Optică Lucrări practice de laborator

9.3 Studiul microscopului. Măsurători dimensionale cu microscopul.

Determinarea indicelui de refracţie

Introducere

Descrierea microscopului:
Microscopul este un instrument optic alcătuit din două sisteme optice -
obiectivul şi ocularul - care formează imagini virtuale mărite pentru obiectele
mici, permiţând distingerea unor detalii ce nu se pot vedea cu ochiul liber.
Principiul de funcţionare al microscopului - formarea de imagini cu acest
instrument - este prezentat în figura 1.
Dacă distanţele focale ale obiectivului şi ocularului sunt f1 şi respectiv f2, dis -
tanţa focală a microscopului ( f) va fi:

f 1 $f 2
f ∆
, (1)

∆ fiind distanţa dintre focarele interioare ale celor două sisteme optice ce
alcătuiesc microscopul (vezi fig.1). Această distanţă focală a microscopului
poate fi foarte mică şi, ca urmare, puterea acestuia P (= 1/f ) poate fi foarte
mare.
Cea mai mică distanţă dintre două puncte (puncte care pot fi observate
separat prin microscop) o vom nota η şi poate fi calculată cu ajutorul relaţiei:

η ß u,
2$n$sin (2)

undeλ este lungimea de undă a luminii folosite;

n indicele de refracţie al mediului ce separă obiectul de obiectiv;
2u deschiderea obiectivului (unghiul dintre razele extreme care merg de la
obiect la marginile obiectivului.
Factorul (n · sin u) se numeşte apertura obiectivului. (Ca un exemplu, dacă vom
considera n = 1, sin u = 1 şi λ = 5500Å vom obţine o minimă distanţă detectabilă
  3·10-7m.)

f2 Ocular.
f1 Obiectiv 

A
F' F|2 A' F"
2|
| |1
B F
1
A" u"u'

B'

B" Fig.1

1
Opti Microscop

Raportul 1/η, numită putere de rezoluţie, poate Ocular

creşte de 1,5 ori când creşte n, folosindu-se aşa
numitul sistem de imersie (ulei de cedru), acesta
având indicele de refracţie apropiat de cel al sticlei
Obiectiv
obiectivului. Folosindu-se lumină ultravioletă
(lungimea de undă λ foarte mică), se pot distinge
puncte foarte apropiate, ajungându-se la un η de
aproximativ 0,1µm .

Grosismentul: Fig.1'
O altă caracteristică importantă a microscopului este grosismentul. Această
mărime poate fi exprimată prin raportul tangentei unghiului sub care se vede
obiectul prin microscop la tangenta unghiului sub care acesta se vede cu ochiul
liber de la distanţa de 25cm (distanţa minimă de vedere distinctă pentru ochiul
normal). Privind figura 1 şi figura 2, obţinem:

B
u
A

Fig.2

∏
G tgu
t
; (3)

Deoarece ochiul este practic lipit de ocular:

∏∏ ∏∏
A B
tgu ∏ { tgu ∏∏ l  Af2∏∏∆
B ∏∏ (4)
f 2 F1 ∏
şi
tgu  AB
. (5)
6

A ∏∏ B ∏∏ ∙ 6
l (6)
G ∆$6
AB f2∆ f1$f2

Dacă în realitate   f2+, grosismentul poate fi aproximat ca raportul dintre

mărimea obiectului văzut prin microscop şi obiectul propriu zis, privit cu ochiul
liber de la distanţa minimă de vedere distinctă δ = 0,25m, adică:

A ∏∏ B ∏∏
G AB (6')

Măsurarea dimensiunilor unui obiect mic cu ajutorul microscopului:

Pentru măsurarea în practică a dimensiunile obiectelor privite la microscop se
folosesc micrometrele. Aceste accesorii sunt de două tipuri:

2
Opti Microscop

1.micrometrul ocular, care se adaptează la ocular; este format dintr-o lamă

rotundă din sticlă ce are în centru un segment de 1 cm divizat în 100 de părţi
egale (o diviziune este echivalentă cu o zecime de milimetru).
2.micrometrul obiectiv, care se pune pe măsuţa microscopului, în faţa
obiectivului; este format dintr-o lamă dreptunghiulară de sticlă, ce are în centru
o scală micrometrică, respectiv un segment de 1 mm împărţit în 100 de părţi
egale (fiecărei diviziuni îi corespunde o sutime de milimetru), încadrat într-un
cerc de 100 de milimetri pentru reperare şi centrare.
Dacă peste M diviziuni de pe micrometrul ocular se suprapun N diviziuni de
pe micrometrul obiectiv, atunci valoarea unei diviziuni de pe micrometrul ocular
corespunde valorii:
A  N (mm), (7)
100

dacă micrometrul obiectiv este divizat în sutimi de milimetru.

Cunoscând valoarea unei diviziuni de pe micrometrul ocular (A) se va putea
determina dimensiunea liniară a unui obiect, înmulţind numărul de diviziuni care
se suprapun peste obiectul privit, cu lungimea unei diviziuni.

Calcularea indicelui de refracţie al unei lamele transparente cu feţe plan-

paralele:
Considerăm un punct A1 situat pe faţa inferioară a unei lame cu feţe plan -
paralele, ca în figura 3. Privit de sus prin lamă, punctul luminos A1 apare mai
aproape de observator ca în realitate.

i2
n0=1
D I

l n
A2
i1
d
A1
Fig.3

Să considerăm două raze de lumină ce pleacă din A1. Ele vor conduce la o
imagine virtuală A2 la intersecţia razelor refractate. Prin calcule simple, rezultă:

ID = A1I . sin i1= A2I . sin i2; (8)

dar:
sin i2
sin i1  n, (9)
deci:
A1I
n . (10)
A

3
Opti Microscop

Pentru unghiuri de incidenţă mici, deci raze aproape normale pe suprafaţa

lamelei (ochiul priveşte de la o distanţă mare faţă de dimensiunile lamelei),
putem face aproximaţiile: A1I  A1D = l şi A2I  A2D = l - d. Deci relaţia (9) se
rescrie:

n l
, (10')
l

unde d este deplasarea imaginii faţă de obiect iar l este grosimea lamelei.
Mărimile care apar în formula (10') se pot determina cu ajutorul şurubului
micrometric al microscopului.

Scopul lucrării:
Ne propunem determinarea grosismentului unui microscop din laborator,
determinarea dimensiunii obiectelor văzute prin cele cinci oculare ale acestuia
folosind micrometrele auxiliare, precum şi determinarea indicelui de refracţie al
unei lamele cu feţe plan - paralele.

Modul de lucru

Determinarea grosismentului microscopului:

În prima parte a lucrării ne propunem măsurarea grosismentului
microscopului din laborator. Pentru aceasta, se fixează micrometrul obiectiv pe
platina (suportul) microscopului cu ajutorul celor două clame de prindere.
Pentru a pune la punct microscopul se procedează astfel:
• se coboară tubul microscopic manevrând roata mare neagră până când
obiectivul ajunge în imediata apropiere (tangent) la micrometrul obiectiv;
• se priveşte prin ocular şi se ridică apoi tubul microscopic, prin rotirea lentă a
aceleiaşi roţi, până ce imaginea se vede foarte clar;
• lateral faţă de microscop se aşează o riglă milimetrică, la distanţa minimă de
vedere clară (aproximativ 25cm), în poziţie orizontală, cât mai paralelă cu
diviziunile micrometrului ocular;
• dacă, suprapunând imaginile, la p diviziuni de pe micrometrul obiectiv
corespund q diviziuni de pe rigla milimetrică, şi ţinând cont că micrometrul
ocular este divizat în sutimi de milimetru, cu ajutorul formulei (6') putem scrie:
q
G p/100  q
p$ 100. (11)

Se va determina grosismentul corespunzător fiecărui obiectiv al

microscopului, repetând operaţiunile enunţate pentru fiecare obiectiv în parte.
Fiecare student din subgrupă va face câte o determinare de verificare.
Rezultatele se trec în tabelul 1.

