Unitatea de învățare 8

CONTUL DE PROFIT SAU PIERDERE ––

IMAGINEA PERFORMANȚEI FINANCIARE

CUPRINS

Obiectivele unității de învățare . . . . . 1

8.1. Înțelegerea utilității și limitelor contului de profit sau pierdere 1

Test autoevaluare secțiunea 8.1. . . . . . 2

8.2. Structura și conținutul contului de profit sau pierdere . 3

Test autoevaluare secțiunea 8.2. . . . . . 10

8.3 Elaborarea contului de profit sau pierdere. . . . 11

Test autoevaluare secțiunea 8.3. . . . . . 17

Răspunsuri teste autoevaluare . . . . . 18

Lucrare de verificare 8 . . . . . . 18

Rezumat . . . . . . . . 18

Bibliografie . . . . . . . 19
 După parcurgerea acestei unități de învățare, vei fi capabil:
 Să cunoști utilitatea contului de rezultate, ca și
componentă a setului de situații financiare anuale
 Să cunoști elementele de venituri și cheltuieli care
intră în componența rezultatului exercițiului
OBIECTIVE  Să cunoști modul de construire a rezultatului
exercițiului


8.1. Înțelegerea utilității și limitelor contului de profit sau

pierdere
Contul de profit sau pierdere este structura situațiilor financiare care are menirea
de a prezenta performanțele generate de activitatea entităților economice. Prima întrebare
pe care oricine o oare în minte când discută cu privire la o companie este dacă aceasta
este profitabilă și dacă da, cât de mare este profitul.
Contul de profit sau pierdere îi ajută pe utilizatorii situațiilor financiare să
evalueze viitoarele fluxuri de numerar de care entitatea urmează să beneficieze. Astfel,
actionarii, posibilii investitori, creditorii întreprinderii sau alti utilizatori pot evalua
performanțele înregistrate de entitate în exercițiile financiare anterioare printr-o
examinare atentă a diferitelor categorii de venituri si cheltuieli înregistrate în acea
perioadă. În plus, pe lângă analiza performanței entității prin prisma propriei performanțe,
se pot realiza comparații între intreprindere și potențialii săi competitori pentru a evalua
performanța acesteia raportat și la industria în care activează.
Pe lângă analiza istorică a entității, informațiile din contul de profit sau pierdere
pot fi utlizate în previzionarea performanțelor viitoare ale entităților economice, prin
identificarea unui trend de evoluție al performanței financiare care, prin coroborare cu
alte informații relevante precum planurile de viitor ale societății sau previziunile
macroeconomice pot furniza informații relevante utilizatorului de informație.

1
 Informațiile din contul de profit sau pierdere au însă și limitele lor.
Comparabilitatea lor inter-entități este de multe ori împiedicată de politicile contabile
adoptate de entitatea raportoare. Astfel, unele entități pot înregistra într-un exercițiu
financiar o cheltuială mai mare cu amortizarea activelor sale dacă va folosi o metodă de
amortizare de tip accelerat sau degresiv, față de o altă companie care va utiliza pentru
amortizarea activelor sale metoda liniară. În aceste cazuri este ca și cum am compara
mere cu pere. Acelasi impact limitativ il au si estimarile contabile.
În altă ordine de idei estimările contabile realizate prin aplicarea raționamentului
profesional pot avea efecte semnificative asupra volumului cheltuielilor și veniturilor
raportate în situațiile financiare. Astfel estimarea unei durate de viață mai mici sau mai
mari pentru un activ determină o cheltuială cu amortizarea invers proporțională, ceea ce
în cazul a două entități economice distincte poate determina rezultate diferite. De
asemenea, în cazul creanțelor incerte aplicarea raționamentului profesional poate
determina un volum diferit al cheltuielilor cu ajustările pentru deprecierea creanțelor
înregistrate în contabilitate.
Aceste elemente limitative pot fi parțial combătute daca utilizatorul citește
informația în coroborare cu restul informațiilor din situațiile financiare, în special cu
notele la situațiile financiare care ar trebui să prezinte în detaliu politicile contabile
adoptate și raționamentele utilizate pentru estimările contabile.

