ACOPERIŞURI DE TIP ŞARPANTĂ

Noţiuni generale

Acoperişurile tip şarpantă sunt acoperişuri înclinate şi se

utilizează la clădiri de locuit (case familiale, hoteluri,
blocuri), social-culturale, administrative etc, precum si la
construcţiile industriale pentru birouri şi anexe .

Şarpanta reprezintă structura de rezistenţă a acoperişurilor cu

pod realizată deasupra ultimului nivel, având rolul de a crea
pantele şi formele acoperişului şi de a prelua încărcările ce
revin acoperişului.
Rezolvarea de principiu a pantelor acoperişurilor de tip
şarpantă cu formă oarecare în plan, este prezentată în figura
de mai jos:

1- coamă orizontală; 2- coamă înclinată; 3- dolie;

Generalnotions

Roofs roofs and roof frames are used in residential buildings (family houses, hotels, apartment
buildings), socio-cultural, administrative, etc., as well as industrial buildings for offices and annexes.

The roof structure is the backbone of the bridge roofs made over the last level, having the purpose
of creating and forms roof slopes and over the back of the roof loads.
Solving principle slopes type roof framing with some form plan is shown in the figure below:
 2- 4 – streaşină

În funcţie de materialul utilizat şarpantele se realizează din

lemn, metal sau din elemente prefabricate de beton armat.
Cele mai folosite sunt însă şarpantele din lemn datorită
avantajelor pe care le conferă lemnul: greutate redusă şi
uşurinţă de prelucrare şi execuţie.
Şarpante din lemn
Se pot executa în diferite sisteme constructive: şarpante pe
scaune, cu ferme (grinzi cu zabrele) şi din grinzi cu inima
plină. La deschideri mici se adoptă şarpanta din căpriori, fără
scaune. Cele mai uzuale acoperişuri de tip şarpantă, sunt
şarpantele pe scaune.

ŞARPANTELE PE SCAUNE, sunt alcătuite din elemente

verticale sau înclinate denumite popi, legaţi între ei în sens
transversal prin cleşti, care,împreună cu căpriorii aşezaţi în
dreptul popilor realizează un contur indeformabil în sens
transversal-longitudinal. Pe popi reazemă panele ce susţin
căpriorii, legate aceste pane de popi prin contrafişe care
asigură stabilitatea longitidinală, a şarpantei.
Ansamblul transversal alcătuit din popi, cleşti şi căpriorii
din dreptul popilor poartă denumirea de ,,scaune “.

Aceste structuri plane, ,,scaunele” se dispun la distanţe de

3.0 ....5,0 m, în lungul clădirii.
În funcţie de modul de dispunere a zidurilor portante ale
clădirii, deci de posibilitatea de rezemare a popilor care
transmit încărcările la aceste ziduri se disting: şarpante cu
rezemare pe ziduri transversale şi şarpante cu rezemare
pe ziduri longitudinale.
ŞARPANTA CU REZEMARE PE ZIDURI
TRANSVERSALE
Secţiune transversală pentru deschideri: L = 8,50 m –
13,00 m

Secţiune transversală pentru deschideri cuprinse între

11,00 m – 15,00 m
Secţiune transversală pentru deschideri cuprinse între
6,50 m – 8,50 m
B. ŞARPANTE CU REZEMARE PE ZIDURI
LONGITUDINALE – SECŢIUNI TRANSVERSALE;
Pentru deschideri, L = 9,00 – 13,00 m

Pentru deschideri, L = 7,00 – 9,50 m

Pentru deschideri, L = 6,50 – 7,50 m
Unghiul α optim este 300 .....600 .
La deschideri mici se adoptă şarpanta din căpriori, fără
scaune.
1- căprior; 2- pană de coamă (cosoroabă); 4- pană de
coamă; 8-cleşti.
ELEMENTELE PRINCIPALE ALE ŞARPANTELOR
PE SCAUNE

În alcătuirea unei şarpante pe scaune se disting de regulă,

următoarele elemente principale:
- Şipcile (secţiuni de 1,8 x 4,8 .... 4,8 x 4,8 cm ), dispuse
perpendicular pe linia de cea mai mare pantă, servesc ca
reazeme pentru elementele învelitorii discontinue ( ţigle ,
plăci de azbociment ).Distanţa dintre şipci este determinată
de marimea elementelor învelitorii, ţinând seama că acestea
se suprapun cu câţiva centimetri. Şipcile reazemă pe căpriori
şi preiau greutatea învelitorii, a zăpezii şi a văntului;

- Astereala este formată din scânduri de 18 ...24 mm

grosime şi 12 ....20cm lăţime dispuse alăturat (pe aceeaşi
direcţie cu şipcile), constituind suportul învelitorilor de
obicei continue, flexibile (fără rigiditate), cum sunt cele din
tablă plană, şindrilă bitumată, etc. Astereala reazema pe
căpriori şi preia aceleaşi încărcări ca şi în cazul şipcilor;
Pentru un acoperiş se adoptă fie astereală, fie şipci, însă
uneori se prevăd şipci peste astereală.

