FACULTATEA DE ŞTIINŢE UMANISTE

SPECIALIZAREA ISTORIE

LUCRARE DE LICENŢĂ
COMPLEXULUI CULTURAL PRECUCUTENI –
CUCUTENI
ASPECTE REGIONALE

2
 CUPRINS

I. Introducere …………………………………………………….…………………...………p. 4

II. Istoricul cercetărilor ……………………………………………………………...…….…p. 6

III. Date generale privind originea și evoluţia complexului cultural Precucuteni – Cucuteni
………………………………………………………………………………………………...p. 19

IV. Definirea aspectelor regionale în arealul complexului cultural Precucuteni – Cucuteni

………………………………………………………………………………………...………...p. 47

V. Concluzii ………………………………………………………………………..………...p. 62

VI. Bibliografie ……………………………………………………...…………...…………..p. 64

VII. Lista de abrevieri ………………………………………………………….......………p. 69

Ilustraţii ……………………….…………..…………………………….........………..p. 71

INTRODUCERE

După cum afirma Vladimir Dumitrescu, in 1963, (VI. Dumitrescu, 1963, p. 53) nu se poate
vorbi de complexul cultural Cucuteni - Tripolie fară a se ţine seama de cultura Precucuteni ca parte
componentă a acestuia.

3
 Cultura Cucuteni, prin irnportanţa sa, a atras atentia de-a lungul timpului mai multor arheologi
dintre care ii amintim pe: I. Andrișescu, M. Petrescu - Dârnboviţa, Hortensia și Vladimir
Dumitrescu, Ion Nestor, A. Laszlo, Silvia Marinescu - Bâlcu, Dan Monah, Dragomir Popovici.
În lucrarea de faţă am incercat în al doilea capitol să facem un scurt istoric al cercetarilor.
Cercetătorii mai sus rnenţionaţi, și nu numai, prin descoperirea unor așezări ca Izvoare, Cucuteni,
Traian - Dealul Viei si Fântânilor, Hăbășești, Trușești, Târpești, Frurnușica, Poduri - Dealul
Ghindaru, etc. au adus nenumarate contribuţii la cunoașterea unei culturi ce a marcat eneoliticul
rornânesc și nu numai.
În capitolul al treilea am continuat cu date generale despre originea și evoluţia complexului
Precucuteni - Cucuteni. După cum am afirmat, cultura Precucuteni își are originea în cultura cu
cerarnică liniară și în cultura Boian, dar și alte culturi își vor aduce aportul la geneza Precucuteni-
ului (Hamangia, Vinca, etc.). Dupa cum se știe, cultura Cucuteni continuă în mod firesc ultima
fază a culturii Precucuteni III, dar cunoaște influenţe ale culturilor Gumelniţa și Petrești,
În al patrulea capitol am dorit să punem în discuţie una din componentele fundamentale ce
poate fi întalnită în cuprinsul oricărei culturi, cu atât mai mult în cuprinsul unei civilizaţii ce a
durat peste un mileniu, și anume componenţa geografică transpusă în termenii aspectelor
regionale, a variaţiilor locale și a grupelor culturale.

II. Istoricul cercetărilor

Încă din anul 1926, prin observațiile sugerate de caracteristicile câtorva așezări aparțînând
ceramicii pictate, cum ar fi de pildă Bontești și Ruginoasa, existența unei culturi cu cerarnică fară
decor pictat, dar înrudită tipologic și stilistic cu aceea a ceramicii pictate, se desena tot mai clar ca
posibilă (VI. Dumitrescu, 1945, cf. H. Dumitrescu, 1957, p.53). Cert este că o ceramica
rnonocromă de tipul ceramicii negre cu ornamente de caracter spiralic, adânc incizate, era deja
4
cunoscută cu mult timp înainte, în asezarile tripoliene din Ucraina. (T. Passek, 1949, p.41, H.
Dumitrescu, 1957, p.53)
Discuțiile purtate în trecut asupra raportului cronologic dintre cele două specii ceramice, adică
problemei contemporaneității și anteriorității și chiar a posteriorității categoriei tripoliene incizate,
fată de aceea pictată, nu puteau duce decât la formulări ipotetice. (H. Dumitrescu, 1957, p. 54).
Pentru prima dată, în urma săpăturilor de la Izvoare, Radu Vulpe comunica cu prilejul
Congresului Internaţional de Studii Preistorice și Protoistorice de la Oslo din anul 1936, că a fost
identificată stratigrafic o fază anterioară culturii Cucuteni numită, cu această ocazie, "strat
precucutenian", astfel unele din ipotezele și sugestiile anterioare căpătau o bază reală, iar problema
originilor marelui complex Cucuteni - Tripolie depășea granițele ipotezelor. (R. Vulpe, 1937, p. 70
cf. Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 11).
Este adevărat că Hvoiko, ln urma săpăturilor din apropierea satului Tripolie, punea, încă din
1901, problema împărțirii "monumentelor tripoliene cu platformă" în două culturi neolitice,
"Cultura A" și "Cultura B", dar inversând ordinea de dezvoltare a acestora, datează "Cultura B"
înaintea "Culturii A". (Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 11). Astfel își răpește singur meritul unei
importante concluzii. Se poate afirma despre "Cultura A" a lui Hvoiko că ar corespunde, în linii
mari fazei Cucuteni A, iar "Culturii B" îi corespunde faza Cucuteni B. (Silvia Marinescu - Bâlcu,
1974, p. 12).
În anul 1922, J. Aillo precizează că În zona Kievului ornamentarea incizată are o evoluție mai
lungă și punea astfel problema, dacă nu cumva incizia a apărut înaintea picturii. (Silvia Marinescu
- Bâlcu, 1974, p. 12).
VI. Dumitrescu, în anul 1928, ocupandu-se de ceramica pictată a Europei Orientale, introducea
în tabelul cronologic al lucrării sale o fază Tripolie A, anterioară fazei Cucuteni A, având că decor
caracteristic incizia adâncă,(VI. Dumitrescu, 1928, cf. Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 12).
În recenzia făcută lucrării lui Vladimir Dumitrescu, Ion Nestor (1929) combătea existența unei
faze cu ceramica incizată, anterioară ceramicii pictate, subliniind că este vorba "de o eroare
metodologică", necunoscandu-se până la acea dată nici o așezare Tripolie A numai cu ceramica
incizată. (Ion Nestor, 1929, p. 320 cf. Silvia Marinescu - Balcu, 1974, p. 12).
După descoperirea de la Izvoare (Radu Vulpe, 1936) și în urma publicării de către C. Mătasă a
materialelor rezultate din cercetările din județul Neamț (C. Mătasă, 1938) vor fi semnalate din ce
în ce mai multe așezări precucuteniene în Moldova (Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 13).

