Universitatea Transilvania Din Bra Ov Facultatea de Educa Ie Fizica I Sporturi Montane PDF Free

Universitatea „TRANSILVANIA” din Braşov – Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE EDUCAȚIE

FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE
IMPORTAN Ț A KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA FUNC ȚIONALĂ A

PERETELUI TORACIC
STUDENT:OLTEANU RADU-IONUȚ
ÎNDRUMĂTOR: CONF. UNIV. DR. CIOROIU SILVIU GABRIEL
BRAŞOV
2013
2
CUPRINS
INTRODUCERE..................................................................................................................................3
IMPORTANȚA KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA FUNCȚIONALĂ A PERETELUI

TORACIC.........................................................................................................................................3
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI...................................................................................................4
IPOTEZELE CERCETĂRII (LUCRĂRII)......................................................................................4
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII........................................................................................5
CAPITOLUL I BAZELE TEORETICE ALE LUCRĂRII............................................................5
I.1. ASPECTE ANATOMORFOFUNCȚIONALE ALE PERETELUI TORACIC.........................5
1.1. ANATOMIA PERETELUI TORACIC..................................................................................5
1.2. BIOMECANICA PERETELUI TORACIC........................................................................22
I.2.EXAMINAREA ȘI DIAGNOSTICAREA PACIENTULUI...................................................26
2.1.ANAMNEZA PACIENTULUI.............................................................................................27
2.2 EVALUAREA VIZUALĂ A SUBIECTULUI......................................................................28
2.3 EXAMEN ANTROPOMETRIC ȘI MĂSURĂTORI...........................................................29
CAPITOLUL II ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE LUCRĂRII ȘI PREZENTAREA

PROGRAMELOR DE TRATAMENT...............................................................................................32
II.1. ORGANIZAREA CERCETĂRII...........................................................................................32
1.1 LOCUL DE DESFĂȘURARE ȘI CONDIȚIILE DE BAZĂ MATERIALĂ.......................32
1.2 METODOLOGIA DE LUCRU............................................................................................32
II.2.CONȚINUTUL PROGRAMULUI KINETOTERAPEUTIC...............................................33
2.1.PROGRAMUL KINETOTERAPEUTIC PE PRIMELE 2 LUNI........................................33
2.2.PROGRAMUL KINETOTERAPEUTIC PENTRU LUNILE 3 ȘI 4...................................41
II.3.CONȚINUTUL PROGRAMULUI HIDROKINETOTERAPEUTIC...................................44
3.1.CE ESTE HIDROKINETOTERAPIA?................................................................................44
3.2.PROGRAMUL DE HIDROKINETOTERAPIE..................................................................45
CAPITOLUL III.PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII.......53

2
3.1.FIȘE DE TRATAMENT...........................................................................................................53
3.2.REZULTATE FINALE.............................................................................................................56
CONCLUZII......................................................................................................................................59
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................60
BIBLIOGRAFIE PE SUPORT CLASIC........................................................................................60
BIBLIOGRAFIE PE SUPORT ELECTRONIC.............................................................................61
2
INTRODUCERE
IMPORTAN Ț A KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA FUNC ȚIONALĂ A

PERETELUI TORACIC
Medicina modernă nu se mai mulțumește numai cu rezultatul tratamentului medical ci

caută să redea pacientului capacitatea funcțională necesară unei vieți active. În activitatea de
recuperare funcțională un rol foarte important îi revine kinetoterapiei.
“Evident kinetoterapia este o știință complexă,interdisciplinaritatea sa fiind dată de elemente

de anatomie, fiziologie, biochimie, biomecanică, psihologie, etc., pe baza cărora se elaborează o
metodologie specifică pentru cercetarea științifică”.
[CIOROIU;2012;pag.3].
Aceasta, sub diversele sale forme, practicată în sălile special amenajate, are ca rol principal
recuperarea printr-un program susținut și dozat, adecvat afecțiunii pe care dorim să o tratăm.
Tratamentul deficiențelor peretelui toracic presupune o preocupare atât pentru corectarea

morfologică cât și pentru recuperarea funcțională a acestuia. Ca și deficiențe foarte des întâlnite la
nivelul peretelui toracic amintim pectus excavatum (sternul înfundat) ca fiind cea mai frecventă
deformare congenitală a peretelui toracic, pectus carinatum(despicătura sternului), pentalogia lui
Cnatrell, distrofia toracică asfixiantă și displazia spondilotoracică.
Mijloacele curente de aplicare a kinetoterapiei în afecțiunile peretelui toracic sunt extrem de

variate, în special dacă luăm ca subiect de studiu cea mai des întâlnită dintre acestea, și anume
pectus excavatum(sternul înfundat).
Ce am considerat ca fiind cel mai important a fost alegerea mijloacelor specifice, adecvate
cazului de față și asocierea lor cu mijloace din celelalte terapii: hidroterapie, electroterapie și
ortetică, realizând un proces complex, de durată și specific pentru ameliorarea afecțiunii peretelui
toracic determinată de pectus excavatum(sternul înfundat).
2
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Pectus excavatum, cunoscut ca și pieptul înfundat este o afecțiune congenitală a peretelui

toracic în care un anumit număr de coaste precum și sternul nu se dezvoltă normal din punct de
vedere anatomic, producînd astfel un aspect concav sau excavat al peretelui toracic anterior.
[http://www.romedic.ro/pectus-excavatum-torace-infundat].
Pectus excavatum poate provoca de asemenea, deformări unora dintre organele interne; de
exemplu, inima ar putea fi deplasată în sus, în jos sau mai la stânga decât în mod normal.
Datorită acestui fapt apare și necesitatea tratării, atât preventiv cât și terapeutic, în cazul
nostru. Această afecțiune apare de la vârste fragede și în 90 % dintre cazuri pacienții ajung la
pubertate fără a rezolva această problemă, recuperarea devenind infinit mai grea, de multe ori
aceasta fiind în zadar, singura scăpare regăsindu-se în operațiile atât de dureroase. Scopul
recuperării prin kinetoterapie a afecțiunii este corectarea deformării pieptului. Aceasta este
importantă în special pentru tineri, care ajung să fie complexați de imaginea proprie, apelând
deseori la măsuri disperate în dorința de a regla această deficiență.
Am ales această temă din dorința de a cunoaște diferite mijloace de recuperare prin
kinetoterapie a pectus excavatum, afecțiune de care suferă chiar sora mea în vârstă de 15 ani, ea
fiind de altfel și subiectul acestei lucrări.
Prin prezenta lucrare am încercat să găsesc modalități de aplicare viabile și sistematice a

mijloacelor și procedeelor kinetoterapeutice prin care să opresc evoluția afecțiunii și să împiedic
eventualele deformări ale peretelui toracic sau apariția altor complicații.
IPOTEZELE CERCETĂRII (LUCRĂRII)
Lucrarea de față își propune să verifice următoarele ipoteze:
-Perspectivele recuperării de unde se pleacă şi unde se poate ajunge prin intermediul

recuperării medicale.
- În ce masură aplicarea tratamentului recuperator asigură optimizarea rezultatelor şi
scurtarea timpului de refacere;
-Dacă mijloacele, procedeele selectate şi aplicate sunt eficiente;
- În ce măsură tratamentul kinetoterapeutic aplicat va ajuta în redresarea afecțiunii existente;
2
-Dacă recuperarea în apă(hidroterapia) este mai benefică decât recuperarea”pe

uscat”(kinetoterapia);
- Dacă subiectul a evoluat din punct de vedere psihologic: și-a recăpătat încrederea în sine,
dorința de a se recupera precum și implicarea acestuia pentru o redresare mai rapidă a afecțiunii.
SCOPUL Ș I OBIECTIVELE LUCRĂRII
Scopul acestei lucrări este realizarea unor metode de recuperare funcțională care să ducă la
redresarea afecțiunii peretelui toracic generată de pectus excavatum, precum și evitarea anumitor
complicații la nivel toracal, respirator sau cardio-vascular în timpul programului kinetoterapeutic.
În acest scop, obiectivele cercetării sunt următoarele:
- evidențierea deficiențelor prin examinare funcțională și radiologică a subiectului ce se
regăsește în studiul de față;
- identificarea și selectarea celor mai bune mijloace, procedee, programe și tehnici
kinetoterapeutice care pot optimiza procesul recuperator în funcție de particularitățile subiectului
privind: vârsta, sexul, starea în care se regăsește afecțiunea și potențialul fizic al acestuia;
- structurarea programelor kinetoterapeutice pe etape în funcție de evaluările și reacțiile
subiectului;
- relația subiectului cu kinetoterapeutul pe toată perioada recuperării;
CAPITOLUL I BAZELE TEORETICE ALE LUCRĂRII
I.1. ASPECTE ANATOMORFOFUNC ȚIONALE ALE PERETELUI TORACIC
1.1. ANATOMIA PERETELUI TORACIC
Coloana vertebrală reprezintă cea mai importantă parte a aparatului locomotor. De ea sunt
legate toate celelalte segmente care intră în alcătuirea trunchiului (toracele osos și bazinul) și tot pe
ea se inseră atât membrele superioare cît și cele inferioare.
“Toracele osos este o cavitate formată din stern, cartilaje costale, coaste și trupurile
vertebrelor toracice. Toracele are aspectul unui con, îngust la nivelul superior și larg la nivelul
inferior, fiind aplatizat dinspre anterior către posterior. Acesta cuprinde și protejează organe
importante, oferind de asemenea suport pentru oasele centurii scapulare și extremităților
superioare”.
[GERARD J.TORTORA;NICHOLAS P.ANAGNOSTAKOS;1981;pag.165].

2
Spațiile dintre coaste sunt ocupate de musculatura intercostală, asupra peretelui toracic
acționând anumite grupe de mușchi cu acțiune directă, precum și anumite formațiuni nervoase,
vasculare, etc.
ÎNVELI Ș UL CONJUNCTIV-EPITELIAL AL PERETELUI TORACIC
Pielea peretelui toracic este inervată de nervii din segmentele cervicale și toracice ale
coloanei vertebrale. Dermatoamele, sunt zone ale pielii furnizate de rădăcina senzorială a unui nerv
spinal unic fiind ilustrate în figura 1.1. Zonele pielii de la nivelul C3 și 4 se regăsesc deasupra
regiunilor claviculare și scapulare ale toracelui superior, în timp ce la nivelul C5, 6, 7 și T1 se
regăsește zona pielii premergătoare sternului. La trecerea dintre C7 și T1 trebuie amintit faptul că
există o sensibilitate mare a gâtului, riscul îmbolnăvirilor la acest nivel fiind crescut. La nivelul T6
se găsește o porțiune de piele alăturată procesului xifoid (regiunea plexului solar) iar porțiunea de
piele dintre T7 și T12 învelește partea inferioară a toracelui, precum și peretele abdominal anterior
și lateral.
Pielea toracelui suprapune o serie de elemente osoase, care sunt ușor de identificat și sunt
palpabile sub piele(figura 1.2). Aceste repere de suprafață includ: clavicula localizată subcutanat, cu
mușchii asociați ei, sternul, articulațiile sternului cu clavicula și cele 7 coaste superioare și unghiul
sternal (Unghiul Louis), unde cartilajul coastei secunde se articulează cu partea superioară a
corpului sternului. Marginile cartilaginoase ale coastelor formează o “vestă de frontieră”, care atât
inferior cît și lateral și posterior, oferă protecție conținutului toracic precum și organelor aflate în
cavitatea superioară a abdomenului.
Porțiunile de piele ce învelesc partea posterioară a toracelui sunt mai groase și mai puțin
sensibile la stimuli, în special în regiunea de deasupra coloanei vertebrale, a capului și a gâtului.
Superficialii mușchi ai spatelui sunt demonstrați sub piele de mulți pacienți, și relația lor cu scapula
este ușor de determinat. Scapula este situată între coastele doi și șapte și este mărginită medial de
coasta a șasea.
[ JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989; pag.63].
2
Figura 1.1
C5 - Clavicula T10 - Nivelul ombilucului
C5, C6, C7 - Părțile laterale ale membrelor superioare T12 - Zona inghinală
C8, T1- Părțile mediale ale membrelor superioare S2, S3, S4 - Perineul
L1, L2 ,L3, L4 - Zona anterioară și interioară a membrelor inferioare
C6 - Policele L4, L5, S1 - Laba piciorului
C6, C7, C8 - Mână T4 - Nivelul sânilor
L4 - Partea medială a halucelui
C8 - Inelarul și degetele mici
S1 - Marginea laterală a labei piciorului și a degetului mic
S1, S2 ,L5 - Zona posterioară și exterioară a membrelor inferioare
[http://www.backpain-guide.com/Chapter_Fig_folders/Ch06_Path_Folder/Ch06_Images/06-
4%20Radiculopathy.jpg].
2
Figura 1.2 - Țesutul epitelial de la nivelul toracelui - vedere anterioară-

