza raspunderii;

identifice izvoarele de drept material si formal;

identifice principiile de drept contraventional aplicabile

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M1.U1.3. Definitia, obiectul, trasaturile si delimitarea dreptului contraventional

Definitie

Cunoastem ca ramura de drept este ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile
sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, in baza unei metode specifice de
reglementare si a unor principii comune.

Astfel, dreptul contravenţional se poate defini ca un ansamblul de norme juridice determinate


de legislaţia contravenţională, care cuprinde instituţiile juridice de bază, cum ar fi
contravenţia, răspunderea contravenţională, sancţiunea contravenţională şi procedura
contravenţională, avand ca scop protecţia juridică a unor valori sociale determinate si
soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activitătii de combatere a
contravenţionalităţii.

Obiectul dreptului contraventional

Obiectul dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc intre subiecţii
dreptului contravenţional din momentul în care legea contravenţională obţine forţă juridică,
parcurgînd etapele constatării faptei contravenţionale, aplicării sancţiunilor contravenţionale şi
pană la executarea pedepsei contravenţionale.

Asa cum arata OG 2 din 2001 la art. 1, “legea contraventională apără valorile sociale, care nu
sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contraventie fapta savârsită cu vinovatie, stabilită si
sanctionată prin lege, ordonanta, prin hotarâre a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarâre a
consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a
consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.”
6
Legea 32 din 1968, care a fost abrogata prin OG 2 din 2001, arata la art. 1 ca prin contraventie
se intelege “fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat
infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative
ale organelor aratate in legea de fata.”

Trasaturile dreptul contraventional:

Principalele trasaturi ale dreptului contraventional pot fi reunite in urmatoarele afirmatii:

1 - apartine dreptul public

- are ca si caracteristica pozitia de inegalitate si de subordonare a subiectelor

- sanctiunile contraventionale, de regula, se aplica pe cale extrajudiciara

Legaturile dreptului contraventional in sistemul dreptului

Legatura dreptului contraventional cu dreptul constitutional este determinata de faptul ca prin


legea constitutionala se stabilesc principiile de baza carora trebuie sa se supuna organele
statale pe parcursul procesului contraventional.

Legatura cu dreptul administrativ este cea mai strinsa deoarece ambele reglementeaza relatii
ce apar in procesul activitatii executive a statului, precum si ambele au ca scop buna
functionare a mecanismului statal. Mai mult la art. 8 din ordonanta se prevede ca amenda
contraventionala are caracter administrativ.

De asemenea dreptul contraventional se afla in legaturi stranse cu dreptul penal avand in


vedere ca: se utilizeaza gradul de pericol social ca delimitare a faptei contraventionale fata de
fapta penala, iar formele de vinovatie si cauzele de inlaturare a acestora sunt elemente ce
apartin dreptului penal general.

Aceste fine distincţii au făcut obiect al unor cauze în faţa Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, situaţie în care s-a constatat că în dreptul românesc, contravenţiile au fost scoase de
sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest aspect,
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se opune
tendinţei de "dezincriminare" a unor asemenea fapte. În acelaşi sens, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că nimic nu împiedică statele să-şi
îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei
distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni, reţinând că, în scopul aplicării prevederilor art. 6
al Convenţiei, trebuie avute în vedere trei criterii:

caracterizarea faptei în dreptul naţional;

natura faptei;

7
3) natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în

cauză.

În aprecierea acestor criterii, în cauza Öztürk împotriva Germaniei, 1994, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare
relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. Curtea Europeană consideră ca pozitivă
măsura dezincriminării, în "interesul individului", a unor infracţiuni mai puţin grave şi pentru
care făptuitorul nu mai răspunde penal, putând chiar să evite procedura judiciară şi pe această
cale să se elimine supraaglomerarea tribunalelor. Cu toate acestea, distincţia operată de statele
europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operantă, întrucât în sensul art. 6 al
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale toate aceste fapte
au caracter penal şi, tocmai de aceea, prevederile sale garantează oricărui "acuzat" dreptul la
un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern. În sensul arătat, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat şi în cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei,
1997, în cauza Lauko împotriva Slovaciei, 1998, precum şi în cauza Kadubec împotriva
Slovaciei, 1998 (Decizia nr. 183/2003 a Curţii Constituţionale).

Să ne reamintim...


Definitia dreptului contraventional este circumscrisa normelor juridice si institutiilor de
drept specifice .


Obiectul dreptului contraventional este definit prin aplicarea termenilor specifici materiei.


Legaturile dreptului contraventional cu alte ramuri de drept: drept
constitutional, drept administrativ, drept penal.

M1.U1.4. Izvoarele dreptului contraventional

Este necesar a se face distinctie între izvoarele materiale si izvoarele formale ale dreptului.

Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, care


determina actiunea legiuitorului. In consecinta, prin izvor de drept, în sens material, întelegem
viata sociala, economica si culturala în complexitatea ei, progresul social care determina
nasterea unor reguli de drept si institutii.

Izvoarele materiale ale dreptul contraventional sunt acelea imprejurari sau conditii de fapt care
au determinat aparitia normelor contraventionale.

8
Din punct de vedere juridic, ne intereseaza în special izvoarele formale sau formele de
exprimare a normelor de drept.

Sensul juridic al notiunii de "izvor formal al dreptului" surprinde o multitudine de aspecte si


modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si se impune ca
model de urmat în relatiile sociale. Deci, izvorul formal al dreptului îl reprezinta regula de
conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa într-o anumita haina juridica.

Izvoarele formale ale dreptul contraventional sunt actele normative care cuprind norme de
drept in domeniul combaterii contraventiilor: lege, ordonanta, hotarâre a Guvernului sau, dupa
caz, hotarâre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti.

In dreptul penal, este exclus rolul cutumei, aici functionând principiul legalitatii pedepsei si
incriminarii: NULLA POENE SINE LEGE/ NULLA CRIMEN SINE LEGE - ceea ce
presupune întodeauna ca izvor al dreptului poate fi doar legea scrisa. Facand legatura cu
dreptul contraventional si avand in vedere elementele acestora de legatura, putem afirma ca si
in dreptul contraventional întodeauna ca izvor formal al dreptului poate fi doar legea scrisa.

ACTUL NORMATIV

Actul normativ sau legea are în prezent cea mai mare importanta în sistemul izvoarelor de
drept. Dupa ce a început actiunea de codificare, legea a capatat o importanta deosebita. Prin
“legea ca izvor de drept” nu vom întelege numai normele elaborate de organul reprezentativ -
Parlamentul, ci orice reguli de drept cu caracter obligatoriu cuprinse în diverse acte normative
elaborate de organele statului abilitate sa elaboreze acte normative. Totalitatea actelor
normative alcatuiesc dreptul scris.

Actul normativ cuprinde norme generale obligatorii a caror aplicare poate fi realizata si prin
intermediul fortei de constrângere a statului. Pozitia predominanta a actului normativ în
izvoarele de drept din statele moderne este determinata de necesitatea de a se asigura
securitatea si stabilitatea raporturilor sociale.

Principiul legalitatii implica subordonarea neconditionata a participantilor la raportul juridic


fata de dispozitiile normative, însa pentru ca aceasta conformare sa poata deveni realitate, este
necesar ca destinatarii normelor sa-si cunoasca într-o maniera clara si neechivoca drepturile si
obligatiile, ceea ce se poate realiza doar când normele juridice sunt cuprinse în acte normative
scrise.

La noi sistemul actelor normative este alcatuit din legi, decrete, hotarâri, ordonante,
regulamente si ordine, precum si decizii ale organelor administratiei publice locale. Intre

9
acestea, legile ocupa locul central, fiind elaborate de puterea legislativa, care exprima vointa
si interesele alegatorilor. Celelalte acte normative trebuie sa se subordoneze legilor, fiind
elaborate pe baza lor si în vederea executarii acestora.

Prin legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii în toate
domeniile de activitate.

Prin hotarâri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se
sanctioneaza contraventii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite
atributii prin lege, în masura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin
legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului.

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona contraventii în
urmatoarele domenii: salubritate; activitatea din piete, curatenia si igienizarea acestora;
întretinerea parcurilor si spatiilor verzi, a spatiilor si locurilor de joaca pentru copii;
amenajarea si curatenia spatiilor din jurul blocurilor de locuinte, precum si a terenurilor
virane; întretinerea bazelor si obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întretinerea
strazilor si trotuarelor, a scolilor si altor institutii de educatie si cultura, întretinerea cladirilor,
imprejmuirilor si a altor constructii; depozitarea si colectarea gunoaielor si a resturilor
menajere.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate stabili si alte domenii de activitate din
competenta consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili si sanctiona
contraventii.

Hotarârile consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului Bucuresti,
prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea principiilor anterior prevazute, sunt nule de
drept.

Exemple

-LEGEA 56 din 2010 privind accesibilizarea fondului forestier naţional. -HOTĂRÂREA nr.
910 din 14 septembrie 2011 privind stabilirea unor

măsuri pentru aplicarea regulamentelor (UE) nr. 1.015/2010 şi nr. 1.016/2010 ale Comisiei,
prin care se implementează Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de
proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic

Identificati alte acte normative care sa cuprinda norme de drept contraventional din
categoriile: lege, ordonanta, hotarare a Guvernului, ordin, hotarari ale autoritatilor
administratiei publice locale sau judetene.
10
Să ne reamintim...

Clasificarea izvoarelor de drept in izvoare materiale si formale.

Izvoarele formale ale dreptul contraventional sunt actele normative care cuprind

norme de drept in domeniul combaterii contraventiilor, constand in legi, hotarâri,

ordonante, regulamente si ordine, precum si decizii ale organelor administratiei

publice locale.

M1.U1.5. Principiile dreptului contraventional

Prin principii in domeniul dreptului intelegem atat un fundament al sistemului de drept cat si o
modalitate de coordonare a normelor juridice in jurul unor idei calauzitoare.

Principiile fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare care călăuzesc
elaborarea cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei
contraventionale.

1.Principiul legalităţii

Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului contraventional
se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita
pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a
conduitei prevăzute de legea contraventională, trebuie să fie prevăzută de lege

2.Principiul contravenţiei ca unic temei al răspunderii contravenţionale.

Acest principiu ne arata că răspunderea va exista numai dacă va fi săvarşită o contravenţie,


adica o incălcare a acelor valori sociale aparate de normele juridice contravenţionale. Astfel
constrangerea din partea statului faţă de contravenient va exista numai dacă fapta săvarşită
indeplineşte toate condiţiile şi elementele unei contravenţii. Constatarea unei fapte ilicite nu
inseamnă si ca suntem in prezenta unei contravenţii. Suntem in prezenta unei contravenţii
doar atunci cand sunt intrunite toate elemente constitutive ale acesteia, adica subiecţii,
conţinutul şi obiectul raportului de constrangere.

3. Principiul răspunderii personale, este acel principiu care ne arata si impune ca tragerea la
răspundere este aplicata doar persoanei care a săvarşit contravenţia, numit contravenient.
Acest principiu este intarit si de prevederile art. 10 din OUG 2 din 2001 care arata ca in cazul
în care la savârsirea unei contraventii au participat mai multe persoane, sanctiunea se va aplica
fiecareia separat.
11
4. Principiul individualizării răspunderii şi pedepsei contravenţionale.

Acest principiu constă in faptul că legea contravenţională se aplică ţinandu-se cont de


caracterul, de gradul de pericol si urmarile contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de
circumstanţele atenuante ori agravante, de locul, timpul, modul de săvarşire a contraventiei.

5.Principiul interdicţiei dublei sancţionări contravenţionale (unicităţii răspunderii


contravenţionale),

In baza acestui principiu se interzice de a sancţiona a doua oară aceeaşi persoană pentru
aceeaşi faptă, deoarece contravenientul deja a suportat pedeapsa pentru fapta săvarşită.
Sancţiunea se stabileşte de catre organul competent in urma constatarii contravenţiei.

6. Principiul egalitatii in fata legii contraventionale

Se exprimă astfel regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii. Art. 16
din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” Acest principiu ne
arata faptul că legea contraventională nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită
inegalităţi de tratament în aplicarea legii contraventionale. Egalitatea indivizilor în faţa legii
contraventionale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al
ocrotirii contraventionale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea
contraventională.

7. Principiul aplicarii legii mai favorabile

Art. 14 din ordonanta prevede ca “daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata
contraventie, ea nu se mai sanctioneaza,chiar daca a fost savârsita înainte de data intrarii în
vigoare a noului act normativ” si ca “daca sanctiunea prevazuta în noul act normativ este mai
usoara se va aplica aceasta” sau “in cazul în care noul act normativ prevede o sanctiune mai
grava, contraventia savârsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ
în vigoare la data savârsirii acesteia.”

Să ne reamintim...

Orice ramura de drept este calauzita de principii de drept. Principiile

fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare care

călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind

trăsăturile legislaţiei contraventionale.


12
Alegeţi un principiu pe care sa il exemplificati prin trimitere la o normă juridică de
drept contravenţional.

M1.U1.6. Rezumat


Dreptul contravenţional se poate defini ca un ansamblul de norme juridice
determinate de legislaţia contravenţională, care cuprinde instituţiile juridice de bază:
contravenţia, răspunderea contravenţională, sancţiunea contravenţională şi procedura
contravenţională, avand ca scop protecţia juridică a unor valori sociale determinate si
soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activităţii de combatere a
contravenţionalităţii, in baza unor principii specifice.

▪Obiectul dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc


intre subiecţii dreptului contravenţional din momentul în care legea contravenţională
obţine forţă juridică, parcurgînd etapele constatării faptei contravenţionale, aplicării
sancţiunilor contravenţionale şi pană la executarea pedepsei contravenţionale.

▪Dreptul contraventional are urmatoarele trasaturi: apartine dreptul public, are ca si


caracteristica pozitia de inegalitate si de subordonare a subiectelor si sanctiunile
contraventionale, de regula, se aplica pe cale extrajudiciara


Izvoarele dreptului contraventional sunt izvoarele formale sub forma actelor
normative.

1
3
Unitatea de învăţare M1.U2. Raportul juridic de drept

contraventional

Cuprins

M1.U2.1. Introducere 13

M1.U2.2. Obiectivele unitatii de invatare 13

M1.U2.3. Definitia si delimitarea raportului juridic de drept contraventional 14

M1.U2.4. Conditiile raportului juridic de drept contraventional 15

M1.U2.5. Elementele raportului juridic de drept contraventional 17

M1.U2.6. Rezumat 20

M1.U2.1. Introducere

Raporturile juridice sunt relaţii sociale reglementate de normele juridice. Conformându-se


normelor juridice sau încălcându-le, cetăţenii, destinatarii acestora, adoptă anumite conduite
care determină naşterea unor drepturi şi obligaţii juridice. Aceste drepturi şi obligaţii se nasc
datorită existenţei unei norme juridice care le descrie şi care le oferă forţă juridică, adică leagă
de nerespectarea lor intervenţia forţei corecitive a statului. Raportul juridic reprezintă deci
modul, forma în care dreptul se transpune, se realizează în viaţa socială.

M1.U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal prezentarea catre studenţi a
elementelor si conditiilor raportului juridic de drept contraventional.

La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:


defineasca si delimiteze raportul juridic de drept contraventional

identifice conditiile raportului juridic de drept contraventional;

identifice elementele raportului juridic de drept contraventional ;

identifice momentul nasterii si stingerii raportului juridic de drept contraventional.


Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1
4
M1.U2.3. Definitia si delimitarea raportului juridic de drept contraventional

Raportul juridic de drept contraventional este un raport juridic de constrâgere, stabilit intre stat
şi contravenient, al cărui conţinut il constituie dreptul statului de a aplica măsuri de asigurare şi
sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi obligaţia corelativă a acestuia de a suporta
măsurile respective.

Constrângerea în drept apare ca fiind rezultatul caracterului obligatoriu al normei juridice care
conţine prevederi care nu sunt lăsate la liberul arbitru al subiectului, ci îi sunt impuse printr-o
varietate de modalităţi.

Materializarea în viaţa socială a forţei legii are loc la nevoie prin intermediul unui raport juridic
de constrângere, înţeles ca pluralitate de drepturi şi obligaţii, de drept material sau procesual, ce
apar ca rezultat al săvârşirii unei fapte neconforme cu modelul prefigurat de normă (fapta ilicită)
şi prin care se realizează aplicarea sancţiunilor juridice. Aşadar, orice încălcare a normei juridice
poate da naştere unui raport de constrângere. Acesta se stabileşte între stat şi autorul unei
asemenea încălcări. Rezultă că în domeniul dreptului, constrângerea implică ideea de
răspundere.

Atunci când normele juridice reglementează raporturi sociale între stat şi cetăţenii acestuia, în
care statul are o poziţie supraordonată, prin încălcarea normei juridice se naşte raportul tipic de
constrângere, între stat şi autorul încălcării, cu toate caracteristicile ce vor fi descrise pe parcursul
acestei unităţi de învăţare. Când normele juridice reglementează însă relaţii sociale între persoane
care se află pe poziţie juridică de egalitate, norme aparţinând dreptului civil, situaţia este alta.
Urmare a faptului că nici unul din subiecte nu are mijloace proprii de constrângere, fiecare este
îndreptăţit să apeleze la concursul forţei de constrângere a statului pentru obţinerea dreptului său.
Statul însă nu se va sesiza din oficiu privind încălcarea unei norme juridice care reglementează
relaţii între subiecţi aflaţi pe poziţie de egalitate juridică.

Să ne reamintim...


Raportul juridic de constrangere este o notiune complexa, prin care se intelege o
pluralitate de drepturi si obligati, de drept material si procesual, ce apar ca rezultat al

savarsirii unei fapte ilicite si prin care se realizeaza aplicarea sanctiunilor juridice.

Orice incalcare a normei juridice poate da nastere unui raport de constrangere, care

se stabileste intre stat si autorul unei asemenea incalcari.

1
5
M1.U2.4. Conditiile raportului juridic de drept contraventional

Dupa cum am afirmat anterior, raportul juridic este raportul social reglementat de norma de
drept, raport in cadrul caruia subiectii umani sau partile se manifesta ca titulari de drepturi si
obligatii prin exercitarea carora se realizeaza finalitatea normei a carei respectare este
asigurata fie prin vointa partilor, fie prin forta coercitiva a statului.

Conditiile raportului juridic sunt:

a) Norma juridica -; conditie general-abstractă;

Norma juridică reprezintă premisa abstractă a naşterii raporturilor juridice şi ea descrie în


conţinutul ei anumite fapte materiale a căror realizare determină naşterea, modificarea sau

stingerea unor raporturi juridice.


Este de la sine înţeles că trebuie să fim în prezenţa unei norme juridice în vigoare.

Conform OG 2 din 2001, dispozitiile din actele normative prin care se stabilesc si se

sanctioneaza contraventiile intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicarii, iar în

cazul hotarârilor consiliilor locale sau judetene, punerea în aplicare se face si cu respectarea

conditiilor prevazute la art. 50 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

În acest sens se prevede că “Hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de
la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii.”iar
“Aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ se face in termen de 5

zile de la data comunicarii oficiale catre prefect”.

In cazuri urgente, insa, se poate prevedea intrarea în vigoare într-un termen mai scurt, dar nu
mai putin de10 zile.

Hotarârile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene prin care se stabilesc si se
sanctioneaza contraventii, pot fi aduse la cunostinta publica prin afisare sau prin orice alta
forma de publicitate în conditiile Legii nr. 215/2001.

b) Faptul juridic - elementul concret

Faptele juridice: sunt împrejurări de fapt concrete descrise de ipoteza normei juridice şi care
generează apariţia unor raporturi juridice.

