Prima instanță: Judecătoria Chișinău /sediul Centru/ (Judecător Maria Țurcan)

Dosarul nr. 2a-4250/21

2-19162851-02-2a-09112021

DECIZIE

09 februarie 2022 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ

al Curţii de Apel Chișinău

în componenţă:
Preşedintele completului, judecătorul Maria Guzun
Judecători Victoria Sîrbu și Virgiliu Buhnaci
Grefierul Doina Sechiraș

examinând, în ședința de judecată publică, cererea de apel depusă de

reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta, împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020, adoptată în cauza civilă la
cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către Procuratura Generală a
Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la recuperarea prejudiciului moral
cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în realizarea dreptului
la protecție egală conform legii,-

constată:

La data de 08 octombrie 2019, prin intermediul serviciului poștal,

reprezentanta reclamantei *****, avocata Andriuța Violeta a depus o cerere de
chemare în judecată către Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea
Egalității, cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a
discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în realizarea dreptului la protecție egală
conform legii.
În motivarea acţiunii, partea reclamantă a indicat că, la data de 24 aprilie
2018, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității
a emis decizia în cauza nr. 04/18, prin care a constat discriminarea pe criteriu de
dizabilitate și sex în realizarea dreptului la protecție egală din partea legii, ulterior,
decizia Consiliului fiind contestată conform procedurii, iar la 19 iunie 2019, Curtea
Supremă de Justiție a menținut decizia Consiliului ca fiind legală.
 A menționat reprezentanta reclamantei că, pentru a se pronunța, Consiliul a
constatat că, ***** a fost discriminată pe criteriu de dizabilitate și sex în acces la
justiție și protecție egală din partea legii de către procurorii care instrumentau dosarul
în cadrul căruia ***** avea statut de victimă a violenței sexuale din partea tatălui
biologic.
A notat partea reclamantă că, art. 13 al Legii cu privire la asigurarea egalității,
obligă autoritățile statului să asigure accesul la justiție pentru persoanele cu
dizabilități, în condiții de egalitate cu ceilalți, inclusiv prin asigurarea de ajustări de
ordin procedural și adecvate vârstei, pentru a le facilita un rol activ ca participanți
direcți și indirecți, inclusiv ca martori, în toate procedurile legale, inclusiv etapele de
investigație și alte etape preliminare.
A relatat reprezentanta reclamantei că, la caz, procurorii Plevan Vasile și
Eșanu Igor sunt persoane care în virtutea funcției pe care o dețineau, trebuiau să
întreprindă toate măsurile necesare pentru a proteja dreptul lui ***** la accesul la
justiție.
A învederat partea reclamantă că, acțiunile de discriminare în raport cu *****
au avut ca rezultat, impunitate față de acțiunile ilegale ale tatălui lui *****, care a
continuat să o abuzeze sexual, fizic și psihologic o perioadă de peste 3 ani de la data
depunerii plângerii, iar prin acest fapt procurorii au discriminat-o direct.
A subliniat partea reclamantă că, în acest context, procurorul a refuzat în
pornirea urmăririi penale din motivul că declarațiile lui ***** nu puteau fi puse la
baza învinuirii, deoarece la momentul violului, ea nu putea recepționa corect
evenimentele de violență sexuală și nu le putea reda din cauza problemelor de sănătate
cu care se confruntă (paralizie cerebrală).
A precizat reprezentanta reclamantei că, procurorii nu au realizat audierea lui
***** în calitate de victimă a violenței sexuale, din motivul că aceasta dispune de
grad sever de dizabilitate şi au decis că mama lui *****, care pe durata relației a fost
victima violenței în familie, va depune declarații pentru *****.
A reținut partea reclamantă că, în acest sens, ***** a fost discriminată pe
criteriu de dizabilitate în acces la justiție și protecție egală în fața legii, or, ***** are
abilități de vorbire, aceasta fiind ulterior audiată în condiții speciale de judecătorul de
instrucție și a beneficiat de consiliere psihologică, cu întocmirea raportului de
evaluare psihologică, astfel, deși ***** are deficiențe grave de vorbire, mesajele sale
au fost foarte clare și pe înțelesul psihologilor, care au elaborat raportul de evaluare
psihologică, cât și pe înțelesul celor prezenți în ședința de judecată.
A punctat reprezentanta reclamantei că, procurorii, discriminând-o pe *****,
nu au asigurat audierea acesteia în condiții prietenoase, astfel, acțiunile discriminatorii
ale procurorilor au continuat inclusiv în cadrul instanței de judecată, atunci când în
cererea de chemare în judecată privind anularea deciziei Consiliului privind
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, reclamanții au indicat-
o pe mama Cristinei în calitate de intervenient accesoriu în cadrul procesului și au
motivat acest fapt prin faptul că ***** are grad de dizabilitate, astfel, a subliniat
partea reclamantă că, consecințele discriminării copilului au lăsat amprentă atât asupra
lui *****, cât și asupra întregii familii.
A conchis reclamanta că, potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) lit. d) din Legea
cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012, una din modalitățile de
eliminare a discriminării vizează repararea prejudiciului moral și material cauzat ca
urmare a actului de discriminare, astfel, a susținut reprezentanta reclamantei că,
compensarea prejudiciului cauzat prin discriminare este o parte importantă a
