Sfântul Apostol Pavel şi scrierile sale

Introducere

Cartea Faptele Apostolilor constituie - cum am văzut - cea de-a doua parte a unei
opere unice, alături de care a putut şi poate fi înţeleasă. Evanghelia voreşte despre !ersoana
şi "pera lui #isus $ristos% &ntruparea, !atimile, 'oartea, &nvierea şi &nălţarea la cer. (eşi
respins de iudei, activitatea lui #isus nu s-a încheiat cu un eşec, El a adus m)ntuirea *oului
#srael, iar de acum pocăinţa şi iertarea păcatelor vor fi propovăduite în toată lumea încep)nd
de la #erusalim% +i le-a zis că aşa este scris şi că aşa treuia să pătimească $ristos şi a treia zi
să învie din morţi şi întru numele ău să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la
toate neamurile, încep)nd de la #erusalim+ /c 01,123.
Al doilea volum lucanic se dezvoltă urm)nd linii paralele cu Evanghelia, partea #-a a
cărţii fiind centrată pe #erusalim, iar rolul principal aparţine f)ntului !etru şi partea a ##-a în
care persona4ul principal este f)ntul !avel, care întreprinde o operă misionară proprie, în
afara graniţelor 5ării finte, culmin)nd cu venirea sa la 6oma, capitala imperiului.
copul f)ntului /uca în Fapte este de a prezenta +marşul triumfal+ al Evangheliei
lui #isus de la #erusalim p)nă la 6oma. !ropovăduirea trece de la iudei la păg)ni trecere
 4ustificată cu te7te vechi testamentare - vezi Fapte 08,09-02 :: #saia 9,;-<=3, apoi se e7tinde în
 4urul păg)nismului. /a originea acestui proces autorul vede +lucrarea f)ntului (uh+, proces
care începe şi se desfăşoară prin puterea f)ntului (uh. Călăuzirea f)ntului (uh e prezentă
 peste tot pe parcursul propovăduirii Evangheliei în lumea romană% autorul este ales de f)ntul
(uh% +i pe c)nd slu4eau (omnului şi posteau, (uhul f)nt a zis% "seiţi-'i pe >arnaa şi
 pe aul, pentru lucrarea la care #-am chemat+ Fapte <?,03@ este condus de f)ntul (uh% +i ei
au străătut Frigia şi ţinutul alatiei, fiind opriţi de (uhul f)nt să grăiască în Asia cuv)ntul+
Fapte <9,93, +#ar acum iată că, legat fiind cu (uhul, merg la #erusalim fără să ştiu cele ce mi
se vor înt)mpla acolo, în afară doar că (uhul f)nt îmi mărturiseşte prin cetăţi spun)ndu-mi
că lanţuri şi necazuri mă aşteaptă+ Fapte 0=,00-0?3.
!rima activitate misionară în afara #udeii se naşte din prigoană Fapte 8,< +...şi în
ziua aceea prigoană mare s-a făcut asupra >isericii din #erusalim. i toţi, în afară de apostoli,
s-au împrăştiat prin ţinuturile #udeii şi ale amariei+3. (upă moartea f)ntului tefan eleniştii
fug în amaria şi predică acolo Evanghelia% +i într-adevăr, harul lui (umnezeu începuse să
se răsp)ndească şi peste celelalte popoare, mai înt)i în Cezareea !alestinei, unde Corneliu, cel
dint)i, a primit credinţa în $ristos, el şi casa lui, printr-o descoperire dumnezeiască şi în urma
strădaniilor apostolului !etru. (upă aceea au venit la credinţă un mare număr de păg)ni din
Antiohia, cărora le-au propovăduit cei împrăştiaţi de prigoana pornită împotriva lui tefan,
aşa înc)t >iserica din Antiohia a a4uns să fie cur)nd înfloritoare şi populată, dovadă că de4a
de atunci se aflau în ea mulţime de prooroci refugiaţi din #erusalim, între ei >arnaa şi !avel,
 precum şi o mulţime de alţi fraţi, căci tot acolo a şi apărut atunci, ca dintr-un izvor ogat şi
 puternic, numele de +creştin+ Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, cartea a ##-a,
###,?3.
aul este interpelat de #isus Cel &nviat şi persecutorul de p)nă atunci devine marele
apostol al neamurilor. u conducerea sa misiunea creştină cuprinde Asia 'ică şi !eninsula
>alcanică. !rigoana şi furtuna nu pot împiedica sau zădărnicii împlinirea planului lui
 

(umnezeu, căci misiunea s-a împlinit, f)ntul !avel a4ung)nd la 6oma conform planului
trasat de $ristos Fapte <,83. Aici se adresează mai înt)i iudeilor care resping cuv)ntul3, dar
 păg)nii îl primesc. Cu iudeii s-au împlinit cuvintele profetului #saia 9,;-<=.
f)ntul /uca a înţeles foarte ine că Creştinismul este o religie universală. El nu a
e7agerat grandoarea eroului său. (upă ce a scris +faptele lui #isus+ el a scris despre apariţia şi
dezvoltarea *oului #srael relat)nd copilăria >isericii şi dezvoltarea ei3 sau +faptele lui
!avel+.
Aşadar, partea a doua Cărţii Faptele Apostolilor relatează activitatea misionară a
f)ntului !avel la neamuri. " latură semnificativă a activităţii sale o constituie epistolele pe
care le-a scris comunităţilor întemeiate de el în timpul călătoriilor misionare pe care le-a
desfăşurat. Ca apostol, f)ntul !avel vroia să-şi a4ute credincioşii. C)nd n-a putut face acest
lucru +faţă către faţă+, prea departe fiind din punct de vedere geografic, şi vr)nd să se +achite+
de oligaţiile misionare care-l ţineau pe loc altundeva, aşternea în scris ceea ce le-ar fi
comunicat prin viu grai.
Epistolele sunt aşadar, scrieri ocazionale, alcătuite su presiunea unor necesităţi
misionare urgente, în împre4urări speciale şi pentru clarificarea unor nedumeriri de ordin
doctrinar sau moral, ori de ordin individual.
-a pus întrearea% +Ce sunt scrierile lui !avel% epistole sau scrisori B+ e cunoaşte
deoseirea dintre o epistolă şi o scrisoare. Aceasta din urmă este o corespondenţă cu caracter
 privat, adres)ndu-se unei persoane anume şi privind o situaţie specială, ine determinată.
Epistola este mai solemnă, este un +act pulic+ destinat pulicităţii, neav)nd caracter
 particular sau privat.
crierile f)ntului !avel sunt numite +Epistole+ întruc)t sunt adresate unui cerc mai
larg de cititori şi, prin urmare, dezat proleme de interes general. Ele pot fi numite şi
+crisori+ dar scrisori de interes general, ca atare, nu le lipsesc lămuririle necesare pentru
înţelegerea deplină a prolemelor în care se pronunţă.
chimul de scrisori pe care f)ntul !avel îl propune creştinilor din Colose şi
/aodiceea +i după ce scrisoarea aceasta se va citi la voi, faceţi în aşa fel ca ea să fie citită şi
în >iserica /aodiceenilor@ iar pe cea din /aodiceea să o citiţi şi voi+ - Col 1,<93, dovedeşte că
apostolul însuşi atriuia rolul de epistolă circulară corespondenţei sale cu credincioşii.
Aşadar, scrierile f)ntului !avel pot fi numite +Epistole+ dar şi +crisori+.

1. Numărul Epistolelor pauline

 *umărul lor depăşeşte pe cel păstrat în canonul *oului estament. +C)te epistole
avem B+ reisprezece plus Epistola către Evrei. Aceasta din urmă este redactată de altcineva.
e ştie sigur că, corespondenţa dintre f)ntul !avel şi creştinii din Corint a constat nu din
două epistole c)te ni s-au păstrat3 ci din mai multe. &n Epistola #-a către Corinteni capitolul D
versetul ; f)ntul !avel scrie% + V-a scris !n epistolă să nu vă aesteca"i cu desfrâna"ii +.
Epistola la care f)ntul !avel se referă aici nu ni s-a păstrat. Cronologic, a fost anterioară
celor două epistole păstrate în canonul *oului estament, lucru care rezultă din e7primarea la
timpul trecut. Această epistolă pierdută e numită de specialişti% +epistola precanonică+. A
e7istat apoi o +epistolă intermediară+ între Epistolele # şi ## Corinteni numită% +Epistola scrisă
cu multe lacrimi+.
 *u este e7clus apoi ca, creştinilor din Filipi să le mai fi scris o epistolă. Acest lucru
ar putea fi înţeles din e7primarea apostolului !avel din Filipeni ?,<% +...ca să vă scriu
aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu, iar vouă vă este întărire+ şi de la o menţiune a f)ntului
!olicarp al mirnei% +Că nici eu, nici altul asemenea mie, nu poate să calce pe urmele
înţelepciunii fericitului şi slăvitului !avel, care, fiind la voi, a învăţat, precis şi sigur, pe
oamenii de atunci faţă către faţă cuv)ntul adevărului@ care, după ce a plecat de la voi v-a scris
 

epistole, pe care dacă le citiţi cu atenţie veţi putea să vă zidiţi în credinţa dată vouă+
Policarp, Episcopul Sirnei către #ilipeni capitolul III, $  în crierile !ărinţilor
Apostolici, trad. !r. (r. (umitru Fecioru, Ed. #nstitutului >ilic şi de 'isiune al >isericii
"rtodo7e 6om)ne, >ucureşti, <;;D3.
Epistola din /aodiceea amintită în Coloseni 1,<9 e posiil să fi fost o copie a
Epistolei canonice către Efeseni.
Euseiu de Cezareea în Cartea a ###-a, ?, D spune% +C)t despre !avel, cele
 paisprezece epistole sunt sigure şi provin de ună seamă de la el. (acă, cu toate acestea, unii
resping Epistola către Evrei, spun)nd că nu-i recunoscută de >iserica 6omei ca fiind paulină,
ar fi nedrept să nu spunem+.
Gorind despre numărul epistolelor f)ntului !avel amintim cuvintele lui Hohn
>ligh% +f)ntul !avel a g)ndit mai mult dec)t a vorit, a vorit mai mult dec)t a scris şi nu tot
ceea ce a scris ni s-a păstrat+.

2. Împărţirea Epistolelor pauline

e pot face mai multe împărţiri%

a3 Epistolele ari% 6omani, # şi ## Corinteni, alateni@
 3 Epistolele captivită"ii% Efeseni, Filipeni, Coloseni, Filimon@
c3 Epistolele pastorale% # şi ## imotei, it@
&n această împărţire, # şi ## esaloniceni şi Evrei răm)n neîncadrate.

&mpărţirea epistolelor după cuprinsul doctrinar%

a3 Epistole soteriolo%ice% 6omani şi alateni@
 3 Epistole &ristolo%ice% Filipeni, Coloseni şi Evrei@
c3 Epistole ecclesiolo%ice% Efeseni@
d3 Epistole es&atolo%ice% # şi ## esaloniceni I # Corinteni <D@
e3 Epistole disciplinare% # Corinteni@
f3 Epistole apolo%etice% ## Corinteni@
g3 Epistole pastorale% # şi ## imotei, it I Filimon3@

&mpărţirea cronologică a epistolelor noi le vom studia în ordinea scrierii lor3%

a3 Epistole scrise în a doua călătorie misionară% # şi ## esaloniceni
 3 Epistole scrise în a treia călătorie misionară% alateni, # şi ## Corinteni, 6omani şi
 poate Filipeni ≈ D2 d.$r.3
c3 Epistole scrise în prima captivitate romană% Efeseni, Coloseni, Filimon şi poate
Filipeni@
d3 Epistole scrise imediat după prima captivitate romană în #talia3% Evrei
e3 Epistole scrise după prima captivitate romană% # imotei şi it
f3 Epistole scrise în a doua captivitate romană% ## imotei.

&n canonul *oului estament, ordinea epistolelor pauline este următoarea% 6omani, #
Corinteni, ## Corinteni, alateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, # esaloniceni, ## esaloniceni, #
imotei, ## imotei, it, Filimon, Evrei.
&n ce priveşte lima, epistolele pauline deţin locul al treilea între cărţile *oului
estament, în frunte situ)ndu-se lima Epistolei către Evrei, urmată în locul al doilea de
aceea a scrierilor lucanice Evanghelia a ###-a şi Faptele Apostolilor3.

3. Forma Epistolelor pauline

 

Epistolele antice erau elaorate după un tipic ine stailit% adresare   A  către B
JKLMNOvP salutareQ Erau scurte şi la oiect, iar la sf)rşit se punea salutarea finală +Fiţi
sănătoşiQ+. f)ntul !avel s-a inspirat şi din epistolografia religioasă iudaică. El însă în loc de
salutarea iniţială pune o inecuv)ntare iniţială% +$ar vouă şi pace de la (umnezeu atăl şi de
la (omnul nostru #isus $ristos+ # Corinteni <,?3, iar la sf)rşit din nou pune o inecuv)ntare%
+$arul (omnului #isus $ristos să fie cu voi Q+ # Corinteni <9,0?3.
f)ntul Apostol !avel îşi secţionează scrierile şi le sistematizează în două sau trei
 părţi o parte doctrinar-dogmatică şi una parenetică, cuprinz)nd sfaturi şi îndemnuri3. &naintea
acestor părţi, de oicei, f)ntul !avel include şi o secţiune apologetică în care îşi apără
apostolatul. /a sf)rşit epistolele conţin un +epilog-autograf+ scris de însăşi m)na apostolului.
&n antichitate epistolele erau dictate. Era folosit în acest scop un tahigraf sau un
secretar3. ahigraful avea un scris format frumos3 care putea fi citit uşor. 'ertius  este
tahigraful f)ntului !avel cf. 6omani <9,003.
Forma epistolelor pauline este, cum spuneam, în concordanţă cu epistolografia
vremii. Cartea Faptele Apostolilor oferă un e7emplu în spri4inul acestei afirmaţii. Este vora
despre scrisoarea pe care triunul Claudius /Rsias, comandantul garnizoanei romane din
#erusalim, a trimis-o procuratorului Antonius Feli7, la Cezareea !alestinei, în prolema
conflictului f)ntului Apostol !avel cu iudeii.
!ersoanele particulare îşi transmiteau scrisorile prin curieri colaoratori ai f)ntului
!avel3. (e pildă, Epistola către 6omani a fost dusă la destinaţie de diaconiţa Fee cf.
6omani <9,<-03, Epistola a ##-a către Corinteni de it cf. ## Corinteni 8,<9-<83, Epistola către
Filipeni de Epafrodit cf. Filipeni 0,0D-?=3, Epistola către Coloseni de ihic cf. Coloseni
1,23@ la fel Epistola către Efeseni de acelaşi ihic cf. Efeseni 9,0<3.
#mpresia pe care o făceau epistolele era deoseită pentru cititorii lor destinatarii3,
dar şi pentru opozanţii f)ntului !avel, care îl acuzau că e +tare+ în scris, e cu greutate şi plin
de putere în scrisori c)nd nu e de faţă3 dar, c)nd este de faţă, i se diminuează şi chiar îşi
 pierde aceste calităţi% +Că scrisorile lui - spun ei - sunt cu greutate şi pline de putere, dar
înfăţişarea trupului său e slaă şi cuv)ntul său e vrednic de dispreţ+ ## Corinteni <=,<=3.
&ntruc)t se pare că circulau unele epistole false ## esaloniceni 0,03, prin care unii
încercau să se folosească de numele său, apostolul scrie cu m)na sa +autograful+ care era o
autentificare a scrisorii. Autograful e7prima apoi o anumită intimitate cu destinatarii%
+alutarea, cu m)na mea - a lui !avel. Acesta este semnul meu în orice scrisoare% aşa scriu+
## esaloniceni ?,<23.
(eşi se numără printre epistolele f)ntului !avel, ca făc)nd parte din canonul
 *oului estament, Epistola către Evrei nu a fost scrisă de f)ntul !avel. Epistola nu are
adresă şi salutare, iar ideile pe care le conţine, deşi sunt ideile f)ntului !avel, forma
Epistolei nu-i aparţine. unt amestecate în ea pericope doctrinare şi parenetice. oate aceste
consideraţii califică Epistola către Evrei drept +unicat+ în corpus-paulinum.

 Epistola întâi către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pael 

epistolă eshatologică, Corint, D< d. $r.3

#ntroducere

f)ntul Apostol !avel vizitează esalonicul în a doua călătorie misionară Fapte <2,
<a3. esalonicul a fost capitala provinciei romane 'acedonia. "raş înfloritor, port maritim şi
centru comercial, esalonicul avea o populaţie numeroasă şi amestecată, inclusiv o
importantă comunitate evreiască, care avea o sinagogă Fapte <2,<3. !ort la 'area Egee,
 

esalonicul era situat pe celera Gia Egnatia, drum care, con4ugat prin transordare peste
'area Adriatică cu Gia Appia, lega 6oma de "rient.
&n epoca apostolică, oraşul esalonic număra aproape <==.=== de locuitori, în
ma4oritate greci şi romani, dar printre care se aflau şi apro7imativ 0=.=== de evrei. "raşul îşi
avea numele foarte proail de la esalonica, fiica regelui Filip al ##-lea şi sora lui Ale7andru
cel 'are. oţul ei Cassandru a refăcut oraşul în anul ?<D î.$r. şi i-a schimat numele de
hermS cf. trao G##,0<3, în +'esalonic+. &n anul <19 î.$r. oraşul trece su stăp)nire
romană. u împăratul "ctavian Augustus esalonicul a primit privigiile unui oraş lier şi
autonom, care-i dădea dreptul să se conducă şi să aiă organizare proprie. "raş înfloritor
datorită comerţului, avea o constituţie democratică şi era condus de politar&i, ToUOVWMJKO
Fapte <2,83.
Xlterior, esalonicul şi-a pierdut autonomia. &mpăratul (eciu l-a deposedat de
vechile drepturi şi l-a transformat la anul 0D= d.$r., în colonie romană. &n secolele G# şi G##,
este devastat de c)teva ori de către migratorii slavi şi avari, iar în secolele G## şi #Y de către
 ulgari. Aici s-au născut cei doi apostoli ai lumii slave Chiril şi 'etodiu. &n secolul Y,
esalonicul a fost devastat de către piraţii sarasini din insula Creta, iar în secolul Y## de către
normanzi. &n anul <0=1, oraşul a căzut în m)na cruciaţilor, iar în <1?= în m)na turcilor. (upă
răzoiul din <;<0, oraşul a revenit reciei, în cuprinsul căreia se află şi astăzi.
f)ntul Apostol !avel a4unge la esalonic în anul D= D< cel mai t)rziu3 împreună cu
ila în timpul celei de-a doua călătorii misionare D=-D? d.$r.3. /uca şi imotei rămăseseră la
Filipi. Cei doi misionari au predicat în sinagogă în trei s)mete consecutive Fapte <2,03.
#udeii, făc)nd caz de loialismul populaţiei faţă de împărat, au iniţiat o mişcare împotriva
f)ntului !avel şi a lui ila. Aşadar, f)ntul !avel este silit să părăsească esalonicul mai
înainte dec)t şi-ar fi dorit@ Astfel a venit noaptea la >ereea împreună cu ila Fapte <2,<=3.
Aici au intrat din nou în sinagogă şi au predicat iudeilor care erau mai uni la suflet dec)t cei
din esalonic şi au primit Cuv)ntul Fapte <2,<=-<<3. Adversarii îl urmăresc şi aici şi nu se
lasă p)nă ce nu-l alungă din 'acedonia, forţ)ndu-l să plece spre Atena şi Corint aici avea să-
i re)nt)lnească pe ila şi imotei3.
Este cunoscută gri4a apostolului faţă de >isericile întemeiate de el. &n cazul celei din
esalonic, el nu apucase să-şi termine cateheza pe care şi-o propusese. Ca urmare, el se
hotărăşte să renunţe pentru moment la a4utorul şi conlucrarea lui imotei şi-l trimite din
Atena la esalonic cu misiunea de a cerceta acea >iserică # es ?,<-D3.
imotei îi aduce veşti f)ntului !avel despre >iserica din esalonic. Geştilor une
se adaugă o seamă de rezerve asupra moravurilor, precum şi prolema principală pentru care
f)ntul !avel s-a hotăr)t să scrie Epistola% dacă sf)rşitul lumii este aproape şi (omnul încă nu
a venit, atunci de ce creştinilor de4a adormiţi în (omnul li s-a luat privilegiul şi ucuria de a
 participa - în viaţă fiind - la slava acestei de a doua veniriB Acestea sunt împre4urările în care
f)ntul !avel, fiind în Corint, cam la sf)rşitul anului D= sau începutul anului D<, alcătuieşte
+Epistola (ntâia către 'esaloniceni+. Geştile une aduse de imotei au încălzit inima
apostolului, totuşi el le scrie pentru a îndrepta micile proleme precum şi prolema care îi
 preocupa pe tesaloniceni despre situaţia celor adormiţi la !arusie.

<. Planul Epistolei 

Adresă şi salutare <,<3

6ugăciunea de mulţumire <,0-<=3
#. Apostolul şi credincioşii tesaloniceni cap. 0-?3
<3 !redica şi conduita f)ntului Apostol !avel 0,<-<03
03 6)vna tesalonicenilor 0,<?-<93
?3 ri4a apostolului faţă de credincioşii tesaloniceni 0,<2- ?,<=3
 

13 6ugăciunea apostolului pentru ei ?,<<-<?3

##. Partea parenetică învăţături şi îndemnuri3 1,<-D,013
<3 Curăţie şi iuire 1,<-<03
03 Cei vii şi cei adormiţi la !arusie 1,<?-<83
?3 &ndemnuri la priveghere în aşteptarea venirii (omnului #isus D,<-<<3
13 (iferite recomandări D,<0-003
D3 6ugăciunea finală D,0?-013

(nc&eierea )*,$*-$+

0. !uprinsul Epistolei

&n adresă f)ntul Apostol !avel îi asociază pe ila şi pe imotei acesta din urmă era încă
t)năr3. alutarea oişnuită% +$ar vouă şi pace de la (umnezeu, atăl nostru, şi de la (omnul
#isus $ristosQ+ vers. <3. Xrmează rugăciunea adusă lui (umnezeu pentru roadele
convertirii tesalonicenilor, operate de f)ntul (uh vers. D3 vezi 6omani <D,<;3.
esalonicenii s-au făcut pildă tuturor celor din 'acedonia şi Ahaia vers.23.

#. Apostolul "i cre#incio"ii tesaloniceni $2%1&12'

f)ntul Apostol !avel arată curăţia şi dezinteresarea sa în propovăduirea Evangheliei

dezinteresul în cele materiale3 şi în modul său de viaţă. Faţă de ei s-a purtat cu iuire
 părintească vers.<<3, cu l)ndeţe, fără a urmării avanta4e. !ropovăduirea Evangheliei lui
$ristos venea din g)nd curat nu din vicleşug. Apostolul nu a căutat slavă de la oameni, nici
nu a folosit cuvinte de linguşire, nici vreun prete7t pentru a c)ştiga avanta4e materiale ştiut
fiind faptul că fost acuzat că face pe învăţătorul contra plată3. Aşadar, f)ntul !avel respinge
insinuările răuvoitorilor, amintindu-le că şi-a c)ştigat p)inea cea de toate zilele prin osteneală
 proprie, lucr)nd zi şi noapte, ca să nu fie cuiva povară vers.;3. (umnezeu şi credincioşii
tesaloniceni sunt martori ai sincerităţii lui vers.<=3. f)ntul !avel le face şi lor îndemnul +de
a umla în chip vrednic de (umnezeu+ vers.<03.
Cei din esalonic au primit mesa4ul apostolului drept +cuv)nt al lui (umnezeu+%
+...că voi, primind cuv)ntul lui (umnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, nu ca pe un cuv)nt al
oamenilor l-aţi primit, ci potrivit cu ceea ce este el într-adevăr, ca pe un cuv)nt al lui
(umnezeu, care şi lucrează întru voi, cei ce credeţi+ vers.<?3 vezi Evrei cap.1 vers.<0 +Căci
cuv)ntul lui (umnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit dec)t orice saie cu două tăişuri, şi
 pătrunde p)nă la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi este
 4udecător al simţirilor şi al cugetelor inimii+3. Ei s-au făcut următori ai >isericii din #udeea
 prin credinţa şi prigoanele îndurate pentru $ristos, prigoane generate de iudei, cei care şi pe
(omnul #isus /-au omor)t precum pe prooroci, iar pe noi ne-au prigonit, iudei care, prin
atitudinea lor sunt neplăcuţi lui (umnezeu vers.<1-<D3.
Apostolul arată sentimentele de după plecarea din esalonic şi eforturile făcute
 pentru păstrarea contactului cu ei%
- dorinţa de a-i revedea 0,<2-0=3. Ei sunt ucuria apostolului şi lauda lui înaintea
(omnului #isus la venirea a@
- trimiterea lui imotei ?,<-D3, ca să-i întărească şi ca să le facă îndemnul de a
rezista în necazuri@
- ucuria c)nd imotei revine cu veşti une ?,9-<=3@
- rugăciunea apostolului +strigăt al inimii+ pentru propăşirea lor ?,<<-<?3. Apostolul
îl roagă pe (umnezeu să sporească dragostea tesalonicenilor, ca să prisosească în iuire unul
 pentru altul, să le întărească inimile întru sfinţenie. Această din urmă e7presie +întărirea în
 

sfinţenie+ o avem în cuprinsul fintei /iturghii. (upă împărtăşirea credincioşilor se rosteşte

rugăciunea% +ă se umple gurile noastre de lauda a (oamne, ca să lăudăm mărirea a@ Că
ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtăşim cu fintele, !reacuratele, *emuritoarele şi de Giaţă
făcătoarele ale aine. &ntărăşte-ne pe noi întru finţenia a...+.

  ##. Partea parenetică
învăţături şi îndemnuri3

f)ntul Apostol !avel inaugurează o practică oişnuită a epistolelor sale. Aordează

suiecte apropiate credincioşilor, îndemn)ndu-i spre sfinţenie şi spre practicarea moralei
creştine. Goia lui (umnezeu este sfinţirea credincioşilor vers.?3. Aminteşte îndatoririle
castităţii, a iuirii şi a fidelităţii con4ugale. Fiecare treuie să ştie să-şi stăp)nească trupul în
sfinţenie şi cinste vers.13. &n versetul ; f)ntul !avel aminteşte tesalonicenilor datoria
întra4utorării frăţeşti, scriindu-le un cuv)nt al (omnului% +ă vă iuiţi unii pe alţii #n <?,?13.
&n continuare apostolul îi îndeamnă ca fiecare să-şi vadă de treaă şi să-şi continue
munca vers.<<3, apoi răspunde unei proleme ivite între credincioşii din esalonic, prolemă
care l-a făcut dealtfel pe apostol să scrie epistola, asigur)ndu-i că credincioşii adormiţi sunt
cu (omnul şi vor fi martori ai !arusiei /ui.

(!ei ii "i cei a#ormiţi la Parusie( # es 1,<?-<83

e pare că această prolemă care-i preocupa s-a datorat unei neînţelegeri a

tesalonicenilor, care erau prea puţini catehizaţi. Ei credeau că (omnul va veni cur)nd,
venirea /ui era foarte aproape, iar trăiau în această aşteptare. (ar se întreau - întruc)t unii
dintre ei muriseră - dacă aceştia vor participa la venirea (omnului. !entru cea de-a doua
venire a (omnului se foloseşte un termen specific ZTKMo[\LK].
C)nd finţii Evanghelişti relatează #ntrarea (omnului în #erusalim folosesc doi
termeni ai limii greceşti%
a3 " venire a regelui în slavă se făcea printr-o TKMo[\LK P arătare, a fi de faţă. e
anunţa vizita unui rege de către un crainic care venea înainte în cetate. "amenii din cetatea
respectivă organizau o +ceremonie de primire+ în afara oraşului, cu ramuri în m)ini şi cu
cununi pe cap. /a apariţia demnitarului reveneau împreună cu el în cetate în aclamaţii.
 3 !entru +ieşirea spre înt)mpinare+ se folosea e7presia tehnică NO^ KTWvVO\Ov. /a fel
s-au petrecut lucrurile şi la #ntrarea lui #isus în #erusalim.
f)ntul !avel foloseşte +scenariul+ unei primiri a unui demnitar pentru a ilustra
evenimentul !arusiei. +Cei adormiţi întru #isus+ nu au un dezavanta4 ci vor lua şi ei parte la
cea de-a doua venire. &n versetul <D avem o e7primare la persoana #-a plural +noi, cei vii+. e
 pare că f)ntul !avel spera ca !arusia +să-l prindă+ în viaţă. vezi # Cor <D3. Epistola a doua
către Corinteni îl prezintă pe f)ntul !avel împăcat cu ideea morţii.
+cenariul+ din versetul <9% +Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului şi
întru tr)miţa lui (umnezeu, &nsuşi (omnul e va pogorî din cer, şi cei morţi întru $ristos
vor învia înt)i+ este preluat din apocrife. &n acest verset f)ntul !avel este triutarul unei
apocrife. Folosind acest te7t şi e7presia +vor învia înt)i+ mileniştii şi iehoviştii spun că
f)ntul !avel se referă la două învieri. (ar, este vora de + cei or"i+, urm)nd apoi +noi cei
vii+. #deea este că în urma 4udecăţii oşteşti vom reveni pe un +păm)nt nou+. !ericopa are
rostul de a e7plica faptul că tesalonicenii nu au motiv să fie îngri4oraţi pentru cei care de4a au
murit. f)ntul !avel spera că (omnul va veni cur)nd, dar nu ştia precis c)nd va fi ziua aceea.
+Cu aceste cuvinte m)ng)iaţi-vă unii pe alţii+ vers.<83. (ar (omnul va veni pe
neaşteptate, de aceea este necesară privegherea. !entru a ilustra spontaneitatea acelei zile
f)ntul !avel foloseşte două pilde schiţate +venirea furului noaptea+ şi +durerile naşterii+,
 

situaţii care se ivesc tocmai atunci c)nd nu te aştepţi. Aceste pilde au fost folosite şi de
')ntuitorul 't 01,1?3 şi îndemnul% +Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine (omnul
vostru+ 't 01,103, îndemn reluat în capitolul 0D versetul <? - ca o concluzie a paraolei
celor zece fecioare. peranţa f)ntului !avel este cea a unui om credincios, om care doreşte
venirea (omnului. f)ntul Apostol !etru spune că această zi poate fi grăită, dar - suliniază
şi el - timpul clar nu se cunoaşte.
&n capitolul D versetele 1-8 sunt prezentaţi creştinii ca + fii ai luminii +% +Goi însă,
fraţilor, nu sunteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un fur+ vers.13. Creştinii
nu sunt fii ai întunericului întruc)t au primit cuv)ntul lui (umnezeu şi ca atare ziua aceea,
chiar dacă vine pe neaşteptate, nu-i va găsi nepregătiţi. &n versetul 8 sunt prezentate armele
creştinului% +platoşa credinţei şi iuirii+ şi +coif av)nd năde4dea m)ntuirii+. &n versetul
; f)ntul !avel spune că (umnezeu ne-a r)nduit spre +do)ndirea m)ntuirii prin (omnul
nostru #isus $ristos+. &n versetul <2 apare îndemnul la rugăciune neîncetată tocmai pentru
motivul menţionat mai sus, ca ziua venirii (omnului să nu-i prindă nepregătiţi.
&nvăţătura ilică despre om este dihotomică% omul este alcătuit din suflet şi trup. &n
versetul 0? f)ntul !avel prezintă trei componente ale omului% duh, suflet şi trup. &n lima4
 ilic termenii +duh+ şi +suflet+ se folosesc unul pentru celălalt, prin suflet înţeleg)ndu-se
viaţa iologică a omului comună cu cea a animalelor, iar prin duh înţeleg)ndu-se suflarea lui
(umnezeu asupra omului. (uhul omului este +suport+ al (uhului f)nt. (uhul lui (umnezeu
se uneşte cu duhul omului şi îl potenţează vezi !rof. rigorie 'arcu,  Antropologia paulină,
iiu, <;1<3. Gersetele <<-00 cuprind sfaturi finale pe care apostolul le dă tesalonicenilor de
a se zidi unii pe alţii, de ai cinstii pe conducătorii lor r)nduiţi de (omnul, de a-i do4enii pe cei
fără de r)nduială şi de a-i îmărăta pe cei slai şi neputincioşi, de a fi îngăduitori unii cu
alţii, de a nu răsplătii răul cu rău şi de a urmării întotdeauna inele. Gersetele 0?-01 cuprind
rugăciunea finală, iar versetele 0D-08 cuprind încheierea îndemnul apostolului făcut
tesalonicenilor de a citi tuturor fraţilor scrisoarea pe care le-a trimis-o3.
  ()arul *omnului nostru +isus )ristos să fie cu oi ,(.

 Epistola a #oua către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pael 

epistolă eshatologică, scrisă din Corint în anul D<_D0 d. $r.3

(upă ce le-a trimis prima epistolă, f)ntul Apostol !avel primeşte veşti de la
esalonic@ veşti une, că tesalonicenii au primit cu ucurie epistola şi s-au conformat ideilor
ei. Ei sunt încredinţaţi acum că morţii întru $ristos vor participa la slava venirii Acestuia, dar
cu privire la venirea însăşi au rămas oarecum nedumeriţi. Este vora, în special, de data
!arusiei, vremea anume c)nd (omnul se va arăta. !rintre ei erau unii care promovau o eroare
cu dulu aspect%
a3 Xnul teoretic% !arusia este iminentă@ (omnul va veni de azi pe m)ine, a doua
venire ate la uşă şi în consecinţă toţi treuie să fie de pe acum pregătiţi să-/ pe (omnul în
văzduh. Această eroare nu venea din neînţelegerea primei epistole, ci era o consecinţă a
 preocupărilor stăruitoare privind !arusia@
 3 Altul practic% !ărăsirea muncii@ Aceşti propovăduitori îşi părăsiseră munca,
consider)nd inutil să mai lucreze, astfel că sărăcia venea repede, iar comunitatea creştină
a4ungea de r)sul păg)nilor@
(ificultatea constă în aceea că prima generaţie de creştini, inclusiv f)ntul !avel,
credea în iminenţa !arusiei. Faptul nu este cu totul nou@ încă din vremea lui #isus e7istau unii
care +credeau că &mpărăţia lui (umnezeu se va arăta cur)nd+ /c <;,<<3, ceea ce-/ îndeamnă
 

 pe (omnul să le spună paraola stăp)nului care se va întoarce, într-adevăr, la ai săi, dar
numai după o lungă călătorie.
f)ntul !avel confirmă cele afirmate în prima epistolă, dar introduce precizările de
treuinţă. A doua venire se va produce negreşit, dar numai după ce se vor consuma anumite
+semne premergătoare+, evenimente ma4ore cum ar fi% o apostazie generală apoi apariţia şi
lucrarea +"mului - nelegiuirii+ sau a +Fiului - pierzării+.
Aşadar, activitatea zilnică treuie să reintre în normal, fiecare să muncească şi să-şi
vadă de treurile sale, ceea ce nu înseamnă c)tuşi de puţin slăirea sau aandonarea credinţei
în !arusie, dimpotrivă, nădă4dea creştinilor nu poate fi despărţită de permanenta lor +stare de
veghe+.
oate acestea e7plică de ce f)ntul Apostol !avel le trimite tesalonicenilor această a
doua epistolă tot din Corint, la numai c)teva luni după prima şi de ce această epistolă nu mai
are tonul patern a celei dint)i, ci unul autoritar, aproape sever şi cu termeni care trimit la
avertismente şi sancţiuni.

<. Planul epistolei 

Adresă şi salutare <,<-03

6ugăciunea de mulţumire <,?-13

!orpul epistolei $1%-&3%1-'

<. 6ăsplătirea finală <,D-<=3

0. 6ugăciune pentru credincioşi <,<<-<03
?. !arusia şi semnele premergătoare 0,<-<03
1. &ndemn la statornicie în dreapta credinţă 0,<0-?,D3
D. &ndemn la muncă ?,9-<D3

   Înceiere $3%1/&10'

0. !uprinsul Epistolei  scurtă interpretare3

&n adresa epistolei sunt asociaţi ila şi imotei. Xrmează oişnuita rugăciune de
mulţumire pentru credinţa şi fidelitatea tesalonicenilor. esalonicenii au îndurat prigonirile şi
necazurile venite din partea iudeilor, iar acesta este un motiv de laudă pentru el vers.?-13.
&n versetele D-<= sunt cuprinse consideraţii privind răsplătirea care va urma 4udecăţii
oşteşti. e va petrece cu siguranţă dreapta 4udecată a lui (umnezeu, cei ce pătimesc acum
vor fi răsplătiţi, iar cei ce prigonesc şi nu ascultă Evanghelia vor fi pedepsiţi.
Gersetele <<-<0 cuprind rugăciunea apostolului pentru credincioşi, de a spori în
credinţă şi de a se face vrednici de chemarea a, pentru ca numele (omnului nostru #isus să
se preamărească întru ei.
&n versetul <= s-a crezut că e vora de milenarism (omnul va veni să se
 preamărească întru sfinţii ăi.
&n capitolul 0 f)ntul !avel reia prolema !arusiei şi a semnelor ei. El îi îndeamnă
 pe tesaloniceni să nu-şi piardă cumpătul şi puterea lor de a-şi folosi propria 4udecată de a nu-
şi vicia g)ndirea cu anumite zvonuri false3, nici să fie înşelaţi de o persoană care pretinde că
voreşte su inspiraţia (uhului f)nt sau de o falsă sau false epistole care circulau în numele
lui. Este vora de o epistolă peripotetică. Apostolul spune că ziua (omnului nu a venit, după
cum ziceau unii că a venit, dar nu a văzut-o nimeni azi la fel zic iehoviştii3.
 

<=

f)ntul !avel spune că acea zi va fi pecedată de anumite +semne premergătoare+.

'ai înt)i treuie să vină o mare apostazie datorată creşterii lucrării diavoleşti vezi Cartea
Apocalipsei3. Aceste avertismente au fost spuse de f)ntul !avel tesalonicenilor încă de c)nd
a trecut pe la ei vers.D3. reuie să apară +"mul - nelegiuirii+, +dar (omnul #isus îl va ucide
cu suflarea gurii ale şi-/ va nimicii cu arătarea venirii /ui+ vers.83.

(in versetul ; aflăm că +"mul - nelegiuirii+ sau +Fiul pierzării+ nu este satana
însuşi. Arătarea acestuia va fi într-adevăr prin lucrarea lui satan, cu putere, cu tot felul de
semne şi false minuni. 'otivul pentru care (umnezeu va îngădui aceasta este ca cei care n-au
 primit iuirea adevărului vers.<=3 să fie os)ndiţi şi împreună cu ei toţi cei care au procedat
la fel3 complăc)ndu-se în minciună şi nedreptate vers.<03.
&n versetul <1 f)ntul !avel spune că creştinul este chemat să do)ndească slava
(omnului #isus $ristos, iar în versetul <D avem un temei scripturistic în favoarea fintei
radiţii% +Astfel că, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin
cuv)nt, fie prin epistola noastră+. &n Epistola #-a către Corinteni f)ntul !avel face şi
corintenilor îndemnul şi îi laudă chiar că păstrează predaniile aşa cum le-a predat el # Cor
<<,03.
&n capitolul ? versetul 0 f)ntul !avel suliniază adevărul conform căruia credinţa
nu este dată tuturor, iar aceasta nu pentru că (umnezeu este nedrept sau că i-a predestinat pe
oameni într-un fel, iar în versetul ? &l numeşte pe (umnezeu +credincios+ în sensul că El îşi
ţine făgăduinţele sau promisiunile.
&n versetele 2-; f)ntul !avel aminteşte tesalonicenilor comportamenul său c)nd a
fost la ei% +...n-am m)ncat de la cineva p)ine în dar, ci cu muncă şi cu osteneală am lucrat
noaptea şi ziua, ca pe nimeni dintre voi să nu-l împovărăm, nu doar că n-am avea puterea
autoritatea sau dreptul de a petinde întreţinerea în schimul muncii de evanghelizare3, ci
 pentru ca pe noi înşine să ne dăm vouă pildă, spre a ne urma+.
&n versetul <? f)ntul !avel spune că creştinul nu treuie să se descura4eze în face
 inele şi - zicem noi - să nu se descura4eze în general căci viaţa lui e în m)inile lui
(umnezeu. i galatenilor f)ntul !avel le-a făcut un îndemn asemănător% +...să nu slăim dar
în a face inele căci la vremea cuvenită vom secera...+ al 9,;3.
&n versetele <9-<8 avem încheierea epistolei care cuprinde epilogul - autograf scris
de m)na f)ntului !avel% +alutarea, cu m)na mea - a lui !avel. Acesta este semnul meu în
orice scrisoare% aşa scriu+ vers. <23. Acesta era un semn al autenticităţii împotriva epistolei
sau epistolelor care circulau în numele lui, ca venind de la el şi care viciau g)ndirea
tesalonicenilor, deran4)ndu-le echilirul interior şi întunec)ndu-le dreapta 4udecată.
Epistola se încheie cu formula oişnuită de sf)rşit% ()arul *omnului nostru +isus
 )ristos să fie cu oi cu toţi , Amin(.

 Epistola Sf. Ap. Pael către alateni 

 Introducere

f)ntul Apostol !avel adresează această Epistolă `>isericilor alatiei al <,03 sau
`galatenilor al ?,<3. alatenii erau o populaţie celtă, provenind din alia. &n epoca
f)ntului !avel termenii `galatai şi `eltoi erau sinonimi. &n secolul ### î.$r., trecuseră în
Asia 'ică. !entru multă vreme au fost groaza Asiei 'ici, deoarece trăiau din 4afuri. &nfr)nţi
 

<<

într-o luptă cu regele >itiniei, au fost siliţi să se aşeze în centrul Asiei 'ici, într-un ţinut
semideşertic un platou arid, lipsit de vegetaţie3 care se va numi “Galatia”.
eritoriul alatiei avea trei oraşe mai importante% Ancira Ancara3, avium şi !essinus.
eritoriul galatenilor a trecut ca moştenire prin m)inile mai multor regi. Xltimul rege
galatean, AmRntas, la moartea sa în anul 0D î.$r., a lăsat regatul său ca moştenire romanilor.
alatia a devenit provincie romană cu capitala la Ancira. Aici e7ista un templu dedicat
împăratului "ctavian Augustus ridicat după moartea acestuia3. Acest templu era o
transformare modificare3 a vechiului templu construit în cinstea Cielei 'agna 'ater3 şi a
zeului 'en.
!e l)ngă alatia propriu-zisă, provincia cuprindea şi !isidia, partea vestică a Frigiei, cea
mai mare parte a /icaoniei şi #sauria, la care s-au mai adăugat în anul 2 î.$r., o parte din
!aflagonia şi !ontul galatic. &n timpul f)ntului Apostol !avel acestui teritoriu vast i s-au
adăugat !ontul !tolemaic şi Armenia, iar în timpul împăratului Gespasian şi Capadocia.
/a data scrierii Epistolei către alateni, localităţile Antiohia !isidiei, #coniu, /istra şi,
 proail, (ere aparţineau provinciei romane alatia.

1. Sfântul Apostol Pavel şi galatenii

f)ntul Apostol !avel trece prin `ţinutul alatiei în cursul celei de-a doua călătorii
misionare% `i ei au străătut Frigia şi ţinutul alatiei, fiind opriţi de (uhul f)nt să grăiască
în Asia cuv)ntul Fapte <9,93 şi în cursul celei de-a treia călătorii misionare% `i după ce a
stat acolo c)tva timp, a plecat şi a  străătut pe  r)nd ţinutul  alatiei  şi  Frigia, întărind pe toţi
 

uceniciiFapte <8,0?3.
 

Aşadar, în a doua călătorie misionară f)ntul !avel a străătut Frigia teritoriu aflat în
centrul Asiei 'ici3 şi ţinutul alatiei propriu-zise adică teritoriul locuit, încep)nd din secolul
### î.$r., de triurile celtice de care am vorit3, fiind opriţi de (uhul f)nt să grăiască în Asia
cuv)ntul adică !rovincia romană cu acest nume a cărui capitală era Efesul3.
(in Fapte <8,0? rezultă că f)ntul !avel a desfăşurat în alatia o activitate misionară
intensă. &n acest al doilea te7t alatia e amintită înt)i, apoi Frigia, acest te7t aduc)nd şi o
completare te7tului din Fapte <9,9 cu privire la întemeierea de >iserici creştine în alatia
 propriu-zisă. &n alatia e7istau de4a `ucenici pe care Apostolul !avel îi întăreşte în credinţa
 pe care o îmrăţişaseră mai înainte. &n a treia călătorie misionară f)ntul !avel nu-i mai
`evanghelizează, căci făcuse acest lucru atunci c)nd vizitase alatia pentru prima dată
Fapte <9,93.
(espre activitatea misionară a f)ntului Apostol !avel în alatia şi despre raporturile sale
cu galatenii aflăm indicii chiar din cuprinsul Epistolei pe care el le-o adresează. (in cuprinsul
ei aflăm că f)ntul !avel este întemeietorul >isericilor din alatia al <,8 şi <,<=3.
!rima oprire a f)ntului !avel în alatia şi activitatea misionară pe care a desfăşurat-o cu
acest prile4 s-au datorat unei crize a olii cronice de care suferea Apostolul%   `(ar voi ştiţi că
din pricina unei slăiciuni a trupului v-am inevestit vouă înt)ia oară... al 1,<?3. Cu acest
 prile4, galatenii i-au făcut f)ntului !avel o primire cordială `ca pe $ristos #isus al 1,<13.
Această dint)i vizită a f)ntului !avel în alatia a fost urmată de cel puţin încă una, aşa cum
reiese din folosirea e7presiei `  
    P mai înt)i@ înt)ia oară   al 1,<?3. Cur)nd
 

după a doua vizită a f)ntului !avel iudaizanţii au produs aici tulurare al <,9-23, făc)nd
necesară intervenţia Apostolului.

2. Primii destinatari ai pistolei către Galateni

 

<0

" prolemă care s-a pus în legătură cu Epistola către alateni, mai ales încep)nd cu a
doua 4umătate a secolului al Y#Y-lea, este aceea a primilor ei destinatari% `Cui a adresat
f)ntul Apostol !avel Epistola către alateniB Xnor >iserici din alatia propriu-zisă,
întemeiate în cursul celei de-a doua călătorii misionare Fapte <9,93, şi consolidate în cursul
celei de-a treia călătorii misionare Fapte <8,0?3B sau unor >iserici din provincia romană
alatia care includea !isidia şi /icaonia, cu oraşele Antiohia !isidiei, #coniu, /istra, (ere,
evanghelizate in prima călătorie misionară3B /ocuitorii de aici, deşi nu erau galateni, făceau
 parte din provincia romană alatia.
E7istă două teorii sau ipoteze%
a3 #poteza galatică nordică alatia propriu-zisă3@
 3 #poteza galatică sudică provincia romană alatia3@
c3 #poteza galatică mi7tă propusă şi susţinută de heodor bahn, după care Epistola ar fi
fost adresată amelor provincii3@
!r. !rof. Gasile heorghiu a scris o lucrare pe această temă intitulată  Adresa!ii pistolei
către Galateni" Cernăuţi, <;=1, în care susţine ipoteza galatică nordică.
Ce argumente au fost aduse de susţinătorii teoriei galatice sudiceB 'ulte, însă nu toate
au aceeaşi valoare%
  &n cartea Faptele Apostolilor apar trei vizite ale f)ntului !avel la #erusalim după
convertirea sa, iar în alateni nu sunt amintite dec)t numai două. (e aici rezultă că Epistola a
fost scrisă înainte de inodul Apostolic. &ntre anii 1D-18 a avut loc prima
   călătorie misionară a
f)ntului Apostol !avel.
  Adepţii teoriei galatice sudice spun că în alateni nu avem nici o aluzie la `decretul
apostolic, iar în alatia e7ista prolema iudaizanţilor.
  f)ntul Apostol !avel c)nd voreşte de 'acedonia, Ahaia sau Asia înţelege prin
acestea provinciile romane cu acest nume. (e aici rezultă că Apostolul folosea denumirile
oficiale ale provinciilor romane. Aşadar, vorind despre alatia sau despre `>isericile
alatiei al <,03, Apostolul s-ar referi la alatia de ud.
  &n alateni e menţionat >arnaa însoţitorul f)ntului !avel din prima călătorie
misionară3, fără să dea date despre el, presupun)ndu-se că era cunoscut de cititori.
  &n sf)rşit, faptul că nu se aminteşte în Fapte despre e7istenţa unor >iserici creştine în
alatia propriu-zisă cea de *ord3 înseamnă că ele nu ar e7ista.
 #ici unul din aceste argumente nu este $otărâtor.
!resupunerea că f)ntul Apostol !avel a folosit denumirile oficiale romane este fără
temei. Adepţii ipotezei galatice sudice susţin că în Ep. Către alateni lipseşte relatarea
inodului apostolic, ceea ce e fals. &n al 0,<-<= avem relatarea paulină a inodului apostolic
persona4ele sunt aceleaşi, locul de desfăşurare este acelaşi  #erusalim, prolema pusă în
discuţie este aceeaşi, iar rezolvarea ei de asemenea3. !utem pune aşadar, semnul egalităţii
între Fapte <D,<-?D şi al 0,<-<=. (e aici rezultă că Epistola către alateni a fost scrisă după
inodul apostolic. `(ecretul apostolic avea o destinaţie precisă şi e foarte posiil ca f)ntul
!avel să nu-l fi cunoscut, el fiind redactat într-o întrunire locală alta dec)t inodul apostolic3.
Am văzut că în Fapte 0<,0D f)ntul #acov îl informează pe !avel despre decret ca şi cum
acesta n-ar şti nimic despre el% `C)t despre păg)nii care au crezut, noi le-am trimis scrisoare,
hotăr)ndu-le să se ferească de ceea ce este 4ertfit idolilor şi de s)nge şi de animal3 sugrumat
şi de desfr)u.
 *u este deloc adevărată afirmaţia cum că f)ntul Apostol !avel a folosit denumirile
oficiale romane. &n al <,0<, de pildă, vorind despre iria, el se g)ndeşte la Antiohia iriei
vechea iria3, nu la provincia romană iria din care făcea parte şi !alestina şi #erusalimul.
Este adevărat că e pomenit >arnaa fără să dea amănunte despre el, dar nu numai el e
 pomenit. Este menţionat, de asemenea, #acov, fratele (omnului, iar în capitolul 0 sunt
 

<?

 pomeniţi #acov, Chefa şi #oan, `st)lpii >isericii, şi Apostolul nu simte nevoia să spună ceva
 

nici despre ei. (e ceB (eoarece toţi îi cunoşteau nu personal evident, dar auziseră despre ei3.
(acă în Fapte nu citim despre fundarea unor >iserici în alatia *ordică, aceasta nu
înseamnă că ele nu au e7istat. &n a doua călătorie misionară, f)ntul !avel a trecut prin
alatia Fapte <9,93, iar în cursul celei de-a treia călătorii misionare Apostolul a revenit în
alatia `întărind pe toţi ucenicii... Fapte <8,0?3. Care uceniciB Cei formaţi în a doua
călătorie misionară. " dovadă clară că Apostolul a revenit în această regiune pentru a
 

consolida >isericile întemeiate anterior.