C - clavicula; M - manubriul sternal; B-corpul sternal; X - apendicele xifoid.
[ JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.65].
Ț ESUTUL SUBCUTANAT AL PERETELUI TORACIC
Țesutul subcutanat este destul de variabil în grosime în jurul cutiei toracice. Astfel,
stratul la nivelul sânilor (în special la femei după pubertate) și al axilei, este reprezentat de un țesut
destul de gros. Acesta este bogat vascularizat și inervat, prezentând și țesut limfatic. Aceste
elemente sunt dificil de vizualizat la un nivel primar de examinare, înțelegerea pozițiilor normale și
2
a funcțiilor fiind un criteriu extrem de important pentru realizarea unei examinări corecte, acesta
fiind punctul în care specialiștii trebuie să conceapă elementele care stau la baza inervării unui
dermatom, precum și drenajul limfatic al unui țesut superficial, chiar dacă acesta nu este evident
prin observație directă. Modul prin care limfa se distribuie în organism este întotdeauna o problemă
uimitoare pentru specialiștii aflați la începutul activității profesionale. Asta se datorează faptului că
în țesuturile sănătoase foarte puține dintre aceste elemente sunt vizibile. Normele generale privind
țesutul limfatic sunt:
a) Țesutul limfatic superficial este urmat de vene, iar cel adânc este întotdeauna
urmat de artere;
b) Canalele limfatice trec printr-un nod limfatic înainte de reintrarea limfei în
sistemul venos.
Figura 1.3 - Drenajul regiunii pieptului. A=ganglionii axilari anteriori sau pectorali;
P=ganglionii axilari posteriori; L=ganglionii axiali laterali; C=ganglionii axiali centrali;
I=ganglionii axiali superiori; PS=ganglionii axiali parasternali; S=ganglionii axiali supraclaviculari.
Regulile de mai sus ilustrează de ce un student ar trebui să acorde o atenție sporită
drenajului venos la nivelul celor doi sâni. Se poate deduce apoi drenajul limfatic și ulterior se
localizează importantele grupuri limfatice nodale, care aflate paralel cu vena axilă, ajută la drenajul
regiunii pieptului(figura1.3). De asemenea, alimentarea arterială a plămânilor și a viscerelor
toracice formează un model de drenaj limfatic, în aceste țesuturi profunde.
[ JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.65-66].
SCHELETUL PERETELUI TORACIC

2
TORCELE OSOS Ș I DIAFRAGMA
Toracele osos este format din 12 vertebre toracice, 12 perechi de coaste și un stern (figura
1.4). Cele șase coaste superioare se articulează direct, în partea posterioară cu vertebrele toracice și
anterior cu sternul. Coastele 7-10 se articulează cu elementele lor vertebrale posterior și apoi
fuzionează prin cartilajiile costale anterioare cu marginile costale flexibile. Coastele 11 și 12 se
articulează cu vertebrele toracice, dar nu sunt atașate elementelor anterioare ale cutiei toracice.
Sunt așa numitele coaste “flotante” dar, în fapt, sunt bine integrate în mușchii peretelui toracic și
abdominal.
Figura 1.4 - Toracele osos.
[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.67].
Cutia toracică are o deschidere superioară sau de deschidere (figura 1.5), care transmite
stimulii și sângele din cap, gât și extremitatea superioară către cavitatea toracică. De asemenea,
aceasta prezintă și o deschidere inferioară (evacuare toracică), care este închisă de către o diafragmă
musculară mobilă. Diafragma separă cavitățile toracică și abdominală, de asemenea, realizează
trecerea dintre vena cavă inferioară, aortă și esofag pentru a permite fluxul de sânge precum și
comunicarea gastrointestinală dintre cele două cavități (toracică și abdominală).

2
Figura 1.5 - Toracele osos în secțiune mediană-niveluri și lungimi (1˝=2,5 cm).
VERTEBRELE TORACALE
Corpul vertebrelor toracice prezintă articulații pentru capetele corespunzătoare ale coastelor.
Aceste articulații sunt caracteristice vertebrelor toracice și reprezintă o modalitate de diferențiere
între acestea și vertebrele din zonele cervicale, lombare sau sacrale. O altă caracteristică a corpului
vertebrelor toracice este forma de inimă a acestora în special în zona medie-toracică(figura 1.6)
Figura 1.6 - Procesele articulare toracice sunt în formă de arc.
Structura vertebrelor toracale:
-corpul vertebrei este ușor alungit antero-posterior și prezintă două scobituri superioare și
două scobituri inferioare (scobitura superioară a unei vertebre delimitează cu scobitura inferioară a
vertebrei de deasupra un unghi în care pătrunde capul coastei);
2
-procesul spinos este prismatic, triunghiular, având direcția oblic în jos;
-procesele articulare sunt verticale și dispuse în plan frontal.
Figura 1.7 - Vertebră toracală-vedere laterală.
[ CIOROIU;2006;pag.30].
Procesele transversale acționează ca un suport pentru gâtul și tuberculul coastelor, cu

nervurile proiectate posterolateral față de spatele corpului vertebral. Fiecare proces transversal
prezintă o față articulară în suprafața anterioară corespunzătoare fiecărei coaste, servind de
asemenea ca și legături pentru ligamentele și mușchii asociați cutiei costale.
Procesul spinos este subcutanat și palpabil. Procesul spinos al T1 este cel mai proeminent și
orizontal proces, fiind proiectat la baza gâtului. Precum și procesul transvers, servește ca
componentă a arcului neural fiind legătură pentru ligamentele și mușchii corespunzători.
Procesele articulare se găsesc superior și inferior față de arcul neural și formează articulațiile
sinoviale alături de vertebrele învecinate. Fețele lor superioare sunt așezate posterior iar cele
inferioare sunt așezate anterior față de corpul vertebrei. Suprafețele articulare realizează vertical un
arc de cerc (vezi figura 1.6) , permiţând astfel o mișcare de rotație a vertebrei în regiunea toracică.
Laminele, sunt un fel de plăci osoase ce realizează conexiunea dintre procesele transverse și
cele spinoase, completând astfel aspectul posterior al arcului neural. Accesul la nivelul măduvei
spinării poate fi obținut prin realizarea unei laminectomii. Acest lucru permite eliminarea apofizelor
spinoase și a părților adiacente ale laminei și expune aspectul dorsal al măduvei spinării, sau equina
cauda în foramenul vertebral.
2
Foramenul vertebral este alăturat părții posterioare a corpului vertebral și al arcului neural
format de pediculul osos, procesele transverse, laminele și procesul spinos. Foramina vertebrală din
vertebrele învecinate formează canalul vertebral. De amintit că discurile intervertebrale se găsesc
între corpurile vertebrale și sunt anterioare foramenelor vertebrale ale fiecărei vertebre. Hernia
(protruzia) discului într-o direcție posterioară poate avea efecte negative asupra măduvei spinării și
asupra nervilor săi în foramenul vertebral.
Scobiturile vertebrale sunt localizate în părțile inferioare și superioare ale pediculilor tuturor
vertebrelor. Scobiturile vertebrale inferioare sunt cele mai proeminente și împreună cu scobiturile
superioare ale vertebrei formează foramenul intervertebral. Foramina intervertebrală reprezintă
punctul de ieșire pentru nervii spinali ce părăsesc canalul vertebral. Fiecare nerv spinal toracic
părăsește canalul vertebral prin intermediul unui foramen intervertebral de o parte și de alta a
coloanei vertebrale(figura 1.8).
Figura 1.8 - Parte a coloanei vertebrale, regiunea toracică; discul intervertebral, foramenul
intervertebral cu nervul spinal, coaste.
[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.67-68-69].

2
STERNUL
Sternul, sau osul pieptului, este subcutanat și palpabil. Formează aspectul anterior al cutiei
toracice fiind poziționat în mijlocul pieptului. Este articulat cu cele șapte coaste superioare, precum
și cu clavicula în fiecare parte a acesteia. Este compus din trei părți: manubriul sternal, corpul
sternal și apendicele xifoid (figura 1.9).
Manubriul sternal prezintă o suprafață superioară concavă, precum și scobitura jugulară

aflată la nivelul marginii superioare a acestuia, mai precis la baza gâtului. Capătul claviculei,
cartilajiul costal al primei coaste precum și partea superioară a celei de a doua coaste în fiecare
parte se articulează cu manubriul sternal.
Manubriul, la rândul său, se articulează cu partea superioară a corpului sternal, formând

astfel unghiul sternal sau Unghiul Louis.
Planul orizontal al secțiunii dintre unghiul sternal și nivelul vertebral T4/T5 este de o
importanță majoră în interpretarea radiologiei toracice. La acest nivel, traheea se bifurcă, arcul
aortei traversând toracele de la dreapta la stânga într-o direcție posterolaterală. Unghiul sternal este
de asemenea utilizat pentru a localiza al doilea spațiu intercostal precum și toate coastele.
Figura 1.9 - Sternul -vedere anterioară-
[ http://www.esanatos.com/files/anatomie/coloana-vertebrala/15661_poze/image002.gif].
2
Manubriul sternal servește printre altele și ca un loc reprezentativ pentru inserția mu șchilor
ce realizează contracțiile la nivel toracic. Scobitura (incizura) sternoclaviculară, este o scobitură
pivotală pentru extremitatea superioară și reprezintă singura scobitură dintre scheletul axial și
extremitatea superioară. Această libertate extraordinară a mișcării în partea superioară este
constituită parțial de această incizură. De asemenea, aceasta conține un disc inter-articular ce ajută
la amortizarea forței transmise de claviculă către manubriul sternal.
Corpul sternal este alcătuit din patru unități sternale, osificate. Osificarea acestora se
realizează în timpul celui de-al treilea trimestru de viață intrauterină, corpul sternal fiind practic
”topit” într-un singur os, pornind de la a șasea coastă până la cea de a doua pentru organismul tânăr.
Acesta se articulează cu cartilajele costale ale celei de a doua, treia, patra, cincea, șasea și a șaptea
coaste. Spațiile intercostale existente se pot palpa și identifica localizând unghiul sternal și
numărând coastele, începând cu cea de a doua până la a șaptea. Corpul sternal asigură de asemenea
și un loc de inserție a mușchilor pectoral mare, în partea externă și mușchiul toracic transvers în
partea internă.
Apendicele xifoid (procesul xifoid) este o extensie fibrocartilaginoasă a sternului pe