5
 Pentru Ucraina, Tatiana Passek, pe baza datelor stratigrafice oferite de descoperirile din
Moldova, și în primul rand din așezarea de la Izvoare, a stabilit periodizarea diferitelor așezări
corespunzătoare, denumind aceasta fază culturală "etapa Tripolie A". (T. Passek,1949, cf. H.
Dumitrescu, 1957, p. 55).
În anul 1945, publicând rezultatele săpăturilor întreprinse în așezarea Cucuteni A - B de la
Traian - Dealul Fântânilor, VI. Dumitrescu rezervă un capitol special ceramicii precucuteniene,
ajungând la concluzia că ea reprezintă nu numai cea mai veche fază a culturii Cucuteni, ci de fapt o
altă "civilizație" pe baza căreia se vă dezvolta cultura Cucuteni. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 53).
De la această dată, culturii Precucuteni ( aspectul ce este azi atribuit fazei Precucuteni III) nu i
se va contesta nici locul în succesiunea culturilor neolitice din Moldova, nici aportul substanțial
adus la formarea culturii Cucuteni, faza A. (Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 13).
Cercetările arheologice privitoare la cultura Precucuteni au fost de mai mică amploare până
după cel de-al doilea război mondial, cu excepția descoperirilor întâmplătoare de la Bogdănești, pe
Prut, (T Passek, 1949), limitându-se la zona Neamțului (VI. Dumitrescu, 1945) și în principal la
câteva așezări, cum ar fi Izvoare (Radu Vulpe, 1937, 1956 - 1957), Traian (VI. Dumitrescu, 1945),
Costișa (Al. Vulpe și M. Zămosteanu), Văleni, Târpesti (C. Mătasă, 1938), Trudești (C. Mătasă,
1940).
Reluate după 1948 pe o scara mai larga, cu sprijinul Academiei Române, cercetările capătă o
nouă amploare și orizonturi mai largi și orientări mai bine conturate.
Cercetările întreprinse în Valea Jijiei și a Bahluiului vor avea că primă consecință efectuarea de
sondaje la Larga Jijia, 1951 (an în care se face o cercetare de teren și în așezările din apropiere).
Tot în 1951 vă fi descoperită și sondată așezarea de la Ciorani (A. Nitu, 1968), cea de la Mândrișca
(A. Vulpe, 1961) unde săpăturile vor fi reluate în anii 1959 - 1960, precum și așezarea de la Traian
- Dealul Viei. (Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 14).
La Traian - Dealul Viei, săpăturile sistematice vor începe în anul 1953, continuând , cu unele
întreruperi, până în anul 1961. (Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 14).
În 1952 este semnalată așezarea precuteniana de la Târgu Negreșți (A. Nitu, 1955), urrnata de
săpăturile de la Andrieșeni (1956 - 1957), Costișă (1959 - 1962; Al. Vulpe și M. Zamoșteanu,
1962), Aldesti (1960 - 1962), Suceava (1960 - 1961), Eresteghin (1962; Z. Szekely, 1967), Bancu
(1963 - 1968; D. Popescu, 1964), iar în anul 1969 vor fi reluate săpăturile de la Trudeșți -
Ghiogoleșți, (Silvia Marinescu - Balcu, 1974, p. 13).