Amintim aici precizarea pe care am făcut-o c)nd am vorit despre titlul cărţii `Faptele
Apostolilor. Al doilea volum lucanic nu şi-a propus să descrie în amănunt activitatea
f)ntului !avel sau a celorlalţi finţi Apostoli. -a spus că acestei cărţi i s-ar potrivi mai
degraă titlul% `unele fapte ale unora dintre Apostoli şi ale unora dintre ucenicii Apostolilor.
C)nd spune  `alatia,  f)ntul  /uca nu se referă la provincia romană alatia, ci foloseşte
denumirea tradiţională, înţeleg)nd prin această denumire alatia propriu-zisă.

 %mpotriva ipote&ei galatice sudice e7istă şi alte argumente%

&n al ?,< f)ntul !avel foloseşte e7presia ` anoitoi   P fără minte. ă le spui `galateni şi
unor locuitori din alatia de ud care nu erau galateni3, şi încă fără minte, era o gravă
 4ignire, ştiut fiind faptul că denumirea de `galatean în epocă echivala cu cea de `rigand,
`arar sau `t)lhar.
f)ntul Apostol !avel însuşi era din alatia udică@ niciodată nu ar fi făcut el eroarea
tactică de a-i numi `galateni pe locuitorii acestei zone.
!e de altă parte treuie să ţinem seama că >isericile din alatia propriu-zisă n-au fost
întemeiate potrivit unui plan misionar dinainte stailit al 1,<? ş. u.3. f)ntul !avel ne spune
că clar acest lucru. " criză a olii sale cronice l-a oprit acolo.
(in Epistolă aflăm că a fost adresată unor păg)no-creştini cf. al 1,8% “Atunci 'nsă"
când voi nu() cunoştea!i pe *umne&eu" slu+ea!i celor care prin firea lor nu sunt dumne&ei”,
al D,0% “Iată" eu" Pavel" vă spun vouă că de vă ve!i tăia 'mpre+ur" -ristos nu vă va folosi la
nimic”, al 9,<0-<?% “â!i vor să placă 'n trup" aceia vă silesc să vă tăia!i 'mpre+ur" numai
ca să nu fie ei prigoni!i pentru crucea lui -ristos. /iindcă nici ei 'nşişi" cei care se taie
'mpre+ur" nu pă&esc )egea" ci vor ca voi să vă tăia!i 'mpre+ur pentru ca să se laude ei 'n
trupul vostru”3. (in aceleaşi te7te aflăm că e7istau aici, totuşi şi iudei.
ermanul heodor bahn a emis ipoteza galatică mi7tă, însă nimeni nu l-a urmat în teoria
lui.

onclu&ie%

alatenii cărora le adresează f)ntul Apostol !avel Epistola nu sunt creştini ai /icaoniei
şi !isidiei, ci creştini din alatia propriu-zisă de *ord3, evanghelizaţi şi convertiţi de
Apostol în cursul călătoriilor a doua şi a treia misionare. Epistola are  cum am menţionat
de4a la început  caracter de enciclică de circulară3. f)ntul Apostol !avel nu dă nici un
indiciu topografic afară de singura denumire “Galatia”.
0. *ata şi locul scrierii pistolei
(acă Epistola a fost scrisă pentru alatia propriu-zisă, atunci care este timpul scrierii eiB
usţinătorii ipotezei galatice sudice sunt oligaţi să fi7eze data scrierii Epistolei către
alateni înainte de inodul Apostolic din #erusalim 18_1; d. $r.3. (e aceea, ei socotesc că
scrierea Epistolei către alateni treuie datată între prima călătorie misionară a f)ntului
 

<1

Apostol !avel şi inodul apostolic, iar locul scrierii ar fi Antiohia iriei. &n consecinţă,
Epistola către alateni ar fi cea mai veche scriere paulină, anterioară chiar primei Epistole
către esaloniceni.
!rolema căreia  îi răspunde Epistola, cea a   oligativităţii  circumciziunii  pentru păg)nii
convertiţi, a fost soluţionată la inodul apostolic. (acă Epistola a fost scrisă după acest inod,
Apostolul n-ar fi avut altceva de făcut dec)t să citeze hotăr)rea adoptată la #erusalim.
Această oiecţie este  mai mult aparentă decât reală"  căci chiar dacă nu citează e7plicit şi
direct `(ecretul apostolic, f)ntul !avel oferă, în Epistola către alateni o relatare destul de
largă a inodului apostolic, astfel că identificarea evenimentului din Fapte <D,<-?D cu cel din
al 0,<-<= este certă.
usţinătorii ipotezei galatice sudice nu pot aduce nici un argument convingător în
favoarea datării Epistolei înainte de inodul apostolic. &nsuşi cuprinsul Epistolei reflectă
împre4urările unei epoci mai t)rzii.
!e de altă parte, înrudirea evidentă a Epistolei către alateni cu grupul celorlalte Epistole
`mari pauline e7clude în mod asolut datarea propusă de susţinătorii ipotezei galatice sudice.
(atele pe care le avem ne permit următoarele constatări%
  (eoarece Epistola voreşte despre inodul apostolic, înseamnă că ea a fost scrisă după
acest eveniment, adică după anii 18_1;@
  /a data scrierii Epistolei, Apostolul !avel îi vizitase de4a de două ori pe galateni cf.
al 1,<?3, iar din Fapte <9,9 şi <8,0? ştim că cele două vizite ale f)ntului !avel la ei au avut
loc în cursul celei de-a doua şi a celei de-a treia călătorii misionare@
  &n cursul celei de-a treia călătorii misionare D1-D8 d. $r.3, f)ntul Apostol !avel a mai
scris Epistolele # şi ## Corinteni şi 6omani. E7istă o înrudire între Epistola către alateni şi
cea către 6omani, aceasta din urmă relu)nd, mai dezvoltat, argumentarea soteriologică a celei
dint)i. !roail că cele două Epistole au fost scrise destul de aproape una de alta. Epistola
către 6omani a fost scrisă în iarna anilor D2 spre D8. (e aici rezultă că Epistola către alateni
a fost scrisă c)ndva între anii D1-D2.
Epistola a fost scrisă, deci, după cea de-a doua vizită a f)ntului !avel în alatia, care a
avut loc pe la începutul anului DD şi înainte de toamna anului D2, anume la începutul acestei
 perioade de timp, după cum reiese din e7presia din al <,9% “ă mir că aşa degraă trece!i la
altă evang$elie”.
(upă ce a trecut a doua oară prin alatia, f)ntul Apostol !avel a mers la Efes Fapte
<;,<% “i 'n timp ce Apollo era 'n orint" Pavel" după ce a stră3ătut păr!ile de sus 4Galatia
de #ord5" a venit la fes...” 3 " unde a rămas aproape trei ani Fapte <;,<= şi 0=,?<3. !roail
că la scurtă vreme după ce a a4uns la Efes, Apostolul a primit veşti despre situaţia creată în
alatia de iudaizanţi. (istanţa dintre Efes şi alatia era mare  ≈9== m3, iar f)ntul !avel
era anga4at într-o activitate misionară importantă Fapte <;3. El n-a putut să revină în alatia,
măcar că şi-ar fi dorit acest lucru al 1,0=% “Aş vrea acum să fiu la voi şi să(mi sc$im3 felul
de a vor3i" că nu mai ştiu cum să vă iau6” 3. Ca atare, Epistola treuie să-i suplinească asenţa
în mi4locul >isericilor alatiei.
&n concluzie, Epistola către alateni a fost scrisă la Efes, în cursul anului DD d. $r.

7. %mpre+urările şi scopul scrierii pistolei

!rin Epistola pe care f)ntul !avel o scrie galatenilor vrea să comată propaganda şi
erorile iudaizante care au st)rnit în alatia o mare tulurare. !seudo-didascali veniţi de aiurea
au tulurat pe credincioşi, spun)ndu-le că fără tăierea împre4ur nu e7istă m)ntuire.
Apostolul !avel caută să comată această eroare şi să-şi `legitimeze Evanghelia pe care
o propovăduieşte la neamuri. /egea a fost o instituţie provizorie, cu un rol tranzitoriu, căci,
 

<D

venind $ristos, rolul ei s-a încheiat. !entru creştini singurul mi4locitor între (umnezeu şi
oameni este #isus $ristos, iar prescripţiile /egii mozaice au devenit perimate.
#udaizanţii făcuseră, desigur, caz de Apostoli !etru, #oan şi #acov3, susţin)nd că ei înşişi
ar ţine /egea, pun)nd prin aceasta su semnul întreării autoritatea apostolică a f)ntului
!avel. Gor fi spus despre el că nici măcar nu e apostol, că dacă e apostol, atunci e un apostol
de la oameni şi nu de la (umnezeu, că Evanghelia propovăduită de el diferă de cea
 propovăduită de `adevăraţii apostoli, şi că prin predica lui caută să placă oamenilor, că îşi
 potriveşte învăţătura după împre4urări, că face pe învăţătorul contra plată, predic)nd el însuşi
uneori oligativitatea circumciziunii cf. al D,<<3.
Această  `campanie   dusă împotriva f)ntului !avel, a clătinat încrederea galatenilor în el.
Fără a a4unge încă la tăierea împre4ur, ei au început să ţină unele rituri şi prescripţii iudaice.
C)nd f)ntul Apostol !avel a auzit aceste lucruri a fost cuprins de o sf)ntă m)nie şi a scris în
graă această epistolă, pentru a-i întoarce pe galateni de pe drumul rătăcirii. tilul epistolei
este neşlefuit, neîngri4it, Apostolul arăt)ndu-se foarte puţin preocupat de echilirul frazelor,
Epistola către alateni fiind, din acest punct de vedere, cea mai `olovănoasă din Corpus
 paulinum, aşa cum o caracteriza profesorul pe atunci3 *icolae Colan.
8. Planul pistolei

Adresă şi salutare <,<-D3@

9ema pistolei: E7istă o singură Evanghelie <,9-<=3@
 Partea I(a: autoiografic-apologetică <,<<-0,0<3@
 Partea a II(a: doctrinar-teologică  `Evanghelia f)ntului !avel ?,<-D,<03@
 Partea a III(a: parenetică morală3 D,<? - 9,<=3@
 pilog(autograf scris de însăşi m)na Apostolului3 9,<<-<83.

;. pistola către Galateni

<scurtă interpretare=
&nceputul Epistolei vers. <-D3 este de o solemnitate neoişnuită. (e la început, f)ntul
Apostol !avel afirmă originea divină a apostolatului său. Apoi afirmă deplina putere
m)ntuitoare a Hertfei lui $ristos, lăs)nd la o parte oişnuita `rugăciune de mulţumire. &n
versetul ? #isus $ristos este numit alături de atăl izvor al inecuv)ntării, iar în versetul 1,
unii comentatori mai noi cred că avem o mărturisire de credinţă prepaulină, o formulă
hristologic-soteriologică a >isericii primare.
!rima parte a acestei formule hristologic-soteriologice  este  construită   pe   aza   ine-
cunoscutului te7t mesianic din Cartea profetului #saia D?,9% “i *omnul a făcut să cadă
asupra )ui păcatele noastre”,  şi vers. <0% “i l a purtat fărădelegile multora şi S(a dat
 pentru păcatele lor”.   (omnul #isus $ristos -a dat pentru păcatele noastre, adică din cauza
 păcatelor noastre, dar şi cu scopul de a ne izăvi din aceste păcate, oferindu-ne darul vieţii
ale. !ăcatele noastre au fost motivul, iar izăvirea din ele a fost scopul morţii de unăvoie a
')ntuitorului $ristos. E7presiile `pentru păcatele noastre al <,1@ # Cor <D,?3, `pentru noi
al ?,<?@ 6om 8,?03, `pentru voi # im 0,93 cu referire la Hertfa lui $ristos, sunt paralele,
ele arăt)nd, toate, că $ristos a primit să moară de unăvoie, din iuire pentru oameni şi că
Hertfa a, !atimile ale au avut un rol sustitutiv% #isus pătimeşte şi moare pentru oameni.
(espre versetele ?-D, un comentator Hohn >ligh3 spune că sunt scrise într-un lima4 liturgic.
&n versetul 9 f)ntul Apostol !avel îşi e7primă mirarea pentru atitudinea lor şi le
reproşează sever nestatornicia. Adversarii îl acuză că îşi potriveşte Evanghelia ca să fie pe
 placul ascultătorilor, ca să atragă c)t mai mulţi, şi că doreşte să placă oamenilor. Acestor
 

<9

acuze f)ntul !avel le răspunde în versetul <=% `Căci acum caut unăvoinţa oamenilor sau pe
a lui (umnezeuB au caut să plac oamenilorB (acă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi ro al lui
$ristos. f)ntul #oan ură de Aur spune că înţelesul acestui verset este următorul% “*acă aş
 fi vrut să plac oamenilor" aş fi 'ncă printre iudei" aş prigoni >iserica6”.   f)ntul Apostol
!avel ştie că e7istă o opoziţie fundamentală între a căuta favoarea oamenilor dorinţa de a
 plăcea lor3 şi slu4irea lui (umnezeu. tie că între `a plăcea cuiva şi `a slu4i cuiva e7istă o
str)nsă legătură, iar el doreşte să fie roul lui $ristos, să placă lui $ristos şi nu oamenilor.
&nţelesul acestui verset <=3 mai poate fi% `Cuvintele mele pot să vă pară aspre, dar acum nu-i
momentul de a căuta plăcerea oamenilor.
&n versetul ; este scoasă în evidenţă valoarea tradiţiei primite. &n acest verset apare
e7presia `...ceea ce aţi primit. Această e7presie a devenit la f)ntul !avel termenul tehnic al
`tradiţiei primite `Fiindcă eu de la (omnul am primit ceea ce v-am predat şi vouă, # Cor
<<,0?@ `Că înainte de toate, v-am predat ceea ce şi eu am primit, # Cor <D,?3, aşa cum `a
 preda desemnează `tradiţia transmisă `Fraţilor, vă laud că întru toate vă aduceţi aminte de
mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat # Cor <<,0@ cf. # Cor <D,?3. “*acă vă
 propovăduieşte cineva altceva decât ceea ce a!i primit ? să fie anatema6”  anatema înseamnă
despărţire de $ristos şi de >iserică3. Epistola înt)i către Corinteni prezintă despărţirea de
>iserică a unui om păcătos incestuosul, < Cor D,< ş. u3. &n te7tul nostru din alateni anatema
este pronunţată împotriva oricărui om care predică altă evanghelie, deoarece Evanghelia este
una singură.

 Partea I(a: auto3iografic(apologetică <Gal 1"11(2"21=

f)ntul Apostol !avel continuă, în secţiunea autoiografic-apologetică, să-şi apere

apostolatul, afirm)ndu-şi autoritatea apostolică şi autenticitatea Evangheliei sale. Evanghelia
 pe care o propovăduieşte nu este de la oameni vers. <<3 apostolul fusese acuzat că   a
deformat  Evanghelia  şi  că  ceea  ce propovăduieşte el diferă de ceea ce propovăduiesc Cei
(oisprezece3. El a primit Evanghelia prin descoperire de la #isus $ristos vers. <03. Este
vora aici, evident, despre convertirea sa pe drumul (amascului Fapte ;3. El nu a primit
toată învăţătura creştină prin revelaţie. Evanghelia f)ntului !avel, adică ceea ce constituia
accentul său special ca Apostol al neamurilor, era învăţătura despre m)ntuirea prin credinţa în
$ristos, fără faptele /egii lui 'oise. Această Evanghelie n-a învăţat-o de la oameni.
Antecedentele sale precreştine nu prevesteau convertirea, nimic din iografia sa de dinainte
de convertire nu anunţa schimarea din prigonitor al lui $ristos în ucenic al ău. #ar după
convertire, a avut puţine contacte cu Apostolii (omnului, înainte de a propovădui în alatia.
Gersetele <0-<? voresc despre conduita Apostolului înainte de convertirea sa. (in versetul
<? ne dăm seama că trecutul f)ntului !avel era cunoscut cititorilor. El însuşi Fapte 00,0-0<@
Fapte 09,1-0?@ # Cor <D,8-<=3, dar, desigur, şi adversarii săi, i-au informat pe galateni asupra
lui aul, prigonitorul >isericii. (ar acestea s-au înt)mplat `odinioară@ contrastul dintre acest
`odinioară şi `acum  este e7primat de f)ntul !avel în versetul 0?.
C)t priveşte această perioadă anterioară chemării sale, f)ntul !avel e convins că
ostilitatea sa împotriva >isericii şi dorinţa sa de a fi un iudeu desăv)rşit sunt o garanţie
suficientă a faptului că întoarcerea operată în viaţa sa se datorează unei intervenţii divine
speciale. Convertirea sa a fost una teologică, nicidecum una morală. f)ntul !avel nu
asociază niciodată perioada precreştină a vieţii sale cu degradarea morală@ nu în acest sens se
numeşte el pe sine `cel dint)i dintre păcătoşi # im <,<D3. (impotrivă, el era, `în ce priveşte
dreptatea cea din /ege, fără prihană Fil ?,93. !rigoana pe care el a pornit-o împotriva
>isericii îşi avea temeiul nu în cruzimea firii sale, ci în convingerea că creştinismul însemna
o apostazie de la /ege.
 

<2

El a fost ales `din p)ntecele maicii sale şi a fost chemat `prin harul lui (umnezeu
vers.<D3. Aşadar, chemarea nu a primit-o de la oameni, ci direct de sus de la #isus $ristos,
 prin harul f)ntului (uh vers. <93.
(upă convertire, f)ntul !avel s-a dus în Araia, unde a stat trei ani, s-a întors apoi la
(amasc, iar apoi s-a dus la #erusalim ca să-l cerceteze pe Chefa vers. <83. /a #erusalim s-a
înt)lnit cu #acov, fratele (omnului vers. <;3, care nu era Apostol, dar era înt)istătătorul
>isericii-mame. Ca atare, în aceste versete f)ntul Apostol !avel neagă orice amestec
omenesc la originea apostolatului şi a Evangheliei sale.
&n al 0,<-<= avem relatarea paulină a inodului apostolic de la #erusalim. Alături de
apostolul !avel erau >arnaa şi it vers. <3. uirea la #erusalim s-a datorat unei
`descoperiri. /a #erusalim f)ntul !avel a arătat `celor mai de seamă Evanghelia pe care o
 propovăduia la neamuri vers. 03. /a inodul apostolic s-a pus prolema oligativităţii /egii
mozaice pentru creştinii dintre păg)ni. Acesta a fost motivul pentru care f)ntul !avel s-a suit
la #erusalim, dar şi cel pe care de4a l-am văzut, acela de a prezenta Evanghelia sa `celor mai
de seamă. &n versetul 9 f)ntul !avel spune că cei din #erusalim `...n-au adăugat nimic la
Evanghelia mea, adică au aproat fără rezerve Evanghelia lui !avel, propovăduirea lui.
Gersetele 2-; prezintă hotăr)rea inodului privind cele două arii de propovăduire% la cei tăiaţi
împre4ur iudei3 şi la neamuri păg)ni3. f)ntul Apostol !etru este `campionul propovăduirii
la cei tăiaţi împre4ur, iar f)ntul Apostol !avel este `campionul propovăduirii la neamuri.
"riginea celor două apostolate este identică  #isus $ristos% `Căci Cel ce a lucrat prin !etru în
apostolia tăierii împre4ur a lucrat şi prin mine la neamuri vers. 83.
&n versetul ; avem e7presia `cunosc)nd harul ce mi-a fost dat..., acest cunosc)nd
însemn)nd, totodată, `recunosc)nd. #acov, Chefa şi #oan, cei socotiţi a fi `st)lpii >isericii3,
zice Apostolul, mi-au dat dreapta spre comuniune cu ei, pentru ca noi să inevestim la
neamuri, iar ei la cei tăiaţi împre4ur. &n versetul <= se face referire la str)ngerea colectei
 pentru săracii >isericii din #erusalim.
&n al 0,<<-<1 f)ntul !avel spune că la Antiohia l-a înfruntat pe imon !etru în mod
 pulic. f)ntul Apostol !etru venise la Antiohia nu ştim c)nd anume3 şi stătea ucuros la
masă cu păg)nii, dar c)nd au venit `unii de la #acov vers. <03, adică unii creştini din #udeea,
f)ntul !etru a început a se feri, d)ndu-se deoparte, astfel că împreună cu el au căzut în
făţărnicie şi unii creştini din Antiohia şi chiar însuşi >arnaa vers. <?3. !entru această
atitudine f)ntul Apostol !avel l-a înfruntat pe !etru în mod pulic.
&n versetele <D-0< avem un rezumat al `Evangheliei f)întului !avel, cel mai concis şi
mai frumos. *u ştim dacă în aceste versete sunt cuvinte pe care f)ntul !avel i le-a spus
f)ntului !etru sau sunt cuvinte adresate acum galatenilor.
&n versetul <9 f)ntul !avel spune că omul nu se îndreptează din faptele /egii, ci prin
credinţa în #isus $ristos. &n acelaşi verset avem e7presia `am crezut şi noi, adică noi,
iudeii% am crezut în #isus $ristos pentru că am înţeles că nu ne putem m)ntui îndrepta3 prin
/egea iudaică. Căci, pur şi simplu, nu era rolul /egii să îndrepteze pe cineva. !e de altă parte,
faptul că suntem creştini nu înseamnă că nu mai putem păcătui vers. <23. A zidi la loc ceea
ce odată am dăr)mat înseamnă `călcare de poruncă. (acă iarăşi revin la /ege după ce am
lepădat-o mă arăt pe mine însumi călcător de poruncă3 vers. <83.
Gersetul 0= este unul din te7tele pauline cele mai frumoase% “(am răstignit 'mpreună
cu -ristos, şi nu mai trăiesc eu" ci -ristos trăieşte 'n mine. i via!a mea de acum" 'n trup" o
trăiesc 'ntru credin!a 'n /iul lui *umne&eu" el e m(a iu3it şi S(a dat pe Sine %nsuşi pentru
mine”. &n acest te7t este vora de o răstignire sacramentală prin >otez, o răstignire a trupului
cu faptele şi cu poftele sale. &n Epistola către 6omani avem un te7t paralel cel mai important
te7t paulin despre >otez, te7t paralel cu cele din Col 0,<<-<0 şi Ef 0,D-93. &n toate aceste te7te
 

<8

este vora despre răstignirea sacramentală cu #isus $ristos, prin aina f)ntului >otez.
>otezul este moarte şi înviere reală împreună cu #isus $ristos.
Giaţa creştină are două dimensiuni una sacramentală şi una morală3. E7istă tendinţa la
creştinii de astăzi de a disocia aceste două dimensiuni. &n cazul f)ntului Apostol !avel, cele
două dimensiuni sunt unite în chip de nedespărţit. Este vora, în al 0, 0=, de o identificare
cu #isus $ristos nu numai sacramental, ci şi în viaţa noastră religios-morală. #isus $ristos m-
a iuit şi -a dat pe ine &nsuşi pentru mine  este vora aici de m)ntuirea oiectivă. &n
Epistola a doua către Corinteni ## Cor 1,<=-<<3 f)ntul !avel spune că poartă în sine
`omor)rea lui #isus $ristos, şi că este dat spre moarte pentru #isus, e7plic)nd în continuare
că viaţa lui #isus treuie să se arate în viaţa fiecărui credincios creştin. Chemarea, aşadar, este
 pentru toţi creştinii, toţi fiind chemaţi să trăiască răstignirea şi învierea3 lor împreună cu
$ristos.
Creştinul adevărat poartă în trupul său `mersul spre moarte al lui #isus. El trăieşte în
fiecare moment, în chip  sacramental, moartea (omnului şi a sa împreună cu (omnul, dorind
 prin aceasta ca viaţa lui #isus să se arate în trupul lui cel muritor. &n Epistola # Corinteni
capitolul <D, f)ntul !avel scrie% `Că de vreme ce printr-un om a venit moartea Adam3, tot
 printr-un om #isus3 a venit şi învierea morţilor. Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi
vor învia întru $ristos vers. 0<-003.
&n versetul 0< f)ntul !avel spune că /egea a fost complect neputincioasă în a m)ntui pe
cineva. A te întoarce la /ege, înseamnă a zădărnici moartea Crucea3 m)ntuitoare a lui
$ristos.
 Partea a II(a: doctrinar(teologică <Gal 0"1(8"12=

al ?,<-D introduce această secţiune cu o aspră interpelare a destinatarilor, pe care f)ntul
!avel îi numeşte galateni fără minte.  (upă ce vi l-am propovăduit pe $ristos, le zice el,
cum de v-aţi întors la /egeB El le aduce aminte de faptul evident de darurile primite de ei de
la (umnezeu şi de roadele evidente ale credinţei lor, dovadă că nu este nevoie de faptele
/egii pentru a fi adevărat creştin.
&ncep)nd cu versetul 9, f)ntul Apostol !avel prezintă argumentarea ilic-teologică a
soteriologiei sale. &ncepe invoc)nd pilda lui Avraam. *umele acestui patriarh ilic apare de
şapte ori în această pericopă. !otrivit Gechiului estament, Avraam este primul evreu Fac
<1,<?3, şi tatăl evreilor #s D<,03, adică al celor tăiaţi împre4ur.
&n Evanghelia după #oan, în controversa lui #isus cu şefii spirituali ai iudeilor, aceştia îi
răspund (omnului că sunt `urmaşi ai lui Avraam #n 8,??3@ #isus le răspunde că ştie acest
lucru şi nu-l contestă% `ştiu că sunteţi săm)nţa lui Avraam #n 8,?23, iar ceva mai încolo ei
repetă că tatăl lor e Avraam #n 8,?;3.
&n te7tul din alateni f)ntul !avel dovedeşte că patriarhul ilic Avraam este, din punct
de vedere spiritual, tatăl tuturor celor credincioşi, fie ei tăiaţi împre4ur sau netăiaţi împre4ur.
 *umai că Avraam a primit făgăduinţa de la (umnezeu înainte de a se da /egea. Credinţa sa
în (umnezeu atunci c)nd a fost gata, din ascultare de (umnezeu, să-l aducă 4ertfă pe #saac,
fiul său3 i s-a socotit lui ca dreptate Fac <D,9@ al ?,93. /a acest citat din Fac <D,9 care
arată că Avraam s-s îndreptat prin credinţă, Apostolul adaugă un alt citat, din Fac <0,?% Că
se vor inecuv)nta în tine toate neamurile al ?,83, care întemeiază ideea universalităţii
m)ntuirii. Xn al treilea te7t ilic, din Avac 0,1, dovedeşte că această m)ntuire oferită tuturor
este din credinţă, iar nu din faptele /egii% (reptul din credinţă va fi viu al ?,<<3. Această
argumentare se regăseşte în Epistola către 6omani cf. 6om 1,<<-<0% “Iar semnul tăierii(
 

'mpre+ur l(a primit <Avraam= ca pecete a dreptă!ii pentru credin!a lui din vremea netăierii
'mpre+ur" ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred" netăia!i 'mpre+ur" pentru a li se socoti
 şi lor <credin!a= ca dreptate" şi părinte al celor tăia!i 'mpre+ur. *ar nu numai al celor care
 

<;

 sunt tăia!i 'mpre+ur" ci şi al celor care um3lă pe urmele credin!ei pe care o avea părintele
nostru Avraam" pe când era netăiat 'mpre+ur” @ etc.3.
&n versetul <? f)ntul Apostol !avel spune că #isus $ristos ne-a răscumpărat din lestemul
/egii devenind El lestem, pentru noi. &n Epistola a doua către Corinteni, f)ntul Apostol
!avel scrie, la fel, că (umnezeu “pe l <-ristos=" are n(a cunoscut păcatul" )(a făcut
 pentru noi păcat" ca să do3ândim" 'ntru l" dreptatea lui *umne&eu”  ## Cor D, 0<3. Cf.
(idahia YG#, D% “Atunci va merge făptura oamenilor 'n focul cercării şi se vor sminti mul!i şi
vor pieri" iar cei care vor stărui 'n credin!a lor vor fi mântui!i de el ce %nsuşi a fost supus
3lestemului”3.
#udeul aştepta de la (umnezeu viaţa veşnică prin împlinirea poruncilor /egii, astfel înc)t
el trăia din şi prin aceste porunci. `Cel din credinţă omul credincios3 nu se încrede în sine şi
în faptele sale, ci în (umnezeu, prin #isus $ristos. 6ăspunsul din partea lui (umnezeu nu este
o `plată, ci o ` răsplată, care reflectă nu măsura faptelor credinciosului, ci nemărginirea
harului dumnezeiesc.
&n versetul <; f)ntul Apostol !avel răspunde la întrearea% ”e este )egea@”
/egea, zice el, a fost adăugată dat din pricina călcărilor de lege şi a avut un caracter
temporar. impul ei a e7pirat la “plinirea vremii” al 1,13. /egea a ţinut trează conştiinţa
 păcatului. *u i se poate atriui /egii un rol pe care niciodată nu l-a avut, anume acela de a
conferi îndreptarea înaintea lui (umnezeu. !e de altă parte, /egea şi făgăduinţa au acelaşi
autor, pe (umnezeu. Ca atare, ele nu pot fi în contradicţie vers.0<3.
/egea  a fost  “călău&ă < în original%  pedagog= spre -ristos”   vers. 013. &n antichitate,
 pedagogul era sclavul care-l ducea pe copil la şcoală@ nu era el însuşi învăţătorul. 6olul /egii
a încetat atunci c)nd a venit $ristos% Iar dacă a venit credin!a" nu mai suntem su3 călău&ă”
vers. 0D@ cf. 6om <=,1% ăci sfârşitul )egii este -ristos" spre dreptate tot celui ce crede” 3.
&n una din rugăciunile >isericii, (omnul $ristos este numit drept `plinirea /egii şi a
 proorocilor. Genirea credinţei este un fapt istoric  al 1,1-D3, care coincide cu venirea lui
#isus $ristos în lume &ntruparea3.
Con4uncţia `căci  gar 3, care face legătura între versetul 02 şi afirmaţia precedentă, are
sens cauzal% credincioşii creştini sunt fiii lui (umnezeu prin credinţă deoarece ei s-au
îmrăcat în $ristos prin aina f)ntului >otez. Credinţa şi >otezul sunt două realităţi
distincte, cu funcţiuni complementare în procesul de îndreptare a omului în faţa lui
(umnezeu. "mul nu e pus în situaţia de a alege între credinţă şi >otez, respectiv între
credinţă şi fintele aine, ca mi4loace de m)ntuire. Credinţa este incompletă fără >otez, iar
>otezul presupune credinţa 'c <9,<93, şi este el însuşi un act de credinţă. >otezul este
semnul autentic că credinţa a a4uns în mod real la oiectul ei, care este moartea faţă de păcat
şi participarea la viaţa lui $ristos Cel răstignit şi preamărit.
Apostolul !avel numeşte >otezul “'m3răcare” în $ristos. #maginea o vom regăsi în Col
?,;-<<% “#u vă min!i!i unul pe altul" fiindcă v(a!i de&3răcat de omul cel vec$i" dimpreună cu
 faptele lui şi v(a!i 'm3răcat cu cel nou" care se 'nnoieşte spre deplină cunoştin!ă" după c$ipul
elui ce l(a &idit... %m3răca!i(vă" deci" ca aleşi ai lui *umne&eu...”.
!rin aina >otezului se creează o relaţie ontologică între $ristos şi credincios. &n >otez
credinciosul devine una cu El nu printr-o ficţiune 4uridică, ci prin comunicare de viaţă3.
f)ntul Chiril al #erusalimului scrie% “/iind 3ote&a!i 'n -ristos şi 'm3răcându(vă 'n -ristos"
voi a!i devenit conformi /iului lui *umne&eu. ăci *umne&eu are ne(a rânduit de mai
'nainte pentru adop!iunea ca fii" ne(a făcut conformi trupului slavei lui -ristos... /iind deci
 participan!i ai lui -ristos" voi sunte!i numi!i pe drept $ristoşi <unşi=...” .
(in unirea intimă cu $ristos, prin >otez, decurge str)nsa unire a celor otezaţi întreolaltă.
(in apa >otezului se ridică un om nou şi implicit o omenire nouă3. " omenire reconciliată,
restaurată în unitatea voită de (umnezeu. #isus $ristos Cel &nviat îi aduce pe toţi, prin
 

0=

credinţă şi >otez, la starea liertăţii adulte al 1,23. !rin noul Adam, toate se fac noi@ de
aceea, >otezul, prin care oamenii `se îmracă în $ristos, este numit `naştere #n ?,?-23.
(iscriminările care caracterizau omenirea de dinainte de venirea lui $ristos nu mai e7istă.
(iferenţele de ordin religios iudei şi păg)ni3, social roi şi lieri3 sau natural ăraţi şi
femei3 nu mai implică vreo inegalitate din punct de vedere religios. Aceasta este marea
revoluţie realizată în $ristos. Creştinii sunt moştenitori ai făgăduinţei, moştenitori a4unşi la
maturitate. *oi, creştinii, trăim `plinirea vremii. &n Epistola către Efeseni, f)ntul Apostol
!avel scrie% “ăci l <-ristos= este pacea noastră" l are a făcut din cele două ? una"
 surpând peretele cel din mi+loc al despăr!irii”  Ef 0,<13.
Creştinii galateni sunt invitaţi să tragă singuri consecinţele practice care decurg din
această argumentare şi să opună propagandei iudaizante convingerea că nu mai e nimic de
adăugat la harul m)ntuirii pe care l-am primit prin #isus $ristos. &n >iserică, fiecare persoană
stă ca un egal l)ngă aproapele său vers. 083.
&n primele << versete ale capitolului 1 f)ntul Apostol !avel continuă argumentarea cu
 privire la rolul tranzitoriu al /egii, în situaţia de `minorat spiritual a omenirii. f)ntul !avel se
inspiră în această argumentare din anumite prevederi legale ale vremii sale minorat_ma4orat3,
aplic)nd apoi această situaţie temei pe care o dezvoltă% `C)tă vreme moştenitorul este copil,
el nu se deoseeşte cu nimic de ro, deşi este stăp)n peste toate@ ci este su epitropi şi
iconomi p)nă la vremea r)nduită de tatăl său. ot aşa şi noi, c)nd eram copii, eram roi
înţelesurilor celor slae ale lumii stihiilor lumii, în original3. &n antichitate se socotea că
toate componentele lumii au la ază c)teva elemente sau stihii păm)ntul, apa, aerul şi
focul3. Cum erau iudeii roi stihiilor lumii prin supunerea lor faţă de /egeB !rin /ege,
iudeii erau ancoraţi în prescripţii cu caracter material. Apoi, /egea a fost dată prin îngeri cf.
Fapte 2,D?@ Evr 0,03, iar îngerii sunt guvernanţii cosmosului din partea lui (umnezeu. &n
spatele elementelor materiale se află puteri spirituale care asigură unul mers al lumii
materiale. Astfel că, a te supune /egii înseamnă a te supune spiritelor care guvernează lumea.
Aşa înţelegem de ce adoptarea prescripţiilor iudaice de către creştini este interpretată de
Apostol, în Col 0,<D-0? ca fiind deopotrivă o dependenţă de stihiile lumii a se vedea şi Col
0,83 şi o făţarnică închinare la îngeri Col. 0,<83. &n al 1,;, f)ntul !avel califică stihiile
lumii drept `slae  şi sărace. 6egimul harului este infinit superior regimului /egii.
C)nd a venit “plinirea vremii”  to pleroma tou Bairos3, adică timpul r)nduit de
(umnezeu pentru m)ntuirea lumii, “*umne&eu a trimis pe /iul Său" născut din femeie"
născut su3 )ege" ca pe cei de su3 )ege să(i răscumpere" ca să do3ândim 'nfierea”  vers. 1-
D3. Genind credinţa, nu mai suntem su /ege al ?,0D3. (umnezeu /-a trimis pe Fiul ău,
născut din femeie adică făcut Cm deplin3 şi născut su /ege #isus a fost supus /egii prin
naşterea a după firea umană ca iudeu3. El s-a supus /egii nu pentru că avea nevoie de
această supunere, ci pentru ca pe cei de su /ege să-i răscumpere. $ristos a adus o întreită
izăvire% de păcat, de moarte şi de /ege cf. 6om 23. !rin El, am do)ndit “'nfierea”
$uot$esia3 dumnezeiască, am fost făcuţi fii ai lui (umnezeu, nu după natură, ci prin har.
Gersetul 9% `i pentru că sunteţi fii, a trimis (umnezeu pe (uhul Fiului ău în inimile
noastre, care strigă% Avva, !ărinteQ. &n Epistola către 6omani f)ntul Apostol !avel scrie la
fel% `!entru că n-aţi primit iarăşi un duh al roiei, spre temere, ci aţi primit (uhul înfierii,
 prin care strigăm% Avva, !ărinteQ. (e multe ori în *oul estament  pneuma  înseamnă nu
numai !ersoana f)ntului (uh, ci şi harul f)ntului (uh. *oi creştinii am primit (uhul f)nt
trimis  de Fiul  ca rod al preamăririi ale prin Hertfă şi &nviere.
C)nd &l numim pe (umnezeu “Avva D 9ată" Părinte”  nu o facem prin noi înşine, ci prin
harul f)ntului (uh. 6ugăciunea creştină nu este rugăciunea omului fără har, ci este o
rugăciune  prin  şi 'n  (uhul f)nt. &n Epistola către Efeseni f)ntul Apostol !avel scrie%
/ace!i 'n toată vremea" în (uhul " tot felul de rugăciuni şi de cereri” Ef 9,<83.  Aşadar,
rugăciunea creştină e o rugăciune în (uhul f)nt. (uhul este Cel care se roagă în inimile
 

0<

noastre. !rin (uhul se roagă inima noastră, de aceea voresc !ărinţii despre “rugăciunea cea
du$ovnicească” . 6ugăciunea este susur al inimii plină de (uhul f)nt. A-/ numi pe
(umnezeu “9ată” este un dar al lui $ristos, iar dacă &l numeşti pe (umnezeu 9ată, înseamnă
că eşti  fiu nu după natură, ci prin har3.   “Avva” este o adresare de foarte mare căldură şi
intimitate. Aşa ne-a învăţat #isus să ne rugăm atălui Celui din ceruri. Hoachim Heremias în
lucrarea “A33a. EFsus et son Pre” Avva. #isus şi ătăl ău3 demonstrează că `Avva este în
mod sigur un cuv)nt care vine de la #isus &nsuşi o  ipsissima voH Eesu” 3. f)ntul Apostol
#oan, în prologul Evangheliei sale, zice% “i celor câ!i )(au primit" care cred 'n numele )ui"
le(a dat putere să se facă fii ai lui *umne&eu" care nu din sânge" nici din poftă trupească"
nici din poftă 3ăr3ătească" ci de la *umne&eu s(au născut”  #n <,<0-<?3.
Xrmează concluzia acestei pericope, în versetul 2% “Astfel" dar" nu mai eşti ro3" ci fiu, iar
dacă eşti fiu" eşti şi moştenitor al lui *umne&eu" prin Iisus -ristos”.
Gersetele <0-0= conţin o rememorare făcută de Apostol a relaţiilor calde dintre el şi
credincioşii din alatia, de la început, îndemn)ndu-i să fie aşa cum este el vers.<03@ iată un
temei ilic în favoarea urmării e7emplului sfinţilor. “*ar şti!i că din cau&a unei slă3iciuni a
trupului am 3inevestit vouă mai 'ntâi”  vers. <?3  este vora, desigur, de o criză prin care se
manifesta, din c)nd în c)nd, oala lui cronică care era, poate, o feră malarică3.
&n versetul <; Apostolul !avel se prezintă ca părintele lor duhovnicesc, cel care i-a născut
 pentru $ristos. !entru ei suferă iarăşi durerile naşterii, p)nă ce $ristos va lua chip în ei.
Aşadar, credincioşii treuie să devină, prin conlucrarea cu harul, chipuri ale lui $ristos.
Apostolul zice apoi că ar vrea să poată fi acum la ei vers.0=3, dar acest lucru era cu
neputinţă, deoarece între Efes şi alatia erau apro7imativ 9== m.
(upă această paranteză autoiografică, f)ntul Apostol !avel reia argumentarea
doctrinară, prezent)nd o interpretare alegorică a istorisirii ilice despre Sara  şi  Agar .
Apostol vede în cele două femei ale lui Avraam şi în copii lor chipuri ale celor două
estamente. Agar a fost roaă şi, ca atare, fiul ei s-a născut ro@ ea preînchipuia /egea
'ozaică. &n versetul 0D f)ntul Apostol !avel spune că Agar este 'untele inai în Araia şi
corespunde alegoric #erusalimului de acum, care zace în roie împreună cu fiii lui este vora
de o roie religioasă, dulată de una politică3. Cum este Agar 'untele inai v. 0D3B Ea este
un tip al 'untelui inai. (ar de ce zice Apostolul că 'untele inai este în AraiaB #ată o
întreare la care e greu de dat un răspuns sigurQ !eninsula inai este separată de !eninsula
Araică printr-un golf Aaa3. *iciodată 'untele inai n-a fost în Araia. &nsă urmaşii lui
#smael, fiul lui Agar trăiau în Araia. !oate la aceasta se g)ndeşte Apostolul.
ara simolizează *oul estament /egăm)nt3, iar Agar simolizează Gechiul esta-
ment. Gechiul şi *oul estament sunt denumiri pauline. Agar-inai-#erusalimul de acum
păm)ntesc3 ţin de domeniul roiei. ara, în schim, femeia cea lieră, este chip al
#erusalimului cel de sus ceresc3, adică al >isericii, care, în deplinătatea realizării ei
eshatologice este denumită şi noul #erusalim . &n Apoc 0<,0 citim% `i am văzut cetatea
sf)ntă, noul #erusalim, pogor)ndu-se din cer de la (umnezeu, gătită ca o mireasă, împodoită
 pentru mirele ei.
Creştinii sunt  de4a cetăţeni sau fii ai acestui #erusalim.   #erusalimul  cel  ceresc  este `mama
noastră, zice Apostolul vers. 093. #ar în versetul 02 este citată proorocia din #s D1,<%
“eseleşte(te" tu" cea stearpă" tu" care nu naşti6 I&3ucneşte de 3ucurie şi strigă" tu" care nu ai
durerile naşterii" căci mul!i sunt copiii celei părăsite" mai mul!i decât ai celei care are
3ăr3at”.
#saac se născuse după (uh, prin făgăduinţă, adică printr-o intervenţie a lui (umnezeu,
iar #smael se născuse după trup. Creştinii sunt din #saac, adică fii ai făgăduinţei vers. 083.
`Ci precum atunci cel ce se născuse după trup îl prigonea pe cel ce se născuse după (uh, tot
aşa şi acum vers. 0;3. Cum prigonea #smael pe #saacB criptura ne spune numai că ara l-a
văzut pe #smael 4uc)ndu-se sau r)z)nd3 cu #saac, fiul ei, şi i-a cerut lui Avraam să alunge pe
 

00

roaă şi pe fiul ei, căci, a zis ea fiul roaei acesteia nu va fi moştenitor cu fiul meu, #saac
Fac 0<,;-<=@ al 1,?=3. &n comentariile rainice la Cartea enezei, rainii caută fel de fel de
motive pentru a 4ustifica atitudinea arei. #nterpretarea Apostolului privind prigonirea lui
#saac de către #smael reflectă, de fapt, formaţia sa rainică. &n versetul ?< avem concluzia%
“*eci" fra!ilor" nu suntem copii ai roa3ei" ci a celei li3ere”. Adică, prin credinţă, suntem nu
numai fii ai lui Avraam, ci şi fii ai arei şi, ca şi #saac, născuţi prin făgăduinţă, după (uh.
&n primele << versete ale capitolului D f)ntul Apostol !avel reia ideea de aza a
argumentării sale anterioare, despre m)ntuirea prin credinţă, iar nu din faptele /egii . A te
întoarce la /ege înseamnă a cădea din har. upunerea su /ege înseamnă îndepărtarea de
$ristos, Cel care ne-a elierat de su 4ugul roiei vers. <3. “*e vă ve!i tăia 'mpre+ur"
 -ristos nu vă va folosi la nimic” vers. 03. (acă $ristos nu-ţi este de a4uns pentru m)ntuire,
înseamnă că e opera /ui este insuficientă. ă nu fieQ (ar nu o credinţă goală este
m)ntuitoare, ci “credin!a lucrătoare prin iu3ire”   vezi şi # Cor <?3. *u e7istă credinţă
adevărată fără fapte. oată doctrina protestantă despre  sola fide este o voră goală. `ola din
această e7presie este, de fapt, este adaos protestant. Credinţa autentică implică faptele une,
implică iuirea lucrătoare.
&n finalul părţii doctrinare a Epistolei, f)ntul Apostol !avel suliniază îndemnul adresat
galatenilor de a nu da importanţă pseudodidascalilor, de a nu se amesteca cu ei şi cu rătăcirea
lor, căci “pu!in aluat dospeşte toată frământătura”D,;3. &n acest te7t `aluatul este simolul
alterării prin fermentaţie3. &n # Cor D, 9 Apostolul zice la fel% “Care nu şti!i că pu!in aluat
dospeşte toată frământătura@” Este vora acolo despre “amestecul cu desfrâna!ii” . (omnul
#isus &nsuşi -a folosit de această e7presie c)nd le-a zis Apostolilor să se ferească de aluatul
 fariseilor şi al saduc$eilor” 't <9,93.
 Partea a III(a" parenetică <Gal 8"10(;"1J=

ecţiunii doctrinar-teologice îi urmează partea parenetică morală3.

f)ntul Apostol !avel precizează, mai înt)i, că liertatea creştină nu înseamnă nicidecum
un liertina4 moral%  “ăci voi" fra!ilor" a!i fost c$ema!i la li3ertate, numai să nu vă folosi!i
li3ertatea ca prile+ de a slu+i trupului" ci slu+i!i unul altuia prin iu3ire”  vers. <?3. *u este
vora despre o liertate faţă de morala creştină, ci faţă de prescripţiile înroitoare ale /egii.
Ca atare, nu se poate pune semnul egalităţii între liertate şi liertina4 deşi, mai t)rziu, unii
aşa vor înţelege să facă. &n Evanghelia de la 'atei este vora de cei a căror ucenicie se
reduce la a zice (oamne, (oamneQ, fără a avea faptele credinţei, ci, dimpotrivă, sunt
lucrători ai fărădelegii 't 2,<D-023. #ar în Epistolele !astorale sunt comătuţi cei care
confundau liertatea cu liertina4ul moral. 'aniheismul de mai t)rziu, cu variatele sale
e7presii, reflectă aceeaşi tendinţă.
#isus a rezumat poruncile la două% iuirea de (umnezeu şi iuirea aproapelui. f)ntul
Apostol !avel le rezumă la una singură% ăci toată )egea se cuprinde 'ntr(un singur
cuvânt" 'n acesta: Iu3eşte pe aproapele tău ca pe tine 'nsu!i” al D,<13. i aceasta deoarece
 pentru el prima poruncă, aceea a iuirii de (umnezeu, este realizată prin credinţă.
E7istă o opoziţie între legea (uhului şi cea a trupului vezi şi 6om 2-83. f)ntul Apostol
!avel arată, în mod concret, această opoziţie în două liste% o listă de “fapte ale trupului”
versetele <;-0<3 şi una de “roade ale *u$ului” versetele 00-0?3. elecţia pe care o face
Apostolul are un anumit criteriu. Apostolul insistă pe acele fapte ale trupului care distrug
comuniunea şi, de asemenea, pe acele roade ale (uhului care zidesc comuniunea. (e ce
voreşte însă Apostolul despre faptele une folosind un singular, “roada *u$ului”B
(eoarece virtuţile creştine sunt, toate, în viaţa credinciosului, roade ale lucrării Aceluiaşi (uh
f)nt. “*acă trăim 'n *u$ul" 'n *u$ul să şi um3lăm”( zice Apostolul  vers.0D3. Credinţa
creştină îşi are adevărata e7presie într-o trăire duhovnicească.
 

0?

!ericopa din al 9,<-<= cuprinde noi îndemnuri pentru galateni% “Purta!i(vă sarcinile
unii altora şi aşa ve!i 'mplini legea lui -ristos o nomos tou $ristou 3  v. 03. Este singurul
loc în *oul estament unde apare o e7presie ca aceasta, în care normele vieţii creştine sunt
denumite lege. /e dă apoi îndemn la smerenie vers. ?3, la cercetarea propriilor fapte vers.
13, căci fiecare îşi va purta propria sa povară adică fiecare va răspunde pentru faptele pe care
le-a făcut3. &n versetul 9 le aminteşte galatenilor datoria lor de a face parte învăţătorilor lor
din unurile pe care le au este vora despre principiul după care propovăduitorul
Evangheliei are dreptul de a trăi din această muncă a3. “#u vă amăgi!i: *umne&eu nu Se lasă
3at+ocorit, căci ce va semăna omul" aceea va şi secera”   vers.23  revine la ideea
responsailităţii pentru faptele proprii, pe care o dezvoltă şi versetul următor 83. &n final
Apostolul adresează îndemnul de a nu slăi în săv)rşirea inelui. Acelaşi îndemn l-a făcut
Apostolul credincioşilor tesaloniceni% “Iar voi" fra!ilor" nu pregeta!i să face!i ce este 3ine”  ##
es ?,<?3.
Gersetele << p)nă la <8 conţin epilogul(autograf al Epistolei adică un te7t  scris de
f)ntul Apostol !avel cu propria sa m)nă3. Această pericopă rememorează c)teva dintre
ideile principale ale Epistolei. (in nou sunt arătate motivele necurate ale propagandei
iudaizante. “Iar mie ? zice Apostolul ? să nu(mi fie a mă lăuda decât numai 'n rucea
 *omnului nostru Iisus -ristos" prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru
lume” vers. <13. 6ăstignirea pentru lume înseamnă lepădarea păcatului lumii, a mentalităţilor
şi a duhurilor ei. !rescripţiile /egii mozaice îşi pierd puterea în $ristos. Ceea ce contează
este numai făptura cea nouă % “ăci 'n Iisus -ristos nici tăierea 'mpre+ur nu este ceva" nici
netăierea 'mpre+ur" ci făptura cea nouă”  vers. <D3, adică fiinţa umană reînnoită prin fintele
aine şi prin conlucrarea cu harul dumnezeiesc primit prin acestea.
E7presia “Israelul lui *umne&eu” din vers. <9 este folosită pentru >iserica creştină .
f)ntul Apostol !avel încheie Epistola cer)ndu-le galatenilor să nu-i mai pricinuiască nici o
supărare, deoarece el poartă pe trupul său “semnele *omnului Iisus”  ta stigmata tou
$ristou, v. <23, adică semnele rănilor primite în viaţa sa de slu4ire a lui $ristos, ca Apostol.
&n acest te7t nu este vora, aşadar, de stigmatele de care auzim la unii sfinţi catolici, ci de
cicatricele rănilor pe care le-a primit el în de dragul lui #isus, ca apostol a lui #isus $ristos. &n
Epistola a doua către Corinteni, Apostolul !avel prezintă o lungă listă de suferinţe ale sale în
slu4a Evangheliei, un minunat `palmares apostolic al stigmatelor sale. 6ăspunz)nd unor
afirmaţii denigratoare ale pseudodidascalilor, f)ntul !avel zice% “Sunt ei slu+itori ai lui
 -ristos@ #e3uneşte vor3esc: eu" mai mult decât ei6 %n osteneli" mai mult, 'n 'nc$isori" mai
mult, 'n 3ătăi peste măsură" la moarte" adeseori. *e la iudei" de cinci ori am luat cele
 patru&eci de lovituri fără una  vezi (eut 0D,?3. *e trei ori am fost 3ătut cu vergi, o dată am
 fost 3ătut cu pietre, de trei ori s(a sfărâmat cora3ia cu mine, o noapte şi o &i am petrecut 'n
largul mării. %n călătorii" adeseori, prime+dii de râuri" 'n prime+dii de la tâl$ari" 'n prime+dii
de la neamul meu" 'n prime+dii de la păgâni, 'n prime+dii 'n cetă!i" 'n prime+dii 'n pustie" 'n
 prime+dii pe mare" 'n prime+dii 'ntre fra!ii cei mincinoşi6 %n osteneală şi 'n trudă" 'n
 priveg$eri adeseori" 'n foame şi 'n sete" 'n posturi de multe ori" 'n frig şi 'n lipsă de $aine”  ##
Cor <<,0?-023. i cea mai mare dintre toate% “Pe lângă cele din afară adică cele enumerate
mai sus3 " ceea ce &ilnic mă 'mpresoară 'n toate &ilele este gri+a de toate >isericile”  ## Cor
<<,083.
'ăcar ai săi să nu-i mai facă supărare. El nu umlă după avanta4e aşa cum era acuzat3, el
nu caută profit şi nici nu slu4eşte intereselor sale. Xrmele rănilor pe care el le-a primit de
dragul lui #isus, pe care le poartă în trupul său, oare nu sunt acestea suprema pecete a
identităţii sale de Apostol, oare nu sunt ele o destulă şi grăitoare dovadă a autenticităţii
apostolatului săuB
&ncheierea este tipic paulină% “-arul *omnului nostru Iisus -ristos să fie cu du$ul
vostru" fra!ilor6” Aminul de la sf)rşit este, desigur, un adaos liturgic.
 