Fapte materiale dobândesc semnificaţie juridică datorită prevederilor lor in cadrul unor norme
juridice si poarta astfel denumirea de fapte juridice.

Faptele juridice se clasifica in doua categorii, în funcţie de legătura dintre acestea şi voinţa
oamenilor:

1) Evenimentele - sunt fapte care se petrec independent de voinţa oamenilor şi de care norma
juridică leagă apariţia, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice ( naşterea, moartea, un
incendiu, o inundaţie, împlinirea unui termen).

16
2) Actiunile omenesti - manifestari de vointa ale partilor, de a intra intr-un raport juridic, adica
acea manifestare de vointa a partilor sau subiectelor facuta cu scopul de a produce, modifica
sau stinge raporturile juridice.

Ele sunt de două feluri:

acţiuni ilicite, adică fapte umane interzise de normele juridice care generează raporturi
juridice în cadrul cărora se aplică sancţiunile descrise în normele juridice.

acţiunile licite sunt fapte umane care concordă cu dispoziţiile normelor juridice derulate cu
scopul special de a genera, modifica sau stinge raporturi juridice.

Exemple

OUG 195 din 2005 privind protectia mediului, prevede la art. 96 urmatoarele:

Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 6.500 lei (RON) la 7.000 lei (RON)
pentru persoane fizice, şi de la 25.000 lei (RON) la 30.000 lei (RON) pentru persoane juridice,
încălcarea următoarelor prevederi legale:

..... obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi
juridice, după caz, să adopte şi/sau să aplice măsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi
înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi
dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi....

HCL Brasov nr. 724-2010 Reglementarea regimului juridic al plantelor, substanţelor şi


preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice şi psihotrope, altele decât cele al căror
regim juridic este reglementat prin legislaţia în vigoare;

Art. 1. Începând cu data prezentei hotărâri, în Municipiul Braşov se interzice comercializarea,


deţinerea şi distribuţia plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene,
euforice şi psihotrope, de orice fel, care aduc atingere sau pun în pericol viaţa şi sănătatea
populaţiei, ordinea şi liniştea publică, altele decât cele al căror regim juridic este reglementat
prin legislaţia în vigoare. De asemenea, este interzisă distribuirea sau oferirea de eşantioane
ale plantelor, substanţelor şi preparatelor prevăzute mai sus.

Art. 4. Nerespectarea prevederilor art. 1 şi 2 din hotarâre, constituie contravenţie şi se


sancţionează cu amendă contravenţională cuprinsă între 3.000 şi 5.000 lei.

In cadrul actelor normative identificate in exercitiile anterioare stabiliti elementele unui raport
juridic de drept contraventional.
1
7
Să ne reamintim...

Conditiile unui raport juridic sunt: norma juridica ca si conditie general-abstracta si

faptul juridic ca element concret al acestuia.

M1.U2.5. Elementele raportului juridic de drept contraventional

Elementele constitutive ale raportului juridic sunt:

Subiectele - cel putin doua;

Continutul - alcatuit din drepturile si obligatiile corelative ale partilor;

Obiectul raportului juridic - constituit de conduita partilor indreptata spre un anumit

scop.

Subiectele raportului juridic

Prin norma juridica, expresie a vointei statului, se apara anumite valori sociale. În cazul
încălcării lor, societatea, reprezentată de stat, este interesată să asigure restabilirea legalităţii.

In situatia dreptului contraventional, interesul statului de a aplica sanctiuni in vederea


restabilirii ordinii de drept, coincide cu interesul persoanei ca membru al societatii interesata a
fi pastrata ordinea de drept.

Sanctiunea juridica se aplica intotdeauna in numele societatii, reprezentata prin organele de stat
si reprezinta o reactie negativa de dezaprobare din partea societatii.

Astfel putem sa afirmam ca subiectii raportului juridic de drept contraventional sunt:

pe de o parte persoana care a savarsit fapta ilicita, ce poarta denumirea de contravenient,

iar pe de alta parte organele de stat, care aplica sanctiuni in numele societatii,

prin reprezentantii sai – agenti constatatori.

In dreptul contraventional poate savarsi o fapta contraventionala, si astfel sa devina unul din
subiectii raportului juridic, atat persoana fizica cat si persoana juridica. Persoana juridica
raspunde contraventional în cazurile si în conditiile prevazute de actele normative prin care se
stabilesc si se sanctioneaza contraventii..

Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică sau juridica,
destinatar al obligaţiei, este nenominalizată, iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana
fizică sau juridica este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă, cu alte
cuvinte contravenientul. În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii
contraventionale norme obligatorii, iar în raportul juridic de conflict statul

18
impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică sau juridică să suporte consecinţele faptei
sale, adică pedeapsa.

Continutul raportului juridic de drept contraventional

Continutul raportului juridic de drept contraventional este format din acel complex de drepturi
si obligatii corelative care reprezinta categoria raspunderii juridice contraventionale.

In continutul acestui raport intra in principal dreptul statului de a aplica sanctiuni si obligatia
autorului faptei de a suporta consecintele faptei sale, adica aplicarea şi executarea sancţiunii
contravenţionale.

Acest continut se intregeste cu drepturi si obligatii corelative cum ar fi: obligatia statului de a
aplica numai sanctiuni prevazute de legea contraventionala pentru fapta comisa si dreptul
contravenientului de a i se aplica numai aceea sanctiune si nu alta.

În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii


contraventionale de a se conforma cerinţelor impuse de lege, dar tot odată este format şi din
dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. În cadrul
raportului contraventional de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită
reprezintă dreptul statului şi corelativ acestui drept al statului există obligaţia
contravenientului de a suporta consecinţele faptei sale.

Obiectul raportului juridic de drept contraventional

Obiectul raportului juridic de drept contraventional îl constituie acţiunile pe care titularii


drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le
săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi.

Statul prin organele sale are dreptul de a trage la răspundere contraventională, iar
contravenientul are obligaţia de a suporta pedeapsa. Prin realizarea obiectului specific
raportului juridic de drept contraventional se realizează norma de de drept contraventional.

În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie în principal pedeapsa


contraventională, privită ca o sancţiune tipică de drept contraventional. În noţiunea de pedepsă
intră sancţiunea principală alături de care pot exista şi alte sancţiuni de drept contraventional,
şi anume sancţiunile complementare.

În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi


conformarea, adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei
contraventionale fapt ce duce la realizarea normei de drept contraventional ce reprezintă şi
temeiul raportului juridic contraventional de conformare.

1
9
Nasterea, modificarea si stingerea raportului juridic de drept contraventional

Raportul juridic de drept contraventional se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei


contraventionale, normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport.

Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor, este deci o creaţie a legii
contraventionale.

Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respectarea obligaţiei de abţinere de la


acţiunea interzisă, obligaţie ce incumbă destinatarului normei.

Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada de timp pentru
care normele incriminatoare sunt în vigoare, în acest sens orice modificare a normei
incriminatoare, respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare, determină o
modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic .

Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla
nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv, adică acesta nu încetează o dată cu
săvărşirea faptei interzise, a contraventiei.

Raportul juridic de conformare se naşte din lege, adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare,
în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. Existenţa
raportului juridic de conflict se constată de către organul constatator competent, în forma
cerută de lege, aceasta fiind procesul verbal de constatare a contraventiei.

Să ne reamintim...

Elementele constitutive ale raportului juridic de drept contraventional sunt:

1) Subiectele – statul prin reprezentantii sai in calitate de agenti constatatori si persoanele


fizice si juridice in calitate de contravenient;

2) Continutul - alcatuit din drepturile si obligatiile corelative ale partilor; 3) Obiectul


raportului juridic - este constituit de conduita partilor

indreptata spre un anumit scop. Prin realizarea obiectului specific raportului juridic de drept
contraventional se realizează norma de de drept contraventional.

Identificati un raport juridic de drept contraventional si stabiliti elementele sale constitutive.

2
0
M1.U2.6. Rezumat

Atunci când normele juridice reglementează raporturi sociale între stat şi cetăţenii
acestuia, în care statul are o poziţie supraordonată, prin încălcarea normei juridice
se naşte raportul tipic de constrângere, între stat şi autorul încălcării, cu toate
caracteristicile sale.

Raportul juridic de drept contraventional este un raport juridic de constrâgere,


stabilit intre stat şi contravenient, al cărui conţinut il constituie dreptul statului de
a aplica măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi
obligaţia corelativă a acestuia de a suporta măsurile respective.

In continutul acestui raport intra in principal dreptul statului de a aplica sanctiuni


si obligatia autorului faptei de a suporta consecintele faptei sale, adica aplicarea
şi executarea sancţiunii contravenţionale.

2
1
Unitatea de învăţare M1.U3. Contraventia

Cuprins

M1.U3.1. Introducere 21

M1.U3.2. Obiectivele unitatii de invatare 22

M1.U3.3. Definitia si trasaturile contraventiei 23

M1.U3.4. Elementele contraventiei 24

M1.U3.5. Compararea contraventiei cu alte fapte ilicite 27

M1.U3.6. Rezumat 29

M1.U3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 30

Tema de control 31

M1.U3.1. Introducere

Fapta contravenţională este un fenomen al realităţii înconjurătoare, iar conţinutul ei îl


constituie construcţia logică şi noţiunea juridică a acestei fapte, care exprimă însuşirile şi
caracteristicile esenţiale ale acestui fenomen real ca raport antisocial.

Trăsăturile esenţiale ale contravenţiei sau conţinutul juridic al contravenţiei indică criteriile
generale de diferenţiere a acesteia de alte forme de ilicit juridic (infracţiuni sau abateri), dar nu
le pot servi la particularizarea faptelor ilicite, la cunoaşterea trăsăturilor şi elementelor ce
compun contravenţia.

În ştiinţa dreptului se face distincţie între conţinutul juridic, care cuprinde condiţia privind
existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea, şi conţinutul constitutiv, ce
cuprinde totalitatea condiţiilor necesare pentru existenţa contravenţiei şi pe care le îndeplineşte
făptuitorul.

De aceea, e necesar ca fapta contravenţională să fie analizată şi sub raportul conţinutului


constitutiv, prin care se înţelege totalitatea elementelor stabilite prin normele de drept
contravenţional, de a căror existenţă depinde calificarea juridică a faptei ilicite în calitate de
contravenţie.
2
2
M1.U3.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal prezentarea catre studenţi a
contraventiei, fapta ilicita baza a raspunderii contraventionale.

La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:


inteleaga fapta contraventionala;

înţeleagă şi să explice elementele care stau la baza contraventiei;

identifice izvoarele de drept material si formal;

sa delimiteze contraventia de alte fapte ilicite.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M1.U3.3. Definirea si trasaturile contraventiei

Răspunderea contravenţională apare ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite pentru care trebuie
sancţionat autorul, fapta ce este denumită contravenţie si care este un fenomen complex avand
aspecte materiale, sociale, umane, moral-politice şi juridice.

Contravenţia joacă, astfel, un rol important deoarece ea reprezintă obiectul, fapta antisocială
generatoare de răspundere.

Conform art 1 din OG 2/2001 constituie contraventie fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si
sanctionata prin lege, insa de legea care apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea
penala, adica de legea contraventionala.

Primul act normativ prin care aceste unele fapte ilicite au fost considerate abateri
administrative a fost Decretul nr. 184/1954. Desi denumirea de contraventii s-a pastrat,
sanctiunile prevazute în acest decret erau corespunzatoare naturii noi a acestor încalcari a
legii. Ulterior aceasta reglementare a fost îmbunatatita prin Legea nr.32/1968 care a fost în
vigoare pâna în anul 2001 când a fost abrogata.

Legea 32 din 1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, care a fost abrogata prin
OG 2 din 2001, arăta la art. 1 că prin contraventie se intelege “fapta savarsita cu vinovatie,
care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca
atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor aratate in legea de fata.”

În iulie 2001 a fost adoptata Ordonanta Guvernului României nr. 2 care a reglementat într-o
alta viziune regimul juridic al contraventiilor abrogând Legea nr. 32/1968. Aceasta ordonanta
constituie la momentul actual legea cadru în domeniul contraventiilor şi cuprinde principiile
generale de reglementare juridica a faptelor ce constituie contraventii, delimitând organele de
stat competente sa stabileasca si sa sanctioneze astfel de fapte, stabileste
2
3
sanctiunile principale si complementare ce se aplica faptuitorului, caile de atac, modul de
executare a sanctiunilor si a celorlalte masuri luate fata de contravenient, precum si alte
probleme de ordin general în acest domeniu.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a fost modificata, completata si aprobata prin Legea nr. 180
din 11 aprilie 2002, în care se prevede ca legea contraventionala apara valorile sociale care nu
sunt ocrotite prin legea penala.

De mentionat ca sfera abaterilor ce pot constitui contraventii este nelimitata, ele putând fi
savârsite, practic, în orice domeniu de activitate.

Trasaturile contraventie

Trasaturile contraventie rezulta in principal din definitia data de legiuitor. Acestea

sunt:

contraventia este o fapta ilicita,

contraventia este o fapta savârsita cu vinovatie,

fapta comisa trebuie sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie printr-un act normativ,

a patra trasatura, care desi nu rezulta din definitia data în Ordonanta nr.2/2001, se refera la
pericolul social, care o deosebeste de infractiune. În cazul contraventiei acest grad de pericol
social este mai redus decât la infractiune întrucât fapta contraventionala are consecinte mai
putin daunatoare si lezeaza valori mai putin importante decât în cazul infractiunii.

Pericolul social, reprezinta acea trasatura care arata în ce masura contraventia aduce

atingere uneia din valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, ocrotite printr-un
act normativ si pentru care legea prevede aplicarea unei sanctiuni contraventionale.

Acest grad de pericol social se stabileste de legiuitor atunci când emite acte normative în care
unele fapte sunt considerate infractiuni iar altele contraventii. Deci orice fapta care prezinta
pericol social atrage o anumita raspundere juridica, gradul de pericol social fiind în ultima
instanta cel care determina natura raspunderii juridice. Odata stabilita contraventia existenta
pericolului social nu trebuie dovedita.

Pentru existenta contraventiei se cere în mod obligatoriu ca aceste trasaturi sa existe


cumulativ, lipsa oricareia din ele ducând la inexistenta contraventiei. Mai mult, putem observa
ca în considerarea unei fapte drept contraventie se stabileste mai întâi daca acea fapta este
prevazuta într-un act normativ, cercetarea celorlalte trasaturi ale contraventiei fiind ulterioară
sau nu se mai justifică.

2
4
Să ne reamintim...


Contraventia este fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, insa de legea
care apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala, adica de legea
contraventională.


Sfera abaterilor ce pot constitui contraventii este nelimitata, ele putând fi savârsite, practic, în
orice domeniu de activitate.

M1.U3.4. Elementele contraventiei

In cadrul procedurii de aplicare a sancţiunii contravenţionale:

subiecţii sunt statul şi contravenientul,

conţinutul este dreptul statului de a sancţiona contravenientul pentru fapta licită săvârşită iar
contravenientul este obligat să se subordoneze şi să se supună sancţiunii cu caracter de
pedeapsă, cu repararea prejudiciului acolo unde este cazul, iar

obiectul raportului este nu altceva decat fapta ilicită.

Contraventia, ca si infractiunea, se caracterizeaza prin patru elemente constitutive:

obiectul;

subiectul;

latura obiectiva (fapta);

latura subiectiva (vinovatia).

Aceste elemente trebuiesc indeplinite cumulativ pentru fiecare contraventie. Lipsa oricareia
dintre ele conduce la „inexistenta contraventiei si implicit la imposibilitatea tragerii la
raspundere a faptuitorului”.

Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime,
aparate prin normele de drept contraventional carora li se aduce atingere sau sunt puse in
pericol de fapta savarsita. Fiecare contraventie are un obiect specific, ce rezulta din textul
actului normativ care o prevede.

Obiectul contravenţiei se deosebeşte de cel al infracţiunii prin aceea că valorile, relaţiile


sociale, bunurile sau interesele legitime, apărate prin normele de drept contravenţional au o
importanţă socială mai redusă, ele fiind legate de activitatea organelor ce realizează
administraţia publică în anumite domenii de activitate sau privesc unele raporturi sociale de o
rezonanţă mai redusă, spre deosebire de obiectul infracţiunii care vizează valorile
fundamentale ale statului.
2
5
Latura obiectiva a contraventiei o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare a urmarilor
socialmente periculoase sau care ameninta, pun in pericol anumite valori si care este
prevazuta ca ilicita in actul normativ de stabilire a contraventiei.

Actiunea ilicita consta în comiterea unei fapte oprita de norma de drept.

Inactiunea ilicita consta în neîndeplinirea de catre o persoana a obligatiilor ce-i revin din
norma de drept.

Latura obiectivă, ca element constitutiv al contravenţiei, este alcătuită din acele trăsături care
caracterizează materialitatea faptei.

Reprezentanţii doctrinei penale includ în categoria trăsăturilor obligatorii ale laturii obiective:
pericolul social, consecinţele negative, raportul cauzal.

Subiectul activ al contraventiei este potrivit Legii nr.180/2002 atat persoana fizica cat si
persoana juridica ce comite fapta contraventionala. Potrivit Legii nr.180/2002 persoana
juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative
prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii. Persoana fizica pentru a putea fi subiect
al unei contraventii trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

sa aiba varsta de cel putin 14 ani. In OG 2 din 2001 se arată la art. 11 la alin. (2) si

ca minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional si ca minorul care nu a împlinit vârsta de


16 ani nu poate fi sanctionat cu prestarea unei activitati în folosul comunităţii.;

sa fie responsabila, iresponsabilitatea fiind exceptie ce trebuie dovedita;

sa aiba libertate de hotarare si actiune;

pentru unele contraventii, subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate (de exemplu: conducator
auto, posesor de arma, gestionar).

Când se analizeaza subiectul contraventiei trebuie avut în vedere si subiectul raspunderii


contraventionale (adica persoana care este trasa la raspundere în cazul savârsirii acestor fapte)
deoarece nu întotdeauna aceste subiecte sunt identice.

Intro alta opinie se arata ca, daca în cazul infractiunii subiectul acesteia este

întotdeauna si subiect al raspunderii penale, în cazul contraventiei Ordonanta nr.2/2001


referitoare la regimul juridic al contraventiilor prevede posibilitatea sanctionarii cu amenda si
a persoanelor juridice. Persoana juridica raspunde contraventional în cazurile si conditiile
prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii.

Acest lucru este un artificiu al actului amintit, deoarece este recunoscut faptul ca persoana
juridica nu poate savârsi actiuni, ele fiind ale personalului angajat ce o compune, iar atunci
când aceste actiuni îmbraca un caracter contraventional ar trebui în mod normal sa fie
considerati autorii acestor fapte.

Deci, se poate afirma ca, persoana juridica nu poate fi subiect al contraventiei ci numai subiect
al raspunderii contraventionale. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate de
acestea persoanelor fizice angajate care nu si-au îndeplinit obligatiile de serviciu legate de
2
6
contraventie. Este firesc sa fie asa deoarece persoana juridica îsi îndeplineste atributiile sale
prin persoane fizice ce au calitatea de salariati (angajati).

Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita si


urmarile sale. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia atat sub forma intentiei
cat si a culpei, elemente ce sunt stabilite de legiuitor.

Vinovăţia nu o găsim definită în legislaţia contravenţională, dar ea poate fi explicată atât prin
înrudirea contravenţiilor cu infracţiunile, cât şi prin formele şi modalităţile ce le întâlnim în
prevederile din Codul penal.

Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al faptuitorului fata de fapta comisa si fata de urmarile
acesteia. Vinovatia este rezultatul interactiunii a doi factori: constiinta si vointa.