mecanismului de sancționare pentru discriminare, directivele europene în domeniul
nediscriminării prevăzând câteva condiții pe care trebuie să le îndeplinească regimul
„sancționator” al discriminării și anume: sancționarea trebuie să fie efectivă și
disproporțională.
A mai indicat partea reclamantă că, potrivit art. 17 al Legii nr. 121 din 25 mai
2012, cu privire la asigurarea egalității, faptele de discriminare sunt pasibile de
răspundere disciplinară, civilă, contravențională și penală, conform legislației în
vigoare, totodată, a notat reclamanta că, articolul 18 al Legii nr. 121 din 25 mai 2012,
cu privire la asigurarea egalității specifică faptul că, (1) Orice persoană care se
consideră victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acţiune în instanţa de
judecată şi să solicite: a) stabilirea faptului încălcării drepturilor sale; b) interzicerea
încălcării în continuare a drepturilor sale; c) restabilirea situaţiei anterioare încălcării
drepturilor sale; d) repararea prejudiciului material şi moral ce i-a fost cauzat, precum
şi recuperarea cheltuielilor de judecată; e) declararea nulităţii actului care a condus la
discriminarea sa. (2) Acţiuni în instanţa de judecată pentru protecţia persoanelor ce se
consideră a fi victime ale discriminării pot înainta şi sindicatele sau asociaţiile obşteşti
din domeniul promovării şi protecţiei drepturilor omului.
A relevat partea reclamantă că, art. 1398 Cod civil expres prevede că, cel care
acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul
patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune
sau omisiune, iar potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru
prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi
gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de
vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de
măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.
A solicitat reprezentanta reclamantei *****, avocata Andriuța Violeta,
admiterea cererii și încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în mărime de
50000 MDL.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020, s-a
respins ca nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către
Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității privind încasarea sumei
de 50000 MDL cu titlu de prejudiciu moral.
 La data de 14 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice, reprezentanta
apelantei *****, avocata Andriuța Violeta a declarat apel nemotivat împotriva
hotărârii instanţei de fond, solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii
Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020.
La data de 03 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice,
reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta a prezentat cererea de apel
motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020.
În motivarea cererii de apel, reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța
Violeta a reiterat motivele de fapt și temeiurile de drept expuse în cererea de chemare
în judecată, suplimentar indicând că, instanța de fond greșit a respins cererea de
chemare în judecată motivând că, Procuratura Generală nu este subiectul răspunzător
pentru cauzarea de prejudiciu, or, procurorul este persoana cu funcție de demnitate
publică care exercită atribuțiile Procuraturii, prevăzute de Constituție, de prezenta
lege, de alte acte legislative şi de tratatele internaționale la care Republica Moldova
este parte, fiind numit în aceasta funcție în modul prevăzut de prezenta lege.
A menționat partea apelantă că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea cu
privire la procuratură, conducerea urmăririi penale, exercitarea urmăririi penale, sunt
funcții atribuite de lege în competența procuraturii în calitate de instituție publică, iar
procurorii în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea cu privire la procuratură,
sunt abilitați cu anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor
procuraturii în calitate de instituție, motiv din care procurorii nu au calitate de subiect
distinct în raport cu modalitatea de exercitare a funcțiilor instituției procuraturii,
astfel, procurorii potrivit statutului nu exercită urmărirea penală precum și alte
activități statutare în nume propriu, aceștia acționând în calitate de reprezentanți ai
instituției Procuraturii, care deține calitate de subiect distinct de drept.
A reținut reprezentanta apelantei că, în speță, pretinsa violare a drepturilor
persoanei la nediscriminare este imputabilă la nivel național instituției și nu
procurorilor care exercită atribuțiile procuraturii, răspunderea pentru violarea
dreptului survenind potrivit prevederilor art. 1403 Cod civil, astfel, a subliniat partea
apelantă că, constatarea violării dreptului la nediscriminare a persoanei în cadrul unor
proceduri penale nu este opozabilă procurorilor care au acționat în numele instituției
dar procuraturii.
A mai notat partea apelantă că, în speță, decizia Consiliului pentru Prevenirea
și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității vizează procedura penală și
instituția procuraturii, dar nu procurorii care acționează în nume propriu, or, calitatea
de procuror nu îndreptățește titularul funcției de a-și însuși competența sau drepturile
instituționale ale procuraturii, dat fiind faptul că, persoanele individuale pot exercita
în temeiul legii sau unui mandat special anumite drepturi instituționale ale
procuraturii, dar nu pot dobândi în nici un mod calitatea de titular a drepturilor
instituției.