musculatura abdominală, putând fi palpat în mijlocul marginii costale. Presiunea asupra acestuia,
poate provoca deseori un discomfort. Această parte a corpului se mai numește și plexul solar al
abdomenului. Osificarea acestui apendice xifoid este vizibilă în radiografii. Scobitura xifoidiană
dintre apendice și partea inferioară a corpului sternal este o uniune de tip ”synchondrosis„.
Cartilajiul costal al celei de-a șaptea coaste se articulează cu sternul prin această scobitură
xifoidiană. Procesul xifoid marchează planul dermatomului existent la nivelul celei de-a șasea
vertebre toracale, în partea interioară a corpului.
[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.69-70].
COASTELE
Coastele sunt arcuri cartilaginoase ce se desprind de la nivelul coloanei vertebrale și se

continuă către stern. Acestea descriu o curbă cu concavitatea medială. După ce pornesc de pe
coloana vertebrală, se îndreaptă lateral și înapoi formând unghiul costal. De aici pleacă medial,
schimbându-și traiectul. Corpul coastei prezintă o față laterală convexă, o față medială concavă și o
margine inferioară pe care este trasat un șanț prin care trece mănunchiul vasculo-nervos intercostal.
Primele șapte perechi de coaste se numesc adevărate deoarece se articulează, prin

intermediul cartilajului propriu, cu sternul. Perechile de coaste VIII, IX, X sunt coaste false
2
deoarece se articulează cu sternul prin intermediul coastei a VII-a. Ultimele două coaste se numesc
flotante (libere) fiindcă nu au cartilaj și nu ajung la stern.
[ CIOROIU;2006;pag.39-40].
Figura 1.10 - Scheletul toracelui-vedere anterioară-manubriul sternal, corpul sternal, apendicele

xifoid, spațiile intercostale, cartijale costale, unghiul sternal, prima coastă, incizura jugulară,
incizura claviculară.
[GERARD J.TORTORA;NICHOLAS P.ANAGNOSTAKOS;1981;pag.166].
ARTICULA Ț IILE TORACELUI
Articulațiie toracelui pot fi împărțite în două grupuri, în funcție de localizarea lor.
Grupul posterior, format din articularea coastelor cu vertebrele:
-articulațiile costovertebrale;
-articulațiile costotransversale.
2
Grupul anterior, format din articularea cartilajelor costale între ele, cu sternul, cu coastele:
-articulațiile intercondrale;
-articulațiile condrosternale
-articulațiile costocondrale.
Figura 1.11 - Vertebrele toracale 7-9, vedere posterioară.
Articulațiile costovertebrale sunt diartroze plane, formate între fețișoarele costale de pe

fețele laterale ale vertebrelor toracice și capul costal. Acestea au drept mijloace de unire, capsula
articulară, două ligamente costovertebrale și un ligament interosos.
Articulațiile costotransversale sunt diartroze formate între tuberozitatea costală și fațeta

articulară de pe apofiza transversă. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulară
întărită de patru ligamente costotransversale.
Articulațiile intercondrale se regăsesc la nivelul cartilajelor 6, 7, 8, 9 și 10 și au ca mijloace

de unire pericondrul care trece de pe un cartilaj pe altul.
Articulațiile condrosternale sunt diartroze plane ce se realizează între stern și primele șapte
cartilaje costale. Acestea sunt formate între cele șapte incizuri costale de pe marginea sternală și
extremitatea medială a cartilajelor costale. Mijloacele de unire sunt: capsula articulară, două
ligamente condrosternale și un ligament interosos.
2
Figura 1.12 - Articulații sterno-costale, vedere anterioară.
Articulațiile costocondrale sunt sincondroze formate prin unirea extremităților

anterioare ale coastelor și cartilajele costale.Mijlocul de unire este reprezentat de continuarea
periostului costal cu pericondrul cartilajului costal.
Pe lângă aceste articulații mai există la acest nivel și articulațiile sternului, și anume:
-articulația sternală superioară (manubriu-corp sternal);
-articulația sternală inferioară (corp sternal-apendice xifoid).
[ CIOROIU;2006;pag.59-60-61].
MU Ș CHII TORACELUI
1)Mușchii regiunii anterioare (extrinseci): Mușchiul pectoral mare; Mușchiul pectoral

mic; Mușchiul subclavicular; Mușchiul dințat anterior.
2)Mușchii proprii (intrinseci): Mușchii intercostali interni și externi; Mușchii supracostali;

Mușchii subcostali; Mușchiul transvers al toracelui (triunghiularul sternului).
MUȘCHIUL DINȚAT ANTERIOR
Descriere: Ocupă cea mai mare parte a regiunii anterolaterale a toracelui fiind întins de la primele
10 coaste la marginea mediană a scapulei. Dinţatul anterior este separat de cutia toracică
şi de subscapular prin plane celulo-grăsoase. Acestea sunt indispensabile unei bune
2
alunecări a scapulei pe torace şi sunt considerate ca făcând parte din complexul articular
al umărului.
Figura 1.13 - Mușchiul dințat anterior.
Origine: i-a naştere de pe fața anterioară a

scapulei apoi se îndreaptă spre
exterior şi anterior formând 3
grupe de fascicule musculare.
Inserţie: -Fascia externă a primelor 10

coaste;
-fasciculul superior între unghiul
superior al scapulei şi fața
exterioară a coastelor 1-2;
-fasciculul mijlociu între marginea
mediană a scapulei şi fața
exterioară a coastelor 2-4;
-fasciculul inferior între unghiul
inferior al scapulei şi fața
exterioară a coastelor 5-10 (digitaţii încrucişate cu cele ale muşchiului oblic extern).
Mişcări în articulaţie
a. coborârea umerilor;
b. antepulsia umărului;
c. ridicarea braţului între 90°-150°;
d. în plan sagital ridicarea braţului între 60°-120°;
e. împreună cu muşchiul trapez ridică coastele în inspiraţi.
Acţiune: - dacă i-a punct fix pe torace, trage de scapulă şi o duce anterior şi lateral îndepărtând
marginea ei medială de coloana vertebrală (abducţie + rotaţie externă a scapulei) prin fibrele sale
superioare. Ele sunt puse în evidență printr-o mişcare de împingere anterioară a braţului. (Exemplu
de acţiune în lanţ închis; în flotări menţine scapula fixată pe torace).
- dacă punctul fix este pe scapulă atunci este muşchi inspirator (prin porţiunea I/III; acţiune
predominantă) şi expirator (prin porţiunea II).
2
MUȘCHIUL MARELE PECTORAL
Descriere:- muşchi mare, triunghiular şi plat situat în partea anterioară a toracelui;
-este format din 3 fascicule musculare.
Origine: Stern şi cartilajiile costale 2-6 şi partea medială şi inferioară a claviculei;

- fasciculul clavicular cu vârful pe ½ medială a marginii anterioare a claviculei;
- fasciculul sternocostal cu vârful pe fața anterioară a sternului şi pe cartilajul primelor 6
coaste;
- fasciculul abdominal cu originea pe teaca dreptului abdominal.
Inserţie: -cele 3 fascicule se unesc, se

torsionează, apoi se termină printr-un tendon
aplatizat pe creasta externă a şanţului
intertuberculos al humerusului.
Mişcări în articulaţie:
a. antepulsia umărului;
b. coborârea umărului;
c. d. abducţia în plan sagital şi frontal a
braţului la 900 (fasciculul inferior);
e. f. fasciculele superioare realizează
antepulsia până la 60º şi rotaţie internă;
g. flexarea orizontală a braţului şi ducerea
spre înainte.
Figura 1.14 - Mușchiul pectoral mare
Acţiune: -dacă luăm punct fix pe torace ansamblul fibrelor, realizează adducţia braţului şi rotaţia
internă; coboară braţul ridicat, fasciculul inferior realizează inversul mişcării până la 0º;
-dacă i-a punct fix pe umăr fasciculul superior, coboară clavicula, fasciculul inferior este
inspirator;
-dacă umărul este fixat cu braţul în antepulsie, toate fibrele sunt inspiratoare, intervine în
acţiunea de căţărare.
2
MUŞCHIUL MICUL PECTORAL

Descriere: -muşchi mic triunghiular şi plat;
-este format din 3 fascicule musculare.
Origine: -i-a naştere pe coastele, 3, 4, 5; se îndreaptă în sus şi lateral.
Inserţie: -se inseră pe procesul coracoid al scapulei.
Mişcări în articulaţie:
a. antepulsia umărului;
b. coborârea umărului;
c şi d. abducţia în plan sagital şi frontal a braţului la 900 (fasciculul inferior);
e. şi f. Fasciculele superioare realizează antepulsia până la 60º şi rotaţie internă;
g. flexarea orizontală a braţului şi ducerea spre înainte.
Acţiune:
-dacă i-a punct fix pe torace, trage
procesul coracoid anterior şi în jos; tinde
să decoleze unghiul inferior al scapulei;
este sinergic cu porţiunea ascendentă a
trapezului; participă la mişcarea de
basculare a scapulei.
-dacă punctul fix este pe scapulă, ridică
coastele (muşchiul inspirator ascendent).
Figura 1.15 - Mușchiul micul pectoral
[ RÂZVAN SANDU ENOIU;ROXANA ENOIU;FLAVIUS ȚURCANU;2009;pag.45-51].
MUȘCHIUL SUBCLAVICULAR
Originea: este pe fața superioară a primei coaste (medial). Inserția este pe fața inferioară a
claviculei.
Acțiune: coboară clavicula, în cazul în care i-a punct fix pe coaste, ridică prima coastă, fiind
mușchi inspirator; acțiunea se realizează când i-a punct fix pe claviculă.
[ http://ro.scribd.com/doc/44816975/MUSCHII-TORACELUI ].
2
MUȘCHII INTERCOSTALI ocupă spațiul dintre două coaste succesive. Ei sunt dispuși în două
planuri: intercostalii interni, cu fibre oblice de jos în sus și dinspre anterior spre posterior și
intercostalii externi cu fibre oblice de sus în jos și dispuse dinspre exterior spre interior.
Acțiune: formează o centură musculară ce solodarizează coastele între ele asigurând unitatea cutiei
toracice. Mușchii intercostali interni sunt coborâtori ai coastelor (expiratori), iar mușchii intercostali
externi sunt ridicători ai coastelor (inspiratori).
MUȘCHII SUPRACOSTALI (ridicători ai coastelor) se întind de la procesul transvers al unei

vertebre dorsale până la coasta situată cu unul sau două etaje mai sus.
Acțiune: participă la rotația vertebrelor sau la ridicarea coastelor, în funcție de punctul fix situat pe
coaste sau pe coloana vertebrală.
MUȘCHII SUBCOSTALI se inseră pe fața medială a primei coaste și pe fața medială a celei de a
două sau a treia coaste subajacente.
MUȘCHIUL TRANSVERS AL TORACELUI i-a naștere de pe fața posterioară a sternului și de