01

 
 Epistola întâi către !orinteni a Sf. Apostol Pael 
Epistolă disciplinară, scrisă din Efes, în cursul anului D9 d. $r.3

 +ntro#ucere

&n Fapte <8,< se spune că f)ntul Apostol !avel a părăsit Atena şi a venit la Corint
capitala provinciei romane Ahaia3. &n acea vreme Corintul era unul dintre cele mai populate
oraşe ale lumi vechi. "raşul a4unsese la o mare înflorire datorită aşezării sale geografice
'area Egee la 6ăsărit şi 'area Adriatică la Apus3 şi importanţei sale comerciale, fiind +în
drumul+ dintre "ccident şi "rient. (in toate aceste motive, Corintul devenise, încă de
timpuriu, unul din cele mai înfloritoare oraşe ale lumii antice.
Corintul a fost distrus în anul <19 î.$r. de consulul roman /ucius 'ummius, dar
#ulius Cezar l-a refăcut, d)ndu-i statutul de colonie romană cu numele +/aus #ulia Corintus+.
&mpăratul "ctavian Augustus îl ridică la rangul de capitală a provinciei romane Ahaia şi
reşedinţă administrativă a proconsulului roman.
6efacerea şi dezvoltarea oraşului n-au adus cu ele numai dezvoltarea economică,
cultura şi civilizaţia ci şi lu7ul, sclavia şi delăsarea morală. Corintul devenise faimos prin
liertina4ul moral@ Aici se afla în partea de _G a oraşului3 vestitul templu al Afroditei
Genus3. Acestui templu i se răsp)ndise vestea. (in secolul ### î.$r. avem o informaţie
conform căreia aici se practica +prostituţia sacră+ de către preotesele acestui templu
+ierodule+, slu4itoare consacrate ale zeiţei care îşi +ofereau+ cultic trupul multora. E7istau,
evident, multe altele dornice să le facă oric)nd concurenţă. oate aceste lucruri au atras
oraşului o +faimă+ negativă. Epistola către 6omani scrisă de f)ntul Apostol !avel din
Corint3 ne prezintă un talou pe care f)ntul !avel îl avea în faţă. Circula în epocă e7presia
oMOvOWN\VKO P a trăi ca la Corint.
Ce a a4uns această vestită cetate B Corintul a fost devastat de mai multe ori de
 arari, încep)nd din veacul #G d.$r. A fost cucerit în anul <0=D de către francezi, apoi a fost
cedat veneţienilor. urcii au făcut apoi din Corint ceea ce nu reuşiseră să facă alţii înainte% o
ruină. Corintul de astăzi este un orăşel deoseit, construit la mică distanţă de vatra vechiului
oraş.

1. Sfântul Apostol Pael "i corintenii 

f)ntul Apostol !avel vine la Corint în cursul celei de-a doua călătorii misionare
Fapte <8,<3, spre sf)rşitul anului D=, sau începutul anului D< d.$r. şi a întemeiat aici o
însemnată comunitate creştină. A stat aici un an şi 4umătate p)nă în vara anului D0 d.$r.
!redica sa a vizat comunitatea iudaică la început3 apoi - din cauza refuzului iudeilor
de a primi cuv)ntul - cea păg)nă. /a Corint a stat la soţii Auila şi !riscila, evrei încreştinaţi,
împreună cu care îşi c)ştigă p)inea. Apoi pătrunde în comunitatea păg)nă şi întemeiază o
importantă comunitate creştină. C)t a stat la Corint f)ntul !avel s-a înt)lnit cu proconsulul
alion alio3 fratele filosofului eneca. " inscripţie descoperită la (elfi unde se afla
 

0D

vestitul templu al lui Apollon3 îl menţionează pe alion ca proconsul al Ahaiei în prima

 4umătate a anului D0 d.$r. Astfel, înt)lnirea f)ntului !avel cu proconsulul Ahaiei constituie
un punct de referinţă pentru stailirea c)t mai precis cu putinţă a cronologiei pauline.
(in pricina uneltirilor oponenţilor săi, f)ntul !avel a plecat din Corint pe mare3 la
Efes împreună cu Auila şi !riscila. &n timpul celei de-a treia călătorii misionare f)ntul
!avel a revenit la Corint în toamna t)rzie a anului D2 şi a stat p)nă în primăvara anului D8 -
apro7imativ trei luni3 apoi a plecat cu coraia spre nord.

2. !orespon#enţa Sfântului Pael cu iserica #in !orint 

f)ntul Apostol !avel a scris corintenilor mai multe epistole dec)t cele două păstrate
în canonul *oului estament. &n # Cor D, ; scrie% +G-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi
cu desfr)naţii...+. Aceasta este +epistola precanonică+. Apoi a e7istat o +epistolă intermediară+
între # şi ## Corinteni, numită +Epistola scrisă cu multe lacrimi+ cf. ## Cor 0,13.
/a puţină vreme după plecarea sa de la Corint au început tulurările. Convertiţii
dintre iudei se lasă influenţaţi de iudaizanţi, iar cei dintre păg)ni păstrau încă semne şi urme
ale liertina4ului moral. f)ntul !avel trimite la Corint o primă epistolă care nu ni s-a păstrat
+epistola precanonică+3, dar care nu a avut efectul scontat de apostol.
(in cuprinsul epistolei, aflăm că după plecarea lui au sosit în Corint şi alţi
 predicatori ai Evangheliei. &ntre ei a fost şi iudeul ale7andrin Apollo, care a venit de la Efes@
un orator învăţat şi talentat care a fascinat pe corinteni cu predica sa, un +puternic în
cripturi+ Fapte <8,013 dar care nu cunoştea dec)t numai otezul lui #oan Fapte <8,0D3.
Auila şi !riscila l-au luat la ei, complet)ndu-i catehizarea Fapte <8,093. Acesta îi înfrunta
 pe iudei în faţa tuturor şi le dovedea cu a4utorul cripturii că #isus este $ristos Fapte <8,083.
&n timpul în care Apollo era la Corint, f)ntul Apostol !avel, după ce a străătut
+părţile de sus+ >isericile alatiei3 a venit la Efes Fapte <;,<3. Activitatea lui Apollo la
Corint pe l)ngă efectele enefice a avut şi un nedorit efect negativ. Foarte mulţi, fascinaţi de
zelul şi talentul său misionar şi oratoric, au început să-l socotească mai presus dec)t orice alt
misionar creştin şi îl cinsteau ca pe apostolul lor preferat. (eşi f)ntul !avel +i-a născut
 pentru $ristos+ aceştia îşi ziceau +ai lui Apollo+ # Cor <,<03. Aceştia preţuiau foarte mult
metoda sa misionară, e7alt)nd peste măsură valoarea retoricii şi a filosofiei greceşti.
&n Corint au venit apoi şi c)ţiva predicatori iudaizanţi care renunţaseră la /ege şi la
 prescripţiile ei, dar care păstrau încă vie aversiunea faţă de Apostolul !avel. Aceştia negau
autoritatea şi calitatea sa de Apostol şi declarau că recunosc ca autentică numai autoritatea
f)ntului Apostol !etru şi a celor doisprezece Apostoli ai (omnului, deşi f)ntul Apostol
!etru nu fusese la Corint. 'ulţi îşi ziceau +ai lui !etru+ # Cor <,<03.
Ca să comată aceste două tendinţe greşite, alţi corinteni îşi spuneau +ai lui !avel+ #
Cor <,<03, întemeietorul comunităţii creştine din Corint şi părintele lor în $ristos. Atitudinea
lor însă nu curma dezinarea ci o amplifică.
E7ista în Corint şi o a patra grupare care susţinea că aparţine nemi4locit lui $ristos #
Cor <,<03. Această din urmă grupare era cea mai periculoasă deoarece prin pretenţiile ei nega
f)ntului !avel şi celorlalţi apostoli calitatea de +mi4locitori+ între $ristos şi credincioşii ăi.
f)ntul Apostol !avel a fost înştiinţat de către unii din casa femeii $loe că la Corint
e7istă diviziuni grupări rivale3 şi certuri # Cor <,<=-<<3. Aceste grupări tulurau liniştea
>isericii şi îi periclitau unitatea. Acesta a fost unul din motivele pentru care f)ntul !avel le-a
scris epistola.
Au fost însă şi alte motive care l-au determinat pe f)ntul !avel să le scrie%
Cei din Corint l-au informat pe f)ntul !avel că sunt unii care practică desfr)ul.
 *umărul acestora era mic dar e7ista pericolul +contaminării+ şi pentru alţi creştini curaţi din
acest punct de vedere. f)ntul !avel mai scrisese corintenilor o epistolă în care îi îndemna să
 

09

se ferească de desfr)u şi în care le ceruse să nu se însoţească cu desfr)naţii # Cor D,;3, dar

această epistolă, nu şi-a atins scopul pentru care a fost scrisă.
E7ista apoi în Corint un creştin care se afla într-o relaţie de incest cu mama sa
vitregă, deşi incestul era condamnat - cum spune te7tul epistolei - chiar şi de păg)ni # Cor
D,<3.
Corintenii înşişi îi scriseseră f)ntului !avel, pun)ndu-i c)teva întreări la care nu
aveau un răspuns autoritar # Cor 2,<3. Această scrisoare a fost adusă f)ntului !avel de o
+delegaţie+ formată din tefanas, Fortunatus şi Ahaicus # Cor <9,<23. Care erau nedumeririle
şi întreările lor B Xnele priveau raporturile civile între creştinii din Corint. Apostolul !avel
află că creştinii se 4udecau în triunalele păg)ne # Cor 9,< şi # Cor 9,93. Alţii se întreau
despre legitimitatea căsătoriei, despre feciorie şi divorţ, despre recăsătorirea celor văduvi #
Corinteni cap. 23. Alţii îi scandalizau pe fraţi prin atitudinea lor faţă de idolotite unii din
Corint se întreau dacă pot să le folosească3 şi dacă pot participa la mesele sacre # Corinteni
capitolele 8 şi <=3.
Xn alt motiv care l-a determinat pe f)ntul !avel să le scrie Epistola stă în nevoia
unor reglementări care privesc viaţa cultică sfinţenia adunărilor religioase3. E7istau în Corint
la adunările frăţeşti agapelor3 dezinări # Cor <<,<83. Xnii creştini se arătau lipsiţi de
respectul cuvenit celor sfinte şi primeau cu nevrednicie aina Euharistiei # Cor <<,0?-?13.
f)ntul Apostol !avel le scrie apoi pentru a completa învăţătura pe care le-a dat-o c)t a stat la
ei despre +învierea morţilor+ pe care unii o contestau, neînţeleg)nd-o.
 *u în ultimul r)nd Apostolul le-a scris Epistola pentru a le aduce aminte despre
str)ngerea de a4utoare pentru sfinţii din #erusalim # Cor <9,<3.

3. Timpul "i locul scrierii Epistolei 

 *u cu mult timp înainte de a primii veşti din Corint, f)ntul !avel îl trimisese pe
imotei la Corint, cu instrucţiuni precise pentru a face r)nduială # Cor 1,<23. Apostolul s-ar
fi putut duce personal la Corint - deşi era reţinut de alte nevoi misionare la Efes - dar nu vroia
să-i viziteze pe corinteni mai înainte de îndreptarea situaţiei, ca să nu fie cumva nevoit să-i
 pedepsească prea aspru pe cei vinovaţi # Cor 1,<8-0<3. &n Epistola a ##-a către Corinteni
capitolul # versetul 0? f)ntul !avel scrie% +(ar eu &l chem pe (umnezeu ca martor asupra
sufletului meu că spre a vă cruţa pe voi n-am venit încă în Corint+.
(e aceea f)ntul !avel preferă să îndrepte şi să lămurească lucrurile printr-o
scrisoare şi, nevoind a vedea pe corinteni numai în treacăt % +Că nu vreau să vă văd acum doar
în treacăt...+, îşi am)nă drumul la Corint p)nă c)nd va fi disponiil să răm)nă la ei mai multă
vreme%+...ci nădă4duiesc să răm)n la voi c)tăva vreme, dacă (omnul va îngădui+ # Cor <9,23.
Aşadar, Epistola #-a către Corinteni a fost scrisă din Efes, în cursul anului D9 d.$r.

. Planul Epistolei
Adresă şi salutare <,<-?3@
  6ugăciunea de mulţumire <,1-;3@
I *e45inări "i scan#aluri în !orint  <,<=-9,0=3@
  <. Cele patru grupări rivale <,<=-1,0<3@
  0. Cazul incestuosului D,<-<?3@
  ?. Creştinii în faţa triunalelor păg)ne 9,<-<<3@
  1. (espre desfr)nare 9,<0-0=3@
II Soluţii #ate #e Apostol unor între5ări ale corintenilor  2,<-<<,<3@
  <. Căsătorie şi feciorie 2,<-1=3@
  0. (espre idolotite cărnuri 4ertfite idolilor3 8,<-<<,<3@
III *espre a#unările litur6ice "i arisme <<,0-<1,1=3@
 

02

IV Înierea lui )ristos. Înierea morţilor  capitolul <D3@

  &ncheiere <9,<-<83@
  alutări finale <9,<;-013.

* Epistola a +&a către !orinteni  prezentarea cuprinsului pe scurt3

&n adresă <,<-?3 f)ntul Apostol !avel se prezintă ca +apostol al lui $ristos+,
chemat deci de $ristos la această slu4ire prin voia lui (umnezeu. &n continuare se referă la
chemarea corintenilor@ ei sunt +sfinţiţi întru #isus $ristos+ vers.03 şi chemaţi să fie +sfinţi+.
Creştinii din Corint sunt numiţi +sfinţi+ alături de ceilalţi creştini. Aici înt)lnim pentru prima
dată în epistolele f)ntului !avel denumirea de + sfin"i+ dată creştinilor. Creştinii sunt sfinţi în
#isus $ristos şi sunt numiţi ca atare. >iserica îi numeşte şi astăzi +sfinţi+ pe memrii ei vezi
formula liturgică% +ă luăm aminte sfintele sfinţilor+3. Gersetul trei +$ar vouă şi pace...+ #isus
e numit alături de (umnezeu atăl izvor al inecuv)ntării. $arul şi pacea vin de la
(umnezeu atăl şi de la (omnul #isus $ristos.
Gersetele 1-; cuprind oişnuita rugăciune de mulţumire. &n #isus $ristos ne
îmogăţim deplin în toate vers.D3. f)ntul Apostol !avel mulţumeşte lui (umnezeu pentru
credinţa corintenilor şi pentru că mărturia despre $ristos s-a întărit în ei vers.93.

 +. *e45inări "i scan#aluri în !orint  # Cor <,<=9, 0=3

ituaţia ivită este nepermisă între creştini e vora de grupările rivale3. E7ista în
comunitatea din Corint un duh de dezinare vers.<=3. unt de neconceput, spune f)ntul
!avel, rivalităţile între creştini. (in versetul <0 aflăm că e7istau patru grupări rivale în
>iserica din Corint. Cel puţin trei dintre ele nu recunoşteau pe f)ntul Apostol !avel ca
+apostol+, îl contestau deci pe el, ca cel ce i-a născut pentru $ristos. Contest)ndu-l pe
apostolul lor, ei de fapt ieşeau din unitatea >isericii. oate patru grupările erau greşite.
f)ntul !avel opune înţelepciunii omeneşti înţelepciunea lui #isus $ristos identică cu
K ne5unia crucii K  vers. <8% +Căci cuv)ntul crucii neunie este pentru cei ce pier@ dar pentru
noi, cei ce ne m)ntuim, este puterea lui (umnezeu+3. Adevărata înţelepciune este cea care
vine de la (uhul f)nt, căci scris este% +!ierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi deşteptăciunea
celor deştepţi o voi lepăda+ #saia 0;,<13. Aceeaşi idee a suliniat-o #isus prin cuvintele% +&ţi
mulţumesc 5ie, (oamne al cerului şi al păm)ntului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi
 pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor Q (a, !ărinte, că aşa ai inevoit u+. 'atei <<,0D-093.
&n versetul 00 f)ntul Apostol !avel îi caracterizează cum nu se poate mai ine pe
iudei şi pe elini% +Căci iudeii cer semne iar elinii caută înţelepciune+. &n timpul activităţii ale
 pulice, iudeii, nu o dată, #-au cerut lui #isus să facă un semn% +Atunci #-au răspuns unii dintre
cărturari şi farisei% &nvăţătorule, vrem să vedem un semn de la ine...+ 'atei <0,?83,
cărturarii şi fariseii vroiau să vadă un semn e7traordinar, o minune prin care să le dovedească
fariseilor că autoritatea cu care le voreşte are şi o manifestare concretă@ +i apropiindu-se
fariseii şi saducheii şi, ispitindu-/, #-au cerut să le arate semn din cer+. 'atei <9,<3@ +i #isus
ia zis% (acă n-aţi vedea semne şi minuni, n-aţi crede+ #oan 1,183. Aşadar, iudeii îi ceruseră şi
lui #isus semn din cer, o dovadă că e 'esia. (omnul însă refuzase% +#ar El, răspunz)nd, le-a
zis% *eam viclean şi desfr)nat cere semn, dar semn nu i se va da, în afară de semnul lui #ona
 proorocul+ 'atei <0,?;3. imon >ar-oha, pretinsul mesia, recunoscut chiar şi de 6ai
Aia ca fiind mesia, ce semn le dăduseră B /e dăduseră pentru că s-a ridicat împotriva
stăp)nirii romane, revoltă care a dus în cele din urmă la desfiinţarea statului iudaic la anul 2=
d.$r., iar din imon >ar-oha +fiul stelei+3 a a4uns imon >ar-osea +fiul minciunii+3.
&n opoziţie cu iudeii şi elinii,+...noi creştinii3 &l propovăduim pe $ristos Cel
6ăstignit% pentru iudei, sminteală piatră de poticnire3@ iar pentru păg)ni, neunie...+. &n
 

08

versetul 0D +Fapta lui (umnezeu+ este socotită +neunie+. Care faptă B Fapta de m)ntuire în
#isus $ristos. #isus răspundea plenar, cum nu se poate mai ine, at)t aspiraţiilor iudeilor c)t şi
ale păg)nilor. Creştinilor, f)ntul !avel, le cere să fie conştienţi de unitatea cea întru $ristos
#isus, să deznădă4duiască, căci (umnezeu a ales tocmai pe cele neune ale lumii ca să-i facă
de r)s pe cei înţelepţi@ a ales tocmai pe cele slae ale lumii că să-i facă de ruşine pe cei tari
vers.023.
&n capitolul doi f)ntul Apostol !avel voreşte despre  K taina lui *umne4euK
vers.<3. Care taină B aina m)ntuirii prin #isus $ristos% +...şi tuturor luminat să le arăt care
este iconomia tainei celei din veci ascunse în (umnezeu...+ Ef ?,;3@ +Cu adevărat, mare este
taina creştinătăţii% (umnezeu s-a arătat în trup, -a îndreptat în (uhul, -a văzut de îngeri, -
a propovăduit între neamuri, -a crezut în lume şi -a înălţat întru slavă+ # im ?,<93@ +aina
cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine *ăscătoare de (umnezeu celor de pe
 păm)nt s-a arătat...+ ropar glas #G, i acum...3.
!ropovăduirea crucii ţine de taina ascunsă a lui (umnezeu care s-a descoperit
apostolilor, iar nouă ne este descoperită prin (uhul f)nt vers.<=3. f)ntul Apostol !avel
spune că propovăduirea lui nu stă în cuv)ntări retorice ale înţelepciunii omeneşti. !redica sa
constă în arătarea (uhului şi a puterii ale.
&n versetul 2 f)ntul !avel voreşte din nou despre +taina cea ascunsă, pe care
(umnezeu mai înainte de veci a r)nduit-o spre slava noastră+ Coloseni cap. < vers. 09%
+...taina cea din veci ascunsă, dar acum descoperită sfinţilor ăi+3.
&n versetul <0 f)ntul !avel spune că noi creştinii nu am primit duhul lumii,ci (uhul
Cel de la (umnezeu, ca să cunoaştem prin har cele dăruite nouă de (umnezeu. E prezentat
aici (uhul lui (umnezeu în opoziţie cu duhul lumii, iar în versetul <1 omul duhovnicesc este
 prezentat în opoziţie cu omul firesc% +"mul firesc însă nu primeşte pe cele ce sunt ale
(uhului lui (umnezeu, căci pentru el sunt neunie şi el nu le poate înţelege, fiindcă ele se
 4udecă duhovniceşte+.
&n capitolul trei f)ntul !avel dezate prolema celor patru grupări rivale din Corint.
/a începutul capitolului le spune că nu a putut să le vorească ca unor oameni duhovniceşti,
 pentru că nu s-au comportat ca atare. &n versetul ? le spune direct că încă sunt +trupeşti+, at)ta
vreme c)t între ei e7istă invidie, ceartă şi dezinare. unt de neconceput, vrea să spună
apostolul, rivalităţile dintre creştini. &n continuare le voreşte despre statutul slu4itorilor lui
$ristos. &n primul r)nd apostolul lui $ristos este un +slu4itor+, cel care +a sădit+, dar
+(umnezeu a făcut să crească+ vers.93. Aşadar, nu cel ce sădeşte e ceva, ci (umnezeu, Cel
Ce face să crească vers.23. Apostolii sunt +împreună-lucrători+ cu (umenzeu, iar ogorul lui
(umnezeu e lumea vers.;3. &n versetul <= f)ntul Apostol !avel se prezintă ca
+întemeietorul+ comunităţii creştine din Corint, spun)nd că el +a pus temelia+, fiind primul în
Corint care /-a propovăduit pe $ristos. emelia este #isus $ristos. *imeni nu poate pune o
altă temelie, în afara celei puse. &n versetele <?-<D f)ntul !avel voreşte despre biua
Hudecăţii, zi în care lucrul fiecăruia se va vădi în foc.
&n capitolul patru f)ntul Apostol !avel continuă relatarea despre slu4a apostolilor
şi despre statutul lor% +Aşa să ne socotească pe noi fiecare om% ca slu4itori ai lui $ristos şi ca
iconomi ai tainelor lui (umnezeu+ vers.<3. Ceea ce se cere iconomului slu4itorului lui
$ristos3 este K ca fiecare să fie 6ăsit cre#inciosK . &n versetele următoare se pare că f)ntul
!avel răspunde celor care-i contestau autoritatea şi calitatea de apostol al lui #isus $ristos%
+!entru mine însă prea puţin înseamnă că sunt 4udecat de voi sau de vreo 4udecată
omenească... că nu mă ştiu vinovat cu nimic+ vers. ?-13. Hudecata aparţine lui (umnezeu şi
nu treuie să 4udecăm ceva înainte de vreme, înainte de a venii (omnul, Cel Ce va aduce
lumină peste cele ascunse ale întunericului şi va vădi g)ndurile inimii. Aşadar, în capitolul
 patru f)ntul !avel trece de la această argumentare uneori ironică, la un ton părintesc,
 prezent)ndu-le conduita, dragostea şi preocuparea sa pentru credincioşi şi toate suferinţele pe
 

0;

care el le radă în slu4a Evangheliei. Apostolii, ucenicii şi slu4itorii lui $ristos cresc prin
ostenelile şi suferinţele îndurate. Versetele .-/0 constituie unul dintre cele mai frumoase
te7te ale *oului estament referitoare la slu4ele apostolilor. &n versetul <9 f)ntul Apostol
!avel îi îndeamnă pe corinteni să-i urmeze e7emplul% +Aşadar, vă rog eu pe voi% călcaţi pe
urmele mele+. &n capitolul << versetul < f)ntul !avel scrie aceeaşi idee% +Fiţi următori ai
mei, aşa cum şi eu sunt al lui $ristos+. &n Epistola a ##-a către esaloniceni capitolul ?,
versetul ; f)ntul !avel scrie% +...ci pentru ca pe noi înşine să ne dăm vouă pildă, spre a ne
urma+.
&n versetul <2 f)ntul !avel voreşte despre trimiterea lui imotei în Corint.
A doua prolemă dezătută de f)ntul !avel se află în capitolul cinci al Epistolei,
intitulat +Hudecata asupra celor imorali+. f)ntul Apostol !avel află că în Corint, unii creştini
au fost +contaminanţi+ de imoralitate şi se dădeau desfr)ului şi nu într-o formă oarecare, ci
într-o astfel de desfr)nare +cum nici între păg)ni nu se pomeneşte+ vers.<3. (in acelaşi verset
aflăm că un credincios din Corint trăia într-o relaţie de incest cu mama sa vitregă. Acest păcat
era condamnat at)t în iudaism /evitic <8,83 c)t şi în păg)nism. &n numele lui #isus $ristos,
 pe unul ca acesta +să-l daţi satanei, spre pieirea trupului, pentru ca sufletul să se m)ntuiască
în ziua (omnului #isus+ vers.D3. Cei mai mulţi cercetători consideră că aici este vora despre
căderea celui în cauză în oală în vederea vindecării în sens pedagogic3.
/auda corintenilor nu e ună, iar veştile despre ei deamenea nu sunt une. f)ntul
!avel îi întreaă% +"are nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frăm)ntătura B+ vers.93, iar în
versetul 2 îi îndeamnă să se cureţe de +aluatul cel vechi+. (omnul #isus însuşi i-a îndemnat pe
apostoli să se ferească de aluatul fariseilor.
&n versetul ; este amintită Epistola numită de cercetători +precanonică+% +G-am scris
în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfr)naţii+. E clar că este vora despre o epistolă
anterioară care nu ni sa păstrat% +Epistola precanonică+ sau +Epistola a #-a către Corinteni
 pierdută+.
&n capitolul 9 f)ntul !avel trece la o altă prolemă% +Creştinii în faţa triunalelor
 păg)ne+ cap.9 vers. <-<<3. f)ntul !avel află că unii dintre credincioşi se 4udecau în faţa
triunalelor păg)ne% +Care va să zică, dacă voi aveţi să 4udecaţi lucruri din viaţa aceasta,
tocmai pe cei mai puţin preţuiţi în >iserică îi puneţi să vă 4udece Q... + vers.13@ +Ci frate cu
frate se 4udecă, şi aceasta în faţa necredincioşilor BQ...+ vers.93. *ici n-ar treui, spune
apostolul, să e7iste între voi pricini de 4udecată, fără să mai vorim că faceţi aceasta vă
 4udecaţi3 în faţa necredincioşilor.
Gersetele ;-<= cuprind o listă de păcate incompletă3, a celor care nu vor moştenii
&mpărăţia cerurilor. >iserica a enumerat şapte păcate de moarte@ păcatele împotriva (uhului
f)nt şi păcatele strigătoare la cer. "rice călcare de poruncă este un păcat.
Gersetele <0-0= se referă la desfr)nare. f)ntul Apostol !avel spune că truul nu este
 pentru desfr)nare vers.<?3. &n aceste versete f)ntul !avel înlătură orice urmă de înţlegere
maniheică a trupului. &n epocă şi mai ales în Corint, trupul uman era privit în mod hedonist.
rupul omului, spune Apostolul !avel, este +templu al (uhului f)nt+ vers.<;3.
E7istă părerea printre cercetătorii *oului estament că f)ntul Apostol !avel ar reda
aici în versetele <0a,<?a şi <83, c)teva dintre sloganele care circulau la vremea respectivă în
Corint, la care le opune concepţia creştină%
a3 Gersetul <0a +oate îmi sunt îngăduite Q+. Acest slogan înţelegea liertatea drept
+liertina4 moral+ maniheii aşa au înţeles liertatea3. 6eplica creştină la acest slogan este
următoarea% +(ar nu toate îmi sunt de folos+ şi +(ar eu nu voi fi stăp)nit de ceva+.
 3 Gersetul <?a +>ucatele sunt pentru p)ntece şi p)ntecele pentru ucate Q+. Acest
slogan este împotriva postului. 6eplica creştină este următoarea% +(ar (umnezeu le va
nimicii pe am)ndouă - şi pe acesta ca şi pe acelea+.
 

?=

c3 Gersetul <8 +"rice păcat pe care-l va săv)rşi omul este înafară de trup Q+. *umai
că, spune f)ntul !avel, cel ce se desfr)nează, păcătuieşte în trupul său.
rupul omului este +templu al (uhului f)nt, Cel Ce este întru voi, Cel pe Care de la
(umnezeu îl aveţi@ şi că voi nu sunteţi ai voştri@ căci cu preţ aţi fost răscumpăraţiQ+ # Cor
9,<;-0=3. Este vora de preţul )ngelui lui #isus $ristos.
*otă% Cele scrise despre versetele <0a, <?a şi <8, constituie părerea unui autor,
dezătută într-un articol intitulat +loganele corintene+.

II  Soluţii #ate #e apostol unor între5ări ale corintenilor $7%1 8 11%1'

Corintenii înşişi îi scriseseră f)ntului !avel pun)ndu-i c)teva întreări la care nu

aveau un răspuns autoritar% +C)t despre cele ce mi-aţi scris...+ # Cor 2,<3. &ncep)nd cu
capitolul 2 f)ntul Apostol !avel răspunde acestor întreări. !rima întreare se referea la
căsătorie şi feciorie@ întreau unii% +ce este mai ine B+. f)ntul Apostol !avel înclină spre
celiat% +...ine este pentru om să nu se atingă de femeie+ vers.<3, recunosc)nd că şi căsătoria
este ună şi cere ca drepturile reciproce ale soţilor să fie respectate% +>ăratul să-i de-a femeii
ceea ce-i datorează@ de asemenea şi femeia, ăratului+ vers.13. f)ntul !avel face distincţie
în acest capitol între porunca (omnului şi sfatul său% +i aceasta o spun ca pogorăm)nt, nu ca
 poruncă+ vers.93@ +#ar celor căsătoriţi le poruncesc - nu eu, ci (omnul...+ vers.<=3. (omnul
a poruncit ca femeia să nu se despartă de ărat vers.<=3, dar dacă s-a despărţit să răm)nă
nemăritată sau - dacă e posiil - să se împace cu ăratul ei@ şi nici ăratul să nu-şi lase
femeia vers.<<3.
&n versetul <0 f)ntul Apostol !avel se referă la căsătoriile mi7te între creştini şi
necreştini3. #deea este că o astfel de căsătorie poate dura dacă soţul necreştin acceptă otezul
copiilor, dar nu poţi face cu sila să dureze o astfel de căsătorie +>ăratul necredincios se
sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin ăratul
credincios+ vers.<13.
&n versetul 0D f)ntul Apostol !avel revine la prolema fecioriei. &n privinţa aceasta
el nu are poruncă de (omnul şi de aceea le dă sfatul său. 'ai ine este pentru fecioare să nu
fie căsătorite, dar nu greşeşte cel care îşi mărită fata, căci este mai ine aşa pentru nevoia
ceasului de faţă vers.093. Giaţa creştinului treuie transfigurată şi raportată la veşnicie, căci
&nt)ia venire a lui #isus $ristos a marcat începutul &mpărăţiei lui (umnezeu pe păm)nt, iar
chipul lumii acesteia în care trăim trece vers.?<3.
f)ntul Apostol !avel vorea aşa pentru că el însuşi era necăsătorit. Acest paragraf
ar putea fi numit o +apologie prodomo-sua+. Căsătoria, din punct de vedere moral nu prezintă
dezavanta4 faţă de celiat, însă din punct de vedere practic e mai uşor să fi celi. A e7istat
 părerea conform căreia f)ntul Apostol !avel a fost căsătorit, dar în momentul c)nd scria
epistola era văduv. Clement Ale7andrinul în +tromata+ cartea a ###-a, capitolul şase,
 paragraful şase lasă să se înţeleagă faptul că f)ntul !avel a fost căsătorit c)ndva% +"are nici
 pe apostoli nu vor să-i ia în seamă ereticii B !etru şi Filip au avut copii, iar Filip şi-a măritat
fetele. !avel nu pregetă în una din epistole să adreseze cuv)nt însoţitoarei sale, pe care n-a
luat-o cu el, ca să nu aiă greutăţi în slu4irea sa+. Clement Ale7andrinul se referă la Epistola
către Filipeni capitolul 1, versetul 0 % +" rog mult pe Evodia şi mult o rog pe intihia să aiă
aceleaşi g)nduri întru (omnul+. Clement Ale7andrinul revine însă imediat cu următoarea
afirmaţie% +Apostolii, potrivit cu slu4irea lor, fiind legaţi de predicarea Evangheliei, fără să fie
furaţi de alte g)duri, aveau împreună cu ei femei, nu ca soţii, ci ca surori, ca să le fie de a4utor
 pe l)ngă femeile care se ocupau cu treurile gospodăriei tromata, cartea a ###-a, capitolul 9,
 paragraful 93.
&n versiunea armeană a apocrifei +Faptele Apostolilor+ redactată la Geneţia în <;=1,
în ultima secţiune intitulată +crieri necanonice asupra apostolilor+, găsim o listă a apostolilor
 

?<

în care se spune că numai #oan şi #acov, fiii lui bevedeu şi oma erau necăsătoriţi. f)ntul
Apostol !avel este menţionat între apostoli, spun)ndu-se despre el că a fost căsătorit şi că a
avut doi copii% aul şi ihic această informaţie nu are valoare3.
 1 1ereias  are un studiu intitulat (9ar Paulus ein 9it:er ;(  A fost !avel un
văduvB3. tudiul lui Heremias apare în +6evista pentru ştiinţa nou-testamentară+ în <;09. &n
<;0; 1 1ereias  revine într-un alt articol asupra aceleiaşi proleme%   (Nocmals%  9ar
 Paulus ein 9it:er;( (in nou, a fost !avel un văduvB3. H. Heremias susţine az)ndu-se pe
logică, faptul că f)ntul !avel a fost văduv. &n momentul convertirii sale - spune autorul -
aul avea 1= de ani. El a fost trimis - după cum ştim - să conducă o trupă de soldaţi de la
#erusalim la (amasc, av)nd deci titulatura de +4udecător de instrucţie+. &n Fapte <?, <D-<9
f)ntul Apostol !avel este invitat să ia cuv)ntul în sinagogă@ f)ntul !avel avea drept de vot
cf. Fapte 09, <=% +...iar c)nd erau daţi la moarte, întăream şi eu cu glasul meu+3. aul era un
+4udecător hirotonit+@ după almud această hirotonie se conferea la v)rsta de 1= de ani. Apoi,
orice t)năr evreu se căsătorea la <8_0= de ani. E greu de crezut că f)ntul Apostol !avel n-a
îndeplinit cerinţele şi e7igenţele poporului său #srael. Căsătoria la Evrei era o datorie
religioasă şi chiar socială. (in # Corinteni 2,2-8 ar rezulta că f)ntul Apostol !avel era în
momentul scrierii epistolei în stare de văduvie% +Fiindcă vrerea mea este ca toţi oamenii să fie
ca mine. (ar fiecare îşi are de la (umnezeu darul lui% unul aşa, iar altul întrjalt fel. Celor
necăsătoriţi şi văduvelor le spun% >ine este pentru ei să răm)nă ca mine+. &n Fapte 2,D8 aul
!avel3 este prezentat ca +t)năr+ ZvNKvLo[].
2otă. H. Heremias argumentează în acest articol az)ndu-se pe logică. Cel mai
 proail, el nu are dreptate. !are evident, din ansamlul datelor autoiografice cuprinse în
Epistolele pauline că Apostolul n-a fost niciodată căsătorit.

A doua prolemă dezătută este cea a idolotitelor cărnurile oferite idolilor3 # Cor
8,<-<<,<3.
/a sărătorile păg)ne se practicau 4ertfele idoleşti. (in aceste cărnuri primea zeul o
 parte, preoţii păg)ni o altă parte, iar ce răm)nea primeau credincioşii care au făcut ofranda.
(in partea care se cuvenea lor, credincioşii preferau să facă un +ospăţ sacru+ în ane7ele
templului păg)n. Alteori ei vindeau carnea în piaţă în măcelării. Carnea aceasta era de foarte
 ună calitate. !rolema care se punea era următoarea% puteau creştinii să participe la aceste
ospeţe sacre şi în general puteau să-şi cumpere astfel de cărnuri care au fost purtate prin faţa
idolilor B e pare că mulţi creştini din Corint răspundeau afirmativ la această întreare.
Argumentul lor era acesta că idolii nu e7istă şi deci carnea purtată pe dinaintea lor nu putea fi
întinată. f)ntul Apostol !avel aproă acest argument, este de acord cu el, dar îi avertizează
 pe aceşti corinteni că în practică nu este de a4uns cunoştinţa clară şi luminată în ceea ce
 priveşte idolii şi că liertatea lor ar putea să-i scandalizeze pe cei slai, pe cei dintre aceia pe
care trecutul lor păg)n îi împiedică psihologic vorind să a4ungă la acest nivel al cunoaşterii
despre idoli. Xnii, neav)nd conştiinţa clară că zeii nu e7istă, nu-şi dădeau seama că nici
 4ertfele oferite lor nu puteau avea un caracter sacral şi, în consecinţă, credeau că fac un păcat
cumpăr)nd şi m)nc)nd acele cărnuri.
&n capitolul ;, f)ntul Apostol !avel voreşte despre drepturile unui apostol. El
spune că avea dreptul să fie căsătorit şi dreptul de a trăi din Evanghelie şi nu din munca
m)inilor sale. Cu argumente din criptură şi cu argumente logice, f)ntul Apostol !avel arată
că ar putea să trăiască din Evanghelie şi aceasta ca o poruncă a (omnului. /a care poruncă a
(omnului se referă f)ntul Apostol !avel B vezi Evanghelia după 'atei capitolul <= şi
locurile paralele în care se voreşte despre trimiterea celor doisprezece în misiune de proă3.
El nu s-a folosit de acest drept şi nu şi-a făcut o laudă din faptul că trăit din munca
m)inilor sale, ca nu cumva să-i smintească, ca nu cumva să fie acuzat că propovăduieşte
Evanghelia în mod interesat, că face pe învăţătorul contra plată. &n versetul <2 f)ntul !avel
 

?0

spune că dacă predică Evanghelia de unăvoie, atunci are plată de la (umnezeu, iar dacă o
face fără voie, atunci are doar o sarcină ce i s-a încredinţat, iar în versetul <8 continuă ideea
spun)nd că% +Atunci, care este plata mea B Aceea că inevestind Evanghelia o vestesc fără
 plată, fără să mă folosesc de puterea pe care mi-o dă Evanghelia+.
Xrmează o lungă paranteză în care f)ntul !avel arată că nu întotdeauna liertatea
 pe care ţi-o dă cunoaşterea lui (umnezeu poate fi trăită fără să aiă implicaţii nedorite. &n
acest sens el compară situaţia sa şi a credincioşilor cu atletul care aleargă în stadion. Cei ce
aleargă în stadion depun toţi efort, dar numai unul ia premiu. Apostolul îndeamnă pe
credincioşi% +Alergaţi aşa ca să-l luaţi+@ +i orice luptător, de la toate se înfr)nează. Ei însă, ca
să ia o cunună stricăcioasă@ dar noi, una nestricăcioasă+ vers.0D3.
&n capitolul <= f)ntul Apostol !avel continuă paranteza începută în capitolul ;,
trec)nd de la e7emplul său la e7emplul israeliţilor din timpul e7odului. E nevoie de r)vnă şi
efort personal. &n versetul D f)ntul !avel spune că cei mai mulţi israeliţi care au ieşit din
Egipt au sucomat în deşert. Aceste e7emple vor să fie pildă pentru noi cei de astăzi% +i
aceste pilde chipuri prefigurative3 pentru noi s-au făcut, ca să nu poftim la cele rele, aşa cum
au poftit aceia+@ +i toate acestea li s-au înt)mplat lor ca pilde şi au fost scrise spre povăţuirea
noastră, a celor care am a4uns sf)rşiturile viacurilor timpurile mesianice3+. (upă cum am
văzut nu este singurul e7emplu folosit de apostolul !avel pentru a scoate în evidenţă diferenţa
şi superioritatea +timpului lui $ristos+ în raport cu +timpul /egii+ vezi Epistola către
alateni - Antiteza dintre ara şi Agar3. Aşadar, Gechiul estament ne voreşte peste tot
despre $ristos, nu numai prin profeţiile mesianice% Ael, #osif, #saac - tipuri ale lui $ristos@
trecerea prin 'area 6oşie - tip al ainei >otezului@ mana care a căzut în pustie şi i-a hrănit pe
evrei - tip al ainei Euharistiei. ipurile pot fi persoane sau evenimente, lucruri care
 preînchipuie realităţi cereşti sau mesianice.
Argumentarea f)ntului !avel continuă în partea a doua a capitolului <=, încep)nd
cu versetul <1, arăt)nd nepotrivirea între situaţia de creştin şi participarea la ospeţele păg)ne.
f)ntul Apostol !avel se referă aici indirect la aina Euharistiei, pe care o pune în opoziţie
într-o paralelă antitetică3 cu 4ertfele idoleşti, cu mese sacre legate de aceste 4ertfe şi chiar cu
 4ertfele Gechiului estament. f)nta Euharistie pusă în paralelă antitetică cu 4ertfele păg)ne
este ea însăşi Hertfă. &n versetul <9 este scos în evidenţă caracterul de aină al Euharistiei. *u
e vora de simol, cum nu e nicăieri în *oul estament% K  Paarul 5inecuântării  pe care noi
îl inecuv)ntăm nu este oare împărtăşirea cu  Sân6ele lui )ristos  B  Pâinea pe care noi o
fr)ngem nu este oare împărtăşirea cu Trupul lui )ristos @K.
 Gersetul <2 este tradus greşit în unele ediţii cu +o p)ine suntem+, corect este%
+deoarece este e7istă3 o singură !)ine, un trup suntem noi cei mulţi, fiindcă toţi ne
împărtăşim din unica !)ine+. +Xnica+ e articulată în originalul grecesc% +ingura !)ine+.
!)ine e scris cu +!-mare+ pentru că este vora de   +isus )ristos. &n Evanghelia după #oan
(omnul $ristos &nsuşi a zis% +Eu sunt !)inea vieţii+ #oan 9,183. ΑMVo^ P p)ine dospită, nu
azimă. untem un +trup+ pentru că ne împărtăşim din +ingura !)ine+. Este vora de #isus
$ristos ca +!)ine+. f)nta Euharistie e prezentată ca taină a unităţii creştine. Este clar din
versetul <8 că pentru f)ntul !avel +masa euharistică+ este ea însăşi +Altar+, iar în versetul 0<
apare e7presia +masa (omnului+ ZVMKTk^ [MLo[]. 'asa (omnului Euharistia3 este pusă
în paralelă antitetică cu masa sacrificială păg)nă. Creştinii nu au nevoie de alte sacrificii de
vreme ce au masa lor sacrificială aina Euharistiei3. !rolema cărnurilor 4ertfite idolilor este
clarificată de f)ntul Apostol !avel în acest fel% !ot m)nca această carne, dar nu pot participa
la mesele sacre idoleşti. &n versetul 0D f)ntul Apostol !avel spune clar% +')ncaţi tot ce se
vinde în măcelărie, fără să puneţi întreări pe temei de conştiinţă, căci al (omnului e
 păm)ntul şi plinirea lui+. &n capitolul <<, versetul < avem concluzia acestei secţiuni% +Fiţi
următori ai mei, precum şi eu sunt al lui $ristos+.
 

??

   +++.  A#unările litur6ice "i arismele $11%2 8 1%<'

&n continuare continuare f)ntul Apostol !avel dă îndrumări referitoare la cuviinţa

cu care treuie să stăm în >iserică femeia treuie să aiă capul acoperit în >iserică, iar
 ăratul capul descoperit3. Femeia este prezentată aici pe un plan inferior ăratului, deşi în
final f)ntul !avel îndulceşte oarecum relatarea. Firea însăşi vers. <13 ne învaţă că este
ruşinos pentru un ărat să poarte părul lung, iar femeia, dacă poartă părul lung este spre
slava ei, deoarece părul i-a fost dat femeii ca acoperăm)nt vers.<D3. !rolema aceasta îi stă
la inimă f)ntului !avel căci va reveni asupra ei în Epistolele pastorale. i acolo se va referi
la ţinuta femeii în >iserică cu cuvinte asemănătoare vezi # im 0,;-<D3 şi aici femeii i se
spune să aiă o purtare corespunzătoare în >iserică şi să se supună ăratului ei.
!artea a doua a capitolului <<, încep)nd cu versetul <8 tratează o altă prolemă
disciplinară, legată de săv)rşirea fintei Euharistii. &n Corint nu se practicau mesele agapice
ca la #erusalim. Credincioşii îşi aduceau fiecare de m)ncare, iar aici treuiau să o împartă.
'asa aceasta nu avea rostul de a te sătura ci de a realiza comuniunea între creştini. Xrmează
redarea formulei de instituire a ainei fintei Euharistii. Cuvintele de instituire sunt
 prezentate ca o tradiţie care vine de la (omnul &nsuşi% +Fiindcă eu de la (omnul am primit
ceea ce v-am predat şi vouă% Că (omnul #isus, în noaptea în care a fost v)ndut, a luat p)ine
şi, mulţumind, a fr)nt şi a zis% /uaţi, m)ncaţi@ acesta este rupul 'eu cel ce se fr)nge pentru
voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea 'ea+ vers.0? şi 013. &n versetul 0? apare cuv)ntul
+p)ine+ ZαMVo^]. !entru a patra oară în *oul estament se foloseşte cuv)ntul αMVo^ c)nd e
vora de aina Euharistiei de trei ori în Evangheliile inoptice şi o dată aici3. 6elatarea din #
Corinteni <<,0? şi urm. se aseamănă foarte mult cu relatarea din Evanghelia după /uca. H.
Heremias +&nvăţătura Euharistică a lui #isus+ sau +Cuvintele Euharistice ale lui #isus+3
radiţia care vine de la (omnul #isus, este o tradiţie pe care o dă credincioşilor, apoi
adaugă în versetul 09 caracterul anamnetic al Euharistiei% +Fiindcă ori de c)te ori veţi m)nca
 p)inea aceasta şi veţi ea paharul acesta, moartea (omnului o vestiţi p)nă c)nd El va veni+.
Aşadar, prin Euharistie noi ne împărtăşim din eshaton, Euharistia este +punte+ între timp şî
eshaton. Euharistia e numită +merinde+ pe calea vieţii veşnice într-o rugăciune înainte de
împărtăşanie.
Gersetul 02 prezintă necesitatea pregătirii în vederea primirii Euharistiei. unt date
aşadar fundamentele unei discipline în acest scop singurul loc în *oul estament3. !rimirea
cu nevrednicie a ainei Euharistiei atrage după sine pedeapsa lui (umnezeu. Creştinul cere
lui (umnezeu, după ce s-a împărtăşit să-i fie Euharistia spre sănătate, spre ucurie şi spre
veselie şi să nu-i fie spre 4udecată sau spre os)ndă. !rimirea Euharistiei este precedată de
spovedanie% K  Să se cercete4e #ar omul pe sine şi aşa să măn)nce din !)ine şi să ea din
!ahar+.
!entru protestanţi Euharistia nu e 4ertfă şi preotul prin urmare nu este 4ertfitor. Ei
refuză şi una şi cealaltă, fiind +consecvenţi+ în rătăcirea lor. !reotul are un har, o consacrare
sacramentală în acest sens. !reotul oprindu-l pe credincios de la &mpărtăşanie îl a4ută nu îl
 pedepseşte.