6
 Între anii 1953 - 1954 a fost efectuată o cercetare de teren întreprinsă de un colectiv al
Muzeului de Antichități din Iași, care vă spori numărul așezărilor precucuteniene, dar în nici una
din așezările găsite nu s-au efectuat sondaje sau săpături. (Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 14).
Radu Vulpe, de asemenea, semnalase și el o serie de așezări precucuteniene inedite, dar nici
acestea nu au fost cercetate. (Radu Vulpe, 1957, p. 19).
Problema existenței unui "stat" precucutenian, indicând mai mult un nivel de locuire anterior
culturii Cucuteni, decât o cultură ce ar stă la baza genezei acesteia din urmă, a fost pusă pentru
prima oară, cum am rnentionat anterior, de Radu Vulpe, la Congresul de la Oslo din 1936. (VI.
Dumitrescu, 1963, p. 58). Descoperirea acestui strat precucutenian de la Izvoare, separat de cel
cucuctenian prin niveluri de arsură, deschidea o viziune nouă asupra neoliticului moldovenesc.
(VI. Dumitrescu, 1963, p. 57).
Această importantă descoperire de la Izvoare vă fi pusă în adevărata ei valoare doar în 1948
când începe nuanțarea problemelor legate de ceea ce Vladimir Dumitrescu propunea să fie numită
"cultura Precucuteni". (VI. Dumitrescu, 1948, p. 41).
În urma cercetărilor de la Traian - Dealul Viei din anul 1954, Hortensia Dumitrescu este prima
ce observă că la baza culturii Precucuteni stă "cultura Zâneșți" prin ambele sale componente
bandliniara și cea cu decor excizat. (H. Dumitrescu, 1954, p. 51).
Problema a fast reluată de aceeași cercetătoare în 1957, datele rămânând în esență neschimbate,
dar cu această ocazie se renunță la termenul de "cultura Zânesti" și se precizează că la Dealul Viei
ne aflăm în fața primei faze a culturii Precucuteni. (H. Dumitrescu, 1957, p. 63).
Cercetările din așezarea de la Dealul Viei au constituit obiectul unor numeroase dispute și
controverse. Interpretarea cea mai frecventă este cea legată de apariția și expansiunea unor triburi
din faza Giulești a culturii Boian, venite din câmpia Dunării. (VI. Dumitrescu, 1964, p. 45).
În anul 1957, R. Vulpe publica monografia așezării de la Izvoare (R. Vulpe, 1957) separând
primul strat precucutenian din stațiunea Izvoare I în două: Izvoare 11 conțînând în majoritate
ceramica cu decor excizat "de tip Boian - Giulești", dar și puțînă ceramică decorate cu incizii "de
caracter Tripolie A" §i Izvoare I2, strat cu un inventar în care găsim în majoritate ceramica
"tripoliană timpurie" cu rare fragmente ceramice decorate în tehnica exciziei. (R. Vulpe, 1957, p.
25).
Se poate afirma că Radu Vulpe ajunge la concluzia conform căreia stratul lzvoare I2 aparține
culturii Boian, faza Giulești, iar stratul lzvoare 12 culturii Tripolie A cu care se întrepătrunde în
zona de contact a ariilor de expansiune. Și că, mai apoi, cultura Tripolie ar fi luat treptat locul
7
culturii Boian faza Glulesti. (R. Vulpe, 1957, p. 61). Conform opiniilor lui R. Vulpe, aria de
formare a culturii Tripolie A nu include și teritoriul României. (R. Vulpe, 1957, p. 61). În anii
1959 și 1960, VI. Dumitrescu înglobează întreaga cultură Precucuteni în complexul cultural
Cucuteni - Tripolie precizând că ea a avut trei faze de evoluție: Precucuteni I - Dealul Viei;
Precucuteni ÎI - Larga - Jijia și Izvoare I1; Precucuteni III - Izvoare I2, Traian - Dealul Fântânilor.
Totodată se arata că numai faza Precucuteni III este contemporană cu Tripolie A și mai ales că
zona de formare a culturii Precucuteni nu depășește aria de răspândire la est de granița Moldovei.
(VI. Dumitrescu, 1963, p. 59). În anul 1961 acestei ipoteze i se realiaza și Al. Alexandrescu care,
efectuând cercetări temeinice în cuprinsul aspectului de la Larga - Jijia al culturii respective, îi
înglobează, cum o făcuse și VI. Dumitrescu, în faza Precucuteni ÎI. (Al. Alexandrescu, 1961, p.
24). În anul 1967, Z. Szekely, publicând rezultatele unui sondaj din așezarea de la Eresteghin,
admitea că și această așezare aparține culturii Precucuteni și nu culturii Boian, recunoscând că
această cultură precucuteniana a ocupat și zone din sud - estul Ardealului. (Z. Szekely, 1967, p. 77
- 83).
Eugenia Zaharia ajungea și ea la o concluzie apropiată, pe baza unei analize de ordin tehnic
făcută asupra ceramicii de tip Boian din așezarea de la Leț, recunoscând că, atât așezarea de la
Traian - Dealul Viei, cât și cea de la Eresteghin sunt precucuteniene. (Eugenia Zaharia, 1967, p.
52, cf. Silvia Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 15).
In continuare trebuie amintită monografia dedicate culturii Precucuteni de către Silvia
Marinescu - Bâlcu, aparută in anul 1974, ce ne-a oferit posibilitatea de a avea la dispozitie o
sinteză a unei culturi ce a fost incadrată incă din 1963 in complexul cultural Precucuteni -
Cucuteni. (Dr. Popovici, 2000, p. 14).
În urma săpăturilor din așezarea Dealul - Ghindaru ( comuna Poduri, jud. Bacău) din anul 1980,
s-au descoperit două niveluri de locuire aparțînând fazelor Precucuteni II și III; săpăturile
arheologice au fost efectuate de un colectiv de cercetători. condus de Dan Monah, Ștefan Cucoș și
Dragomir Popovici (D. Monah și colab., 1987, p. 9 - 20).
În același context trebuie amintită și apariția monografiei de stațiune Târpești din 1981 având-o
ca autoare pe Silvia Marinescu - Bâlcu. Cercetările din așezarea de la Târpești au scos la iveală
două niveluri precucuteniene: unul aparțînând fazei Precucuteni II final și începutul Precucuteni
III, iar cel de-al doilea este atribuit exclusiv fazei Precucuteni III.