Vinovatia presupune o atitudine constienta în sensul ca faptuitorul are reprezentarea actiunilor


sau inactiunilor sale ilicite, a rezultatului acestora, care este socialmente periculos si
savârseste cu vointa aceste actiuni sau inactiuni pentru realizarea rezultatului urmarit. Vointa
de a savârsi fapta ilicita este determinata numai dupa reprezentarea în constiinta faptuitorului
a urmarilor faptei. Prezenta atât a factorului intelectiv cât si a celui volitiv în comiterea faptei
este o conditie esentiala a vinovatiei.

Astfel, există vinovăţie atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie
sau din culpă. Intenţia poate să fie directă (când contravenientul prevede urmările faptei sale şi
urmăreşte producerea lor prin comiterea acelei fapte) şi indirectă (atunci când prevede
rezultatul faptei sale şi deşi nu îl urmăreşte să se producă, acceptă posibilitatea producerii lui).

Culpa, la rândul, ei poate să fie cu previziune sau uşurinţă (când contravenientul prevede
rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce) sau fără
previziune sau din neglijenţă (când contravenientul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi
trebuia şi putea să-l prevadă).

Vinovăţia constituie latura subiectivă a contravenţiei, respectiv ea este un act de conştiinţă


care implică în primul rând un factor intelectiv şi apoi unul volitiv, deci un proces de
conştiinţă şi apoi unul de voinţă, conştiinţa fiind premisa voinţei. În literatura juridică s-a
arătat că în situaţia juridică în care actul normativ de sancţionare prevede intenţia, ca element
constitutiv al contravenţiei, fapta săvârşită din culpă nu poate fi calificată contravenţie .

Identificati in jurisprudenta existenta pe portal.just.ro-cauze, spete de drept contraventional si


in cadrul acestora identificati pe baza cunoştinţelor acumulate, elementele contraventiei.

2
7
Să ne reamintim...

Elemente constitutive ale contraventiei: obiectul, subiectul, latura obiectiva (fapta) si latura
subiectiva (vinovatia), trebuiesc indeplinite cumulativ pentru fiecare contraventie. Lipsa
oricareia dintre ele conduce la „inexistenta contraventiei si implicit la imposibilitatea tragerii
la raspundere a faptuitorului”.

M1.U3.5. Compararea contraventiei cu alte fapte ilicite

Comparatia contraventiei cu fapta penala, abaterea administrativa si disciplinara

a.- Caracterizarea contraventiei în raport cu infractiunea

Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai
grave, lezând valori sociale importante (ex. siguranta statului, viata si celelalte atribute ale
persoanei, proprietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile
sale sunt mai restrânse, neafectând valori importante.

Contraventiile se deosebesc de infractiuni si prin modul lor de reglementare juridica.


Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal si legi speciale, pe când faptele
contraventionale sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante sau hotarâri ale
Guvernului, precum si prin hotarâri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene.

De asemenea contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare diferit.


Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu închisoare sau amenda penala pe când contraventiile
sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala, obligarea contravenientului la
prestarea unei activitati în folosul comunitatii, precum si cu o serie de sanctiuni
complementare.

b.- Caracterizarea contraventiei în raport cu abaterea administrativa

Contraventia se deosebeste si de celelalte abateri administrative, prin abatere administrativa


întelegându-se orice fapta care încalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu
îndeplini obligatiile de executare ce decurg din acte administrative (ex. neprezentarea
martorului la solicitarea organelor de urmarire penala ).

c.- Caracterizarea contraventiei în raport cu abaterea disciplinara

Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere numai raporturilor de munca statornicite în
cadrul institutiei în care s-a savârsit fapta, neavând consecinte care sa lezeze un interes
general, într-un sector de activitate cum este în cazul contraventiilor, în care raspunderea
pentru ocrotirea acestui interes general revine unui organ al administratiei publice.
2
8
Abaterea disciplina este o fapta în legatura cu munca, care consta într-o actiune sau o
inactiune savârsita cu vinovatie de catre un salariat, prin care acesta a încalcat normele legale,
regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Este fapta cu cel mai redus pericol social, care constituie, de altfel, criteriul esential ce o
deosebeste de infractiune si contraventie.

Angajatorul este cel care dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica,
potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de câte ori se constata ca acestia au
savârsit o abatere disciplinara.

Contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin aceea ca la abaterea disciplinara


subiectul este întotdeauna calificat, fapta neputând fi comisa decât de catre o persoana ce are
calitatea de angajat, fata de care subiectul se afla în raport de subordonare, pe când fapta
contraventionala poate fi comisa de orice persoana.

Contraventia având un pericol social mai mare este combatuta prin masuri de constrângere ce
au caracter de sanctiune contraventionala pe când abaterea disciplinara este sanctionata prin
masuri administrative prevazute în regulamentul de ordine interioara sau în

Codul Muncii astfel:

avertisment scris;

suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile


lucratoare;

retrogradarea din functie cu acordarea salariului functiei în care s-a dispus retrogradarea
pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;

reducerea salariului de baza pe o durata de la 1-3 luni cu un procent de 5-

10%;

reducerea salariului si (sau) dupa caz si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de la 1-3


luni cu un procent de 5-10%;

desfacerea disciplinara a contractului de munca.

De asemenea contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin modul de constatare si


sanctionare a celor doua fapte. Contraventia se constata si se sanctioneaza de catre organe ale
statului special desemnate fata de care subiectul nu se afla într-un raport de subordonare, pe
când abaterea disciplinara se constata si se sanctioneaza de conducerea institutiei în care
subiectul este salariat.

Contraventiile sunt prevazute în legi, hotarâri ale Guvernului sau hotarâri ale organelor
administratiei locale pe când abaterile disciplinare sunt prevazute si sanctionate numai de
regulamentele de ordine interioara, coduri, statute specifice unor categorii de salariati din
diferite institutii.
29
Elementul comun prin care cele trei categorii de fapte se aseamana, consta în caracterul
lor ilicit si socialmente periculos.

Nu în toate statele contraventiile sunt considerate o categorie distincta de fapte antisociale. În


unele legislatii aceste fapte sunt incluse în categoria infractiunilor alaturi de crime si delicte.
Si în tara noastra, potrivit Codului penal din 1937, contraventiile erau considerate drept
infractiuni desi prezentau un grad de pericol social redus, fiind ultimele din ierarhia acestora.

În actuala legislatie din România nu mai exista o clasificare tripartita a infractiunilor

(crime, delicte si contraventii) si nici una bipartita (crime si delicte) cum sunt în alte legislatii
ale unor state.

Fiind fapte de mai mica importanta, fapt ce se reflecta prin pedepsele mai blânde cu care erau
sanctionate, contraventiile au constituit primele fapte ilicite asupra carora a operat înlocuirea
raspunderii penale cu cea administrativa.

Deci ca si faptele ori abaterile ce atrag raspunderea materiala, civila, administrativa sau
disciplinara, contraventiile apartin câmpului extrapenal, constituind cauze de natura civila, în
privinta carora sanctiunile si hotarârile instantei de judecata au caracter nepenal, fiind supuse
principiilor si normelor procedurale proprii procesului civil, nefiind înregistrate în cazierul
judiciar.

Să ne reamintim...

Contraventia este o fapta ilicita diferita de fapta ilicita penala, fata de

abaterea admnistrativa si abaterea discipliniara. Elementul comun prin care cele

trei categorii de fapte se aseamana, consta în caracterul lor ilicit si socialmente

periculos.

M1.U3.6. Rezumat


Fapta ilicita contraventionala –contraventia- se delimiteaza de faptele ilicite generatoare de
raspundere penala, disciplinara sau de abaterea administrativa.

Contraventia constituie fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, care apara valorile
sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala.

Elementele constitutive ale contraventiei sunt: obiectul; subiectul; latura obiectiva (fapta); latura
subiectiva (vinovatia).

Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin
normele de drept contraventional carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol de fapta savarsita

Latura obiectiva a contraventiei o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare a urmarilor


socialmente periculoase sau care ameninta, pun in pericol anumite
3
0
valori si care este prevazuta ca ilicita in actul normativ de stabilire a contraventiei.

Subiectul activ al contraventiei este potrivit Legii nr.180/2002 atat persoana fizica cat si
persoana juridica ce comite fapta contraventionala.

Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita


si urmarile sale.
3
1
M1.U3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Izvoarele de drept contraventional sunt:

a) formale

c) cutuma
b) materiale

d) precedentul
2. Dreptul contraventional cunoaste elemente de delimitare fata:

a) dreptul muncii

c) dreptul administrativ
b) dreptul mediului

d) dreptul penal special

3. Nu face parte din principiile dreptului contraventional:

a) principiul legalitatii

c) principiul egalitatii partilor

b) principiul egalitatii in fata legii

d) principiul individualizarii pedepselor

4. Raportul juridic de drept contraventional este:

a) un raport juridic de drept civil


c) un raport juridic de drept public

b)un raport juridic de constrangere

d) un raport juridic de conformare

5.Norma juridica de drept contraventional care intra în vigoare în termen de 30 de zile de la


c)hotarârile autoritatilor
data publicarii este cuprinsa in: lege administratiei publice
locale d) ordonanta de
ordonanta de guvern urgenta de guvern
actiunea sau
a) inactiunea
6. Subiectii raportului juridic de valorile, prescrisa
drept contraventional sunt: relatiile
sociale a) persoana fizica
a) statul si agentul constatator aparate
de lege d) atitudinea
faptuitorului c) persoana juridica
c) agentul constatator si
faptuitorul c) 8. Subiect activ
actiunea al contraventiei
sau este: b) contravenientul
inactiune
b) statul prin organele sale a
contrara d) organul constatator
normei
d) agentul constatator si
contravenientul

7. Latura obiectiva a
contraventiei este formata din: b)
valori e aparate inactiunea prescrisa contrara faptuito
le, de lege normei rului
9. Latura subiectiva a relatii fata de
contraventiei consta in: le actiunea atitudine fapta sa
social sau actiunea sau inactiunea a

32
Temă de control

Alegeţi un domeniu de reglementare si in cadrul acestuia realizaţi urmatoarele


sarcini:

Identificati zvoarele de drept fomale, functie de emitenti.

Identificati - imaginati posibile izvoare de drept material.

Exemplificati aplicarea principiilor de drept contraventional.

Identificati elementele contraventiei in cazurile prevazute de Legea 171 din 2010,


actualizata, la CAPITOLUL III Amenajarea pădurilor, art. 5 si 6, care prevad
urmatoarele:

Art. 5. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 1.000


lei până la 5.000 lei următoarele fapte:

nerespectarea normelor tehnice de amenajare a pădurilor la culegerea datelor din


teren, care determină modificarea măsurilor de gospodărire a pădurilor;

depăşirea posibilităţii stabilite de amenajamentele silvice în alte condiţii decât


cele prevăzute de lege; sancţiunea se aplică şefului ocolului silvic.

Art. 6. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la

lei până la 1.000 lei următoarele fapte:

necompletarea, anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor anului pentru


care se face raportarea, a tuturor evidenţelor prevăzute în amenajamentul silvic;
sancţiunea se aplică şefului ocolului silvic;

nerespectarea de către şeful de proiect a prevederilor consemnate în şedinţa de


preavizare a soluţiilor tehnice consemnate în procesul-verbal de stabilire a
soluţiilor tehnice pentru amenajament de către echipa de teren, organizată pentru
un ocol silvic sau pentru un proprietar;

nematerializarea şi/sau neîntreţinerea semnelor amenajistice;

mutarea semnelor amenajistice.


33
Modulul 2. Aspecte procedurale de drept contraventional
caile de atac

Procesul verbal de contravenţie, ca act


administrativ de autoritate întocmit de
Cuprins agentul constatator reprezentant al unei
autorităţi administrative investit cu
Introducere 3 autoritatea statală pentru constatarea şi
sancţionarea unor fapte care contravin
Obiectivele modului 4 ordinii sociale, se bucură de prezumţia de
autenticitate şi veridicitate. Aceasta
Competente 4 prezumtie este relativă şi poate fi răsturnată
de probe de către contravenient conform
U1. Constatarea contraventiei si aplicarea dispozitiilor codului civil care
sanctiunilor 5 reglementează sarcina probei.

U2. Executarea contraventiilor 13 Astfel procedura constatării si pe cale de


consecinta elementele de ordin material
U3. Căile de atac; plângerea contraventională cum ar fi elementele constitutive ale
şi apelul procesului-verbal de constatare a
................................................... contraventiei, de individualizare a pedepsei
cat si cele de ordin procedural cum ar fi
respectarea termenelor privind stabilirea
contraventiei si aplicarea sanctiunilor
Introducere prezinta o deosebita importanta in atingerea
scopului dreptului contraventional.
Conturarea regimului juridic contraventional
ca un regim de sine statator, independent si Executarea contraventiei reprezinta chiar
fata de regimul administrativ, presupune esenta raportului juridic de constrangere,
rezolvarea în mod corespunzator a aspectelor asigurandu-se functiile acestuia si anume:
esentiale ale acestei proceduri referitoare la functia de sanctionare si restabilire a ordinii
constatarea contraventiei, aplicarea de drept, functia preventiva si functia
sanctiunii, si îndeosebi la caile de atac. educativa.

Procedura contraventionala potrivit Pentru ca aceste scopuri să fie realizate este


reglementarii cadru cuprinde 4 faze (etape): însă necesară conştientizarea sa de către toţi
reprezentanţii autorităţilor implicate în
constatarea contraventiei procedura aplicării şi respectiv executării
sancţiunii contraventionale, reprezentanţi
aplicarea sanctiunilor contraventionale care trebuie să urmărească, cu respectarea
regulilor şi termenelor prevăzute de actele
executarea sanctiunilor contraventionale normave menţionate, executarea lor.

34
Unitatea de învăţare M2.U1. Constatarea contraventiei si

aplicarea sanctiunilor

Cuprins

M2.U1.1. Introducere 35

M2.U1.2. Obiectivele unitatii de invatare 35

M2.U1.3. Constatarea contraventiei 36

M2.U1.4. Stabilire si aplicarea sanctiunilor contraventionale 45

M2.U1.5. Sanctiunile contraventionale 48

M2.U1.6. Rezumat 53

M2.U1.1. Introducere

Procesul verbal de contravenţie este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul


constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, investit cu autoritatea statală
pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură
specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate,
care însă este relativă şi poate fi răsturnată de probe de către contravenient conform
dispozitiilor codului civil care reglementează sarcina probei.

Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conţinut şi susţinere prezumţiei de
legalitate şi temeinicie procesului verbal si implicit a sanctiunii aplicate.

Pe cale de consecinta prezinta importanta atat elementele de ordin material cum ar fi


elementele constitutive ale procesului-verbal de constatare a contraventiei, de individualizare
a pedepsei cat si cele de ordin procedural cum ar fi respectarea termenelor privind stabilirea
contraventiei si aplicarea sanctiunilor.

M2.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal prezentarea catre studenţi a
procedurii de constatare a faptei contraventionale si a aplicarii raspunderii contraventionale.

La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:


identifice fazele procedurale privind constatarea contravenţiei

verifice existenţa elementelor obligatorii ale întocmirii procesului-verbal;

identifice cauzele de nulitate.


3
5
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M2.U1.3. Constatarea contraventiei

Fazele procedurale privind constatarea contravenţiei

Raspunderea contraventionala apare ca urmare a savarsirii unei fapte contraventionale. In


procesul de aplicare a raspunderii prima etapa este constituita din constatarea contraventiei de
catre organele abilitate. Fazele procedurale privind constatarea contravenţiei sunt:

luarea la cunoştinţă de către agentul constatator a încălcarii unei dispoziţii legale;

constatarea încălcării dispoziţiilor legale pe baza celor observate personal de către agentul
constatator, a relatărilor autorului, victimelor, martorilor, precum şi a altor probe

stabilirea identităţii contravenientului

stabilirea împrejurărilor în care s-a săvârşit contravenţia;

stabilirea actului normativ care prevede contravenţia;

stabilirea pagubelor materiale

stabilirea răspunderii făptuitorului.

Constatarea contraventiei

Conform prevederilor art. 15 din ordonanta, contraventia se constata printr-un proces-verbal


încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza
contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori.

Daca o persoana savârseste mai multe contraventii constatate în acelasi timp de acelasi agent
constatator, se încheie un singur proces-verbal.

Daca aceeasi persoana a savârsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare
contraventie în parte.

Au calitatea de constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de

Interne, special abilitati, persoanele împuternicite în acest scop de ministri si de alti


conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor
judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane
prevazute în legi speciale.
Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, in calitate de agenti constatatori,
constata contraventii privind: apararea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice;
regulile generale de comert; vânzarea, circulatia si transportul produselor alimentare

36
si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege
sau prin hotarâre a Guvernului.

Procesul verbal poate fi întocmit atât în prezenţa cât şi în absenţa făptuitorului pe baza
constatărilor personale şi a probelor administrate de agentul constatator

Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de prezumţia relativă


de autenticitate şi veridicitate până la proba contrară dacă fapta contravenţională a fost
constatată direct de agentul constatator care aplică sancţiuni contravenţionale.

Situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie este rezultatul unor constatări
personale a unui organ aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către
stat cu puterea de a constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor
şi apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau
conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie procesului verbal.

O situaţie deosebită este cea dată de procesele verbale incheiate de agenti constatatori sesizati
de anumite persoane cu privire la savarsirea unor contraventii. În acest caz, faptele respective
nu sunt constatate personal de catre agentii constatori, care stabilesc existenta faptei si aplica
sanctiunea pe baza declaratiilor luate de la alte persoane.

În astfel de situatii agentii constatatori trebuie sa indice in cuprinsul procesului verbal, probele
in baza carora au stabilit existenta faptei, respectiv eventualele declaratii ale persoanelor. În
realitate se face o referire generica la aceste persoane, spre exemplu "a deranjat vecinii", "l-a
lovit pe X", fara insa a se indica datele de identificare ale acestora, cu efectul că instanta nu îi
poate audia şi astfel respecta principiile nemijlocirii si contradictorialitatii.

Faptul ca OG nr. 2/2001 nu prevede expres obligatia agentului constatator de a indica


mijloacele de proba in baza carora a stabilit existenta faptei si a aplicat sanctiunea se explica
prin aceea ca legiuitorul a avut in vedere situatia tip, aceea in care agentul constata personal
savarsirea faptei. Totusi, articolul 16 alin. (1) obliga pe cel ce incheie procesul verbal sa arate
toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei. Cu atat mai mult, in situatia in
care nu a constatat personal savarsirea faptei, agentul constatator este obligat, in primul rand,
sa arate toate imprejurarile care pot servi la dovedirea existentei acesteia.

Contravenţia continuă

Contravenţia continuă este reglementată de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, ce defineşte
acest tip de contravenţie ca fiind situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp,
şi anume, actul de executare se prelungeşte în timp, în baza aceleaşi rezoluţiei
contravenţionale. Asemănător dreptului penal, de unde s-a preluat noţiunea de faptă continuă,
şi contravenţia continuă poate fi comisă în formă succesivă, în sensul că, actul de

3
7
executare ce se prelungeşte în timp poate suferi întreruperi, care însă sunt fireşti, date de
natura faptei săvârşite, fără însă ca aceste întreruperi să sisteze unitatea de contravenţie.

Potrivit doctrinei de specialitate, contravenţia continuă poate fi definită ca fiind acea formă a
unităţii naturale contravenţionale care constă în prelungirea în timp a elementului material
(acţiunii sau inacţiunii) şi a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor
consumării, când activitatea contravenţională este oprită datorită unei energii contrare celei
care a declanşat activitatea. Contravenţia continuă este una dintre formele unităţii
contravenţionale, care cunoaşte o evoluţie temporală, datorită extensiei în timp a acţiunii sau
inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a contravenţiei.

