APA POTABILA

Apa ca o substanta simpla care impreuna cu pamantul,aerul si focul stau la

baza vietii.
Aceasta conceptie persista cand Lovoisier stabileste formula moleculara a
apei, demonstrand ca apa este o substanta compusa, fiind formata din doi
atomi de hidrogen si unul de oxigen (H2O) .
Propietatile fizice si chimice ce rezulta din compozitia moleculara si
aranjarea spatiala explica caracteristicile si proprietatile apei naturale.
Structura moleculara a apei (apa pura)
Apa pura are formula structurala H2O avand greutatea moleculara 18, fara
a lua in considerare izotopii hidrogenului sau ai oxigenului. Electronii adusi de
cei doi atomi de H se cupleaza in spin antiparalel cu electronii ultimului strat al
oxigenului, care confera stabilitatea moleculei. Dispunerea spatiala, sub forma
de dipol, confera polaritatea electrica-negativa pentru oxigen si pozitiva
hidrogenului. Polaritatea moleculara, dipolul, explica fenomenele legate de
agregarea moleculelor de apa, dar si fenomenului de dispersie ionica sau
moleculara a altor substante in apa.
Dipolii apei se asociaza formand legaturi labile prin punti de hidrogen ce
permit existenta in natura a apei sub cele trei stari de agregare: solida (gheata),
lichida si gazoasa (vapori). Hidrolii sunt gruparile moleculare ale moleculei de
apa si care se schimba in functie de temperatura determinand cele trei stari de
agregare. Dipolul apei permite asocierea cu alte elemente si prin dispersia
acestora apa devine in natura un sistem dispers, sau apa naturala, care va
forma biotopul de care ne vom ocupa. Pe langa capacitatea de a se prezenta in
natura sub cele trei forme de agregare, apa mai prezinta, ca substanta, o serie
de caracteristici deosebite, care explica raspandirea si importanta ei pentru
Pamant, respectiv peuntru viata.
Printre aceste caracteristici amintim:
- Densitatea maxima (0,999) la +3,980C;
 - Crestera de volum la inghet si scaderea greutatii;
- Tensiunea superficiala foarte ridicata;
- Caldura specifica mare;
- Caldura latenta de topire considerabila;
- Conductibilitate termica ;
- Constanta dielectrica mare;
- Putere de ionizare apreciabila:
- Proprietati oxidante;
- Putere de dizolvare sporita;
- Capacitate de combinare.
La aceste proprietati se adauga cele hidrodinamice si magnetice.
Daca ne referim la capacitatea de disociere a apei,observam ca ea este un
eletrolit slab, disocieaza putin asa explicandu-se pH-ul ei in jur de 7 (neutru). Cu
exceptia apei pure, restul apelor apar sub forma de solutii ale diversilor
componenti. Solutiile apoase se prezinta sub forma unui sistem in care
substanta dizolvata este repartizata uniform in solvent (apa). Solubilitatea
substantelor solide sau a gazelor in apa este influentata de temperatura.
Apa in natura (Sistem dispers)
La inceputul capitolului am putut afla ca, pornind de la filozofi greciei antice
cand apa este considerata o substanta simpla, cunostintele actuale o plaseaza
in randul substantelor cu proprietati surprinzatoare care au permis aparitia
vietii. Am aflat ca apa pura nu o intalnim in natura. Apa pe care noi o
consumam sau o studiem ca mediu de viata pentru organismele acvatice este
defapt o solutie. In capitolele urmatoare nu ne vom mai referi la apa ca
substanta chimica H2O dar vom urmari proprietatile fizico-chimice si
particularitatile naturale ale apei, respectiv a mediului acvatic.
Printre primele caracteristici ale apei pe care le intalnim in fiecare manual, se
refera la culoare, gust si miros, precizandu-se ca apa este incolora, fara gust si
fara miros, confudandu-se propietatile apelor cu proprietatile apei
potabile.Putem trage concluzia ca toti sunt aprioric de acord ca apa trebuie sa
fie agreabila pentru vaz miros sau gust, excluzand apa poluara ca facand parte
din "ape".
Dintre proprietatile fizice ale apei cu importanta in desfasurarea activitatii
organismelor amintim: greutatea specifica, vascozitatea, turbiditatea, culoarea,
transpiratia si tensiunea superficiala.
Apa actualmente este considerata ca o substanta compusa cu trasaturi
proprii, care au permis formarea vietii pe Terra. Apa pura nu o intalnim libera in
natura. Apa cunoscuta de noi este o substanta care permite desfasurarea vietii
in mediu acvatic si conditioneaza existenta organismelor in ecosistemul
terestru.
Proprietatile Fizice ale Apei
Toate proprietatile fizico-chimice ale apei deriva din particularitatile
structurale ale moleculei de apa si asocierea lor prin intermediul legaturilor
hidrogice, din care pentru organismele acvatice, ale integralitatii ecosistemului
sunt urmatoarele:

a.) Capacitatea calorica specifica

Capacitatea calorica specifica apei este egala cu cal./g.
Datorita acestei capacitatii ea poate acumula o mare cantitate de caldura si
care asociata cu conductibilitatea ei termica scazuta, apa cedeaza incet si
treptat caldura in mediul inconjurator, facand ca in mediul acvatic sa nu avem
variatii bruste de temperatura.
Capacitatea de inmagazinare calorica a apei contribuie reglarea temperaturii
in mediul terestru, ele actionand ca un "acumulator''.
Astfel, prin scaderea temperaturii unui litru de apa cu un grad se elibereaza o
cantitate de caldura echivalenta cu puterea calorica de a incalzii 300 l de aer, cu
un grad.
Specificam ca prin modificarea temperaturii apei, structura ei sufera
transformari importante (in stare de gheata TRIHIDROLI, in stare lichida
DIHIDROL, si in stare gazoasa MONOHIDROLI). La topirea ghetii sau inainte de
evaporare vom avea amestec de "starii".
b.) Temperatura latenta de vaporicare si topire a ghetii.
Apar ca niste anomalii. Transformarea apei in vapori necesita 539cal./g si
este de 5 ori mai mare ca cele de fierbere.
Datorita acestei proprietati, apele superficiale ale ecosistemului nu sufera o
supra incalzire sub actiunea directa a radiatiei solare, fiindca evaporarea lenta
determina o racire insemnata a paturei superioare din epilimnion.
Temperatura de solidificare a apei sau de transformare in gheata este de
asemenea ridicata, comparativ cu alte lichide (pentru acidul carbonic –57 oC.
Aceasta particularitate a apei are o insemnatate deosebita deoarece la
temperatura de 0oC in organism se mai pot desfasura o serie de procese
metabolice care la temperaturi mai scazute sunt imposibile.
Posibilitatea de a se diliata inainte de solidificare, reprezinta de asemenea
un avantaj. Prin inghetare apa isi mareste volumul cu 9% fata de cea initiala,
atingand tensitatea maxima la solidificare. In procesul de inghetare
(solidificare) fiecare molecula de apa se asocieaza cu alte patru prin intermediul
legaturilor intra hidrogenice, dand nastere de la o structura caracteristica a
ghetii a caror molecule are o dispozitie laxa.
Aceasta anomalie joaca un rol determinand in regiunile cu inghet, peritand
supravietuirea hidrobiontilor. Gheata cu o densitate mai mica, pluteste la
suprafata si datorita conductibilitatii (termice) scazute reprezinta un bun
izolator termic. Invelisul format impiedica racirea si solidificarea apei in
orizonturile inferioare asigurand totodata o temperatura relativ constanta in
perioada de inghet.

c.) Greutatea specifica (densitatea apei)

La nivelul marii si la o temperatura de 0 oC,apa este de 775 de ori mai grea ca
aerul. Densitatea apei variaza cu temperatura. Cea mai mare densitate a apei o
intalnim la 4oC.Densitatea apei nu creste continuu cu scaderea temperaturii,ea
atinge valoarea maxima la 4oC si la presiune normala, dupa care scade treptat
pana la punct de inghet. La temperaturi inalte, densitatea scade mai repede ca
la cele joase. Cresterea salinitatii atrage cresterea greutatii specifice. Greutatea
specifica usureaza atat plutirea corpurilor in apa cat si sustinerea lor. Faptul ca
gheata este mai usoare ca apa la 0 oC permite ca apele sa inghete numai la
suprafata putandu-se astfel conserva viata in ape.
 Modificarea densitatii apei in functie de temperatura apare ca o anomalie a
proprietatilor termodinamice.
Apa dulce are o densitate maxima la +4 oC, iar prin scaderea sau scaderea
temperaturii, ea devine mai usoara, mai putin densa. Prin cresterea
temperaturii de la 0-4oC, structura apei se modifica, moleculele si partile ei
componente se apropie, devenind mai inghesuita ocupa spatiile libere si ca
urmare va sporii densitatea. Dupa atingerea temperaturii de 4 oC moleculele se
departeaza, spatiile dintre ele sunt tot mai mari si densitatea scade.