pe apendicele xifoid. Fibrele sale formează fascicule spre cartilajele costale 2 - 6.
Acțiune: coboară coastele (expirator).
[http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/suportcurs/anatomie/carte_anatomie_LP.pdf-
pag.42].
1.2. BIOMECANICA PERETELUI TORACIC
Mișcările cutiei toracice sunt legate de actul respirației. Mobilitatea diverselor ei segmente
este imprimată de contracțiile musculare. În cursul mișcărilor toracelui se observă succesiunea
ritmică a două momente: dilatarea care corespunde inspiraţiei și revenirea ce corespunde expiraţiei.
Cavitatea toracică trebuie să prezinte deci un oarecare grad de mobilitate pentru a permite
efectuarea ritmică a celor doi timpi respiratori. Cum coloana dorsală și sternul sunt puțin mobile,
mobilitatea cutiei toracice rămâne legată de gradul de mobilitate al coastelor.
Prin articulațiile de care dispun atât la extremitățile lor vertebrale cât și la cele sternale,
coastele pot efectua mișcări de ridicare și coborâre. Prin ridicarea coastelor, unghiul costovertebral
se mărește, iar prin coborârea coastelor scade. Dispoziția anatomică a articulațiilor toracelui nu
permite însă efectuarea unor simple mișcări de ridicare și coborâre a coastelor. Odată cu ridicarea se
execută și o mișcare de proiectare anterioară, de îndepărtare laterală și de rotație a fiecărei
coaste. Timpul inspirator beneficiază astfel de o mărire a cavității toracice în toate cele trei
diametre: sagital, transversal și longitudinal.
2
Mișcarea de coborâre a coastelor constă în revenirea la poziția de plecare.

În timpul acestor mișcări, coastele se comportă ca niște pârghii de gradul trei (S.F.R.)
articulația costovertebrală reprezintă punctul de sprijin (S), zonele de inserție ale muşchilor pe capul
coastei reprezintă punctul de plecare al forței (F), iar partea anterioară a coastelor reprezintă
rezistența (R).
Mișcările coastelor se însoțesc de mobilizarea pasivă a sternului care este puternic atașat de
coaste. Când acestea se ridică și sunt proiectate anterior, sternul va suferi o deplasare asemănătoare.
Modelul lui Braus: unim mâinile înaintea toracelui și arcuim membrele superioare astfel
încât ele să formeze un cerc. Să presupunem că acest cerc reprezintă circumferin ța cutiei toracice;
mâinile reprezintă sternul, toracele nostru - coloana vertebrală iar membrele superioare - coastele.
Dacă coborâm mâinile, ele se apropie de corp, dacă le ridicăm se îndepărtează. Aceasta este
mișcarea efectuată de stern în timpul inspirației și expirației și explică micșorarea/mărirea
diametrului anteroposterior al cutiei toracice. Dacă ținem mâinile fixe și mișcăm coatele în sus și în
jos, reproducem mișcarea coastelor, care se apropie între ele atunci când coboară și se îndepărtează
când se ridică. Mișcarea cutiei toracice se realizează din însumarea mișcărilor redate schematic mai
sus.[http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/suportcurs/anatomie/carte_anatomie_LP.pdf-
pag.28].
MU Ș CHII TORACELUI ȘI MI ȘCĂRILE CARACTERISTICE
MUȘCHIUL ORIGINEA INSERȚIA ACȚIUNEA INNERVAȚIA
DIAFRAGM Apendicele xifoid, Tendonul Formează Nervul frenic

cartilajele costale ale central suprafața
ultimelor șase coaste, cavității toracice;
vertebrele lombare prin contracție
trage tendonul
central în jos și
mărește
lungimea
verticală a
toracelui în
timpul inspirației
2
INTERCOSTAL Partea inferioară a Partea Ridică coastele Nervii

EXTERN(dintre coastelor precedente superioară a în timpul intercostali
coaste) coastelor de inspirației și,
dedesupt astfel, ajută la
creșterea
dimensiunilor
laterale și
anteroposterioare
ale toracelui
INTERCOSTAL Partea superioară a Partea Aduce coastele Nervii
INTERN coastelor de dedesupt inferioară a adiacente intercostali
coastelor împreună în
precedente timpul de
expirare forțată,
ajutând să scadă,
astfel,
dimensiunile
laterale și
anteroposterioare
ale toracelui
SUBCLAVICU- Prima coastă Claviculă Trage clavicula Nervii
LAR subclaviculari
MICUL I-a naştere pe coastele, 3, Procesul Trage scapula, Nervul pectoral

PECTORAL 4, 5; se îndreaptă în sus şi coracoid al rotește umărul medial
lateral. scapulei anterior, și aduce
coastele 3, 4 și 5
împreună în
urma unei
inspirații forțate,
când scapula este
fixată
DINȚATUL I-a naştere de pe fața -Fascia -dacă i-a punct Nervul toracic
ANTERIOR anterioară a scapulei, externă a fix pe torace, lung
apoi se îndreaptă spre primelor 10 trage de scapulă
exterior şi anterior coaste; şi o duce anterior
2
formând 3 grupe de -fascicul şi lateral,

fascicule musculare. superior îndepărtând
între marginea ei
unghiul medială de
superior al coloana
scapulei şi vertebrală
fața (abducţie +
exterioară a rotaţie externă a
coastelor 1- scapulei) prin
2; fibrele sale
-fascicul superioare. Ele
mijlociu sunt puse în
între evidență printr-o
marginea mişcare de
mediană a împingere
scapulei şi anterioară a
fața braţului.
exterioară a (Exemplu de
coastelor 2- acţiune în lanţ
4; închis; în flotări
-fascicul menţine scapula
inferior fixată pe torace).
între -dacă punctul
unghiul fix este pe
inferior al scapula atunci
scapulei şi este muşchi
fața inspirator (prin
exterioară a porţiunea I/III;
coastelor 5- acţiune
10 (digitaţii predominanta) şi
încrucişate expirator (prin
cu cele ale porţiunea II).
muşchiului
oblic
extern).
2
Claviculă,stern,cartilajiile Tuberculul -antepulsia Nervul pectoral

MARELE coastelor 2-6 cel mare al umărului; medial și lateral
PECTORAL humerusului -coborârea
umărului;
-abducţia în plan
sagital şi frontal
a braţului la 900
(fasciculul
inferior);
-fascicolele
superioare
realizează
antepulsia până
la 60º şi rotaţie
internă;
-flexarea
orizontală a
braţului şi
ducerea spre
înainte.
Tabelul 1
[GERARD J.TORTORA;NICHOLAS P.ANAGNOSTAKOS;1981;pag.254,258,260].
I.2.EXAMINAREA Ș I DIAGNOSTICAREA PACIENTULUI
Examinarea subiectului se face atât prin aprecierea vizuală a atitudinii corpului, a stării de
nutriție, a formei și dezvoltării musculaturii precum și prin palpare,stabilndu-se astfel abaterile de la
o stare normală de sănătate.Aceste date sunt adăugate la fișa pacientului ce impune și o anamneză
realizată anterior.
2
Pentru o bună evaluare a stării pacientului au fost necesare urmatoarele

condiții:luminozitatea camerei(ideal este ca lumina să bată din spatele acestuia);distan ța maximă
față de pacient 1,5 - 2 metrii; pacientul fiind relaxat, egal sprijinit pe ambele picioare în poziție
anatomică; membrele superioare relaxate, apropiate de corp, ușor îndoite din articulația cotului.
Pentru a preciza diagnosticul descris în lucrare am folosit tehnica evaluării aliniamentului

corporal precum și examenul antropometric:măsurători,examen radiologic.
2.1.ANAMNEZA PACIENTULUI
Nume și prenume:Olteanu Oana Miriam
Sex:feminin
Locul și data nașterii:Târgoviște,11 octombrie 1997
Vârsta la inceputul programului de recuperare:15 ani,1 lună și 12 zile
Zodia:balanță
Profesia:elev
Număr de telefon:0721667836
Radiografii:
Diagnostic inițial:scolioză discretă dextroconvexă și pectus excavatum minor
Boli anterioare:scolioză discretă dextroconvexă
Explorare vizuală și prin palpare unde este cazul:pacientul prezintă dureri în zona toracală la
palpare,având și un început de curbare posterioară a coloanei vertebrale(așa numita cocoașă),umerii
aduși înainte ,toate acestea datorită unei creșteri rapide în înălțime,masa musculară având de suferit.
2
Scopul tratamentului este reprezentat de tratarea deficiențelor prezentate mai sus,cu insistare
asupra creșterii musculaturii peretelui toracic,realizându-se astfel exerciții specifice și special create
pentru acest lucru.
La finele tratamentului, în funcție de implicarea pacientului, dorința de a se recupera și

timpul acordat zilnic exercițiilor v-om prezenta rezultatele finale, în urma exercițiilor efectuate.
2.2 EVALUAREA VIZUALĂ A SUBIECTULUI
1.Din față(Figura 2.1)
a)Umerii:Se observă o asimetrie a claviculelor,de

asemenea și aspectul denivelat al acestora, posibil și
datorită rahitismului.
b)Torace:se observă malformația de pectus excavatum

minor.
c)Centura pelvină și abdomen:se observă de asemenea o

asimetrie la nivelul abdomenului, mai dezvoltat în partea
dreaptă, de asemenea o posibilă urmare a rahitismului
Figura 2.1
2.Din spate(Figura 2.2)
a)Coloana vertebrală:se evidențiază deviațiile coloanei

vertebrale, în cazul de față, o scolioză discretă
dextroconvexă.
b) Talia: se apreciează unghiul lateral al taliei, care

poate fi asimetric prin scoliozarea coloanei.
c) Membrele inferioare: se observă genu varum.