 )arismele $capitolele 12&1'

&ncep)nd cu capitolul <0 f)ntul Apostol !avel dezate o altă prolemă. /a Corint
e7istau manifestări haotice ale harismaticilor. f)ntul !avel demonstrează că harismele sunt
+una+, pentru că toate provin din acelaşi izvor% f)ntul (uh vers.13. *imeni nu poate spune
(omn este #isus $ristos+ dec)t numai în (uhul f)nt vezi Epistola către Efeseni3. e dau în
continuare două liste de harisme nevr)nd să le epuizeze pe toate3. e face distincţie între
 

?1

+har+ şi +dar+ vezi lucrarea !r. !rof. #sidor odoran intitulată +$ar şi dar+3. $arismele fac
 parte din darurile speciale ale f)ntului (uh. 6olul harismelor în >iserică este complementar.
&n versetul 02 apare imaginea >isericii ca +trup al lui $ristos+ această imagine a
>isericii apare de treisprezece ori în *oul estament3. &n finalul capitolului <0 sunt pomeniţi%
apostolii, proorocii, învăţătorii, taumaturgii, c)rmuirile, felurile limilor.
!rin glossolalie nu zideşti >iserica ci o tuluri. !entru corinteni glossolalia era de
mare importanţă. f)ntul Apostol !avel va dezate această prolemă în capitolul <1. <  &n
>iserica primară e7ista tendinţa de a suordona ierarhia sacramentală, ierarhiei harismatice.
(e aceea în (idahie &nvăţătura celor doisprezece Apostoli3 lucrurile sunt puse la punct.
$arismele toate au acelaşi izvor. oate vin de la Acelaşi (uh f)nt. lu4irile în
>iserică sunt complementare, aşa cum este rolul mădularelor într-un trup. &n Epistola #-a
către Corinteni avem cea mai dezvoltată pericopă paulină privind imaginea >isericii ca +rup
al lui $ristos+.
6ăspunz)nd unei situaţii pe care nu o aproă, f)ntul Apostol !avel îşi permite să
facă o ierarhizare a harismelor vers. 08-0;3. &n finalul capitolului <0 f)ntul !avel le face
corintenilor îndemnul de a +r)vni la darurile cele mai une+, suliniind rolul lor la zidirea
>isericii. &n capitolul <1 f)ntul !avel va zice% +oate spre zidire să le faceţi+ şi va sulinia
rolul ierarhiei sacramentale de a controla aceste manifestări.
Xrmează o pericopă e7traordinară, un pasa4 unic în *oul estament, intitulat%
(!alea cea mai presus #e toate(@ capitolul <? (+mnul +u5irii(, o neasemuită pericopă
 ilică dedicată lui +αWT+ P iuirea creştină. *u valorează nimic harismele fără iuire@
chiar şi o credinţă fără #uire nu duce la nimic aceea va fi o credinţă teoretică3. f)ntul
Apostol !avel înşiră rosturile enefice ale #uirii vers. 1-23, iar în final o r)nduieşte în
fruntea celor trei virtuţi teologice vers.<?3. !rintre altele f)ntul !avel spune aici că +limile
vor înceta+, proorocind sf)rşitul harismelor care erau în aşa mare vogă la Corint.
&n capitolul <1 f)ntul Apostol !avel tratează prolema  6lossolaliei , străduindu-se
să demonstreze inutilitatea ei. Xneori o face cu delicateţe, alteori o spune răspicat. Cel care
voreşte într-o limă nu oamenilor le voreşte, ci lui (umnezeu. f)ntul Apostol !avel îşi dă
multă silinţă în a demonstra inutilitatea glossolaliei, dar mai ales nocivitatea ei, suliniind
rostul şi rolul ierarhiei sacramentale de a controla manifestările harismatice. &n versetul <?
f)ntul !avel spune că tălmăcirea voririi glossolale nu este traducerea mesa4ului, ci punerea
lui în cuvinte înţelese. finţii !ărinţi chiar şi f)ntul !avel +silaisea+ dar numai în intimitate
în chilia lor. Cuvintele în glossolalie nu au înţeles lingvistic, ci ele e7primă o stare lăuntrică.
&n versetul <; f)ntul !avel este categoric% &n >iserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu
mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, dec)t zece mii de cuvinte într-o limă oarecare+. Aşadar,
 poţi vori în limi în intimitate, dar să n-o faci în >iserică. &n Cartea proorocului #saia
glossolalia este prezentată ca semn al pedepsei divine pentru necredinţă% +răi-voi acestui
 popor în alte limi şi prin uzele altora, şi nici aşa nu 'ă vor asculta, zice (omnul+ # Cor
<1, 0<3.
Capitolul se încheie cu o pericopă despre atitudinea femeii în >iserică.

 +=. Înierea lui )ristos "i înierea morţilor $cap. 1-'

&n capitolul <D f)ntul Apostol !avel răspunde unei alte situaţii apărute în Corint%
Xnii influenţaţi de filosofia platonică, credeau în nemurirea sufletului dar nu credeau în
&nviere. Xnii cercetători au spus că în Corint a e7istat o influenţă saducheică.
Gersetele <-0= dovedesc faptul real că $ristos a înviat. f)ntul Apostol !avel
 prezintă această afirmaţie ca pe o învăţătură tradiţională a >isericii% +Că înainte de toate v-am
 predat ceea ce şi eu am primit% că $ristos a murit pentru păcatele noastre , potrivit
<
 6eferitor la această prolemă vezi% !r. !rof. Gasile 'ihoc, )ucrarea *u$ului Sfânt 'n >iserică.
 

?D

cripturilor, că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după cripturi+ vers.?-13. f)ntul
!avel foloseşte o terminologie specifică@ e7presiile (&am #at( şi (am primit( sunt folosite
 pentru a desemna transmiterea radiţiei apostolice. Aşadar, versetele ? p)nă la D, din punct
de vedere literar constituie o formulare tradiţională. f)ntul Apostol !avel citează aici un
fragment de crez care a e7istat iniţial în lima aramaică, deoarece e7presiile (pentru
 păcatele noastre( sau (#upă Scripturi( sunt pre-pauline.
Concluzia este evidentă, că miezul predicii apostolice n-a fost formulat de f)ntul
!avel pentru prima dată, ci de >iserică, înainte de convertirea sa. &n #saia D? avem e7presia%
(El a murit pentru păcatele noastre(. Este singurul loc în Gechiul estament unde înt)lnim
această e7presie.
&n continuare f)ntul Apostol !avel adaugă mărturia arătărilor după &nviere% către
Chefa, apoi celor (oisprezece vers. D3, apoi +-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi -
dintre care cei mai mulţi trăiesc p)nă astăzi+ adică p)nă la data scrierii Epistolei - anul D9
d.$r.3, apoi către #acov, fratele (omnului vers. 2 această arătare către #acov e menţionată
numai aici3, apoi +tuturor apostolilor+. Ce înţelege f)ntul Apostol !avel prin +toţi
apostolii+ B proail e vora de grupul de ataşaţi ai lui #isus3. Aceste arătări ale lui #isus Cel
&nviat constituie argumentul principal al învierii morţilor% +#ar dacă se propovăduieşte că
$ristos a înviat din morţi, atunci cum de zic unii dintre voi că nu e7istă înviere a morţilor B
(acă nu e7istă înviere a morţilor, atunci nici $ristos n-a înviat. #ar dacă $ristos n-a înviat,
atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră+ # Cor <D, <0-
<13.
Gersetele 0=-?1 (*acă )ristos a îniat "i noi om înia ,(
Este aşa de importantă &nvierea lui $ristos. Acest adevăr constituie miezul credinţei
creştine. Acum $ristos a &nviat din morţi făc)ndu-se începătură a învierii celor adormiţi
vers.0=3. +*oul Adam+ sau +Adam eshatologic+ recapitulează pe oameni în umanitatea sa şi
în toate actele m)ntuitoare pe care le-a săv)rşit% +Că de vreme ce printr-un om a venit
moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa
toţi vor învia întru $ristos+ # Corinteni <D,0<-003.
&n următoarele versete f)ntul Apostol !avel prezintă un talou a ceea ce se va
înt)mpla la sf)rşit. (omnul #isus v-a preda &mpărăţia a lui (umnezeu atăl. Gră4maşul cel
din urmă care va fi nimicit este moartea vers.093. Avem deci, în aceste versete, o scurtă
 privire asupra istoriei omenirii p)nă la sf)rşit. !rin &nviere a început &mpărăţia lui $ristos.
#isus -a anga4at pe drumul care /-a dus la moarte şi prin moarte la lavă. &n urma &nvierii şi
a deplinei ale ascultări faţă de atăl, #isus - (umnezeu şi "m a primit de la (umnezeu atăl
titlul de +(omn+. oate treuie supuse Fiului, iar în final toată creaţia se va unii cu
(umnezeu. Atunci (umnezeu va fi totul întru toate vers.083.
&n versetul 0; apare un argument ad-hominem adică un argument pe care-l scoţi
dintr-o susţinere a oponentului tău şi o întorci împotriva lui. E7ista în acea vreme practica de
a se oteza cineva pentru cei morţi. f)ntul !avel nici nu aproă nici nu dezaproă această
 practică, dar le spune celor care o făceau că se află în contradicţie cu ei înşişi. f)ntul #oan
ură de Aur spune că mai t)rziu practicau acest otez pentru morţi ereticii encratiţi. (espre
această practică, acelaşi sf)nt spune că +este o comedie Q+.
Gorind despre acelaşi lucru f)ntul #oan ură de Aur foloseşte un argument din
 propria-i viaţă şi se întreaă% +!entru ce se ostenşte el dacă nu este înviere a morţilor B+.
&n partea a treia - versetele ?D-D8 - f)ntul !avel spune cum vor învia morţii.
'ai înt)i el dă e7emplul seminţei care putrezeşte în păm)nt pentru ca apoi să iasă
din ea o nouă plantă, adică, în cazul oamenilor, un nou trup. i trupurile din carne sunt
diferite. ot aşa este şi cu învierea morţilor vers.003. Apar patru caracteristici%
a3- se seamănă \TNLMNVKO3 trupul întru stricăciune NNLMNVKO3 întru nestricăciune@
 3 - se seamănă trupul întru necinste înviază întru slaă@
 

?9

c3 -se seamnă trupul întru slă5iciune înviază întru putere [vWNO3.

d3 - se seamănă trup firesc \ωK q[JOv3, înviază trup #uonicesc  \ωK
TvN[KVOv3.
e seamănă un trup care a fost animat de o viaţă iologică şi înviază un trup plin de
 puterea (uhului f)nt% +Făcutu-s-a omul cel dint)i, Adam, cu suflet viu@ Adam cel de pe
urmă #isus $ristos3, cu duh dătător de viaţă+.
&n continuare f)ntul Apostol !avel revine la e7plicarea a ceea ce este trupul
duhovnicesc. Acest trup este asemenea trupului lui $ristos Cel &nviat, apoi pune faţă în faţă
 pe primul om Adam cu Adam cel din urmă, adică $ristos (omnul. $ristos (omnul este
+izvor de viaţă vie+ care curge spre viaţa veşnică. Această punere faţă în faţă se încheie.
"mul a a4uns la (umnezeu în #isus $ristos@ "mul cel dint)i este din păm)nt@ "mul
duhovnicesc este din cer.

!apitolul 1/ 

&n acest capitol avem informaţii cu caracter personal. e voreşte despre str)ngerea
de a4utoare pentru creştinii din #erusalim al 0,<=@ ## Cor cap.8-;@ 6om <D,09@ Fapte 01,<23.
Această colectă s-a organizat în anul D8 d. $r. &n Epistola către alateni nu avem detalii
str)ngerea colectei. de aici rezultă că în alatia f)ntul Apostol !avel a trimis un ilet în care
arăta cum să se facă această acţiune vers.<3.
Colecta treuia să se facă în ziua înt)ia a săptăm)nii duminica3. &n Epistola a doua
către Corinteni se dau amănunte despre această colectă. (in fiecare iserică va fi ales c)te un
delegat care va duce colecta la #erusalim.
&n versetul 9 f)ntul Apostol !avel scrie% +/a voi mă voi opri c)tăva vreme, dacă
(omnul va îngădui+. Epistola o scrie în anul D9, iar în iarna D2_D8 a stat la Corint atunci
c)nd a scris Epistola către 6omani3. Cincizecimea a petrecut-o la Efes vers.83.
Xnii dintre corinteni au 4ignit demnitatea f)ntului Apostol !avel în persoana
trimisului său imotei. (in acest motiv f)ntul !avel a scris +Epistola cu multe lacrimi+.
&n finalul Epistolei avem un epilog autograf scris de m)na apostolului% +alutarea, cu
m)na mea, a lui !avel+ vers.0<3. &n versetul 00 avem e7presia +'aranathaQ+ care înseamnă%
+Gino (oamne #isuseQ+, dacă o înțelegem ca 'arana thaQ+ , sau +(omnul a venitQ+, dacă o  
înțelegem ca 'aran athaQ. &n primul caz, +'arana thaQ+, verul este la imperativ, iar în al  
doilea, în forma 'aran athaQ, vercul este la indicativ. &n cartea Apocalipsei apare, dea
această dată în lima greacă, e7presia Gino, (oamne #isuseQ Apoc 00,0=3, care este,
desigur, redarea lui 'aranatha, ceea ce ar indica faptul că, la origine, e7presia aramaică avea
forma unei invocări, cu verul la imperativ.
!rimii creştini trăiau în aşteptarea venirii lui #isus. E7presia amintită era o invocare,
cu care-și încheiau rugăciunea. (ar (omnul n-a venit atunci. Ei au înţeles atunci că (omnul  
vine la fiecare /iturghie, cu fiecare invocare a (uhului f)nt. &n această înțelegere, în  
e7presia +'aranathaQ+ verul este la indicativ prezent şi înseamnă +(omnul a venitQ+.
Această e7presie apare în finalul primei formule euharistice pe care noi o avem în scris în
+(idahie+, anume în finalul rugăciunii de mulţumire după împărtășirea euharistică% +(acă  
este cineva sf)nt, să vină Q (acă nu este, să se pocăiască Q 'aranatha Q+  *ida$ia<=,D3. *u
 putem spune că o formă e7clude pe cealaltă. untem îndreptaţi spre eshaton odată cu venirea
lui $ristos.
finţii !ărinţi au preferat e7presia +(omnul a venit Q+ f)ntul #oan ură de Aur,
f)ntul eodoret de CRr, eofilact3. /a fel traduc părinţii latini@ Fericitul #eronim traduce cu
+(ominus noster venit Q+. 'ulţi teologi mai noi optează pentru e7presia +Gino, (oamne
#isuse Q+ deoarece, spun ei, în momentul în care f)ntul Apostol !avel î și scria epistola, a  
avut în vedere această formă, aşa cum apare în Apoc 00,0=.
 

?2

Gersetele 0?-01 sunt un adaos. Epistolele erau destinate lecturilor pulice.

Comunitatea răspundea cu +Amin+. Acest +Amin+ a fost reţinut în manuscrise p)nă astăzi.

 #otă% !rof. *icolae #. *icolaescu a pulicat o lucrare intitulată%  Actualitatea

 pistolei I către orinteni, în tudii eologice, nr. <-0_<;D<, p. 9<-;; şi tudii
eologice, nr. ?-1_<;D< p. <92-0<?.

Epistola a II-a către Corinteni

 $Epistolă apolo6etică scrisă #in >ace#onia în anul -7 #.)r.
la puţin timp #upă prima'

 *ate intro#uctie
1' Împre?urările "i #ata scrierii Epistolei 

&nt)ia Epistolă către Corinteni a avut efectele scontate de f)ntul !avel. #udaizanţii
însă, care l-au urmărit pe apostol peste tot, încearcă din nou să-i mineze autoritatea în faţa
credincioşilor, reuşind să-i facă pe mulţi să se îndoiască de harul, autoritatea, statornicia şi
dezinteresul acestuia în predicarea Evangheliei lui $ristos.
f)ntul Apostol !avel face corintenilor o vizită scurtă şi peniilă care i-a lăsat în
inimă un gust amar şi i-a produs multă suferinţă cf. ## Cor <,0?@ ## Cor 0,<@ ## Cor <0,<1@ ##
Cor <?,<-03. -a întors la Efes, promiţ)nd că va reveni la ei cu răgaz ## Cor <,<D-<93. (ar şi
de această dată, plecarea apostolului din comunitatea din Corint a fost e7ploatată de
adversarii săi. Are loc în Corint un incident în care autoritatea f)ntului !avel a fost crunt
lovită în persoana trimisului său +cel nedreptăţit+ ## Cor 0,D@ ## Cor 2,<03. Acest lucru l-a
determinat pe f)ntul Apostol !avel să scrie o epistolă aspră cf. ## Cor 0,?-1@ ## Cor 0,;3 care
a avut un efect salutar după cum rezultă din ## Cor 2,8-<?. Aceasta este (Epistola scrisă cu
multe lacrimi(. Epistola aceasta le-a produs corintenilor multă supărare ## Cor 2,83, dar
această întristare a avut un caracter enefic, fiind o întristare spre pocăinţă o întristare spre
îndreptare@ ## Cor 2,;3.
f)ntul Apostol !avel a părăsit Efesul imediat după ce a încetat tulurarea produsă
de argintarul (imitrie, merg)nd spre 'acedonia Fapte 0=,<3, deşi dorea să sereze
Cincizecimea la Efes # Cor <9,83. &n 'acedonia la înt)lnit pe it care i-a adus veşti din
Corint despre rezultatele pe care le-a avut Epistola intermediară sau +Epistola scrisă cu multe
lacrimi+ ## Cor 2,D-<9@ ## Cor 0,<0-<?3.
it este trimis din nou de f)ntul !avel la Corint pentru a organiza colecta pentru
sfinţii din #erusalim ## Cor 8,<9-<83, operaţie pe care o va face împreună cu un alt +frate al
nostru+ cel mai proail /uca sau Aristarh@ +frate a cărui laudă întru Evanghelie este în toate
>isericile+3.
(e acolo, din 'acedonia, spre sf)rşitul verii anului D2 d.$r. a scris Epistola a doua
către Corinteni care era de fapt a patra epistolă adresată corintenilor3%
a3 Epistola precanonică cf. # Cor D,;3@
 3 Epistola a-#-a către Corinteni@
c3 Epistola scrisă cu multe lacrimi@
d3 Epistola a ##-a către Corinteni.
Epistola a doua către Corinteni nu face aluzie la prolemele dezătute în prima
Epistolă se pare că aceasta din urmă şi-a atins scopul3. &n momentul c)nd scrie Epistola a
doua către Corinteni, f)ntul !avel se pregătea să meargă la Corint ## Cor <0,<1@ ## Cor
<?,<3. #arna anului D2_D8 stat la Corint cf. Fapte 0=,?3. Gizita de care pomeneşte în ## Cor
 

?8

<?,0 fusese scurtă şi peniilă at)t pentru corinteni c)t şi pentru f)ntul !avel. &n Epistola
scrisă cu multe lacrimi ## Cor 0,13 fusese vora despre un ofensator şi un ofensat ## Cor
2,<03. "fensatul este f)ntul Apostol !avel@ dar cine este ofensatorul B
Xnii spun că în ## Corinteni 0 şi 2 este vora despre acelaşi incestuos pe care acum
f)ntul !avel îl iartă însă ipoteza aceasta nu este adevărată3. Circumstanţele sunt altele. E
vora de un creştin din Corint care refuzase să recunoască autoritatea unui trimis al f)ntului
!avel. #udaizanţii ## Cor <<,003, cei pe care epistola îi va numi ironic +super-apostoli+ în ##
Cor <<,D sau +pseudo-apostoli+ în ## Cor <<,<?@ căutau să mineze personalitatea f)ntului
Apostol !avel. Ginovatul treuie să fie unul dintre aceşti iudaizanţi dar nu incestuosul.
Acestea sunt împre4urările în care f)ntul Apostol !avel, înainte de a pleca el însuşi
la Corint într-o vizită mai demult anunţată şi apoi am)nată ## Cor <0,<1 şi ## Cor <?,<3, le
scrie corintenilor această a doua Epistolă, în timp ce se afla în 'acedonia cel mai proail la
Filipi3 în anul D2 la puţină vreme după ce scris prima Epistolă.

2' Planul Epistolei 

Adresă şi salutare <,<-0

6ugăciune de mulţumire <,?-<<

I Apolo6ie personală a Sfântului Pael 1%12&7%1/ 

<3 Am)narea călătoriei la Corint <,<0-0,<2
03 lu4irea Apostolului ?,<-9,<=
?3 Apel la afecţiunea corintenilor@
')ng)ierea apostolului prin veştile aduse de it 9,<<-2,<9
II !olecta pentru iserica #in +erusalim 0&@
III Apolo6ie polemică 1<%1&13%1<
<3 6ăspunsul la unele acuzaţii cap.<=
03 f)ntul !avel şi apostolii mincinoşi@
  Apostolatul paulin <<,<-<0-<8
?3 A treia vizită la Corint <0,<;-<?,<=

  &ncheierea <?,<<-<?

3' !uprinsul Epistolei 

(upă adresă, f)ntul Apostol !avel mulţumeşte lui (umnezeu că l-a a4utat în
încercările slu4irilor sale şi că l-a scos dintr-un mare pericol necazul din Asia@ vers.83. E
vora de pericolul prin care a trecut la Efes în timpul răscoalei argintarului (imitrie. f)ntul
!avel spune că +nu mai nădă4duiam să mai scăpăm cu viaţă+ vers.83. Xnii teologi voresc
despre o captivitate a f)ntului !avel la Efes *icolae #. *icolaescu3.

I Apolo6ie personală a Sfântului Pael  - ++ !or 1%12&7%1/ 

Această pericopă începe astfel% +Căci lauda noastră aceasta este% mărturia conştiinţei
noastre că ne-am purtat în lume şi mai ales între voi, întru sfinţenia şi curăţia care vin de la
(umnezeu, nu întru înţelepciune păm)ntească, ci întru harul lui (umnezeu+ vers.<03.
f)ntul Apostol !avel vrea să e7plice conduita sa anterioară faţă de corinteni şi să le răspundă
la întrearea +de ce şi-a schimat planul de călătorie B+. A fost acuzat de duplicitate, că este
unul care spune +da+ şi +nu+ în acelaşi timp. f)ntul !avel n-a venit la Corint tocmai pentru a-
i mena4a pe corinteni, ca să nu fie nevoit să vină la ei din nou cu întristare cap. 0 vers.<3. A
 

?;

fost destul o vizită peniilă şi de aceea a preferat să le adreseze o epistolă severă cap.0
vers.?-13. Această epistolă e numită +Epistola scrisă cu multe lacrimi+. #ar acum, fiindcă cel
vinovat şi-a luat pedeapsa e timpul să fie iertat.
otuşi îngri4orarea f)ntului !avel continuă. El a venit la roa unde nădă4duia să-l
înt)lnească pe it, dar nu l-a înt)lnit cap.0 vers.<03. (e la roa merge în 'acedonia pentru
a-l înt)lni pe it care venea cu veşti de la Corint3. f)ntul Apostol !avel s-a m)ng)iat atunci
c)nd a auzit veştile aduse de it şi de aceea îi aduce mulţumire lui (umnezeu cap.0 vers.<?-
<13.
!ericopa ?,<-9,<= voreşte despre măreţia şi e7igenţele misiunii apostolice@ f)ntul
Apostol !avel se delimitează de cei care fac pe învăţătorii contra plată, de cei care
+negustoresc cuv)ntul lui (umnezeu+ cap.0 vers.<23. f)ntul Apostol !avel nu avea nevoie
de recomandare, de o carte de vizită aşa cum aveau nevoie adversarii săi. El scrie corintenilor
o scrisoare deschisă pe care o poate citi oricine voieşte. El este +ministru+ al *oului
/egăm)nt% +Cel Ce ne-a şi învrednicit să fim slu4itori ai unui *ou estament, nu ai literei, ci
ai duhului@ pentru că litera ucide, dar duhul face viu+ cap.? vers.93. &n versetul <1 avem
singurul loc în *oul estament în care apare e7presia +Gechiul estament+ cu referire la
colecţia cărţilor vechi-testamentare. lu4irea apostolului este mult mai mărită dec)t cea dată
lui 'oise cap.? vers.23.
Apostolii nu au nimic de la ei, totul au primit în dar, iar destoinicia lor este de la
(umnezeu cap.? vers.D3. /a data c)nd f)ntul !avel scria epistola era în alcătuire *oul
estament. Apostolul arată cum iudeii n-au înţeles că Gechiul estament a a4uns la plinirea
lui în #isus $ristos. !)nă astăzi iudeii au vălul pe faţa şi pe inima lor. Acest văl se va ridica
dacă se vor întoarce la (omnul cap.? vers.<1-<D3. Chiar şi noi creştinii care nu mai avem
vălul pe faţă îl vedem pe (omnul ca în oglindă, în ghicitură vers.<83.
&n capitolul patru este prezentat rolul apostolului de a predica adevărul că (omn este
#isus $ristos, de a aduce pe oameni la cunoaşterea lui (umnezeu prin #isus $ristos. Apostolii
adevăraţi sunt +vase de lut+ vers.23. Ei n-au valoare prin ei înşişi, dar tocmai acest lucru
dovedeşte că prin ei lucrează (umnezeu. Apostolul este epuizat de multele încercări, dar
totuşi prin el viaţa lui #isus se împărtăşeşte tuturor celor care ascultă cuv)ntul său. Apostolul
are certitudinea învierii sale şi a credincioşilor săi% +ştiind că Cel Ce /-a &nviat pe (omnul
#isus ne va învia şi pe noi cu #isus, şi împreună cu voi ne va aşeza alături de El+ vers.<13.
oate darurile aduse de #isus sunt pentru credincioşi vers.<D3. Chiar dacă viaţa din afară cea
din trup3 trece, viaţa duhovnicească se înnoieşte din zi în zi vers.<93.
Această pericopă atinge punctul culminant în pericopa de la ## Cor D,<<-9,<=.
&n prima parte a capitolului D f)ntul !avel se referă la eshatologia individuală. *oi
creştinii ştim că locuinţa noastră păm)ntească trupul fizic, iologic3 trece, se va desface@ dar
mai ştim că avem zidire de la (umnezeu, casă nefăcută de m)nă, veşnică în ceruri vers.<3. E
vora în acest te7t despre trupul ecclesial eshatologic în care credinciosul intră prin moarte,
iar locuinţa noastră cea din cer vers.03 este trupul pnevmatizat al lui $ristos.
f)ntul Apostol !avel voreşte cu dor despre viaţa de dincolo. uspinăm de dorul de
a ne îmrăca cu veşm)ntul cel nou cu locuinţa cea din ceruri3 pentru ca ceea ce este muritor
să fie înghiţit de viaţă vers.13.
&n versetul D avem un te7t care voreşte clar despre eshatologia realizată% +#ar Cel Ce
ne-a făcut spre aceasta este (umnezeu, Care ne-a dat nouă aruna  *uului +. At)ta vreme
c)t petrecem în trup suntem încă departe de (omnul vers. 93.
 

Apostolul vrea ca toţi corintenii să aiă încredere deplină în el, dragostea lui $ristos
care-l stăp)neşte îl oligă să vestească m)ntuirea în $ristos, Cel mort şi înviat.
&n versetele <8-0= avem un important pasa4 despre împăcarea în $ristos. (emersul
este duhovnicesc. $ristos ne-a răscumpărat, murind pentru toţi pentru ca cei ce viază să nu
mai vieze loruşi, ci Aceluia Care pentru ei a murit şi a înviat vers.<D3. Chiar dacă l-am
cunoscut pe $ristos după trup, de acum încolo nu-/ mai cunoaştem astfel vers.<93. +!rin
urmare, dacă este cineva întru $ristos, el e făptură nouă% cele vechi au trecut, iată că toate au
devenit noi+ ## Cor D,<23.
(umnezeu ne-a împăcat cu ine prin $ristos şi ne-a dat nouă slu4irea împăcării.
&mpăcarea s-a realizat deci în #isus $ristos şi totuşi e nevoie de ea în continuare avem aici
ideea de (#e?a(  şi (nu încă(  a lui "scar Cullmann3. &mpăcarea este un alt nume dat
m)ntuirii aduse de $ristos.
 *oi apostolii şi în general slu4itorii lui $ristos suntem purtători de cuv)nt ai
Acestuia, ca şi cum (umnezeu ar îndemna prin noi vers.0=3. +(e dragul nostru /-a făcut El
 păcat pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca întru El să devenim noi dreptate a lui
(umnezeu+. Acest te7t are paralelă în Epistola către 6omani cap.8 vers.?% +...trimiţ)ndu-/ pe
Fiul ău într-un trup asemănător cu acela al păcatului şi pentru păcat, El a os)ndit păcatul în
trup...+. $ristos a luat un trup asemănător păcatului. (ar (umnezeu nu /-a făcut pe #isus
 păcătos, ci /-a făcut să fie tratat ca păcătos, devenind victima unei 4ertfe prin e7celenţă
adevărată pentru păcat. rupul este semnul concret al unei lumi păcătoase. #isus a suferit în
trup şi a murit, dar a înviat cu un trup duhovnicesc. !rin acest act, toată omenirea a trecut
virtual de la viaţa carnală trupească3 la viaţa duhului.
&n capitolul şase pericopa despre &mpăcarea în $ristos şi slu4irea împăcării continuă.
&n primele zece versete apostolul face referiri la slu4irea sa. !arado7ul slu4irii apostolice
amestec în aparenţă contradictoriu de slăiciune şi putere3. Apostolul este vasul sla de lut în
care lucrează puterea lui (umnezeu.
&n pericopele 9,<<-<? şi 2,0-1 avem un tandru apel la afecţiunea corintenilor%
+lărgiţi-vă inimile+@ +faceţi-ne loc în inimile voastre Q+. Acest apel este întrerupt suit de o
recomandare de a nu se unii cu necredincioşii şi de a nu avea nici o împărtăşire cu Geliar.
Această pericopă se pare că este o interpolare luată după unii3 dintr-o altă epistolă. Apar aici
influenţe umranite eseniene3% opoziţia lumină-întuneric@ dreptate-fărădelege@ $ristos-
Geliar. &n eraică +veliar+ înseamnă +fără folos+, +nevrednic+. &n acest te7t +veliar+ este
sinonim al lui +satan+.
Această interpolare merge p)nă în capitolul 2 versetul <. Gersetul 0 al capitolului 2
merge perfect în continuarea lui 9,<?. +Este pericopa 9,<1-2,< o paranteză a f)ntului Apostol
!avel B+ poate Q@+Este un iderauf name B, o reluare B, o interpolare B+ poate Q@ +Este un te7t
dintr-o altă Epistolă a f)ntului !avel B+ poate Q, dar nu putem afirma nimic cu siguranţă.
&n versetul 9 Apostolul voreşte despre venirea lui it. Acesta aduce veşti une de la
Corint. Apostolul ştie că acum poate avea încredere în ei. it este ucenicul de forţă a
f)ntului !avel, el este trimis întotdeauna acolo unde sunt proleme dificile.

II !olecta pentru iserica #in +erusalim & capitolele 0 "i @

Cele două capitole sunt foarte asemănătoare. &n capitolul 8 f)ntul Apostol !avel dă
ca e7emplu pentru corinteni >iserica din 'acedonia, iar în capitolul ; se laudă cu corintenii
către macedoneni. Capitolul 8 începe cu menţionarea >isericilor din Ahaia 'acedonia3,
care, măcar că sunt foarte sărace vers.03, au contriuit cu generozitate şi în mod spontan la
str)ngerea colectei vers.?-13. Acestea au dat - spune apostolul - +(upă putere şi peste
 

1<

 putere+. >iserica din Corint treuie să e7celeze şi în ceea ce priveşte generozitatea faţă de
str)ngerea colectei. &n versetele 9 şi 2 se voreşte despre trimiterea lui it în Corint pentru
colectă, iar în versetul ; apostolul &l dă e7emplu pe $ristos care, +ogat fiind, a sărăcit de
dragul vostru pentru ca voi prin sărăcia /ui să vă îmogăţiţi+. E vora aici despre sărăcirea de
 ună voie a lui #isus prin &ntrupare şi nu numai. *u le cere f)ntul !avel să sărăcească ci să
dea din prisosul lor% +...prisosul vostru în ceasul de acum să împlinească lipsa acelora, pentru
ca şi prisosul lor să împlinească lipsa voastră...+ vers.<13.
&mpreună cu it a fost trimis un alt frate a cărui laudă întru Evanghelie este în toate
>isericile vers.<83. E vora, proail, fie de /uca fie de Aristarh. El este ales de >iserici,
deci este delegat al >isericii pentru colectă. Aceasta s-a făcut şi pentru a nu cădea cineva în
 ănuială în această str)ngere de a4utoare.
(upă ce un capitol întreg a vorit despre colectă capitolul 83, în capitolul ;
apostolul începe ca şi cum nu ar fi scris nimic despre aşa ceva. Acest capitol tratează acelaşi
suiect. Ar putea fi un ilet separat adresat >isericii din Ahaia, altora dec)t celor din Corint
în versetul 0 e vora de Ahaia3. Ar putea fi vora despre o secţiune dintr-o altă epistolă pusă
aici de cei ce au alcătuit +corpus-paulinum+.
#mportant este felul în care dai. (arul treuie făcut cu voie ună, nu cu părere de rău
sau din silă. 'ic sau mare darul treuie făcut cu unăvoinţă, iar (umnezeu va avea gri4ă ca
cel ce a dăruit să nu aiă de suferit în urma dărniciei sale. Cel care dă se ucură de
rugăciunile celui care primeşte.

  III Apolo6ie polemică 1<%1&13%1<

Această pericopă e o apologie personală îmrăcată într-un ton polemic. e pare că

it trimis de apostolul !avel pentru a organiza colecta, a aflat că adversarii apostolului l-au
atacat din nou. f)ntul !avel a dictat în graă aceste capitole. "pozanţii săi îl acuzau de
slăiciune, că e tare şi cu greutate doar în scrisori dar c)nd e de faţă e sla vers.;-<=3.
Apostolul !avel îi asigură pe corinteni că e gata să acţioneze cu fermitate în toate
împre4urările, că nu este ca cei ce fac caz de titluri şi recomandări. *imeni nu-i poate contesta
autoritatea şi chemarea sa de apostol, deoarece (omnul însuşi l-a chemat la această slu4ire şi
dacă e aşa, ar fi o neunie să începaă el să-şi facă elogiul% +" spun din nou% ă nu mă creadă
cineva că sunt neun, - iar de nu, luaţi-mă aşa, ca pe un neun, ca să mă laud şi eu puţin+
vers.<93. Aşadar, apostolul îi roagă să-i accepte puţină neunie, dacă l-au tratat ca pe un
neun.
f)ntul Apostol !avel simte nevoia să se scuze pentru faptul că va treui să se apere
dovedind astfel puţină neunie. (ar dacă ei înşişi l-au tratat ca pe un neun treuie acceptat
ca atare. &n versetele D şi <9 îi numeşte pe adversarii săi +super-apostoli+  $Lperlian
apostoloi3 cea mai literală după original. E folosită aici e7presia +super-apostoli+ în sens
ironic către cei ce se socoteau mai grozavi dec)t f)ntul !avel. Aceştia se prezentau în Corint
ca reprezentanţi ai >isericii mame din #erusalim. !entru a arăta ceea ce-l deoseeşte de unii
ca aceştia f)ntul !avel arată dezinteresarea sa în predicarea Evangheliei. El nu este un om
fals, nu urmăreşte avanta4e sau inrterese proprii. &n versetele <? şi <D adversarii sunt numiţi
+apostoli mincinoşi+ sau +lucrători vicleni+ sau +slu4itorii lui satan+.
Gersetele 0?-?= constituie un pomelnic de suferinţe şi prigoane îndurate de el pentru
$ristos +!almaresul f)ntului Apostol !avel+. +(acă mă voi lăuda, mă voi lăuda cu
slăiciunile mele+ vers.?=3. &n finalul capitolului << vers.?0-??3 f)ntul !avel adaugă
urmărirea sa în (amasc de către dregătorul regelui Areta al *aateenilor aici f)ntul !avel a
desfăşurat vreme de trei ani o intensă activitate misionară3.
Capitolul <0 cuprinde alte proe ale autenticităţii apostolatului său. Apostolul
 pomeneşte e7perienţa pe care a avut-o în urmă cu paisprezece ani adică pe la anul 1?_113. El
 

10

a fost ridicat p)nă la al treilea cer, dar nu poate să dea detalii despre această e7perienţă pentru
că nu ar avea cuvinte să o e7plice. Acolo a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este îngăduit
omului să le rostească vers.13.
&n versetul 2 apostolul voreşte despre +ghimpele în trup+ pe care (umnezeu i l-a
dat ca să nu se trufească +Xn înger al satanei pus să mă ată peste oraz ca să nu mă trufesc+
Alert chaizer +'istica lui !avel+,spune că +viaţa în $ristos nu poate fi lipsită de
încercare, de ispită, de suferinţă+3.
f)ntul #saac irul zice% +Cel ce are daruri de la (umnezeu să se roage ca (umnezeu
să-i dea încercări, iar dacă n-are încercări să se roage lui (umnezeu să-i ia darul+. (arul
autentic este însoţit de încercare. E vora aici de oala lui cronică, oală care-l ruşina în faţa
celor din 4ur proail malarie_feră malarică3, această oală făcea din îndrăzneţul !avel un
om redus cu totul la neputinţă şi la a4utorul celor din 4ur. Foarte mulţi oameni cer daruri de la
(umnezeu dar nu se g)ndesc la suferinţă. (umnezeu anticipează şi e precaut, tocmai pentru
ca alesul ău să nu cadă în trufie. &n versetul 8 apostolul spune că /-a rugat pe (omnul de
trei ori ca să-l îndepărteze de la el vezi 6ugăciunea lui #isus din rădina hetsimani3. El ştia
că (omnul îl poate a4uta. (omnul i-a auzit rugăciunea şi i-a răspuns% +&ţi este de-a4uns harul
'eu, căci puterea 'ea se desăv)rşeşte în slăiciune+ vers.<=3. Apostolul se ucură în
slăiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în str)mtorări pentru $ristos@ căci, c)nd e sla,
atunci e tare vers.<=3. "servăm din nou aici parado7ul slu4irii apostolice. C)nd sunt redus
la neputinţă, atunci se manifestă în mine puterea lui (umnezeu. (e multe ori noi opunem
rezistenţă (uhului trufia noastră ştiinţa noastră3, toate ale mele pot fi piedici ale (uhului.
&ncep)nd cu versetul << f)ntul Apostol !avel reia apologia polemică, continu)nd-o p)nă la
versetul <8. e teme că va avea de luat măsuri severe împotriva celor ce se manifestau cum
nu treuie.
&n capitolul <? apostolul dă corintenilor îndemnurile finale. &n versetul < spune că e
 pregătit să meargă a treia oară la ei. E îngri4orat de felul cum îi va găsi pe cei de la Corint. &i
avertizează încă o dată pe cei ce au greşit, că dacă va veni va fi necruţător cu ei. &i îndeamnă
să se cerceteze pe ei înşişi dacă sunt în credinţă, iar dacă au credinţă să şi-o pună la încercare.
+!ricina pentru care vă scriu acestea nefiind de faţă este ca atunci c)nd voi fi de faţă
să nu lucrez cu asprime după puterea pe care mi-a dat-o (omnul spre zidire şi nu spre
dăr)mare+ ## Corinteni <?,<=3.

&ncheierea <?,<<-<?
alutări finale, apel la ucurie şi la pace.
&n finalul epistolei avem +inecuv)ntarea apostolică+ o formulă trinitară de foarte
mare valoare doctrinară, formulă care a fost preluată în cultul >isericii%
()arul *omnului nostru +isus )ristos "i #ra6ostea lui *umne4eu Tatăl "i
împărtă"irea Sfântului *u să fie cu oi cu toţi , Amin.(

Epistola către 3oani

$Epistolă soteriolo6ică scrisă la !orint spre sfâr"itul călătoriei a +++&a misionare
iarna -7B-03

Este cea mai mare din corpus paulinum av)nd o mare valoare doctrinară. Este o
epistolă prin e7celenţă doctrinară soteriologică3. Epistola către 6omani nu este un tratat, ea
treuie să răm)nă ceea ce este% o epistolă, o epistolă între celelalte. !rotestantismul a făcut
din ea un tratat şi a pus-o deasupra celorlalte epistole. /ucrurile însă nu stau aşa.
 

1?

1' !e "tim #espre iserica #in Coma ; 

 *u ştim în ce împre4urări şi c)nd anume a luat fiinţă. E7istă o lucrare despre această
 prolemă a părintelui rigorie 'arcu intitulată +"riginea ierusalimiteană a >isericii creştine
din 6oma+. &n prefaţa şi în cursul acestui studiu autorul susţine că >iserica din 6oma îşi are
originea în prezenţa la #erusalim la Cincizecime a unor iudei care locuiau la 6oma% +...şi
romani aflaţi în trecere...+ cf. Fapte 0,<=3. Aceşti convertiţi şi otezaţi au constituit un mic
nucleu din care s-a dezvoltat ulterior >iserica din 6oma. >iserica 6omano-Catolică a susţinut
multă vreme, încep)nd din Evul 'ediu, că f)ntul Apostol !etru a întemeiat această >iserică
şi că a fost timp de 0D de ani episcop la 6oma. *umai că f)ntul !etru n-a fost episcop ci
apostol. Această poziţie se întemeiază pe o informaţie vagă a f)ntului #rineu.
eologii romano-catolici pretind că f)ntul Apostol !etru ar fi venit la 6oma cu
mult înaintea f)ntului !avel şi că ar fi organizat şi condus personal >iserica creştină de
acolo. #ată ce spune unul dintre ei% +&n sf)rşit, noi ştim că f)ntul !etru, oligat de sarcina de
a se deplasa în locul care treuia să fie centrul >isericii, a venit el însuşi la 6oma ca să
organizeze această creştinătate născ)ndă, cum a organizat-o pe cea din Antiohia, şi cu multă
vreme înainte de distrugerea #erusalimului şi-a stailit sediul în capitala lumii. (acă data nu
este asolut sigură, faptul însuşi al stailirii sale în 6oma3 este incontestail% dovezile urcă
 p)nă la Apostoli+ >rassac, 'anuel >iliue, #G, p.?023.
Ceva analog, străin de conte7t, a scris iezuitul F. !rat în lucrarea +aint !aul+, !aris
<;?0, p.0==% +...aureola f)ntului !avel treuia umrită eclipsată3 mai devreme sau mai
t)rziu de strălucirea f)ntului !etru. i aceasta pe ună dreptate pe drept cuv)nt3, căci !avel,
mare cum e, nu a fost indispensail >isericii lui (umnezeu@ >iserica nu era >iserică fără
!etru, piatra cea din capul unghiului pe care $ristos a construit-o+.
Astăzi e clar şi pentru ma4oritatea cercetătorilor catolici că f)ntul Apostol !etru a
venit t)rziu la 6oma. /a anul 9< f)ntul Apostol !etru nu era acolo. &n acest an f)ntul !avel
a a4uns în lanţuri la 6oma şi a stat aici în prima captivitate romană, între anii 9<-9?. C)nd
f)ntul !avel a scris Epistola către 6omani, f)ntul !etru nu era la 6oma.
"scar Cullmann în lucrarea +f)ntul !etru, ucenic, apostol, martir+ afirmă că f)ntul
Apostol !etru a venit la 6oma chemat de f)ntul !avel pentru a pune capăt disensiunilor care
tulurau >iserica din cetatea eternă. #storicul Euseiu de Cezareea spune că cei doi au murit
martiri în anul 92 d.$r. eologii mai noi susţin ca dată a martiriului celor doi apostoli anul
91, după începutul persecuţiei lui *ero.
>iserica din 6oma era compusă din iudei convertiţi 6omani 0,<@ 6omani ?,0<-?<@
6omani 1,<@ 6omani 9,<-2,9 şi ;-<<3. &n aceste te7te e vora despre opoziţia credinţă-/ege,
despre Avraam strămoşul nostru după trup sau despre situaţia lui #srael.
ema principală a Epistolei către 6omani este aceea a m)ntuirii prin credinţă fără
faptele /egii. ')ntuirea se do)ndeşte nu prin tăierea împre4ur sau prin /ege ci prin credinţa
în #isus $ristos.
Avem însă dovezi evidente că printre destinatarii epistolei se numărau şi păg)no-
creştini. f)ntul !avel îşi e7primă dorinţa de a vizita >iserica din 6oma% +Fraţilor, nu vreau
să nu ştiţi că de multe ori mi-am pus în g)nd să vin la voi...+ 6omani <,<?3. f)ntul Apostol
!avel suliniază calitatea sa de apostol al neamurilor prin e7presia% +!entru ca întru numele
ău să fie credinţa adusă spre ascultare la toate neamurile+ 6omani <,D3 sau +...toate
neamurile între care sunteţi şi voi chemaţi+ sau +Căci v-o spun vouă, neamurilor% &n măsura în
care eu sunt într-adevăr apostol al neamurilor+ 6omani <<,<?3.
E vora deci despre creştini veniţi din păg)nism, dar >iserica din 6oma cuprindea şi
o mică comunitate iudaică.
 

11

2' Împre?urările "i #ata scrierii Epistolei 

(e multă vreme f)ntul Apostol !avel dorea să viziteze 6oma% +(upă ce voi fi
acolo, treuie să văd şi 6oma+ cf. Fapte <;,0<3, vr)nd să se îndrepte spre Apus şi să a4ungă
în pania. &n drum spre pania dorea să treacă prin capitala imperiului% +...c)nd va fi să mă
duc în pania...Căci nădă4duiesc să vă văd în trecere şi să fiu însoţit de voi acolo, de va fi ca
mai înt)i să mă ucur de voi pentru o vreme+ cf. 6omani <D,013. Ca apostol al neamurilor
f)ntul !avel dorea să ia contact cu >iserica din 6oma capitala imperiului3. Aceasta era de
fapt şi dorinţa (omnului% (upă ce a fost prins la #erusalim, (omnul i s-a arătat în timpul
nopţii zic)ndu-i% +&ndrăzneşte, !avele Q, că precum ai mărturisit despre 'ine la #erusalim, aşa
treuie să mărturiseşti şi la 6oma+ cf. Fapte 0?,<<3. *umărul persoanelor care se îndreptau
spre 6oma era mare.
Epistola a fost scrisă tocmai cu scopul de a pregăti vizita apostolului în capitala
imperiului 6omani <,<D3, şi face acest lucru prezent)ndu-şi Evanghelia îndreptarea prin
credinţă fără faptele /egii3.
f)ntul Apostol !avel a înţeles că m)ntuirea este un dar al lui $ristos, a înţeles rolul
lui $ristos în oţinerea m)tuirii şi pericolul oricărui adaos în această prolemă. Acest lucru a
fost simţit de apostol încă din momentul convertirii sale. Cartea Faptele Apostolilor şi
Epistolele pauline voresc despre Evanghelia f)ntului !avel. f)ntul Apostol !etru şi ceilalţi
apostoli au acceptat această Evanghelie cf. alateni 0,2@ alateni 0,;3. &n acelaşi capitol din
alateni cap.03 în versetele <D-0< avem un rezumat al acestei Evanghelii cel mai scurt şi
mai frumos din corpus paulinum3. &n Epistola către 6omani f)ntul !avel reia argumentarea
din alateni, dar de această dată o face pe un ton calm, lipsit de polemică, mai pe larg, mai cu
răgaz.
Epistola tratează o temă îndelung meditată şi aprofundată de f)ntul !avel.
+&ndreptarea+ este un termen folosit de !avel pentru a desemna m)ntuirea suiectivă, iar
+6ăscumpărarea+ este termenul folosit de apostol pentru a desemna m)ntuirea oiectivă.
')ntuirea este o putere dumnezeiască oferită de (umnezeu omului prin harul ău
tuturor celor ce cred 6omani <,<93. Acest har e necesar iudeilor şi păg)nilor deopotrivă.
 *imeni nu se poate m)ntui fără har.
 *ici din Epistola către 6omani nu lipsesc unele accente polemice dar ele nu sunt la
fel de pronunţate ca în Epistola către alateni.
Epistola a fost scrisă la Corint spre sf)rşitul călătoriei a ###-a misionare iarna D2_D83.
&n 6omani <9,< este menţionată diaconiţa Fee a >isericii din Chenhrea port la Corint3,
 proail ea a dus Epistola la 6oma. &n 6omani <9,0? e menţionat aius gazda apostolului3,
acelaşi aius menţionat în # Corinteni <,<1. &n 6omani <D,0D f)ntul Apostol !avel declară
că este pe punctul de a pleca spre #erusalim Fapte 0=,0-?3. &n prea4ma sa erau imotei şi
osipatru 6omani <9,0<3 despre care ştim din Fapte 0=,1 că l-au însoţit pe f)ntul !avel în
cursul călătoriei a ###-a misionare în recia.

3' Planul Epistolei 

  Adresă şi salutare <,<-2
  6ugăciunea de mulţumire <,8-<D
 Partea +&a #octrinar&teolo6ică 1%1/&11%3/ 
 A. În#reptarea prin cre#inţă "i roa#ele ei 1%1/&0%3@
D În#reptarea $enunţarea temei' 1%1/&17
<3 Xniversalitatea păcatului <,<8-?,0=
03 &ndreptarea prin credinţă ?,0<-1,0D
D Coa#ele în#reptării $enunţarea temei' -%1&11
<3 Elierarea de păcat, de moarte, de /ege D,<0-2,0D
 

1D

03 Giaţa în (uhul - cap.8

ituaţia poporului ales cap. ;-<<
 Partea a ++&a parenetică 12%1&1-%13
<3 Giaţa creştină-4ertfă lui (umnezeu <0,<-0
03 >una folosire a harismelor <0,?-8
?3 (ragostea <0,;-0<
13 Creştinii şi autoritatea de stat <?,<-2
D3 (ragostea este plinirea /egii <?,8-<=
93 Credinciosul creştin fiu al luminii <?,<<-<1
23 +Cei tari+ şi +Cei slai+ <1,<-<D,<?
 Epilo6 1-%1&1/%23
<3 E7plicaţii personale <D,<1-??
03 Apostolul o recomandă pe diaconiţa Fee <9,<-0
?3 alutări nominale <9,?-<9
13 Xn ultim avertisment <9,<2-0=
D3 alutări ale însoţitorilor f)ntului !avel <9,0<-0?
  *oolo6ie finală 1/%2&27 

' !uprinsul Epistolei 

Adresa Epistolei <,<-23 este de o solemnitate deoseită am putea spune

neoişnuită3. f)ntul !avel îşi prezintă +scrisorile de acreditare+ în faţa unei >iserici pe care
nu el a întemeiat-o. alutarea către toţi +sfinţii+ creştinii sunt numiţi sfinţi - vers.23. "riginea
apostolatului său este în (umnezeu prin #isus $ristos. Xrmează rugăciunea de mulţumire
vers.8-<D3 înt)i pentru credinţa romanilor apoi pentru ca să a4ungă la ei vers.<=-<<3.