 A învederat reprezentanta apelantei că, în ce privește temeiurile de drept
privind înaintarea cererii de chemare în judecată, a subliniat partea apelantă că, a
solicitat repararea prejudiciului cauzat în temeiul normelor generale privind repararea
prejudiciului, iar în ce privește referirea la Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, a
specificat reprezentanta că, în instanța de fond s-a menționat că a fost o eroare tehnică.
A solicitat reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta, admiterea
cererii de apel și casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie
2020.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2021, s-a respins apelul
declarat de reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta și s-a menținut
hotărârea Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020, adoptată în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către Procuratura Generală
a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la recuperarea
prejudiciului moral cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în
realizarea dreptului la protecție egală conform legii.
La data de 28 iulie 2021, prin intermediul serviciului poștal, reprezentanta
recurentei *****, avocata Andriuța Violeta a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Chișinău din 22 aprilie 2021, solicitând admiterea recursului și casarea
deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2021.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 noiembrie 2021, s-a admis
recursul declarat de reprezentanta recurentei *****, avocata Andriuța Violeta, s-a
casat decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2021, adoptată în cauza civilă la
cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către Procuratura Generală a
Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la recuperarea prejudiciului moral
cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în realizarea dreptului
la protecție egală conform legii şi s-a remis pricina spre rejudecare la Curtea de Apel
Chişinău, în alt complet de judecată.
Potrivit fișei de repartizare a dosarului, la data de 09 noiembrie 2021, prin
intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor (PIGD), pricina civilă a
fost repartizată spre examinare în mod automat-aleatoriu judecătorului raportor
Virgiliu Buhnaci.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2021, cererea de
apel depusă de reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta, împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020, a fost acceptată
pentru examinare, cu intentarea procedurii în apel, ședința de judecată fiind stabilită
pentru data de 09 februarie 2022, ora 11:00.
Apelanta ***** și reprezentantul intervenientului accesoriu Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, fiind citați legal despre
timpul și locul examinării pricinii, în şedinţa de judecată a instanței de apel nu s-au
prezentat, prima fiind reprezentată de avocata sa aleasă - Andriuța Violeta, iar ultimul,
prin concluziile depuse la data de 27 ianuarie 2020 prin intermediul serviciului poștal,
a solicitat examinarea cauzei în absență, urmare a cărui fapt și în temeiul art. 379 alin.
(1) CPC, Colegiul a dispus examinarea pricinii în absenţa apelantei ***** și
reprezentantului intervenientului accesoriu Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității.
Reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta, în cadrul ședinței de
judecată în apel, a susținut cererea de apel declarată pe motivele de fapt și temeiurile
de drept indicate, solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020.
Reprezentanta intimatului Procuratura Generală a Republicii Moldova,
Vochin Alina, în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, a indicat asupra
netemeiniciei apelului declarant și a solicitat respingerea acestuia cu menținerea fără
modificări a hotărârii Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma argumentelor
invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră
apelul declarat de reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta întemeiat
și necesar a fi admis, cu casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09
iulie 2020 și la caz, pronunțarea unei noi hotărâri, de admitere parțială a acțiunii
înaintate, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este
de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede
altfel.
După cum a fost indicat anterior, la data de 14 iulie 2020, prin intermediul
poștei electronice, reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta a declarat
apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/, dispozitivul
căreia a fost pronunțat la data de 09 iulie 2020, astfel se constată, că apelul a fost
declarat în interiorul termenului acordat de Lege.
Potrivit art. 385 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de apel, după ce judecă apelul,
este în drept să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe,
emiţând o nouă hotărâre.
În conformitate cu prevederile art. 373 CPC, instanţa de apel verifică, în
limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia
hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea
legii în primă instanţă.
De asemenea, în limitele apelului dedus judecării, instanţa de apel verifică
circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi
cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii,
apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către
participanţii la proces. Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind
legalitatea hotărârii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în