2
Figura 2.2
3.Din lateral(Figura 2.3)
a) Umerii:Se observă o asimetrie a claviculelor,de

asemenea și aspectul denivelat al acestora,precum și
tendința de aducere înainte a umerilor.
b) Torace:se observă malformația de pectus excavatum

minor.
c) Coloana vertebrală:se evidențiază deviațiile

coloanei,în cazul de față,o scolioză discretă
dextroconvexă.
Figura 2.3
2.3 EXAMEN ANTROPOMETRIC ȘI MĂSURĂTORI
1.ANTROPOMETRIA(date furnizate la începutul programului kinetoterapeutic)
a)Greutatea și lungimea corelate cu vârsta calculate în kilograme respectiv centimetrii.
VÂRSTA GREUTATE LUNGIME

B F B F
1 ani 10,05 9,75 75,2 74,2
2 ani 12,56 12,99 87,5 86,6
3 ani 14,61 14,42 96,2 95,7
4 ani 16,51 16,42 103,4 103,2
5 ani 18,37 18,37 108,7 109,1
6 ani 21,91 21,09 117,5 115,9
7 ani 24,54 23,68 124,1 122,3
8 ani 27,26 26,35 130,0 128,0
9 ani 29,94 28,94 135,5 132,9
10 ani 32,61 31,89 140,3 138,6
11 ani 35,20 35,74 144,2 144,7
12 ani 38,28 39,74 149,6 151,9
13 ani 42,18 44,95 155,0 157,1
14 ani 48,81 49,19 162,7 159,6
15 ani 54,48 51,48 167,8 161,1
2
16 ani 58,83 53,07 171,6 162,2

17 ani 61,78 54,02 173,7 162,5
18 ani 63,5 54,39 174,5 162,5
Tabelul 2 [ http://dr.bauerbela.ro/pediatrie/semio.htm].
Pacienta prezintă următoarele rezultate:
Greutate:49 kilograme
Lungime:177,2 centimetrii
Figura 2.4 Figura 2.5
Conform datelor furnizate mai sus, pacienta la vârsta de 15 ani ar trebuii să aibă o greutate
de aproximativ 51 kilograme și o lungime de 161 centimetrii, fapt ce nu se regăse ște în cazul de
față, creșterea accentuată în înălțime(177,2 centimetrii) fiind un factor ce a condus la apariția
diferitelor deficiențe.
b)Perimetrul toracic calculat în centimetrii
Vârsta B F Vârsta B F
2
1 an 45 45 11 63 664
2 ani 47 47 12 65 64
3 ani 49 49 13 66 67
4 ani 51 51 14 70 72
6 ani 53 53 15 73 78
7 ani 55 55 16 80 79
8 ani 57 57 17 82 80
9 ani 59 59 18 84 85
10 ani 61 60
Tabelul 3 [ http://dr.bauerbela.ro/pediatrie/semio.htm].
Pacienta prezintă un perimetru toracic de 74 de centimetrii, sub

media normală admisă conform tabelului mai sus prezentat,
obiectivul programului de recuperare fiind creșterea volumului
cavității toracice și a perimetrului toracic.
(Figura 2.6)
CAPITOLUL II ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE LUCRĂRII Ș I PREZENTAREA

PROGRAMELOR DE TRATAMENT
II.1. ORGANIZAREA CERCETăRI I
1.1 LOCUL DE DESFĂȘURARE ȘI CONDIȚIILE DE BAZĂ MATERIALĂ

2
Studiul l-am efectuat începând cu data de 23 noiembrie 2012 până în data de 23 mai
2013,pacienta în cauză fiind sora mea ce suferă de deficiența prezentată mai sus,datele referitoare la
sexul,anul și data nașterii,precum și celelalte amănunte regăsindu-se în anamneza realizată înainte
de începerea programului de recuperare.
Pacienta a fost examinată inițial și periodic la 2 luni, pentru a constata deficien țele produse
de pectus excavatum precum și eficacitatea programului de recuperare ales.
Durata tratamentului a fost de 6 luni, realizându-se în medie două ședințe pe

săptămână.Doresc să menționez că recuperarea se face la Spitalul Județean din Târgoviște sub
atenta supraveghere atât a mea,cât și a personalului spitalului.Începând cu luna aprilie a anului în
curs,pacienta va începe recuperarea și prin mijloace acvatice(hidrokinetoterapie),iar cele două
programe de exerciții vor fi comparate la finele acestora.
1.2 METODOLOGIA DE LUCRU
În realizarea cercetării am urmat următorii pași:
a. Colectarea informațiilor:
- metoda documentării;
- metoda studiului de caz;
- metoda observației;
- metoda convorbirilor directe;
- metoda experimentului;
- metoda testelor.
b. Metoda analizei;
Documentarea a reprezentat parcurgerea surselor bibliografice existente și atent selecționate

ce prevedeau recuperarea sternului înfundat, precum și analizarea și consemnarea rezultatelor.
Observația-fiind o metodă de investigație directă, a reprezentat punctul de plecare în

obținerea materialelor ce au constituit baza studiului de caz.
2
Conversația directă cu kinetoterapeuții și celelalte cadre medicale s-a desfășurat conform

unui program bine stabilit de comun acord, având ca scop obținerea unor date cât mai exacte despre
pacient și pentru a stabilii un program de recuperare adecvat deficienței în cauză.
Metoda testării pacientului a urmărit obținerea unor rezultate exacte asupra deficienței si a
altor deficiențe ce ar putea fi generate de un program de recuperare inadecvat, date ce au fost
înregistrate în fișa de tratament.
Metoda analizei a constat în urmărirea recuperării pacientului după aplicarea tratamentului

kinetoterapeutic.
II.2.CON Ț INUTUL PROGRAMULUI KINETOTERAPEUTIC
2.1.PROGRAMUL KINETOTERAPEUTIC PE PRIMELE 2 LUNI
Recuperarea pacientei s-a început în data de 23 noiembrie 2012, de 2 ori în fiecare

săptămână, precum urmează:
23.11;26.11;30.11; 07.12;10.12;17.12;19.12;28.12;04.01;07.01;11.01;18.11;21.01
În cele ce urmează v-oi prezenta programul de recuperare pentru 10 din cele 13 ședin țe, cu
mențiunea că fiecare ședință durează 45 de minute, iar exercițiile au fost create special pentru a nu
depășii acest interval și de a nu suprasolicita pacienta.
Ș EDIN Ț A 1
1. Masaj sau automasaj cu efect calmant – 10’
2.Mers pe toată talpa sau pe vârfuri,cu ducerea brațelor lateral,oblic sus,în sus și rotarea lor
prin înainte,cu inspirație și expirație la fiecare trei pași-5’(3x5)
3.Mers cu un baston la spate pe umeri,apucat de capete sau ținut cu mâinile în sus,având

brațele întinse în extensie,cu îndoirea sau răsucirea trunchiului alternativ spre stânga și spre
dreapta,cu inspirație și expirație în ritmul pașilor-5’(3x5)
4.Cu fața la scara fixă,apucat la nivelul umerilor,ducerea brațelor lateral alunecând pe șipca
de apucare simultan cu ridicarea unui genunchi îndoit la piept cu arcuire și inspirație;revenire cu
inspirație-3’(4x5)
2
5.Din poziția pe genunchi,cu sprijin pe palme,trunchiul sub orizontală,inspirație și expirație

profundă;deplasarea unei mingi de tenis de masă sau a unui balon suflând puternic asupra
lor(înainte de aceasta se face o inspirație profundă,iar expirația se prelungește mult)-7’(4x5)
6.Din poziția culcat înainte,picioarele fixate,extensia trunchiului cu inspirație,revenire cu

expirație;cu brațele la spate,mâinile încleștate,extensia trunchiului însoțită de inspirație
profundă,revenire cu expirație;tîrîre înainte cu braț și picior opus-7’(4x5)
7.Din poziția atârnat,cu o latură la scara fixă,balansarea picioarelor și trunchiului lateral-

3’(3x5)
8.În încheierea programului,pacienta v-a executa flotări,cu ajutorul terapeutului dacă este
cazul-5’(3x10)
Ș EDIN Ț A 2
3.Alergare pe loc sau cu deplasare,mâinile sub axile,coastele trase mult înapoi și ducerea
alternativă a genunchilor îndoiți la piept -5’(4x5)
5.Din poziția stând depărtat,cu toracele înfășat cu o bandă elastică sau un cordon elastic în
treimea costală superioară,brațele pe lângă corp,pe șold,sub axile,pe umeri sau la ceafă,inspirașie
profundă și rămânere în inspirație forțată:revenire cu expirație;se mută nivelul de înfășare în partea
inferioară a toracelui și în același timp se mărește rezistența opusă de cordon sau de banda elastică
prin întindere -7’(5x7)

7.Din poziția șezând,călare pe o bancă de gimnastică,trunchiul înfășat cu o bandă

elastică,inspirație profundă cu extinderea benzii;revenire cu expirație -3’(4x5)
2
cazul-5’(5x5)
Ș EDIN Ț A 3
3.Mers cu un baston la spate pe umeri,apucat de capete sau șinut cu mâinile în sus,având




3’(6x5)
cazul-5’(5x6)
Ș EDIN Ț A 4
2.Săritură ca mingea pe loc,cu mâinile sub axile și ducerea genunchilor la piept la 2-3
sărituri -7’(10x5)
3.Din poziția stînd depărtat,cu mâinile pe creștet,trunchiul răsucit la stânga sau la

dreapta,îndoirea trunchiului înainte și înapoi cu inspirație profundă,revenire cu expirație-3’(5x5)
2

5.Din poziția pe genunchi,depărtat cu spatele la scara fixă,apucat de sus cu brațele

depărtate,trunchiul în extensie amplă,inspirație profundă menținând poziția finală a
toracelui;revenire cu expirație profundă-5’(7x5)

5’(7x5)
cazul-10’(10x6)
Ș EDIN Ț A 5




3’(6x5)
cazul-5’(4x5)
2
Ș EDIN Ț A 6




3’(4x5)
cazul-5’(6x6)
Ș EDIN Ț A 7
2.Săritură ca mingea pe loc,cu mâinile sub axile și ducerea genunchilor la piept la 2-3
sărituri -5’(10x6)
3.Din poziția stînd depărtat,cu mâinile pe creștet,trunchiul răsucit la stânga sau la

dreapta,îndoirea trunchiului înainte și înapoi cu inspirație profundă,revenire cu expirație-5’(4x5)

2
5.Din poziția pe genunchi,depărtat cu spatele la scara fixă,apucat de sus cu brațele

depărtate,trunchiul în extensie amplă,inspirație profundă menținând poziția finală a
toracelui;revenire cu expirație profundă-5’(5x5)
cazul-10’(10x6)
Ș EDIN Ț A 8




3’(5x5)
cazul-5’(5x10)
Ș EDIN Ț A 9

2



Ș EDIN Ț A 10



2

3’(3x5)
cazul-5’(3x10)
[ IONEL A.BRATU; 1967;pag.150-156.].
CONCLUZII Ș I REZULTATE PAR ȚIALE
După primele două luni de tratament kinetoterapeutic pacienta a prezentat o dorință mai
mare de recuperare, ambiția ei și suportul la efort fizic crescând semnificativ.Din punct de vedere
fizic pacienta se simte foarte bine, rezultatele fiind foarte bune, semn că programul a fost îndeplinit
cu succes.
Rezultate parțiale:
Pacienta are o greutate de 50 de kilograme, înălțimea a rămas stabilă(177 centimetrii) , iar

perimetrul toracic a crescut până la 74,9 centimetrii.De asemenea,este vizibilă și o remediere a
atitudinii scoliotice.
Mai jos, veți putea observa poze din timpul activității prestate de către pacientă:
Figura 3.1
Figura 3.2
Figura 3.3
2
2.2.PROGRAMUL KINETOTERAPEUTIC PENTRU LUNILE 3 ȘI 4
După primele două luni de tratament,programul kinetoterapeutic nu a suferit modificări

majore pentru următoarele două luni, noutatea fiind reprezentată de faptul că pacienta a început să
execute exerciții cu ajutorul aparatelor de fitness special create pentru a crește treptat nivelul de
dificultate și capacitatea de rezistență la efort a pacientei, nefiind însă excluse din program nici
exercițiile din primele două luni.
Astfel,începând cu data de 04.02.2013 până în data de 25.03.2013 pacienta a lucrat al doilea

program de recuperare pentru torace înfundat, în următoarele
zile:04.02;08.02;14.02;18.02;22.02;28.02;04.03;11.03;15.03;21.03;25.03.
În cele ce urmează vă voi prezenta exercițiile executate de pacientă:
1. Împins din culcat cu bara/haltere-Exercițiul solicită în special partea inferioară a pectoralilor, dar
stimulează întreaga zona piept-deltoid-triceps.-5’-7’ (4x5) în funcție de greutate.
Culcat pe bancă, se prinde haltera folosind o priză de două ori mai largă dacât lă țimea
umerilor.Coboară haltera încet, cu coatele depărtate de corp, până cand bara atinge zona
plexului.Împingerea bării se face lent,cu atenție asupra mișcării până ajungem în poziția inițială.
Respirația: Inspiră pe parcurs ce bara coboară spre piept și expiră până la revenirea în poziția
inițială.
2. Fluturări cu gantere- Acest exercițiu solicită zona interioară a pectoralilor, fiind recomandate
folosirea unui numar mai mare de repetări cu o greutate mai mică.-3’-5’ (4x8) în funcție de greutate.
Culcat pe bancă, cu câte o gantera în fiecare mână, mâinile întinse în sus la lă țimea
umerilor.Palmele vor fi orientate spre interior, iar ganterele lipite deasupra capului.Folosind o
mișcare semicirculară, se coboară incet greutățile spre lateral, de o parte și de alta a pieptului.Se
revine lent păstrând o legătură între mișcare și minte.
Respirația: Inspiră pe parcurs ce ganterele coboară spre lateral și expiră la revenire.
[ http://www.culturism.ro/antrenament/exercitii-piept.html].
3.Extensii laterale la aparat.-7’-10’ (8x5) în funcție de greutate.
Se stă la aparat cu brațele deschise la orizontală, se sprijină antebrațul pe suporți, se inspiră