 Partea +&a #octrinar&teolo6ică 1%1/&11%3/ 

!artea doctrinară a Epistolei începe în versetul <9 prin e7punerea temei. Evanghelia
revelează dreptatea lui (umnezeu care este putere de m)ntuire pentru cei ce o primesc în
credinţă, din credinţă spre credinţă, aşa cum este scris% dreptul prin credinţă va fi viu vers.<2@
vezi Avacum 0,1 şi !salmul 8?,83.
&n #isus $ristos nu mai e7istă diferenţă rasială sau religioasă, nu mai e7istă distincţia
între iudei şi păg)ni. ')nia lui (umnezeu se descoperă at)t iudeilor c)t şi păg)nilor. oţi
sunt păcătoşi vezi &nţelepciunea lui olomon <?,<-;3.
f)ntul !avel afirmă în continuare că, chiar şi numai contemplarea creaţiei ar fi
treuit să-i ducă la cunoaşterea lui (umnezeu. Avem aici un important te7t care voreşte
despre şi cunoaşterea naturală% +Cele nevăzute ale lui (umnezeu, adică veşnica a putere şi
dumnezeire se văd lămurit în făpturi...+ cf. 6omani <,0=3. Charles >audelaire în sonetul
+Florile răului+ descoperă legături tainice între natură şi sufletul uman% +*atura este un
templu...omul trece prin el prin păduri de simoluri care-l privesc cu priviri familiare+.
!ăg)nii în loc să-/ cunoască pe (umnezeu s-au închinat făpturii în locul
Făcătorului, au adorat în mod neunesc creatura în locul Creatorului% +Au preschimat slava
lui (umnezeu Cel nestricăcios în asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi
al patrupedelor şi al t)r)toarelor+ cf. 6omani <,0?3. Ca rezultat al acestei neunii, al acestei
aateri de la credinţă s-a deteriorat şi morala. (e aceea +(umnezeu i-a dat necurăţiei+
vers.013 şi au căzut în păcate împotriva firii. "amenii au decăzut de la dreapta credinţă.
#moralitatea este str)ns legată de necredinţă. E permis astăzi omului tot ceea ce-i convine, dar
fără (umnezeu. &n versetele 09-02 este pomenit păcatul sodomiei. (umnezeu i-a lăsat în voia
 

19

minţii lor şi ei singuri şi-au făcut ce şi-au făcut vers.08% +i aşa cum ei n-au încercat să-/
 păstreze pe (umnezeu în cugetele lor, tot aşa şi (umnezeu i-a lăsat la mintea lor cea fără
 4udecată, să facă ceea ce nu se cade+3. (umnezeu nu te ate, El îţi ia mintea. &nţelepciunea
lumii acesteia este neunie fără (umnezeu, iar trufia ei este fără de ruşine.
Xrmează un pomelnic întunecat de patimi în versetele 0;-?<, iar în versetul ?0 e
vora de cei ce acceptă pe alţii pentru că ei înşişi sunt păcătoşi. Acceptă această +morală
imorală+ pentru că ei înşişi o preferă.
(acă în capitolul < f)ntul Apostol !avel a vorit despre păcatele aominaile ale
 păg)nilor, el continuă argumentarea în capitolul 0 şi spune că de fapt şi iudeii sunt păcătoşi.
Aşadar, în capitolul 0 f)ntul Apostol !avel se referă la situaţia religios-morală a iudeilor
care nici ea nu poate asigura m)ntuirea. #udeul nu se poate eri4a în postura de 4udecător al
 păg)nilor de vreme ce nici faptele sale nu sunt conforme cu /egea lui (umnezeu. *ici /egea,
nici faptul de a poseda cripturile nu te dispensează de împlinirea poruncilor lui (umnezeu%
+!entru că nu cei ce aud legea sunt drepţi înaintea lui (umnezeu, ci cei ce împlinesc legea,
aceia se vor îndreptăţi+ cf. 6omani 0,<?3. i iudeii şi păg)nii vor fi 4udecaţi. (umnezeu dă
fiecăruia după faptele lui% Giaţa veşnică a promis-o (umnezeu celor care stăruie în
săv)rşirea inelui. E adevărat că păg)nii nu au avanta4ul unei legi pozitive dar şi ei au o lege,
legea înscrisă în inimile lor, legea inimii, legea conştiinţei, care o posedă prin creaţie tot omul
care vine în lume% +Căci păg)nii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aiă lege
îşi sunt loruşi lege@ ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin
 4udecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără+ cf. 6omani 0,<1-<D3. Aceasta este legea
firii legea morală naturală3. f)ntul !avel recunoaşte că iudeul are onoarea de a aparţine
 poporului ales-#srael, dar numai această apartenenţă nu asigură prin ea însăşi m)ntuirea şi ca
atare mulţi iudei s-au arătat călcători de poruncă căci +/egea+ ca normă e7terioară nu are
rolul de a ierta păcatele, ea face pe om să ia cunoştinţă de faptul că păcătuieşte% +*oi ştim
însă că cele c)te le spune /egea, le spune celor ce sunt su /ege, aşa ca orice gură să fie
închisă şi ca toată lumea să fie vinovată în faţă lui (umnezeu. !entru că din faptele /egii
nimeni nu se va îndreptăţii în faţa /ui, de vreme ce prin /ege vine conştiinţa păcatului+ cf.
6omani ?,<;-0=3. /egea sancţionează păcatul ca păcat, dar nu iartă păcatul. f)ntul !avel
 poate să tragă concluzia că în lume, în afară de Evanghelie nu e7istă dec)t păcat şi pedeapsă
 pentru păcat. &n finalul capitolului ? f)ntul !avel trece la dezvoltarea tezei enunţate la
început - în 6omani <,<2 - +(reptatea lui (umnezeu se descoperă în ea din credinţă şi spre
credinţă .
Apostolul comină trei metafore%
a3 metafora cu tri5unalul pentru a vori despre în#reptare OKOo\vP dreptate3@
 3 metafora cu ro5ia pentru a vori despre eli5erare despre emancipare3@
c3 metafora cu ritualul #e ?ertfă pentru a vori despre  ispă"irea prin sân6e.
Cele trei metafore apar concentrate în 6omani ?,01-0D. oţi au păcătuit, dar
îndreptarea vine prin credinţă. Aceste metafore vor să înfăţişeze schimarea realizată în viaţa
omului, schimare realizată de harul dumnezeiesc care se primeşte prin credinţă. &n versetul
08 f)ntul !avel spune% +Căci socotim că prin credinţă se va îndreptăţii omul, fără faptele
/egii+.
"mul este cu totul incapail de a-şi remedia situaţia în faţa lui (umnezeu aşa cum
un scalv nu se poate eliera singur3, fără intervenţia harului lui (umnezeu. #isus prin Hertfa
/ui ne-a mi4locit harul şi în felul acesta schimarea noastră este posiilă. &n finalul
capitolului ? f)ntul !avel caută să 4ustifice această deschidere a m)ntuirii către păg)ni prin
afirmarea unicităţii lui (umnezeu% +"are (umnezeu este numai al iudeilorB *u este El şi
(umnezeul păg)nilor B (a, şi al păg)nilor Q, fiindcă unul este (umnezeu, Cel Ce din credinţă
îi va îndreptăţii pe cei tăiaţi împre4ur şi prin credinţă pe cei netăiaţi împre4ur+ cf. 6omani
 

12

?,0;-?=3. Faptul că se deschide uşa m)ntuirii către păg)ni nu treuie să contrarieze pe nimeni,
deoarece (umnezeu este al tuturor.
Xrmează demonstrarea ca şi în Epistola către alateni, folosindu-se  pil#a lui
 Araam cf. 6omani 1,<-0D3. &n tradiţia iudaică cel întotdeauna constant în încercare este
considerat un model al îndreptării prin fapte. Aşadar, f)ntul !avel demonstrează printr-un
raţionament teologic spri4init pe f)nta criptură. Avraam s-a îndreptat prin credinţă nu prin
faptele /egii căci el a crezut lui (umnezeu înainte de a se da /egea3. Avraam şi îndreptarea
lui prin credinţă au prefigurat iconomia m)ntuirii. Avraam apare ca cel dint)i dintre
credincioşi% +...# s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate+ vers.; şi 0?3. ăierea împre4ur a
venit ulterior vers.<=3. Avraam a fost părinte al israeliţilor dar şi al celor care se îndreptează
 prin credinţă. Argumentarea continuă% *u se poate afirma că Avraam s-a îndreptat prin
faptele /egii c)tă vreme /egea nu e7ista. Avraam prin credinţă a fost socotit drept şi părinte
al drepţilor vers.<23. El devine modelul celor ce se îndreptează prin credinţa în #isus $ristos.
&n finalul capitolului 1 f)ntul !avel precizează în ce a constat credinţa lui Avraam% a crezut
 pe (umnezeu că va avea o seminţie din ara. Avraam a crezut că (umnezeu poate împlinii
 promisiunea făgăduinţa3, iar credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. Avraam prin credinţa s-a a
devenit prototipul celor care cred în #isus $ristos.
Cu aceasta a4ungem la partea centrală a Epistolei roadele îndreptării3.
&n capitolele D-<< f)ntul Apostol !avel arată cum creştinul îndreptat prin credinţă
îşi află garanţia liertăţii sale în iuirea lui (umnezeu şi în darul (uhului f)nt. &n #isus
$ristos avem pace cu (umnezeu atăl - vers.<= - vezi ## Corinteni D,<8-0=3. #uirea lui
(umnezeu s-a manifestat faţă de noi în #isus $ristos şi aceasta încă pe c)nd noi eram
 păcătoşi% +&n timp ce noi eram încă neputincioşi, la vremea cuvenită $ristos a murit pentru
cei nelegiuiţi+ cf. 6omani D,93@ +(ar (umnezeu &şi arată iuirea faţă de noi prin aceea că
$ristos a murit pentru noi pe c)nd noi eram încă păcătoşi+ cf. 6omani D,83. Chiar păcătoşi
fiind (umnezeu ne-a iuit.
f)ntul Apostol !avel caută să demonstreze că $ristos a reparat în mod prisoselnic
răul pe care l-a adus în fiinţa noastră păcatul. Apare mereu e7presia% + cu atât mai mult +
vers.; şi <=3, pentru a scoate în evidenţă revărsarea harului lui $ristos.
&n capitolul D avem un important te7t despre păcatul strămoşesc. e7tul nu este fără
dificultăţi în original. Este vora de versetul <0% + *e aceea% a"a cum printr&un om a intrat
 păcatul în lume & "i prin păcat% moartea &% tot astfel moartea a trecut în toţi oamenii prin
acela în care toţi au păcătuit +.
Este dificilă înțelegerea e7actă a sensului acestui verset, mai ales a finalului său%  
din pricina căreia pentru care3 toţi au păcătuit. Care este sensul e7act al lui efMonB Xrmașii 
lui Adam nu moștenesc, de fapt, vina păcatului lui Adam, ci numai efectele căderii sale. Căci  
numai păcatele personale implică vina.
otuși, în Gulgata traducerea este prin care adică prin Adam3 toți au păcătuit. 
Augustin și Apusul catolic au mers pe această linie. 'artin /uther reia argumentul 
Fericitului Augustin şi ad)nceşte vina omului în faţa lui (umnezeu. alvarea omului este prin
har +sola graţia+3. Hean Calvin va spune că +religia este contemplarea misterului+. ot ceea
ce e contriuţie omenească nu are valoare. (umnezeu acordă iertarea a şi omul o primeşte.
raducerea latină a acestui te7t a fost aandonată, deoarece e7presia efMon are un alt
sens +pentru care+ sau +deoarece+3. +'oartea a trecut la toţi oamenii prin faptul că
deoarece3 toţi au păcătuit+ - adică prin păcatele personale.
Gersetele <? şi <1 par să vină în spri4inul traducerii din Gulgata. !ăcatul lui Adam a
 produs o aservire a omului faţă de moarte, iar urmaşii lui Adam au luat-o şi ei prin păcatele
 personale. -ar părea că înainte de 'oise oamenii nu puteau fi condamnaţi nee7ist)nd /egea.
(ar criptura dovedeşte că perioada de la Adam p)nă la 'oise a fost dominată de păcat.
Concluzia este că păcatul nu e în mod necesar călcarea unei porunci pozitive cum a fost
 

18

 păcatul lui Adam. 'oartea a împărăţit de la Adam p)nă la 'oise şi peste cei ce nu
 păcătuiseră. f)ntul Apostol !avel recunoaşte în s)nul umanităţii o stare generală de păcat şi
consecinţa acestuia% 'oartea. E vora aici de păcatul strămoşesc care afectează şi pe cei care
nu au păcate personale. Acestui păcat f)ntul !avel îi opune harul adus de $ristos. &n versetul
<2 apare din nou e7presia +cu mult mai mult+. $arul lui $ristos este prisoselnic, mai mult
dec)t necesar pentru vindecarea păcatului strămoşesc şi a tuturor păcatelor.
&n prima parte a capitolului 9 f)ntul Apostol !avel răspunde unei posiile oiecţii%
(acă m)ntuirea este numai o lucrare a harului şi dacă noi nu putem face nimic pentru
m)ntuirea noastră de ce să nu răm)nem în păcat B vers.<3. Apare e7presia Z ← kvoOVo P să
nu fie Q] vers.0 :: 6omani ?,?<3. Creştinul nu treuie să răm)nă în păcat deoarece >otezul
operează în el o moarte şi o înviere reală.
&n Comani /%3&/  avem cel mai important te7t paulin despre >otez te7tele paralele le
avem în Coloseni 0,<<-<? şi Efeseni 0,D-93. f)ntul Apostol !avel afirmă că aina >otezului
operează în fiinţa celui ce se otează o moarte şi o înviere unită cu 'oartea şi &nvierea lui
$ristos. Credinciosul posedă prin >otez o viaţă tainică în $ristos% +&ngropaţi fiind împreună
cu El prin >otez...+ Coloseni 0,<0a3. E7presia +îngropaţi fiind+ constituie un temei liturgic
 pentru practicarea >otezului prin afundarea întreită în apa sfinţită în numele fintei reimi.
 *e îngropăm cu $ristos în apa >otezului. Acest dar al încorporării în $ristos îl posedăm de la
>otez, nu ne va fi dat la !arusie% +Căci voi aţi murit, iar viaţa voastră este împreună cu
$ristos ascunsă în (umnezeu. C)nd $ristos, viaţa voastră, e va arăta, atunci şi voi împreună
cu El vă veţi arăta întru slavă+ Coloseni ?,?-13. /a !arusie se va releva viaţa noastră ascunsă
cu $ristos. >otezul operează o elierare a trupului faţă de păcat şi o participare deplină la
viaţa lui $ristos Cel &nviat.
&n Coloseni 0,<<-<0 se voreşte despre >otez la trecut. $ristos vine în fiinţa noastră.
Credinciosul stă în comuniune cu $ristos de la >otez prin harul f)ntului (uh. Această
comuniune răm)ne ascunsă p)nă la !arusie. !rin >otez credinciosul a murit faţă de păcat, dar
răm)ne supus ispitei datorită trupului muritor p)nă c)nd se va îmrăca întru nestricăciune%
+Căci treuie ca fiinţa aceasta stricăcioasă să se îmrace în nestricăciune şi fiinţa aceasta
muritoare să se îmrace în nemurire. #ar c)nd fiinţa aceasta stricăcioasă se va îmrăca în
nestricăciune şi fiinţa aceasta muritoare se va îmrăca în nemurire, atunci va fi cuv)ntul care
este scris% &nghiţitu-sja moartea întru iruinţă. Xnde-ţi este, moarte, iruinţa B 'oarte, unde-ţi
este oldul B #ar oldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este /egea+ # Corinteni
<D,D?-D93. 'oartea faţă de păcat este un dat sacramental un dar pe care credinciosul îl
 primeşte la >otez3, dar şi o făgăduinţă care treuie actualizată prin efort personal.
&n capitolul 2 versetele <-2 f)ntul Apostol !avel voreşte despre elierarea prin
>otez faţă de 4ugul /egii, d)nd e7emplul femeii măritate care nu mai este supusă soţului ei
după moartea acestuia.
&n continuare vers.2-0D3 f)ntul !avel voreşte despre rolul /egii. /egea este ună
şi sf)ntă în ea însăşi dar ea nu are darul de a-l îndrepta pe om. /egea este o lumină care
luminează conştiinţa dar nu dă puterea lăuntrică necesară de a rezista păcatului şi nici nu-l
 poate preveni. /egea este într-un oarecare sens slu4itoare a păcatului pentru că face păcatul
mai evident şi îl arată pe om vinovat.
f)ntul Apostol !avel se pare că se pune în scenă pe sine, vorind la persoana înt)i
singular +eu+% +"dinioară eu trăiam în lipsa /egii@ dar c)nd a venit porunca, păcatul a prins
viaţă+ vers.;3. Argumentarea însă este ilică. Apostolul voreşte despre păcatul lui Adam.
Acest +eu+ este Adam cel căzut omul neîndreptat3.
Gersetul <; este un te7t de inspiraţie clasică% +...căci nu fac inele pe care-l vreau, ci
răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săv)rşesc+. Xn autor clasic păg)n zice% +...văd pe cele une
şi le apro, dar le fac pe cele rele+. "mul credincios are forţa primită de la $ristos de a rezista
răului, dar mai ales de a face inele. Aşadar, acest +eu+ este omul în condiţia adamică, omul
 

1;

căzut. f)ntul Apostol !avel nu se opreşte la această situaţie şi voreşte despre Adam ca tip
al umanităţii. /ăsat la puterile sale omul este într-o situaţie disperată% +"m nenorocit ce sunt Q
Cine mă va m)ntui de trupul morţii acesteia B...+ cf. 6omani 2,013. &n versetul 0D f)ntul
!avel aduce mulţumire lui (umnezeu prin #isus $ristos, care ne-a izăvit din condiţia de
roi% +(ar să-# dăm mulţumire lui (umnezeu, Care ne-a dat iruinţa prin (omnul nostru #isus
$ristos Q+ cf. # Corinteni <D,D23.
&n capitolul 8 f)ntul Apostol !avel se întoarce spre omul îndreptat în (uhul lui
(umnezeu. &n viaţa omului credincios legea duhului vieţii în $ristos a înlocuit legea morţii şi
a păcatului. Genind în lume în asemănarea morţii şi a păcatului, $ristos a sfăr)mat puterea
 păcatului şi a morţii prin Hertfa pentru noi. Aşadar, omul nu treuie să mai trăiască după trup,
ci după (uh% +Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu $ristos, pe cele de sus căutaţi-le, acolo
unde este $ristos şez)nd de-a dreapta lui (umnezeu@ la cele de sus cugetaţi, nu la cele de pe
 păm)nt.+ Coloseni ?,<-03.
(orinţa cărnii este spre moarte. Av)nd viaţa în (uhul lui $ristos, trupul însuşi va
învia pentru viaţă veşnică. Chezăşia f)ntului (uh în noi este temeiul învierii trupeşti% +#ar
dacă (uhul Celui Ce /-a înviat pe #isus din morţi locuieşte în voi, Cel ce /-a înviat pe #isus
$ristos din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin (uhul ău care locuieşte
în voi+ cf. 6omani 8,<<3.
"dată cu venirea lui $ristos omul credincios a primit (uhul înfierii în sufletul său,
duh prin care strigă +Avva Q !ărinte+.
/umea materială însăşi a împărtăşit destinul omului, fiind lestemată din pricina
 păcatului Facere ?,<23. Această lume materială va participa şi ea şi participă3 la înnoirea şi
răscumpărarea omului% +Căci făptura a fost supusă deşertăciunii - nu de voia ei, ci din pricina
aceluia care a supus-o - cu năde4dea însă că şi ea, făptura însăşi, se va eliera din roia
stricăciunii spre liertatea slavei fiilor lui (umnezeu+ cf. 6omani 8,0=-0<3.
Concepţia antică greacă susţinea că creaţia materia3 este rea în sine. "mului îi este
necesară separarea de materie, de trup. !otrivit acestei concepţii m)ntuirea îl privea numai pe
om, realiz)ndu-se în afara naturii. &n concepţia creştină omul aşteaptă răscumpărarea alături
de întreaga natură.
&n versetul 09 f)ntul Apostol !avel scrie% +...(uhul vine în a4utor slăiciunii
noastre@ că nu ştim să ne rugăm cum treuie, dar (uhul &nsuşi mi4loceşte pentru noi cu
suspine de negrăit+. e repetă mesa4ul din versetul <D unde se spune că omul credincios a
 primit odată cu venirea lui $ristos în lume +duhul înfierii+ prin care strigă +Avva Q !ărinte Q+.
6ugăciunea adevărată este cea prin care (uhul se roagă în inimile noastre. 6ugăciunea este
+susur al inimii plină de (uhul f)nt+. Creştinii ştiu că (umnezeu, pentru cei ce-/ iuesc
toate le lucrează spre ine.
&n Comani 0%20&3< avem un te7t folosit în protestantism pentru a se susţine teza
doctrina3 predestinaţiei. unt prezentate etapele%
- cunoaşterea cea mai dinainte@
- hotăr)rea@
- îndreptarea@
- preamărire slăvirea3.
!e primul loc stă verul +#-a cunoscut+. Aici este vora de +preştiinţa+ lui
(umnezeu, nicidecum despre +predeterminare+. (umnezeu nu hotărăşte dinainte, El ştie
înainte datorită preştiinţei ale. Chiar unii teologi ortodocşi au vorit despre o +predestinaţie
relativă+ care vrea să arate că (umnezeu este prezent în destinul oamenilor fără să hotărască
 pe unii pentru viaţa veşnică, iar pe alţi pentru moarte.
Capitolul 8 se încheie cu un imn prin care f)ntul Apostol !avel laudă năde4dea
creştină şi certitudinea m)ntuirii în #isus $ristos% +(e dragul ău suntem omor)ţi toată ziua,
 

D=

socotiţi am fost ca nişte oi de în4unghiere. (ar în toate acestea noi suntem mai mult dec)t
 iruitori prin Acela Care ne-a iuit+ cf. 6omani 8,?9-?2 :: !salmul 1?,01@ baharia <<,1-D3.
&n capitolele ;-<< f)ntul Apostol !avel voreşte despre situaţia lui #srael şi îşi
e7primă m)hnirea profundă pentru necredinţa iudeilor. &n capitolul ; versetele 1-D apostolul
arată care sunt avanta4ele iudeilor% înfierea, cultul monteist, darea /egii şi făgăduinţele, din ei
iudei3 este şi #isus $ristos după firea umană. (umnezeu, spune f)ntul !avel, alege după
voia a lieră pe cine vrea, şi îi dă ca pildă pe cei doi fii ai lui #saac. (umnezeu alege pe cel
mai mic nu pe cel mai mare. &n versetul <D avem un citat din #eşire ??,<;. *imeni nu &l poate
 4udeca pe (umnezeu care este stăp)nul asolut al tuturor. "mul nu poate cere socoteală lui
(umnezeu% +"are făptura va zice Celui ce a făcut-o% (e ce m-ai făcut aşa B+ vers.0=3.
f)ntul Apostol !avel voreşte despre acest lucru pentru a 4ustifica chemarea
 păg)nilor la m)ntuire. &n versetul 0D avem un citat din profetul "sea din care rezultă
liertatea incontestailă a lui (umnezeu în raport cu creaturile sale, iar în versetul 02 avem
un citat din profetul #saia, care spune că din #srael numai o rămăşiţă un rest3 se va m)ntui.
 *eamurile do)ndesc dreptatea sau îndreptarea nu din faptele /egii, ci din credinţă. #srael n-a
a4uns la dreptate deoarece n-a căutat-o în credinţă, ci în faptele /egii. &n acest fel $ristos a
fost piatră de poticnire pentru #srael% +#isus, răspunz)nd, le-a zis% (uceţi-vă şi spuneţi-i lui
#oan cele ce auziţi şi vedeţi% orii văd şi şchiopii umlă, leproşii se curăţă şi surzii aud, morţii
învie şi săracilor li se inevesteşte@ şi fericit este acela care nu se va poticni întru 'ine+ cf.
'atei <<,1-93. &n versetul ?? avem un citat din !salmul <<2,00 despre +!iatra de poticnire din
ion+. *oul estament aplică acest te7t la 'esia. Faptele /egii sunt o piedică în calea
m)ntuirii în loc să fie mi4loace de do)ndire a ei.
Capitolul <= începe cu e7primarea aceleiaşi profunde m)hniri a apostolului în faţa
necredinţei lui #srael. Apostolul vede în iudei şi părţi une vers.03. +Ei se încred în dreptatea
lor şi nu se supun dreptăţii lui (umnezeu+ vers.?3.
Creştinismul spune că m)ntuirea este har al lui (umnezeu. Ea se dă omului în dar.
Xrmează o nouă argumentare cu citate ilice în care dreptăţii proprii i se opune dreptatea
din credinţă. " credinţă care nu poate da seama raţional despre articulaţiile ei, ci este o
 primire a ceea ce spune și face (umnezeu.
&n versetul ; avem o mărturisire centrală a soteriologiei Epistolei către 6omani% + !ă
#acă cu 6ura ta ei mărturisi că +isus este *omnul% "i în inima ta cre4i că *umne4eu &a
îniat #in morţi% te ei mântui +. &n versetul << avem un citat din profetul #saia 08,<9% +ot cel
ce crede în El nu va fi ruşinat+.
&n faţa lui (umnezeu nu e7istă deoseire între iudei şi păg)ni. Aşadar, şi din acest
 punct de vedere este 4ustificată propovăduirea la păg)ni. Apostolul !avel se întreaă% +*u
cumva #srael n-a înţeles B+ vers.<;3. Cit)nd te7te din Gechiul estament f)ntul !avel arată
că neascultarea de acum a lui #srael are antecedente. *u e prima dată c)nd #srael nu-/ ascultă
 pe (umnezeu. Gersetele 0=-0< sunt citate din cartea profetului #saia% +Aflat am fost de cei ce
nu 'ă căutau şi arătat '-am făcut celor ce nu întreau de 'ine. #ar către #srael zice% oată
ziua m)inile 'i le-am întins către un popor neascultător şi împotrivă-grăitor+.
&n capitolul << f)ntul Apostol !avel caută să răspundă la întrearea% +ce se înt)mplă
cu #srael acum B+. + *u cumva (umnezeu i-a lepădat poporul B+. Apare din nou e7presia +să
nu fie Q+. !oporul #srael nu se identifică cu necredincioşii lui. !oporul #srael îşi are
continuitatea în cei ce au crezut între iraeliţi în #isus $ristos. &n versetul D f)ntul !avel
voreşte despre o rămăşiţă aleasă prin har.
!oticnirea iudeilor nu este spre cădere sau definitivă. (impotrivă, această împietrire
a lor a fost un prile4 pentru chemarea păg)nilor. #ntrarea neamurilor în făgăduinţă are rolul de
a st)rni +gelozia+ lui #srael. f)ntul !avel însuşi, măcar că se îndreaptă către păg)ni, scopul
acţiunii sale îi vizează în ultimă instanţă pe iudei% +&n măsura în care eu sunt într-adevăr
 

D<

Apostol al neamurilor, îmi slăvesc slu4irea în năde4dea că voi aţ)ţa gelozia celor din neamul
meu şi-i voi m)ntui pe unii din ei+ cf. 6omani <<,<?-<13.
f)ntul Apostol !avel dă e7emple că #srael n-a fost lepădat de (umnezeu e7emplul
cu măslinul3. runchiul măslinului este poporul ales. !e acest trunchi sunt altoiţi păg)nii care
cred în $ristos. (ar cei altoiţi astfel să nu se trufească. &n ce priveşte pe israeliţi cu at)t mai
uşor se vor m)ntui ei dec)t cei ce nu erau măslini după fire vers.013.
&n versetul 0D şi urm. ni se dezvăluie o taină% Că împietrirea lui #srael s-a făcut cu
scopul intrării neamurilor în făgăduinţă. &n final întregul #srael se va m)ntui. !oporul #srael în
ansamlul său va primi pe #isus $ristos. (umnezeu i-a închis pe evrei în neascultare, pentru
ca pe toţi să-i miluiască vers.?03.
f)ntul Apostol !avel încheie această secţiune printr-un imn adus lui (umnezeu, Cel
Ce în negrăita a înţelepciune vrea pe toţi să-i m)ntuiască. #mnul cuprinde te7te vechi
testamentare. Cu aceasta se încheie partea doctrinară a Epistolei.

 Partea a ++&a parenetică & 12%1&1-%13

!rima pericopă a părţii a doua prezintă viaţa creştină ca o 4ertfă adusă lui (umnezeu.
6enunţarea la poftele trupului şi nepotrivirea la acest veac sunt ceea ce 4ertfeşte creştinul în
acest trup. Acest te7t şi multe altele din *oul estament, surpă azele oricărui maniheism.
Gersetele ?-8 voresc despre harisme. rupul >iserica3 şi madularele credincioşii3. &n
versetul 9 şi urm. avem o listă de harisme. Gersetele ; şi urm. p)nă la versetul 0< cuprind
îndemnuri la virtute şi mai ales la dragoste. !artea a doua insistă asupra datoriei de a-i iui pe
vră4maşi. &n versetul 0= avem un mod original de a vori despre iuirea vră4maşilor% +(acă
duşmanul tău e flăm)nd, dă-i să măn)nce@ dacă-i e sete, dă-i să ea@ căci făc)nd aceasta,
căruni de foc vei grămădi pe capul lui+ se referă proail la mustrarea de conştiinţă3. *u te
lăsa iruit de rău, ci răul cu inele îl iruieşte vers.0<3. 6ugăciunea este forma cea mai înaltă
a inelui pe care-l putem face vră4maşilor noştri.
&n capitolul <? primele 2 versete voresc despre cinstirea autorităţilor de stat vezi #
imotei cap.0 vers.< şi urm.3. f)ntul Apostol !avel dă creştinilor îndemnul de-a se ruga
 pentru vră4maşi şi pentru autoritatea de stat. #ndiferent cine este conducătorul treuie să te
rogi pentru el, pentru că el de (umnezeu este pus. 'otivaţia în acest caz este teologică%
(umnezeu îţi porunceşte să te rogi pentru conducători. tăp)nirea este slu4itoare a lui
(umnezeu pentru ine. *u treuie să uităm că în momentul în care f)ntul !avel scria aceste
cuvinte, în s)nul iudaismului mişcarea zelotă se înteţea suntem în anul D2_D8 în prea4ma
 primei revolte iudaice3.
(ar c)nd statul nu mai e stat ci mamona B întreaă teinhardt. &n Cartea Faptele
Apostolilor 1,<; şi D,0; avem limitele ascultării faţă de autorităţile de stat% +#ar !etru şi #oan,
răspunz)nd, le-au zis% Hudecaţi voi dacă înaintea lui (umnezeu este drept să ascultăm de voi
mai mult dec)t de (umnezeu+@ +#ar !etru şi Apostolii, răspunz)nd, au zis% *oi treuie să-/
ascultăm pe (umnezeu mai mult dec)t pe oameni+ Ze7istă astăzi în lume e7cese@ se voreşte
despre teologia politică, teologia neagră, teologia anti-rasială@ toate caută să 4ustifice teologic
revoluţia armată împotriva stăp)niri. oate acestea sunt e7cese care nu pot fi susţinute
teologic].
Creştinul treuie să se supună autorităţilor de stat azat pe porunca lui (umnezeu şi
 pe conştiinţă şi nu din oportunism sau din frică. Fericitul Augustin scrie% +Cel Ce a dat
stăp)nirea creştinului Constantin, Acelaşi a dat-o şi apostatului #ulian+. Am văzut în Cartea
Faptele Apostolilor care sunt limitele supunerii faţă de autorităţile de stat. #isus &nsuşi a
stailit că nu poţi slu4i la doi domni şi lui (umnezeu şi lui mamona3. Atunci c)nd autoritatea
de stat îşi depăşeşte rolul, c)nd statul nu mai e stat ci instrument al lui mamona, atunci
creştinul treuie să se opună stăp)nirii.
 

D0

Xrmează pericopa +Creştinul fiu al luminii+. f)ntul Apostol !avel face îndemnul
de-a trăi ca nişte oameni tre4i, dea lepăda lucrurile întunericului şi de a ne îmrăca în armura
luminii. Citind acest pasa4 al Epistolei, Fericitul Augustin şi-a dat seama că p)nă la convertire
a trăit în întuneric. Gersetele <<-<1 constituie pericopa ilică nou-testamentară care se
citeşte în cultul divin la intrarea în f)ntul şi 'arele !ost.
&n capitolul <1 avem o nouă pericopă +Cei tari şi cei slai+.
+Cei slai+ sunt aceia pe care trecutul lor necreştin îi face să aiă anumite scrupule.
Consumarea anumitor m)ncăruri îi smintea pe unii e vora de idolotite3. *u ştim dacă +cei
slai+ sunt iudei sau păg)ni. unii zic că ar fi iudeo-creştini, alţii zic că ar fi păg)no-creştini.
!entru aceştia din urmă consumarea acestor cărnuri nu putea să nu-i ducă cu g)ndul la idoli.
&n versetul <? f)ntul !avel spune că +cei slai+ treuie mena4aţi şi nu dispreţuiţi, iar în
versetul <1 este vora despre cei cu conştiinţa neluminată îndea4uns. +&mpărăţia lui
(umnezeu nu este m)ncare şi ăutură, ci dreptate şi pace şi ucurie întru (uhul f)nt+ cf.
6omani <1-<23.
f)ntul Apostol !avel este încredinţat că nimic nu este întinat în sine. El se referă în
general la unele scrupule ale unor iudei. Acestea defapt nici nu sunt lucruri esenţiale. e
 poate face un compromis, de dragul păcii în >iserică. f)ntul Apostol !avel nu interzice
consumarea cărnii, dar e ine să nu consumi carne şi vin. ZConcepţia vegetariană nu e
creştină, a chiar anticreştină@ nu treuie să confundăm vegetarianismul cu postul].
&n prima parte a capitolului <D f)ntul Apostol !avel continuă ideea cu +cei slai+.
!salmul 98,<0 este citat în versetul ?% +#isus n-a căutat plăcerea a, ci după cum este scris%
"cările celor ce e ocărăsc pe ine au căzut asupra 'ea+. f)ntul Apostol !avel se prezintă
apoi pe sine ca slu4itor al lui $ristos la neamuri, iar în versetul <D spune motivul pentru care
le-a scris Epistola. (e remarcat în versetul <9 lima4ul liturgic folosit de f)ntul !avel,
vorind despre misiunea apostolică, ca despre o lucrare sacerdotală slu4itoare3. El este
slu4itor al lui #isus $ristos.

&n versetul <1 începe epilogul Epistolei.

&n versetul <; f)ntul Apostol !avel spune că a împlinit propovăduirea Evangheliei
lui #isus $ristos de la #erusalim şi p)nă în #liria, căut)nd să inevestească în locurile unde
$ristos nu fusese vestit, ca să nu zidească pe temelia altuia vers.0=3 ZAcesta este un principiu
 paulin]. &n versetul 0? spune că nu mai are loc unde să inevestească şi că doreşte să vină la
ei, iar în versetul 01 îşi e7pune dorinţa de a merge în pania, iar în drum spre pania
nădă4duia să treacă prin 6oma. &n versetul 02 este vora despre sensul colectei, al a4utoarelor
 pentru creştinii din #erusalim, iar în versetul ?= îi roagă pe destinatari să-l pomenească în
rugăciunile lor, ca să scape de oponenţii săi iudaizanţi3 şi ca slu4irea sa să fie primită la
#erusalim de către creştinii de acolo.
Capitolul <9 începe cu pomenirea diaconiţei Fee curiera care va duce scrisoarea la
destinaţie3. Aceasta era diaconiţă a >isericii din Chenhreea ZFii în traducere înseamnă
+strălucitoare+ iar Feus este numele zeiesc al soarelui]. Această diaconiţă, spune apostolul, i-
a a4utat pe mulţi şi pe el însuşi.
&n versetul ? sunt pomeniţi !riscila şi Auila. "servăm că !riscila e numită
înaintea soţului ei. (e aici rezultă, pentru unii, că !riscila ar fi o doamnă de rang înalt. Ea şi-a
 pus casa la dispoziţia f)ntului !avel.
Capitolul <9, deşi cuprinde numai salutări personale, nu avem motive să spunem că
ar fi neautentic. &n versetul <= e pomenită +casa lui Aristoul+ se referă la întreaga familie3,
iar în versetul << +casa lui *arcis+. Cine era *arcis B Aflăm date despre el din +Analele lui
acitus+. Era un liert ogat care a contriuit la căderea 'esalinei, prima soţie a lui *ero.
Acesta s-a sinucis din porunca lui *ero. &n versetul <? sunt pomeniţi +Ale7andru şi 6uf+ fiii
 

D?

lui imon din Cirene, cel care /-a a4utat pe (omnul #isus să-şi ducă crucea la locul e7ecuţiei
aceştia trăiau la 6oma3.
&n versetul <8 este vora despre eretici% +Xnii ca aceştia nu-# slu4esc (omnului
nostru #isus $ristos, ci p)ntecelui lor@ şi prin vore atrăgătoare şi cuv)ntări plăcute înşeală
inimile celor simplii+.
alutările finale îi pomenesc pe imotei , /ucius, #ason şi osipatru şi pe erţius
tahigraful f)ntului !avel3, pe aius gazda apostolului3.
alutarea şi inecuv)ntarea finală %
(Gnuia Înţeleptului *umne4eu% prin +isus )ristos%
 fie slaa în ecii ecilor. Amin ,(

Epistolele Captivită"ii
$Scrise #e Sfântul Apostol Pael în prima captiitate romană între anii /1&/3
#.)r.'

 +ntro#ucere 6enerală

(in cuprinsul lor aflăm că au fost scrise de f)ntul !avel în închisoare  Filipeni%
!oloseni% Filimon "i Efeseni - în prima captivitate romană 9<-9? d.$r.3 şi  Epistola a ++&a
a#resată lui Timotei  - în cea de-a doua captivitate romană 99-92 d.$r.3.
(in datele pe care le avem ştim că f)ntul Apostol !avel a fost închis de mai multe
ori% între anii D8-9= d.$r. la Cezareea !alestinei@ între anii 9<-9? d.$r. în prima captivitate
romană@ iar apoi între anii 99-92 d.$r. în cea de-a doua captivitate romană, în urma căreia
f)ntul !avel a fost martirizat la 6oma în anul 92 d.$r. din ordinul împăratului *ero.
Cartea +Faptele Apostolilor+ - cum am văzut - nu pretinde că a acoperit toate
evenimentele şi că ne-a raportat toate detaliile. &ntr-o epocă mai recentă, foarte mulţi
 presupun că f)ntul Apostol !avel ar fi suferit o întemniţare şi la Efes şi au socotit că f)ntul
!avel ar fi scris din această +captivitate efeseană+ Epistola către Filipeni.
Celelalte Coloseni, Filimon şi Efeseni3 par a fi fost scrise în aceeaşi vreme adică
între anii 9<-9? d.$r.3, în timpul primei captivităţi romane. &n Coloseni şi Filimon avem
aceeaşi listă de însoţitori ai f)ntului !avel. Coloseni şi Efeseni sunt apropiate prin cuprinsul
lor dar şi prin stilul lor. (atarea lor într-o epocă apropiată convine foarte ine, dacă ţinem
seama că au fost scrise în perioada ulterioară marilor Epistole pauline.
/a prima vedere promisiunea din Filimon 00 că se va duce cur)nd la Colose, pare a
fi în contradicţie cu proiectul f)ntului !avel, proiect pe care şi-l făcuse înainte, ca de la
6oma să plece în pania 6omani <D,083.
Arestarea lui la #erusalim a deran4at realizarea în detalii a acestui proiect. e pare că,
trec)nd acei ani a devenit necesară o vizită a f)ntului !avel în localităţi din azinul
răsăritean al 'ării 'editerane. !roail că f)ntul !avel a a4uns în pania.
Aşadar, Coloseni, Filimon şi Efeseni aparţin perioadei 9<-9? d.$r., mai precis
ultimei părţi ale acestei perioade 9?3, c)nd f)ntul !avel se pregătea să vină în >iserica din
Colose. !rof. *icolae #. *icolaescu susţine că Epistola către Filipeni a fost scrisă de f)ntul
!avel c)ndva între anii DD-D2 într-o +captivitate efeseană+.

Epistola către #ilipeni

$Epistolă ristolo6ică scrisă la Coma în anul /3 #.)r.'

Introducere4 Ce şti despre Biserica din #ilipi5

 

D1

"raşul Filipi fusese construit de regele Filip al 'acedoniei pe locul unei localităţi
mai vechi numită renides #zvoare3. &n anul 10 î.$r. Filipi devine colonie romană, iar
împăratul "ctavian Augustus îi dă numele de%  (!olonia +ulia Au6usta Pilippensis(.
!opulaţia sa era organizată după modelul roman, fiind condusă de +strategi+ cf. Fapte <9,0<3.
&ntre locuitori erau şi iudei, dar aceştia nu erau numeroşi, deoarece nu aveau sinagogă.
f)ntul Apostol !avel a vizitat oraşul în cea de-a doua călătorie misionară în anul
D= d.$r.3, însoţitori fiindu-i ila, imotei şi /uca. !rima comunitate creştină a luat fiinţă în
casa /idiei originară din iatira - Asia 'ică3 cf. Fapte <9,<1-<D. /idia era o negustoare de
 purpură. Cei mai mulţi cetăţeni ai oraşului erau însă păg)ni. (upă plecarea f)ntului !avel,
/uca răm)ne aici pentru a se ocupa de comunitate. &n anul D2 d.$r. f)ntul !avel revine la
Filipi în timpul călătoriei a treia misionare, iar în anul D8 d.$r. vine pentru a treia oară la
Filipi, întorc)ndu-se din această din urmă călătorie, lu)ndu-l acum cu el pe f)ntul /uca.
Apostolul !avel ţinea la >iserica din Filipi de aceea se va aate de la conduita
generală, accept)nd a4utoare de la credincioşii acestei >iserici. E7presii ca +ucurie+@
+ucuraţi-vă+, apar cel mai des în Epistola către Filipeni. f)ntul Apostol !avel mereu şi-a
mărturisit ataşamentul necondiţionat faţă de ei.

/ ocul "i #ata scrierii Epistolei 

(in Filipeni <,<1 şi <2 rezultă că Epistola a fost scrisă din închisoare f)ntul
Apostol !avel voreşte despre lanţurile sale3. !)nă în secolul Y#Y toţi au considerat că e
vora despre prima captivitate romană a f)ntului !avel 9<-9? d.$r.3. &n capitolul < versetul
<? e pomenit +pretoriul+, iar în capitolul 1 versetul 00 e pomenită +casa cezarului+.
&mpotriva +ipotezei 6oma+ sau adus oiecţiuni. !rof. *icolae #. *icolaescu are
lucrarea +#ntroducere în Epistola către Efeseni. Captivitatea f)ntului Apostol !avel în Efes+
- eză de doctorat, >ucureşti <;10, <11 p. usţinătorii +ipotezei Efes+ precizează că nici
menţiunea pretoriului şi nici +casa cezarului+ nu sunt hotăr)toare pentru a susţine că Epistola
a fost scrisă la 6oma. !retoriul era cortul generalului într-o taără militară, locul unde rezida
oficial un principe sau un guvernator. !retoriu nu e7ista numai la 6oma ci şi la #erusalim şi la
Efes.
&n ce priveşte +casa cezarului+ nu e neapărat vora de cea de la 6oma. Cezarul putea
avea o proprietate şi în altă parte a imperiului, nu neapărat la 6oma. #nscripţiile aduc dovada
că e7istau memrii ai familiei regale şi la Efes.
Aşadar, de la începutul secolului YY, mulţi consideră că Epistola a fost scrisă de
f)ntul !avel dintr-o captivitate petrecută la Efes.
'ai nou, a intervenit o altă prolemă. !e aza analizei Epistolei, mulţi neagă
autoritatea ei, spun)nd că e alcătuită defapt din trei epistole adresate filipenilor%
a3 Epistola < - 1,<=-0=@
 3 Epistola 0 - <,<-?,< I 1,0-;@
c3 Epistola ? - ?,0-1,<.
Aşadar, prolema datării şi scrierii ei se complică dacă au e7istat trei epistole
adresate filipenilor. Argumentele sunt interesante% Că f)ntul !avel a fost întemniţat la 6oma
nu se îndoieşte nimeni avem referire clară în acest sens în Cartea Faptele Apostolilor cap.08,
vers. <9-?=3. (ar, după Epistola a doua către Corinteni 9,D şi <<,0?, f)ntul Apostol !avel a
fost întemniţat de mai multe ori dec)t ştim noi, iar din Epistola înt)ia către Corinteni cap.<D,
ver.?0 aflăm că activitatea f)ntului !avel la Efes s-a lovit de prigoane despre care Cartea
Faptele Apostolilor nu ne voreşte deoarece f)ntul /uca nu era de faţă@ Nir(stOcBe reapare
la întoarcerea din a treia călătorie misionară@ Fapte 0=,93.
 

DD

(upă Filipeni <,<? rezultă că f)ntul !avel era întemniţat pentru $ristos, ori
acuzaţia care i s-a adus la Cezareea !alestinei şi apoi la 6oma a fost aceea că a profanat
templul. Epistola arată că f)ntul !avel intenţiona să-l trimită pe imotei la Filipi cf. Filipeni
0,<;3, iar din Filipeni 0,01 rezultă că el însuşi urma să vină la Filipi. Aşadar, f)ntul !avel,
fiind la Efes, şi-a făcut planuri să meargă la Filipi.
E7istă argumente împotriva +ipotezei Efes+.
E7emplificare% Epistola către Filipeni lasă să se înţeleagă că f)ntul !avel în
întemniţarea sa se g)ndeşte la moarte cf. Filipeni <,0=@ 0,<2 şi 0?3. (acă era la Efes, cum
susţin unii, f)ntul Apostol !avel putea face uşor apel la triunalul Cezarului. Apoi, tradiţia
toată, p)nă în secolul YY nu s-a g)ndit să i-a în calcul +ipoteza Efes+. &n sf)rşit, dacă Epistola
a fost scrisă din Efes, ne-am fi aşteptat să se reflecte în ea măcar c)teva din prolemele care-l
frăm)ntau atunci pe Apostol.
&mpotriva +ipotezei 6oma+ se aduc şi alte argumente% contactele frecvente între
Filipi şi locul întemniţării Efes3. unt menţionate cel puţin patru călătorii recente între Efes
şi Filipi%
- cineva a anunţat la Filipi că f)ntul !avel e întemniţat@
- filipenii îl trimit pe Epafrodit cu a4utoare@
- f)ntul Apostol !avel îi anunţă pe filipeni că Epafrodit s-a îmolnăvit grav@
- Epafrodit a aflat că filipenii sunt îngri4oraţi pentru el@
f)ntul !avel vrea să-l trimită pe imotei la Filipi. &ntre 6oma şi Filipi era o distanţă
care se făcea în vremea aceea într-o lună. &ntre Efes şi Filipi erau dea4uns zece zile.
&mpotriva +ipotezei 6oma+ se mai aduc te7tele din Filipeni 1,0= şi Filipeni 1,<8.
Amele ipoteze au valoarea lor şi se spri4ină pe argumente pertinente. &n manualele
rom)neşti e menţionată şi +ipoteza Efes+, deşi poziţia generală este că Epistola către Filipeni
a fost scrisă la 6oma în prima captivitate a f)ntului !avel 9<-9?3. !entru cursul de faţă
notăm ca dată a scrierii Epistolei anul 9? d.$r.

$ Planul Epistolei

Adresă şi salutare <,<-0

  6ugăciunea de mulţumire <,?-<<
!orpul Epistolei 1%12&%2<
  <. ituaţia f)ntului !avel <,<0-09
  0. &ndemnuri <,02-0,<8
  ?. imotei şi Epafrodit 0,<;-?=
  1. &nălţimea cunoaşterii lui #isus $ristos
!ăzirea de eretici ?,<-1,<
  D. &ndemn la pace în >iserică 1,0-;
  9. 'ulţumirea pentru darurile primite 1,<=-0=
  alutări I inecuv)ntarea finală 1,0<-0?

0 !uprinsul Epistolei pe scurt 

Adresa este foarte simplă. &n ea e menţionat imotei din politeţe pentru el3. unt
menţionaţi +episcopii şi diaconii lor+ vers.<3. &n acest te7t termenul +episcop+ este echivalent
celui de +preot+. ot din acest verset tragem concluzia că la acea vreme e7ista în >iserică o
ierarhie sacramentală cler hirotonit3. &n continuare f)ntul !avel mulţumeşte lui (umnezeu
 pentru r)vna înflăcărată a filipenilor pentru Evenghelie, r)vnă pe care ei a avut-o încă de la
început de c)nd f)ntul !avel l-a predicat pe $ristos pentru prima dată la ei3. &şi e7primă
apoi încrederea că (umnezeu va duce la sf)rşit lucrarea începută de ei. #uirea pentru aceştia
 

D9

are un nou temei% un har comun harul pătimirii pentru Evanghelia lui $ristos3. Filipenii au
 pătimit pentru apărarea Evangheliei. Apostolul vrea ca iuirea lor să crească şi să aiă
adevărata înţelepciune creştină, adevărata cunoştinţă şi pricepere şi să fie umpluţi de roada
dreptăţii.

!orpul Epistolei 

f)ntul Apostol !avel îşi prezintă situaţia în faţa filipenilor şi îi asigură că această
întemniţare nu a păguit propovăduirea Evangheliei. 'ai mult, Evanghelia este propovăduită
cu mai mult spor, astfel că, tot oraşul &l cunoaşte pe $ristos. (in îndrăzneala Apostolului şi
alţi fraţi s-au îmărătat să propovăduiască cuv)ntul lui (umnezeu, deşi nu toţi au aceleaşi
imolduri, totuşi $ristos este inevestit.
f)ntul !avel nu are alt g)nd dec)t acela ca $ristos să se preamărească prin trupul
lui fie prin viaţă - dacă va fi elierat -, fie prin moarte3. El presimte că va fi elierat dar nu
cunoştea cu siguranţă acest lucru cf. Filipeni <,013.
&n continuare filipenii sunt îndemnaţi să stea în duh şi întru-un duh, să fie
duhovniceşti şi să aiă unitate, să nu se teamă de prigoană, care pentru ei este un dar cf.
Filipeni <,0;-?=3.
&n continuare Apostolul le face îndemn la smerenie, fiecare socotindu-l mai de cinste
 pe altul dec)t pe sine însuşi cf. Filipeni 0,?3. f)ntul Apostol !avel citează un imn, care este
socotit anterior, unde arată cum $ristos s-a preaslăvit prin smerenie. Este celerul +imn
hristologic+ unul dintre cele mai frumoase te7te pauline care voresc despre enoza lui
$ristos3.
Cum am văzut, e7egeţii recunosc aici un imn anterior f)ntului !avel. #mnul este
alcătuit din două părţi egale% partea înt)ia versetele 9-8 în care $ristos este suiect şi partea a
doua versetele ;-<0 în care $ristos este complement. &n originalul grecesc acest imn este
cuprin în două fraze mari. E7tensiunea aproape egală a celor două părţi se datorează unor
adaosuri, deoarece avem trei strofe partea înt)ia două strofe, iar partea a doua o strofă3.
!rimele două strofe voresc despre umilirea lui $ristos iar strofa a treia despre slava lui
$ristos. &n conţinutul imnului apar şi +glosse+ e7. vers.9 +care+P$ristos3.
tructura strofelor < şi 0 este aceeaşi. &n greacă se începe cu ƒvP în I un
complement şi un participiu. Gersul al doilea continuă ideea din primul vers prin folosirea
unei comparaţii. Gersul al treilea conţine verul cheie +-a deşertat+ Z ƒkv\NvP-a smerit].
"iectul acestor vere este pronumele refle7iv +pe ine+ Z ƒK[V∈vP pe ine]. Gersul al
 patrulea dezvoltă ideea e7primată prin verul cheie.
Asemănarea între cele două strofe este întărită prin repetarea a c)te unui cuv)nt din
 primul vers î al doilea vers e7. +(umnezeu+, +"m+3. 6epetarea unui alt cuv)nt din primul
vers în al doilea vers, dar şi în al patrulea vers denotă o structură elaorată a te7tului un
dulu paralelism3%
& paralelism antitetic - (umnezeu - om@
& paralelism sinonimic - în partea a doua a strofelor < şi 0
&n te7tul actual sunt unele elemente care compromit aceasta structură, care rup acest
 paralelism. Ele apar la sf)rşitul versurilor şi sunt numite +glosse+ adaosuri pauline cu rolul
de a e7plica ideea versurilor3. Aşadar, f)ntul !avel adaptează acest imn pentru a arăta ideea
smereniei   lui #isus $ristos şi a slaei pe care El a do)ndit-o prin ea *u smerit ca om şi
stăp)n ca (umnezeu, ci acelaşi suiect şi smerit şi suveran sau smerit întru suveranitate şi
suveran întru smerenie3.
#mnul are o importanţă doctrinară hristologică deoseită. &nvăţătura aceasta, a
smereniei lui #isus $ristos şi a slavei pe care El a do)ndit-o prin ea, este foarte veche, dat)nd
din perioada prepaulină.
 

