Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Textul narativ
Un licurici grăbit
Dumitru Toma
Într-o bună zi, către înserat, la marginea pădurii apăru un licurici. Venea
de la drum lung, abia târându-și picioarele. Era obosit și plin de praf. Pe deasu-
pra mai era și plin de înţepături de urzici. Abia aștepta să ajungă acasă, să facă
un duș, și să se culce.
-Unde fugi așa, fârtate? îl întrebă un arici curios foarte.
-Acasă, i-a răspuns mohorât micul licurici.
-Da ce-i cu tine, dragă?!... Ești bolnav? Te-ai plimbat atâtea nopţi sub cerul în-
stelat și acum te închizi în casă? se interesă un cărăbuș drăguţ, dar cam grăsuţ.
-Ia uitaţi-vă în urmă, îi îndemnă licuriciul. Vedeţi voi norul ăla cum se grăbește
să mă ajungă?
-Te-ai speriat de-un nor? se veseliră cărăbușul și ariciul. Ha... ha... ha…
-În primul rând, că nu e unul singur, le răspunse încruntat licuriciul. După no-
rul ăsta, mai vin alţii, o mulţime!
Norul se apropiase bine de tot. Acum puteau și ei să vadă, îndărătul lui,
șiruri lungi de nori vineţii. Aduceau cu ei ploile.
--În al doilea rând, pe norul ăsta călătorește Toamna.
-Ești un mincinos! se supără cărăbușul. Până la toamnă mai este... hă... hă...!
mult și bine.
-Apropiaţi-vă, să vă arăt ce-am adus în desagă, îi îndeamnă licuriciul.
Scoase din desagă o frunză mare de tei, îngălbenită.
-Și asta-i tot minciună?
-Aoleu, n-a minţit, vine Toamna, se sperie ariciul.
-Și eu am o ţiglă spartă la casă, se-ngrijoră brusc și cărăbușul.
-Iar eu am o fereastră nereparată, sări ariciul, care își aminti că nici căsuţa lui
nu-i întreagă, și o luă la fugă.
Licuriciul își îndeasă mulţumit frunza în desagă.
-Vine Toamna, ce mai tura-vura. Treaba lor ce fac, dar eu mă închid în casă.
Completează norișorii
Licuriciul era
Personajele ………………………
………………………
………………………
………………………
………………………
Vocabular
frate
fârtate
trist
mohorât
Traistă, geantă
desagă
Oferă-i un sfat
licuriciului!