DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR SOCIALE LA

COPIII CU ADHD

Majoritatea problemelor pe care le au copiii cu ADHD se datorează nu atât non-

complianţei cât deficienţelor în ceea ce priveşte abilităţile sociale. Cercetările de specialitate
au evidenţiat câteva din deprinderile sociale necesare pentru a lega şi menţine o prietenie.
În continuare vom prezenta câteva deprinderi, de ce sunt ele importante şi care sunt
paşii pe care trebuie să-i înveţe copilul pentru ale putea dobândi şi utiliza cu succes.
• A asculta pe alţii.
Abilitatea copiilor de a-i asculta pe alţii şi de a auzi ce spun este esenţială pentru rezolvarea
problemelor şi menţinerea relaţiilor de prietenie. Pentru a dezvolta această deprindere, copiii
trebuie :
„ să privească în faţă persoana cu care vorbesc şi să încerce să ia contact vizual;
„ să nu vorbească când alţii vorbesc;
„ să gândească înainte de a vorbi;
„ să poată reveni asupra celor spuse;
• A întâlni noi oameni.
Prima impresie este foarte importantă. Această deprindere se referă la abilitatea copiilor de
a întâlni o persoană nouă şi de a o menţine în apropiere, de a realiza impresie personală.
Pentru a dobândi aceasta deprindere copilul trebuie să înveţe să se prezinte singur, fiind
necesar:
„ să decidă dacă vrea să se prezinte acestei persoane;
„ să aleagă timpul potrivit pentru a face prezentarea;
„ să facă câţiva paşi împreună cu persoana;
„ să privească pe fiecare;
„ să-ţi spună numele;
„ să aştepte ca persoana să-şi spună numele;
„ să întrebe care este numele dacă el/ea nu o fac;
„ să spună persoanei ceva despre sine sau despre ceea ce-i place să facă.
• A începe o conversaţie.
Este important pentru copiii să înţeleagă care este momentul oportun al începerii unei
conversaţii şi cum anume trebuie să o facă. Pentru a-şi forma o astfel de deprindere copilul
trebuie :
„ să decidă cum să vorbească;
 „ să ştie când să vorbească;
„ să ştie cum să trezească interesul când sunt prezente mai multe persoane;
„ să înceapă să vorbească pe un ton prietenos;
„ să asculte ce au celelalte persoane de spus;
„ să pună întrebări.
• A încheia o conversaţie.
Copiii cu ADHD au tendinţa de a lăsa lucrurile neterminate (conversaţii, jocuri , alte
interacţiuni sociale). Este foarte important să cunoască modul de a încheia o conversaţie,
pentru a realiza cu succes acest lucru fiind necesare:
„ să decidă de ce conversaţia trebuie încheiată;
„ să decidă când să încheie conversaţia;
„ să aleagă ce să spună pentru a nu insulta celelalte persoane;
„ să încheie conversaţia pe un ton prietenos.
• Autorecompensa.
Autorecompensa este cheia succesului . A-ţi recunoaşte meritele şi a te recompensa este
esenţial pentru succesul social. Pentru a fi un bun autorecompensator copilul trebuie:
„ să decidă dacă recompensa este meritată;
„ să-şi spună că a realizat o activitate bine şi consideră că merita să fie răsplătit;
„ să selecteze cea mai adecvată modalitate de a se recompensa ;
„ să se recompenseze repede şi în condiţii rezonabile.