- Căpriorii, sunt elemente ce se dispun înclinat, dând panta

acoperişului. Se realizează din lemn ecarisat (dimensiuni
10,0 x 10,0 cm, putând ajunge până la 15,0 .....x 15,0 cm)
sau din lemn rotund (diametru de 10 ….12 cm ….15,0 cm).
Distanţa interax dintre căpriori este de 60 ....120 cm, fiind
impusă de rigiditatea invelitorii si a stratului suport ,şipci sau
astereala, care reazemă pe căpriori; căpriorii reazemă la
partea inferioară a acoperişului pe pana de streaşină
(cosoroabă) dispusă pe pereţii exteriori portanţi, iar la partea
superioară căpriorii reazemă unul pe celălalt direct
sau prin intermediul unei pane de coamă.
În funcţie de deschiderea clădirii se prevăd două, patru sau
chiar mai multe pane curente care constituie reazemele
intermediare ale căpriorilor. Deschiderea de calcul a
căpriorilor reprezintă de fapt distanţa dintre pane. Rezemarea
căpriorilor pe pane se face cu sau fără chertare.
- Panele se execută din grinzi de lemn ecarisat (dimensiuni
12 x 12 …..15 x 19 cm ……19,0 x 25,0 cm) şi pot fi
amplasate la coamă (pană de coamă), în poziţie intermediară
(pane intermediare sau curente) sau la nivelul streaşinii (pană
de picătură sau cosoroabă).
Panele se dispun paralel cu coama acoperişului, la distanţe
interax de 2,0 ....4,0 m. Este indicat să se limiteze distanţa
interax dintre pane la 3,50 m.

Deschiderea panelor coincide cu distanţa între popii pe care

reazemă, respective 3…..5 m; În cazul în care se prevăd
contrafişe, deschiderea de calcul a panelor se
poate reduce după cum urmează: l = l1 – 2 x a/2 adica
l = l1 – a.
Reducerea deschiderii panelor prin utilizarea
contrafişelor
1- pană; 2- contrafişă; 3- pop; l1 – distanţa dintre popi; l –
deschiderea de calcul a panelor.
Panele de streaşină, respectiv de la partea inferioară a
acoperişului, denumite cosoroabe sau babe, trebuie să fie
ancorate din loc în loc de centurile zidurilor exterioare pe
care reazemă.
- popii, reprezintă reazeme pentru panele curente
(intermediare), eventual pentru pana de coamă şi se
confecţionează din lemn ecarisat (secţiuni de 12 x 12
.....15 x 15 cm) sau din lemn rotund cu diametru de 12 …
14..15 cm.
Sunt elemente verticale care reazemă pe pereţii portanţi
transversali, fiind dispuşi la distanţe de 3-5 m (egale cu
distanţele dintre pereţii pe care reazemă). În cazul
clădirilor cu unul sau doi pereţi longitudinali centrali (pe
direcţia transversală fiind pereţi de contravântuire la distanţe
mai mari), se prevăd popi înclinaţi – a se vedea detaliile
pentru şarpante cu rezemare pe ziduri longitudinale .

Rezemarea popilor pe planşeu se face prin intermediul unor

grinzi de lemn (tălpi), care au rolul de a repartiza încărcările
concentrate transmise de popi;
-Cleştii, sunt formaţi din câte două elemente ce leagă
căpriorii corespondenţi din cele două ape din dreptul popilor,
formănd un sistem plan nedeformabil, solidarizând popii şi
căpriorii. Cleştii nu preiau încărcări directe, însă
sunt solicitaţi la eforturi de întindere. Secţiuni 2.8 x 15 ( 28
este grosimea în cm , iar 15 este lăţimea în cm); Se prind de
popi şi căpriori prin buloane sau cuie.
-Contrafişele sunt elemente care reduc deschiderea panelor
curente şi realizează în mod curent contravântuirea
longitudinală a şarpantei (în sensul direcţiei panelor); Se pot
prevedea şi în sens transversal când cleştii sunt mai
lungi. Se realizează din lemn ecarisat cu secţiuni rotunde cu
diametrul de 10...12 cm .

Şarpante din lemn cu ferme se folosesc la acoperirea

deschiderilor mai mari de 5,00 m pentru clădiri fără reazeme
interioare şi sunt alcătuite din : astereală sau şipci, căpriori,
pane şi ferme. După forma în elevaţie fermele pot fi
triunghiulare, poligonale, sau cu talpă superioară curbă.
Şarpante din grinzi cu inimă plină sunt alcătuite din
astereală sau şipci, pane şi grinzi cu inimă plină din lemn,
rezemate la capete pe pereţi portanţi sau pe grinzi. Grinzile
cu inimă plină se folosesc pentru deschideri de 6,0 .....15 ,0
m, la acoperişuri cu pante mici (1:10….1:8) pentru constrcţii
industriale, agrozootehnice sau provizorii. Distanţa dintre
grinzile şarpantei este în mod obişnuit 3….4 m şi mai rar
5…6 m. Contravântuirea se realizează prin panele
acoperişului.