8
 Cultura Cucuteni , prin importanța și spectaculozitatea ei, a atras atenția multor arheologi,
printre care I. Andrișescu, M. Petrescu - Dâmbovița, VI. Dumitrescu, I. Nestor, A. Laszlo.Silvia
Marinescu - Bâlcu, Eugen Comșa, Anton Niţu, Dan Monah, etc ..
În anul 1884 a fost semnalată pentru prima dată așezarea neolitică de pe "Cetățuia" de la
Cucuteni - Băiceni, de către Th. Burada. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1966, p. 6). Th. Burada a fost
primul ce a vizitat stațiunea de la "Cetățuia" după cum rezultă dintr-un articol publicat în Revista
din Iași în 1901 și nu N. Beldiceanu sau D. Butculescu care s-au deplasat aici abia în 1885. (M.
Petrescu - Dâmbovița, 1966, p. 7).
Cetățuia de la Cucuteni - Băiceni a fost explorată în mod sumar intre anii 1885 -1888 de către
N. Beldiceanu, Gr. Buțureanu, D. Diamandi și D. Butculescu. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1966, p.
9). Rezultatele acestor cercetări au fast publicate parțial în 1885 în "Revista pentru Istorie,
Arheologie și Filologie" de către N. Beldiceanu și în anul 1889 în cadrul Congresului International
de Antropologie și Arheologie Preistorică de la Paris stârnind un viu interes în rândul
participanților. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1966, p. 10).
F. Laszlo, la începutul secolului XX, a efectuat săpături la Ariușd, în sud - estul Transilvaniei,
demonstrând, pe lângă metodele de săpătură și o concepție care l-a ajutat să studieze și fenomenele
mai ample legate de cercetarea culturii Cucuteni - aspectul Ariușd. (A. Laszlo, 1973, 1987, cf. Dr.
Popovici, 2000, p. 12).
Paralel cu descoperirile din aria Cucuteni de pe teritoriul Moldovei, în anul 1893, W. Hvoiko
descoperea stațiunea de la Tripolie, în apropiere de Kiev, iar în anul 1869 B. Orban identifica
stațiunea de pe teritoriul satului Ariușd din Transilvania (C. Magda - Mantu, 1998, p. 16).
În perioada interbelică, V. Pârvan este cel ce-și pune amprenta asupra întregii cercetări
arheologice din Romania. Este perioada în care cultura Cucuteni începe să fie cercetată mai amplu,
facându-se numeroase săpături și sondaje de către VI. și Hortensia Dumitrescu, R. Vulpe, C.
Mateescu, I. Nestor, cărora li se adaugă V. Ciurea, preotul C. Mătasă, c. Chiodaru, etc. (Dr.
Popovici, 2000, p. 13).
Cel care a încercat să "itroducă" cultura Cucuteni într-un context mai larg, nu numai în sud -
estul Europei de Est a fost VI. Dumitrescu, care a încercat să integreze formele de manifestare
culturale eneolitice într-un cadru larg, incluzând Orientul Apropiat, afirmând legaturile genetice
care există intre aceste două zone geografice, din punctul de vedere al formelor de manifestare
culturală, (VI. Dumitrescu, 1931, cf. Dr. Popovici, 2000, p. 13).

9
 În urma săpăturilor efectuate de H. Schmidt, intre 1909 - 1910, în stațiunea de la Cetățuia -
Cucuteni acesta determinase principalele etape ale evoluției culturii Cucuteni, denumite de el
Cucuteni A, A - B și B. (H. Schmidt, 1911, p. 581 - 601, cf M. Petrescu - Dâmbovița, 1966, p. 8).
Prin această clasificare stilistică și cronologică a fost adusă o contribuție importantă, nu numai
cunoașterii evoluției culturii Cucuteni, ci a întregului complex cu "ceramica pictată" Ariușd -
Cucuteni - Tripolie. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1966, p. 9).
Un moment important este apariția în 1932 a monografiei asupra stațiunii eponime de la
Cucuteni a lui H. Schmidt (H. Schmidt, 1932) care a încercat, la nivelul de cunoștinte al epocii să
integreze cvasi totalitatea datelor cunoscute în acel moment în contextul larg al istoriei sud - est
Europene. (H. Schmidt, 1932, cf, Dr. Popovici, 2000, p. 12).
Între anii 1936 - 1948 au loc cercetări arheologice în stațiunea de la Izvoare - Piatra Neamţ ce au
adus contribuții deosebite pentru elucidarea originii culturii Cucuteni. (Radu Vulpe, 1957, p. 45).
Cercetarile întreprinse de Vladimir Dumitrescu în anii 1936, 1938 și 1948, la Traian - Dealul
Fântânilor, au permis precizarea și nuanțarea grupurilor stilistice ale fazei A - B stabilite la
Cucuteni de Schmidt. (VI. Dumitrescu, 1945, p. 111 - 114).
Între anii 1949 - 1950, Vladimir Dumitrescu, împreuna cu un colectiv din care făceau parte
Hortensia Dumitrescu, M. Petrescu - Dâmbovița și N. Gostar au investigat în întregime așezarea
cucucteniană de la Hăbășești. Este prima așezare neoiltică săpată integral (VI. Dumitrescu, 1967,
p. 5), nu numai din România, ci și din tot sud - estul Europei. În cadrul așezării de pe "Holm" au
fost identificate resturile intense ale unei așezări Cucuteni faza A cu 46 de locuințe.
O altă așezare cucuteniană, investigată în mare măsură, este cea de la Trușești cercetată de M.
Petrescu - Dâmbovița. Cercetările întreprinse aici au permis identificarea unui nivel Cucuteni A2
(interpretat azi că aparțînând etapei A3) și un altul aparțînând etapei B2 cu un nurnar de 93 de
locuințe. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1966, p. 36).
În anul 1961 au fost reluate săpăturile din așezarea de la Cucuteni și au continuat, cu
intermitențe, până în 1981. Noile cercetări, sub îndrumarea lui M. Petrescu - Dâmbovița, au avut
că rezultat studierea unei suprafețe mai mari a "Cetățuii" și a așezării de la Dâmbu Morii. Tot acum
s-au efectuat și numeroase sondaje în zonele limitrofe. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1966, p. 36).
Ambele așezări - Cetățuia și Dâmbu Morii - având mai multe nivele de locuire, au permis o
periodizare stratigrafică și tipologică mai exactă a culturii Cucuteni comparativ cu stabilită de H.
Schmidt. (C. Magda Mantu, 1998, p. 22).