Test de autoevaluare secțiunea 8.1

1. Contul de profit sau pierdere îi ajută pe utilizatorii situațiilor financiare să

evalueze:
a) viitoarele fluxuri de numerar ale entității
b) viitoarele datorii ale entității
c) viitorii acționari ai entității

2
 2. În contul de profit și pierdere, posibilii investitori, creditorii întreprinderii sau alți
utilizatori pot evalua:
a) poziția financiară a entității
b) performanțele entității
c) modificările poziției financiare a entității

3. Comparabilitatea contului de profit sau pierdere inter-entități este de multe ori

împiedicată de:
a) nivelul diferit al profitului entităților
b) nivelul diferit al pierderii entităților
c) politicile contabile diferite ale entităților

8.2. Structura și conținutul contului de profit sau pierdere

Contul de profit sau pierdere concentrează toate cheltuielile și veniturile realizate
de o entitate economică pe parcursul unui an. Sumele raportate în această structură a
situațiilor financiare se referă la valori cumulate pe întregul an, de la 1 ianuarie și până la
31 decembrie. De aceea în completarea sa se preiau rulajele cumulate aferente tuturor
conturilor de venituri si cheltuieli curente din balanța de verificare.
Contul de profit şi pierdere cuprinde veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate
după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale
datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din contribuţii ale acţionarilor. În categoria venituri se includ atât sumele sau
valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile
din orice alte surse.
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori

3
creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele
decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Prezentarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor în contul de profit sau pierdere
se face distinct, după natura acestor elemente pe cele trei activități: activitatea de
exploatare, activitatea financiară și activitatea extraordinară. Rezultatele generate de
activitatea de exploatare și activitatea financiară formează ceea ce denumim rezultatul
activității curente. Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca
parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
Veniturile din activităţile curente ale entităților economice se pot regăsi sub diferite
denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende primite, redevenţe, chirii.
Având în vedere aceste considerente, structura Contului de profit sau pierdere
poate fi sumarizată astfel:

1. Venituri din exploatare Venituri și cheltuieli realizate din activități parte

2. Cheltuieli din exploatare integrantă a obiectului de activitate
3. Rezultatul din exploatare = 1-2 profit/pierdere din exploatare
4. Venituri financiare Venituri și cheltuieli generate de plasarea
resurselor financiare în exces sau de atragerea
5. Cheltuieli financiare
surselor de finanțare
6. Rezultatul financiar (profit/pierdere) = 4-5 profit/pierdere financiar(ă)
7. Rezultat curent = 3+6 profit/pierdere curent(ă)
8. Venituri extraordinare Venituri și cheltuieli generate de tranzacții care
nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent
9. Cheltuieli extraordinare
sau regulat
10. Rezultatul extraordinar (profit/pierdere) = 8-9 profit/pierdere extraordinar(ă)
11. Rezultatul brut = 7 +10 profit/pierdere brut(ă)
12. Impozit pe profit
13. Rezultatul net (profit/pierdere) = 11-12 profit/pierdere net(ă)

Rezultatul din exploatare

Prima categorie prezentată în contul de profit și pierdere sunt veniturile și
cheltuielile de exploatare.
În cadrul veniturilor din exploatare, cel mai important element este cifra de
afaceri netă care se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri,
executările de lucrări şi prestările de servicii, mai puţin reducerile comerciale acordate
clienţilor. Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul
contractelor de agent, comision sau mandat comercial nu reprezintă venit din activitatea

4
de exploatare. În această situaţie, veniturile din activitatea de exploatare sunt reprezentate
de comisioanele cuvenite.
Aceste categorii de venituri care sunt cumulate in cifra de afaceri reprezintă de
fapt esența activității entității, scopul pentru care aceasta a fost constituită.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitateade exploatare, dar nu diferă ca natură de veniturile din această
activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea
netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul “Alte venituri din exploatare”.