D2

&n el se afirmă%
- divinitatea lui $ristos@
- pree7istenţa lui $ristos% +Cel Ce dintru jnceput fiind chipul lui (umnezeu...+@
- umilirea lui $ristos prin &ntrupare.
&n versetul 9 +care+ se referă la $ristos, care ca "m se numeşte #isus. +(umnezeu
fiind în chip+ se referă la atriutele divine. $ristos era şi este (umnezeu adevărat. $ristos are
 prerogativele divinităţii, dar ca om nu ţine la aceste prerogative, la slava divină şi renunţă la
ea pentru o vreme prin &ntrupare. El răm)ne (umnezeu deşi a lua trup uman şi chip omenesc
din Fecioara 'aria.
+(e ce -a deşertat pe ine $ristos B+
$ristos a vrut să primească de ună voie condiţia noastră, apoi ca om a primit de la
atăl din nou slava la care a renunţat prin &ntrupare. $ristos a ales calea smereniei, a
supunerii, a lui Eed-#ahve vezi #saia3. Condiţia umană sf)şiată prin păcat a fost primită şi
asumată de #isus $ristos în întregime, în toată greutatea ei, afară de păcat.
!artea a doua a imnului hristologic este o +proslăvire+ a lui #isus $ristos. (umnezeu
#-a dăruit un nume, care este mai presus de orice nume. +&n numele lui #isus tot genunchiul să
se plece, al celor cereşti, al celor păm)nteşi şi al celor dedesut, şi să mărturisească toată
lima că (omn este #isus $ristos, întru slava lui (umnezeu atăl+ cf. Filipeni 0,;-<<3@
(e două ori în Apocalipsă şi o dată în Filipeni #isus este numit% +&mpăratul
&mpăraţilor şi (omnul (omnilor+, lui $ristos fiindu-# supusă de către atăl toată creaţia.
#isus are ca +(omn+ misiunea de a aduce toată creaţia la (umnezeu. &n final El #isus3 se va
supune Celui Ce #-a supus lui toate, lui (umnezeu atăl. 'ărturisirea lui #isus ca +(omn+
este aza credinţei creştine. &l numim pe #isus +(omn+ din credinţă prin (uhul f)nt. +&n
numele lui #isus tot genunchiul să se plece+ - toată făptura să-/ adore, cele cereşti şi cele
 păm)nteşti şi cele dedesut adică lumea demonică, cea care nu vrea să # se supună, dar care
acum, învinsă de $ristos treuie să # se supună /ui de nevoie nu de voie3. E7presia +toată
lima+ desemnează toată făptura raţională lima4ul fiind un atriut al fiinţelor raţionale3.
oată creaţia treuie să-/ mărturisească pe #isus ca +(omn+ +MOo^+. Este e7trem de clară
hristologia acestui imn, care de altfel, nu e singurul în *oul estament.
&n versetul <0 f)ntul Apostol !avel le face filipenilor îndemn la smerenie şi la
rădare fără c)rtire, cer)ndu-le să se păzească de stricăciunile lumii, ca să nu fie truda şi
osteneala lui în zadar, ei vor fi în ziua lui $ristos, lauda f)ntului !avel vers.<93.
Credinţa lor este de4a o 4ertfă ineplăcută lui (umnezeu. f)ntul !avel este gata să-şi
dea viaţa ca 4ertfă, 4ertfă care să însoţească 4ertfa lor vers.<23. &n continuare le spune că,
atunci c)nd va şti ce se va înt)mpla, îl va trimite pe imotei la Filipi ca să le ducă veşti
despre el vers.<;3. Apostolul voreşte despre imotei cu foarte multă căldură, aduc)ndu-i un
frumos elogiu vers.0=-003. f)ntul !avel l-a otezat pe imotei, care-i era deci fiu
duhovnicesc. Epafrodit era delegatul filipenilor trimis cu a4utoare la f)ntul !avel. Acesta s-a
îmolnăvit foarte grav, fiind în pericol de moarte.

&n capitolul ? versetul 0 şi urm. f)ntul !avel îi vizează pe eretici se pare că se
referă la iudaizanţi3. El răspunde atitudinii violente a iudaizanţilor, pe care-i numeşte +c)ini+.
f)ntul !avel le spune că dacă era vora să se laude cu trupul, el o putea face mai ine dec)t
ei toţi. El nu a fost un decăzut moral. E adevărat că a fost persecutor al >isericii dintr-o
greşeală de înţelegere şi din r)vnă. oate avanta4ele presupuse spirituale pe care i le conferea
/egea şi condiţia sa de iudeu, f)ntul !avel le numeşte acum +gunoaie+ vers.83, chiar
+paguă+ pentru că pot constitui piedică în calea primirii lui $ristos. &ndreptarea vine de la
(umnezeu, iar năde4dea învierii vine de la $ristos.
&n versetul ; f)ntul Apostol !avel pune faţă în faţă +dreptatea lui+ pe care o lucra
 pe faţă3 şi +dreptatea cea de la (umnezeu+ pe temeiul credinţei3. *u pe dreptatea mea mă
 

D8

 azez ci pe iuirea şi pe dreptatea lui (umnezeu. finţenia este un dar de la (umnezeu.

E7istă o distincţie clară între doctrina meritului şi doctrina harului. !rotestanţii au a4us să fie
opozanţi ai teoriei meritelor la catolici, unde se negli4a harul. *imeni nu se poate m)ntui prin
meritul lui. ')ntuirea este un dar al lui (umnezeu. f)ntul Apostol !avel lupta contra teoriei
meritelor pe care o propovăduiau iudaizanţii, care accentuau faptele /egii. 6evine apoi la
eretici, cu care se poartă ca şi cu nişte duşmani ai crucii lui $ristos vers.<83. Aceştia sunt
creştinii care-şi trădează vocaţia şi mai mult, îi tulură şi pe ceilalţi@ sf)rşitul lor este pieirea
vres.<;3@ dumnezeul acestora este p)ntecele, iar cugetele lor sunt îndreptate numai spre cele
 păm)nteşti. !entru creştinul adevărat năde4dea este în cer de la început, +...de unde-/ şi
aşteptăm ca ')ntuitor pe (omnul #isus $ristos+ vers.0=3. Xcenicii lui $ristos sunt cetăţeni
ai cerului, unde se află de4a $ristos. C)nd El va veni la !arusie va preface trupul nostru după
slava a.

&n capitolul 1 f)ntul Apostol !avel începe cu îndemnul adresat filipenilor de a se

statornicii în (umnezeu vers.<3. &n continuare se referă la o situaţie din >iserica din Filipi%
erau aici două credincioase care-şi disputau locul de cinste în comunitate. Apostolul
interpelează pe credinciosul izig să le a4ute pe cele două, pentru că, în >iserică e7istă loc
 pentru toată lumea vers.?3.
Xrmează un îndemn la ucurie în (omnul, îndemn la îngăduinţă, îndemn la
încredere în pacea lui (umnezeu, care cov)rşeşte toată mintea vers.23, iar în versetele 8-;
avem încununarea tuturor îndemnurilor% +...Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi
văzut la mine, pe acestea să le faceţi, şi (umnezeul păcii va fi cu voi+.
&n versetele <=-0= f)ntul Apostol !avel îşi e7primă mulţumirea pentru darurile
trimise de ei. Acest fapt i-a determinat pe mulţi să spună că Epistola este alcătuită defapt din
mai multe epistole. Xnii zic că acest pasa4 ar fi un +ilet+ scris înainte şi ataşat ulterior
Epistolei dar aceasta este numai o ipoteză3.
Această pericopă se poate e7plica în mai multe feluri% e7punerea este delicată, dar
este evidentă st)n4enirea f)ntului !avel, care nu era oişnuit să accepte a4utoare materiale de
la credincioşii săi. *umai că, f)ntul !avel era foarte ataşat de filipeni. !este tot el şi-a urmat
 principiul de a-şi c)ştiga p)inea cu munca sa, ca să nu dea cuiva prile4 de a 4udeca Evanghelia
lui $ristos vezi Epistola a ##-a către Corinteni3. f)ntul Apostol !avel îşi e7primă
mulţumirea şi recunoştinţa sa a şti să primeşti un dar presupune o noleţe sufletească şi
smerenie3.
alutarea finală este adresată tuturor sfinţilor credincioşilor din Filipi3 din partea
sfinţilor adică a celor care se aflau l)ngă f)ntul !avel, mai ales din partea celor din casa
cezarului3.

Epistola către Efeseni

Introducere

Efesul era unul din cele mai populate şi mai înfloritoare oraşe ale lumii antice. Era
capitala provinciei proconsulare Asia. !rosperitatea economică se con4uga cu cea culturală.
Efesul a constituit centrul de activitate al f)ntului !avel, el fiind un apostol citadin. f)ntul
(uh l-a împins spre Europa cf. Fapte <9,9-<=3, deşi avea destul de lucru pentru o viaţă în
Asia, numai că în acest caz, ar fi rămas proail un apostol asiatic.
 

D;

f)ntul Apostol !avel vine la Efes la sf)rşitul anului D0 d.$r., a trecut prin Efes în
graă şi a promis că va reveni cu răgaz cf. Fapte <8,<;-0<3. 6evine la Efes în a treia călătorie
misionară la sf)rşitul anului D? şi începutul anului D1 cf. Fapte <; şi 0=3.
 *ici o comunitate nu era aşa de cunoscută pentru el cum era cea din Efes. *icăieri n-
a stat at)t de mult ca la Efes.

/ Primii #estinatari ai Epistolei către Efeseni 

Este puţin proail ca titlul +către Efeseni+ să fie autentic. Este puţin proail că
Epistola către Efeseni a fost adresată credincioşilor din acest oraş. Efesul a fost doar +centru
de difuzare+ al Epistolei către alte oraşe din provincie. Aşadar, Epistola nu a fost adresată
numai credincioşilor din Efes. onul Epistolei este impersonal. (in două pericope Efeseni
<,<D şi Efeseni ?,0-13 rezultă că f)ntul !avel n-a cunoscut personal pe cei cărora le scrie.
+Chiar nu ştiau ei nimic despre predica f)ntului !avel B, reuia să pună un +dacă+ înainte B
!rimii destinatari ai Epistolei sunt păg)no-creştini@ ori din Fapte aflăm că în >iserica
din Efes erau şi iudeo-creştini. pre deoseire de Epistola către Coloseni şi Filimon scrise
cam în aceeaşi epocă, Epistola către Efeseni nu cuprinde nici o salutare din partea
însoţitorilor f)ntului Apostol !avel, deşi cel puţin doi dintre ei erau cunoscuţi personal de
efeseni imotei din călătoria a doua şi a treia misionară, iar Aristarh din a treia călătorie
misionară.
Aşadar, titlul nu este canonic, el s-a data mai t)rziu. itlul tradiţional al Epistolei are
 puţină greutate pentru că el nu este nici original şi nici canonic. &n primul verset al primului
capitol apare cuv)ntul Zƒv jwk\∑] care face parte deci din te7tul Epistolei şi nu din titlul ei.
Această e7presie nu apare în toate manuscrisele. E adevărat că apare în cele mai multe dintre
ele, dar lipseşte din unele foarte importante% x.19, la "rigen, la f)ntul Gasile cel 'are, la
'arcion şi ertulian. e pare că te7tul original nu menţiona cu numele nici o >iserică. &n
original apare e7presia% +finţilor şi credincioşilor în $ristos #isus+ sau simplu +finţilor în
$ristos #isus+.
-a pus întrearea% +A fost lăsat în original un loc lier B+, +A fost Epistola o
circulară B+. &n încercările de a soluţiona această prolemă s-au constituit două ipoteze%
a3 #poteza că actuala Epistolă către Efeseni ar fi de fapt Epistola către /aodiceeni
menţionată în Coloseni 1,<9. &n spri4inul acestei ipoteze e citat 'arcion acesta cunoştea
Epistola către /aodiceeni3. #poteza a fost susţinută şi de Adolf von $arnac care spune%
+f)ntul !avel a scris laodiceenilor o Epistolă aceasta rezultă din tonul impersonal al
Epistolei3. &n acea vreme era o cinste să posezi o Epistolă a f)ntului !avel. (ar ce s-a
înt)mplat cu >iserica din /aodiceea B (in Apocalipsă cap.? rezultă că această >iserică a
decăzut cu timpul. &n această carte >iserica din /aodiceea primeşte numai mustrări şi dintre
cele mai aspre. Aşadar, >iserica din /aodiceea decăzuse ne spune Cartea Apocalipsei şi
$arnac3. Ea nu mai este demnă să fie menţionată în Epistolele f)ntului !avel. Atunci i s-a
aplicat +damnatio memoriae+ P condamnarea memoriei. Era foarte ine cunoscut acest
 procedeu în epocă. Condamnarea memoriei implica şi raderea numelui celui condamnat din
inscripţiile pulice +eratio nominis+ P raderea numelui. Aşadar, >isericii din /aodiceea i s-a
aplicat această metodă. # s-a pus alt nume adică, numele celei mai importante >iserici din
Asia Efes3. ertulian respinge e7istenţa acestei Epistole.
 3 A doua ipoteză este aceea că Epistola de care ne ocupăm a fost o enciclică o
circulară3. Ea a fost trimisă unui grup de >iserici învecinate pe care f)ntul !avel nu le-a
cunoscut personal. Ea a fost scrisă cam în acelaşi timp cu Epistola către Coloseni şi dusă la
destinaţie de ihic cf. Efeseni 9,0<-003. !utem crede că aceste >iserici nu erau departe de
Colose între aceste >iserici se numărau şi >iserica din /aodiceea şi cea din #erapolis3.
 

9=

&n adresa Epistolei s-a lăsat intenţionat un loc lier unde urma să fie trecut numele
unei >iserici. C)nd s-a redactat +corpus paulinum+ s-a reţinut numele +către Efeseni+, datorită
legăturilor dintre >isericile menţionate şi cea din Efes.
Cele două ipoteze nu se e7clud una pe cealaltă. !utem crede că Epistola a fost o
circulară şi deci a fost adresată mai multor >iserici între care şi cea din /aodiceea. !roail
că +corpus paulinum+ a fost redactat constituit3 la Efes şi de aceea cei care l-au alcătuit au
 preferat titlul% +către Efeseni+.

$ *ata "i locul scrierii Epistolei 

 *e este greu să determinăm din cuprinsul Epistolei data şi locul scrierii ei. " putem
face cu apro7imaţie numai în comparaţie cu Epistola către Coloseni. Acelaşi ihic o duce la
destinaţie. &nvăţătura şi stilul sunt aceleaşi. Aşadar, vom lua ca dată a scrierii Epistolei anul
9? d.$., iar ca loc, capitala imperiului, 6oma. &n amele Epistole ni se spune că f)ntul !avel
este în lanţuri.
f)ntul Apostol !avel a fost informat despre eroarea din Colose şi aceasta îl
determină să scrie în graă Epistola către Coloseni pentru a rezolva prolemele. Apoi, a mai
scris o Epistolă o scrisoare3 către Efeseni, în care dezvoltă ideile care i le-a sugerat
controversa din Colose. Face acest lucru pe larg, cu răgaz şi fără ton polemic. Zituaţia este
asemănătoare cu cea a Epistolelor către alateni şi către 6omani].
Epistola către Efeseni are o valoare doctrinară foarte mare. Este o Epistolă
ecclesiologică. (acă în Coloseni $ristos e prezentat a fi înt)iul în ordinea creaţiei şi a
m)ntuirii, în Efeseni $ristos este prezentat a fi +Cap al >isericii+, iar >iserica ca +rup al lui
$ristos+. >iserica are chemarea de a îngloa în ea întreaga făptură a lui (umnezeu, întreg
cosmosul înnoit. )ndind la acest atriut al >isericii de +rup al lui $ristos+, f)ntul !avel
 pune şi prolema +unirii+ iudeilor cu păg)nii în $ristos tratată în Epistola către 6omani.

0 Planul Epistolei 

  Adresă şi salutare <,<-0

  Partea a +&a #octrinară Taina mântuirii "i a isericii 1%3 & 3%21
<. !lanul dumnezeiesc al m)ntuirii@
  a3 contemplat în el însuşi <,?-<1
  3 contemplat în realizarea sa <,<D-0,<=
0. Xnirea într-un trup a iudeilor şi a păg)nilor 0,<<-00
?. (escoperirea ainei ?,<-<?
1. 6ugăciune şi do7ologie ?,<1-0<
  Partea a ++&a parenetică %1 & /%2<
<. !rincipii generale 1,<-01
0. Aplicaţii particulare
a3 morală individuală 1,0D-D,D
  3 relaţii sociale D,9-0=
  c3 morală familială D,0<-9,;
  d3 lupta duhovnicească 9,<=-0=
  &ncheiere 9,0<-01

6 !uprinsul Epistolei 

Adresa Epistolei nu prezintă nimic special afară de acel + ƒv jwk\∑+. Xrmează

rugăciunea de mulţumire care este de fapt un imn un conglomerat de fraze3. &n acest imn este
 

9<

 prezentat planul de m)ntuire al lui (umnezeu, contemplat în el însuşi. unt prezentate şase
etape%
-alegerea - vers.1 +ne-a ales+@
- înfierea - vers.D +să ne înfieze+@
- răscumpărarea - vers.2@
- descoperirea ainei - vers.; +El ne-a făcut cunoscută aina voii ale+@
- m)ntuirea iudeilor - vers.<0@
- m)ntuirea păg)nilor - vers.<?.

(upă cea mai ingenioasă dezlegare a prolemelor pe care le ridică acest imn, un
studiu recent al savantului catolic !ierre relot intitulat% +/a structure djEphysien <,?-<1+
 pulicat în +6evue iliue+, ;9 <;8;3 nr.0, pag.<;?-0=;, găseşte că acest imn este compus
din şase strofe cu c)te cinci versuri şi un refren.
!ierre relot face o analiză literară a te7tului, elimină tot ceea ce este interpolaţie şi
adaos şi iată care este marea lui găselniţă% versetul ?a adică% +>inecuv)ntat este (umnezeu şi
atăl (omnului nostru #isus $ristos+ este un refren care se repetă după fiecare strofă. &n
versetul <D şi urm. f)ntul !avel voreşte despre realizarea acestui plan. Apostolul spune că
se roagă pentru corespondenţii săi şi îi pomeneşte în rugăciunile sale pentru ca ei să
 primească mai îmelşugat (uhul, ca să înţeleagă pe c)t se poate aina lucrării lui (umnezeu
în $ristos care, prin &nvierea din morţi şi aşezarea de-a (reapta atălui a fost făcut (omn a
toate şi +Cap al >isericii, care este rupul ău+ vers.0=-0?3.
&n capitolul 0 f)ntul Apostol !avel scrie corespondenţilor săi păg)no-creştini3 care
odinioară erau su4ugaţi celui rău +în care aţi umlat c)ndva după dumnezeul acestei lumi...+
vers.03, care au fost chemaţi la viaţa cea nouă împreună cu $ristos moartea şi învierea
sacramentală cu $ristos3. ')ntuirea lor este un har a lui (umnezeu% +Căci în har sunteţi
m)ntuiţi prin credinţă@ iar aceasta nu-i de la voi% e darul lui (umnezeu@ nu din fapte, pentru ca
nimeni să nu se laude+ vers.8-;3. Aşadar, m)ntuirea este un dar al iuirii lui (umnezeu.
"ric)t de mult am face noi, tot slugi netrenice suntem. *-am făcut nimic ca să merităm
raiul. C)t de aerantă pare din această perspectivă teoria meritelor prisositoare din >iserica
romano-catolică. Cine mai profesează astăzi teoria meritelor se întoarce de fapt la iudaism.
Aşadar, în har suntem m)ntuiţi, m)ntuirea este darul lui (umnezeu, dar şi împlinirea
 poruncilor lui (umnezeu de către noi. *u te îndreptezi pentru că faci fapte une, ci faci fapte
 une pentru că eşti îndreptat de4a, faci fapte une pentru că ai primit harul lui (umnezeu.
&n versetul <0 f)ntul !avel arată cum erau păg)nii înainte% fără $ristos, în afara
făgăduinţelor, lipsiţi de năde4de şi fără de (umnezeu în lume, într-un cuv)nt erau (#eparte(.
+Acum însă+ cu sens adversativ3, în $ristos #isus, voi care altădată eraţi departe, aţi devenit
(aproape( prin s)ngele lui $ristos vers.<?3.
&n versetul <1 f)ntul !avel face aluzie - se pare - la zidul care despărţea curtea
 păg)nilor de curtea iudeilor. #isus $ristos este pacea noastră@ El a făcut din cele două lumi
cea păg)nă şi cea iudaică3 una, adică a surpat peretele cel din mi4loc al despărţirii - ura -,
desfiinţ)nd /egea poruncilor în opreliştile ei...+ vers.<D3.
&n versetul <; sfinţii sunt numiţi +casnicii lui (umnezeu+, memrii ai familiei lui
(umnezeu, iar în versetul 0= e scoasă în evidenţă apostolicitatea >isericii% +...zidiţi pe temelia
apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind &nsuşi #isus $ristos+ piatra cea
din capul unghiului era piatra care unea zidul de 4os, punctul cel mai important al unei
clădiri3. Folosirea acestei e7presii este preluată de f)ntul !avel din Gechiul estament vezi
#saia 08,<9@ baharia ;,<9 şi # !etru 0,13.
!ericopa ?,<-<? este intitulată% +aină şi descoperirea ainei+
f)ntul Apostol !avel este iconom al acestei ainei. El a primit-o de la (umnezeu
 prin descoperire vers.?3. +Care este această aină B@ Care este conţinutul ei B+ f)ntul !avel
 

90

răspunde la această întreare în versetul 9% +cum că păg)nii sunt împreună-moştenitori şi

mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşi ai făgăduinţei întru $ristos #isus, prin
Evanghelie, căreia eu slu4itor m-am făcut potrivit cu darul harului lui (umnezeu ce mi-a fost
dat prin lucrarea puterii ale+. Aşadar, neamurile sunt împreună moştenitoare cu iudeii@ în
$ristos se m)ntuiesc nu numai iudeii, ci şi păg)nii. f)ntul !avel este prin e7celenţă slu4itor
al acestei aine@ el e numit +Apostol al *eamurilor+.
Gersetele <1-0< cuprind o rugăciune pentru ca destinatarii săi să crească în iuire, iar
versetele 0=-0< cuprind o do7ologie în care din nou este pomenit numele >isericii. >iserica
deţine rolul fundamental în desfăşurarea ainei m)ntuirii. >iserica este o instituţie
m)ntuitoare, iar slava lui $ristos se dezvăluie în f)nta >iserică.
&n capitolul 1 începe partea parenetică a Epistolei. f)ntul Apostol !avel face
destinatarilor săi îndemnul de a sta şi de a păstra unitatea duhului,întru legătura păcii vers.?3.
e continuă astfel ideea din capitolul anterior. unt prezentate şapte temeiuri ale unităţii
>isericii% +este un rup, un (uh, o singură *ăde4de, este un (omn, o Credinţă, un >otez, un
(umnezeu şi atăl tuturor+ vers.1-93. #ată c)te lucruri prezintă +unitatea+ pe care creştinii
sunt chemaţi şi treuie să o promoveze între ei.
&n versetul << se dă o listă de harisme% +şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii
 profeţi, pe alţii inevestitori, pe alţii păstori şi învăţători...+.
>iserica treuie să a4ungă la măsura v)rstei deplinăţăţii lui $ristos. *u poate e7ista
unitate fără adevăr vers.<D3, fără adevăr nu poate e7ista iuire. !)nă în versetul 01 se
voreşte despre acest principiu al înnoirii în viaţa în $ristos .
&n versetul 0D şi urm. f)ntul !avel dă c)teva sfaturi particulare% +m)niaţi-vă, dar nu
 păcătuiţi@ să nu apună soarele peste m)nia voastră, ca să nu daţi diavolului prile4+ vers.09-
023.
&n versetul ?= se voreşte despre biua 6ăscumpărării% +ă nu întristaţi (uhul cel
f)nt al lui (umnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi în ziua răscumpărării+ în traducerile
rom)neşti apare greşit în loc de +în+ +pentru+ sau +prin+. E vora aici de ziua în care creştinul
a primit >otezul şi Xngerea cu 'ir. &ncep)nd cu secolul G# în Apus a început să se separe
>otezul de 'irungere. tim din ce motiv s-a petrecut acest lucru% era atunci epoca migraţiei
 popoarelor e7istau mulţi refugiaţi despre care nu se ştia dacă sunt otezaţi3. Episcopul
6omei dădea atunci hotăr)rea confirmării. (eci, se făcea o confirmare a >otezului, despre
care nu se ştia dacă a fost primit de refugiaţi, sau dacă a fost săv)rşit valid e7istă scrisori ale
episcopului 6omei /eon în această privinţă3.
!artea parenetică continuă în capitolul D. f)ntul Apostol !avel face îndemn la
iuire curată şi la fuga de desfr)nare. &n versetul D +lacomul de avere+ e numit +închinător la
idoli+. &n versetul 8 creştinii sunt numiţi +lumină întru (omnul+ oservăm aici o asemănare
cu scrierile eseniene _ opoziţia lumină-întuneric3.
 Gersetul <1 ridică o prolemă% +(e aceea ce zice% (eşteaptă-te tu, cel ce dormi,
scoală-te din morţi şi-asupra ta va lumina $ristos+. !rolema este% +cine zice B+. *u e7istă în
f)nta criptură un astfel de te7t. E7egeţii spun că avem aici un fragment de imn aptismal
creştin. (e aici rezultă valoarea e7traordinară pe care o dă f)ntul !avel >otezului. oate
sectele devalorizează >otezul3. >otezul operează în cel ce se otează în mod real o moarte şi
o înviere, o luminare. ot ceea ce vei putea fi tu ca creştin, ai de4a virtual prin >otez. &n
efortul tău de toată viaţa nu vei putea să do)ndeşti ceea ce ai la >otez. Aceasta este de fapt şi
învăţătura patristică. f)ntul 'arcu Ascetul în cuv)ntul său +(espre >otez+ spune că $ristos
este ascuns în noi la >otez. *icolae Caasila în lucrarea +(espre viaţa în $ristos+ voreşte pe
larg despre >otez, 'irungere, Euharistie, !ocăinţă şi despre sfinţirea >isericii.
ecţiunea se încheie cu un îndemn la trăire în fapte une.
!ericopa din Efeseni D,00-?? constituie +apostolul la slu4a Cununiei+. >ăratul este
cap femeii precum şi $ristos este +cap al >isericii+. #deile pe care f)ntul !avel le adresează
 

9?

soţilor sunt inspirate din teologia >isericii vezi Gechiul estament _ #ahve-#srael3. f)ntul
Apostol !avel foloseşte învăţătura teologică a legăturii dintre (umnezeu şi >iserica a pentru
a fundamenta relaţiile de iuire între soţi. &n versetul ?0 f)ntul !avel voreşte despre o taină%
+aina aceasta mare este@ iar eu zic, în $ristos şi în >iserică+. +(espre ce aină voreşte
f)ntul !avel B+ (espre aina unirii între $ristos şi >iserică B *u Q, ci despre aina unirii
între ărat şi femeie. &n te7tul original avem prepoziţia în $ristos şi în >iserică. Xnirea
dintre soţi este o f)ntă aină în >iserică. !rin Cununie cei doi primesc harul de a împlinii
ceea ce spune f)ntul !avel aici% ăratul primeşte un har de a fi cap al soţiei sale, iar femeia
 primeşte un har să se supună ăratului ei.
i în capitolul 9 se continuă partea parenetică. 'ai înt)i f)ntul !avel le dă copiilor
sfatul de a-şi asculta părinţii, spun)nd că aceasta este şi o poruncă a (omnului !orunca a
cincea din (ecalog3. e spune că inecuv)ntarea părinţilor întăreşte temelia casei copiilor.
Xrmează îndemnuri pentru părinţi, pentru stăp)ni şi pentru slugi@ îndemn la luptă
duhovnicească ilustrată pe larg printr-o panoplie de arme duhovniceşti de apărare şi de atac.
Creştinul este comparat cu un soldat şi i se descrie armura, pornind de la armura unui soldat
roman. #maginea aceasta este deoseit de sugestivă. Creştinul are de purtat o luptă deoseită.
/upta lui nu e împotriva cărnii şi a s)ngelui, ci împotriva stăp)nitorilor acestei lumi,
împotriva duhurilor răutăţii vers.<03.
+&mrăcaţi-vă cu toate armele lui (umnezeu...+ vers.<?3. (in versetul <0 aflăm că şi
diavolii au o ierarhie. Ei sunt îngeri căzuţi de mai multe ranguri3. trăiesc în văzduhuri, acolo
fiind sălaşul demonului. Aceasta înseamnă şi ziua ispitirii, dar şi ziua ieşirii sufletului din
trup, zi pe care creştinii o aşteaptă cu frică şi cu cutremur, deoarece în acea zi demonii îşi cer
 partea lor.
Armele creştinului sunt% +platoşa dreptăţii+ cuv)ntul dreptate are sensul aici de
+toate virtuţile+3. A fi drept în sens ilic înseamnă a împlinii poruncile lui (umnezeu.
+cingătoarea adevărului+ cingătoarea este semnul tăriei3. !icioarele simolizează r)vna,
 pavăza credinţei, +coiful m)ntuirii+ şi +saia (uhului+ care este cuv)ntul lui (umnezeu vezi
Evrei 1,<03. &n original în versetul <2 avem nu +saia (uhului+ ci +saia duhovnicească+. &n
versetele <8 şi <; f)ntul !avel face îndemn la rugăciune şi le scrie să se roage pentru el ca să
 poată propovădui cu îndrăznire aina Evangheliei% +al cărei sol sunt eu în lanţuri -, pentru ca
despre ea să voresc deschis, aşa cum treuie să voresc+ vers.0=3. ihic, fratele iuit şi
ucenicul f)ntului !avel le va duce veşti despre el. El va fi +curierul + f)ntului !avel.

Epistola către Coloseni

$Epistolă ristolo6ică scrisă #e Sfântul Pael în prima captiitate romană /1&/3
#.)r.'

"raşul Colose era situat în valea r)ului /Rcos /upul3, la <9= m de Efes în
apropierea cetăţilor /aodiceea şi #erapolis. Acolo la #erapolis3 sunt ape termale ogate în
săruri care formează nişte depuneri, d)nd din depărtare oraşului aspectul unei pete ale.
Astăzi la #erapolis, /aodiceea şi Colose sunt numai mine. Contactele dintre cele trei oraşe
erau str)nse cum rezultă din Coloseni 1,<D-<9. Este sigur faptul că f)ntul !avel n-a vizitat
aceste localităţi. Aceasta rezultă din Coloseni 0,< deci f)ntul !avel nu i-a cunoscut
 personal3. Aceste comunităţi erau cunoscute de f)ntul !avel numai din auzite, cum rezultă
din Coloseni <,1 şi ;. Xn ucenic al f)ntului !avel +Epafras+ originar din Colose cf.
Coloseni 1,<03, evanghelizase oraşul său natal cf. Coloseni <,23. ot el evanghelizează şi
/aodiceea, cum rezultă din Coloseni 1,<0.
 

91

&n Frigia erau numeroşi evrei care căutau să pună stavilă progresului Creştinismului.
!ropaganda iudaică creease o criză în Colose, criză din care a rezultat o erezie periculoasă, o
ameninţare pentru unul mers al comunităţii. f)ntul Apostol !avel îl trimite pe ihic
ucenicul său3 cu Epistola la Colose, iar acest lucru va fi enefic deoarece prolemele vor
înceta.

/ Autenticitatea Epistolei către !oloseni 

Epistola către Coloseni este atriuită f)ntului !avel de întreaga radiţie@ &n secolul
Y#Y critica a contestat autenticitatea ei. &n vremea mai nouă ştiinţa neo-testamentară îşi
revine şi reafirmă autenticitatea Epistolei. &mpotriva autenticităţii ei s-au adus oiecţii
numeroase% lima, stilul şi hristologia f)ntului !avel - spun criticii - nu sunt aşa de evidente
în Epistola către Coloseni. /a această oiecţie răspundem că% un număr de +apa7 legomena+
cuvinte care apar o singură dată în lima4ul paulin3, sunt folosite acum pentru că f)ntul
!avel face faţă unor noi proleme, dezvoltă idei noi, iar la prolemele noi este firesc să apară
cuvinte noi. i Epistola către Filipeni are multe +apa7 legomena+, cam în aceeaşi proporţie cu
Epistola de care ne ocupăm.
tilul Epistolei către Coloseni diferă mult de stilul celorlalte Epistole. f)ntul !avel
este aici mai puţin spontan, mai puţin simplu, impune o sorietate, un caracter mai solemn,
într-un cuv)nt un stil mai căutat. Aceasta se e7plică prin faptul că Epistola a fost scrisă de un
secretar a f)ntului !avel. !roail că i s-a permis secretarului o mai mare liertate în
redactarea scrisorii. !rolema +secretarului+ o vom înt)lni şi la alte Epistole.
e afirmă apoi că hristologia Epistolei către Coloseni diferă de hristologia f)ntului
Apostol !avel. &ntre D9-90 sunt şase ani în timpul cărora au apărut prolemele şi erezia din
Colose. Epistola cuprinde idei noi care le presupun pe cele din Epistolele anterioare. f)ntul
Apostol !avel este oligat să reg)ndească hristologia pentru a răspunde opozanţilor din
Colose.

$ Planul Epistolei către !oloseni 

  Adresă şi salutare <,<-0
  6ugăciunea de mulţumire <,?-<0
 Partea a +&a #octrinar&teolo6ică 1%13&23
<. #ntroducere sau tranziţie <,<?-<1
0. &nt)ietatea lui $ristos <,<D-0=
?. &mpăcarea prin $ristos <,0<-0?
 Partea a ++&a polemică 1%2&3%
<. f)ntul Apostol !avel şi colosenii <,01-0,D
0. Erori doctrinare în Colose 0,9-?,1
 Partea a +++&a parenetică $sfaturi "i în#emnuri' 3%-&%/ 
<. faturi generale ?,D-<2
0. faturi particulare ?,<8-1,9
  'esa4e personale ale Apostolului către coloseni 1,2-<2
  alutare finală 1,<8

0 !uprinsul Epistolei pe scurt.

&n adresă f)ntul Apostol !avel se prezintă ca Apostol al lui #isus $ristos, asociindu-
l pe imotei vers.<3. 'ulţumeşte apoi lui (umnezeu pentru credinţa, năde4dea şi iuirea
colosenilor vers.1-D3. f)ntul Apostol !avel spune că a auzit de credinţa lor deci îi cunoaşte
numai din auzite3. (in versetul 2 aflăm că Epafras i-a evanghelizat. Apostolul îl roagă pe
(umnezeu să-i facă pe coloseni să crească şi mai mult în înţelepciune duhovnicească şi să
sporească în statornicie, în rădare şi în celelalte virtuţi, pentru a avea parte de moştenirea
 

9D

sfinţilor în lumină vers.<03. Xn profesor de la #erusalim !ierre  are un comentariu

la Epistola către Coloseni după >ilia de la #erusalim, în care se întreaă dacă nu cumva
Epistola a fost scrisă de un secretar care a fost la origine esenian, sau de cineva care a
cunoscut scrierile umranite. Este de presupus acest lucru dacă citim versetul <? al primului
capitol în care se face referire la (umnezeu care ne-a scos de su stăp)nirea întunericului şi
ne-a strămutat în împărăţia Fiului iuirii ale.
&n acest te7t cuv)ntul +sfinţi+ treuie înţeles +îngeri+. i în alte locuri din f)nta
criptură îngerii sunt numiţi sfinţi cf. #ov D,<@ (aniel 1,<=3. &ngerilor - în Gechiul estament
- le sunt asociaţi oamenii sfinţi. /umina de care voreşte apostolul aici reprezintă slava
eshatologică. Această interpretare - cum am văzut - e spri4inită de scrierile de la umran,
scrieri cu care Epistola către Coloseni are afinităţi literare.

 Partea a +&a #octrinar&teolo6ică 1%13&23

 <$ristologia pistolei=
(umnezeu ne-a scos din împărăţia întunericului vers.<?3. Avem în acest te7t un
+concentrat+ de hristologie. $ristos - spune f)ntul !avel - posedă înt)ietatea asolută at)t în
ordinea creaţiei c)t şi în ordinea m)ntuirii. El îl e7primă pe (umenzeu, El este chipul
nevăzutului (umnezeu vres.<D3, în El (umnezeu a sălăşuit toată puterea şi plinirea. Este de
remarcat asemănarea cu prologul Evangheliei a #G-a. cele nevăzute şi cele văzute s-au făcut
 prin El vers.<93. Apostolul insistă la cele nevăzute, deoarece erezia din Colose tindea să
ridice ierarhiile cereşti la un rang superior, care însemna un atentat la această înt)ietate a lui
$ristos. El este mai înainte dec)t toate, El este  principiul şi  ţinta creaţiei. Creaţia vine de la
El şi tinde spre El. $ristos este creatorul şi modelul de realizat pentru făpturile create, El este
chipul realizat al lui (umnezeu. *oi creştinii treuie să a4ungem la asemănarea cu $ristos, El
are înt)ietatea asolută în ordinea creaţiei şi în ordinea m)ntuirii. $ristos este +Capul
trupului+ al >isericii - vers.<83. Aşa cum El stă la începutul zidirii celei dint)i, tot aşa stă la
începutul zidirii celei noi.
&n versetul 0= se voreşte despre împăcarea prin $ristos, idee pe care o dezvoltă în
versetele 0<-0?. Colosenii care erau odinioară vră4maşi ai lui (umnezeu, au fost împăcaţi cu
(umnezeu prin #isus $ristos, de aceea ei treuie să răm)nă acum întemeiaţi în credinţă şi în
năde4dea Evangheliei. Acelaşi verset 0=3 afirmă aspectul +cosmic+ al împăcării cu
(umnezeu% +şi prin El toate pentru El să le împace, fie cele de pe păm)nt, fie cele din ceruri,
 pace făc)nd prin El, prin s)ngele crucii ale+. Este te7tul neo-testamentar cel mai clar în ceea
ce priveşte aspectul cosmic al m)ntuirii. ')ntuirea adusă de $ristos este în primul r)nd
 pentru oameni dar nu în mod e7clusiv, ea adres)ndu-se întregii făpturi vezi 6omani cap.8
vers.<;-003.

 Partea a ++&a polemică 1%2&3%

(e la început aflăm că f)ntul !avel este în temniţă, deoarece voreşte despre
+suferinţele mele pentru voi+ vers.013, el suferă pentru credincioşii săi. !ătimirile apostolului
se adaugă pătimirilor lui $ristos pentru >iserică. f)ntul Apostol !avel este slu4itor al acestei
taine a neamurilor care se descoperă acum% +al cărei slu4itor am devenit în virtutea iconomiei
lui (umnezeu ce mi-a fost dată pentru voi, aceea de a plini cuv)ntul lui (umnezeu, taina cea
din veci ascunsă...+ vers.0D-093. +aina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută prin tine
 *ăscătoare de (umenzeu, celor de pe păm)nt s-a arătat+ i acum... al *ăscătoarei glas 13.
i păg)nii sunt chemaţi la slava cerească în $ristos versetul 023. ri4a apostolului
se întinde şi asupra comunităţilor din Frigia. e roagă lui (umnezeu să le de-a unitate şi
încredere pentru a pătrunde şi cunoaşte taina /ui, astfel înc)t să nu se mai lase antrenaţi în
afara drumului m)ntuirii cap.0 vers.<-D3. "dată ce /-au primit pe $ristos, colosenii treuie
 

99

să trăiască în El şi să nu se lase furaţi de falsa înţelepciune omenească% +Gă spun aceasta

 pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vore amăgitoare+.
&n versetul 8 sunt pomenite +stihiile lumii+ ZV  \VoOJN℘K Vo¬  \o[] vezi
alateni 1,; unde se voreşte despre stihiile cele slae şi sărace3. &n $ristos locuieşte toată
 plinătatea dumnezeirii. &n $ristos-"mul se e7primă (umnezeu în toată plinătatea /ui. $ristos
este căpetenia asolută a oamenilor şi a îngerilor şi în El -a revelat (umnezeu, El este
revelaţia asolută deplină3, mai mult dec)t care, nu se poate alta. Xnit cu $ristos în 'oarte
şi &nviere prin >otez vers.<03 creştinul este în $ristos mai presus dec)t puterile cereşti. !rin
>otez ne îngropăm şi înviem sacramental prin $ristos vezi 6omani 9,?-93. (in versetul <<
oservăm analogia care se face între aina sf)ntului >otez şi tăierea împre4ur. >otezul este o
tăiere împre4ur duhovnicească. Acelaşi te7t constituie un argument indirect al otezului
copiilor. &n versetul <? f)ntul !avel repetă ideea conform căreia >otezul îi face pe creştini
vii în şi prin $ristos. Acest +zapis+ care era /egea lui 'oise a fost un adeversar al omului,
deoarece ea califica păcatul ca păcat.
e face apropierea în continuare între /egea lui 'oise şi puterile cereşti. $ristos a
desfiinţat zapisul şi a dezrăcat de putere &ncepătoriile şi tăp)niile. (umnezeu a dat /egea
 prin îngeri şi i-a însărcinat pe îngeri cu respectarea ei. &ngerii cu puterea care o aveau asupra
oamenilor prin /ege, erau ei înşişi instrumente ale puterii, ca administratori ai /egii. $ristos
le-a luat acestă putere. &ngerii sunt acum la locul lor@ $ristos a iruit pe cruce şi a făcut
captive puterile, duc)nd legate în marşul ău triumfal aceste puteri care îşi depăşiseră
oarecum +mandatul+.
e pare că în versetul <9 f)ntul Apostol !avel se referă la unele practici iudaice la
unele sărători iudaice3, numindu-le +umră a celor viitoare+. !racticile iudaice dădeau prea
multă importanţă lumii materiale, al cărei control îl aveau puterile angelice. Ei destinatarii3
sunt acum lieri deplin în raport cu prescripţiile iudaice. !racticarea acestora reprezintă
acordarea unui primat e7agerat puterilor lumii în defavoarea lui $ristos. &n versetul <8
f)ntul !avel spune că aceste practici sunt un fel de +închinare la îngeri+.
Gersetul 0<% +nu lua Q+. +nu gusta Q+, +nu atinge Q+ nu este un te7t împotriva postului.
i postul creştin poate fi redus la aceste prescripţii. e poate ca creştinii de astăzi,
neînţeleg)nd scopul adevărat al postului, să a4ungă dacă nu cumva au a4uns de4a3 în situaţia
colosenilor, supuşi înţelesurilor lumii.
&n capitolul ? versetul < f)ntul Apostol !avel revine la capitolul 0 versetul <0. !rin
>otez creştinii sunt înviaţi şi ca atare, ei treuie să se conformeze acum noilor condiţii%
+$ristos este viaţa noastră Q+. Creştinul treuie să omoare patimile trupeşti, căci învierea cu
$ristos prin >otez nu este o voră goală. Creştinul primeşte real prin >otez o viaţă nouă. Este
necesară contriuţia omului sinergismul3. f)ntul 'arcu Ascetul spune% +$ristos ţi-a dat
harul, tu pune lucrarea+. $arul se face +os)ndă+ dacă tu nu pui lucrarea. Acestea nu pot una
fără cealaltă.

 Partea a +++&a parenetică sfaturi "i în#emnuri 3%-&%/ 

Această parte e numită parenetică sau morală şi cuprinde îndemnuri şi sfaturi ale
apostolului pentru coloseni. Ei treuie să fugă de viciile păg)nismului% +Aşadar, dacă aţi
înviat împreună cu $ristos, pe cele de sus căutaţi-le, acolo unde este $ristos şez)nd de-a
dreapta lui (umnezeu@ la cele de sus cugetaţi, nu la cele de pe păm)nt@ căci voi aţi murit, iar
viaţa voastră este împreună cu $ristos ascunsă în (umnezeu. C)nd $ristos, viaţa voastră, e
va arăta, atunci şi voi împreună cu El vă veţi arăta întru slavă+ cf. Coloseni ?,<-13. "servăm
opoziţia între omul neîndreptat de dinainte de >otez şi omul îndreptat de după >otez, omul
care trăieşte în harul lui $ristos.
Creştinii, ca unii ce sunt oameni noi vers.<=3, treuie să fie într-o continuă înnoire.
Credinciosul adevărat nu poate să trăiască nici un moment fără să-/ preamărească pe $ristos%
 

92

+Eu dorm dar inima mea veghează+ spune C)ntarea C)ntărilor3. #nima &l laudă pe (umnezeu
cu suspine negrăite. Apostolul îi îndeamnă pe coloseni în versetul <9 să-# c)nte lui (umnezeu
în inimile lor, să-# mulţumească în psalmi, în laude şi în c)ntări duhovniceşti. otul să fie o
e7primare a prisosului inimii% +i orice aţi face, cu cuv)ntul sau cu lucrul, pe toate să le faceţi
în numele (omnului #isus, prin El mulţumindu-# lui (umnezeu-atăl+ cf. Coloseni ?,<23.
&n versetele următoare f)ntul !avel se referă la raporturile dintre ărat şi femeie,
 părinţi şi copii, stăp)ni şi roi. Zf)ntul Apostol !avel insistă asupra atitudinii femeilor, care
erau nesupuse atunci ca şi acum, că dacă ar fi foet supuse f)ntul !avel nu simţea nevoia să
ia atitudine]. &n versetul 0? f)ntul Apostol !avel reia ideea e7primată în versetul <2% +"rice
aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru (omnul şi nu ca pentru oameni, ştiind că de la
(omnul veţi primi răsplata moştenirii@ slu4iţi-# (omnului $ristos+.
Xrmează îndemnul la rugăciune şi la purtarea înţeleaptă faţă de păg)ni cap.1 vers.0-
?3. Cu aceasta se încheie partea parenetică, urm)nd mesa4ele personale ale apostolului către
coloseni 1,2-<23. &i anunţă că ihic şi "nisim vor fi trimişi la Colose ihic în traducere
înseamnă +norocosul+@ ihi în lima greacă înseamnă +noroc+, iar ihicos înseamnă
+norocos+ _ "nisimos înseamnă +folositor+. Acestea erau nume care se dădeau de regulă
sclavilor3.
&n versetul << e pomenit #sus #ustus3, unul din cei doi propuşi pentru apostolie după
&nălţarea (omnului la cer. E pomenit 'arcu, vărul lui >arnaa autorul Evangheliei a doua3.
unt pomenite >isericile din /aodiceea şi #erapolis pentru care are r)vnă Epafras. Apostolul
transmite salutări lui *imfas şi >isericii din casa lui Z*imfa este un nume feminin@ *imfas
este masculin _ unele manuscrise au păstrat% +casa lui+, altele - cele mai une - au păstrat
+casa ei+@ alte manuscrise au păstrat +casa lor+ deşi această din urmă ipoteză cade3. E7istă în
critica te7tuală aşa numitul procedeu +lectio difficilior+ adică +varianta cea mai dificilă+,
adică varianta cea mai puţin armonizată în conte7t]. f)ntul !avel în graa penei lui a folosit
aici +lectio difficilior+, apoi n-a mai corectat te7tul. &ntre salutări îl pomeneşte şi pe f)ntul
/uca, doctorul cel iuit autorul Evangheliei a ###-a şi al Faptelor Apostolilor3.
f)ntul Apostol !avel le spune colosenilor să trimită Epistola şi celor din /aodiceea,
iar pe cea din /aodiceea să o citească şi ei vers.<93, deci să se facă un schim de epistole.
(in acest te7t rezultă că a e7istat o Epistolă către /aodiceeni care nu ni s-a păstrat. E
menţionat fiul lui Filimon% Arhip un diacon t)năr la acea vreme3. Acestuia, f)ntul !avel, îi
spune să ia seama la slu4a pe care a primit-o întru (omnul prin hirotonie3 şi s-o împlinească
vers.<23.
&n final, f)ntul Apostol !avel autentifică scrisoarea cu un epilog autograf%
(Salutarea% cu mâna mea% a lui Pael.
 A#uceţi&ă aminte #e lanţurile mele. )arul fie cu oi , Amin.(

Epistola către #ilion

$așe4ată în canon #upă 6rupul Epistolelor pastorale% #eș i nu este% propriu&4is% o 
ep. pastorală scrisă la Coma spre sfârș itul primei captiităţi romane% anul /3 #.)r.'

 Cine era #ilion5

Filimon era un credincios din Colose, care a fost convertit de f)ntul Apostol !avel
vers.<;3. clavul său, "nisim, fugise de la el şi luase cu el o sumă oarecare de ani vers.<83.
 *u ştim în ce împre4urări fugarul a a4uns în contact cu f)ntul !avel care, în lanţuri fiind, l-a
 otezat. " vreme "nisim a stat alături de Apostolul !avel, iar mai apoi îl retrimite la stăp)nul
său deşi ar fi fost ucuros să-l păstreze în serviciul său3, însoţindu-l pe ihic purtătorul
Epistolei către Coloseni3, d)ndu-i şi un ilet de recomandare către Filimon.
 

98

  / Planul Epistolei

Adresă şi salutare <-?

6ugăciunea de mulţumire 1-2
Corpul Epistolei 8-0<
&ncheiere 00-0D.

  $ !uprinsul Epistolei 

&n adresă f)ntul Apostol !avel îl asociază pe imotei. Epistola este adresată lui
Filimon preotul >isericii din Colose sau unul dintre preoţii acestei >iserici, deoarece f)ntul
!avel îl numeşte +iuitul nostru împreună-lucrător+ - vers.<3. E pomenită Apfia şi Arhip
soţia şi ful lui Filimon3. &n casa lui Filimon se reunea >iserica din Colose. &n rugăciunea de
mulţumire f)ntul !avel laudă credinţa şi ospitalitatea lui Filimon vers.23.