10
 O altă așezare aparțînând culturii Cucuteni săpată aproape integral este cea de la Târpești, unde
cercetările au fost începute de Vladimir Dumitrescu și terminate de Silvia Dumitrescu - Bâlcu.
Așezarea de la Târpești cuprinde, pe lângă nivelele "liniar - ceramice" și precucuteniene, două
nivele aparțînând fazei Cucuteni A și resturi sporadice din fazele A - B si B. (S. Marinescu - Bâlcu,
1981, p. 71).
Începand cu anul 1973 au fost reluate săpăturile de la Ariușd de către Ion Nestor și continuate
de către Eugenia Zaharia și Z. Szekely și au fost cercetate, de asemenea, și așezările de la
Feldioara (Comșa, 1973) și Malnaș. (A. Laszlo, 1988). Lui A Laszlo, îi revine meritul de a fi adus
și noi date referitoare la așezarea de la Ariușd, (A. Laszlo, 1988, p. 121 - 136, cf. C. Magda -
Mantu, 1998, p. 23). Problemele privind relațiile așezărilor din Transilvania cu cele din Moldova și
cu cele aparțînând unor culturi învecinate au fost abordate, atât de Z. Szekely(1973, 1987), cât și
de Eugen Comșa (1988), și cea mai recent de B. Bartok(1994).
Printre așezările cucuteniene săpate în această perioadă se numără și stațiunea de la Drăgușeni,
cercetată inițial de VI. Dumitrescu și ulterior de S. Marinescu - Bâlcu. Rezultatele obținute au
permis importante aprecieri referitoare la trecerea de la faza A la faza B și totodată se poate trage
concluzia conform căreia ne aflăm în fața unui aspect cultural regional cu implicațîi majore în
dezvoltarea complexului cultural Cucuteni - Tripolie. (VI. Dumitrescu, 1974, p. 47).
O altă așezare cercetată într-o proporție mai mare este cea de la Ghelăiești - Nedeia, cu două
niveluri de locuire, A și B, ultimul fiind de referința pentru începutul acestei etape. (A. Nitu, 1971,
p. 11, 64).
În anul 1978, N. Ursulescu vă continua cercetările începute în anul anterior la Preoțești
("Haltă''), jud. Suceava; săpăturile din acest an au dovedit stratigrafic existenţa a două etape de
locuire în cadrul subfazei A3 a culturii Cucuteni din nordul Moldovei. (N. Ursulescu, 1979, p. 34,
74). Este însă greu de observat deosebirile tipologice dintre cele două etape. De asemenea nu s-a
reușit surprinderea unui complex din perioada Precucuteni, deși materialele acestei culturi au fost
sesizate în mai multe puncte ale stațiunii. (N. Ursulescu, 1979, p. 74).
Tot în anul 1978 au avut loc săpături la Mărgineni - Cetățuia sub conducerea lui Dan Monah în
urma cărora s-a putut preciza cu certitudine că între nivelele Cucuteni B și A se intercalează un
nivel sporadic și subțire de depuneri Cucuteni A - B. (D. Monah și colab., 1982, p. 9)
O altă așezare, socotită de unii foarte interesantă din punct de vedere stratigrafic, fiind cercetată
și în momentul de fața, este cea de la Poduri - Dealul Ghindari. Importanța așezării de la Poduri

11
constă și în faptul că aici avem o succesiune stratigrafică impresionantă, cu depuneri din
Precucuteni II până în etapa Cucuteni B2. (D. Monah, 1980, p. 86).

III.Date generale privind originea și evoluţia complexului cultural Precucuteni - Cucuteni

În cazul culturii precucuteniene determinarea începuturilor sale este cu atât mai importantă, cu
cât de aceasta depinde, în buna măsură, și lămurirea originii culturii Cucuteni - Tripolie.