Identificarea contravenţiei continue se face diferit, în funcţie de împrejurarea dacă elementul


material îmbracă forma acţiunii sau a inacţiunii. Contravenţia continuă nu se autonomizează
în momentul consumativ, deoarece activitatea contravenţională se prelungeşte în timp după
momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenţiei.

Modul cum se exprimă legiuitorul prin verbum regens este criteriul de la care trebuie să se
pornească pentru identificarea contravenţiei continue. În cazul contravenţiilor continue al
căror element material se prezintă sub forma unei acţiuni, legiuitorul foloseşte termeni care
presupun activităţi durabile temporal.

Momentul consumativ al contravenţiei continue are loc la data la care este realizată latura
obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv când dinamica
contravenţională s-a sfârşit. În cazul contravenţiei continue, procesul ilicit se opreşte în
momentul când acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material a încetat şi ultima
evoluţie a rezultatului s-a finalizat. Actele materiale care prelungesc elementul material al
contravenţiei continue sunt activităţi de executare a acesteia, care nu pot avea independenţă
juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenţiei continue este o trăsătură generală
abstractă, deoarece sunt situaţii când, deşi elementul material al contravenţiei continue este
susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuşi realiza în chip instantaneu. Altfel
spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită şi consumarea acesteia se prelungesc în timp. În
funcţie de criteriul posibilităţii existenţei unor întreruperi ale elementului material,
contravenţiile continue succesive permit anumite discontinuităţi determinate de specificul
acţiunii sau inacţiunii contravenţiei.

Constatarea contraventiei prin mijloace tehnice. Situatia OG 15/2002

Potrivit art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, constatarea contravenţiilor
rezultate din neplata rovinietei şi aplicarea sancţiunilor se realizează de:

a) personalul împuternicit din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale


din România-S.A.;

3
8
personalul împuternicit de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în numele Companiei
Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-S.A, respectiv personalul cu
atribuţii de control din cadrul Autorităţii Rutiere Române (ARR);

poliţia rutieră, în situaţia când efectuează controlul existenţei rovinietei valabile, fără
personalul anterior menţionat (a) şi b);

personalul poliţiei de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control pentru
trecerea frontierei de stat a României, împreună cu personalul împuternicit al Companiei
Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-S.A.

Constatarea contravenţiilor se poate face, potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanţa

Guvernului nr. 15/2002 şi cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe reţeaua de


drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a
contravenţiei.

Mijloacele tehnice omologate, parte a SIEGMCR pot fi terminale de interogare a bazei de date
a SIEGMCR sau dispozitive omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din
România, care pot fi fixe sau mobile şi au rolul de a identifica, în regim static sau dinamic,
numărul de înmatriculare al vehiculului în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu
privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul identificat.

În cazul contravenţiilor constatate prin intermediul mijloacelor tehnice omologate, procesul-


verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după
identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor-
Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului
auto, în cazul utilizatorilor străini.

Datele furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor-Direcţia Regim Permise de


Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sunt:

în cazul utilizatorilor persoane fizice: numele şi prenumele; datele personale din actul de
identitate, inclusiv codul numeric personal;

în cazul utilizatorilor persoane juridice: denumirea; sediul; codul de înregistrare fiscală;


numărul de ordine la registrul comerţului. Odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale,
personalul care constată sancţiunile face menţiunea în procesul-verbal de constatare a
contravenţiei şi despre contravaloarea tarifului de despăgubire calculat în funcţie de tipul
vehiculului.

Potrivit art. 11 alin. (11) şi (12) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de
utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, în situaţia în care prin terminalele de
interogare nu se poate interoga baza de date a SIEGMCR cu privire la achitarea
corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un anumit vehicul, agentul constatator va
realiza o fotografie a vehiculului şi va întocmi un proces-verbal de constatare în care se
menţionează locul, data, ora efectuării controlului, numărul de înmatriculare al vehiculului şi
imposibilitatea tehnică de interogare a bazei de date, proces-verbal ce va fi semnat şi de
3
9
conducătorul auto al vehiculului. În acest caz, la reluarea conexiunii cu baza de date, agentul
constatator va întocmi un proces-verbal de constatare a contravenţiei, în cazul în care
vehiculul nu deţinea rovinieta valabilă la data efectuării controlului.

Conform „Notei de informare a utilizatorilor reţelei de drumuri naţionale din România”,


publicată pe site-ul oficial al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din
România S.A. „În mare parte, datele dumneavoastră cu caracter personal (respectiv, numărul
de înmatriculare al vehiculului şi imaginea) sunt prelucrate în cadrul Sistemului Informatic
pentru Emiterea, Gestiunea, Monitorizarea şi Controlul Rovinietei (sunt preluate automat prin
camerele instalate pe drumurile naţionale), o parte din acestea fiind preluate informatic din
baza de date a Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor (respectiv datele necesare la întocmirea procesului-
verbal de constatare a contravenţiei)”.

În concluzie, controlul achitării rovinietei se realizează, prin intermediul:

dispozitivelor tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale, care


înregistrează numerele de înmatriculare ale vehiculelor ce tranzitează drumurile naţionale. În
baza acestor înregistrări se verifică şi identifică vehiculul în baza de date a SIEGMCR în
privinţa achitării rovinietei. Pentru identificarea deţinătorului vehiculului se consultă baza de
date a DRPCIV (Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor).

terminalelor de interogare, cu ajutorul cărora agenţii constatatori efectuează controlul în


trafic, verificând prin interogarea bazei de date dacă deţinătorul acestuia a achitat rovinieta.

Menţionăm că, CESTRIN (Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică) constituie


organismul tehnic al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România,
care deţine şi colectează toate datele tehnice rezultate din experienţa şi evoluţiile tehnice
actuale, se ocupă de înregistrarea, stocarea şi procesarea acestora în baza de date specifice, ce
alcătuiesc suportul Sistemului Informatic şi Informaţional al C.N.A.D.N.R. S.A.

Contravenţiilor constatate prin intermediul mijloacelor tehnice omologate le sunt aplicabile


dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Elemente ale intocmirii procesului verbal de constatare a contraventiei

Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu: -data si locul


unde este încheiat;

-numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; -datele
personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si

locul de munca ale contravenientului;

4
0
-descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost savârsita,
precum si aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la
evaluarea eventualelor pagube pricinuite;

-indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; -indicarea


societatii de asigurari, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea

unui accident de circulatie;

-posibilitatea achitarii în termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de


actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate;

-termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.

În cazul contravenientilor cetateni straini, persoane fara cetatenie sau cetateni români cu
domiciliul în strainatate, în procesul-verbal vor fi cuprinse si urmatoarele date: seria si
numarul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberarii
acestuia si statul emitent.

In cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele


si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.

In situatia în care contravenientul este persoana juridica în procesul-verbal se vor face


mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de înmatriculare în registrul comertului si
codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

Pentru indeplinirea procedurii contraventionale si aplicarea principiilor de drept in materie,


contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori
documentele în baza carora se fac mentiunile obligatorii ale procesului verbal. In caz de refuz,
pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si subofiteri de
politie, jandarmi sau gardieni publici. Acestia nu intervin in calitate de agenti constatatori ci in
calitatea lor de agenti de ordine publica.

Semnarea electronică a proceselor-verbale contravenţionale

O situaţie aparte este aceea în care procesele-verbale de contravenţie nu poartă semnătura


olografă a agentului constatator.

În acest sens trebuie avute în vedere prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura
electronică, care arată că „înscris în forma electronică reprezintă o colecţie de date în formă
electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte
caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program
informatic sau al altui procedeu similar”, respectiv „Semnătura electronică reprezintă date
în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi
care servesc ca metodă de identificare” (art. 4 pct. 2 şi 3 din actul normativ menţionat).

4
1
Din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 455/2001 rezultă că un înscris în format electronic
purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat în sistem electronic unui înscris sub
semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.

Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate şi utilizate în sistem
electronic, fapt enunţat încă din art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică,
potrivit căruia „Prezenta lege stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al
înscrisurilor în forma electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a
semnăturilor electronice”.

Cât priveşte contravenţiile prevăzute de art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, privind
fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă, care pot fi constatate şi prin mijloace tehnice
omologate, acestora le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, act normativ care obligă la semnarea proceselor-verbale
contravenţionale sub sancţiunea nulităţii absolute.

În acest sens, art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că: “Lipsa menţiunilor
privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele
contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei
săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea
procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu”.

Or, procesele-verbale contravenţionale emise în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002


sunt generate şi semnate electronic, fiind transmise contravenienţilor nu prin intermediul unui
sistem electronic, ci pe suport de hârtie prin intermediul serviciilor poştale.

Faţă de această situaţie, apreciem că, odată ce informaţiile sunt create şi certificate prin
semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în
mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise
către contravenienţi.

Mai mult, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001, astfel că este
de la sine înţeles că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu se referă la semnarea
electronică a proceselor-verbale contravenţionale de către agenţii constatatori.

Alte elemente privind intocmirea procesului verbal

In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la


cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de
constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte
mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului verbal.

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In


cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul
constatator va face mentiune despre aceste împrejurari, care trebuie sa fie
4
2
confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale
din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.

Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la

încheierea procesului verbal în acest mod.

Cauzele de nulitate

Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si


prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului
acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator
atrage nulitatea procesului-verbal.

Nulitatea se constata si din oficiu.

Exemple

1. Lipsa încadrării juridice a unei a doua fapte contravenţionale reţinute în sarcina


contravenientului nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenţie (…)
câtă vreme fapta contravenţională săvârşită a fost descrisă fără echivoc în procesul-verbal....

Drept motiv de nulitate absolută, petenta a invocat că fapta contravenţională nu există întrucât
pe nota de constatare este trecută „oprirea, staţionarea vehiculelor pe trotuar”, iar în procesul
verbal de contravenţie „ocuparea abuzivă a locurilor de parcare cu abonament”, însă, instanţa
are în vedere că, în baza art. 17 din OG nr. 2/2001, este sancţionată cu nulitatea absolută a
procesului verbal lipsa faptei săvârşite, în cuprinsul procesului verbal ataşat la dosar la fila 7
fiind indicată fapta reţinută în sarcina contravenientei .....

Lipsa consemnării obiecţiunilor contravenientului.

În conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din acelaşi act normativ, în momentul încheierii
procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului
dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare, obiecţiunile fiind
consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii
procesului-verbal.

Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, lipsit de echivoc, că
agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este
prezent la momentul la care se constată contravenţia. Ori în speţa de faţă, în raport de
specificul faptei contravenţionale deduse
4
3
judecăţii, contravenientul nu era prezent la momentul constatării contravenţiei,
aceasta fiind constatată prin intermediul mijloacelor tehnice specifice ale
sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control a rovignietei

SIEGMCR.

Pe de altă parte, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 al. 7


din OG 2/2001, o asemenea încălcare este sancţionată cu nulitatea relativă, care
atrage anularea actului întocmit în aceste condiţii, numai în măsura în care s-a
produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Ori petenta nu a demonstrat
că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii
contravenţionale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile
referitoare cu privire la existenţa faptei contravenţionale ori a existenţei
vinovăţiei celui sancţionat. În concret petenta chiar a formulat astfel de apărări,
care au fost analizate de către instanţa de fond, în condiţiile art. 34 din OG 2/2001

4. Lipsa menţionării în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei a


locului în care a fost săvârşită fapta atrage nulitatea absolută a actului
administrativ atacat, în ceea ce priveşte contravenţiile stabilite prin HCL vizând
fapte de încălcare a regulilor privitoare la parcare, staţionare şi oprire, locul
săvârşirii contravenţiei fiind esenţial pentru a se putea verifica de către instanţă
existenţa faptei contravenţionale

5. Incorecta consemnare a datei in procesul verbal: Aşa cum a menţionat instanţa


de fond şi cum cunoaşte şi recurentul, dispoziţiile art. 17 din OG 2/2001 prevăd
situaţiile în care un proces verbal de constatare a contravenţiilor este nul absolut,
printre acestea fiind şi situaţia în care din actul de constatare lipseşte data
comiterii contravenţiei. În mod evident prin dată a comiterii contravenţiei se
înţelege data la care fapta sancţionabilă contravenţional a fost efectiv comisă,
orice altă dată fiind exclusă (cu excepţia contravenţiilor continue, nefiind cazul în
speţă). Ori, procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 118122, întocmit de
Mun. Cluj-Napoca – Direcţia Poliţia Comunitară apare ca fiind întocmit la data
de 12.04.2009 pentru o faptă comisă la o dată ulterioară – 10.05.2009, acest lucru
fiind imposibil.

4
4
Să ne reamintim...


Contraventia este fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, insa de legea
care apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala, adica de legea
contraventionala. Procesul verbal de contravenţie este un act administrativ de autoritate
întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, investit cu
autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale,
după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autenticitate
şi veridicitate, care însă este relativă şi poate fi răsturnată cu probe de către contravenient
conform dispozitiilor codului civil care reglementează sarcina probei.

M2.U1.4. Stabilirea si aplicarea sanctiunilor contraventionale

Definitie, scop, clasificare

Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrangere sau de reeducare


aplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia şi al prevenirii de
comitere a unor noi contravenţii atat de către contravenientul însuşi, cât şi de către alte
persoane.

Aplicarea sancţiunilor contravenţionale are ca scop:

ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenţionale;

reeducarea în spiritul respectării ordinii de drept a persoanei care a comis cu vinovăţie o


contravenţie prevăzută în legea contravenţională;

prevenirea săvîrşirii de noi fapte antisociale atat de către contravenient, cât şi de către alte
persoane.

In cazul în care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede


altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea.

Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator


nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de

îndata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se
aplica prin rezolutie scrisa pe procesul-verbal.

Sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu


gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost
savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea
produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date
înscrise în procesul-verbal.
4
5
Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite.

După caracterul sancţiunii, destinaţia, modul de aplicare etc., sancţiunile contravenţionale ar


putea avea următoarea clasificare:

Potrivit subiectului răspunderii contravenţionale, sancţiunile se pot grupa în:

- sanctiuni aplicate persoanei fizice;

- sanctiuni aplicate persoanei juridice.

Potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:

- sanctiuni principale;

- sanctiuni complementare.

3. Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se pot grupa în:

- sanctiuni morale (avertismentul);

- sanctiuni materiale (amenda; munca în folosul comunităţii);

- sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul de a


desfăşura o anumită activitate).

- sancţiuni de prevenire (acumulatoare) – aplicarea punctelor de penalizare .

4. Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:

-aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o anumită


activitate, munca neremunerată în folosul comunităţii);

-aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de penalizare);

- aplicate atat de către instanţa de judecată, cat şi de către agentul constatator

Principiul proportionalitatii

Principiul proportionalitãtii în impunerea sanctiunilor de cãtre statele membre ale

Uniunii Europene a fost statuat si prin jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitãtilor


Europene de la Luxembourg. Astfel, din cauza Comisia c. Greciei (Cauza C 210/1991) rezultã
cã, în absenta armonizãrii legislatiei comunitare, statele membre sunt competente sã adopte
acele sanctiuni pe care le considerã necesare. Totusi CJCE a stabilit faptul cã, atunci când
statele membre utilizeazã de aceastã competentã, sunt obligate sã se conformeze legislatiei
comunitare si principiului proportionalitãtii în virtutea cãruia mãsurile administrative si
sanctiunile stabilite nu trebuie sã depãseascã ceea ce este strict necesar pentru atingerea
obiectivelor urmãrite, iar procedurile de control nu trebuie sã fie însotite de o sanctiune care
sã fie atât de disproportionatã fatã de gravitatea încãlcãrii încât aceasta sã constituie un
obstacol al libertãtilor conferite de Tratatul Comunitãtilor Europene.
4
6
Termene de prescriere a aplicarii sanctiuni contraventionale

Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la data


savârsirii faptei. In cazul contraventiilor continue, termenul de prescriere curge de la data
incetarii savarsirii faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei
legale dureaza in timp.

Prin legi speciale pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor
contraventionale.

In practica exista situatia in care o fapta ilicita a fost incriminata initial ca fapta penala,
trecand ulterior in sfera faptelor contraventionale. Se pune astfel problema identificarii
momentului in care incepe sa curga termenul de prescriptie. Astfel, când fapta a fost urmarita
ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii
sanctiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fata organelor de cercetare sau de
urmarire penala ori în fata instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut înauntrul termenului
prevazut in situatiile anterioare. Prescriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a fost aplicata

în termen de un an de la data savârsirii, respectiv constatarii faptei, daca prin lege nu se


dispune altfel.

In cazul în care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre procuror sau
de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a
faptei, împreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe hotarârea
judecatoreasca, se trimite de îndata organului în drept sa constate contraventia, pentru a lua
masurile ce se impun conform legii. Termenul de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii în acest caz
curge de la data sesizarii organului în drept sa aplice sanctiunea.

Exemple

Amenda aplicată prin procesul-verbal se situează in afara limitelor legale.


Reindividualizarea sanctiunii sau anularea procesului verbal de contravenţie.

Principiul legalitatii sanctiunii potrivit prevederilor art 21 alin (3) din OG nr


2/2001:”Sancţiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie sa fie
proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de
împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de
scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale
contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”Aplicarea unei sanctiuni
nelegale conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie, instanţa fiind
investită doar cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie prin
care a fost aplicată
4
7
sancţiunea amenzii contravenţionale, fiind inadmisibil ca aceasta să procedeze la încadrarea
juridică a faptei în raport cu starea de fapt reţinută. Această interpretare respectă principiul
legalităţii răspunderii, nullum judicium sine lege. Chiar dacă în primă instanţă competenţa de
soluţionare a plângerii revine judecătoriei, instanţa de recurs competentă este o instanţă de
contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001. Raportat la faptul că actul contestat este unul administrativ şi instanţa competentă să
soluţioneze recursul este cea de contencios administrativ, rezultă că procedura aplicabilă
trebuie să respecte în toate etapele principiile dreptului administrativ, neputându-se concepe o
procedură mixtă în diverse faze procesuale. Astfel, într-adevăr, instanţa nu se poate substitui
autorităţii administrative, singura competentă să aplice sancţiunea amenzii contravenţionale.
Dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 conform cărora, soluţionând
plângerea, instanţa „hotărăşte asupra sancţiunii”, se referă la posibilitatea instanţei de a verifica
dacă individualizarea sancţiunii a fost corectă, în caz contrar instanţa putând să micşoreze
cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancţiune mai gravă cu una mai puţin gravă, să înlăture o
sancţiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele
care stabilesc sancţiunile contravenţionale.”

Identificati alte spete care sa puna in discutie stabilirea si aplicarea sanctiunii contraventionale
in limitele legii.

Să ne reamintim...

Elemente constitutive ale contraventiei: obiectul, subiectul, latura obiectiva (fapta) si latura
subiectiva (vinovatia), trebuiesc indeplinite cumulativ pentru fiecare contraventie. Lipsa
oricareia dintre ele conduce la „inexistenta contraventiei si implicit la imposibilitatea tragerii la
raspundere a faptuitorului”.

M2.U1.5. Sanctiunile contraventionale

Sanctiunile contraventionale, in baza OG 2 din 2001, sunt principale si complementare. Pentru


una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una
sau mai multe sanctiuni complementare.

Sanctiunile contraventionale principale sunt: a) avertismentul;


4
8
amenda contraventionala;

prestarea unei activitati în folosul comunitatii.