• A întreba .
A pune întrebări , a cere ajutor sau a recunoaşte un favor îi determină pe ceilalţi să te
privească într-un mod pozitiv. Pentru a-şi forma această abilitate copiii trebuie:
„ să decidă ce să întrebe;
„ să decidă pe cine să întrebe;
„ să întrebe la momentul potrivit;
„ să repete ceea ce a spus;
„ să acorde celorlalţi atenţie;
„ să spună persoanelor de ce are nevoie într-o manieră prietenoasă;
„ să facă compromisuri dacă nu poate obţine ceea ce vrea;
„ întotdeauna să spună mulţumesc.
• A urma instrucţiunile.
Copiii cu ADHD au dificultăţi în a urma instrucţiunile datorită incapacităţii de a-şi menţine
atenţia suficient. Ei trebuie să înveţe să asculte şi urmeze instrucţiunile, condiţii absolut
necesare pentru relaţii sociale adecvate. Pentru a urma instrucţiunile copiii trebuie:
 „ să asculte ce se spune la început;
„ să pună întrebări pentru a-şi clarifica problema;
„ să-şi repete instrucţiunile (în minte);
„ să respecte ordinea instrucţiunilor.
• A împărtăşi/a împărţii.
Datorită impulsivităţii lor copiii cu ADHD au nevoie de o gratificare imediată, deseori
prezentând dificultăţi în ceea ce priveşte împărţirea/împărtăşirea. Aceasta nu pentru că sunt
egocentrici ci pur şi simplu pentru că au nevoie de recompense. Pentru a-şi forma această
deprindere copiii trebuie:
„ să conştientizeze că a împărţi/împărtăşi este important pentru a menţine o
prietenie;
„ să decidă dacă era ceva de împărţit/împărtăşit;
„ să decidă cu cine vrea să împartă/să împărtăşească;
„ să aleagă momentul potrivit;
„ a împărţi/a împărtăşi este ceva onest însă nu trebuie să aştepte ceva în schimb.

• A înţelege limbajul trupului.

Mesajul non-verbal transmite multă informaţie, de multe ori fiind mai subtilă decât ceea ce
efectiv spune copilul. Toate acestea presupun foarte multă atenţie, copilul trebuind:
„ să fie faţă în faţă cu persoana şi să o privească;
„ să încerce să identifice sentimentele indicate de expresia feţei;
„ să privească postura şi poziţia corpului;
„ să identifice ce sentimente poate să transmită o anumită postură;
„ daca nu este sigur de ceea ce a observat să întrebe.
• A planifica un joc.
Planificarea jocului după reguli este un punct de start în activităţile sociale. Copiii care nu se
pot juca după reguli sau părăsesc jocul înainte de final sunt repede excluşi din acestea.
Pentru a se juca copilul trebuie:
„ să înţeleagă toate regulile jocului;
„ să revizuiască toate regulile înainte de începerea jocului;
„ să decidă cu cine vrea să se joace;
„ să decidă cine va începe, cine va fi al doilea;
„ să-şi aştepte rândul;
„ să se gândească la cum anume se joaca el însuşi;
„ să spună ceva pozitiv despre toţi jucătorii când jocul s-ă încheiat.
• A da sugestii într-o activitate.
Deseori copiii cu ADHD pot avea idei foarte bune în activitate dar din păcate nu aleg
momentul potrivit. În aceste situaţii copilul cu ADHD poate folosi forţa pentru a-i determina
pe ceilalţi să-şi modifice activitatea. Pentru a-şi forma o deprindere corectă copilul trebuie:
„ să aleagă ce activitate vrea să facă;
„ să decidă cu cine doreşte să facă activitatea respectivă ;
„ să selecteze persoanele care doresc să facă acelaşi lucru;
„ să evalueze ce se întâmplă la un moment dat;
„ să aştepte momentul potrivit pentru a-i aborda pe ceilalţi;
„ să observe dacă ceilalţi sunt deja implicaţi în altă activitate şi să amâne sugestia;
„ să decidă ce să spună;
„ să decidă când să spună;
„ să vorbească pe un ton amical;
„ să facă un compromis daca răspunsul este nefavorabil.
• A lucra în echipă.
Pentru copii cu ADHD munca în echipă este dificilă deoarece au nevoie de recompense
imediate . Munca în echipă presupune:
„ să decidă ce vrea el să facă;
„ să decidă cum vrea să lucreze;
„ să stabilească care este poziţia sa;
„ să fie un bun ascultător când ceilalţi îşi expun poziţiile;
„ să facă compromisuri;
„ să-i respecte pe ceilalţi.
• A oferi ajutor.
Cea mai bună cale de a-ţi face prieteni este de a-i ajuta pe alţii. Pentru a oferi ajutorul cuiva
copilul trebuie:
„ să decidă dacă cineva are nevoie de ajutor;
„ să decidă dacă acea persoană vrea ajutor;
„ să se gândească ce fel de ajutor poate oferi;
„ să decidă cum să întrebe dacă poate ajuta;
„ să aleagă momentul potrivit pentru a oferi ajutorul;
„ să ofere ajutorul;
„ să respecte decizia persoanei chiar daca aceasta doreşte sau nu să fie ajutată.
• A spune mulţumesc.
A găsi forme de feedback pozitiv, mulţumiri sau complimente este ceea ce-i diferenţiază pe
copiii cu ADHD, putând obţine succes sau insucces în relaţiile sociale. Pentru a spune
mulţumesc copilul trebuie:
 „ să decidă dacă cineva a spun ceva pentru care el vrea să-i mulţumească;
„ să aleagă modul potrivit pentru a-i mulţumi;
„ să alegă cel mai bun moment pentru a mulţumi;
„ să mulţumească într-un mod amical;
„ să spună de ce îi mulţumeşte.