întregul ei. Concomitent, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Astfel, prevederile legale enunţate în mod expres obligă instanţa de apel să
verifice circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe,
precum şi cele care nu au fost stabilite, dar invocate de părți şi este obligată să verifice
legalitatea hotărârii în întregul ei şi să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate
în apel.
Potrivit regulilor unui proces echitabil, reţinându-se rolul determinant al
concluziilor instanței de apel, ultima are obligaţia să examineze efectiv problemele
esenţiale care îi sunt supuse aprecierii şi să nu se limiteze la însuşirea motivelor
instanţei inferioare (Hirro Balani contra Spaniei, nr. 18064/91 din 09.12.1994 §27;
Georgiadis contra Greciei nr. 21522/93 din 29.05.1997 §43).
Conform prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor
sale dacă legea nu dispune altfel, iar art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011
privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la
judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătoreşti stipulează, că la examinarea pricinilor de acest gen
sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a
lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a
dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea
costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.
Articolul 130 alin. (1) CPC, statuează, că instanţa judecătorească apreciază
probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multe aspectual, completă,
nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Potrivit art. 240 alin. (1) CPC, la deliberarea hotărârii, instanţa judecătorească
apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea
pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea
aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.
Articolul 5 alin. (1) CPC, declară, că orice persoană interesată este în drept să
se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru aşi apăra
drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.
De asemenea, potrivit art. 27 alin. (1) CPC, disponibilitatea în drepturi se
afirmă în posibilitatea participanţilor la proces, în primul rând a părţilor, de a dispune
liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi
de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele
procedurale de apărare.
Conform art. 1398 Cod civil /în vigoare la data producerii faptului juridic/, (1)
Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare
prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat
prin acţiune sau omisiune. (2) Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se
repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. (3) O altă persoană decât autorul
prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de
lege. (4) Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugămintea sau cu
consimțământul persoanei vătămate şi dacă fapta autorului nu vine în contradicţie cu
normele de etică şi morală.
Potrivit art. 1422 Cod civil /în vigoare la data producerii faptului juridic/, (1)
În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice)
prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte
cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana
responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. (2) Prejudiciul moral se
repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. (3) Reparaţia
prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care
prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală,
aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea,
aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii
neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege..
Conform art. 1423 Cod civil /în vigoare la data producerii faptului juridic/, (1)
Mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de
judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate
persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia
este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce
satisfacţie persoanei vătămate. (2) Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau
fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a
fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.
Art. 1 alin. (1) al Legii nr. 121 din 25 mai 2012, cu privire la asigurarea
egalității, reglementează că, scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea
discriminării, precum şi asigurarea egalităţii tuturor persoanelor aflate pe teritoriul
Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale
vieţii, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau
convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu
similar.
Potrivit art. 4 lit. a) și d) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012, cu privire la
asigurarea egalității, formele grave ale discriminării sânt: a)promovarea sau
practicarea discriminării de către autorităţile publice; d)discriminarea persoanelor pe
baza a două sau mai multe criterii;
Conform art. 5 lit. d) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012, cu privire la
asigurarea egalității, discriminarea poate fi eliminată prin repararea prejudiciului
material şi moral cauzat ca urmare a actului de discriminare.
 În conformitate cu art. 6 al Legii nr. 121 din 25 mai 2012, cu privire la
asigurarea egalității, orice formă de discriminare este interzisă. Promovarea unei
politici sau efectuarea unor acţiuni sau inacţiuni care încalcă egalitatea în drepturi a
persoanelor trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente şi sancţionată
conform legislaţiei.
