Text suport

Atelier – Școala de duminică și de vară „Responsabilitățile în familie”

Grupa „Liceu”
Relația adolescentului cu părinții – îndepărtare sau apropiere?
PĂRINTELE VASILIOS THERMOS CREŞTEREA COPIILOR

Deşi deseori dau impresia că s-au dezlegat sufleteşte şi psihic de părinţii lor, în multe
studii s-a dovedit că ei se simt afectiv foarte aproape de ei şi-i respectă. Atunci când este
vorba de alegeri de perspectivă îndelungată (educative sau profesionale) iau foarte
serios în vedere părerea părinţilor lor, de multe ori mai mult decât părerea celor de o
vârstă cu ei.

Foto: Oana Nechifor

„Părinţilor le este greu să înţeleagă cum îşi redefinesc sinele copiii lor la
începutul adolescenţei, atunci când spun dimineaţa: Mamă, mă piepteni tu?, iar seara spun:
«Ies şi eu în seara asta şi mă întorc pe la 12, e în regulă?»[...] În aceeaşi măsură
[adolescenţii] îi şi admiră, îi şi desconsideră pe cei maturi.” De asemenea, de obicei le este
greu să participe la treburile din casă.

„Deseori părinţilor le este mai greu să-i mişte şi să-i capaciteze pe copiii lor adolescenţi să
participe la treburile casei decât să le facă ei singuri. Dar adolescenţii, şi mai ales băieţii,
trebuie să înveţe să participe la lucrurile cotidiene ale casei.”
O altă atitudine potrivnică este aceea că „în primii ani ai adolescenţei distanţa afectivă faţă de
părinţi este implicit legată de dependenţa faţă de presiunile grupului celor de aceeaşi vârstă”.

Foarte important ar fi ca părinţii să înţeleagă ţinta de dezvoltare a acestui

comportament şi să nu abordeze îndepărtarea adolescenţilor ca pe o părăsire. Cele mai
multe atitudini greşite adoptate faţă de adolescenţi sunt de această natură.

Nu este exagerat să spunem că adolescenţii îi iubesc pe părinţii lor poate mai mult decât
oricând altcândva, dar îşi doresc şi caută părinţi care să-i ajute să crească.

Deşi deseori dau impresia că s-au dezlegat sufleteşte şi psihic de părinţii lor, în multe studii s-
a dovedit că ei se simt afectiv foarte aproape de ei şi-i respectă. Atunci când este vorba de
alegeri de perspectivă îndelungată (educative sau profesionale) iau foarte serios în vedere
părerea părinţilor lor, de multe ori mai mult decât părerea celor de o vârstă cu ei.

Chiar şi atunci când dau impresia că vor să taie legăturile cu familia şi să plece de acasă, în
realitate doresc probabil să-şi reconstituie şi să-şi reactualizeze rolurile şi legăturile, căutându-
şi identitatea, cristalizându-şi o simţire şi o trăire a ceea ce sunt acum cu adevărat.

(Pr. Vasilios Thermos, Primăvară înnegurată: pentru o înţelegere a adolescenţei, traducere

din limba greacă de pr. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 78-79)

(sursa: doxologia.ro)