d.) Vascozitatea
Reprezinta rezistena pe care un lichid o depune la frecarea corpurilor ce se
misca prin el. Rezistenta este proportionala cu sectiunea transversala a
corpului. Viteza de miscarea fiind in functie de natura lichidului si temperatura,
vascozitatea fiind invers proportionala cu temperatura. La 0 oC vascozitatea apei
este de doua ori mai mare ca la 25 oC. Fata de rezistenta mediului terestru,
hidrobiontii au de invins o forta de 100 de ori mai mare.
Vascozitatea sau frecarea interna este o proprietate a lichidelor (fluidelor) si
consta in opozitia (rezistenta) deplasarii a doua paturi adiacente una fata de
alta. Vascozitatea dinamica sau rezistenta care ia nastere prin miscarea relativa
a doua paturii de apa este proportionala cu suprafata lor si gradientul vitezei
de-a lungul axei perpendiculare pe distanta deplasarii.Unitatea de masura este
poazul (pz) si submultipli sai. Un poaz este egal cu o vascozitate in care
gradientul vitezei este de 1cm/s intre paturile de apa ce duc la aparitia unei
forte de frecare intre ele de o (1) dina.

e.) Tensiunea superficiala

Se manifesta la interfata aer-apa sub forma unei pseudo-membrane capabila
sa sustina hidrobiontii apartinatori neustonului.
Dintre lichide, dupa mercur, apa manifesta cea mai mare tensiune superficiala
(sau forte necompensate dintre molecule). In interiorul apei fortele moleculare
sunt echilibrate. La suprafata ei insa, fortele determina o atractie ce imprima
picaturi de apa o forma sferica. Deci,suprafata apei este intotdeauna acoperita
de o pelicula subtire alcatuita din molecule unite prin fortele tensiunii
superficiale. Aceasta pelicula nu poate fi erupta decat prin aplicarea unei forte
mari.

f.) Capacitatea de solvent universal

Apa este cel mai bun solvent avand capacitatea de a dizolva aproape toate
substantele, ramanand inerta adica fara sa isi modifice proprietatile sub actiune
multor substante. Aceasta proprietate a permis aparitia in mediul acvatic,
respectiv pe Pamant. Substantele solvente circula in corpul tuturor
organismelor, iar reactiile metabolice se pot desfasura in prezenta ei (apei).

g.) Presiunea hidrostatica

Are o importanta mare pentru organismele ce traiesc in adancimea oceanelor
si lacurilor. Presiunea depinde de inaltimea paturi de apa (coloanei de apa) si
de densitatea ei. Presiunea sa masoara in bari, un bar fiind egal cu 10
dine/cmp. In apele dulci presiunea hidrostatica la 4oC creste la fiecare 10,3 m.

h.) Miscarile apei

In mediul acvatic se produc o serie de curenti datorati miscarilor apei, care pot
avea o influenta hotaratoare asupra tipului de biocenoza pe care o vom intalni.
Diversi curenti pe care-i intalnim, orizontali si verticali de convectie, valuri,
maree etc, pot interveni in transporturi hidrobiontilor, a repartizarii hranei sau
a oxigenarii apei.

i.) Culoarea si transparenta

Atat culoarea cat si transparenta intervin in intensitatea luminoasa afectand
procesul de fotosinteza. Lumina care patrunde in apa, o parte este difuzata iar
alta este absorbita si transformata in caldura. Cantitea de lumina ce patrunde
in apa hotaraste prezenta plantelor, adancimea pana la care se dezvolta si
valoarea procesului de fotosinteza. O apa curata are culoarea albastra, cand
este in cantitati mari. Cantitatea de suspensii poate modifica culoarea apei la
verzui la galbui spre cafenie.