Sanctiunile contraventionale complementare sunt:

confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;

suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de

exercitare a unei activitati;

închiderea unitatii;

blocarea contului bancar;

suspendarea activitatii agentului economic;

retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert
exterior, temporar sau definitiv;

desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului în starea initiala.

Sanctiunile complementare se aplica în functie de natura si de gravitatea faptei.

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.

Când contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, sanctiunile contraventionale


se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea
mai grava sau, dupa caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanta pentru prestarea unei
activitati în folosul comunitatii.

Deşi O.G. nr. 2/2001 nu prevede un tratament sancţionator distinct pentru contravenţia în
formă simplă şi cea în formă continuă, dimpotrivă, ordonanţa recunoaşte unitatea de
contravenţie, motiv pentru care se impunea respectarea principiului non bis in idem şi
aplicarea unei singure sancţiuni principale.

Avertismentul consta în atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului


social al faptei savârsite, însotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.

Putem afirma ca este o sanctiune morala si este importanta pe linia realizarii functiei
educatoare a raspunderii contraventionale.

Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa.

Avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a


contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Amenda contraventionala are caracter administrativ si se aplică pentru fapte cu un grad de


pericol social mai mare decat în cazul aplicării avertismentului, fiind întalnită cel mai frecvent
în legislaţie
Limita minima a amenzii contraventionale este de data de actul normativ si are anumite limite
minime si maxime generice functie de emitentul actului normativ si limite si maxime specifice
functie de fapta si domeniul faptei ilicite.

4
9
Avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica
sau juridica.

Pentru contraventiile savârsite de minorii care au împlinit 14 ani minimul si maximul amenzii
stabilite în actul normativ pentru fapta savârsita se reduc la jumatate.

În toate sistemele de drept amenda reprezinta o forma de micsorare silita a patrimoniului


contravenientului, de cele mai multe ori sanctiunea constând în sume de bani ale caror limite
sunt stabilite prin lege dar poate fi vorba si de procente din valori, tarife precis determinate,
valoarea în bani a impozitului sau a taxei neplatite sau valoarea în bani a operatiunii ilegale.
Interesant este faptul ca unele state au prevazut un sistem aparte de stabilire a amenzii,
exemple în acest sens fiind Spania unde se face vorbire de unitati-amenda sau Republica
Moldova unde este valabil sistemul unitatilor conventionale, o unitate fiind egala cu 20 de lei
moldovenesti.

Prestarea unei activitati în folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege si numai pe
o durata ce nu poate depasi 300 de ore. Prestarea unei activitati în folosul comunitatii se poate
aplica numai contravenientilor persoane fizice. Aceasta sanctiune se stabileste alternativ cu
amenda.

De asemenea aceasta sanctiune poate fi aplicata prin inlocuire a sanctiunii principale amenda,
in cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la ramânerea
definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite. In acesta situatie organul din
care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a
savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la
prestarea unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama de partea din amenda care a
fost achitata.

Procedura inlocuirii este de competenta instantelor de judecata. Astfel, la primul termen de


judecata, instanta, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de
30 de zile, în vederea achitarii integrale a amenzii. În cazul în care contravenientul nu achita
amenda în termenul prevazut, instanta procedeaza la înlocuirea amenzii cu sanctiunea
obligarii la prestarea unei activitati în folosul comunitatii. Hotararea prin care s-a aplicat
sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii este supusa numai apelului."

Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu prestarea unei activitati în
folosul comunitatii.

Desi in majoritatea statelor europene, munca în folosul comunitatii este o sanctiune foarte des
aplicabila cu efecte vizibile pe plan social, societatea româneasca nu a primit cu foarte multa
deschidere acest nou tip de sanctiune, ea fiind introdusa pe fondul tendintei de armonizare a
legislatiei României cu cea a Uniunii Europene. Dezbaterile doctrinare pe aceasta tema au pus
în discutie avantajele de ordin educational si moral dar si neadaptarea

5
0
acestei sanctiuni la adevaratele realitati ale unei societati în care se simte înca nevoia aplicarii
unor forme de constrictie mult mai dure pentru a preveni fenomenul contraventional.

Confiscarea. Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea poate dispune si confiscarea


bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul
constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua în privinta lor
masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facând mentiunile
corespunzatoare în procesul-verbal.

In cazul în care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în
lei. Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor confiscate
si, daca acestea apartin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor
mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele
pentru care identificarea nu a fost posibila.

Un aspect controversat înca, este caracterul, considerat de catre unii doctrinari, ilegal al
confiscarii bunurilor care nu apartin contravenientului, aratand lipsa de efect moralizator-
sanctionator pe plan social al acestei sanctiuni. Alte aspecte in inscrise in aceeasi nota sunt
ineficacitatea avertismentului aplicat unui contravenient în lipsa acestuia precum si limitele
exagerat de mari ale unor amenzi contraventionale în raport cu anumite amenzi penale.

O alta discutie se poate face cu privire la masura confiscarii anumitor bunuri care depasesc cu
mult gradul de periculozitate al contraventiei. In aceasta situatie se afla si confiscarea
mijloacelor de transport. Totodatã, este adevãrat cã, desi în majoritatea cazurilor mãsura
confiscãrii mãrfurilor pentru care nu existã documente de transport se aplicã automat de cãtre
agentii constatatori odatã cu constatarea faptei contraventionale, totusi mãsura confiscãrii
mijlocului de transport nu se aplicã automat, ci doar rareori, constituind situatia de exceptie.

Din interpretarea dispoziţiilor legale se poate constata faptul cã mãsura confiscãrii mijlocului
de transport în materie contraventionalã, pentru fapta prevãzutã de art. 14 alin. 1 lit. e din
OUG nr. 12/2006, se poate aplica cu mai multã usurintã decât în situatia sãvârsirii unor fapte
prevãzute de legea penalã pentru care, de altfel, pericolul social abstract este mai ridicat decât
în cazul faptelor contravenţionale.

În acest sens, trebuie mentionatã Decizia în interesul legii nr. 18/2005 pronunţatã de Î.C.C.J.
prin care s-a statuat faptul cã mãsura de siguranţã a confiscãrii speciale a mijlocului de
transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118
lit. b teza I din Codul penal (art. 112 NCP, n.n.), numai în cazul în care se dovedeste cã acesta
a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitãţile normative ale
infracţiunilor prevãzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum si în cazul în care se
dovedeste cã mijlocul de transport a fost fabricat, pregãtit ori adaptat în scopul realizãrii laturii
obiective a acestor infracţiuni.
5
1
Mai mult, în timp ce art. 118 C.pen. stipuleazã la alin.1 lit. b faptul cã bunurile care au fost
folosite, în orice mod, la sãvârsirea unei infracţiuni, sunt supuse confiscãrii speciale dacã sunt
ale infractorului sau dacã, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, în
cazul art. 14 alin. 1 lit. e din O.U.G nr. 12/ 2006 nu se mai impun asemenea condiţionãri
privind proprietatea bunurilor, rezultând astfel faptul cã în cazul acestor contravenţii, mãsura
confiscãrii mijlocului de transport se poate aplica indiferent dacã acesta este proprietatea
contravenientului si indiferent dacã, fiind proprietatea unei alte persoane, aceasta a stiut sau
nu de scopul folosirii lui.

Totusi, având în vedere valoarea unui asemenea mijloc de transport (de peste 30 000

Euro), mãsura confiscãrii acestuia, în materie contravenţionalã, ridicã probleme în ceea ce


priveste încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor
Omului.

Mai mult in art 112 al NCP se prevede la alin.2 ca “In cazul prevazut in alin.(1) lit.b) si c),
daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si
gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de
urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca
bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea
penala, se dispune confiscarea lor in intregime” iar la alin. (3) ca “In cazurile prevazute la
alin.(1) lit. b) si c), daca bunurile nu pot fi confiscate intrucat nu apartin infractorului, iar
persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani
al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).”

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară


aplicată persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de
un drept special. Este aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea
contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare
a acestei activităţi.

O situatie paradoxala este data posibilitatea propusa de legislatia în vigoare de a aplica,


alaturi de sanctiunea avertismentului - care are un caracter strict si profund moralizator - o alta
sanctiune complementara care se soldeaza de cele mai multe ori cu un rezultat destul de grav
fata de contravenient si anume suspendarea dreptului de a conduce pe un timp limitat sau
imobilizarea vehiculului. Rostul aplicarii unor asemenea sanctiuni complementare în materie
de circulatie ni se pare oportun, numai în situatia în care sanctiunea principala ar fi amenda,
având un pur caracter pecuniar si care presupune prin însasi natura ei o penalizare efectiva,
resimtita financiar de conducatorul auto. Nu întelegem, însa, rostul acestora alaturi de
avertisment, rolul avertismentului fiind acela de a avea un caracter blând tocmai prin faptul ca
se limiteaza la a atentiona contravenientul, fara a-l supune la efecte mai grave.
5
2
Să ne reamintim...

Contraventia este o fapta ilicita diferita de fapta ilicita penala, fata de

abaterea admnistrativa si abaterea discipliniara. Elementul comun prin care

cele trei categorii de fapte se aseamana, consta în caracterul lor ilicit si

socialmente periculos.

Gasiti in cuprinsul actelor normative fapte contraventionale care prevad pe langa o


pedeapsa principala si pedepse complementare. Sursa
www.cdep.ro/repertoriulegislativX

M2.U1.6. Rezumat

▪Raspunderea contraventionala apare ca urmare a savarsirii unei fapte


contraventionale. In procesul de aplicare a raspunderii prima etapa este constituita
din constatarea contraventiei de catre organele abilitate. Fazele procedurale privind
constatarea contravenţiei sunt:

- luarea la cunoştinţă de către agentul constatator a încălcarii unei dispoziţii

legale;

constatarea încălcării dispoziţiilor legale pe baza celor observate personal de către


agentul constatator, a relatărilor autorului, victimelor, martorilor, precum şi a altor
probe

stabilirea identităţii contravenientului

stabilirea împrejurărilor în care s-a săvârşit contravenţia;

stabilirea actului normativ care prevede contravenţia;

stabilirea pagubelor materiale

stabilirea răspunderii făptuitorului.

▪Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator,


numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa
denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a
semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se
constata si din oficiu

▪Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrangere sau de


reeducare aplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia
şi al prevenirii de comitere a unor noi contravenţii atat de către contravenientul

53
însuşi, cat şi de către alte persoane.

▪Sanctiunile contraventionale, in baza OG 2 din 2001, sunt principale si


complementare. Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune
contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.


Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la
data savârsirii faptei. In cazul contraventiilor continue, termenul de prescriere curge
de la data incetarii savarsirii faptei.

5
4
Unitatea de învăţare M2.U2. Executarea contraventiilor
realizate este însă necesară conştientizarea
sa de către toţi reprezentanţii autorităţilor
implicate în procedura aplicării şi
respectiv executării sancţiunii
Cuprins contraventionale, reprezentanţi care
trebuie să urmărească, cu respectarea
M2.U2.1. Introducere 55 regulilor şi termenelor prevăzute de actele
normave menţionate, executarea lor.
M2.U2.2. Obiectivele unitatii de
invatare 55 Lipsirea de eficienţă a textelor de lege ce
prevad sanctiuni contraventionale, printr-o
M2.U2.3. Inmanarea/comunicarea lipsă de rol activ a autorităţilor
procesului verbal 56 competente, cu consecinţa neexecutării
sancţiunilor contravenţionale sau a
M2.U2.4. Prescriptia executarii tergiversării executării acestora constituie,
contraventiei 58 în esenţă, o încălcare a legii, imputabilă
autorităţilor în cauză.
M2.U2.5. Executarea benevola si
executarea silita a contraventiei
61 M2.U2.2. Obiectivele unităţii de
învăţare
M2.U2.6. Rezumat 65
Această unitate de învăţare îşi propune ca
obiectiv principal prezentarea catre
studenţi a importantei executarii
M2.U2.1. Introducere pedepselor contraventionale si totodata
mecanismele prin care aceasta se poate
Prin executarea contraventiei se infaptui.
restabileste ordinea de drept
tulburata prin savarsirea faptei La sfârşitul acestei unităţi de învăţare
contraventionale. Astfel executarea studenţii vor fi capabili să:
contraventiei reprezinta chiar esenta inteleaga si sa aplice corect procedura de
raportului juridic de constrangere, executare a pedepsei contraventionale,
asigurandu-se functiilor acestuia si
anume: functia de sanctionare si constatate daca sunt indeplinite cerintele
restabilire a ordinii de drept, functia legale pentru executarea pedepsei
preventiva si functia educativa. contraventionale;

Pentru ca aceste scopuri să fie verifice implinirea termenelor de prescriptie;

5
5
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M2.U2.3. Inmanarea/ comunicarea procesului verbal

Nu se poate vorbi de executarea pedepselor contraventionale fara aducerea la cunostinta


contravenientului a sanctiunii primite si a obligatiei de executare a pedepsei. Astfel momentul
inmanarii/comunicarii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este un
moment important, reprezintand momentul nasterii obligatiei de executare benevola dupa
curgerea caruia ia nastere dreptul statului de a trece la executarea silita a contravenientului.

OG 2 din 2001 prevede ca procesul-verbal se va înmâna sau, dupa caz, se va comunica, în


copie, contravenientului de catre organul care a aplicat sanctiunea, în termen de cel mult o
luna de la data aplicarii acesteia. Comunicarea se face, daca este cazul, si catre partea
vatamata si proprietarului bunurilor confiscate.

În situatia în care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la
despagubiri, o data cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica si înstiintarea de plata. În
înstiintarea de plata se va face mentiunea cu privire la obligativitatea achitarii amenzii la
institutiile abilitate sa o încaseze, potrivit legislatiei în vigoare si, dupa caz, a despagubirii, în
termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând sa se procedeze la executarea silita.

Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la

încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta si înstiintarea de plata se înmâneaza


contravenientului, facându-se mentiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va
semna de primire. Aceste dispozitiile se aplica si fata de celelalte persoane carora trebuie sa li
se comunice copia de pe procesul-verbal, daca sunt prezente la încheierea acestuia.

In cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-
verbal, comunicarea acestuia, precum si a înstiintarii de plata se face de catre agentul
constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii.

Comunicarea procesului-verbal si a înstiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire,


sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se
consemneaza într-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.

Prin Decizia ICCJ nr. 7 din 2013, se statueaza ca modalitatea de comunicare a procesului-
verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul
contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire.

56
Cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată este îndeplinită
şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat
de funcţionarul poştal.

Urmare sesizării formulate de Ministrul Justiţiei, s-a verificat jurisprudenţa la nivelul întregii
ţări, constatându-se că, în soluţionarea plângerilor contravenţionale şi a contestaţiilor la
executare, instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza I din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor sub aspectul caracterului alternativ sau subsidiar al celor
două modalităţi de comunicare prevăzute de text.

Problema de drept s-a ridicat în acele contestaţii la executare şi plângeri contravenţionale în


care demersul de interpretare a dispoziţiilor legale enunţate anterior a fost necesar, în vederea
aplicării dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001
referitoare la prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale, respectiv pentru
determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de decădere, de 15 zile, prevăzut
de art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În contextul problemelor de drept prezentate, instanta a apreciat că următoarele soluţii sunt în


litera şi spiritul legii:

1. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza I din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, modificată şi completată raportat la art. 14 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) din acelaşi act
normativ, atunci când persoana sancţionată nu a fost prezentă la întocmirea procesului verbal
sau a refuzat să primească un exemplar al acestuia, precum şi atunci când sancţiunea s-a
aplicat de o altă persoană sau un alt organ decât agentul constatator, cerinţa comunicării
procesului verbal şi a înştiinţării de plată, în scopul întreruperii prescripţiei executării
sancţiunii contravenţionale este îndeplinită la data la care procesul verbal a fost depus la
oficiul poştal, pentru expediere, indiferent de data la care corespondenţa a ajuns la destinatar.

2. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza I din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, modificată şi completată raportat la art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ,
comunicarea prin afişare este subsidiară comunicării prin poştă cu aviz de primire.

Atunci când persoana sancţionată nu a fost prezentă la întocmirea procesului verbal ori a
refuzat primirea acestuia, precum şi atunci când sancţiunea a fost aplicată de o altă persoană
sau un alt organ decât agentul constatator, termenul de decădere în care se poate formula
plângerea curge de la data la care persoana sancţionată sau cei însărcinaţi cu primirea
corespondenţei (în cazul contravenientului persoană juridică) au primit procesul - verbal, prin
luare de semnătură ori atunci când s-a refuzat expres primirea corespondenţei, iar refuzul a
fost consemnat în procesul verbal încheiat de funcţionarul poştal.

5
7
În cazul refuzului tacit, dedus din neprezentarea la oficiul poştal, în vederea ridicării
corespondenţei, termenul pentru formularea plângerii curge de la data afişării actului la
domiciliul sau sediul contravenientului.

Să ne reamintim...


Inmanarea/comunicarea procesului verbal de constatare si sanctionare
contraventiei reprezinta momentul nasterii obligatiei de executare benevola

sanctiunii, dupa curgerea caruia ia nastere dreptul statului de a trece la executar

silita a contravenientului


Comunicarea procesului-verbal si a înstiintarii de plata se face prin posta,
aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientul

Operatiunea de afisare se consemneaza într-un proces-verbal semnat de cel pu

un martor.


Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţă
de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidia

comunicării prin poştă, cu aviz de primire.

M2.U2.4. Prescriptia executarii contraventiei

În ceea ce priveşte prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, prin art. 14 alin.

(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 se arată că aceasta intervine atunci când procesul
verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună
de la data aplicării sancţiunii, prescripţia putând fi constatată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi
articol, şi în procedura plângerii contravenţionale.

Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile, pentru formularea


plângerii contravenţionale, în art. 31 alin. (1) se arată că acesta este reprezentat, fie de data
înmânării, fie de data comunicării procesului verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare
a sancţiunii.

Din interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor legale enunţate anterior, rezultă că, în
situaţia în care contravenientul a fost prezent la constatarea contravenţiei, iar agentul
constatator aplică sancţiunea prin acelaşi act, o copie a procesului verbal şi a înştiinţării de
plată i se înmânează acestuia, caz în care va semna de primire, iar de la acest moment începe
să curgă termenul de 15 zile, pentru formularea plângerii contravenţionale.
5
8
În această situaţie nu se pune problema întreruperii prescripţiei executării sancţiunii
contravenţionale, deoarece prescripţia nici nu a început să curgă, sancţiunea aplicată fiindu-i
comunicată contravenientului de agentul constatator prin înmânarea directă a actului.

În schimb, în ipotezele în care contravenientul nu este prezent la constatarea faptei ori atunci
când, deşi prezent, refuză să primească procesul verbal de constatare şi sancţionare
contravenţională şi înştiinţarea de plată, precum şi atunci când sancţiunea se aplică de o altă
persoană sau organ decât agentul constatator, actul astfel încheiat, nemaiputând fi înmânat
persoanei sancţionate, va fi comunicat acesteia în cel mult o lună de la data aplicării
sancţiunii.

Ca atare, pentru a putea produce efecte juridice, procesul verbal de constatare şi sancţionare
contravenţională trebuie comunicat.

I. Din perspectiva prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale, se observă că termenul


de o lună, prevăzut de art. 14 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
este un termen special de prescripţie a cărui împlinire atrage stingerea dreptului autorităţii de a
obţine executarea sancţiunii contravenţionale aplicate.