12
 Încă din anul 1954, Hortensia Dumitrescu precizase că la baza culturii Precucuteni stă "cultura
Zărnești" prin ambele sale componente principale: una bandllnlară și una Boian. (Hortensia
Dumitrescu, 1954, p. 50 - 51, conform S. Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 109 - 110).
Ceea ce este interesant în privința culturii Precucuteni, conform acelelasi autoare, este tocmai
fenomenul de asociere și chiar de sinteza intre două culturi diferite: acea liniar - ceramică și cultura
Boian. (Hortensia Dumitrescu, 1954, p. 51, conform S. Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 110).
Concluzia Hortensiei Dumitrescu, în urma săpăturilor efectuate în așezarea de la Traian - Dealul
Viei, este aceea că aici ne aflam în fata unei culturi mixte, rezultată probabil dintr-o simbioză
etnică intre triburile locale. (Hortensia Dumitrescu, 1954, p. 54).
Asupra acestei problematici, Hortensia Dumitrescu va reveni pentru a nuanța și adânci aceste
postulate, datele rămânând în esență neschimbate. (Hortensia Dumitrescu, 1957, p. 65). Cu această
ocazie se renunță însă la termenul de "cultura Zănesti", precizându-se că în această așezare, de la
Traian - Dealul Viei s-a descoperit prima fază a culturii Precucuteni. (Hortensia Dumitrescu, 1957,
p. 65). Mai mult decât atât, autoarea mai sus menționată, admitea posibilitatea existenței unei faze
tranzitorii, reprezentată mai ales intre Siret și Prut, în așezările de la Larga Jijia și Vlădeni.
(Hortensia Dumitrescu, 1957, p. 65).
Această primă fază a culturii Precucuteni I, identificată în așezarea de la Traian - Dealul Viei, ar
putea constitui un argument al expansiunii lente și progresive a culturii Precucuteni spre est,
începută spre sfârșitul fazei Precucuteni I.(Hortensia Dumitrescu, 1957, p. 55). Ideea a fost
susținută și de descoperirile făcute de Tatiana Passek la Florești, pe răul Răut, în Republica
Moldova. (Tatiana Passek, 1949, p. 125, c. Hortensiei Dumitrescu, 1957, p. 65).
Referitor la cultura Tripolie de pe teritoriul Ucrainei, Tatiana Passek ajunge la următoarea
concluzie în ceea ce privește originea: "presupunerea că cea mai însemnată parte din cultura
Tripolie nu este altceva decât rezultatul dezvoltării interioare a triburilor neolitice cu cerarnicâ în
bandă liniară, se prezintă momentul de față ca cea mai probabilă. (Tatiana Passek p. 125, c.
Hortensiei Dumitrescu, 1957, p. 56).
Revenind la teritoriul Moldovei, Ion Nestor, încă din anul 1950, în urma săpăturilor de la
Glăvăneștii-Vechi (regiunea Iași), postulează antecedente ceramice în banda liniară ca un factor
esențial în procesul de formare a complexului Precucutenian (Ion Nestor, 1951, p. 22).
În urma săpăturilor din anii 1952 - 1955, din așezarea de la Traian - Dealul Fântânilor, situația
ceramicii liniare cu note muzicale a început să fie mai precisă din punct de vedere stratigrafic.

13
În conformitate cu rapoartele de săpătură, în așezarea de la Traian, ceramica liniară cu note
muzicale apare consecvent în stratul ce conține resturi de culture precucuteniana, mai exact în
partea superioară a acestui strat. (Hortensiei Dumitrescu, 1957, p. 56 - 57). Se constată totodată că
ceramica liniară de tipul cu note muzicale prezintă un caracter arhaizant și nu se poate integra ca
parte organică în complexul precucutenian. (Hortensiei Dumitrescu, 1957, p. 56 - 57).
Vladimir Dumitrescu punea la baza genezei culturii Precucuteniene o componență etnică și
culturală, liniar-ceramică, dar atrăgea atenția referitor la ultimele apariții specifice culturii
ceramicii liniare cu note muzicale de pe teritoriul Moldovei și faza Precucuteni I, din cuprinsul
căreia par a lipsi unele verigi intermediare, deși nu poate fi nici o îndoiala, conform aceluiași autor,
că această fază are o incontestabilă ascendență liniară. (Vladimir Dumitrescu, 1963, p. 53).
Vladimir Dumitrescu este primul care a pus problema unor eventuale verigi de legătură, încă
necunoscute intre cultura ceramică liniară decorate cu "capete de note muzicale" și acea de tip
Precucuteni faza I. (Vladimir Dumitrescu, 1963, p. 53).
Eugen Comșa admitea ideea unui posibil impact intre triburile fazei Giulești ( cultura Boian) și
acelea liniare târzii, dar nu avea în vedere și contribuția triburilor liniare la formarea culturii
Precucuteni. (Eugen Comșa, 1957, p. 29). Același autor considera că descoperirile de la Traian -
Dealul Viei sunt o variantă moldovenească de un aspect mai special a culturii Boian, faza Giulești,
aspect datorat tocmai triburilor liniare pe care cele ale culturii Boian le-au întâlnit în Moldova.
(Eugen Comșa, 1957, p. 29).
Eugenia Zaharia respingea ipoteza formării culturii Precucuteni dintr-o cultură liniară întarziată,
deoarece, conform opiniei sale, acest nivel de locuire este "imaginar", iar acceptarea acestei
ipoteze obligă la prelungirea duratei culturii cu ceramică liniară în Moldova până la nivelul Boian,
faza Glulești. (Eugenia Zaharia, 1967, p. 35, cf. S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 115).
În ceea ce privește cea de-a doua componență a culturii Precucuteni, cum era și firesc, părerile
au fost împărțite. Eugen Comșa ocupându-se de faza Giulești a culturii Boian atribuia acestei faze,
atât așezarea de la Traian - Dealul Viei, cât și pe aceea de la Ruginești. (Eugen Comșa, 1957, p.
46).
Referitor la așezările de la Izvoare (I1), Trudești, Larga - Jijia, Vladeni și Forești, același autor,
mai sus menționat, considera că acestea sunt rezultante ale evoluției triburilor Giulești din
Moldova, intrate în contact cu elemente străine, (Eugen Comșa, 1957, p. 45). Eugen Comșa
propunea pentru acest aspect mixt denumirea de "faza Larga - Jijia", faza din care se dezvoltă "faza