În corespundere cu prevederile art. 17 al Legii nr. 121 din 25 mai 2012, cu
privire la asigurarea egalității, faptele de discriminare sânt pasibile de răspundere
disciplinară, civilă, contravenţională şi penală, conform legislaţiei în vigoare.
Potrivit art. 18 al Legii nr. 121 din 25 mai 2012, cu privire la asigurarea
egalității, (1) Orice persoană care se consideră victimă a discriminării are dreptul să
înainteze o acţiune în instanţa de judecată şi să solicite: a) stabilirea faptului încălcării
drepturilor sale; b) interzicerea încălcării în continuare a drepturilor sale; c)
restabilirea situaţiei anterioare încălcării drepturilor sale; d) repararea prejudiciului
material şi moral ce i-a fost cauzat, precum şi recuperarea cheltuielilor de judecată; e)
declararea nulităţii actului care a condus la discriminarea sa. (2) Acţiuni în instanţa de
judecată pentru protecţia persoanelor ce se consideră a fi victime ale discriminării pot
înainta şi sindicatele sau asociaţiile obşteşti din domeniul promovării şi protecţiei
drepturilor omului. (3) La solicitarea victimei discriminării, se poate interzice
răspândirea informaţiei despre viaţa privată şi identitatea acesteia. Înregistrarea,
păstrarea şi utilizarea informaţiilor cu caracter personal privind victimele discriminării
se fac cu respectarea regulilor speciale de confidenţialitate, stabilite prin lege.
Contrapunând starea de fapt constatată în rezultatul examinării pricinii cu
cadrul legal aplicabil Colegiul conchide, că instanța de fond a soluționat greșit pricina,
respingând cererea de chemare în judecată pe motiv că, Procuratura Generală nu este
subiectul răspunzător pentru cauzarea de prejudiciu, moment rezultat din aplicarea şi
interpretarea greșită a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi
aprecierea greșită a probelor prezentate în acest sens, situație care a generat
constatarea incorectă a stării de fapt real existente.
Din materialele cauzei rezultă că, la data de 24 aprilie 2018, Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a emis decizia în cauza
nr. 04/18, prin care a constat discriminarea lui ***** pe criteriu de dizabilitate și sex
în realizarea dreptului la protecție egală din partea legii.
La data de 08 octombrie 2019, prin intermediul serviciului poștal,
reprezentanta reclamantei *****, avocata Andriuța Violeta a depus o cerere de
chemare în judecată către Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea
Egalității, cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a
discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în realizarea dreptului la protecție egală
conform legii, solicitând admiterea cererii și încasarea din contul pârâtului a
prejudiciului moral în mărime de 50000 MDL.
 Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020, s-a
respins ca nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către
Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității privind încasarea sumei
de 50000 MDL cu titlu de prejudiciu moral.
La data de 14 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice, reprezentanta
apelantei *****, avocata Andriuța Violeta a declarat apel nemotivat împotriva
hotărârii instanţei de fond, iar la data de 03 decembrie 2020, prin intermediul poștei
electronice, reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța Violeta a prezentat
cererea de apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din
09 iulie 2020, solicitând admiterea cererii de apel și casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020.
Astfel, Colegiul atestă că, în speță, reclamanta/apelantă ***** a invocat faptul
că a fost discriminată pe criteriu de dizabilitate și sex în acces la justiție și protecție
egală din partea legii de către procurorii care instrumentau cazul, în care ea avea statut
de victimă a violenței sexuale și anume procurorii Eșanu Igor și Plevan Vasile,
colaboratori ai Procuraturii Ialoveni.
Potrivit reclamantei/apelante *****, la caz, procurorii Plevan Vasile și Eșanu
Igor sunt persoane care în virtutea funcției pe care o dețineau, trebuiau să întreprindă
toate măsurile necesare pentru a proteja dreptul lui ***** la accesul la justiție, or,
acțiunile de discriminare în raport cu ***** au avut ca rezultat, impunitate față de
acțiunile ilegale ale tatălui lui *****, care a continuat să o abuzeze sexual, fizic și
psihologic o perioadă de peste 3 ani de la data depunerii plângerii, iar prin acest fapt
procurorii au discriminat-o direct, or, procurorul a refuzat în pornirea urmăririi penale
din motivul că declarațiile lui ***** nu puteau fi puse la baza învinuirii, deoarece la
momentul violului, ea nu putea recepționa corect evenimentele de violență sexuală și
nu le putea reda din cauza problemelor de sănătate cu care se confruntă (paralizie
cerebrală).
Colegiul accentuează faptul că, în speță, anume Procuratura Generală este
pârâtul/intimat corespunzător, dat fiind faptul că, Legea cu privire la procuratură nr. 3
din 25 februarie 2016 la art. 3 alin. (3) prevede expres că, Procuratura este
independentă de puterile legislativă, executivă și judecătorească, de orice partid politic
sau organizaţie social-politică, precum și de oricare alte instituții, organizații sau
persoane. Imixtiunea în activitatea Procuraturii este interzisă. Procuratura cooperează
cu alte autorități pentru realizarea funcțiilor prevăzute de prezenta lege; alin. (5)
prevede că, independența procesuală a procurorului este asigurată prin garanții care
exclud orice influență politică, financiară, administrativă sau de altă natură asupra
procurorului legată de exercitarea atribuțiilor sale; alin. (6) în condițiile prevederilor