Instituirea acestui termen special de prescripţie are, pe de o parte, un rol preventiv, de a


avertiza autoritatea asupra consecinţelor necomunicării actului în intervalul de timp prevăzut
de lege, iar pe altă parte, de a sancţiona comportamentul acesteia, atunci când termenul a fost
depăşit în mod culpabil, fără a se proceda la comunicarea actului de constatare şi sancţionare a
faptei contravenţionale.

Întreruperea cursului prescripţiei se va realiza prin comunicarea procesului verbal de


constatare şi sancţionare a contravenţiei, iar pentru producerea efectului întreruptiv de
prescripţie este obligatoriu ca actul comunicării să se situeze în interiorul termenului de o lună
care începe să curgă de la data aplicării sancţiunii.

Din perspectivele analizate, se ridică problema dacă, pentru a produce efectul întreruptiv de
prescripţie, este necesar ca o astfel de comunicare să fie primită efectiv de către persoana
sancţionată ori dacă este necesară şi suficientă expedierea corespondenţei de către organul
constatator sau, după caz, de organul care a aplicat sancţiunea.

În opinia ICCJ, pentru a se produce efectul întreruptiv de prescripţie este necesară şi suficientă
expedierea actului, către contravenient, prin poştă cu aviz de primire, aceasta reprezentând o
comunicare aptă a fi primită, fără a mai fi necesar să se aştepte ori să se realizeze o primire
efectivă a actului din partea destinatarului, pentru ca, mai apoi, în funcţie de atitudinea
acestuia, să se procedeze la afişarea actului.

În această interpretare şi aplicare a legii se poate considera că au existat diligenţele necesare


din partea organului constatator şi/sau sancţionator, pentru conservarea dreptului său, de a
obţine executarea sancţiunii şi pentru îndeplinirea obligaţiei legale de comunicare.

Pe de altă parte, nu sunt validate comportamentele abuzive şi dilatorii din partea persoanelor
sancţionate contravenţional care, amânând ori refuzând primirea corespondenţei,
5
9
pot determina depăşirea termenului de prescripţie prevăzut de lege şi, ca atare, ineficacitatea
actului sancţionator.

Exemple

Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale. Mijlocul procedural prin care poate fi


invocata.

In conditiile in care se prevede expres ca sanctiunea necomunicarii procesului-verbal de


constatare si sanctionare a contraventiei in termen de o luna este prescriptia executarii
amenzii, ceea ce constituie un incident ce impiedica executarea silita, iar potrivit prevederilor
art.399 C.proc.civ impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se
poate face contestatie la executare, este evident ca folosirea contestatiei la executare in aceasta
situatie constituie singurul mijloc procedural pus la dispozitia partii pentru invocarea unei
asemenea neregularitati. Invocarea acestui motiv pe calea plangerii contraventionale nu este
posibila, intrucat aceasta cale vizeaza nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal; or,
necomunicarea acestuia in termen este un fapt ulterior.

Este adevarat ca sanctiunea prescriptiei prezinta in acest caz trasaturi atipice, generate insa de
regimul special al materiei contraventiilor, deoarece, chiar daca se refera la dreptul de a cere
executarea silita, termenul nu curge conform regulii generale prevazute de art.405 alin.2
C.proc.civ. de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita, care este data la care a
expirat termenul pentru formularea contestatiei sau data la care hotararea prin care s-a
solutionat plangerea a ramas irevocabila si deci organul de executare poate proceda la
executare. Aceasta imprejurare nu este insa de natura sa inlature concluzia formulata anterior,
fata de existenta unei dispozitii legale exprese in acest sens care prevede sanctiunea
nerespectarii acestei dispozitii legale de catre organul constatator.

In aceste conditii, intrucat legea nu numai ca permite, ci chiar obliga la folosirea caii
procedurale a contestatiei la executare, motivul invocat de contestator nu poate fi analizat pe
calea plangerii contraventionale. (Sent. Civ. 2256/2006)

Să ne reamintim...


Prescriptia intervine atunci când procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a fost
comunicat contravenientului în termen de o lună de la
6
0
data aplicării sancţiunii

Termenul de o luna este un termen special de prescripţie a cărui împlinire atrage stingerea
dreptului autorităţii de a obţine executarea sancţiunii contravenţionale aplicate

Prescripţia poate fi constatată şi în procedura plângerii contravenţionale.

M2.U2.5 Executarea benevola si executarea silita a sanctiunii contraventionale

Executarea benevola a sanctiunii contraventionale

Procesul-verbal neatacat în termenul prevazut la art. 31, precum si hotarârea judecatoreasca


irevocabila prin care s-a solutionat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta
formalitate.

Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii
procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii
prevazute în actul normativ, agentul constatator facând mentiune despre aceasta posibilitate în
procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contraventiilor aceasta posibilitate trebuie
mentionata în mod expres.

Termenele statornicite pe ore încep sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare, iar termenul
care se sfârseste într-o zi de sarbatoare legala sau când serviciul este suspendat se va prelungi
pâna la sfârsitul primei zile de lucru urmatoare.

In cea ce priveste locul executarii, amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la
Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. S.A. sau la unitatile Trezoreriei Statului, iar
amenzile cuvenite bugetelor locale se achita la Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. -
S.A. sau la casieriile autoritatilor administratiei publice locale ori ale altor institutii publice
abilitate sa administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a carei raza
acestea functioneaza, de cetatenia, domiciliul sau de resedinta contravenientului ori de locul
savârsirii contraventiei, precum si la ghiseul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a
României.

Dovada executarii se face prin preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite
prin posta organului din care acesta face parte, a unei copii de pe chitanta.

Amenzile contraventionale pot fi achitate si prin intermediul instrumentelor de plata


electronica în cadrul Ghiseului virtual de plati, proiect-pilot coordonat de Minsterul
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul

Sistemului Electronic National. În acest caz:

6
1
achitarea unei amenzi contraventionale se dovedeste prin prezentarea extrasului de cont al
platitorului sau a dovezii de plata emise de Ghiseul virtual de plati, aceasta specificând data si
ora efectuarii platii;

se elimina obligativitatea pentru platitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe


dovada de plata emisa de Ghiseul virtual de plati catre agentul constatator sau organul din care
acesta face parte.

Dispozitiile art. 28 din OG 2 se aplica si în cazurile prevazute la art. 10 alin. (2), daca
contravenientul achita jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru
fiecare dintre contraventiile constatate, fara ca prin totalizare sa se depaseasca maximul
prevazut pentru contraventia cea mai grava.

Executarea silita sanctiunilor contraventionale

Punerea în executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel:

de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercita calea de
atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei în termenul prevazut de lege;

de catre instanta judecatoreasca, în celelalte cazuri

Avertismentul se adreseaza oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea


contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator. In celelalte cazuri avertismentul
se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contraventiei, cu
rezolutia corespunzatoare.

Daca sanctiunea a fost aplicata de instanta prin înlocuirea amenzii contraventionale cu


avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunostintare scrisa.

În vederea executarii amenzii, organele abilitate vor comunica din oficiu procesu-lverbal de
constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în
termen de 30 de zile de la data expirarii acestui termen, ori, dupa caz, dispozitivul hotarârii
judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat plângerea, în termen de

30 de zile de la data la care hotarârea a devenit irevocabila, astfel:

pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale
unitatilor administrativ-teritoriale în a caror raza teritoriala domiciliaza contravenientul
persoana fizica sau, dupa caz, îsi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica;

pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale
unitatilor subordonate Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare

Fiscala, în a caror raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica.

6
2
Executarea se face în conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a
creantelor fiscale.

Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare, în conditiile

legii.

În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la ramânerea


definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, acesta va sesiza instanta în
circumscriptia careia s-a savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea
prestarii unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama, dupa caz, si de partea din
amenda care a fost achitata.

În cazul în care contravenientul, citat de instanta, nu a achitat amenda în termenul prevazut de


lege, instanta procedeaza la înlocuirea amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati în folosul
comunitatii pe o durata maxima de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani,
de 25 de ore.

Hotarârea prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati în folosul comunitatii este
supusa recursului.

Urmarirea punerii în executare a sentintelor se realizeaza de catre serviciul de executari civile


de pe lânga judecatoria în a carei raza s-a savârsit contraventia, în colaborare cu serviciile
specializate din primarii.

Executarea sanctiunilor contraventionale complementare se face potrivit dispozitiilor

legale.

Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceasta masura, în conditiile legii.

In caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal bunurile confiscate, cu exceptia


celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie de îndata celui în drept.

Daca bunurile supuse confiscarii au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui în
drept o despagubire care se stabileste în raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.

In scopul executarii despagubirii stabilite pe baza de tarif actele prevazute la art. 39 alin. (2)
din OG 2 din 2001, se comunica si partii vatamate, care va proceda potrivit dispozitiilor legale
referitoare la executarea silita a creantelor.

Exemple

Termenul în care se poate solicita înlocuirea amenzii contravenţionale cu prestarea unei


activităţi în folosul comunităţii

Conform art. 131 din O.G. nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea
6
3
silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care a luat naştere acest drept, iar acest termen de
prescripţie se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.

Procesul-verbal în discuţie a fost încheiat în cursul anului 2004, astfel că


executarea silită se putea realiza cel mai târziu până la data de 1 ianuarie 2010,
iar prescripţia afectează inclusiv dreptul de a solicita înlocuirea amenzii
contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, plasat în
faza executării sancţiunii.

Reţinând şi faptul că nu există cauze de întrerupere sau suspendare a


cursuluiprescripţiei în sensul art. 132-133 din Codul de procedură fiscală,
înscrisurile comunicate de recurent atestând faptul că nici nu s-a procedat la
începerea executării silite a intimatului, iar sesizarea instanţei s-a făcut după
data de 1 ianuarie 2010, se constată că dispoziţiile privind prescripţia dreptului
sunt pe deplin aplicabile

Să ne reamintim...

Procesul-verbal neatacat în termenul prevazut la art. 31, precum si hotarârea


judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plângerea constituie titlu
executoriu, fara vreo alta formalitate

Termenele statornicite pe ore încep sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare,


iar termenul care se sfârseste într-o zi de sarbatoare legala sau când serviciul
este suspendat se va prelungi pâna la sfârsitul primei zile de lucru urmatoare

Dovada executarii se face prin preda de catre contravenient agentului


constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte, a unei
copii de pe chitanta

Punerea în executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel:


de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se
exercita calea de atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei
în termenul prevazut de lege;

de catre instanta judecatoreasca, în celelalte cazuri

6
4
M1.U3.6. Rezumat


Executarea pedepselor stabilite prin procesul verbal de constatare a
contraventiei si de aplicare a ssanctiunilor contraventionale cunoaste
urmatoarele momente/etape importante:

inmanarea sau comunicarea procesului verbal, dupa caz

verificarea indeplinirii procedurii de comunicare in termenul si modalitatile


prevazute de lege

executarea benevola a pedepsei, iar in caz contrar

executarea silita a pedepsei.

verificarea termenului de prescriptie a executarii

6
5
Unitatea de învăţare M2.U3. Căile de atac; Plangerea

contraventionala si apelul

Cuprins

M2.U3.1. Introducere 66

M2.U3.2. Obiectivele unitatii de invatare 66

M2.U3.3. Plangerea contraventionala: scop, definitie, persoane interesate, instanta

competenta, posibilele solutii 67

M2.U3.4. Termenul de decadere 78

M2.U3.5. Alte elemente privind procedura contraventionala81

M2.U3.6. Rezumat 87

M2.U3.1. Introducere

Conturarea regimului juridic contraventional ca un regim de sine statator, independent si fata


de regimul administrativ, presupune rezolvarea în mod corespunzator a aspectelor esentiale
ale acestei proceduri referitoare la constatarea contraventiei, aplicarea sanctiunii, si îndeosebi
la caile de atac.

Procedura contraventionala potrivit reglementarii cadru cuprinde 4 faze (etape):

constatarea contraventiei

aplicarea sanctiunilor contraventionale

executarea sanctiunilor contraventionale

caile de atac

Realizând analiza primelor trei elemente se constata ca procedura contraventionala este


asezata la granita dintre procedura penala si procedura civila, sub aspecte care tin de
individualizarea sanctiunilor sau de masura confiscarii care pastreaza mult din tiparul
confiscarii prezentate de textul Codului penal.

Prin urmare, desi respecta regulile unei proceduri civile tipice, procedura contraventionala
este una mult mai complexa, iar câteva dintre problemele controversate prezentate
demonstreaza necesitatea elaborarii unei proceduri contraventionale de sine statatoare care sa
stabileasca un set mult mai precis si mai bine definit de norme aplicabile în acest domeniu.

6
6
M2.U3.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal prezentarea catre studenţi a
elementelor necesare intelegerii procedurii de atac a proceselor verbale de constatarea
contraventiei, care desi sunt prezentein dreptul contraventional ele fac legatura cu materiile de
baza in domeniu, drept procesual civil si drept procesual penal.

La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:

inteleaga locul si rolul contestatiei, plangerii impotriva proceselor verbale de constatarea


contraventiei

determine corect instanta competenta;

identifice elementele in baza carora se formuleaza plangerea, contestatia;

identifice corect momentul in care incepe sa curga termenul de contestare si de atac cu apel

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M2.U3.3. Plangerea contraventionala: scop, definitie, persoane interesate,

instanta competenta, posibilele solutii

Procesul verbal de constatare a contraventiei prin care s-a aplicat o sanctiune principala sau
complementara fiind un act administrativ este executoriu din oficiu.

Calea specifica de atac în materie contraventionala este plângerea. Ea este considerata o cale
de atac ordinara "apta de a fi utilizata împotriva tuturor sanctiunilor contraventionale,
indiferent de motivele invocate".

Plângerea este un mijloc procedural prin care persoanele interesate, în cazurile admise de lege,
ataca unele acte întocmite de organe ale statului, solicitând organelor competente sa le anuleze
ori sa le modifice.

Plângerea este o cale evolutiva de atac, adica o cale prin care se ataca la judecatorie o hotarâre
data de un organ obstesc sau administrativ cu caracter jurisdictional, fie un act administrativ în
cazuri specificate de legea speciala.

Într-adevar, atât Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor cât
si alte acte normative prevad ca "împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si
de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânarii sau
comunicarii acestuia".
6
7
De asemenea prin plangerea contraventionala se intelege cererea prin care contravenientul
contesta, in fata instantei, legalitatea si/sau temeinicia procesului verbal de contraventie
incheiat de organul constatator.

Persoanele care au interes si care pot formula plangerea contraventionala sunt:

contravenientul, care ataca legalitatea si/sau temeinicia procesului verbal de contraventie


incheiat de organul constatator.

partea vatamata care poate face plângere numai în ceea ce priveste despagubirea

persoana carea ii apartin bunurile confiscate, altula decât contravenientul, numai în ceea ce
priveste masura confiscarii.

Instanta competenta

Conform noilor prevederi, plangerea se depune la judecatoria in a carei circumscriptie a fost


savarsita contraventia, spre deosebire de prevederile anterioare care aratau ca plângerea
însotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din
care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa înmâneze
depunatorului o dovada în acest sens si ca plângerea împreuna cu dosarul cauzei se trimit de
îndata judecatoriei în a carei circumscriptie a fost savârsita contraventia.

Odata investita cu judecarea cauzei, judecatoria va fixa un termen de judecata, care nu poate
depasi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a
facut plângerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati în procesul-verbal
sau în plângere, precum si a oricaror alte persoane în masura sa contribuie la rezolvarea
temeinica a cauzei.

Acestea din urma pot fi considerate:

contravenientul (daca nu el a facut plangerea);

partea vatamata (daca nu ea a facut plangerea);

martorii care au semnat in procesul verbal de constatare a

contraventiei;

agentul constatator (daca nu a aplicat el sanctiunea)

In cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, judecatoria va
cita si societatea de asigurari mentionata în procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Instanta competenta sa solutioneze plângerea asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte


persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege,
necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra
sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale este singura care trebuie să
stabilească dincolo de orice îndoială rezonabilă, în baza probatoriului administrat,
68
eventuala vinovăţie a contravenientului, ci nu să facă o aplicare strictă a regulii onus
probandi incumbit actori, iar în măsura în care contravenientul se află în situaţia de a nu
putea propune probe şi deci de a nu se putea apăra efectiv, să-i fie respinsă plângerea
contravenţională pe considerentul că nu a putut să dovedească cele susţinute în plângerea
contravenţională şi să răstoarne prezumţia relativă de adevăr a procesului-verbal
contravenţional, deoarece într-o asemenea situaţie instanţa nu ar face altceva decât să
(re)confirme “vinovăţia” contravenientului reţinută într-un act administrativ cu caracter
individual întocmit de un agent al statului care nu prezintă garanţii de independenţă şi
imparţialitate asemenea unui judecător.

Sub acest aspect amintim că însăşi Curtea Constituţională a României a subliniat în cuprinsul
Deciziei nr. 1096/2009 că: ”Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze
propria nevinovăţie(…). Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face
referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face
aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să
manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub
incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Anghel împotriva
Romaniei, 2007, a statuat că, <<deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele
infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penală, autorii
infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul
juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală>>. O asemenea poziție este
firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenții, din punct de vedere al protecției
juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni în
sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de
materia penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale.”

Exemple

Instanţa iniţial învestită a constatat că cele două contravenţii pentru care a fost sancţionat
petentul (nedepunerea raportului veniturilor şi cheltuielilor electorale şi nedeclararea
numărului de materiale de propagandă electorală) au ca element material acţiuni care se pot
realiza doar la sediul Autorităţii Electorale Permanente şi nu la domiciliul petentului, astfel
cum a susţinut acesta, reţinând incidente dispoziţiile art.38 alin. (1) şi art.29 alin.(4) din Legea
nr.334/2006.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.3759 din 12 aprilie 2013 a invocat, la
rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale pe care a
6
9
admis-o, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Târgu Cărbuneşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus
înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că potrivit dispoz. art.44 din Legea nr.334/2006 prevederile art.
41 şi 43 din lege se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 41 din Legea nr.334/2006 stabileşte că încălcările dispoziţiilor acestei legi


constituie contravenţii şi cui se pot aplica sancţiunile contravenţionale, fără a
conţine norme procedurale derogatorii de la norma cadru reprezentată de OG
nr.2/2001.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea a stabilit, pe cale de consecinţă, că regulile de


soluţionarea a plângerii împotriva actelor de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor prevăzute de Legea nr.334/2006 şi competenţa de soluţionarea a
acestora urmează regulile de drept comun cuprinse în art.31 şi urm. din OG
nr.2/2001.

Totodată, a reţinut că locul săvârşirii contravenţiilor este locul din care ar 11


trebuit comunicate datele impuse de art. 38 alin. (1) şi art. 29 alin. (4) din Legea
nr.334/2006, adică domiciliul candidatului independent la alegerile locale.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal


sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C.proc.civ.,

Înalta C u r t e a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal contestat, respectiv procesul-verbal emis de

Autoritatea Electorală Permanentă, Filiala Sud Vest Oltenia, din 29.11.2010


petentul, în calitatea de candidat independent la funcţia de consilier local al
comunei Berleşti, judeţul Gorj, fost sancţionat contravenţional pentru că nu şi-a
declarat şi înregistrat mandatar financiar la Autoritatea Electorală Permanentă
(AEP) pentru alegerile autorităţilor administraţiei publice locale din data de
10.06.2012 conform art.26 alin. (12) din Legea nr.334/2006 privind finanţarea
activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, pentru că nu
a depus la AEP raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale aşa cum
prevăd dispoz. art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea
activităţii partidelor politice si a campaniilor electorale şi pentru că nu a declarat
numărul de materiale de propagandă electorală, defalcat pe categorii aceleiaşi
autorităţi electorale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 a l i n . (4) din aceeaşi
lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 a l i n . ( 1 ) primirea donaţiilor sau a legatelor


7
0
de la persoane fizice ori juridice se face numai printr-un mandatar financiar,
desemnat în acest scop de conducerea p a r t i d u l u i , mandatar care potrivit
alin. 3 al textului citat este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor financiare
derulate în perioada electorală. Totodată, potrivit alin. (12) calitatea de mandatar
financiar se dobândeşte numai după înregistrarea sa oficială la AEP, iar potrivit
alin. (13) candidaţii nu pot fi mandatari financiari.