Veniturile din exploatare cuprind:

a) venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, executări de lucrări şi prestări de
servicii. În această categorie se includ şi veniturile realizate din vânzarea de locuinţe de
către entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de locuinţe.
Veniturile se recunosc la valoarea integrală, inclusiv în cazul în care entitatea
practică programe de fidelizare a clienţilor. În acest caz, pentru contravaloarea punctelor
cadou acordate clienţilor ca parte a unei tranzacţii de vânzare de bunuri, prestare de
servicii sau a altor forme similare de stimulare, şi care pot fi folosite în viitor de client
pentru a obţine bunuri sau servicii gratuite sau la preţ redus, sub rezerva îndeplinirii unor
eventuale condiţii suplimentare, entitatea înregistrează în contabilitate un provizion;
b) venituri aferente costului producţiei, lucrărilor şi serviciilor, reprezentând
variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie
efectiv a stocurilor de produse, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie de la sfârşitul
perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor, lucrărilor şi serviciilor în curs de
execuţie, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
c) venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de
entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;
d) venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea
diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care
beneficiază entitatea;

5
 e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe
recuperate, penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii,
precum şi alte venituri din exploatare.
Venituri din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura
efectuării acestora. Acelaşi tratament se aplică şi pentru veniturile din lucrări executate.
Stadiul de execuţie al lucrării se determină pe bază de situaţii de lucrări care însoţesc
facturile, procese-verbale de recepţie sau alte documente care atestă stadiul realizării şi
recepţia serviciilor prestate.
În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului
de recepţie semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit
obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.
Contravaloarea lucrărilor nerecepţionate de beneficiar până la sfârşitul perioadei
se evidenţiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de execuţie", pe seama contului 712
"Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie".
O activitate specifică este prestarea de servicii ca urmare a derulării contractelor
de mandat sau de comision.
Potrivit reglementărilor contabile, sumele colectate de o entitate în numele unor
terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de agent, comision sau mandat comercial
încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea curentă chiar dacă din punct de
vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acţionează în nume propriu sunt
considerate cumpărători revânzători. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă
sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
Veniturile aferente costului producţiei, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie
pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta
faptul că fie producţia a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus
nivelul stocurilor.
Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse se înscriu, alături de celelalte
venituri, în contul de profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold
debitor).
Venituri din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor
către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract,

6
care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care
decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o,
în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai
deţine controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate
către entitate; şi
e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
O promisiune de vânzare nu trebuie să genereze contabilizarea de venituri.
Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că
livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt
livrate de consignatar clienţilor săi.
Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se
consideră că transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de
către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformităţii sunt bunurile
oferite de furnizor clienţilor, aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze fie, să le
returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un
contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiţionată de obţinerea
de rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potenţial, testare ce are scopul
de a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere
sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura acestora.
Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în
cazul în care nu se mai justifică menţinerea acestora, are loc realizarea riscului sau
cheltuiala devine exigibilă.

7
 Cheltuielile de exploatare ale entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit
pentru:
- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază
entitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
Cheltuielile efectuate de entităţi pentru realizarea instalaţiilor în vederea asigurării
utilităţilor (apă, energie electrică, gaze) necesare funcţionării se înregistrează în funcţie
de natura acestora, pe cheltuieli ale perioadei, atunci când în contractele încheiate cu
furnizorii de utilităţi este prevăzut că acestea urmează să treacă în proprietatea
prestatorului servicului sau lucrării respective.
În toate cazurile se vor avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate
între părţi.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca
urmare a desfăşurării activităţii de exploatare a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de
alte tipuri de cheltuieli. În contul de profit şi pierdere, pierderile sunt prezentate, de
regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente, la elementul “Alte cheltuieli de
exploatare”.
În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea,
provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare
reflectate. Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.
Cheltuielile de exploatare cuprind:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al
obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor
nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei
consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al
ambalajelor;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte
servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de

8
 protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări,
detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii
bancare şi altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte
cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi;
despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii, sponsorizări şi alte cheltuieli
similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital, creanţe
prescrise potrivit legii etc.);
Veniturile financiare conțin în structura lor:
a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiţii pe termen scurt;
c) venituri din creanţe imobilizate;
d) venituri din investiţii financiare cedate;
e) venituri din diferenţe de curs valutar;
f) venituri din dobânzi;
g) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
h) alte venituri financiare.
Venituri din dobânzi, redevenţe şi dividende se recunosc astfel:
a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării
venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
b) redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform
contractului;
c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le
încasa.
Cheltuielile financiare se referă la: pierderi din creanţe legate de participaţii;
cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar;
dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din
creanţe de natură financiară şi altele.
Elementele aferente activității extraordinare sunt reprezentate de veniturile sau
cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt clar diferite de activităţile