Gersetele 8-0< constituie corpul Epistolei@

f)ntul Apostol !avel se numeşte pe sine +ătr)nul !avel+ vers.;3 şi face apel la
iuirea lui Filimon pentru sclavul său "nisim. *u fără umor f)ntul !avel face un 4oc de
cuvinte. "nisim în traducere înseamnă +folositor+. Apostolul îl trimite pe "nisim înapoi cu
regret, deoarece îi era util. e pare că f)ntul Apostol !avel îi spune lui Filimon indirect o
dorinţă, anume ca "nisim să-i fie trimis înapoi vers.<93. &i spune lui Filimon că a pierdut un
+ro+ şi acum regăseşte un +frate+ în "nisim, suger)ndu-i chiar să-l eliereze. Apostolul se
anga4ează că dacă "nisim l-a păguit cu ceva pe Filimon, să-i plătească el însuşi. f)ntul
!avel scrie acest ilet cu propria-i m)nă. (e aici rezultă prietenia str)nsă între !avel şi
Filimon. &l anunţă pe Filimon că va veni la Colose cur)nd şi să-i pregătească loc de găzduire
vers.003.
Epistola către Filimon a făcut întotdeauna parte din +corpus paulinum+ deşi în
antichitate i s-au adus oiecţii% că e foarte scurtă şi că are caracter personal. &n secolul YY s-
au găsit c)ţiva critici raţionalişti care au spus că Epistola a fost scrisă de cineva în secolul ##,
care vroia să prezinte o opinie a f)ntului !avel în ce priveşte sclavia.
tiinţa nou-testamentară afirmă azi unanim autenticitatea Epistolei către Filimon.
Farmecul Epistolei, căldura care o dega4ă ne dezvăluie ceva din inima f)ntului !avel.
Epistola ne arată care a fost atitudinea >isericii primare faţă de sclavie. >iserica n-a întreprins
acţiuni politice împotriva sclaviei. Ea a mărturisit mereu adevărul că în $ristos toţi oamenii
sunt egali. (eşi sclavagismul contravenea învăţăturii creştine, >iserica n-a îndemnat
niciodată pe credincioşii ei la revolta armată. Creştinismul a iniţiat o revoltă% acţiunea de
reformare şi de schimare a conştiinţelor oamenilor. /a >iserică şi stăp)nul şi sclavul erau
egali în faţa potirului. Epistola către Filimon ne arată mai clar şi mai lămurit, mai mult dec)t
o fac celelalte Epistole, că >iserica a produs o revoluţie pe planul conştiinţei umane.

 *otă% Amintim două lucrări care au dezătut Epistola către Filimon%

!r. !rof. (r. *icolae Colan (!re"tinismul "i sclăia. Epistola Sfântului Apostol
 Pael către Filimon(, iiu, <;0D.
!r. !rof. (r. rigorie 'arcu (Actualitatea Epistolei Sfântului Apostol Pael
către Filimon(.

Epistolele Pastorale
$#ouă a#resate lui Timotei la Efes "i una lui Tit în +nsula !reta'
 

9;

eneralităţi 

E7istă în +corpus paulinum+ un grup de trei epistole asemănătoare între ele după
conţinut, care au caracteristic faptul că sunt adresate unor păstori isericeşti două către
imotei şi una către it - amii ucenici ai f)ntului !avel3. imotei şi it fuseseră lăsaţi de
f)ntul Apostol !avel în două importante >iserici cu rolul de conducători ai acestora şi cu
 puterea - primită prin hirotonie - de episcopi. (in Epistola #-a către imotei rezultă rolul
acestuia de a alege şi a hirotonii preoţi şi diaconi. Cei doi imotei şi it3 sunt +episcopi+
chiar dacă nu statornici în sensul de astăzi al cuv)ntului3. !uterea harică pe care o aveau era
aceea de +episcopi+. !otrivit radiţiei cei doi şi-au încheiat viaţa păm)ntească în acele locuri
unde au fost lăsaţi episcopi.
Timotei era originar din /istra. atăl său era elin, iar mama evreică şi se numea
Eunice Evnii3. Ea este cea care l-a crescut pe imotei în credinţa creştină. &n a doua
călătorie misionară f)ntul Apostol !avel l-a luat cu sine pe imotei, l-a otezat, dar l-a şi
circumscris. imotei este menţionat în adresa mai multor Epistole # şi ## esaloniceni, ##
Corinteni, Filipeni, Coloseni şi Filimon3. &n # esaloniceni ?,0-9 se voreşte despre veştile
aduse de imotei de la esalonic@ &n # Corinteni <9,<= f)ntul !avel scrie corintenilor că-l va
trimite la ei pe imotei, iar în Fapte <;,00 se spune că imotei a fost trimis de !avel din Efes
în 'acedonia.
&n Epistola a doua către imotei capitolul < versetul 0 f)ntul !avel îl numeşte pe
acesta +fiu preaiuit+. imotei a fost alături de f)ntul !avel în prima captivitate romană 9<-
9? d.$r.3. &n inima f)ntului !avel imotei a ocupat un loc privilegiat. &ntre ei e7ista o relaţie
filială.
 

2=

(in Epistolele !astorale aflăm că imotei a fost lăsat în Efes cu misiunea de a

conduce >iserica şi de a hirotonii preoţi.
Tit  nu este menţionat în Cartea Faptele Apostolilor. El era de origine păg)nă şi nu
era circumscris. it a fost însoţitorul f)ntului !avel alături de >arnaa la inodul Apostolic
de la #erusalim cf. alateni 0,<-?3. f)ntul !avel l-a luat cu el pe it ca pe o +mostră+ de
 păg)no-creştin îndreptat în $ristos. it a fost însoţitorul f)ntului !avel în a doua şi în a treia
călătorie misionară. pre sf)rşitul celei din urmă, f)ntul !avel l-a trimis pe it din Efes la
Corint cu misiunea de a restailii pacea şi ordinea în acea >iserică cf. ## Corinteni 0,<? şi ##
Corinteni 2,93, a fost o misiune dificilă de care it s-a achitat foarte ine cf. ## Corinteni 2,9-
<?3. it a fost trimis iarăşi la Corint pentru a str)nge a4utoare cf. ## Corinteni 8,9-<23. (in
Epistola către it aflăm că f)ntul !avel îl lăsase pe it în #nsula Creta cu putere de episcop
 pentru a organiza >iserica. &n it ?,<0 f)ntul Apostol !avel îi cere să vină să-l înt)lnească la
 *icopole în #lRria3, căci acolo s-a hotăr)t să ierneze. Aici se încheie informaţiile noastre
 privind iografia acestui colaorator al f)ntului !avel.

/ !aracteristici comune celor trei Epistole Pastorale

&n primul r)nd, cele trei epistole sunt adresate către doi ucenici apropiaţi f)ntului
!avel. Ele au ca oiect îndemnul pe care apostolul !avel îl face celor doi de a organiza
>isericile în care erau conducători. #nteresul apostolului !avel era acela ca cei doi să
consolideze acolo unde au fost puşi să conducă ceea ce a început el. Ele nu e7pun învăţături
noi ca în Epistolele anterioare, ci se preocupă mai mult de organizarea >isericilor.
Ceslas pic, cunoscut e7eget catolic spune că Epistolele !astorale ilustrează o
 perioadă pe care o putem numi cu un titlu generic care acoperă teologic şi istoric conţinutul
lor% +(e la Apostoli la urmaşii lor@ (e la erigma la didascalie (idahie3+. (eci, ele voresc
despre o fază nouă în activitatea apostolilor.
Cele trei Epistole !astorale se apropie şi prin stil şi prin vocaular. &n ele găsim mai
 puţin varietatea şi lipsa de coerenţă din celelalte Epistole anterioare. &n ele f)ntul !avel se
e7primă într-un stil coerent, liniştit şi fără secţiuni ruşte.
f)ntul Apostol !avel îi îndeamnă pe cei doi să pună în cetăţi preoţi şi diaconi sau
episcopi şi diaconi3. Xna din datoriile lor de căpetenie este aceea de a învăţa pe alţii
învăţătura cea adevărată at)t din punct de vedere doctrinar c)t şi din punct de vedere moral3.
f)ntul Apostol !avel le dă îndemnuri practice la rugăciune şi la săv)rşirea de fapte une.
&nvăţătura creştină solidă şi sănătoasă este de la (omnul şi ')ntuitorul #isus $ristos
şi transmisă de Apostolii ăi. Ei au primit-o şi treuie să o păstreze ca pe o comoară. Aceasta
este calea Tra#iţieiH +isus )ristos & Sfântul Pael & ucenicii săi. Aceştia la r)ndul lor treuie
să o transmită celor care vor primii de la ei slu4irile isericeşti. Aceştia treuie să fie fideli
acestei învăţături. Adevărata învăţătură se recunoaşte din originea ei apostolică.
f)ntul Apostol !avel cere ucenicilor săi să evite discuţiile sterile şi inutile cu privire
la /ege, c)t şi speculaţiile unor +teologi de ocazie+. $arismele trec aici pe planul al doilea, la
fel şi profeţii, deoarece se consolidează acum ierarhia sacramentală. Aşteptarea !arusiei at)t
de evidentă chiar în scrierile f)ntului !avel3, nu mai este acum at)t de pronunţată aproape
a dispărut din aceste Epistole3.
&n Epistola a #-a către imotei f)ntul !avel îndeamnă la rugăciune pentru dregători.
&n acest timp >iserica a atins deplina ei maturitate iat-o instalată în istorie Q3.
E7istă un pericol care ameninţă >iserica din interior falsele învăţături - ereziile3.
Epistolele !astorale se referă la pseudo-didascali, adică la cei care îşi atriuiau o misiune pe
care nimeni nu le-a dat-o, prezent)ndu-se în faţa tuturor ca foarte evlavioşi. Aceşti pseudo-
didascali pătrund în mediile mai puţin luminate şi îi atrag pe unii oameni în rătăcirea lor.
Foarte încrezuţi, aceşti eretici ridică mereu false proleme asme şi mituri3, n-au nici o
 

2<

disciplină intelectuală, sunt superficiali, preocupaţi de discuţii fără rost, elaor)nd asme, fac
totul din interes, fac chiar pe învăţătorii contra plată, văz)nd astfel în viaţa religioasă o sursă
de profit@ sunt neascultători şi critică totul. (espre aceştia, f)ntul !avel spune că% +şi-au
 pierdut credinţa+ sau +au căzut din credinţă+ cf. # imotei <,<;3. *ecazul cu ei e că nu vor să
recunoască faptul că au căzut din credinţă. *u recunosc pentru că nu-şi dau seama de acest
lucru.
Cele trei Epistole !astorale voresc despre e7istenţa unei ierarhii locale în fiecare
localitate importantă episcopi, preziteri şi diaconi3.
Alături de aceste trăsături regăsim în ele şi principalele teme ale învăţăturii pauline%
m)ntuirea ca har al lui $ristos, fără faptele /egii.
!unctele de contact cu Epistolele anterioare sunt numeroase în ceea ce priveşte
+iografia f)ntului !avel+ chemarea sa la apostolie, suferinţele sale3. f)ntul !avel are
conştiinţa că se apropie de moarte şi de aceea vrea să consolideze >iserica - ceea ce a făcut cu
a4utorul lui (umnezeu. A încercat să păstreze credinţa adevărată şi să consolideze
organizarea >isericii. (acă n-ar fi luat aceste măsuri, totul s-ar fi destrămat după dispariţia lui
fizică. &l vedem în ele pe f)ntul Apostol !avel care nu vrea să moară înainte de a vedea
consolidat ceea ce a făcut.

$ Autenticitatea Epistolelor Pastorale

(acă ţinem seama de critica e7ternă a te7tului, puţine scrieri ale *oului estament
sunt at)t de ine atestate ca Epistolele !astorale. Euseiu de Cezareea at)t de ine informat3
le acceptă fără nici o rezervă% +C)t despre !avel, cele <1 epistole sunt sigure şi provin de
 ună seamă de la el. (acă, cu toate acestea, unii resping +Epistola către Evrei+ spun)nd că
nu-i recunoscută de >iserica 6omei ca fiind paulină, ar fi nedrept să nu spunem...+ cf.  Istoria
3isericească , Cartea a ###-a, ?,D, pag. <==3. f)ntul #rineu pe la anul <8D face referire la #
imotei <,1 şi pune su numele lui !avel te7tul din ## imotei 1,<=-<<. Clement Ale7andrinul
le citează de mai mult de 1= de ori şi le atriuie f)ntului !avel. aţian recunoaşte autoritatea
acestor epistole. Cele trei Epistole !astorale figurează şi în catalogul numit +Canonul
'uratori+. f)ntul !olicarp şi Clement 6omanul recunoşteau aceste epistole. C)nd s-a format
+corpus paulinum+ ele erau cuprinse în acesta@ la acea dată fiind în viaţă contemporani şi
ucenici ai f)ntului !avel.
Cu toate acestea, autenticitatea Epistolelor !astorale a fost atacată la începutul
secolului al Y#Y-lea de critica protestantă. Astăzi, mulţi critici spun că aceste epistole nu sunt
ale f)ntului !avel. &n aceste epistole este vora de (irotonie(  şi de (ieraria
5isericească( lucruri pe care protestanţii le resping. Ca atare, s-a dat acestei proleme o
tendinţă confesionalistă.
&n spri4inul opiniei lor, aceştia promovează ideea că organizarea ierarhică aşa cum
apare în Epistolele !astorale ar indica o perioadă mai t)rzie adică secolul ## d.$r.3. Apoi, mai
spun ei, lima şi stilul acestor epistole ar fi diferite de cele ale f)ntului !avel.

I Erorile com5ătute în Epistolele Pastorale

Aceşti critici ne asigură că erorile din pastorale ar fi caracteristice gnosticismului din

secolul ##, numai că dovezile pe care le aduc sunt incomplete. /a această oiecţie răspundem
că% Epistolele !astorale ne lasă impresia că pericolul nu vine din afară ci din interiorul
grupărilor creştine. ursa erorilor se datorează formaţiunilor iudaice celor tăiaţi-împre4ur3. &n
## imotei ?,8 pare a fi o aluzie discretă la practicile magice. (in # imotei 1,? rezultă că
aceşti adversari ai credinţei adevărate respingeau căsătoria. e practica deci un sincretism
religios asemănător cu cel comătut în Epistola către Coloseni, un iudaism heterodo7 care,
 poate, a pregătit gnosticismul din secolul ##. &n pastorale însă nu avem idei gnostice. Apare
 

20

deci acest argument, care nu numai că nu cere o dată aşa de t)rzie ca secolul ## cum spun
 protestanţii3, ci ne oligă să plasăm +pastoralele+ într-o epocă foarte apropiată Epistolei către
Coloseni anul 9? d.$.3.

II Ir6ani4area 5isericească

Criticii spun că organizarea isericească ar fi posterioară secolului #. (ar în Cartea
Faptele Apostolilor această organizare este evidentă şi se compune din% episcopi, preoţi,
diaconi cf. Fapte 0=,08@ Fapte 0=,<2@ Fapte cap. 93.
Epistola către Filipeni D2 _ D8 d.$r.3 voreşte şi ea despre +episcopi+ şi +diaconi+.
>isericile locale aveau o ierarhie structurată cu episcopi şi diaconi. Apostolii erau
înt)i, apoi delegaţii lor cu rol de episcopi. (espre această evoluţie în terminologie3 ne
voreşte *oul estament dar şi f)ntul #gnatie eoforul al Antiohiei3 la începutul secolului
##. Atunci, în vremea sa, se aflau în fruntea fiecărei >iserici% episcopi, preoţi şi diaconi.
ermenul de +preot+ sau +preziter+ este folosit în secolul #, dar se confundă adesea
cu cel de +episcop+. &n Fapte 0=,<2 f)ntul !avel îi convoacă la 'ilet pe +preoţii >isericii din
Efes+, iar în versetul 08 îi numeşte +episcopi+. &n Filipeni <,< termenul de +episcopi+ îi
desemnează pe cei din treapta a doua isericească vezi şi # imotei ?,<3.
/a fel stă prolema şi în Epistolele !astorale. &n it <,D şi 2 termenii +episcop+ şi
+preziter+ se folosesc unul pentru altul. &n # imotei cap.? este vora despre episcopi şi
diaconi. &n # imotei D,<2 şi urm. se voreşte despre preziteri în general.
/a f)ntul #gnatie eoforul termenii sunt folosiţi în sensul de astăzi episcopi, preoţi
şi diaconi3. E adevărat că a e7istat o +evoluţie+ între Epistolele !astorale unde termenii se
folosesc unul pentru altul3 şi scrierile f)ntului #gnatie. (ar, atenţie Q o evoluţie în
terminologie, realitatea fiind aceeaşi. &n scrierile f)ntului #gnatie termenii nu se mai
confundă. #ată ce zice f)ntul #gnatie% +ufletul îmi pun pentru cei ce se supun episcopului+,
iar în alt loc zice% +&n >iserică episcopul stă în locul lui $ristos, preotul în locul Apostolilor
iar diaconii în locul celor şaptezeci+.

III Stilul "i oca5ularul Epistolelor Pastorale

&n ceea ce priveşte stilul şi vocaularul Epistolelor !astorale, oiecţiunea are mai
multă greutate. E7istă în Epistolele !astorale aşa numitele +apa7 legomena+ cuvinte care
apar o singură dată în lima4ul paulin3. Aceste cuvinte sunt specifice pastoralelor.
Argumentul treuie adus cu multă gri4ă. tudiul altor Epistole ne-a arătat şi dovedit c)t de
moil era f)ntul !avel privind modul de a scrie. &n momentul în care scria pastoralele
situaţia s-a schimat. &n plus, totalul acesta de +apa7 legomena+ ?=93 în Epistolele !astorale,
 poate fi serios redus dacă scoatem cuvintele folosite în lima4ul curent, sau cuvintele cerute
de suiectul tratat. Cele care răm)n, sunt compensate de mult mai multele cuvinte care sunt
vădit pauline.
 *u e vora - spun criticii - numai de stilul şi vocaularul acestor epistole, ci şi de
modul de e7primare de argumentare3 care nu seamănă deloc cu cel al f)ntului !avel.
/a această oiecţie răspundem că% este acelaşi !avel, dar mai ail în ceea ce priveşte
m)nuirea limii greceşti, şi aceasta s-a datorat schimării de situaţie care s-a petrecut. 'odul
de prezentare este rainic. !)nă aici f)ntul Apostol !avel a dat teologiei sale o formulare net
iudaică, folosind teologia Gechiului estament@ acum, el vede că creştinismul a devenit o
religie universală şi că e prins într-un nou cadru. &n aceste împre4urări f)ntul !avel a simţit
că treuie să folosească o e7primare nouă şi acest lucru se vede în Epistolele !astorale. *u
este e7clusă folosirea de către f)ntul !avel a unui tahigraf mai ail în lima greacă. *imic
însă nu ne oligă să negăm autenticitatea Epistolelor !astorale.
 

2?

>iliografie% !r. !rof. ain Gerzan, +Epistola # imotei şi Epistola către it+
  !r. heorghe )ru, +Epistola a ##-a către imotei+.

Epistola a I-a către 'iotei

$Epistolă pastorală scrisă #e Sfântul Pael #upă eli5erarea #in prima captiitate
romană în anul /- #.)r.'

A fost scrisă în anul 9D d.$r., dar nu ştim e7act din ce loc anume.

/ Planul Epistolei 

  Adresă şi salutare <,<-0

  I upta cea 5ună 1%3&2<
<. învăţătura mincinoasă <,?-2
0. rolul /egii <,8-<<
?. chemarea f)ntului Apostol !avel la apostolat <,<0-<2
1. îndemn la (lupta cea 5ună( <,<8-0=
  II +nstrucţiuni pentru păstorirea isericii 2%1&3%1/ 
<. cultul pulic 0,<-<D
0. episcopi şi diaconi ?,<-<?
?. taina dreptei credinţe ?,<1-<9
  III Înăţătorii mincino"i "i rolul lui Timotei cap.
IV . În#emnuri în ceea ce prie"te comportamentul lui Timotei -%1&/%2a
<. în general D,<-0
0. văduvele D,?-<9
?. preoţii clericii3 D,<2-0D
1. faţă de sclavi 9,<-0a
   Înceiere /%25&21
<. pseudo-didascalii şi iuirea de arginţi 9,0-<=
0. îndemn stăruitor lui imotei 9,<<-<9
?. cei ogaţi@ adevărata ogăţie 9,<2-<;
1. recomandare finală şi inecuv)ntare 9,0=-0<.

$ !uprinsul Epistolei 

&n salutarea iniţială f)ntul Apostol !avel se prezintă ca +apostol al lui #isus $ristos
după porunca lui (umnezeu, ')ntuitorul nostru...+ vers.<3. itltul acesta pentru (umnezeu
apare numai în !astorale de şase ori. *icăieri nu-l găsim în altă parte în Epistolele !auline.
Apostolul îl salută pe imotei pe care îl numeşte% +adevărat fiu în credinţă+ vers.03,
îi cere să răm)nă la Efes pentru a comate falsele învăţături care tind să se infiltreze în
>iserică vers.?3. Acestea sunt produse ale iudaismului epocii. /iteratura apocrifă legată de
 *oul estament a izvor)t din iudaism sau din cercurile marginale ale acestuia3.
imotei treuie să-i îndemne pe credincioşi la curăţie, la iuire, la credinţă sinceră
vers.D3. /egea iudaică este ună vers.83, dar valoarea ei este limitată. &n versetele ;-<=
avem o listă de păcate. &n acelaşi verset <=3 avem e7presia (înăţătura sănătoasă(
$iienousa didasBalia3 e7presie pe care o vom mai înt)lni în ## imotei 1,?@ it <,;@ it <,<?.
#ată deci altă e7presie specifică Epistolelor !astorale.
&nvăţătura eretică este ca o +cangrenă+ care erodează viaţa creştină, îi transformă pe
creştini din oameni credincioşi în oameni care se pierd.
 

21

&n versetul << f)ntul !avel mulţumeşte lui (umnezeu pentru chemarea sa la slu4irea
lui $ristos la apostolie3 şi spune că în el se verifică cuv)ntul că #isus a murit pentru cei
 păcătoşi% +Grednic de crezare şi de toată primirea este cuv)ntul că #isus $ristos a venit în
lume să-i m)ntuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dint)i sunt eu@ dar pentru aceasta am fost
eu miluit, ca mai înt)i în mine să-i arate #isus $ristos toată îndelunga a rădare, ca o pildă
 pentru cei ce vor crede în El spre viaţa veşnică+ cf. # imotei <,<D-<93. Gersetul <D este un
citat dintr-o formulă de crez aptismal.
'ulţumirea apostolului se încheie cu o do7ologie în versetul <23.
/ui imotei f)ntul !avel îi porunceşte să lupte +lupta cea ună+ vers.<83, potrivit
cu proorociile făcute asupra lui. &n >iserică e7istau atunci şi e7istă şi astăzi3 prooroci
creştini. E7presia +lupta cea ună+ reapare de mai multe ori în Epistolele !astorale şi
constituie una din particularităţile de vocaular din aceste epistole.
&n versetul 0= sunt pomeniţi #meneu şi Ale7andru pe care f)ntul !avel i-a
anatematizat +i-am dat satanei+.
&n capitolul 0 e vora despre păstorirea >isericii, despre cultul pulic îl îndeamnă
 pe imotei să se roage pentru toţi oamenii, +pentru împăraţi şi dregători+. f)ntul !avel nu
face acest lucru din oportunism ci motivat teologic. unt cel puţin două motive% (umnezeu
vrea acest lucru@ apoi, (umnezeu este al tuturor% +...că acesta este lucru un şi primit înaintea
lui (umenzeu, ')ntuitorul nostru, Cel Ce voieşte ca toţi oamenii să se m)ntuiască şi la
cunoştinţa adevărului să vină+. #isus $ristos -a dat pe ine +preţ de răscumpărare pentru
toţi+ vers.93. #ată dulu motivată teologic rugăciunea pentru autorităţile pulice, chiar dacă
împărat la acea vreme era *ero suntem în anul 9D d.$r., iar persecuţiile împotriva
creştinilor începuseră cu un an înainte3.
Fericitul Augustin scrie% +Cel ce a dat dregătoria &mpăratului Constantin, Acela a
dat-o şi apostatului #ulian+.
&n continuare apostolul !avel se referă la cultul pulic şi reaminteşte credincioşilor
datoria de a se ruga în comunitate pentru conducători. &n versetul 8 şi urm. apostolul se referă
la atitudinea creştinilor în cadrul slu4elor f)ntul !avel insistă mai mult asupra atitudinii
femeilor3.
&n capitolul ? f)ntul !avel se referă la slu4itorii isericeşti şi la însuşirile pe care
aceştia truie să le aiă. Apostolul e7pune ceea ce am putea numi% +condiţiile de intrare în
cler+. Cuv)ntul +episcopie+ are sensul de +preoţie+. &n versetul 8 sunt amintiţi diaconii, iar
termenul % +preziter+ are sensul de cleric hirotonit în general.
E necesar ca viitorul cleric să nu aiă vicii şi e vital să aiă anumite virtuţi. &n
versetul ; avem o e7presie deoseit de frumoasă. (iaconii sunt îndemnaţi să +păstreze taina
credinţei în cuget curat+. Aceasta este deopotrivă datoria preoţilor şi a credincioşilor. &n
versetul <0 Apostolul spune că diaconul treuie să fie ărat al unei singure femei acesta
constituie temeiul pentru canonul care nu permite recăsătorirea preoţilor3.
&n versetele <1-<9 Apostolul trece la alt suiect, vorind despre (taina #reptei
cre#inţe(. e7tul conţine o afirmaţie ecclesiologică foarte importantă. reuie să ştii cum să
 petreci în casa lui (umnezeu vers.<D3. Aceasta este +>iserica (umnezeului celui viu, st)lp şi
temelie a adevărului+. >iserica nu este o simplă alcătuire umană, ea este casa lui (umnezeu.
Aşadar, >iserica este numită (stâlp "i temelie a a#eărului(.  >iserica posedă adevărul
credinţei@ ea garantează adevărul. !entru comparaţie sunt folosite e7presiile +st)lp+ şi
+temelie+ - elementele sine-va-non ale unei construcţii.
#isus $ristos a întemeiat >iserica ca pe o instituţie m)ntuitoare. Ceea ce urmează în
versetul <9 este un fragment de imn hristologic% +Cu adevărat, mare este taina credinţei celei
 une% (umnezeu -a arătat în trup, îndreptăţit în (uh, -a văzut de îngeri, -a propovăduit
între neamuri, -a crezut în lume, -a înălţat întru slavă+ cf. # imotei ?,<93. E7presia (S&a
în#reptat în *uul( înseamnă că $ristos a m)ntuit ceea ce a asumat trupul uman primit din
 

2D

Fecioara 'aria3@ (S&a arătat în trup( - la *aşterea din Fecioară@ (S&a ă4ut #e în6eri( - nu
 putem spune la care momente îngerii au contemplat ceea ce se înt)mpla cu $ristos ei au fost
martori la ceea ce se înt)mpla cu El - de la *aştere şi p)nă la &nălţare3. !entru îngerii înşişi,
(umnezeu îşi dezvăluie tainele ale în $ristos.
&n capitolul 1 este vora despre învăţătorii mincinoşi care opreau de la căsătorie şi de
la unele ucate vers.?3. &n versetul D Apostolul spune că tot ceea ce a făcut (umnezeu se
sfinţeşte prin Cuv)ntul ău şi prin rugăciune vezi ritualul liturgic al ainelor3. Aceste lucruri
treuie spuse de imotei credincioşilor săi% +!un)ndu-le pe acestea înaintea fraţilor, vei fi un
slu4itor al lui $ristos #isus, hrănit cu cuvintele credinţei şi ale unei învăţături căreia i-ai
urmat+ cf. # imotei 1,93.
ruda slu4itorilor lui $ristos nu e în zadar,căci ei şi-au pus năde4dea în (umnezeu
cel viu, Care este ')ntuitor al tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor vers.<=3.
&n versetul <1 f)ntul !avel spune% +*u nesocoti harul care este întru tine, care ţi s-a
dat prin profeţie cu punerea m)inilor preoţimii+. !rof. Hustin 'oisescu,  Ierar$ia >isericească
'n poca Apostolică , Craiova, <;DD, traduce cu% +ceata mai marilor preoţilor+. &n lima latină
apare +preziterium+ în sensul de +un cerc conducător al >isericii+ sau +organul colectiv de
conducere al unei >iserici locale. (Punerea mâinilor preoţiei( ar putea fi, însă redat, pur și  
simplu, prin +punerea m)inilor hirotoniei+, adică ale ainei hirotoniei, spre deoseire de alte
 puneri ale m)inilor. imotei a primit un har special printr-o sf)ntă taină pe care nu o primea
oricine3. &n ## imotei <,9 este vora de aceeaşi aină a hirotoniei. &n acea vreme se practica
+punerea m)inilor+ pentru mai multe misiuni sau acte% punerea m)inilor mirungerii, punerea
m)inilor pentru consacrarea la misiune.
&n te7tul nostru este vora, desigur, de (punerea mâinilor Tainei Preoţiei(. ensul
cel mai evident este cel adevărat. &n versetul <9, f)ntul Apostol !avel îi recomandă lui
imotei să ţină aprins harul pe care l-a primit. $arul primit de slu4itorul lui $ristos la
hirotonie nu treuie tratat cu indiferenţă, cu nepăsare. 'isiunea lui imotei este aceea de a-i
învăţa pe oameni% +#a aminte la tine însuţi şi la învăţătura ta@ stăruie în ele, căci făc)nd
aceasta te vei m)ntui - şi pe tine, şi pe cei ce te ascultă+ cf. # imotei 1,<93.
&n capitolul D f)ntul Apostol !avel se referă la datoriile faţă de alţii. 'ai înt)i se
referă la ătr)ni vers.<-03, apoi, în versetele ?-<9 se referă la văduve. unt trei categorii de
văduve%
- +cele cu adevărat văduve+ adică văduvele care nu au pe nimeni. Acestea cad în
gri4a comunităţii. &n concepţia f)ntului !avel văduvia înseamnă dedicarea pentru întreaga
viaţă curăţiei şi postului@
- +văduvele care au pe cineva în familie+ - acestea treuie întreţinute de familia lor@
- +văduvele consacrate slu4irii >isericii+ - acestea sunt văduve cu un statut special în
>iserică. Acestea treuie să aiă cel puţin 9= de ani şi să fi fost soţia unui singur ărat.
unt amintite şi +văduvele tinere+. Am putea spune că aceasta este a patra categorie
de văduve. Faţă de acestea, imotei treuie să-şi manifeste rezerve şi să se ferească de ele. ă
nu le accepte cu un statut special în >iserică.
&n versetele <2-0= f)ntul Apostol !avel se referă la preoţi ZTMN\{VNMoO]. &n acest
te7t termenul îi desemnează pe clericii hirotoniţi în general. &n versetele <;-0= f)ntul !avel
se referă la preoţii care greşesc, iar în versetul 00 îl îndeamnă pe imotei să nu-şi pună
m)inile în graă peste nimeni% +*u-ţi pune degraă m)inile peste nimeni, nici nu te face
 părtaş la păcatele altora. !ăstrează-te curat+.
(in versetul 0? ne dăm seama că imotei e7agera cu asceza şi - se pare - suferea de
stomac. f)ntul !avel îi face îndemnul de a folosi puţin vin !lutarh spune despre vin că +este
 ăutura cea mai oişnuită şi cel mai plăcut dintre medicamente+@ !laton în +/egile+
menţionează că vinul era folosit adesea ca medicament@ în almud în tratatul *edarim cap.;
 paragraful 8 se spune% +vinul este un pentru p)ntece+3. !rin această recomandare făcută lui
 

29

imotei f)ntul !avel se arată moştenitorul tradiţiei sapienţiale eraice, dar, atenţie, el nu
recomandă ăutura şi eţia.
&n versetele 01-0D se referă la un alt suiect se pare că este vora de unii oameni
care au călcat legile morale3.
&n capitolul 9 versetul < f)ntul !avel se referă la sclavi, îndemn)ndu-i să-i
socotească pe stăp)nii lor vrednici de toată cinstea. imotei este îndemnat să promoveze
virtuţiile. &n versetul <= f)ntul !avel se referă la +iuirea de arginţi+, care este rădăcina
tuturor relelor, iar în versetul << dă o listă de virtuţi% dreptatea, evlavia, credinţa, iuirea,
rădarea, l)ndeţea.
Apare din nou în versetul <0 e7presia% (lupta cea 5ună a cre#inţei(, iar în versetul
<D #isus e numit +&mpăratul împăraţilor şi (omnul domnilor+ ca şi în Apocalipsă de două ori
Apocalipsă <2,<1 şi Apocalipsă <;,<93. Xrmează un îndemn pentru cei ogaţi în veacul de
acum vers.<23.
&n final vers.0=-0<a3 f)ntul Apostol !avel dă un imperios îndemn la ferirea de
erezie. Epistola se încheie cu o scurtă inecuv)ntare%

()arul fie cu tine , Amin.(

Epistola către 'it

)Epistolă pastorală scrisă la 3oa !n anul 7* d8
e aseamănă foarte mult cu Epistola a #-a către imotei. Ele au fost scrise aproape în aceeaşi vreme toamna
anului 9D d.$r.3.
/ Planul Epistolei 

  Adresă şi salutare <,<-1

 I În#atoririle lui Tit ca păstor 1%-&1/ 
  <. alegerea şi hirotonia preoţilor <,D-;
  0. opoziţia faţă de învăţătorii mincinoşi <,<=-<9
II Sfaturi "i în#emnuri 2%1&3%11
  <. conduita creştină în >iserică 0,<-<=
  temeiul dogmatic al acesteia3 0,<<-<D
  0. conduita creştinilor în lume ?,<-0
  temeiul dogmatic al acesteia3 ?,?-2
  ?. sfaturi personale către it ?,8-<<
   Înceiere 3%12&1-

$ !uprinsul Epistolei 

Adresa şi salutarea sunt de o solemnitate deoseită. 'isiunea f)ntului !avel este de a conduce pe cei
aleşi, prin propovăduirea sa, pe calea credinţei p)nă ce vor a4unge la viaţa veşnică. &n versetul ? (umnezeu e
numit (>ântuitorul nostru( vezi # imotei 0, ?3. &n continuare f)ntul !avel îi aminteşte lui it pentru ce l-a
lăsat în Creta vers.D3. unt cel puţin două motive%
- acela de a organiza >iserica@
- îndatorirea de a predica Evanghelia lui $ristos@
&n versetul 2 şi urm. sunt date calităţile criteriile3 pentru selecţionarea în cler.
&n versetul ; f)ntul Apostol !avel spune că it treuie să fie str)ns legat +de cuv)ntul cel vrednic de
crezare al învăţăturii...+. (e ce această e7igenţă, o spune în versetul <=% +!entru că sunt mulţi nesupuşi, grăitori
în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea-împre4ur+. Apostolul citează în continuare un poet cretan%
+Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, p)ntece leneşe+ este vora de Epimenides - secolul G# î.$.3.
Cretanii au fost mari iuitori de liertate@ turcii au avut dificultăţi în a-i stăp)ni. &n acest te7t apare
celerul parado7 al mincinosului% +Xn mincinos care spune că minte, minte şi c)nd spune că minte sau nu
 

22

minteB+ Epimenides e mincinosB 'inte c)nd spune că +cretanii sunt pururea mincinoşi+B &n Evul 'ediu au
e7istat apro7imativ <2_<8 proleme insoluile.
e pare că f)ntul Apostol !avel dă crediilitate acestei mărturii, spun)nd că% +'ărturia aceasta este
adevărată+ v.<?3.
&n capitolul 0 versetul < apare din nou e7presia +învăţătura sănătoasă+, iar în versetele următoare
urmează sfaturi şi îndemnuri pentru ătr)ni şi arată cum treuie să fie aceştia% +sănătoşi în credinţă+ şi
+cumpătaţi+ vers.03. >ătr)nele să aiă +în înfăţişare sfinţită cuviinţă+ v. ?3 Zătr)nii treuie să depăşească
 prostiile tinereţii]. +Cele ătr)ne să înţelepţească pe cele tinere+ vers.13. &n versetul 9 f)ntul !avel se referă la
tineri şi arată cum treuie să fie aceştia% +cumpătaţi+, iar în versetul 2 îi spune lui it să se ofere el însuşi +pildă
de fapte une+. &n versetele <<-<? avem temeiul dogmatic pentru conduita creştinilor în >iserică, iar versetul <1
cuprinde un fragment dintr-o mărturisire de credinţă% +Cel Ce pe ine -a dat pentru noi că să ne răscumpere din
toată fărădelegea şi să-i curăţească ieşi popor ales, r)vnitor de fapte une+.
&n capitolul ? f)ntul !avel se referă la conduita creştinilor în lume în primele două versete3 şi dă
fundamentul dogmatic al acestei atitudini e7emplul lui $ristos - vers.1-D3. &n versetul D este vora despre
>otez, pe care f)ntul !avel îl numeşte% +aia naşterii din nou+.
&n versetele 8-<< se cuprind sfaturi personale adresate lui it. f)ntul !avel atrage din nou atenţia
asupra păstrării credinţei curate este pomenit +omul eretic+3. Această e7presie apare numai aici cu referire clară
la cei ce profesează alte învăţături dec)t cele adevărate.
Xrmează încheierea Epistolei v. <0-<D3 în care f)ntul !avel îi cere lui it să meargă la *icopole în
#lRric3, căci acolo s-a hotăr)t să ierneze. !roail că este vora de iarna anului 9D d.$. E pomenit Apollo şi
benas. Acesta din urmă era avocat de ce avea f)ntul !avel nevoie de benas B e aştepta la o nouă arestare B e
aştepta oare la o nouă confruntare cu /egea B3. )arul fie cu oi cu toţi , Amin.(

Epistola a II-a către 'iotei

$Epistolă pastorală scrisă la Coma în anul // #.)r.'

Epistola a fost scrisă la 6oma în toamna anului 99 d.$r.

este ultima epistolă scrisă de f)ntul Apostol !avel3

/ Planul Epistolei 

  Adresă şi salutare <,<-0

  6ugăciunea de mulţumire <,?-D
I În#emn la ră5#area suferinţei pentru )ristos 1%/&2%13 
<. despre mărturisirea fără frică a credinţei <,9-<1
  0. prietenii adevăraţi şi prietenii falşi <,<D-<8
  ?. acceptarea suferinţei pentru $ristos 0,<-<?
II Înăţătorii mincino"i 2%1&%-
  <. îndemnuri şi sfaturi adresate episcopului imotei 0,<1-<;
  0. sfaturi personale 0,0=-09
  ?. +zilele din urmă+ ?,<-<2
  1. îndemn solemn adresat lui imotei 1,<-D
 Înceiere %/&22
  <. +estamentul f)ntului Apostol !avel+ 1,9-8
  0. instrucţiuni personale 1,;-<8
?. salutări nominale 1,<;-00

$ !uprinsul Epistolei 
 

28

Adresa Epistolei seamănă foarte mult cu cea din ## Corinteni şi Coloseni. Epistola e
adresată lui imotei% +iuitului fiu+ vers.03 - vezi # imotei <,0. &n rugăciunea care urmează
f)ntul !avel mulţumeşte lui (umnezeu pentru ucenicul său imotei. (in aceste două
Epistole şi nu numai, aflăm că imotei îi era foarte drag f)ntului !avel. &i aminteşte lui
imotei de creşterea pe care a primit-o de la unica sa /oida şi de la mama sa Eunichi.
&n versetul 9 îi cere să reînsufleţească harul care este în el. "rice har primit treuie
ţinut aprins, deoarece harul lui (umnezeu nu lucrează în mod automat şi independent faţă de
voinţa celui care îl posedă. !oţi fi preot hirotonit şi harul să nu lucreze prin tine. !reotul are
într-adevăr har dar treuie să-l facă lucrător treuie să-l ţină aprins3. /a fel stau lucrurile şi
cu harul pe care credinciosul îl primeşte la >otez. $ristos nu ia înapoi ceea ce a dat odată.
$arul răm)ne latent în fiinţa celui otezat sau hirotonit.
&n versetul 9 începe partea a #-a a Epistolei% +&ndemn la rădarea suferinţei pentru
$ristos+. Apare din nou e7presia +prin punerea m)inilor mele+ pentru a desemna aina
$irotoniei. !rima secţiune a acestei părţi tratează o prolemă prezentă peste tot în pastorale,
anume +mărturia credinţei+, chiar cu riscul pătimirii pentru $ristos. Apostolul este întemniţat
şi îl îndeamnă pe ucenicul său să pătimească - dacă e cazul - pentru $ristos.
&n versetele <D-<8 este vora despre +prietenii adevăraţi şi prietenii falşi+. Fighel şi
Ermoghen s-au lepădat de f)ntul !avel. "nisifor în schim este lăudat. (in te7t ar putea
reieşi că "nisifor murise în prea4ma apostolului% +(omnul să aiă milă de casa lui "nisifor,
căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat@ dimpotrivă, de jndată ce-a
venit în 6oma, cu multă os)rdie m-a căutat şi m-a găsit. ă-i de-a (omnul ca în ziua aceea să
afle milă de la (omnul...+. Avem în acest te7t un temei al rugăciunii pentru cei adormiţi.
"nisifor era originar din Efes. Apostolul !avel îi încredinţează lui imotei casa lui "nisifor.
&n capitolul 0 versetele 9-<1 f)ntul !avel voreşte despre acceptarea suferinţei
 pentru $ristos. &n versetul 0 avem un temei dogmatic pentru f)nta radiţie%  ("i cele ce&ai
au4it #e la mine în faţa multor martori% pe acestea încre#inţea4ă&le unor oameni
cre#incio"i care or fi #estoinici să&i îneţe "i pe alţii(.
Cel care suferă pentru $ristos este comparat pe r)nd cu ostaşul, atletul şi plugarul.
Ca temei al suferinţei pentru $ristos apostolul spune că #isus &nsuşi a suferit şi suferă şi
acum. &n versetele <<-<0 avem din nou un fragment de imn aptismal% +Grednic de crezare
este cuv)ntul% (acă împreună cu El am murit, împreună cu El vom şi via@ dacă rădăm,
împreună cu El vom şi împărăţi@ dacă-/ tăgăduim, şi El ne va tăgădui+ cf. 'arcu 8,?83.
>otezul operează în fiinţa celui ce-l primeşte o moarte şi o înviere reală cu #isus $ristos.
&n versetul <? f)ntul !avel se referă la cei care nu sunt credincioşi lui $ristos, apoi
se referăla eretici pericolul cel mai mare pentru >iserică în epoca respectivă3. Aceştia
spuneau că +învierea+ s-a şi petrecut ei se refereau la învierea de oşte3. Apostolul spune
despre ei că sunt ca% +vasele de necinste dintr-o casă+.
&n capitolul ? f)ntul !avel îl atenţionează pe imotei că vor veni vremuri grele
vers.<3, iar în versetele 0-D dă o listă de păcate care vor caracteriza pe oamenii vremii din
urmă. f)ntul !avel insistă din nou pe păstrarea credinţei adevărate şi voreşte despre eretici%
+cei ce mereu învaţă şi niciodată nu pot a4unge la cunoaşterea adevărului+ vers.23. Ereticii
sunt cei care strică unitatea comunitară. unt pomeniţi% #annes şi #amres, cei care, potrivit
radiţiei, sunt vră4itorii egipteni care s-au opus lui 'oise în faţa lui Faraon vezi argumul
ierusalimitean la #eşire 2,<<3.
!rigoana ţine de condiţia firească a ucenicului lui $ristos, în schim prigonitorii îşi
vor afla pedeapsa.
&n versetul <9 avem un te7t clasic care se referă la inspiraţia fintei cripturi% +oată
criptura este insuflată de (umnezeu şi de folos spre dare de învăţătură, spre mustrare, spre
îndreptare, spre deprinderea cea întru dreptate+.
 

2;

&n capitolul 1 primele D versete3 f)ntul !avel dă lui imotei un îndemn stăruitor la
 propovăduirea învăţăturii şi la păstrarea ei cu fermitate. Gei da socoteală de modul în care
 propovăduieşti şi aperi credinţa. &n versetul ? apare din nou e7presia% +învăţătura sănătoasă+.
Apostolul suliniază din nou datoria lui imotei de a păstra curată învăţătura. >iserica nu
 poate +cocheta+ cu erezia. finţii Ciprian şi ertulian spun% +*ici s)ngele martirilor nu spală
 păcatul ereticilor+.

!ericopa  ++ Timotei %/&0  constituie ceea ce numim% (Testamentul Sfântului

 Apostol Pael(

!utem suprima ghilimelele, deoarece pericopa conţine realmente un testament.

Apostolul !avel se afla în prea4ma trecerii din lumea aceasta. E convins că s-a luptat +lupta
cea ună+ vers.23, că şi-a +împlinit călătoria+ şi că +a păzit credinţa+. E convins că (reptul
Hudecător îi va da cununa dreptăţii şi nu numai lui, ci şi tuturor celor care au iuit arătarea /ui
vers.83. E vora de arătarea lui $ristos în lume.
f)ntul Apostol !avel nu mai spera să scape cu viaţă din închisoarea în care se afla
cum spera să scape din prima captivitate3. E convins că această întemniţare va sf)rşii în
moarte, dar are conştiinţa că a făcut ceea ce treuia.
&n versetul ; îl roagă pe imotei să vină la el c)t mai cur)nd, iar în versetul << spune
că singurul său însoţitor este +/uca+ 'arcu era şi el - ca şi imotei - departe3. &i cere lui
imotei să-i aducă mantia vers.<?3ZV ∈v wKOUvv]. (upă datele pe care le avem se pare că
f)ntul !avel era închis la 6oma în temniţa 'amentina.
&n versetul <1 este pomenit un oarecare Ale7andru arămarul, care i-a făcut
apostolului mult rău se pare că el este cel care l-a denunţat pe f)ntul !avel3.
(acă a scăpat odată din închisoare a fost voia (omnului cu el, şi s-a petrecut aceasta
 pentru ca să-şi poată desăv)rşii opera. Acum însă nu mai spera să scape cu viaţă. f)ntul
!avel s-a împăcat cu g)ndul morţii. ransmite salutări !riscilei şi soţului ei şi casei lui
"nisifor. &i cere lui imotei să vină la el înainte de începutul iernii.
Când a fost artirizat Sfântul Apostol Pavel 5  unt două ipoteze@ una susţine
iarna anului 99_92, iar alta 9?_91. (upă Euseiu de Cezareea,  Istoria >isericească , Cartea a
doua, paragraful 0D, f)ntul Apostol !avel a murit în anul 92 d.$. în timpul persecuţiei lui
 *ero% +e istoriseşte că pe vremea domniei lui *ero3, însuşi !avel a fost decapitat şi că
 proail şi !etru a fost răstignit şi că această ştire a fost întărită de numele lui !etru şi al lui
!avel care p)nă azi e legat de cimitirul roman care poartă numele lor+. +Că am)ndoi au suferit
în acelaşi timp martira4ul ne-o spune şi (ionisie, episcopul Corintului, în epistola sa către
romani, unde afirmă% (e aceea şi voi v-aţi unit întreolaltă prin aceeaşi învăţătură cu care au
fost întărite de către !etru şi !avel >isericile din 6oma şi cea din Corint. Căci am)ndoi au
sădit această învăţătură şi în Corintul nostru, propovăduindu-ne în acelaşi fel în #talia şi
suferind totodată aceeaşi moarte de martir+ cf. Euseiu de Cezareea, #storia
>isericească,Cartea a doua paragraful 0D3.
Fericitul #eronim în +(e viris illustrius+ paragraful <0 face precizarea că f)ntul
Apostol !avel a suferit martiriul la doi ani după moartea lui eneca. &n +Analele+ lui acitus
se spune că eneca a murit în anul 9D d.$.
f)ntul Clement 6omanul în # Corinteni D,2 spune că% +!avel a primit premiul
rădării, purt)nd de şapte ori lanţuri, fiind izgonit şi lovit cu pietre@ fiind propovăduitor at)t în
răsărit c)t şi în apus, a primit slava strălucită a credinţei lui@ învăţ)nd dreptatea în toată lumea
şi a4ung)nd p)nă la marginile Apusului, a suferit mucenicia su egumeni. i aşa, s-a despărţit
de lumea aceasta şi s-a dus în locul cel sf)nt, fiind cea mai mare pildă de rădare+ cf.
crierile !ărinţilor Apostolici3. Clement 6omanul spune că Apostolul !avel a murit ca martir
 

8=

su egumeni@ *ero fiind în Ahaia într-un turneu cu scop artistic a lăsat conducerea imperiului
unui triumvirat. urneul lui *ero a fost în anul 92 d.$.
Aşadar, luăm ca dată a morţii f)ntului !avel anul 92 d.$.
Epistola se încheie cu o inecuv)ntare scurtă% ()arul fie cu #uul tău , )arul fie
cu oi , Amin.(

Epistola către Evrei

$Epistolă ristolo6ică% scrisă la Coma sau #e un#ea #in +talia% în anul /3 #.).'

 +ntro#ucere
&n cuprinsul Epistolei găsim indicii privind împre4urările în care a fost scrisă.
Epistola a fost adresată unor iudei care au aandonat riturile şi prescripţiile /egii mozaice şi
care &l mărturisesc pe #isus $ristos ca  >esia  şi  >ântuitorul   cf. Evrei <?,83. Această
schimare de religie nu s-a lăsat fără urmări, deoarece nu e uşor să renunţi la o mentalitate
care a intrat acut în fiinţa ta şi nici să dai la o parte tradiţiile poporului tău. !e de altă parte,
unii se g)ndeau serios la ceea ce au pierdut, primind religia creştină. Ei au renunţat la
splendoarea cultului mozaic, primind Creştinismul, a cărui cult incipient era infinit mai soru
şi mai lipsit de splendorile cultului mozaic. *u în ultimul r)nd, foştii lor conaţionali şi
coreligionari îi tratau ca pe nişte renegaţi şi îi ostracizau în toate felurile. E7comunicarea din
sinagogă nu era un lucru puţin şi neînsemnat. Aflăm din cuprinsul Epistolei că unii au fost
chiar deposedaţi de averi şi chiar întemniţaţi cf. Evrei <=,?13. Aceştia vedeau în nenorocirea
lor semnul pedepsei lui (umnezeu, deoarece erau destul de +leneşi în a afla adevărul+ cf.
Evrei 9,<0 şi D,<<3.
&n faţa martiriului unii s-au descura4at. &n Epistolă apar mereu îndemnuri. Autorul îi
îndeamnă pe cititori să ţină cu tărie cuvintele lui $ristos, să nu se lase iruiţi nici de eroare,
nici de lene sau păcat, ci să privească ţintă la m)ntuirea care le este pusă înainte, răm)n)nd
tari în năde4dea creştină. *ăde4dea lor să fie în toată vremea credinţa, care înseamnă%
acceptarea cuv)ntului revelat, încredere în providenţă, fidelitate şi perseverenţă în împlinirea
 poruncilor lui (umnezeu. (acă Epistola către 6omani este un +document al m)ntuirii+,
Epistola către alateni un +document al liertăţii+, iar Epistola # către Corinteni un
+document al iuirii frăţeşti+@ Epistola către Evrei este un +document al credinţei+.
Au e7istat discuţii privind forma Epistolei. Evrei are mai puţin formă de epistolă.
oate celelalte Epistole ale f)ntului !avel au adresă şi salutare, însă aşa ceva lipseşte din
Epistola către Evrei. E adevărat că Epistola în cauză are o salutare finală. &n Epistola către
Evrei pericopele parenetice se amestecă cu pericopele doctrinare. 'ulţi autori cred astăzi că
această Epistolă a fost mai degraă o omilie, căreia i s-a dat ulterior caracterul unei Epistole.
&n Evrei <?,00 autorul însuşi caracterizează scrierea sa ca un (cuânt #e în#emnare(. 