• A oferi complimente.
„ să decidă ce vrea să spună cuiva;
„ să decidă cum vrea să spună;
„ să aleagă momentul potrivit;
„ să aleagă locul potrivit;
„ să ofere complimente pe un ton prietenesc;
• A accepta complimente.
Este ceva similar cu a spune mulţumesc.
„ să sesizeze când primeşte complimente;
„ să accepte complimentele;
„ să spună mulţumesc;
• A te scuza.
Datorită impulsivităţii, neatenţiei şi hiperactivităţii copiii rareori înţeleg impactul
comportamentului lor asupra celorlalţi şi ca atare rareori îşi cer scuze. Pentru aceasta copilul
trebuie:
„ să decidă dacă comportamentul său presupune a cere scuze;
„ să se gândească la diferite moduri de a cere scuze;
„ să aleagă cea mai bună cale de a cere scuze;
„ să găsească timpul potrivit pentru a cere scuze;
„ să găsească locul potrivit ;
„ să înţeleagă că a cere scuze este ceva onest.
• Să înţeleagă cum comportamentul lor îi afectează pe ceilalţi.
Copiii cu ADHD sunt deseori frustraţi deoarece nu înţeleg de ce nu sunt plăcuţi de ceilalţi
copii. Aparent totul este normal şi dintr-o dată ceilalţi nu-i mai vor. Ei nu sesizează care este
cauza acestei alegeri. În consecinţă copilul trebuie:
„ să decidă care comportamente sunt importante pentru el;
„ să fie atent atunci când face ceva;
„ să încerce să-şi controleze comportamentul;
„ să-şi declare poziţia;
„ să se gândească la sentimentele celorlalţi atunci când face un comportament;
 „ să fie pregătit să facă compromisuri dacă comportamentul său nu este acceptat
de ceilalţi;
• Empatia.
Abilitatea de a înţelege ce simt ceilalţi este esenţială pentru a fi un bun prieten. În acest scop
copilul trebuie :
„ să asculte ce au de spus ceilalţi;
„ să se uite la ce fac ceilalţi;
„ să aibă în vedere ceea ce o persoană poate spune sau simţi;
„ să decidă dacă este nevoie ca el să spună sau să ofere ceva ca răspuns;
„ să observe că fiecare comportament are o explicaţie;
„ să le urmeze pe toate .

Toate aceste deprinderi pot fi însuşite de copii prin jocul de rol, prin folosirea unor
povestioare, prin vizionare de casete video etc.. De multe ori în aceste jocuri copiii cu ADHD
demonstrează că au aceste deprinderi însă din nefericire în viaţa de zi cu zi - unde există
foarte mulţi distractori şi emoţiile sunt multiple- nu le mai folosesc. Toate aceste deprinderi
par a fi însuşite şi în mod direct în relaţiile copil- părinte, copil- profesor, copil- consilier
efectele fiind semnificative.