și se apropie brațele până la poziția finală, apoi revenim la poziția inițială expirând. Acest exercițiu
2
lucrează mușchiul pectoral mare, porțiunea sternală a pectoralului mare, coracobrahialul și capul
scurt al bicepsului brahial.
4.Ridicarea ganterei deasupra capului-5’-8’ (7x5) în funcție de greutate.
Se stă întins pe o bancă orizontală și cu picioarele pe podea, ținând o gantera cu

ambele mâini, în poziție verticală, se inspiră și se coboară gantera în spatele capului, cu coatele ușor
îndoite până în poziția finală, revenindu-se apoi la poziția inițială.
Acest exercițiu dezvoltă cea mai mare parte a pectoralului mare, capul lung al tricepsului
brahial, rotundul mare, marele dorsal, dințatul anterior, mușchii romboizii și pectoralul mic. Pentru
dezvoltarea cutiei toracice trebuie să folosim greutăți mici iar îndoirea coatelor să nu fie exagerată.
[ http://www.fitness-god.ro/exercitii_pentru_piept.php ].
CONCLUZII Ș I REZULTATE PAR ȚIALE
După primele patru luni de tratament kinetoterapeutic, alăturat exercițiilor de fitness special
create, pacienta prezintă o redresare a afecțiunii peretelui toracic generată de pectus excavatum,
precum și a atitudinii scoliotice prezente inițial.
Aceasta dă dovadă de ambiție, ascultare și de o dorință crescută de a se recupera.De

asemenea,orice fel de complicații la nivel toracal, respirator sau cardio-vascular în timpul
programului kinetoterapeutic au fost evitate cu succes.
Rezultate parțiale:
Pacienta are o greutate de 53 de kilograme, înălțimea a rămas stabilă(177 centimetrii), iar

perimetrul toracic a crescut până la 76,3 centimetrii.
Mai jos,veți putea observa poze din timpul activității prestate de către pacientă:
2
Figura 3.4
2
Figura 3.5
II.3.CON Ț INUTUL PROGRAMULUI HIDROKINETOTERAPEUTIC
3.1.CE ESTE HIDROKINETOTERAPIA?
Hidrokinetoterapia(hidrogimnastica)reprezintă un ansamblu de exerciții fizice

executate cu corpul în imersie în scopul reeducării unor deficiențe, beneficiind de factorii mecanici,
chimici și fizici(în special cei termici) [CIOROIU,2012;pag.6].
Terapia acvatică este o formă veche de vindecare,onorată odată cu trecerea

anilor.Vindecătorii greci,romani,perșii din Evul Mediu,precum și americanii nativi,cu toții au
beneficiat de formele de vindecare ale apei,incluzându-le în diferite modalități de tratament.De
altfel,izvoarele termale precum și izvoarele de apă minerală au fost considerate de către omenire ca
fiind un teren neutru, atât în timpuri de război, cît și în timpuri de pace.Terapia acvatică aduce după
sine,o senzație de relaxare,dând și un caracter ludic tratamentului adecvat fiecărei deficiențe în
parte.
Apa este un mediu excelent de exercițiu pentru oricine cu diagnosticul de boala

Parkinson.Efectul de flotabilitate al apei de pe corpul uman creează un sentiment de mișcări ușoare
2
și libere.Apa ajută "pentru a ușura povara" de mișcare și este o bucurie pentru pacienți și o sursă
continuă de mare satisfacție pentru toți terapeuții.
[ANN ELIZABETH PETERS O’NIHILL;CARLA COTHRAN;BARBARA

HABERMANN,2001;pag.3].
Este necesar să se înțeleagă proprietățile de bază ale apei, inclusiv densitatea relativă,
flotabilitatea, vâscozitatea, rezistența, presiunea hidrostatică, și tensiunea superficială să aprecieze
beneficiile hidrokinetoterapiei.Acestea sunt componente importante de luat în considerare atunci
când se planifică un program de reabilitare acvatic.
[DAVID LEVINE;LAUREN RITTENBERRY; DARRYL L. MILLIS, 2004;pag.264].
Scopurile terapiei acvatice sunt variate,de la întărirea musculaturii,la

coordonare,echilibru,rezistența,etc.În apă se reduce greutatea corpului cu până la 90%,în felul
acesta este mult mai ușor să fie efectuate exercițiile în apă decât pe sol.De asemenea,apa opune
rezistență corpului,determinându-l să-și îmbunătățească rezistența.Pentru copii este mai ușor să
lucreze într-o piscină,deoarece apa încetinește mișcarea și copilul poate să răspundă schimbărilor de
poziție a origanismului mult mai ușor,chiar îl ajută să-și dezvolte coordonarea mișcărilor.Ședințele
făcute în apă îi creează copilului o stare de confort psihic sau chiar de euforie.
Durata unei ședințe de hidrokinetoterapie,este foarte variabilă,de la 10-15 minute

până la 1 oră.Exercițiile fizice executate în cadrul acestei metode au la bază aceleași tehnici ca și
cele executate în aer,ținând seama însă de principiile și avantajele oferite de mediul
acvatic.Uneori,există o serie de dificultăți în ceea ve privește poziționarea pacientului pentru unele
exerciții. [TUDOR SBENGHE,1987;p.247].
Exercițiul fizic în apă are efecte deosebite asupra organismului respectiv și anume:-
diminuează durerea și spasmul;
-ajută la relaxarea generală și locală;
-menține sau crește amplitudinea mișcării articulare;
-crește forța musculară;
-crește rezistența;
-redresare psihică.
[CIOROIU,2012;pag.157-158].
2
Indicații:bolile neurologice centrale și periferice, urmate de paralizii sau pareze; bolile

reumatismale degenerative (artroze) sau inflamatorii cronice, în afara puseului algic, urmate de
scăderea gradului de mobilitate articulară;sechelele posttraumatice urmate de scăderea forței
musculare și a mobilității articulare, precum și a coordonării mișcărilor;suferințele discale,
discovertebrale, precum discopatia vertebrală,cervicală,dorsală sau lombară, în afara indicatiei
chirurgicale;afecțiunile cardio-respiratorii, în vederea reantrenării fizice la efort (postinfarct
miocardic, astm bronșic), cele circulatorii periferice, inclusiv insuficiența circulatorie venolimfatică
de la nivelul membrelor inferioare; sarcina și recuperarea după naștere; tulburările de statică
vertebrală la copii și adolescenți, precum scoliozele. [http://www.farmaciata.ro/recuperare-
medicala/item/1002-hidrokinetoterapia-creste-mobilitatea-articulara].
3.2.PROGRAMUL DE HIDROKINETOTERAPIE
Precum am menționat la începerea programului de recuperare,din luna aprilie a anului în

curs,pacienta a urmat timp de aproximativ zece ședințe un program de hidrokinetoterapie special
conceput pentru a o ajuta la o recuperare mai rapidă,fiind totodată un mijloc de continuare al
programului kinetoterapeutic la care aceasta a fost supusă.
După primele două luni de tratament kinetoterapeutic,pacienta prezintă semnificative semne

de îndreptare a atitudinii scoliotice generate de pectus excavatum,precum și o creștere a masei
musculare din zona toracală,lucruri esențiale în recuperarea propriu-zisă.
Ideea de a supune pacienta la tratament hidrokinetoterapeutic a venit în urma parcurgerii

cursului în primul semestru al anului III de studiu,moment în care am înțeles că recuperarea în apă
este mult mai eficientă și are un impact mult mai mare asupra psihicului pacientului,obișnuit doar
cu exercițiile ”pe uscat”.
În cele ce urmează voi prezenta exercițiile realizate de pacientă în perioada 01.04.2013-

21.05.2013;un număr de zece ședințe parcurse în 45 minute/ședință,în zilele:
01.04;08.04;12.04;19.04;29.04;03.05;10.05;15.05;18.05;21.05.
Ș EDIN Ț A 1
1.Stând depărtat cu brațele în lateral pacienta

execută mici circumducții înapoi-7’(7x5)
Exercițiul se realizeză în apă relativ mică(la nivelul

pieptului) cu pauză după fiecare serie,având ca scop
2
principal corectarea pozițiilor vicioase determinate de pectus excavatum,în același timp cu scoaterea
pieptului înainte pentru creșterea musculaturii toracelui.(figura 3.6)
Figura 3.6
2.Pluta cu brațele întinse deasupra capului,kinetoterapeutul având rolul de a prinde pacientul

de mâini și de al trage prin apă-8’
Exercițiul se realizează în apă mică precum se vede și în

figura 3.7.Se execută lent,mișcările sunt bine controlate
atât de pacient cât mai ales de kinetoterapeut.Datorită
apei,greutatea pacientului scade,ceea ce face exercițiul
mult mai ușor de realizat,recuperarea desfășurându-se mai
rapid.
Figura 3.7
3.Stând cu picioarele semi-flexate,brațele lateral:coborârea brațelor cu expirație,revenire cu

4.Înot spate-20’-Acest exercițiu se realizează în apă adâncă,dacă este nevoie cu ajutorul

kinetoterapeutului,respectând tehnica generală a înotului spate.Exercițiul are un foate mare efect
atât asupra cutiei toracice cât și a tuturor mușchilor ce realizează lucru mecanic în timpul efectuării
acestuia.Se realizează pauză de 2 minute după fiecare 200 metrii înot spate.
Ș EDIN Ț A 2
1.Stând depărtat cu mâinile la piept,ducerea brațelor

lateral cu arcuire-10’(10x7).Exercițiul are și rol de încălzire a
masei musculare și de obișnuire a corpului cu temperatura
apei,scopul principal nefiind înlăturat însă.Pieptul
înainte,abdomenul supt,respirație puternică fără ca pacientul să
ajungă în starea de apnee.(figura 3.8).Se execută în apă mică
Figura 3.8
2
2.Din mers,brațele înainte în sprijin pe plută,rotirea alternativă a brațelor-7’(15x5).
Este un exercițiu ce se execută în apă mică,fiind totodată o tehnică de învățare a înotului stil craul.
(figura 3.9)
Figura 3.9
3.Picioare craul pe o parte cu o mână pe plută-5’
4. Înot spate-8’-Acest exercițiu se realizează în apă adâncă,dacă este nevoie cu ajutorul

acestuia.
5.Picioare spate cu brațele sus,susținute pe o plută-15’(apă adâncă)-figura 3.10
Figura 3.10
Ș EDIN Ț A 3
1.Stând depărtat cu brațele în lateral pacienta execută mici circumducții înapoi-5’(5x5)