Şarpantă din lemn din grinzi cu inimă plină

1- grindă cu inimă plină; 2- pane.
Planşeul de pod
Planşeul de pod este format din următoarele elemente :
- elementul de rezistenţă (planşeul brut) cu structura similară
planşeelor curente ;
- şapa de egalizare din mortar de ciment ;
- bariera contra vaporilor, care chiar dacă nu este necesară
din calculul higrotermic, se poate prevedea ca izolaţie
împotriva eventualelor ape meteorice ce pot ajunge
accidental în pod. La clădiri nepretenţioase se poate renunţa
la şapa de egalizare şi la bariera de vapori;
- izolaţia termică realizată din materiale în vrac (zgură,
deşeuri poroase, beton uşor etc.) sau din plăci (vată
minerală,polistiren etc);
- stratul de protecţie termoizolaţie sau de circulaţie din beton
cu un conţinut redus de ciment pentru a putea permite
migraţia vaporilor din interior.

Sarpante pentru poduri mansardate

Podul mansardat, amenajat ca locuinta, constituie o solutie

recomandata pentru sporirea spatiului locuibil. In acest caz,
accesul in pod se face pe scara curenta care continua de la
cota ultimului nivel pana la pod.
Pentru satisfacerea functiunii de locuinta, amenajarea
podului implica:
- prevederea unei solutii de sarpanta cu reazeme
intermediare dispuse astfel incat sa nu deranjeze
 circulatia si sa permita compartimentarea si mobilarea in
functie de solutia arhitecturala propusa
- dispunerea elementelor orizontale si inclinate ale
sarpantei la cote care sa asigure gabaritele de circulatie
- asigurarea unui parapet minim de 190 cm in zona
apropiata de streasina
- dispunerea termoizolatiei necesare, a barierei contra
vaporilor de apa si a stratului de finisaj la nivelul
tavanului podului .
- asigurarea iluminarii si ventilarii incaperilor din pod prin
ferestre dispuse pe inaltimea parapetului , daca este
posibil, tabachere sau ferestre amplasate in planul
acoperisului.
Scheme de principiu:
Sarpanta cu capriori, este cel mai simplu sistem constructiv

1- căprior; 2- pană de coamă (cosoroabă); 4- pană de

coamă; 8-cleşti.
Fara tirant intermediar, pentru deschideri de maximum
6m
Cu tirant intermediar pentru deschideri de maximum 9m.
Aceasta solutie se realizeazadin perechi de capriori dispusi la
distante de 70..100cm., rigidizati la coama cu o rigla si cu
pereti de clesti. Impingerea orizontala a capriorilor se poate
prelua prin dispunerea unei talpi din lemn sau prin centura
de beton armat la nivelul planseului.
INVELITORI

Învelitoarea este elementul de construcţie prevăzut la partea

superioară a acoperişului, avand rolul de izolare impotriva
apelor meteorice.
Învelitoarea trebuie să corespundă , în primul rând exigenţei
de etanşeitate, dar şi exigenţelor referitoare la durabilitate,
rezistenţă la foc, aspect estetic şi cerinţe economice .
Pentru realizarea invelitorilor se utilizează o gamă largă
de materiale, rezultănd :
- învelitori organice (paie, trestie, lemn, materiale
bituminoase);
- învelitori din plăci de piatră naturală ( ardezie );
- învelitori din piatră artificială (ceramice, beton);
- învelitori metalice ( tablă de oţel, zinc, aluminiu, plumb);
- învelitori din sticlă simplă sau armată;
- învelitori din materiale plastice;
Din punctual de vedere al modului de realizare a
etanşeităţii, se disting:
- învelitori continue, fără rosturi, impermeabile la apă, aer şi
vapori de apă (de exemplu cele bituminoase );
- învelitori din elemente discontinue, impermeabile la
acţiunea apei, dar permeabile la aer şi vapori de apă
(învelitori din plăci ceramice, tablă plană,ondulată sau cutată
etc ) ;
Din punct de vedere al portanţei, învelitorile se prezintă
sub următoarele forme:
- învelitori elastice,flexibile, care necesită strat-suport
continuu (bituminoase, din tablă plană etc);
- învelitori ce necesită elemente-suport aşezate la distanţe
reduse, cum sunt cele din materiale sub formă de plăci mici
rigide (ceramice, ardezie, lemn);
- învelitori la care elementele de susţinere se pot dispune rar,
având în vedere rigiditatea relativ mare a materialelor
realizate ondulat sau cutat din tablă,
materiale plastice etc;
Invelitori din placi de cupru
Falt vertical
Tigle metalice cu acoperire de piatra


 