9
curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat,
de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
Veniturile extraordinare se referă la veniturile înregistrate ca urmare a
despăgubirilor primite de la societățile de asigurări ca urmare a unor distrugeri din
calamități, sau la despăgubirile primite ca urmare a expropierilor efectuate de guvern.
Cheltuielile extraordinare se referă la cheltuielile generate de calamităţi şi alte
evenimente extraordinare.

Test de autoevaluare secțiunea 8.2

1. O condiție obligatorie de recunoaștere a veniturilor din vânzarea bunurilor este:

a) plata a fost efectuată
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în
mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine
controlul efectiv asupra lor
c) ambele variante de mai sus sunt corecte

2. Valoarea raportată în contul de profit și pierdere a veniturilor sau cheltuielilor se

referă la:
a) soldul de la 31 decembrie
b) rulajul lunii decembrie
c) rulajul cumulat, aferent întregului an

3. În structura veniturilor fnanciare sunt incluse:

a) venituri din diferenţe de curs valutar
b) venituri din subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț
c) venituri din vânzarea mărfurilor

10
 8.3 Elaborarea contului de profit sau pierdere
Pentru elaborarea contului de profit sau pierdere se vor utiliza doar veniturile și
cheltuielile aferente exercițiului curent, evidențiate în conturile din clasa 6 ”Cheltuieli”
respectiv clasa 7 ”Venituri”. Astfel din balanța de verificare se vor prelua rulajele anuale
cumulate, care reflectă întregul volum de venituri și cheltuieli curente înregistrate în
exercițiul financiar respectiv.
Celelalte conturi a căror denumire este legată de venituri sau cheltuieli precum
201 ”Cheltuieli de constituire”, 203 ”Cheltuieli de dezvoltare”, 471 ”Cheltuieli în avans”
sau 472 ”Venituri în avans” nu reprezintă cheltuieli/venituri aferente doar exercițiului
curent și nu sunt luate în calculul determinării rezultatului exercițiului. Dacă primele
două exemple (conturile 201 și 203) se referă la cheltuieli imobilizate pe mai mulți ani,
care se vor include eșalonat în rezultatele exercițiilor viitoare prin intermediul cheltuielor
cu amortizarea lor, în ultimele două cazuri (conturile 471 și 472) este vorba de
cheltuieli/venituri plătite în avans care în exercițiile viitoare vor deveni cheltuieli curente,
contravaloarea lor transferându-se în conturile din clasa6/clasa7, urmând să intre astfel în
calculul rezultatului financiar aferent acelor exerciții.
Conturile sintetice de venituri şi de cheltuieli reflectate în contabilitatea entităților
economice se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse de
anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale entităţii.
Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se
contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de
asociere. La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi
se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în
contabilitatea proprie.
Societatea comercială care conduce evidenţa asocierii în participaţie ţine evidenţă
şi întocmeşte balanţă de verificare distincte de cele corespunzătoare activităţii proprii.
Prezentarea informațiilor privind veniturile, cheltuielile în Contul de profit sau
pierdere se face după natura lor detrminându-se rezultatele pe cele trei activități ale

11
entităților economice: rezultatul din exploatare, rezultatul financiar și rezultatul
extraordinar.

Determinarea rezultatului din exploatare (profit sau pierdere)