14
Izvoare", documentată la Izvoare (I2) și Traian și care păstra în decorul ceramicii o serie de
elemente ale fazei Giulești a culturii Boian. (Eugen Comșa, 1957, p. 45 - 47).
În anul 1965 Eugen Comșa revenea spunând că asemănările dintre comunitățile Boian din
Transilvania și cele din Moldova, se datorează înrudirilor inițiale, iar deosebirile sunt explicabile
prin faptul că: "în Moldova, comunitățile Boian au întâlnit în vestul provinciei comunități
aparținând culturii cu cerarmica liniară evaluate". (Eugen Comșa, 1965, p. 644, cf. s. Marinescu -
Bâlcu, 1974, p. 111).
La rândul ei, Tatiana Passek, socotea că așezările de la Zanești, Izvoare (I1), Vlădeni, Larga -
Jijia și Forești aparțin culturii Boian, faza Giulești, iar culturii Tripolie A (Precucuteni III) îi
atribuie intre altele așezările de la Izvoare (I2), Larga - Jijia, Vlădeni, Mândrișcă, Traian, Lenkovţi,
Luka - Vrubleţkaia. (Tatiana Passek, 1958, p. 28, cf. S. Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 111).
În anul 1962 aceeași autoare, ca urmare a cercetărilor efectuate la Forești, face mențiunea că
stratul de aici, ce este similar cu cel de la Larga - Jijia, ar aparține culturii Boian. Tatiana Passek,
1962, p. 8, cf. S. Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 111).
I. Neustupny admitea și el că triburile comunității Boian, faza Giulești, au ocupat teritoriul
Moldovei, dar face precizarea conform căreia rolul principal la formarea culturii Precucuteni îi
joacă cultura Boian. (I. Neustupeny, 1958, p. 261, cf. S. Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 111).
În anul 1963 Vladimir Dumitrescu emitea anumite ipoteze privitoare la originea și fazele de
dezvoltare ale culturii Precucuteni, un rol important, în opinia acestuia, l-au avut rezultatele
sondajului stratigrafic efectuat în anul 1936 de Radu Vulpe, la Izvoare (Neamţ), acestea au
dovedit, că cel puțin în Moldova, exista o cultură neolitică mai veche decât cea cucuteniana. În
ceea ce privește fazele evolutive ale culturii Precucuteni, Vladimir Dumitrescu preciza că se poate
vorbi în chip valabil de trei faze bine definite: prima fază este reprezentată, în chip aproape
exclusiv, de așezarea de la Traian - Dealul Viei, a doua fază reprezentată prin stratul I1 de la
Izvoare și în principal prin așezarea de la Larga - Jijia, iar a treia fază documentată într-o serie de
așezări: Izvoare (I2), Traian - Dealul Fântânilor unde materialele fazei Precucuteni III sunt foarte
bogate. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 57).
Vladimir Dumitrescu afirma de asemenea că această cultură Precucuteni nu poate fi împărțită
decât în trei faze de evoluție, desi există așezări care se situează la pragul dintre două faze,
dovedind în acest sens continuitatea organică dintre faze. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 53).
Cercetătorul mai sus menționat afirma că asemănările ceramicii de la Traian - Dealul Viei cu
acelea din Muntenia (decorul excizat și unele motive) se datorează influentei civilizației Boian -
15
faza Glulești, (VI. Dumitrescu, 1963, p. 55, cf. S. Marinescu - Bâlcu, 1974, p. 111). Vladimir
Dumitrescu continua spunând că în Moldova cultura Boian a întâlnit triburile culturii liniare sosite
aici înainte de la care au imprurnutat elemente culturale; sinteza lor este reprezentată de caracterele
proprii culturii Precucuteni, faza I. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 55, cf. S. Marinescu - Bâlcu, 1974, p.
111).
Referitor la încadrarea fazei Precucuteni I în faza Giulești a culturii Boian, făcută de anumiți
cercetători, Vladimir Dumitrescu era de părere că aceasta integrare se datorează în primul rand
unei insuficiente cunoașteri a materialelor din așezarea de la Traian - Dealul Viei și într-o oarecare
măsură faptului că pe unele rapoarte de săpătură preliminare, din așezarea mai sus menționată, s-a
pus accentul tocmai pe specia ceramica ce se leagă de cultura Boian, ce constituia o noutate în
Moldova. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 62).
În ceea ce privește componenta Boian, cercetătorul Vladimir Dumitrescu afirma că aceasta nu
reprezintă decât cel mult o treime din total, celelalte doua treimi fiind legate în cea mai mare
măsură direct, pe de o parte de ascendentele liniare a culturii Precucuteni, iar pe de alta parte de
unele elemente nord - estice și într-o mai mica măsură de cultura Hamangia. (VI. Dumitrescu,
1963, p. 56).
Legat tot de atribuirea așezării de la Traian - Dealul Viei culturii Precucuteni I, Ion Nestor
considera așezarea mai sus menționată că ar aparține culturii Boian, faza Leț (Boian ÎI). (Ion
Nestor, 1960, p. 60).
Dumitru Berciu vedea, atât în așezarea de la Traian - Dealul Viei, cât și în aceea de la Larga -
Jijia, o cultura Boian care începe în Boianul ÎI, continuând până la nivelul Boian V; abia de la un
moment corespunzător fazei Boian IV final și Boian V admitea o sinteza în direcția culturii
Precucuteni. (Dumitru Berciu, 1961, p. 67).
În urma studierii materialelor descoperite în așezarea de la Larga - Jijia, Alexandrina
Alexandrescu se raliază punctului de vedere exprimat de cercetătorii Hortensia Și Vladimir
Dumitrescu, încadrând așezarea de la Larga - Jijia în faza Precucuteni ÎI, precizând totodată că este
mai potrIvita "numerotarea fazelor întrucât sunt cazuri când unele așezărI au o durata mai scurta
decât faza respectiva și aceasta ar duce la prea multe denumiri". Al. Alexandrescu este de părere că
trebuie să se renunțe la termenul de "faza Larga - Jijia", cât și la cel de "Izvoare" - care este cu atât
mai nepotrivit pentru că este vorba numai de nivelul I2 care reprezlnta În fapt faza Precucuteni III.
(Al. Alexandrescu, 1961, p. 30, cf. S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 112).