art. 13 din prezenta lege și ale Codului de procedură penală, activitatea procurorului
poate fi supusă controlului din partea procurorului ierarhic superior și a instanței
judecătorești.
 Colegiul reține că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea cu privire la
procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, conducerea urmăririi penale, exercitarea
urmăririi penale, sunt funcții atribuite de lege în competența procuraturii în calitate de
instituție publică, iar procurorii în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea cu
privire la procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, sunt abilitați cu anumite drepturi și
obligații în vederea exercitării funcțiilor procuraturii în calitate de instituție, motiv din
care procurorii nu au calitate de subiect distinct în raport cu modalitatea de exercitare
a funcțiilor instituției procuraturii. Astfel, procurorii potrivit statutului nu exercită
urmărirea penală precum și alte activități statutare în nume propriu, aceștia acționând
în calitate de reprezentanți ai instituției Procuraturii, care deține calitate de subiect
distinct de drept, mai mult, Colegiul ține să reitereze constatarea făcută de Curtea
Supremă de Justiție în decizia sa din 03 noiembrie 2021, unde, expres a stabilit că:
„reieşind din cele stabilite prin decizia în cauza nr. 04/18 din 24 aprilie 2018 a
Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,
anume Procuratura Generală este subiect răspunzător pentru cauzarea prejudiciilor
pentru faptele de discriminare, ceea ce reiese şi din prevederile art. 3, art. 5 lit. d),
art. 18 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la asigurarea egalităţii nr. 121 din 25 mai
2012”.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel notează că, instanța de fond, greșit
a respins integral acțiunea înaintată de ***** privind recuperarea prejudiciului moral
cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în realizarea dreptului
la protecție egală conform legii din contul Procuraturii Generale, or, în speță, Colegiul
constată că, la data de 24 aprilie 2018, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității a emis decizia în cauza nr. 04/18, prin care a
constat discriminarea lui ***** pe criteriu de dizabilitate și sex în realizarea dreptului
la protecție egală din partea legii.
La fel, din cuprinsul deciziei nr. 04/18 din 24 aprilie 2018 a Consiliului pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, Consiliul a stabilit o
prezumție a discriminării directe pe criteriu de dizabilitate și gen la protecție egală din
partea legii, la fel, Consiliul a constata că, eșecul reclamaților (procurorii Plevan
Vasile și Eșanu Igor) de a examina multi-aspectual faptele invocate de petiționară
(*****), femeie cu dizabilități, constituie discriminare intersecțională, pe criterii de
dizabilitate și sex.
În atare circumstanțe, Colegiul notează că, potrivit art. 5 lit. d) din Legea nr.
121 din 25 mai 2012, cu privire la asigurarea egalității, discriminarea poate fi
eliminată prin repararea prejudiciului material şi moral cauzat ca urmare a actului de
discriminare și potrivit art. 18 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012, cu
privire la asigurarea egalității care stipulează că, orice persoană care se consideră
victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acţiune în instanţa de judecată şi să
solicite repararea prejudiciului material şi moral ce i-a fost cauzat, precum şi
recuperarea cheltuielilor de judecată, Colegiul notează că, fiind constatat cu
certitudine că, ***** a fost discriminată pe criterii de dizabilitate și sex, aceasta este
în drept să solicite repararea prejudiciului moral suportat.
La acest capitol, Colegiul reiterează că, potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil /în
vigoare la data producerii faptului juridic/, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un
prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei
personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de
judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin
echivalent bănesc, iar conform art. 1423 Cod civil /în vigoare la data producerii
faptului juridic/, (1) Mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de
către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau
fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului,
dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare
poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. (2) Caracterul şi gravitatea suferinţelor
psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare
circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei
vătămat.
În urma celor constatate supra, Colegiul notează că, acțiunea depusă de *****,
este una întemeiată și care urma a fi admisă parțial, cu diminuarea sumei prejudiciului
moral solicitat, or, la soluţionarea pretenţiei de reparare a prejudiciului moral,
urmează să se stabilească în mod univoc circumstanţele esenţiale exprimate prin
cauzarea efectivă a prejudiciului moral, atentarea la drepturile personale
nepatrimoniale, caracterul şi gravitatea prejudiciului moral, eventuala existenţă a
vinovăţiei persoanei vătămate sau consimţământul persoanei vătămate la cauzarea
prejudiciului, măsura în care despăgubirea poate aduce satisfacţie echitabilă persoanei
vătămate, sau eventual modul în care simpla constatare a încălcării unui drept
recunoscut de lege fără plata despăgubirilor, oferă satisfacţie echitabilă persoanei
vătămate.
Colegiul învederează că, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se
determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea
suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al
autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în
care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate, caracterul şi
gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în
considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al
persoanei vătămate, astfel, Colegiul va stabili în calitate de reparație a prejudiciului
moral suma în mărime de 25000 MDL, ținând cont de următoarele aspecte de fapt ale
speței.
Reclamanta/apelantă a estimat prejudiciul moral în sumă de 50000 MDL, însă,
Colegiul va menționa că, pentru ca reclamantua/apelantă să pretindă la repararea
prejudiciului moral în cuantumul solicitat de 50000 MDL, aceasta urma să dovedească
existenţa acestui prejudiciu, prezentând probe veridice, pertinente şi concludente în
conformitate cu art. 118 CPC, acțiuni care nu au fost întreprinse, astfel, instanța de
apel reține că, cuantumul prejudiciului moral pretins de aceasta în sumă de 50000
MDL, este vădit disproporționat și excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz și
principiul general al echității, or, suma nu trebuie să fie vădit disproporționată, fiind
excluse pretențiile excesive și vădit exagerate, astfel, Colegiul va diminua suma
prejudiciului moral până la suma de 25000 MDL, această sumă urmând a fi dispusă
spre încasare cu titlu de prejudiciu moral, sumă care este una obiectivă și suficientă,
constituind o satisfacție echitabilă a despăgubirilor şi atingând scopul şi finalitatea
prevăzută de lege.
Cu privire la cele expuse supra și având în vedere că, simpla constatare a
faptului încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei/apelante nu este
suficientă, acesteia urmându-i a fi acordată și o compensație bănească, astfel, ținând
cont de particularitățile cazului, Colegiul constată că anume suma în mărime de 25000
MDL este suficientă pentru a oferi o satisfacție echitabilă reclamantei/apelante *****,
excedentul acestei sume fiind unul neîntemeiat și neprobat.
Urmare a cadrului legal precitat, Colegiul învederează că, solicitarea încasării
prejudiciului moral, este una întemeiată, însă, suma solicitată de 50000 MDL, este una
exagerată, astfel, Colegiul menționează că, în cazul constatării încălcării dreptului
apărat pe cale judiciară, constatarea cauzării unei pagube morale solicitantului și
întinderea acesteia, prin prisma probelor prezentate de parte în acest sens, este
prerogativa instanței de judecată.
La acest capitol, având la bază jurisprudența CtEDO pe terenul satisfaciei
echitabile, Colegiul remarcă că, la acordarea satisfacţiei echitabile, scopul Curţii
Europene a Drepturilor Omului nu este unul punitiv, ci mai curând unul reparatoriu şi
preventiv. Finalitatea constatării şi determinării prejudiciului moral rezidă în
acordarea unei satisfacţii echitabile menite să atenueze suferinţele victimei.
În acest sens, Curtea Europeană nu urmăreşte pedepsirea statului în culpă
pentru încălcările Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Protocoalelor
acesteia, ci încearcă, în primul rând, să repună victima pe poziţia în care aceasta se
afla anterior săvârşirii încălcării, mai mult ca atât, concluziile şi indicaţiile expuse în
hotărârile Curţii urmăresc prevenirea unor încălcări similare pe viitor. Probaţiunea
existenţei prejudiciului revine reclamantului, fapt realizat prin orice mijloc legal de
probare. Recunoaşterea încălcării se consideră a constitui o satisfacţie echitabilă în
situaţia în care aceasta este suficientă pentru a aplana suferinţele morale ale victimei.
Doar în cazul în care Curtea constată că încălcarea este atât de gravă, încât printr-o
simplă recunoaştere situaţia morală a victimei nu se va revendica, aceasta oferă o
reparaţie echitabilă în formă bănească (cauzele Sommerfeld v. Germania, Van
Droogenbroek v. Belgia, Petru Roşca v. Moldova).
Raportând raționamentele Curții sus-indicate referitoare la satisfacțiile
echitabile acordate prin prisma Convenției, Colegiul civil conchide că în pricină,
suferințele cauzate apelantei ***** depășesc pragul de veritate al satisfacției acordate
prin simpla constatare a încălcări dreptului apărat, iar drept urmare, Colegiul
consideră echitabilă despăgubirea în mărime de 25000 MDL, or, suma solicitată de
către apelanta/reclamantă în mărime de 50000 MDL, este exagerată și nejustificată,
având în vedere că la stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune necesitatea ca
partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit,
să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie venituri nejustificative. Mai
mult, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este
criteriul echităţii, iar compensaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire.
Astfel, din considerentele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că,
argumentele apelantei expuse în cererea de apel sunt fondate și urmează a fi admise,
motiv din care instanța de apel conchide necesar a casa hotărârea Judecătoriei
Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020, contestată și, în speță, a pronunța o nouă
soluție, de admitere parțială a acțiunii înaintată de ***** către Procuratura Generală a
Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la recuperarea prejudiciului moral
cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în realizarea dreptului
la protecție egală conform legii.
În conformitate cu art. art. 385, lit. c), 390 CPC, Colegiul civil, comercial şi
de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău,-