Potrivii art. 27 din Legea nr. 334/2006 prevederile art. 26 se aplică în mod
corespunzător şi candidaţilor independenţi.

Dispoziţiile art. 41 alin.( 1 ) di n lege precizează că încălcarea dispoziţiilor art. 26


alin. (1), (3), (4), (11), (13); art. 29 alin. (2)-(4), (6 şi art. 38 constituie
contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5000 lei la 25.000 lei.

Actul normativ citat, în baza căruia a fost sancţionat petentul pentru contravenţia
de a nu îşi fi numit un mandatar financiar,care avea atribuţiile ce intrau în sfera de
incidenţă a art. 29 alin. (4) şi art. 38 alin. (1) din Legea nr.334/2006, nu cuprinde
dispoziţii exprese privitoare la competenţa instanţelor care soluţionează
contestaţiile formulate împotriva procesului verbal de contravenţie.

Astfel, art. 44 d i n lege menţionează că prevederile ari. 41 se completează cu


dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.

Prin urmare, în speţă, se aplică dispoziţiile de drept comun în materie


contravenţională, respectiv art. 32 al i n . (1) din OG nr. 2/2001.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului
verbal de contravenţie împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei
în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În ceea ce priveşte definirea locului săvârşirii contravenţiei, se constată că, în


speţă, domiciliul petentului nu are nicio relevanţă, pentru că ceea ce interesează
este actul material comis (sau omis) şi locul în care acesta şi-a produs efectele.

Cum în procesul verbal de contravenţie se menţionează expres de către agenţii


constatatori, controlori financiari electorali în cadrul Filialei Sud-Vest Oltenia a
AEP, că au constatat la sediul Filialei Sud-Vest Oltenia a AEP faptele ce
constituie contravenţie, pentru că petentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute
de dispoziţiile art. 26 alin. (12), art. 29 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1) din Legea
nr. 334/2006, în sensul că nu a declarat şi înregistrat un mandatar financiar care să
depună şi să transmită documentele prevăzute de textele legale menţionate la
sediul Filialei Sud Vest Oltenia a AFP, cu sediul în
7
1
Râmnicu Vâlcea, rezultă că locul săvârşirii contravenţiei este sediul instituţiei unde trebuiau
depuse documentelor în discuţie, în speţă, municipiul Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea.

Prin urmare, competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale statuată de


Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 20 C.proc.civ. aparţine Judecătoriei Râmnicu
-Vâlcea, în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Efectele depunerii plangerii contaventionale

Conform art 32 alin 3 din OG 2 din 2001, plangerea duce la suspendarea executarii. In cazul
plangerii partii vatamate sau celei careia ii apartin bunurile confiscate, suspendarea opereaza
numai in privinta despagubirii sau confiscarii.

Suspendarea executarii are loc de drept in temeiul legii fara a fi nevoie de solicitare in acest
sens.

Simpla inregistrare a plangerii, in temeiul legal opreste trecerea la executarea silita a amenzii
aplicate, iar daca a fost declansata, se va sista pe calea contestatiei la executare.

Suspendarea executarii în ceea ce priveste masura confiscarii consta în aceea ca pâna la


ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti prin care se solutioneaza plângerea
contraventionala bunurile confiscate nu pot fi valorificate. Suspendarea executarii nu consta

în restituirea bunurilor confiscate întrucât aceasta ar echivala cu o desfiintare temporara a


masurii confiscarii si nu cu suspendarea ei, în sensul prevazut de dispozitiile art.41 din OG
2/2001.

CSJ Sectiile Unite prin DECIZIA nr. 1 din 18 februarie 2002 privind aplicarea dispoziţiilor
Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activităţi comerciale ilicite, a
admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea Suprema de Justiţie, în sensul celor ce se vor arata în continuare.

CSJ a stabilit ca, în cazul plangerilor îndreptate impotriva actelor de constatare şi sancţionare
a contravenţiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanta
Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioara, în fata instanţelor judecătoreşti,
a actelor prin care se dovedeşte provenienta licita a bunurilor ce nu erau însoţite, în momentul
constatării contravenţiei, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de
contravenţie, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate şi restituirea mărfii
confiscate.

Pentru a se pronunta astfel, instant a luat in considerare urmatoarele:

1. Potrivit art. 11 alin. (1) şi (5) din aceasta ordonanta, "caracterul contraventional al faptei
este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau
7
2
morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi
infirmităţii, dacă are legatura cu fapta săvârşită", iar atributia de a constata aceste cauze revine
numai instanţei de judecata. A considera altfel ar insemna ca în cazuri de efectuare cu
bunacredinta a actelor sau faptelor de comerţ cu bunuri având provenienta vadit licita, dar fără
posibilitatea prezentării documentelor de provenienta în momentul efectuării verificării,
persoana care le-ar deţine sa nu mai poată justifica provenienta lor nici în fata instanţei de
judecata, ceea ce ar fi inadmisibil.

Inadmisibilitatea unei atare interpretări rezulta şi din aceea ca prin art. 47 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut ca "dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu
dispoziţiile Codului de procedura civilă". Or, în conformitate cu art. 167 alin. 1 din Codul de
procedura civilă, "dovezile se pot incuviinta... dacă instanta socoteşte ca ele pot sa aducă
dezlegare pricinii", iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol "dovada şi dovada contrarie vor fi
administrate pe cat cu putinta în acelaşi timp".

Reiese, deci, din dispoziţiile Codului de procedura civilă, la care se face trimitere prin art. 47
din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ca instanţele
de judecata nu se pot abate de la cerinta de a admite ca dovada nu numai procesul-verbal de
constatare a contravenţiei prevăzute de Legea nr. 12/1990, ci sunt datoare sa încuviinţeze, în
conformitate cu art. 167 şi următoarele din acel cod, administrarea tuturor dovezilor
susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult a celor prin care se vizează
stabilirea existenţei documentelor de provenienta, cum sunt factura fiscală, factura, avizul de
însoţire a mărfii şi celelalte acte la care se referă art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990,
republicată, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998.

A nu admite luarea în considerare a unor astfel de dovezi ar insemna sa se contravina


principiului aflarii adevărului şi sa nu se pronunţe o soluţie dreapta, incalcandu-se astfel
dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte. Pe de alta
parte, în condiţiile dovedirii provenientei licite a mărfurilor sau produselor care au făcut
obiectul efectuării de acte ori fapte de comerţ sau au fost destinate sa servească la astfel de
operaţiuni, nu se mai justifica nici menţinerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de
constatare a contravenţiei.

Sub acest aspect trebuie sa se aibă în vedere ca scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al
asigurării protecţiei populaţiei impotriva unor activităţi comerciale ilicite, atât prin
sancţionarea penală sau contravenţională, după caz, a celor care incalca dispoziţiile acestei
legi, cat şi prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate sa servească la
săvârşirea de activităţi comerciale ilicite.

În măsura în care, pe calea soluţionării plângerii îndreptate impotriva actelor de constatare şi


sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel
cum a fost modificată şi completată prin Ordonanta Guvernului nr.
7
3
126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, se constata de instanta de
judecata existenta documentelor de provenienta a mărfurilor, este evident ca aceasta
constatare trebuie sa atragă nu numai anularea procesului-verbal de contravenţie şi exonerarea
contravenientului de plata amenzii aplicate, ci şi restituirea mărfii confiscate. Aceasta soluţie
este impusa şi de reglementarea art. 41 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, prin care se stabileşte ca "în caz de anulare sau de constatare
a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau
circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept". Tot astfel, dacă bunurile
ce au făcut obiectul confiscării au fost, între timp, valorificate potrivit alin. (3) din acelaşi
articol va trebui sa se dispună, de către instanta, achitarea unei despăgubiri stabilite în raport
cu valoarea lor de circulaţie.

Solutii posibile

Plangerea va fi solutionata in termenul optim necesar indeplinirii actelor de procedura,


administrarea probelor, efectuarii cercetarii judecatoresti, prezentarii si redactarii hotararii.

Avand in vedere ca, controlul aplicarii si executarii sanctiunilor contraventionale principale si


complementare este de competenta exclusiva a judecatoriei solutiile posibile date de sunt:

de respingere a plangerii cand constata ca sanctiunea este temeinica

si legala;

de admitere a plangerii in totul sau in parte, cand se justifica aceasta.

In caz de anulare a procesului verbal, petentul este exonerat de raspundere. Totodata, lucrurile
confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa, se restituie celor in
drept.

Daca aceste lucruri au fost valorificate, se va dispune sa se achite o despagubire baneasca,


egala cu suma realizata prin valorificare.

In situatia admiterii in parte a plangerii, se poate reduce amenda in cadrul limitelor acesteia
sau se poate inlocui o sanctiune cu alta (de exemplu amenda cu avertismentul), facandu-se o
noua individualizare a sanctiunii.

Exemple

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: Petentul B.
V. a fost sancţionat prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ….. cu
amendă în cuantum de 324 lei, potrivit art.102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, fiindu-i aplicate 6 puncte-amendă

.....................................................................

Analizând situaţia de fapt expusă, prin prisma dispoziţiile legale incidente


7
4
în speţă, instanţa apreciază plângerea petentului ca fiind întemeiată în parte
pentru următoarele argumente:

Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenţie seria PCA nr. 2631608 cu


prioritate sub aspectul legalităţii sale conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G.
2/2001, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor O.G.
2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de
instanţă din oficiu. Instanţa reţine de asemenea că nici petentul nu a contestat
procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale.

Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa


apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că situaţia de fapt reţinută
de agentul contestator corespunde realităţii.

Instanţa apreciază că procesului-verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent


al statului, în exerciţiul funcţiunii trebuie să i se recunoască valoare probatorie
sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situaţie de prezumţia
de legalitate şi temeinicie.

O astfel de prezumţie, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind


de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie, garantată de prevederile art. 6 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

(Salabiaku c. Franţei, s. A no 141-A, p. 15, § 28, 7 oct. 1988 ; Telfner c. Austriei,


no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct.
2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice.

Instanţa constată că este permisă utilizarea prezumţiilor şi în materie penală (cum


este calificată şi materia contravenţională prin raportare la jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă
sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont
şi de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 324
lei) cât şi faptul că i-a fost asigurată petentului posibilitatea de a-şi dovedi
susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, îndreptăţesc
aplicarea prezumţiei de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal, având în
vedere şi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenţie au fost
pecepute în mod personal de agentul constatat.

Susţinerea petentului în sensul că nu era plecat din localitate şi prin urmare nu îi


erau aplicabile dispoziţiile legale, este înlăturată de instanţă, având în vedere
faptul că obligaţiile prevăzute de H.G. 1391/2006 în sarcina
7
5
conducătorilor de vehicole cu tracţiune animală, sunt prevăzute fără a se distinge
zona în care se circulă, indiferent dacă este sau nu localitatea de domiciliu.

Constatând legalitatea şi temeinicia procesului verbal contestat, instanţa va


analiza în continuare sancţiunea aplicată de agentul constatator aşa cum impune
art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Sancţiunea pecuniară în cuantum de 324 lei cu aplicarea a 6 puncte amendă a fost


aplicată de agentul constatator sub minimul legal prevăzut de lege, în speţă fiind
aplicabil aşa cum a reţinut în mod corect şi agentul constatator, art.

102 alin. 1 pct. 16, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV a de
sancţiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din

O.U.G. 195/2002.

Faptul că agentul constatator nu a aplicat în mod corect dispoziţiile legale


incriminatoare nu poate fi reţinut ca motiv de nulitate, având în vedere că acesta a
indicat în mod corect textul legal cu incidenţă în speţă. De asemenea, nici faptul
că agentul constatator a aplicat o amendă sub minimul legal prevăzut de lege nu
poate fi motiv de nulitate ce ar putea fi invocat din oficiu de instanţa, având în
vedere si faptul că petentul nu a invocat acest motiv.

Instanţa va avea în vedere faptul că plângerea împotriva procesului-verbal de


contravenţie poate fi considerată o cale de atac împotriva actului încheiat de
agentul constatator, prin urmare apreciază că este aplicabil principiul conform
căruia nu se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea, astfel nu va
putea aplica petentului o sancţiune în limitele prevăzute de textul legal corect
individualizat de instanţă.

Instanţa va avea în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut
expres posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului şi în situaţia în care actul
normativ de sancţionare a contravenţiei nu prevede expres această sancţiune,
pentru a permite în acest mod sancţionarea faptelor de o gravitate redusă şi cu
luarea în considerare şi a altor criterii de individualizare decât limitele sancţiunii
pecuniare.

Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârşite în conformitate cu


criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanţa consideră că
sancţiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporţională cu gradul de
pericol social al faptei săvârşite.

Pericolul social al faptei săvârşite de petent este minim, fapt ce rezultă din
împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări
grave pentru siguranţa circulaţiei, atingerea valorilor sociale ocrotite de O.U.G.
195/2002 fiind minimă.

De asemenea pericolul social minim rezultă şi din circumstanţele


7
6
persoanele ale petentului care s-a prezentat în faţa instanţei şi a furnizat
informaţiile necesare depunând la dosar acte pe care nu le-a avut asupra sa în
momentul încheierii procesului-verbal de contravenţie ce atestă că acesta avea act
de identitate valabil şi pentru căruţa cu care circula exista un certificat de
înregistrare.

Faţă de aceste împrejurări instanţa apreciază că fapta are o gravitate redusă şi că


se impune înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului, aceasta
sancţiune răspunzând cerinţelor de proporţionalitate prevăzute de art. 5 alin.5 şi
art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Aceasta sancţiune este mai potrivită realizării
scopului general al aplicării unei sancţiuni contravenţionale, acela de a atrage
atenţia contravenientului asupra faptei săvârşite şi de a-l determina să adopte pe
viitor un comportament adecvat în societate.

În consecinţă instanţa va admite în parte plângerea petentului şi va modifica


procesul-verbal de contravenţie atacat în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii în
cuantum de 324 lei aplicată prin actul atacat cu sancţiunea avertismentului,
menţinând celelalte dispoziţii ale procesului-verbal. De asemenea, va atrage
atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite şi îi va recomanda să
respecte dispoziţiile legale.

Să ne reamintim...
Calea specifica de atac în materie contraventionala este plângerea.

. Plângerea este un mijloc procedural prin care persoanele interesate, în cazurile


admise de lege, ataca unele acte întocmite de organe ale statului, solicitând

organelor competente sa le anuleze ori sa le modifice.

Persoanele care au interes si care pot formula plangerea contraventionala sunt:


contravenientul, partea vatamata, persoana careia i s-au cnfiscat bunurile;

Instanta competenta este judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita


contraventia

Plangerea duce la suspendarea executarii. Suspendarea executarii are loc de drept


in temeiul legii fara a fi nevoie de solicitare in acest sens

7
7
M2.U3.4. Termenul de decadere

Din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, se
observă că termenul de decădere, de 15 zile, în care poate fi formulată plângerea
contravenţională începe să curgă de la două momente alternative prevăzute de text şi anume,
momentul înmânării, respectiv, momentul comunicării procesului verbal de constatare a
contravenţiei şi aplicare a sancţiunii.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale prezentate în partea introductivă, se


observă că, în procedura contravenţională, legiuitorul a înţeles să pună în relaţie producerea
unor efecte juridice, printre care şi determinarea dies a quo, pentru formularea plângerii
contravenţionale, de cunoaşterea, de către persoana sancţionată, a măsurilor aplicate.

Această cunoaştere, astfel cum vom arăta în cele ce urmează, poate fi efectivă ori prezumată.

Cunoaşterea actului va fi efectivă atunci când se comunicarea se realizează prin înmânare


persoanei fizice sancţionate, reprezentantului său legal sau celui împuternicit cu primirea
corespondenţei, în cazul contravenientului, persoană juridică.

Înmânarea actului, sub luare de semnătură constituie, în filozofia Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001, modalitatea tehnică principală, de aducere la cunoştinţa contravenientului a faptei şi
sancţiunii aplicate care asigură la cel mai ridicat standard exigenţele de cunoaştere a
conţinutului actului.

Însă, atunci când cunoaşterea actului şi informarea persoanei sancţionate contravenţional


asupra faptei şi sancţiunii aplicate nu pot fi realizate prin înmânare, întrucât aceasta, deşi
prezentă la constatarea faptei şi aplicarea sancţiunii, refuză să primească o copie a procesului
– verbal sau a înştiinţării de plată ori pentru că nu este prezentă la constatare sau atunci când
sancţiunea a fost aplicată în condiţiile art. 21 alin. (2) din ordonanţă, modalitatea prin care i se
aduce la cunoştinţă conţinutul procesului verbal de constatare şi sancţionare contravenţională
este reprezentată de comunicarea actului.

Procedura de comunicare se realizează, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului


nr. 2/2001 prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare, la domiciliul sau sediul
contravenientului.

Deşi redactarea textului care utilizează conjuncţia disjunctivă „sau” lasă să se înţeleagă faptul
că cele două modalităţi de comunicare ar fi alternative, fără a exista o ordine de preferinţă
între ele, totuşi, din interpretarea sistematică a legii, raportat şi la natura, importanţa
drepturilor ocrotite, pentru a căror garantare este instituită măsura comunicării, apreciem că
procedura de comunicare a procesului verbal şi a înştiinţării de plată, prin poştă, cu aviz de
primire primează şi este necesar a fi îndeplinită, prealabil comunicării prin afişare.

7
8
Această din urmă modalitate de comunicare funcţionează doar subsidiar, atunci când
procedura de comunicare prin poştă nu a fost eficientă.

Bunăoară, prin aplicarea dispoziţiilor art. 165 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, cu care
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se completează, potrivit art. 47, în cazul comunicării actului
prin poştă, procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de
primire ori a consemnării, potrivit art. 163, de către funcţionarul poştal, a refuzului acesteia de
a primi corespondenţa.

În cazul refuzului expres de primire a corespondenţei, se observă că legea procesual civilă,


aplicabilă şi în materie contravenţională, instituie o prezumţie absolută, de cunoaştere a
actului, fundamentată pe atitudinea subiectivă a părţii, astfel exteriorizată şi pe necesitatea
prevenirii şi sancţionării abuzului de drept.

În schimb, în cazul refuzului implicit de primire a corespondenţei constând într-o atitudine


omisivă, de neprezentare a persoanei avizate la oficiul poştal, pentru ridicarea corespondenţei,
dat fiind echivocul manifestării de voinţă, devine obligatorie îndeplinirea procedurii de
comunicare prin afişarea actului.

Se observă că prima modalitate de comunicare a actului, prin poştă, cu aviz de primire conferă
certitudine asupra cunoaşterii actului şi este de natură să asigure efectivitatea dreptului la
apărare al persoanei sancţionate contravenţional, sub aspectul garanţiilor dreptului, de a fi
informată asupra faptelor imputate şi sancţiunilor aplicate.

În această interpretare şi aplicare a legii se conferă previzibilitate şi din perspectiva


determinării momentului de la care începe să curgă termenul în care persoana sancţionată
contravenţional poate formula plângere.