2
4.Picioare craul cu expirație doar în apă și precedată de o apnee impusă în funcție de

individ-10’(fig.3.11)
Figura 3.11

kinetoterapeutului,respectând tehnica generală a înotului spate.Exercițiul are un foarte mare efect
Ș EDIN Ț A 4
1.Stând depărtat, pluta ținută de colțuri cu mâinile

întinse înainte.”Plimbarea” plutei pe suprafața apei spre
înapoi,alternativ cu fiecare braț.- 15’(8x5)-figura 3.12
2.Din mers,brațele înainte în sprijin pe plută,rotirea

alternativă a brațelor-10’(10x8).Este un exercițiu ce se
execută în apă mică,fiind totodată o tehnică de învățare a
înotului stil craul.
Figura 3.12

2
4.Picioare craul pe o parte,se cere pacientului un anumit număr de respirații pe lungimea bazinului.-
10’(figura 3.13)
Figura 3.13
Ș EDIN Ț A 5
1.Stând depărtat cu mâinile la piept,ducerea brațelor lateral cu arcuire-10’(10x7).Exercițiul

are și rol de încălzire a masei musculare și de obișnuire a corpului cu temperatura apei,scopul
principal nefiind înlăturat însă.Pieptul înainte,abdomenul supt,respirație puternică fără ca pacientul
să ajungă în starea de apnee.Se execută în apă mică.
2.Din mers,brațele înainte în sprijin pe plută,rotirea alternativă a brațelor-7’(15x5).Este un

exercițiu ce se execută în apă mică,fiind totodată o tehnică de învățare a înotului stil craul.

acestuia.
5.Picioare spate cu brațele sus,susținute pe o plută-15’(apă adâncă)
Ș EDIN Ț A 6
1.Stând depărtat,pluta ținută de colțuri cu mâinile întinse înainte.”Plimbarea” plutei pe

suprafața apei 1.Stând depărtat cu brațele în lateral pacienta execută mici circumducții înapoi-
10’(10x5)
2,Exercițiul se realizeză în apă relativ mică(la nivelul pieptului) cu pauză după fiecare
serie,având ca scop principal corectarea pozițiilor vicioase determinate de pectus excavatum,în
același timp cu scoaterea pieptului înainte pentru creșterea musculaturii toracelui.spre
înapoi,alternativ cu fiecare braț.- 15’(10x5)


2
acestuia.
Ș EDIN Ț A 7
1.Stând,aplecarea înainte a trunchiului prin dezechilibrare și amortizare cu brațele pe sparge-

val(inspir),revenire cu expirație.Exercițiul se realizează în apă mică-10’(10x5)
2.Din mers,imitarea mișcării de bras,cu inspirație și expirație profundă-10’(10x7)
3.Înot costal,cu mâna susținută pe un plutitor,cealaltă mână execută vâslire apoi revenire
peste apă-7’
4.Înot spate-8’
5.Picioare craul cu expirație doar în apă și precedată de o apnee impusă în funcție de

individ-10’
Ș EDIN Ț A 8
1.Stând depărtat cu mâinile la piept,ducerea brațelor lateral cu arcuire-15’(10x8).Exercițiul

are și rol de încălzire a masei musculare și de obișnuire a corpului cu temperatura apei,scopul
principal nefiind înlăturat însă.Pieptul înainte,abdomenul supt,respirație puternică fără ca pacientul
să ajungă în starea de apnee.Se execută în apă mică.
2. Stând,aplecarea înainte a trunchiului prin dezechilibrare și amortizare cu brațele pe

sparge-val(inspir),revenire cu expirație.Exercițiul se realizează în apă mică-10’(10x5)
3.Stând,din articulația genunchilor semiflexat,umerii în apă,brațele ridicate în lateral.Se

execută ducerea brațelor înainte cu expirație(apa va îngreuna mișcarea),apoi ducerea brațelor înapoi
cu inspirație-10’(8x7)
4.Înot spate,brațe dublu(brațele lucrează simultan)-10’(figura 3.14)

2
Figura 3.14
Ș EDIN Ț A 9
1.Stând depărtat,pluta ținută de colțuri cu mâinile întinse înainte.”Plimbarea” plutei pe

suprafața apei spre înapoi,alternativ cu fiecare braț.- 15’(8x5)

3.Stând cu picioarele semi-flexate,brațele lateral:coborârea brațelor cu expirație,revenire

cu inspirație-10’(10x5)
4.Picioare craul pe o parte,se cere pacientului un anumit număr de respirații pe lungimea bazinului.-
10’
Ș EDIN Ț A 10
1.Stând depărtat cu brațele în lateral pacienta execută mici circumducții înapoi-5’(7x5)


acestuia.


2
[CIOROIU;2012;pag.159-162].
CAPITOLUL III.PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

CERCETĂRII
2
3.1.FI Ș E DE TRATAMENT
Rezultatele obținute în urma aplicării programelor kinetoterapeutice și de

hidrokinetoterapie le-am prezentat în dinamica evoluției lor, pornind de la valorile înregistrate la
prima examinare, odată cu intrarea în tratament a pacientului precum și de la celelalte examinări
periodice.
Pacienta, la începutul programului de recuperare s-a prezentat pe data de 23 noiembrie 2012

cu diagnosticul de pectus excavatum minor și scolioză discretă dextroconvexă.S-a stabilit de comun
acord un program de recuperare ce a fost urmat în primele două luni,după care s-au realizat primele
rezultate parțiale.
La începutul tratamentului prezenta dureri în regiunea dorso-lombară și toracică, precum și o

greutate sub limitele normale, raportată la înălțimea pacientei.Toate aceste tulburări s-au ameliorat
în urma aplicării tratamentului recuperator ce a constat în: masaj, kinetoterapie și
hidrokinetoterapie.
Prin aplicarea masajului relaxator pe zona musculaturii pectorale, cervicale și lombare,

perimetrul toracic a crescut până la 74,9 centimetrii.De asemenea,atitudinea scoliotică a coloanei
vertebrale s-a remediat ușor datorită exercițiilor specifice.
Psihicul pacientei,destul de afectat la începutul recuperării,s-a îndreptat, pacienta prezintă o

încredere mai mare în șansele de reușită ale programului și se implică mai mult în realizarea corectă
a exercițiilor.
FIȘA DE TRATAMENT Nr. 1
Numele și prenumele ……O.M………..Sex ….. feminin…...…….……………

Vârsta ……...………..15.ani….……..……………………………………….………..
Data intrării…….23.noiembrie.2012……Data ieșirii 21.ianuarie.2013…………
Profesia …………elev…………………………………………………………….……
Istoric ……diagnosticul a fost depistat în urma unui control regulat la medicul de familie al
pacientei
Diagnostic … pectus excavatum minor și scolioză discretă dextroconvexă
Examen-Dată 23.11.2012 19.12.2012 21.01.2013

Masaj + + +
2
Hidrokinetoterapie - - -
Kinetoterapie
STAT ICA + + +
Dist. sp. il. sup. dr. 68 68,5 69
stg. 68 68,5 69
mal. int. culc.
EXAMINĂRI
ANTROPOMETRICE
Înălțime 177 177 177

Bustul 74 74.3 74,9
Greutatea 49 49 50
Elasticit. Toracică 3 5 6
dr. - - -
stg. - - -
Genunchi
dr. Varum gr. I Varum Tendință
Glezne varum
stg. Valg varum. I Varum Tendință
varum
dr. - - -
stg. - - -
Picior
Spirometrie 2100 cm 2400 cm 2900 cm

Vârsta ……...………..15.ani….……..……………………………………….………..
Data intrării…….04.februarie.2013……Data ieșirii 25.martie2013…………
Profesia …………elev…………………………………………………………….……
pacientei
Examen-Dată 04.02.2013 04.03.2013 25.03.2013

Masaj + + +
Hidrokinetoterapie - - -
Kinetoterapie + + +
Fitness + + +
Dist. sp. il. sup. dr. 69 69 69,5

2
STAT ICA
mal. int. culc. stg. 69 69 69,5
EXAMINĂRI
ANTROPOMETRICE
Înălțime 177 177 177

Bustul 75 75.5 76.3
Greutatea 50 51,5 53
Elasticit. Toracică 6 6 7
dr. - - -
stg. - - -
Genunchi
dr. Tendință varum Tendință Tendință
Glezne varum varum
stg. Tendință varum Tendință Tendință
varum varum
dr. - - -
stg. - - -
Picior

Vârsta ……...………..15.ani….……..……………………………………….………..
Data intrării…….01.aprilie.2013……Data ieșirii 21.mai2013…………
Profesia …………elev…………………………………………………………….……
pacientei
Examen-Dată 01.04.2013 03.05.2013 21.05.2013

Masaj + - -
Hidrokinetoterapie + + +
Kinetoterapie - - -
Fitness + - -
Dist. sp. il. sup. dr. 69,5 69,5 69,5

2
STAT ICA
mal. int. culc. stg. 69,5 69,5 69,5
EXAMINĂRI
ANTROPOMETRICE
Înălțime 177.5 177.5 177.7

Bustul 76.3 76.6 77.1
Greutatea 53 53.1 52.5
Elasticit. Toracică 7 7 7.5
dr. - - -
stg. - - -
Genunchi
dr. Tendință varum - -
stg. Tendință varum - -
Glezne
dr. - - -
stg. - - -
Picior
3.2.REZULTATE FINALE
Așadar,în urma celor șase luni de tratament atât kinetoterapeutic cât și hidrokinetoterapeutic,
pacienta a prezentat reale progrese față de stadiul inițial în care aceasta a fost, ceea ce arată faptul că
programul de tratament a fost creat conform nevoilor pacientei, astfel încât aceasta să nu acumuleze
oboseală psihică și fizică.Rezultatele sunt mulțumitoare, ea ajungând aproape de valorile normale
pentru vârsta ei.
Pe parcursul programului de tratament, pacienta a luat parte destul de des și la anumite

ședințe de consiliere psihologică, rezultatele fiind destul de bune,crescându-i dorința de
recuperare,ambiția și încrederea în sine, elemente vitale recuperării.
În urma aplicării programului de kinetoterapie care a vizat tratamentul peretelui

toracic al pacientei în cauză, rezultatele tratamentului vor fi evidențiate prin evalurarea kinetică a
acesteia , la sfârşitul procesului de tratament care ne-a demonstrat ameliorarea parametrilor vizați.
Graficul 1 – Elasticitatea toracică

2
La testingul pentru elasticitatea toracică(Graficul 1), se constată dispariţia durerii și

creșterea parametrilor în cele 6 luni de tratament.
Graficul 2-Bustul
În urma testingului pentru măsurarea bustului pacientei(Graficul 2),se observă o