4
Opti Microscop

Tab.1
Nr. det. Obiectivul p q G G
1
2 4
3
1
2 10
3
1
2 20
3
1
2 40
3

Etalonarea micrometrului ocular. Măsurarea dimensiunilor unui obiect

mic:
Având micrometrul obiectiv pe platina microscopului se introduce
micrometrul ocular într-unul din tuburile ocularului. Se va prinde imaginea
micrometrului obiectiv cu ajutorul unuia dintre obiectivele microscopului şi se
va roti micrometrul ocular până când diviziunile micrometrului ocular ajung
paralele cu cele ale micrometrului obiectiv. Dacă M diviziuni de pe micrometrul
ocular se suprapun cu N diviziuni de pe micrometrul obiectiv, atunci valoarea
unei diviziuni de pe micrometrul ocular va putea fi calculată cu formula (7).
Fiecare student din subgrupă va repeta procedeul pentru un ocular diferit. Se
va întocmi tabelul:
Tab.2
Obiectivul M N A
4
10
20
40

Cunoscând valoarea unei diviziuni de pe micrometrul ocular (A) se va putea

determina dimensiunea liniară a unui obiect mic.
Noi vom măsura viteza de creştere a cristalelor. Pentru aceasta, vom întinde
pe plăcuţa de sticlă (port obiect) o picătură de sare (CuSO4 sau KCl) sub forma
unui strat subţire. Prin evaporarea solventului din soluţie se depun cristale. Se
reglează distanţa focală a microscopului pentru a obţine o imagine clară. Se
potriveşte scara micrometrului ocular pe una din direcţiile cristalului şi se dă în
acelaşi timp drumul la cronometru. Se lasă un timp, după care se opreşte
cronometrul şi se notează noua dimensiune a cristalului. Cunoscând diviziunile

5
Opti Microscop

cu care a crescut faţa cristalului şi timpul în care a avut loc această creştere, se
va calcula viteza de creştere a cristalului în direcţia aleasă. Se completează
tabelul:

Tab.3
Nr.det. A(µm) t(sec.) Nr. de diviziuni (t) d(µm) v(µm/ sec)
1
2
3
4
5

Determinarea indicelui de refracţie al unei lamele cu feţe plan paralele:

Considerăm punctul A1 situat pe faţa inferioară a unei lame cu feţe plan
paralele (vezi fig.3).
P3
l-d
P
2
d
P1

D A2
A1
l L2
d
L1

Fig.4

Vom folosi microscopul pentru a determina mărimile l şi d în cazul unei

lamele de sticlă. Metodica este următoarea (vezi figura 4):
ˆse pune la minim şurubul micrometric al microscopului;
ˆse aşează pe măsuţa microscopului o lamelă de sticlă (L1) şi se pune la punct
cu microscopul imaginea punctului A1 (pictat în albastru pe suprafaţa superioară
a acesteia). Se citeşte pe şurubul micrometric poziţia obiectului, în acest caz
(P1);
ˆaşezăm lamela L2 al cărei indice vrem să-l determinăm. Se ridică tubul
obiectivului prin rotirea şurubului micrometric, numărându-se totodată de câte
ori acesta trece prin poziţia de zero, până ce imaginea punctului A1 se vede clar
din nou. Poziţia acestei imagini este notată cu P2. Se înregistrează
diviziunile corespunzătoare de pe şurubul micrometric;
ˆse continuă ridicarea tubului microscopului până ce apare clar imaginea unui
punct arbitrar ales de pe faţa superioară a lamelei L2 (D pictat cu roşu). Fie P3
poziţia acesteia pe scala gradată.
Cu ajutorul formulei (10) indicele de refracţie se calculează simplu astfel:

6
Opti Microscop

l P3P1
n ld
 . (12)
P3 2
Rezultatele se trec în tabelul 4:

Tab.4
Nr. det. P1(div.) P2(div.) P3(div.) n n
1
2
3
4