Rezultatul din exploatare reprezintă profitul sau pierderea degajată în urma
realizării activității de producție, prestări servicii sau distribuție. El se determină ca
diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile de exploatare.
Primul indicator publicat în contul de profit sau pierdere este cifra de afaceri netă.
Acesta se calculează prin adunarea elementelor de venit generate de obiectul de activitate
al întreprinderii precum veniturile din producția vândută (conturile 701, 702, 703, 704,
705, 706, 708), venituri din vânzarea mărfurilor (contul 707) și venituri din subvenții de
exploatare aferente cifrei de afaceri nete (contul 7411) din care se deduc reducerile
comerciale pe care societatea le-a acordat altor entități (contul 709).
În afara acestui indicator, în sfera veniturilor din exploatare mai intră venituri
aferente costului producției în curs de execuție (conturile 711, 712), producția realizată
de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată (conturile 721, 722) și alte
venituri realizate din exploatare (conturile 758, 7417, 7815).
În ceea ce privește cheltuielile de exploatare regula generală de elaborare a
contului de profit sau pierdere (denumit și Situația veniturilor și cheltuielilor) prevedere
raportarea acestora în situațiile financiare la valoarea netă (valoarea brută a cheltuielilor
din care se deduc veniturile aferente subvențiilor primite pentru elementele respective).
Astfel în cazul cheltuielilor cu stocurile, cu personalul sau cu prestațiile externe
raportarea acestora în situațiile financiare se face la valoarea din conturile respective din
care se scad veniturile obținute din subvenții pentru acele elemente (ex. cheltuielilor cu
materii prime și materiale consumabile a căror valoare ia în calcul cheltuielile brute
acumulate în conturile 601, 602, din care se scad veniturile obținute din subvenții pentru
materii prime și materiale consumabile – 7412)

12
 1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 + 03 – 04 + 05 +06) 01
Producţia vândută (ct. 701 + 702 + 703 + 704 + 705 + 706 + 708) 02
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 03
Reduceri comerciale acordate (ct. 709) 04
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror obiect 05
principal de activitate îl constituie leasingul (ct. 766*)
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete 06
(ct. 7411)
2. Venituri aferente costurilor Sold C 07
producției în curs de execuție (ct. Sold D 08
711 + 712)
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi 09
capitalizată (ct. 721 + 722)
4. Alte venituri din exploatare (ct. 758 + 7417+ 7815) 10
- Din care venituri din fondul comercial negativ 11
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL (rd. 01 + 07 - 08 + 09 + 10) 12
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile (ct. 601 13
+602-7412)
Alte cheltuieli material (ct. 603 + 604 + 606 + 608) 14
b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă) (ct. 605-7413) 15
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 16
Reduceri comerciale primite (ct. 609) 17
6. Cheltuieli cu personalul (rd. 19+20), din care: 18
a) Salarii şi indemnizaţii29 (ct. 641+642-7414) 19
b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645-7415) 20
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi 21
necorporale (rd. 22 - 23)
a.1) Cheltuieli (ct. 6811 +6813) 22
a.2) Venituri30 (ct. 7813) 23
b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd. 25 - 26) 24
b.1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814) 25
b.2) Venituri (ct. 754 + 7814) 26
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 28 la 31) 27
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct. 611 +612 + 613 + 28
614 + 621 +622 + 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628 - 7416)
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 29
635)
8.3. Alte cheltuieli (ct.652 + 658) 30
Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile 31
al căror obiect principal de activitate îl constituie leasingul (ct.
666*)
Ajustări privind provizioanele (rd. 33-34) 32
- Cheltuieli (ct. 6812) 33
- Venituri (ct. 7812) 34
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL (rd. 13 la 16 – 17 + 18 + 35
21 +24 + 27+ 32)
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE

13
 Pe lângă aceste cheltuieli mai sunt prezentate cheltuielile cu impozite și taxe care
se raportează la valoarea brută din contul 635 și cheltuielile cu ajustările pentru
depreciere și provizioanele (conturile 6811, 6812, 6813). Dacă activitatea entității
economice presupune anularea sau diminuarea unor ajustări pentru depreciere sau
provizioane atunci veniturile generate de acestea se vor raporta în contul de profit sau
pierdere tot în categoria cheltuieli de exploatare dar cu semnul ”-”. Un caz particular
prezintă cheltuielile/venituri cu dobânzile (contul 666/766). Aceste cheltuieli/venituri se
raportează în sfera activităților din exploatare doar dacă avem de-a face cu o companie
de leasing pentru care dobânzile de plătit sau de încasat se încriu în obiectul de
activitate. În celelalte cazuri ele sunt considerate venituri/cheltuieli financiare.