îmbunătățire considerabilă a acestei probleme, în urma tratamentelor realizate,pacienta ajungând
aproape de cotele normale în ceea ce ține de perimetrul toracic.
2
Graficul 3 – Testing de durere al pacientei
Durerile prezentate de pacientă în zona toracică la începutul recuperării(Graficul 3),au

dispărut complet în urma celor 6 luni de recuperare.
Rezultatele studiului verifică ipoteza de la care s-a pornit:

-Perspectivele recuperării de unde se pleacă şi unde se poate ajunge prin intermediul
recuperării medicale.
- În ce masură aplicarea tratamentului recuperator asigură optimizarea rezultatelor şi
scurtarea timpului de refacere;
-Dacă mijloacele, procedeele selectate şi aplicate sunt eficiente;
- În ce măsură tratamentul kinetoterapeutic aplicat va ajuta în redresarea afec țiunii
existente;
-Dacă recuperarea în apă(hidroterapia) este mai benefică decât recuperarea”pe
uscat”(kinetoterapia);
- Dacă subiectul a evoluat din punct de vedere psihologic: și-a recăpătat încrederea în sine,
dorința de a se recupera precum și implicarea acestuia pentru o redresare mai rapidă a afecțiunii.
CONCLUZII
2
Din studiul făcut în cele șase luni, din luna noiembrie a anului 2012 până în luna mai a
anului în curs, în urma unui control corespunzator, prin măsuratori antropometrice și radiologice s-
au constatat următoarele lucruri:
- tratamentul peretelui toracic nu implică numai mărirea elasticității cavității
toracice,deoarece pectus excavatum nu este o deficiență atât de simplă,ea afectând în același timp
atât coloana vertebrală cât și membrele inferioare și superioare,precum am avut și în cazul de față
unde pacienta prezenta probleme ale umerilor,centurii scapulare,genunchi în varum,atitudine
scoliotică.
De aceea,programele de tratament au inclus pe lângă exercițiile specifice deficienței
”principale” și exerciții ”secundare”, menite să ajute la refacerea posturii pacientei.
Corectarea concomitentă a deficiențelor asociate s-a soldat cu o influență favorabilă asupra
procesului de recuperare, și anume de accelerare a recuperării toracelui înfundat.
În acest scop, obiectivele cercetării au fost:
- evidențierea deficiențelor prin examinare funcțională și radiologică a subiectului ce se
regăsește în studiul de față;
- identificarea și selectarea celor mai bune mijloace, procedee, programe și tehnici
kinetoterapeutice care pot optimiza procesul recuperator în funcție de particularitățile subiectului
privind: vârsta, sexul, starea în care se regăsește afecțiunea și potențialul fizic al acestuia;
- structurarea programelor kinetoterapeutice pe etape în funcție de evaluările și reacțiile
subiectului;
- relația subiectului cu kinetoterapeutul pe toată perioada recuperării;
Astfel, la finalul perioadei de recuperare pot afirma că toate obiectivele fixate inițial au fost
atinse, conform cu lucrarea de față, structurarea programelor de recuperare fiind un punct forte în
realizarea lucrării, precum și relația pacientei cu kinetoterapeutul pe toată perioada recuperării,
aceasta apelând chiar și la ajutorul unui psiholog din dorința de a se recupera cât mai repede și cât
mai eficacee.De asemenea, consider că toate mijloacele folosite în recuperare au fost atent
selecționate pentru a optimiza procesul recuperator, fie că a fost vorba de kinetoterapie, recuperarea
în apă sau masaj.
2
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE PE SUPORT CLASIC
1. Basmajian, J.V.; Slonecker, C.E. - Grant's Method of Anathomy-A clinical problem-solving

approach(Eleventh Edition), Williams & Wilkins Baltimore ,Usa, 1989.
2. Bratu, I.A. - Gimnastica pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice, Editura

Consiliul Național pt Educație Fizică și Sport;Bucuresti,iulie 1967.
3. Cioroiu, S.G. - Esențial în anatomie și biomecanică , Editura Universității ”Transilvania”,

Brașov, 2006.
4. Cioroiu, S.G. - Hidrokinetoterapia deficiențelor fizice, Editura Universității ”Transilvania”,

Brașov, 2012.
5. Cioroiu, S.G. - Kinetoterapie de la teorie la practică, Editura Universității ”Transilvania”,

Brașov, 2012.
6. Enoiu, R.S.;Enoiu, R.; Țurcanu, F. - Musculație, Editura Universității ”Transilvania”,

Brașov, 2009.
7. Sbenghe, T. - Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală,

București, 1987.
8. Tortora, G.J.; Anagnostakos, N.P. - Principles of Anatomy and Physiology (Third Edition),
Harper & Row ,Publishers , New York, 1981.
2
BIBLIOGRAFIE PE SUPORT ELECTRONIC
1. Levine, D.; Rittenberry, L.; Millis, L.D. Aquatic Therapy;2004,pag.264
http://www.sciencedirect.com/science?_ob=PdfExcerptURL&_imagekey=3-s2.0-
B978072169555650019X-
main.pdf&_piikey=B978072169555650019X&_cdi=278296&_user=4714087&_acct=C000064539
&_version=1&_userid=4714087&md5=ff0f7c43a604d576f6c8fe31318281cb&ie=/excerpt.pdf
(02.11.2012)
2. O’nihill,A.E.P.;Cothran,C.;Habermann,B. Aquatic Exercices For Parkinson’s Disease;2001,pag.3
http://www.parkinsonswny.com/Aquatic-Handbook.pdf (29.10.2012)
3. http://www.romedic.ro/pectus-excavatum-torace-infundat (27.11.2012)
4.http://www.backpain-guide.com/Chapter_Fig_folders/Ch06_Path_Folder/Ch06_Images/06-
4%20Radiculopathy.jpg (20.11.2012)
5.http://www.esanatos.com/files/anatomie/coloana-vertebrala/15661_poze/image002.gif
(07.11.2012)
6. http://ro.scribd.com/doc/44816975/MUSCHII-TORACELUI (12.12.2012)
7.http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/suportcurs/anatomie/carte_anatomie_LP.pdf-
pag.42 (04.01.2013)
8.http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/suportcurs/anatomie/carte_anatomie_LP.pdf-
pag.28 (04.01.2013)
9. http://dr.bauerbela.ro/pediatrie/semio.htm (24.03.2013)
10. http://www.culturism.ro/antrenament/exercitii-piept.html (20.03.2013)
11. http://www.fitness-god.ro/exercitii_pentru_piept.php (20.03.2013)
12.http://www.farmaciata.ro/recuperare-medicala/item/1002-hidrokinetoterapia-creste-mobilitatea-
articulara (24.03.2013)
2

Universitatea Transilvania Din Bra Ov Facultatea de Educa Ie Fizica I Sporturi Montane PDF Free

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Transilvania Din Bra Ov Facultatea de Educa Ie Fizica I Sporturi Montane PDF Free

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „TRANSILVANIA” din Braşov – Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE EDUCAȚIE

IMPORTAN Ț A KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA FUNC ȚIONALĂ A

IMPORTANȚA KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA FUNCȚIONALĂ A PERETELUI

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI...................................................................................................4

IPOTEZELE CERCETĂRII (LUCRĂRII)......................................................................................4

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII........................................................................................5

CAPITOLUL I BAZELE TEORETICE ALE LUCRĂRII............................................................5

I.1. ASPECTE ANATOMORFOFUNCȚIONALE ALE PERETELUI TORACIC.........................5

1.1. ANATOMIA PERETELUI TORACIC..................................................................................5

1.2. BIOMECANICA PERETELUI TORACIC........................................................................22

I.2.EXAMINAREA ȘI DIAGNOSTICAREA PACIENTULUI...................................................26

2.2 EVALUAREA VIZUALĂ A SUBIECTULUI......................................................................28

2.3 EXAMEN ANTROPOMETRIC ȘI MĂSURĂTORI...........................................................29

CAPITOLUL II ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE LUCRĂRII ȘI PREZENTAREA

II.1. ORGANIZAREA CERCETĂRII...........................................................................................32

1.1 LOCUL DE DESFĂȘURARE ȘI CONDIȚIILE DE BAZĂ MATERIALĂ.......................32

1.2 METODOLOGIA DE LUCRU............................................................................................32

II.2.CONȚINUTUL PROGRAMULUI KINETOTERAPEUTIC...............................................33

2.1.PROGRAMUL KINETOTERAPEUTIC PE PRIMELE 2 LUNI........................................33

2.2.PROGRAMUL KINETOTERAPEUTIC PENTRU LUNILE 3 ȘI 4...................................41

II.3.CONȚINUTUL PROGRAMULUI HIDROKINETOTERAPEUTIC...................................44

3.1.CE ESTE HIDROKINETOTERAPIA?................................................................................44

CAPITOLUL III.PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII.......53

BIBLIOGRAFIE PE SUPORT CLASIC........................................................................................60

BIBLIOGRAFIE PE SUPORT ELECTRONIC.............................................................................61

IMPORTAN Ț A KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA FUNC ȚIONALĂ A

Medicina modernă nu se mai mulțumește numai cu rezultatul tratamentului medical ci

“Evident kinetoterapia este o știință complexă,interdisciplinaritatea sa fiind dată de elemente

Tratamentul deficiențelor peretelui toracic presupune o preocupare atât pentru corectarea

Mijloacele curente de aplicare a kinetoterapiei în afecțiunile peretelui toracic sunt extrem de

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Pectus excavatum, cunoscut ca și pieptul înfundat este o afecțiune congenitală a peretelui

Prin prezenta lucrare am încercat să găsesc modalități de aplicare viabile și sistematice a

IPOTEZELE CERCETĂRII (LUCRĂRII)

Lucrarea de față își propune să verifice următoarele ipoteze:

-Perspectivele recuperării de unde se pleacă şi unde se poate ajunge prin intermediul

-Dacă recuperarea în apă(hidroterapia) este mai benefică decât recuperarea”pe

SCOPUL Ș I OBIECTIVELE LUCRĂRII

CAPITOLUL I BAZELE TEORETICE ALE LUCRĂRII

I.1. ASPECTE ANATOMORFOFUNC ȚIONALE ALE PERETELUI TORACIC

1.1. ANATOMIA PERETELUI TORACIC

[GERARD J.TORTORA;NICHOLAS P.ANAGNOSTAKOS;1981;pag.165].

ÎNVELI Ș UL CONJUNCTIV-EPITELIAL AL PERETELUI TORACIC

Figura 1.2 - Țesutul epitelial de la nivelul toracelui - vedere anterioară-

SCHELETUL PERETELUI TORACIC

TORCELE OSOS Ș I DIAFRAGMA

Figura 1.4 - Toracele osos.

[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.67].

[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.66].

Figura 1.5 - Toracele osos în secțiune mediană-niveluri și lungimi (1˝=2,5 cm).

[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.67].

Figura 1.6 - Procesele articulare toracice sunt în formă de arc.

[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.67].

Structura vertebrelor toracale:

-procesul spinos este prismatic, triunghiular, având direcția oblic în jos;

-procesele articulare sunt verticale și dispuse în plan frontal.

Figura 1.7 - Vertebră toracală-vedere laterală.

Procesele transversale acționează ca un suport pentru gâtul și tuberculul coastelor, cu

[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.67-68-69].

Manubriul sternal prezintă o suprafață superioară concavă, precum și scobitura jugulară

Manubriul, la rândul său, se articulează cu partea superioară a corpului sternal, formând

[JOHN V.BASMAJIAN;CHARLES E.SLONECKER;1989;pag.69].