Astfel, este surmontat riscul instituirii pe cale pretoriană a unor momente echivalente
comunicării, neprevăzute de lege, pentru acele situaţii în care, în mod justificat sau nu,
persoana sancţionată contravenţional, deşi avizată asupra corespondenţei, omite (din motive
ce ţin sau nu de voinţa sa) ori refuză tacit ridicarea acesteia de la oficiul poştal.

De altfel, simpla avizare nu echivalează cu aducerea la cunoştinţă, iar prezumţia legală, de


luare la cunoştinţă despre conţinutul actului comunicat nu operează de la data înştiinţării, a
avizării, ci de la data ridicării personal, de către destinatarul comunicării, a actului, de la
oficiul poştal, iar în lumina Noului Cod de procedură civilă, şi de la data refuzului expres de
primire a corespondenţei.

Or, îndeplinirea procedurii de comunicare nu poate fi lăsată la discreţia destinatarului


comunicării care, astfel cum am arătat în precedent, ar avea interes în tergiversare, plasând un
dubiu aspra atitudinii sale subiective şi asupra cauzelor care l-au împiedicat să ridice
corespondenţa în termenul de păstrare la oficiul poştal.

În situaţia unor comportamente dilatorii, indiferent dacă ele sunt ori nu culpabile, autoritatea
administrativă, prin agenţi desemnaţi, trebuie să procedeze în modalitatea de

7
9
comunicare subsidiară, prin afişarea actului la domiciliul ori sediul persoanei sancţionate,
încheind în acest sens un proces verbal, în prezenţa unui martor asistent.

În aceste condiţii, se asigură publicitatea şi opozabilitatea actului sancţionator faţă de persoana


la care acesta se referă şi se creează premisele de acţiune ale unei prezumţii relative, de
cunoaştere a conţinutului actului, prezumţie al cărei fundament este reprezentat de faptul
material, al afişării, într-un loc accesibil persoanei la care actul se referă.

În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a arătat că raţiunea comunicării prin
poştă cu aviz de primire constă în aducerea documentelor menţionate în cuprinsul art. 27 din
Ordonanţa Guvernului nr.2/2011 la cunoştinţa persoanei care a săvârşit o contravenţie, astfel
încât aceasta să poată formula plângere în termenul legal de decădere, fiind obligatoriu ca, în
cadrul procedurii contravenţionale, să fie respectate garanţiile prevăzute de art. 6 par. 1 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor

Fundamentale.

Doar din aceste perspective, îndeplinirea procedurii de comunicare prin afişarea actului, aflată
într-un raport de subsidiaritate faţă de comunicarea prin poştă, cu aviz de primire, poate
constitui o modalitate de comunicare a procesului verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, aptă a satisface pe deplin cerinţele procedurale care să asigure exercitarea
dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare, întrucât astfel cum s-a arătat în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia nu apără drepturi teoretice, ci
efective şi concrete.

Totodată, în această modalitate de interpretare şi aplicare a legii se asigură un just echilibru


între interesele contrare din cadrul procedurii contravenţionale, într-o manieră care să nu
transforme, pe de o parte, dreptul persoanei sancţionate contravenţional, de a i se comunica
actul prin care s-a dispus această măsură într-un nudum jus, iar pe de altă parte, să nu greveze
obligaţia autorităţii cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voinţa
persoanei sancţionate.

Să ne reamintim...

Termenul de decădere, în care poate fi formulată plângerea contravenţională, este

de 15 zile,

Acesta începe să curgă de la două momente alternative prevăzute de text şi

anume, momentul înmânării, respectiv, momentul comunicării procesului verbal

de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii.

8
0
M2.U3.5. Alte elemente privind procedura contraventionala

Apelul - Calea de atac a hotararilor date de judecatorii in cauzele privind plangerile


contraventionale

Prin dispoziţiile de procedură au fost create condiţiile necesare pentru ca instanţele


judecătoreşti sau alte organe cu activitate jurisdicţională să poată pronunţa hotărâri temeinice
şi legale. Cu toate acestea, mai sunt şi cazuri în care sunt pronunţate hotărâri netemeinice sau
nelegale, fie datorită unor greşeli săvârşite de către instanţele de judecată sau de alte organe cu
activitate jurisdicţională cu prilejul aprecierii împrejurărilor de fapt ori a greşitei aplicări a
legii la cauza dedusă judecăţii, fie datorită insuficienţei materialului probator sau unei greşite
apărări a uneia dintre părţi. Pentru a asigura înlăturarea unor asemenea greşeli, legea a creat
posibilitatea controlului judiciar, instituind diferite căi de atac, prin a căror exercitare se poate
solicita verificarea celor considerate nelegale sau netemeinice şi înlăturarea erorilor săvârşite.
Acesta constituie scopul căilor de atac.

Daca prin lege nu se prevede altfel, hotararea prin care s-a solutionat plangerea poate fi
atacata numai cu apel. Apelul se solutioneaza de sectia de contencios administrativ si fiscal a
tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi sustinute si oral in
fata instantei. Apelul suspenda executarea hotararii.

Anterior acestei prevederi, calea de atac era recursul.

Prezumtiile de legalitate si temeinicie si prezumtia de nevinovatie

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază de prezumţia de


legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată,
atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de
prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca
prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului

(cazurle: Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141-A, p. 15, § 28 ; Telfner c.
Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct.
2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind
permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională
de faţă prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt
îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului,
şi respectarea dreptului la apărare.

Pentru intelegerea problemei este necesara o trecere in revista a elementelor studiate pana in
prezent:

8
1
temeiul legal care reglementeaza acest domeniu il constituie Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor.

putem defini procesul verbal de contraventie, ca fiind acel act juridic, emis de autoritatile
competente, care sta la baza aplicarii unei sanctiuni, in urma savarsirii unei contraventii (fapta
care are un grad de pericol social mai scazut decat infractiunea si care este pedepsita ca atare).

persoana care intocmeste procesul verbal de contraventie poarta denumirea de

“agent constatator”, iar persoana care a savarsit contraventia – “contravenient”.

procedura intocmirii unui proces verbal de contraventie, continutul sau si modalitatea in care
acesta poate fi contestat sunt aspecte prevazute in mod foarte clar, tot de O.G. nr. 2/2001.

pentru ca procesul verbal sa fie legal intocmit, continutul acestuia trebuie sa cuprinda anumite
date si mentiuni expres prevazute in art. 16 din ordonanta, in caz contrar acesta fiind anulabil.
In unele situatii, nulitatea procesului verbal poate fi constatata si din oficiu (art. 17 din
ordonanta).

contravenientul este nemultumit de sanctiunea care i-a fost aplicata, poate exercita caile de
atac impotriva procesului verbal de contraventie.

plangerea impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii


trebuie facuta in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia si se depune
la judecatoriei in raza careia a fost savarsita contraventia.

odata ce un proces verbal de contraventie a fost contestat, instanta de judecata are rolul de a
verifica legalitatea si temeinicia intocmirii acestuia.

Actualmente se inregistreaza un numar mare de plangeri impotriva proceselor verbale de


constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii contraventionale. Se regasesc atat
situatiile in care procesele verbale sunt contestate in mod justificat, fiind reclamate unele
abuzuri din partea agentului constatator cat si situatiile in care aceasta constituie doar un tertip
juridic prin care contravenientul obtine o “amanare” a executarii sanctiunii care i-a fost
aplicata, speculandu-se faptul ca ordonanta prevede in mod expres, ca “plangerea suspenda
executarea”.

Situatii des intalnite sunt cele in care instantele de judecata admit plangerile introduse,
dispunand anularea proceselor verbale contestate, pentru simplu motiv ca acestea nu au fost
intocmite conform O.G. nr. 2/1001. In aceste situatii, instanta de judecata nici nu mai ajunge
sa analizeze fondul problemei, fiind obligata sa constate, de exemplu, ca actul nu cuprinde una
dintre mentiunile obligatorii prevazute la art. 16 din ordonanta, dispunand anularea acestuia.
8
2
Acestea sunt aspectele care privesc forma procesului verbal de contraventie.

Daca insa se constata ca procesul verbal contestat a fost intocmit cu respectarea O.G. nr.
2/2001, instanta de judecata trece la analizarea fondului cauzei, cu alte cuvinte, la analizarea
faptelor care s-au petrecut, in final formandu-si o opinie care duce fie la admiterea plangerii
formulate si deci la anularea procesului verbal contestat, fie la respingerea plangerii.

Un rol important in formarea aprecierilor instantei de judecata, il constituie probatoriul


administrat pe parcursul procesului. Pana recent, instantele de judecata considerau ca in
materie contraventionala sarcina probei revine contravenientului. Cu alte cuvinte, cel care
contesta un proces verbal de contraventie, trebuia sa vina cu dovezi in sprijinul sustinerilor
sale. Rationamentul instantelor de judecata avea la baza prevederile Codului civil, care
statueaza, in art. 1169, ca “cel ce face o propunere in faţa instanţei de judecată trebuie să o
dovedească”.

Pe cale de consecinta, procesul verbal de contraventie se bucura de o “prezumtie de


legalitate”, aceasta putand fi rasturnata doar de catre contravenient prin probele propuse.
Recurgandu-se insa la acest stereotip (“cel ce face o propunere în faţa instanţei de judecată
trebuie să o dovedească”), consideram ca s-au creat si situatii in care instantele de judecata si-
au “autodiminuat” rolul lor activ, atributie care le permite efectuarea de cercetari cu privire la
cauza respectiva in scopul aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari corecte.

De curand, aceasta problematica, a prezumtiei de legalitate a procesului verbal de


contraventie, a fost supusa atentiei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Este vorba de cauza
Anghel contra Romaniei, cauza in carte Curtea, prin hotararea din data de 4 octombrie 2007,
isi exprima in mod foarte clar punctul de vedere cu privire la acest aspect.

In speta mentionata, Curtea considera ca prezumtia de legalitate si de adevar a procesului


verbal de contraventie este o prezumtie “lipsita de rezonabilitate” si ca, astfel, ea violeaza art.
6 al Conventiei, respectiv dreptul la un proces echitabil. In opinia Curtii, modul in care
prezumtia de legalitate in materie contraventionala este perceputa de unele instante de
judecata din tarile europene, printre care si cele din Romania, echivaleaza cu o nerespectare a
prezumtiei de nevinovatie.

Se apreciaza ca “nerespectarea garantiilor fundamentale – printre care prezumtia de


nevinovatie – care protejeaza indivizii in fata posibilelor abuzuri ale autoritatilor, impune in
privinţa aceasta o problema pe baza art. 6 din Conventie”, incalcand dispozitiile acestuia.

Curtea mai constata faptul ca finalitatea art. 6 din Conventie nu este de a inlatura prezumtiile,
ca cea de legalitate, din materie contraventionala, ci de a determina statele ”sa includa aceste
prezumtii in limite rezonabile luand in calcul gravitatea mizei si pastrand dreptul la aparare”.

Aceste concluzii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt intr-o oarecare contradictie cu
rationamentul juridic bazat pe prezumtia de legalitate a procesului verbal de contraventie,
practicat de catre instantele romane. Insa, intrucat este vorba despre o hotarare a

8
3
Curtii Europene a Drepturilor Omului, instantele de judecata din Romania sunt nevoite sa tina
cont de prevederile sale si sa le puna in aplicare.

Astfel, in conditiile in care chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului pune sub semnul
intrebarii prezumtia de legalitate a procesului verbal de contraventie, teoretic, anularea acestor
acte in instanta devine mult mai usor de obtinut de catre contravenient. Practica judiciara in
domeniu din ultimul an confirma acest lucru.

Este de dorit ca rationamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului sa fie luat in considerare
de catre instantele de judecata si sa fie interpretat de acestea cu scopul pronuntarii unor
hotarari legale si corecte, acest lucru fiind, in primul rand, in interesul justitiabilului.

Exemple

1. Agentul constatator a constatat ca autoturismul a staţionat pe domeniul public fără a


deţine tichet sau abonament de parcare valabil şi s-a bazat doar pe prezumţia că
proprietarul acelui autoturism este şi utilizatorul lui. Or, în cursul procesului petentul a reuşit
să prezinte probe de natură a răsturna această prezumţie, din contractul de vânzare-cumpărare
coroborat cu declaraţia unui martor rezultând că petentul a înstrăinat şi predat

autovehiculul
anterior
constatării
faptei
contravenţionale.
întrucât legea nu
impune
drept condiţie ad
validitatem încheierea în

formă scrisă a contractului de vânzare-cumpărare a unui autovehicul şi nici înregistrarea


acestuia la autoritatea competentă, iar faţă de terţi dovada contractului se poate face prin orice
mijloc de probă, se poate concluziona că la data săvârşirii contravenţiei intimatul nu mai
deţinea în proprietate autoturismul.

Reţinând şi faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele
interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenţie în cadrul unei
proceduri care să respecte principiul contradictorialităţii şi pe baza probelor apreciate ca fiind
concludente şi suficiente, doar astfel fiind exclusă apariţia arbitrariului (cauza Neaţa c.
României), urmează că nu s-a dovedit că intimatul este persoana care a săvârşit fapta
contravenţională reţinută prin procesul verbal contestat.

2. A fost anulat verbal de contravenţie întrucât comportamentul petentei nu poate fi


considerat a se subsuma cazurilor ce fac posibilă angajarea răspunderii
contravenţionale, deoarece contestatoarea nu doar că avea un plan de pază avizat, dar şi
depusese, la data de 08.11.2011, documentaţia aferentă pentru obţinerea unui nou aviz,
obţinând de altfel la
8
4
data de 08.12.2011, acest aviz favorabil. în aceste condiţii, sancţionarea sa cu
amendă contravenţională la data de 27.11.2011 este nelegală, întrucât, pe de-
o parte, conduita petentei nu se încadrează în textele legale care prevăd
contravenţia reţinută, iar pe de altă parte, nu i se poate reţine petentei vreo
culpă în obţinerea noului aviz. De asemenea, se mai reţine că potrivit
principiului de drept care statuează că nicio persoană nu se poate prevala de
propria incorectitudine sau imoralitate (nemo auditur propriam turpitudinem
allegans), starea de fapt relevată în cauză denotă aceea că, în realitate,
aceeaşi instituţie care eliberează avizul, pe durata soluţionării cererii
petentului în acest sens, procedează la sancţionarea contravenţională a
acestuia din urmă

În mod legal s-a reţinut că martorii audiaţi nu prezintă suficiente


garanţii pentru a răsturna prezumţia de legalitate a procesului verbal de
contravenţie, Una din martore este angajata societăţii petente, iar celălalt
martor despre care se arată că era un prieten al familiei. Declaraţiile
martorilor au fost contradictorii, nerelevând cu certitudine o altă stare de fapt
decât cea stabilită de agentul constatator.

Agentul care a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei nu


a constatat personal fapta reţinută în sarcina petentului. procesul verbal
deconstatare a contravenţiei nu se poate bucura de prezumţia de legalitate şi
temeinicie, existând dubii serioase cu privire la existenţa faptei şi a vinovăţiei
petentului

Situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie este


rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a
constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca scop respectarea
legilor şi apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui
agent constatator dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi
temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor
personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în
lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu ar
corespunde realităţii. Aceste indicii trebuiesc furnizate şi dovedite de petenta-
recurentă care susţine netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la
o simplă afirmaţie a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conţinut atât
instituţia răspunderii contravenţionale cât şi puterea organelor abilitate
8
5
de lege de a acţiona în sensul respectării acesteia

6. Situaţiile in care, in temeiul jurisprudentei CEDO, sarcina probei in procedura


contravenţionala revine agentului constatator; în ce mod se interpretează prezumţia
de legalitate si temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ oficial cu caracter


jurisdicţional. In ceea ce priveşte forţa probantă a procesului verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, deşi nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuşi puterea
doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui
act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară.

Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în
procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege.
Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin
probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumţia de temeinicie de care
se bucură procesul verbal de contravenţie.

În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28
iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea
garantiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie, în domeniul
contraventional, precum si modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat
prezumtia de nevinovatie a petentului.X

Curtea a concluzionat in sensul ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 şi


suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzaţiei în materie
penală.Această calificare impune pentru instanţă obligaţia de a asigura în proces
funcţionarea efectivă a tuturor garanţiilor impuse de art. 6 din Convenţie, îndeosebi a
celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum şi
prezumţia de nevinovăţie care, fără a avea o valenţă absolută, este în strânsă legătură cu
prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a
faptei de către agentul constatator.

Asadar, Curtea nu înlătură prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura


contravenţională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de
nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal
de contraventie

.
8
6
Să ne reamintim...

Orice ramura de drept este calauzita de principii de drept.

Principiile fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare


care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind
trăsăturile legislaţiei contraventionale. La acestea se adauga si principiile care
guverneaza procedura cotraventionala imprumutate de la ramurile de drept
adiacente dreptului contraventional, asa cum este cazul prezumtiile de legalitate si
temeinicie si prezumtiei de nevinovatie.

M2.U3.6. Rezumat


Calea specifica de atac în materie contraventionala este plângerea. Ea este
considerata o cale de atac ordinara "apta de a fi utilizata împotriva tuturor
sanctiunilor contraventionale, indiferent de motivele invocate".

Plângerea este un mijloc procedural prin care persoanele interesate, în cazurile


admise de lege, ataca unele acte întocmite de organe ale statului, solicitând
organelor competente sa le anuleze ori sa le modifice.

Persoanele care au interes si care pot formula plangerea contraventionala sunt


contravenientul, si in masura in care se aplica si persoana vatamata si persoana a
caror bunuri au fost confiscate.

Plangerea se depune la judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita


contraventia.

Termenul de 15 zile în care poate fi formulată plângerea contravenţională este un


termen de decădere care începe să curgă de la două momente alternative
prevăzute de ordonanata şi anume, momentul înmânării, respectiv, momentul
comunicării procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a
sancţiunii.


Hotararea prin care s-a solutionat plangerea contraventionala poate fi atacata numai
cu apel.


Prezumtiile de legalitate si temeinicie si prezumtia de nevinovatie guverneaza si
influenteaza desfasurarea procedurii contraventionale.
87
Temă de control

Alegeţi un domeniu de reglementare si in cadrul acestuia realizaţi urmatoarele


sarcini:

Identificati zvoarele de drept fomale, functie de emitenti.

Identificati - imaginati posibile izvoare de drept material.

Exemplificati aplicarea principiilor de drept contraventional.

Identificati elementele contraventiei in cazurile prevazute de Legea 171 din 2010,


actualizata, la CAPITOLUL III Amenajarea pădurilor, art. 5 si 6, care prevad
urmatoarele:

Art. 5. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 1.000


lei până la 5.000 lei următoarele fapte:

nerespectarea normelor tehnice de amenajare a pădurilor la culegerea datelor din


teren, care determină modificarea măsurilor de gospodărire a pădurilor;

depăşirea posibilităţii stabilite de amenajamentele silvice în alte condiţii decât


cele prevăzute de lege; sancţiunea se aplică şefului ocolului silvic.

Art. 6. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la

lei până la 1.000 lei următoarele fapte:

necompletarea, anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor anului pentru


care se face raportarea, a tuturor evidenţelor prevăzute în amenajamentul silvic;
sancţiunea se aplică şefului ocolului silvic;

nerespectarea de către şeful de proiect a prevederilor consemnate în şedinţa de


preavizare a soluţiilor tehnice consemnate în procesul-verbal de stabilire a
soluţiilor tehnice pentru amenajament de către echipa de teren, organizată pentru
un ocol silvic sau pentru un proprietar;

nematerializarea şi/sau neîntreţinerea semnelor amenajistice;

mutarea semnelor amenajistice.


88