Determinarea rezultatului financiar (profit sau pierdere)

Rezultatul financiar reprezintă profitul sau pierderea degajată în urma realizării
activității financiare presupuse de obținerea unor finanțări cu titlu oneros precum bănci
sau alte instituții financiare (grupa 66 ”Cheltuieli financiare”) sau de plasarea unor
excendente de trezorerie în diverse instrumente financiare generatoare de venit precum
acțiuni, obligațiuni, titluri de stat, depozite în conturi bancare etc. (grupa 76 ”Venituri
financiare”). El se determină ca diferență între veniturile financiare și cheltuielile
financiare.
9. Venituri din interese de participare (ct. 7611 +7613) 38
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 39

10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din 40
activele imobilizate (ct. 763)
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 41
11. Venituri din dobânzi (ct. 766*) 42
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 43
Alte venituri financiare (ct. 762 + 764 + 765 + 767 + 768) 44
VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd. 38 + 40 + 42 + 44) 45
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile 46
deţinute ca active circulante (rd.47-48)
- Cheltuieli (ct. 686) 47
- Venituri (ct. 786) 48
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666*-7418) 49
- din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate 50
Alte cheltuieli financiare (ct. 663 + 664 + 665 + 667 + 668) 51
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL (rd. 46+ 49+ 51) 52
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):

14
 Principalul element raportat în categoria veniturilor financiare sunt veniturile din
dobânzi și asimilate acestora (contul 766) obținute de entități ca urmare sumelor de bani
plasate în conturile bancare (curente sau la termen) sau împrumuturi acordate altor
entități cărora li se percepe dobândă (conturile 763 și 768).
Tot în această categorie se integrează și veniturile obținute din randamentul
degajat de plasamentele în instrumente financiare sub forma unor dividende (conturile
761 și762) sau veniturile generate de modificarea cursului de schimb (în favoarea entității
care face raportarea) între moneda națională și moneda de derulare a tranzacției (contul
765). Dacă la un moment dat entitatea decide să dezinvestească din plasamentele
financiare în care a investit anterior, această operațiune poate aduce venituri din
investițiile financiare cedate (contul 764), care sunt raportate de asemenea în categoria
venituri financiare.
De asemenea derularea unor contracte comerciale poate presupune și aplicarea
unor clauze care să permită entității obținerea unor reduceri financiare (sconturi) de la
furnizori sau creditori pentru plata în avans față de termenul prevăzut în contract.
Veniturile generate de sconturile obținute în acest fel și reflectate în contul 767 sunt de
natură financiară și se raportează ca atare în Contul de profit sau pierdere în această
categorie.
În ceea ce privește raportarea cheltuielilor financiare în contul de profit sau
pierdere această se realizează în oglindă cu veniturile financiare. Principalul element
raportat în categoria cheltuielilor financiare sunt cheltuielile privind dobânzile și
asimilate acestora (contul 666, 668) aferente finanțărilor obținute de entitate de la bănci,
societăți de leasing, acționari/asociați pentru resursele financiare puse la dispoziție.
Tot în această categorie se integrează și cheltuielile generate de modificarea
cursului de schimb (în defavoarea entității care face raportarea) între moneda națională și
moneda străină de derulare a tranzacției (contul 665). Dacă la un moment dat entitatea
decide să dezinvestească din plasamentele financiare în care a investit anterior, această
operațiune poate aduce cheltuieli din investițiile financiare cedate (contul 664) astfel:
o valoarea diferenței nefavorabile dintre valoarea contabilă și prețul de
cesiune, în cazul investițiilor financiare pe termen scurt;

15
 o valoarea contabilă a imobilizărilor financiare pe termen lung scoase din
activ
De asemenea derularea unor contracte comerciale poate presupune și aplicarea
unor clauze care să presupună acordarea de către entitate a unor reduceri financiare
(sconturi) pentru clienții săi pentru plata în avans față de termenul prevăzut în contract.
Cheltuielile generate de sconturile acordate în acest fel și reflectate în contul 667 sunt de
natură financiară și se raportează ca atare în Contul de profit sau pierdere în această
categorie.
În categoria cheltuieli financiare se pot raporta și pierderile generate de
imposibilitatea recuperării unor creanțe imobilizate (împrumuturi acordate pe termen
lung, depozite, garanții sau cauțiuni depuse de entitate la terți) – contul 663.