decide:

Se admite apelul declarat de reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța

Violeta.
Se casează integral hotărârea Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie
2020, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de *****
către Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul
pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la
recuperarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de
dizabilitate și sex în realizarea dreptului la protecție egală conform legii și la caz, se
emite o nouă hotărâre prin care:
Se admite partial cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către
Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la
recuperarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de
dizabilitate și sex în realizarea dreptului la protecție egală conform legii.
Se încasează din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova în
beneficiul lui ***** suma de 25000 (douăzeci și cinci mii) MDL drept compensație
pentru prejudiciului moral cauzat prin faptul discriminării.
În rest, acțiunea se respinge ca neîntemeiată.
 Decizia este definitivă și executorie, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea
Supremă de Justiţie în termen de două luni de la comunicarea deciziei integrale, prin
intermediul Curții Supreme de Justiție.

Preşedintele completului
judecător Maria Guzun

Judecători: Victoria Sîrbu

Virgiliu Buhnaci

Prima instanță: Judecătoria Chișinău /sediul Centru/ (Judecător Maria Țurcan)

Dosarul nr. 2a-4250/21
2-19162851-02-2a-09112021

DECIZIE
dispozitiv

09 februarie 2022 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ
al Curţii de Apel Chișinău

în componenţă:
Preşedintele completului, judecătorul Maria Guzun
Judecători Victoria Sîrbu și Virgiliu Buhnaci
Grefierul Doina Sechiraș

examinând, în ședința de judecată publică, cererea de apel depusă de reprezentanta

apelantei *****, avocata Andriuța Violeta, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău /sediul
Centru/ din 09 iulie 2020, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată
de ***** către Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul
pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la
recuperarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de dizabilitate și
sex în realizarea dreptului la protecție egală conform legii,-
În conformitate cu art. art. 385, lit. c), 390 CPC, Colegiul civil, comercial şi de
contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău,-
decide:

Se admite apelul declarat de reprezentanta apelantei *****, avocata Andriuța

Violeta.
Se casează integral hotărârea Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/ din 09 iulie 2020,
adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către
Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la recuperarea
prejudiciului moral cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în
realizarea dreptului la protecție egală conform legii și la caz, se emite o nouă hotărâre prin
care:
Se admite partial cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către
Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la recuperarea
prejudiciului moral cauzat ca urmare a discriminării pe criteriu de dizabilitate și sex în
realizarea dreptului la protecție egală conform legii.
Se încasează din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova în beneficiul lui
***** suma de 25000 (douăzeci și cinci mii) MDL drept compensație pentru prejudiciului
moral cauzat prin faptul discriminării.
În rest, acțiunea se respinge ca neîntemeiată.
 Decizia este definitivă și executorie, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea
Supremă de Justiţie în termen de două luni de la comunicarea deciziei integrale, prin
intermediul Curții Supreme de Justiție.

Preşedintele completului
judecător Maria Guzun

Judecători: Victoria Sîrbu

Virgiliu Buhnaci