/ Autorul Epistolei către Erei 

&ncă din antichitate au e7istat îndoieli în ceea ce priveşte autenticitatea paulină a

Epistolei către Evrei. !anten <8=3 a fost primul care a atriuit-o f)ntului !avel. "rigen însă,
 az)ndu-se pe argumente de ordin filologic spune că Epistola, în ceea ce priveşte redactarea,
nu este a f)ntului !avel ideile - într-adevăr - sunt ale f)ntului !avel, dar aşternerea în scris
aparţine altui autor3.
f)ntul Clement 6omanul o cunoaşte şi o ţine în mare cinste, dar nu menţionează
numele f)ntului !avel cu privire la ea.
 

8<

!)nă la mi4locul secolului #G nu s-a mai discutat despre paternitatea Epistolei către
Evrei. Fericitul #eronim ne mărturiseşte că, în vremea sa, Epistola nu mai era privită ca
autentică, deşi el voreşte despre ea ca despre o Epistolă a f)ntului !avel. (in secolul G
Epistola către Evrei a fost acceptată ca epistolă paulină.
Euseiu de Cezareea scrie% +C)t despre !avel, cele <1 epistole sunt sigure şi provin
de ună seamă de la el. (acă, cu toate acestea, unii resping +Epistola către Evrei+ spun)nd că
nu-i recunoscută de >iserica 6omei ca fiind paulină, ar fi nedrept să nu spunem+. cf. #storia
>isericească, Cartea a ###-a, paragraful ?,D3.

I5iecţiuni protestante

<. (acă toate celelalte epistole au o adresă în care apare numele lui !avel, Epistola
către Evrei nu are aşa ceva@
0. /ima şi stilul Epistolei către Evrei diferă de lima şi stilul celorlalte epistole.
Avem în ea <98 de +hapa7 legomena+ în raport cu ansamlul *oului estament şi <91 de
cuvinte care nu se înt)lnesc niciodată la f)ntul !avel. Epistola către Evrei ocupă locul înt)i
ca puritate a limii greceşti în raport cu celelalte cărţi ale *oului estament@
?. C)nd f)ntul !avel citează criptura, foloseşte de regulă e7presiile% +cum este
scris+ sau +criptura zice...+. &n Epistola către Evrei apar e7presiile% +(uhul f)nt zice...+ sau
+precum se zice undeva...+@
1. 'aterialul este e7pus în mod diferit. &n Epistola către Evrei morala şi dogmatica
se amestecă de la un capăt la altul@
D. Autorul Epistolei către Evrei se plasează printre cei ce au primit învăţătura de la
cei care /-au ascultat pe $ristos adică de la apostoli3. (e aici rezultă că autorul Epistolei
către Evrei este un ucenic al apostolilor. C)t despre !avel - toată lumea ştie - el însuşi o spune
în alateni <,< că a primit revelaţia prin descoperire direct de sus de la #isus.
9. ema centrală a Epistolei către Evrei este +!reoţia lui $ristos+, ori această temă
nu apare în celelalte epistole pauline@
2. &n Epistola către Evrei nu se spune nici un cuv)nt despre +îndreptarea prin credinţă
fără faptele /egii+, deşi epistola a fost adresată unor iudeo-creştini.
Autorii de astăzi sunt de acord că Epistola către Evrei nu a fost scrisă de f)ntul
!avel. Ea a fost scrisă de un alt autor. E adevărat că multe idei sunt foarte apropiate de
învăţătura f)ntului !avel. Cel care a scris epistola a fost, din punct de vedere intelectual, un
ucenic al f)ntului !avel, dar a rămas profund original în redactarea ei. E sigur că dacă
f)ntul !avel a cunoscut Epistola către Evrei a fost de acord cu ea, dar nu a fost scrisă su
controlul său, sau de un secretar pus de el.
(acă nu e f)ntul !avel, atunci cine poate fi autorul B
-au propus mai multe nume toţi ucenici ai f)ntului !avel3% >arnaa, 'arcu sau
/uca. (e la 'arcu avem o scriere Evanghelia a doua3, iar de la /uca avem două Evanghelia
a treia şi Faptele Apostolilor3. 'ai t)rziu s-a g)ndit cineva la Apollo /uther îl menţionează3,
iar cercetătorii de astăzi acceptă această teorie.
(in Fapte <8,01-08 rezultă că Apollo era un iudeu ale7andrin, om +tare în cripturi+,
un foarte un orator cf. # Corinteni +cei ai lui Apollo+3. Apollo era un suflet fervent, foarte
 preocupat de hristologie. (in Fapte <8,08 aflăm că el +dovedea din cripturi că #isus este
'esia+@ "ri%
<. E destul să citeşti Epistola către Evrei şi să-ţi dai seama că autorul ei este un
iudeu@
0. Epistola reflectă lima şi cultura Ale7andriei, în plus ea mărturiseşte şi o
cunoaştere precisă a scrierilor lui Filon iudeu din Ale7andria3@
 

80

?. Apollo era un iudeu erudit şi un foarte un orator@ /a fel pare să fie şi autorul
Epistolei către Evrei@
1. e vede că Apollo avea o cunoaştere remarcailă a cripturii, dacă f)ntul /uca
el însuşi tare în cripturi3 a socotit necesar să semnaleze în Fapte această menţiune despre
Apollo. Epistola către Evrei este opera unui +maestru în criptură+@
D. Apollo era un apologet şi apăra învăţătura despre mesianitatea lui #isus $ristos@
ori Epistola către Evrei este o +capodoperă de apologie scripturistică+@
 

9. "rice orator are o temă preferată sau chiar teme preferate3. (espre Apollo se spune
că învăţa cu e7actitate cele privitoare la #isus cf. Fapte3, învăţa cu acrivie cf. Fapte <8,0D3. Era
deci preocupat de hristologie. Epistola către Evrei are ca temă principală proslăvirea lui $ristos
su întreita a demnitate% !rooroc, Arhiereu şi &mpărat. Eminenta personalitate care se dega4ă
din Epistola către Evrei corespunde şi cu ceea ce ne lasă să înţelegem Epistola #-a către Corinteni
despre Apollo. &n stima corintenilor, Apollo este pus pe picior de egalitate cu finţii Apostoli
!etru şi !avel cf. # Cor <,<0@ # Cor ?,1-D şi # Cor 1,93. Apollo era un om sensiil a fost afectat
de dezinarea din Corint3, at)t de afectat că deşi f)ntul !avel l-a rugat stăruitor să revină în acea
>iserică, el a refuzat să o facă cf. # Cor <9,<03. Aceeaşi sensiilitate caracterizează şi pe autorul
Epistolei către Evrei@
2. (in Fapte <8,09 aflăm că Apollo nu cunoştea dec)t numai otezul lui #oan. *umai la
Efes i s-a desăv)rşit învăţătura i s-a completat3. (in # Cor <9,00 aflăm că el a rămas un timp la
Efes. Creştinii din Efes dovedesc interes faţă de cele privitoare la cult şi la preoţie. Era poate
locul cel mai potrivit oraşul Efes3 în care să se maturizeze învăţătura despre #isus $ristos
hristologia3.
8. C)nd Apollo a venit la Efes anul D? d.$r.3 el nu ştia nimic despre (uhul f)nt şi
despre lucrarea a cf. Fapte <8,0D şi Fapte <;,0-?3. Epistola către Evrei este e7trem de săracă în
ceea ce priveşte învăţătura despre (uhul f)nt pnevmatologia3. !rin aceasta se deoseeşte net
de celelalte epistole ale f)ntului !avel. e pare că Apollo nu a aprofundat această învăţătură.
#ată o serie de coincidenţe care ne fac să credem că Apollo ar fi scris Epistola către
Evrei. (ar se aduce o oiecţie serioasă +ipotezei Apollo+ şi anume aceea că, în >iserica primară
nu s-a vorit despre ea. #poteza Apollo, cum am văzut, este de dată t)rzie aia /uther voreşte
de ea3, iar celelalte propuneri sunt doar ipoteze.
!rof. $aralamie 6ovenţa +Cine a scris Epistola către Evrei B+. Aceasta nu este o
lucrare e7tinsă, în care autorul reia cercetarea lui "rigen şi a4unge la concluzia lui "rigen, aceea
că, ideile epistolei sunt ale lui !avel, însă redactarea nu-i aparţine acestuia, dar nici el nu spune
cine este autorul vezi şi Ceslas pic +Epistola către Evrei+, !aris <;D0 vol. # şi <;D? vol. ##3.
!roail că Epistola a fost adresată unei comunităţi de iudei din 5ara f)ntă Cezareea
!alestinei sau Antiohia iriei3. unt şi păreri conform cărora Epistola a fost adresată unor
 păg)no-creştini.

$ ocul "i #ata scrierii Epistolei 

itlul Epistolei +către Evrei+ nu este elocvent, deoarece a fost pus de autori mai t)rziu.
Epistola către Evrei a fost scrisă la 6oma sau de undeva din afara 6omei, dar sigur din #talia cf.
Evrei <?,01 - unde se voreşte despre +cei din #talia+3 Zo ⊇   T∈  V↑^ ζ#VKULK^]. Aceştia pot
însemna +cei veniţi din #talia+ adică italienii3 fie că se găsesc sau nu în #talia. Xnii chiar au
încercat să demonstreze că Epistola a fost adresată unor creştini din #talia.
+C)nd a fost scrisă Epistola B+
Epistola către Evrei este citată de Clement 6omanul pe la anul ;D d.$r. cf. Epistola
către Corinteni #3, paragraful 9<,?@ ?9,0@ ?9,< şi <2,<3. (e aici rezultă că Epistola a fost scrisă
înainte de această dată, aşadar, înainte de moartea f)ntului !avel. !rof. Gasile heorghiu
notează anul 9? d.$r. 'ulţi autori mai noi plasează redactarea Epistolei mult mai t)rziu 8D3 sau
;=3.
 

81

Avem însă un argument care ne oligă să datăm Epistola înainte de anul 2= d.$.
Autorul descrie cultul mozaic şi nu face nici o aluzie la faptul că emplul din #erusalim ar fi
dispărut.
Acestui argument i se răspunde că, descriind cultul mozaic autorul nu se referă la
realitatea contemporană ci se întemeiază pe e7punerea ilică care nu are în vedere at)t emplul
c)t Cortul f)nt din pustie3.
E adevărat că autorul se întemeiază pe >ilie în argumentarea sa, dar pun)nd accentul
 pe Hertfa lui $ristos pusă faţă în faţă cu cultul iudaic şi cu 4ertfele sale, dacă emplul n-ar mai fi
e7istat, autorul treuia să spună acest lucru şi să-l folosească drept argument la faptul că templul
şi cultul iudaic +şi-au trăit traiul+, perioada lor a trecut, odată cu venirea lui #isus $ristos în lume.
&n capitolul 8 după ce autorul citează un te7t din cartea profetului #eremia cap.?< -
despre *oul estament, spune în versetul <?% +i zic)nd unul nou, (omnul a învechit pe cel
vechi. #ar ceea ce se învecheşte şi îmătr)neşte, aproape este de pieire+ - dar, atenţie Q nu spune
că a pierit de4a.
&n Evrei ;,0-D e amintit +sfeşnicul de aur curat cu şapte raţe+ cel care a fost dus de
itus la 6oma în procesiunea triumfală organizată cu ocazia serării victoriei3. Apare în te7t o
greşeală. Autorul Epistolei către Evrei - un un iudeu - plasează în f)nta fintelor +altarul
tăm)ierii+ alături de Chivotul sau icriul /egii, însă altarul tăm)ierii se afla în f)nta nicidecum
în f)nta fintelor.
Gorind at)t de mult despre cultul iudaic, autorul nu ne spune nimic despre distrugerea
emplului din #erusalim, semn că acest eveniment încă nu se petrecuse. (acă aşa stau lucrurile,
atunci c)nd a fost scrisă Epistola către Evrei B. (acă această Epistolă are legătură cu f)ntul
Apostol !avel şi sigur are3, atunci ea treuie plasată c)ndva înaintea morţii f)ntului !avel,
adică înainte de anul 92 d.$r. /uăm ca dată proailă anul 9? d.$r.

0 Planul Epistolei către Erei

 Prolo6H $ristos, &mpărat, !reot, trimis al lui (umnezeu, 6ăscumpărător <,<-1

Tema +  Fiul lui *umne4eu Întrupat% Împărat a toate 1%-&2&10
Tema ++  +isus% Ariereul cre#incios "i compătimitor 3%1&-%1<
Tema +++ (Preoţia lui )ristos( -%11&1<%10
  - introducere D,<<-9,0=
< - superioritatea Arhiereului $ristos faţă de preoţii levitici - cap.2
0 - superioritatea cultului, a sanctuarului şi a Hertfei lui $ristos - cap.8-;
? - recapitulare - Hertfa lui $ristos este superioară 4ertfelor levitice <=,<-<8
Tema += !re#inţa perseerentă 1<%1@&12%2@
 Apendice <?,<-0<
  &ncheiere <?,00-0D
*otă% Acest plan aparţine lui Ceslas pic3.

A. GanhoRe în lucrarea +tructura literară a Epistolei către Evrei+, !aris <;9?,

argumentează printr-o critică literară atentă a te7tului Epistolei, că a fost compusă după un plan
e7trem de riguros, ordonat într-o formă +chiastică+ sau +chiasmică+. Aceasta înseamnă ordonarea
materialului într-un paralelism sintetic% A, >, C _ Aj, >j, Cj.
E7emplificare% +Cereţi şi vi se va da@ căutaţi şi veţi afla@ ateţi şi vi se va deschide@ că
oricine cere, primeşte@ cel ce caută, află@ şi celui ce ate i se va deschide+ cf. 'atei 2,2-83.
 

8D

&n Epistola către Evrei, după GanhoRe, am avea o chiasmă mai mare compusă din alte
chiasme mai mici. &nsăşi părţile parenetice morale3, ar fi secţionate astfel. tructura Epistolei
către Evrei ar fi destinată să pună în relief ideile ei cele mai importante. Epistola către Evrei are
cinci părţi, iar în partea a treia conţine ideea sau secţiunea centrală. ecţiunea > cuprinsă între
8,<-;,08 are două pericope care constituie +centrul centrului+ ;,<-<= şi ;,<<-<13, iar primul
cuv)nt din cap.; vers.<< constituie +centrul centrului centrului+, în care primul cuv)nt este
 )ristos. Epistola către Evrei este ristocentrică , în sensul cel mai literar al cuv)tului%
<. esatolo6ie
0. ecclesiolo6ie
?. Jertfă
1. ecclesiolo6ie
D. esatolo6ie.
ecţiunea centrală a ###-a3, are şi ea o distriuţie concentrică a temelor. Acelaşi A.
GanhoRe a scris o carte +!lanul Epistolei către Evrei+, !aris <;1=. Aşadar, structura Epistolei a
atras atenţia cercetătorilor. Epistola se impune printr-o ordonare a materialului, care ne poate
a4uta în lămurirea cuprinsului ei.

6 !uprisul Epistolei către Erei

&n cap.<? vers.00 autorul precizează că acest cuv)nt Epistola3 +...vi l-am scris pe
scurt+. Epistola începe cu un prolog asemănător celui din Evanghelia după #oan, în care se
conturează de4a c)teva idei din cuprinsul ei. #isus $ristos este prezentat aici ca moştenitor a
toate, ca Cel prin Care toate s-au făcut, ca Cel Care ne-a m)ntuit prin Hertfa a, prin &nălţarea şi
şederea de-a (reapta atălui. !rin această &nălţare $ristos a do)ndit un nume mai presus dec)t
îngerii. *umele de (*omn( vezi Epistola către Filipeni cap.0 vers.<<3.
&n versetul < se spune că această revelaţie supremă a lui (umnezeu în $ristos vine după
ce El odinioară a vorit părinţilor prin prooroci. Fiul este strălucirea slavei atălui şi chipul
fiinţei /ui vers.?3. #isus $ristos &l e7primă în mod adecvat pe (umnezeu atăl. Adevărata
cunoaştere a lui (umnezeu o avem prin $ristos vezi Coloseni3. &n $ristos sălăşluieşte
deplinătatea dumnezeirii această idee aparţine f)ntului !avel3. *umele pe care /-a primit
$ristos este cel de   (*omn(, dar, dacă ţinem seama de conte7t, poate fi cel de (Fiul lui
 *umne4eu(.

Tema +H Fiul lui *umne4eu Întrupat% Împărat a toate 1%-&2%10

$ristos este &mpărat a toate în mod necesar, ca Xnul Care e infinit superior creaturilor
celor mai înalte îngerii3. Această superioritate e prezentată cu citate din Gechiul estament în
versetul D este citat !salmul 0 şi !salmul 883 în schim, îngerii sunt slu4itori cum rezultă şi din
alte te7te vechi-testamentare.
(acă îngerii lui (umnezeu au avut un rol în promulgarea /egii lui 'oise, dacă /egea a
fost dată prin îngeri, însuşi acest fapt demonstrează inferioritatea /egii faţă de Evanghelie adusă
de Fiul lui (umnezeu3. #isus $ristos este +începătorul+ , Cel Care deschide calea spre slava lui
(umnezeu, El a pătimit deoarece -a făcut întru toate asemenea oamenilor, afară de păcat. #isus
$ristos ca om deplin ne-a do)ndit răscumpărarea şi slava veşnică, prin Hertfa a El ne-a sfinţit
vezi #oan <2,<23.
 

89

!ericopa ilică din Evrei cap.0 versetele <<-<8 constituie +apostolul la sfinţirea apei+.
e7tul spune că +...i-a sfinţit pe fraţii ăi+. Credincioşii sunt numiţi +fraţi ai lui $ristos+% +Că şi
Cel Ce sfinţeşte,şi cei ce se sfinţesc, dintr-Xnul sunt toţi@ din care pricină nu se ruşinează să-i
numească pe ei fraţi+ vers.<<3.
#isus $ristos -a făcut om cu adevărat pentru ca, asemăn)ndu-se întru toate fraţilor ăi,
oamenii, să poată fi Arhiereu, curăţind păcatele lor. Căci condiţia arhiereilor este să fie luat
dintre oameni şi pus pentru oameni cf. Evrei D,<3. Aşadar, &ntruparea Fiului lui (umnezeu era
asolut necesară. &n Epistola către Evrei &ntruparea îmracă un aspect sacerdotal. (acă Fiul nu -
ar fi făcut om, n-ar fi putut fi Arhiereu sau !reot.

Tema ++H +isus% Ariereul cre#incios "i compătimitor 3%1&-%1<

Autorul Epistolei arată mai înt)i că #isus este mai mare dec)t 'oise% +!entru că El -a
învrednicit de mai multă slavă dec)t 'oise...+ vers.?3. &n versetul < #isus e numit +Apostolul+
sau +rimisul lui (umnezeu+. Aceasta este o idee care pare să aiă ecou în Evanghelia după
#oan. #isus este deci +trimisul lui (umnezeu+. +(e ce a fost trimis B+ !entru a aduce oamenilor
chemarea la credinţă şi la m)ntuire şi pentru a se face 'i4locitor între (umnezeu şi oameni.
!rimele două versete îl compară pe #isus cu 'oise ca mi4locitor3, însă%
a3 ziditorul este mai mare dec)t casa pe care a zidit-o vers.?3. (e aici rezultă
superioritatea lui $ristos asupra lui 'oise. #isus este ziditorul, Cel Care a zidit poporul lui
(umnezeu. 'oise a fost credincios în casa (omnului ca o slugă vers. D3, $ristos este însă
constructorul, Cel Care a zidit această casă.
 3 Fiul este mai mare dec)t sluga. 'oise, cum am văzut, a fost credincios în casa
(omnului ca o +slugă+. #isus $ristos a fost însă credincios +ca Fiul peste casa a+ vers.93.
Xrmează un +'idraş+ un comentariu rainic3 încep)nd cu vers.2, care demonstrează
cum, în timpul lui 'oise, israeliţii necredincioşi n-au primit odihna făgăduită în Canaan, cu at)t
mai mult creştinii care îşi leapădă credinţa nu vor moştenii odihna făgăduită în &mpărăţia
cerurilor. Autorul lasă să se înţeleagă că îşi construieşte imaginea pe care o prezintă, viz)nd
schimarea zilei de odihnă saatul _ duminica3.
Gorind despre intrarea în cele două odihne una promisă în Gechiul estament, iar alta
în *oul estament3 autorul foloseşte ca ază zilele de odihnă din iudaism şi din creştinism.
&n capitolul 1 versetul < autorul spune că această făgăduinţă făcută în Gechiul
estament îşi găseşte împlinirea în *oul estament. Credinţa este condiţia m)ntuirii vers.?3.
Creştinii sunt prin e7celenţă oameni ai credinţei. &n versetul 1 este citat te7tul din Facere 0,0, iar
în versetul D este citat !salmul ;1,<<. (umnezeu -a odihnit El &nsuşi şi a promis că-i va odihni
 pe ai ăi. reuie să se împlinească cuv)ntul lui (umnezeu şi unii să intre în odihnă. &n versetul
2 autorul spune că (umnezeu a r)nduit o nouă zi, un +astăzi+, zi în care oamenii îi pot răspunde
dragostei lui (umnezeu% +Astăzi, dacă veţi auzi glasul ău, nu vă înv)rtoşaţi inimile+ vezi Evrei
?,2-<<3.
&n versetul ; autorul voreşte clar despre schimarea zilei de odihnă% +Aşadar, poporului
lui (umnezeu creştinilor3 i s-a lăsat o altă sărătoare de odihnă+. Xrmează o pericopă parenetică
despre ziua odihnei în creştinism, zi care este şi ziua înt)ia dar şi ziua a opta, ziua &mpărăţiei lui
(umnezeu, &mpărăţie în care e7istă un permanent +astăzi+.
&n versetul << autorul face destinatarilor un îndemn de a intra în această odihnă şi să nu
cadă - cum odinioară israeliţii - în neascultare.
 

82

Xrmează în versetul <0 un foarte frumos te7t despre +cuv)ntul lui (umnezeu+ şi despre
 puterea lui de a schima inimile. Cuv)ntul lui (umnezeu crează, cuv)ntul lui (umnezeu
lucrează în inimile oamenilor. El nu transmite doar o informaţie cum se înt)mplă cu cuvintele
simple omeneşti. El arde, El transformă inimile, El regenerează. E scoasă în videnţă printr-o
comparaţie fineţea acestui cuv)nt, puterea lui de penetrare, spun)ndu-se că e +mai ascuţit dec)t o
saie cu două tăişuri+ şi că +e capail să pătrundă p)nă la despărţitura sufletului şi a duhului, a
încheieturilor şi a măduvei+, şi +este 4udecător al simţirilor şi al cugetelor inimii+. &ntre suflet şi
duh e7istă o distincţie fină insesizailă3. !entru noi este destul de vagă relaţia dintre aceste
componente ale omului. &n TvNK omului +se odihneşte+ harul lui (umnezeu. Acest te7t însă nu
susţine învăţătura despre trihotomism. (acă o acceptăm falsificăm antropologia f)ntului !avel.
&n versetul <? autorul spune că toate vor fi 4udecate de (umnezeu, în faţa /ui nici o
făptură nu-i ascunsă. oate sunt descoperite în ochii Celui Căruia noi vom da socoteală.
!ericopa următoare Evrei 1,<1-<9 este de tranziţie, făc)nd trecerea de la pericopa
 parenetică la o pericopă cu caracter doctrinar. #isus $ristos, +Arhiereul 'are+ a +străătut
cerurile+ vers.<13. El este compătimitor cu noi oamenii vers.<D3. #isus a fost ispitit întru toate
asemenea nouă dar +afară de păcat+ vers.<D3. Acest +fără de păcat+ &l distinge pe $ristos de
ceilalţi oameni. &ntruparea a în istorie a aolit distanţa dintre (umnezeu şi oameni. Chiar dacă
apoi $ristos -a &nălţat la cer, El răm)ne Arhiereu şi compătimitor cu noi oamenii. #isus a
satisfăcut şi a realizat în mod desăv)rşit e7igenţele unui adevărat arhiereu.
&n capitolul D primele 1 versete3 sunt prezentate calităţile pe care treuie să le aiă
arhiereul, iar în versetele D-<= autorul prezintă modul în care #isus $ristos a satisfăcut aceste
calităţi.
Gersetele <-1% în primul r)nd arhiereul treuie să fie luat dintre oameni deci treuie să
fie om3, să fie pus în slu4a lui (umnezeu pentru a aduce daruri şi 4ertfe pentru păcatele
oamenilor. Fiind el însuşi sla şi cu slăiciuni el treuie să fie îngăduitor cu cei slai. Apoi, el nu
se face arhiereu cu de la sine putere.
Gersetele D-<=% arată cum $ristos a avut aceste calităţi. unt citaţi !salmii 0,9 şi <=;,1.
e7te din care rezultă că $ristos a posedat aceste calităţi. !salmii 0 şi <=; sunt cel mai mult
citaţi în *oul estament3. !rimul te7t !salmul 0,93 spune că% +Fiul 'eu eşti u, Eu astăzi e-am
născut+, iar !salmul <=;,1 spune% +u eşti preot în veac după r)nduiala lui 'elchisedec+.
&n versetul 2 autorul spune că #isus, în zilele trupului ău, cu strigăt şi cu lacrimi a adus
cereri şi rugăciuni către Cel Care putea să-/ m)ntuiască din moarte@ şi ascultat a fost, de dragul
evlaviei ale. *u se ştie ce sens are aici cuv)ntul +evlavie+. "scar Cullmann în +$ristologia
 *oului estament+ propune o rezolvare interesantă acestei proleme. !entru el +evlavie+
înseamnă +teamă+ şi numai în sens derivat înseamnă +teamă de (umnezeu+. Ca atare, te7tul
 poate fi scris astfel% +...a fost auzit@ a fost ascultat de teama a+.

Acest te7t se referă la #isus $ristos ca om. (eşi a fost Fiul lui (umnezeu, #isus a învăţat
ascultarea din cele ce a pătimit vers.83.
'arele preot este deci oficial un om pus ca mi4locitor între (umnezeu şi oameni. El
apără cauza oamenilor în faţa lui (umnezeu. !entru a-şi putea împlini această lucrare de
mi4locire, arhiereul treuie să fie îngăduitor cu păcătoşii. Condiţiile pe care treuie să le
îndeplinească un arhiereu prezentate de autor în versetele <-D, sunt reluate în versetele D-<= în
ordine inversă% #isus $ristos nu şi-a arogat o calitate pe care n-ar fi avut-o de la (umnezeu. El a
fost chemat de (umnezeu să fie mare preot, apoi, El are compasiune - ca nimeni altcineva - faţă
de cei păcătoşi.
 

88

&n versetul ; autorul spune că #isus $ristos +-a desăv)rşit+ evident ca om3. Am putea
vori despre o e7perienţă psihologică a lui #isus - omul. " e7perienţă pe care #isus a do)ndit-o
ca om prin suferinţă. Aşadar, #isus este Arhiereu. Ce fel de Arhiereu B (upă r)nduiala lui
'elchisedec. (e ce aşa B !entru că aşa a vrut (umnezeu. !salmul <=; se c)nta la întronizarea
regelui şi la aniversarea întronizării lui. !salmul se referă la regele (avid. &n acea zi leviţii
c)ntau% +u rege, ai şi tu o preoţie+. Ca urmaş pe tronul lui 'elchisedec, posezi o preoţie după
r)nduiala acestui rege. (ar, ceea ce este adevărat pentru regele (avid, este mai cu adevărat
urmaşului prin e7celenţă al acestui rege% #isus $ristos. unt în acest te7t două înţelesuri care nu
se e7clud unul pe celălalt. !salmul are înţeles primar şi se referă evident la regele (avid dar şi la
urmaşul prin e7celenţă al acestuia% >ântuitorul +isus )ristos .

Tema +++H Preoţia lui +isus )ristos $-%11&1<%10'

Această temă constituie partea centrală a Epistolei. !ericopa D,<<-9,0= cuprinde un

 preamul. Autorul vede necesar să stimuleze atenţia cititorilor săi, datorită dificultăţii
suiectului, dar şi datorită încetinelii lor în a înţelege% +(espre aceasta avem multe de spus şi
greu este de t)lcuit, pentru că voi v-aţi făcut greoi la auz+ Evrei D,<<3. El le voreşte ca unor
elevi înt)rziaţi vers.<03, reproş)ndu-le lenea în a aprofunda învăţătura creştină. &n versetul <0
este vora despre elementele incipiente ale catehezei creştine.
&n capitolul 9 versetul 0 avem întemeiată valoarea radiţiei% +...a învăţăturii despre
 otezuri, despre punerea m)inilor, despre învierea morţilor şi viaţa veşnică+. oate aceste
învăţături ţineau de catehismul elementar de care treuiau să ţină seamă cei care se pregăteau
 pentru primirea otezului. Cititorii treuie să facă un efort de înţelegere.
&n versetele 1-9 autorul Epistolei se referă la pericolul apostaziei căderea din credinţă,
din darul cel ceresc3. Acest păcat e tot una cu răstignirea a doua oară a Fiului lui (umnezeu
vers.93. (omnul (umnezeu a făgăduit cu 4urăm)nt printr-o hotăr)re nestrămutată că-i va răsplăti
cu inecuv)ntarea a pe cei credincioşi Evrei 9,<?-<83.
&n versetul <; virtutea năde4dii e numită +ancoră a sufletului sigură şi tare+. Creştinul are
 pe drumul m)ntuirii năde4dea. Ancora creştinului este în cer. Creştinul este ancorat în cer, în
$ristos Care a intrat dincolo de catapeteasmă. *ăde4dea creştinului este în cer +A4utorul meu
este de la (omnul, Cel Ce a făcut cerul şi păm)ntul+3.
!ericopa 2,<-<8 +Hertfa lui $ristos este superioară 4ertfelor levitice+ constituie o
recapitulare a ceea ce autorul a spus anterior. #isus $ristos este superior preoţiei levitice. Autorul
începe prin a arăta superioritatea tipului +'elchisedec+ deşi cu atenţia şi cu accentul îndreptat
spre antetip +$ristos+. (eşi 'elchisedec apare în f)nta criptură ca un +meteor+ în doar două
locuri în eneză <1,<8 şi în !salmul <=;,13e folosit de autor pentru a vori despre Arhiereul
$ristos. Etimologia numelui +'elchisedec+ înseamnă +regele dreptăţii+. El este şi rege al
alemului, adică regele păcii. #isus $ristos a îminat în ine în chip desăv)rşit dreptatea şi pacea.
Avraam îi aduce lui 'elchisedec zeciuială. Cel mai mic dă zeciuială pentru cel mai
mare. 6ezultă că 'elchisedec este mai mare dec)t Avraam şi deci, şi dec)t urmaşii lui.
f)nta criptură nu voreşte despre o descendenţă preoţească a lui 'elchisedec. e ştie
despre el doar at)t că era +fără tată, fără mamă+. *ici #isus $ristos nu a avut descendenţă
 preoţească. *eav)nd această spiţă de neam preoţească, El răm)ne preot în veac. !reoţia lui
$ristos n-are nici origine şi nici succesiune omenească la fel ca şi 'elchisedec. #isus răm)ne
 preot pururea.
 

8;

Evreii se înşelau atunci c)nd refereau cele spuse în !salmul <=;,1 la regele Ezechia.
Acest rege n-a fost niciodată preot nicidecum +preot în veac, după r)nduiala lui 'elchisedec+3.
+(ar că Ezechia nu este preot în veac, după r)nduiala lui 'elchisedec, cine nu o ştie B i că nu el
este acela, care răscumpără #erusalimul, cine nu o cunoaşteB i, că nu el a trimis toiagul puterii în
#erusalim şi n-a stăp)nit în mi4locul vră4maşilor lui, ci (umnezeu a fost acela care a întors pe
duşmani de la #erusalimul care pl)ngea şi se văieta, cine nu ştie B #isus al nostru, însă, mai înainte
de a veni cu slavă, a trimis totuşi în #erusalim toiagul puterii, cuv)ntul chemării şi al pocăinţei,
către toate neamurile...+ cf. #ustin 'artirul şi Filozoful, (ialogul cu iudeul rifon, partea a ##-a,
 paragraful /YYY###3.
f)ntul #ustin spune că aceste cuvinte s-au spus despre (omnul #isus% +i că acestea s-au
spus despre $ristosul nostru, înseşi cuvintele o arată. Xrechile voastre, însă, s-au astupat şi
inimile voastre s-au înv)rtoşat. Căci prin cuvintele% +Huratu--a (omnul şi nu e va căi+@ +u eşti
 preot în veac, după r)nduiala lui 'elchisedec+, (umnezeu /-a arătat cu 4urăm)nt arhiereu după
r)nduiala lui 'elchisedec, din cauza necredinţei voastre@ cu alte cuvinte - după cum s-a scris de
'ise că 'elchisedec a fost preot al Celui !rea &nalt şi acesta era preot al celor ce se găseau în
necircumciziune, şi a inecuv)ntat pe Avraam, cel din circumciziune, care i-a oferit lui zeciuială
- tot asemenea (umnezeu a arătat că preotul /ui cel veşnic, care a fost numit şi (omn de către
(uhul f)nt, este al celor din necircumciziune+ cf. (ialogul cu iudeul rifon, partea a #-a,
 paragraful YYY###3.
(upă ce a stailit e7celenţa tipului, autorul trece la antetip $ristos3. A moştenit preoţia
levitică privilegiile preoţiei lui 'elchisedec B #udaismul nu prevedea depăşirea preoţiei levitice.
Autorul suliniază aşadar imperfecţiunea preoţiei levitice. Arhieria lui $ristos este veşnică.
Astfel, porunca dată înt)i se desfiinţează, /egea este perimată vers.<03. #isus $ristos a fost
instituit Arhiereu după un 4urăm)nt dumnezeiesc% +Huratu-ja (omnul şi nu-# va părea rău% u
eşti preot în veac după r)nduiala lui 'elchisedec+ vers.0<3. #nstituită prin 4urăm)nt, preoţia lui
$ristos este şi prin acest fapt superioară preoţiei levitice% +$ristos răm)ne în veac şi are o preoţie
netrecătoare+ vers.013.
Xrmează un rezumat al ideilor anterioare, în care găsim o e7celentă definiţie dată
sacerdoţiului lui $ristos. (eoarece preoţia a este veşnică, El poate să m)ntuiască desăv)rşit pe
ai ăi vers.0D3, iar versetele 09-08 constituie un adevărat imn dedicat marelui preot $ristos% +Xn
Arhiereu ca Acesta ne şi treuia nouă% sf)nt, lipsit de răutate, fără pată, oseit de cei păcătoşi şi
devenit mai înalt dec)t cerurile, Care nu are nevoie, precum arhiereii, ca în fiecare zi să aducă
 4ertfe, înt)i pentru propriile lui păcate şi apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o
singură dată aduc)ndu-e 4ertfă pe ine &nsuşi+. Gersetul 08 are un accent triumfal.
&n capitolele 8 şi ; autorul caută să demonstreze superioritatea cultului, a fintei
fintelor în care a intrat #isus $ristos şi a Hertfei ale. &n primul r)nd autorul suliniază
superioritatea sanctuarului în care oficiază $ristos. /egea însăşi, în #eşire 0D,1= spune că acest
cort păm)ntesc Cortul f)nt3 nu era dec)t o copie +o umră+3 a sanctuarului ceresc. (in Evrei
8,D rezultă clar această idee% +...cei ce slu4esc pecetea şi umra celor cereşti, aşa cum
dumnezeieşte i s-a poruncit lui 'oise c)nd avea să ridice cortul% #a seama - i se spune - să faci
totul după izvodul ce ţi-a fost arătat în munte+.
Cortul f)nt şi apoi emplul din #erusalim făcute în urma unor revelaţii dumnezeieşti,
treuiau să reprezinte pe c)t era posiil frumuseţile sanctuarului ceresc. "ri $ristos, n-a intrat în
cortul păm)ntesc ci în f)nta fintelor cea din ceruri. &n acest loc +altarul cel mai presus de
ceruri+ este $ristos Arhiereu şi victimă în acelaşi timp.
 

;=

Gersetul 9 este un te7t de tranziţie în care se spune că $ristos este 'i4locitor al unui
testament mai un, care a şi fost întemeiat pe mai une făgăduinţe. +Căci dacă acel prim
testament ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat loc pentru un al doilea+ vers.23.
Autorul, care citeşte cu foarte mare atenţie criptura, descoperă singurul te7t din
Gechiul estament care voreşte despre *oul estament cf. #eremia ?<,?<-?13.
&n capitolul ; autorul Epistolei se referă îndeaproape la Hertfa lui $ristos. !entru a-i
dovedi suprema importanţă, autorul face o comparaţie cu ărătoarea #spăşirii cf. #eşire 0D şi
09@ /evitic <93.&n f)nta fintelor se intra numai o singură dată pe an şi numai arhiereul. Hertfele
levitice nu aveau putere să desăv)rşească cugetul închinătorului. Arhiereul intra în f)nta
fintelor o dată pe an şi nu fără s)nge. #isus $ristos Arhiereul Cel veşnic a intrat şi El, dar nu cu
s)nge străin, ci cu propriul ău )nge% +#isus $ristos a intrat o singură dată o dată pentru
totdeauna3 în f)nta fintelor, nu cu s)nge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi s)ngele ău, afl)ndu-ne
nouă răscumpărare veşnică+ vers.<03.
Cu s)ngele viţeilor şi al ţapilor 'oise a stropit adunarea poporului şi a zis% +Acesta este
s)ngele testamentului pe care (umnezeu l-a poruncit pentru voi Q+ cf. #eşire 01,83. ot aşa şi
 *oul estament este pecetluit prin stropirea cu )ngele lui $ristos. (e remarcat apropierea
literară între cuvintele din #eşire 01,8 şi cuvintele lui #isus rostite la Cina cea de aină. )ngele
ău pecetluieşte un *ou estament.
!urificările şi 4ertfele Gechiului estament nu erau dec)t umre ale celor viitoare. Acum
însă, stropirea cu )ngele lui $ristos, a făcut ca cerul în care $ristos a intrat prin Hertfa a să fie
o +f)ntă a fintelor+. &n versetele 09 şi 08 reapare +efapa7+ e7presii care apar o singură dată în
 *oul estament3.
(upă această unică Hertfă adusă de $ristos nu mai urmează dec)t 4udecata% +...tot astfel
şi $ristos, după ce o singură dată a fost adus 4ertfă ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără
de păcat e va arăta celor ce-/ aşteaptă spre m)ntuirea lor+ vers.083. C)nd $ristos va veni a
doua oară va veni spre 4udecată +şi iarăşi va să vie să 4udece vii şi morţii+3. !ăcatul a fost învins
odată cu prima a venire, iar a doua a venire nu va mai avea de-a face cu păcatul.
!ericopa <=,<-<8 constituie o recapitulare a ceea ce autorul a spus p)nă acum. e
voreşte despre /ege ca +umră+ a *oului estament. /egea a fost incapailă să-i desăv)rşească
 pe închinătorii ei. Hertfele pentru păcate n-au încetat, iar conştiinţele celor care le aduceau au
rămas în continuare împovărate. Gărs)ndu-şi )ngele pentru iertarea păcatelor şi intr)nd în
ceruri, #isus este autorul unei sfinţiri reale şi autorul unei m)ntuiri veşnice. Hertfa a desăv)rşită
contrastează cu 4ertfele /egii Gechi. Hertfa lui #isus este o 4ertfă umană. El se aduce pe ine
&nsuşi ca Hertfă atălui. &n versetele 2-; este citat !salmul ?; 1=3. (umnezeu a primit Hertfa lui
#isus şi ca dovadă că a primit-o, /-a aşezat pe #isus de-a (reapta a pentru vecii vecilor, urm)nd
ca toţi vră4maşii să fie puşi aşternut picioarelor ale vers.<?3@ vezi # Corinteni cap.<D3. Hertfa lui
#isus a do)ndit o eficienţă deplină şi a adus o curăţie deplină. &n cap.<= versetul <9 este citat din
nou te7tul din #eremia ?<,?<-?1. Autorul încheie cu o glosă e7egetică, spun)nd că acolo unde
este iertarea păcatelor, nu mai este nevoie de 4ertfe pentru păcate vers.<83.

Tema +=H !re#inţa perseerentă $1<% 1@&12%2@'

#isus $ristos a intrat în f)nta fintelor şi prin aceasta şi noi suntem chemaţi să intrăm
vers.<;3. &n versetul 0= se spune +calea cea nouă şi vie+ care a fost deschisă pentru noi de
$ristos. Creştinii treuie să aiă năde4de în încercările inerente vieţii păm)nteşti. Credincioşii
treuie să aiă încredere în $ristos, căci El este credincios în cele ce a făgăduit că va da
 

;<

credincioşilor ăi vers.0?3. Credincioşilor li se atrage din nou atenţia asupra păcatului
apostaziei% +ă nu ne părăsim propria noastră adunare, aşa cum le este unora oiceiul, ci cu at)t
mai mult să ne îndemnăm cu c)t vedeţi că biua aceea se apropie+ biua c)nd (omnul va veni să
 4udece3. (acă încălcarea /egii lui 'oise aducea o gravă pedeapsă fiindcă acela care o încălca
era fără milă ucis pe cuv)ntul a doi sau trei martori3, cu c)t mai mult vom fi pedepsiţi noi cei ce
încălcăm Hertfa lui $ristos% +Cu c)t mai aspră credeţi voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce /-a
călcat în picioare pe Fiul lui (umnezeu şi #-a nesocotit s)ngele testamentului prin care -a sfinţit
şi a at4ocorit (uhul harului B+ vers.0;3.
Capitolul << începe cu o foarte frumoasă definiţie a credinţei% +Credinţa este fiinţarea
celor nădă4duite, dovada lucrurilor celor nevăzute+ vers.<3. Credinţa ne asigură că năde4dea
noastră nu ne minte, ea ne încredinţează de cele nădă4duite, ea pătrunde în lumea celor nevăzute.
&ntemeiată pe Cuv)ntul lui (umnezeu, credinţa ne convinge de realitatea celor pe care încă nu le
vedem.
Xrmează un strălucit elogiu adus credinţei. Autorul dă o seamă de e7emple de credinţă.
E7emplele vor culmina cu cel al lui $ristos &nsuşi. Acest +panegiric+ poate fi împărţit în trei
 perioade%
<. perioada patriarhilor <<,<-003@
0. perioada mozaică <<,0?-?<3@
?. perioada de la 4udecători p)nă la 'acaei <<,?0-?83.
&n această pericopă apare de douăzeci şi unu de ori e7presia (prin cre#inţă( . &n te7t
este vora despre ceea ce au făcut unii şi alţii şi despre ceea ce se poate face prin credinţă cu
a4utorul ei3. Fără credinţă însă, nu e posiil să fim plăcuţi lui (umnezeu. Credinţa a orientat
vieţile înaintaşilor noştri spre viitor. Ei au murit fără să vadă făgăduinţele, dar şi-au trăit viaţa
iuindu-le cu dor, deşi viaţa lor pe păm)nt a fost ca cea a unor străini. Acest lucru îl face
credinţa, ea orientează viaţa spre viitor. ituaţia celor din Gechiul estament se raportează la
creştinii de acum. Ei au sperat doar ceea ce noi am primit acum% +i toţi aceştia, deşi primiseră
 ună mărturie pe temeiul credinţei lor, n-au primit roadele făgăduinţei@ pentru că (umnezeu
 pregătise pentru noi ceva mai un, aşa ca ei să nu a4ungă fără noi la desăv)rşire+ vers.?;-1=3.
&n capitolul <0 primele patru versete, după suita de e7emple din capitolul <<, este evocat
e7emplul lui $ristos, Cel spre Care treuie să fie aţintiţi ochii noştri vers.03. #isus este
(începătorul "i plinitorul cre#inţei( , El stă şi la începutul şi la sf)rşitul ei% +reuie să stăm cu
ochii ţintă la Cel Ce începe credinţa şi o desăv)rşeşte, la #isus, Cel Ce în locul ucuriei care-#
stătea înainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşini, şi a şezut de-a dreapta tronului lui (umnezeu+
vers.03.
uferinţa face parte din viaţa creştină. Ea este un element al pedagogiei divine.
Credincioşii sunt îndemnaţi în continuare să caute să trăiască în pace cu toţi oamenii şi în
sfinţenie. &n versetele <8-0; avem o pericopă în care se amestecă părţi parenetice şi părţi
doctrinare. Avem aici adevărata încheiere a Epistolei.
Autorul foloseşte simolismul cu inaiul şi ionul care reprezintă, primul - /egea
veche, iar cel de-al doilea - /egea cea *ouă3. Creştinii nu aparţin legăm)ntului de pe inai, care
avea la ază frica, ci aparţin *oului /egăm)nt întemeiat pe încredere şi dragoste. Acest legăm)nt
este desăv)rşit, definitiv şi veşnic. Credincioşii sunt îndemnaţi să nu mai privească spre inai
care, e adevărat, şi-a avut slava sa, ci să privească spre ion, spre #erusalimul cel ceresc cu
climatul său de securitate şi speranţă.
(e altfel, nu e vora numai despre speranţă, deoarece creştinii posedă de4a unurile
iconomiei celei noi, ei sunt de4a cetăţeni ai #erusalimului cel ceresc, ai &mpărăţiei celei neclintite.
 

;0

/or le voreşte &nsuşi (umnezeu din cer. (e aceea ei treuie să aducă mulţumire lui (umnezeu
un cult ine plăcut cu evlavie şi cu sfială vers.083. Această pericopă are paralelă pericopa din
alateni 1,0<-?< în care este vora despre alegoria despre ara şi Agar3. #deile acestei pericope
sunt pauline, dar e7primarea nu aparţine f)ntului !avel. +(e ce ionul este opus inaiului B+
!entru că pe ion -a pogor)t f)ntul (uh. inaiul a fost o prefigurare a ionului, aşa cum
'oise a fost tip al lui $ristos, iar Gechiul /egăm)nt tip al *oului /egăm)nt.
Avem aici adevărata încheiere a Epistolei. Autorul trage concluziile. Ceea ce urmează
este un apen#ice <?,<-0<3. Aici pericopa este preponderent morală, deşi între versetele 2-<9
conţine o importantă pericopă doctrinară.
Autorul începe prin a îndemna la dragoste frăţească vers.<3, la ospitalitate vers.03.
Xrmează un sfat de aşi aduce aminte de cei închişi vers.?3, apoi un sfat cu privire la căsătorie
vers.13. reuie păzită fidelitatea în căsătorie. &n versetul 9 sunt citaţi !salmul <<2,2 şi !salmul
DD,1, cu privire la purtarea de gri4ă a lui (umnezeu pentru cei credincioşi% +*u te voi lăsa, nici
nu te voi părăsi+@ +(omnul este a4utorul meu, nu mă voi teme Q Ce poate omul să-mi facă B+.
&n versetele 2-<9 avem o pericopă doctrinară, care are ca temă ataşamentul pe care
credincioşii treuie să-l manifeste faţă de $ristos finţitorul. &n versetul 8 #isus e numit% +#isus
$ristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci+. Ataşamentul faţă de $ristos se manifestă şi prin
ascultarea faţă de El aceasta în primul r)nd3, faţă de >iserica a, ascultarea învăţăturilor ale şi
urmarea e7emplelor înaintaşilor noştri. E adevărat că aceştia din urmă dispar prin moarte, dar
#isus $ristos în veci este Acelaşi.
&n versetul ; este vora de învăţăturile iudaizante, făc)ndu-se aluzie la m)ncărurile
 puse în opoziţie cu harul divin. e face aluzie la altarul emplului. *oi creştinii (aem un Altar
#e la care cei ce slu?esc !ortului n&au #reptul să mănânce(   vers.<=3. Z[\OK\V|MOov] un
termen specific iudeo-creştin3. &n acest te7t este vora despre altarul creştin pus în opoziţie cu
altarul iudaic. f)ntul #gnatie eoforul în +Epistola către Efeseni+ D,0 spune% +*imeni să nu se
înşele Q (acă cineva nu-i înăuntru, unde este 4ertfelnicul, este lipsit de p)inea lui (umnezeu+.
Aşadar, altarul este pus în legătură cu Euharistia. /a f)ntul #gnatie eoforul (altarul(  înseamnă
>iserica unită cu $ristos. (in aceast te7t rezultă clar că Euharistia era socotită încă de la început
Hertfă. Caracterul de Hertfă al Euharistiei este negat de protestanţi.
Creştinii aveau altarul lor. e7tul voreşte despre altarul vechi despre 4ertfa împăcării3,
care se aducea în afara porţii cetăţii. #isus &nsuşi a pătimit în afara porţilor cetăţii.
Xrmează un îndemn de a adera la $ristos, deoarece aici pe păm)nt nu avem cetate
stătătoare, ci o căutăm pe cea care va să fie. &n versetul <2 autorul le face îndemnul de a asculta
de mai marii lor şi de a se supune lor, căci ei sunt puşi să vegheze pentru sufletele lor, ca unii ce
au să dea seamă de ele. /e cere apoi să se roage pentru el modul de a vori aici este al f)ntului
!avel3. Xrmează o urare de pace din partea (umnezeului păcii, +Cel Ce /-a &nviat din morţi pe
(omnul nostru #isus , 'arele !ăstor al oilor prin s)ngele unui testament veşnic+ Evrei <?, 0=3.
Gersetele 0=-0< cuprind o do7ologie specific paulină şi un fel de +post-scriptum+ după
+Amin+ în versetele 00-0D. Autorul se scuză pentru îndrăzneala de a le fi scris acest îndemn
vers.003. Este pomenit +fratele imotei+ vers.0?3 care a fost pus în liertate. &n finalul Epistolei
suntem în specificul f)ntului !avel. (estinatarii sunt îndemnaţi să-i salute pe mai marii lor
vers.013.

&n Epistolă găsim mărturii şi dovezi care ne fac să credem că f)ntul Apostol !avel a
scris Epistola. (ar astăzi e clar pentru toată lumea că nu f)ntul !avel a dictat Epistola. A fost
scrisă proail de un secretar al f)ntului !avel care a avut o foarte mare liertate în redactarea
 

;?

ei. Aşa se e7plică poate3 şi asenţa salutărilor de la începutul şi de la sf)rşitul Epistolei. /ima
Epistolei nu este a f)ntului !avel, dar ideile, foarte multe dintre ele, sunt ale f)ntului !avel.
Epistola către Evrei se încheie cu o scurtă inecuv)ntare% ()arul fie cu oi toţi ,
 Amin.(