Determinarea rezultatului extraordinar (profit sau pierdere)

Rezultatul extraordinar reprezintă profitul sau pierderea degajată în urma
realizării unor activități clar diferite față de activitățile curente ale entității și de la care nu
se așteaptă să se repete în mod frecvent. El se determină ca diferență între veniturile
extraordinare și cheltuielile extraordinare.

15. Venituri extraordinare (ct. 771) 57

16. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 58
17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA
EXTRAORDINARĂ:

Pierderile rezultate în urma unui cutremur sau a unui alt dezastru natural pot fi
calificate și raportate de majoritatea entităților drept cheltuieli extraordinare în contul
671, la fel ca și în cazul expropierilor de active.
Veniturile extraordinare (contul 771) se referă la compensațiile primite de
entitate pentru pierderile înregistrate din calamități, expropieri sau alte evenimente
similare.
Prin adunarea rezultatului din exploatare cu cel financiar se va obține rezultatul
(profitul/pierderea) aferent activităților curente, denumit în literatura de specialiate
rezultat curent. Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte
integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.

16
 VENITURI TOTALE (rd. 12 + 45 + 57) 61
CHELTUIELI TOTALE (rd. 35 + 52 + 58) 62
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):
- Profit (rd. 61-62) 63
- Pierdere (rd. 62-61) 64
18. Impozitul pe profit (ct. 691) 65
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus (ct. 66
698)
20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă)
EXERCIŢIULUI FINANCIAR:
- Profit (rd. 63 - 65 - 66) 67
- Pierdere (rd. 64 + 65 + 66); (rd. 65 + 66 - 63) 68

Rezultatul brut al exercițiului se determină ca diferență între veniturile totale ale

exercițiului și cheltuielile înregistrate pe parcursul acelui an. Prin deducerea impozitului
pe profit din rezultatul brut se poate determina rezultatul net al exercițiului care urmează
să fie distribuit de entitate conform destinațiilor aprobate de Adunarea Generală.

Test de autoevaluare secțiunea 8.3

1. Pentru elaborarea contului de profit sau pierdere se vor utiliza:

a) veniturile și cheltuielile aferente exercițiului curent, inclusiv venituri în avans
b) veniturile și cheltuielile aferente exercițiului curent, inclusiv cheltuielile de
constituire
c) doar veniturile și cheltuielile aferente exercițiului curent, evidențiate în conturile
din clasa 6 ”Cheltuieli” respectiv clasa 7 ”Venituri”

2. Cheltuielile de exploatare sunt raportate în contul de profit sau pierdere la:

a) valoarea brută
b) valoarea netă
c) valoarea de utilitate

3. Sconturile obținute de la furnizori sau creditori pentru plata în avans față de

termenul prevăzut în contract sunt clasificate ca.:

17
 a) venituri din exploatare
b) venituri financiare
c) venituri extraordinare

Răspunsuri teste autoevaluare

Test de autoevaluare secțiunea 8.1: 1a, 2b, 3c

Test de autoevaluare secțiunea 8.2: 1b, 2c, 3a
Test de autoevaluare secțiunea 8.3: 1c, 2b, 3b

Lucrare de verificare 8

1. Definiți veniturile și cheltuielile exercițiului.

2. Prezentați componența cifrei de afaceri
3. Prezentați componența cheltuielilor de exploatare

Rezumat

Unitatea de învățare 8 descrie cea de-a doua componentă principală a setului de situații
financiare anuale – contul de profit sau pierdere. Este prezentată utilitatea acestei
raportări, fără a fi însă ignorate limitele sale. Sunt prezentate elementele de venituri și
cheltuieli prin care se formează performanța entității de-a lungul exercițiului financiar și
sunt ilustrate etapele de construcție a rezultatului net.

18
Bibliografie

1. Megan O., Cotleț D., Teoria și practica situațiilor financiare, Ed. Mirton, Timișoara,
2011
2. Cotleţ D., Megan O., Pistol I., Situaţiile financiare ale întreprinderii între informaţie
şi decizie, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2005;
3. Ordin nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene

19