16
 Zoltan Szekely, în urma analogiilor stabilite intre materialele descoperite în așezarea de la
Ersteghin și cele de Traian - Dealul Viei, concluziona spunând că așezarea aparține culturii
Precucuteni. (Zoltan Szekely, 1967, p. 82, cf. S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 112).
Eugenia Zaharia, pe baza aceluiași sondaj, efectuat În așezarea de la Ersteghin, concluziona
astfel: "săpăturile recente făcute în sud - estul Transilvaniei, la Ersteghin, aduc o contribuție foarte
importanta la lamurlrea problemei legate de cele doua culturi, Boian și Precucuteni, asigurând
totodată caracterul precucutenian al așezării de la Dealul Viei - Zanesti". (Eugenia Zaharia, 1967,
p. 30, cf. S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 113).
S. Marinescu - Balcu, referitor la cultura Precucuteni, considera că acesta s-a format de o parte
și de alta a Carpatilor, mai exact în zona de sud - est a Transilvaniei și în centru - vest al Moldovei.
Cultura Precucuteni este rezultatul unei simbioze etnoculturale, la care au participat comunitățile
culturii liniar ceramice și cele ale fazei Giulești ale culturii Boian. (S. Marinescu - Balcu, 1974, p.
109 - 110).
Referitor la celelalte culturi ce și-au adus aportul la formarea culturii Precucuteni, se distinge
părerea Hortensiei Dumitrescu ce considera că unul din elementele constitutive ale acestei culturi
trebuie legat de cultura Hamangia. (H. Dumitrescu, 1957, p. 66).
Despre aportul adus de cultura Hamangia la formarea culturii Precucuteni, Dumitru Berciu
vorbea, încă din 1955, spunând că aceasta facilitează intrarea către vest și nord a elementelor
sudice, având În vedere printre alte culturi și "aspectul Zanesti - Giulești" și admițând și unele
influente reciproce intre acest aspect și cultura Hamangia. (D. Berciu, 1955, p. 42, cf. S. Marinescu
- Balcu, 1974, p. 114).
Dumitru Berciu reia aceasta problema în anul 1961 afirmând că dezvoltarea "Boianului IV" din
Moldova s-a petrecut pe alte linii decât în Muntenia, printre altele și datorita unor influente ale
culturii Hamangia, opinând chiar pentru răspândirea culturii Hamangia și la nord de Dunăre, (D.
Berciu, 1961, p. 71). Cum însă s-a făcut dovada că așezarea de la Traian - Dealul Viei aparține
primei faze a culturii Precucuteni, sincrona, în buna măsură, culturii Boian faza Giulești este cert
că aceste influente exercitate la nivelul fazei Boian IV n-au putut contribui la geneza culturii
Precucuteni. (S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 125).
Vladimir Dumitrescu a remarcat și el contribuția culturii Hamangia care face totuși mențiunea
că "desi contactul cu elementele culturii Hamangia reies din unele caracteristici ale ceramicii,
natura lui este ceva mai greu de precizat". (VI. Dumitrescu, 1963, p. 55).

17
 S. Marinescu - Balcu observa o serie de trăsături comune intre figurinele culturii Hamangia și
acelea ale primei faze ale culturii Precucuteni și sesizează de asemenea unele influente în formele
și tehnica decorativa a ceramicii, dar conform părerii acesteia, în stadiul actual al cunoștințelor, nu
se poate vorbi de o contribuție esențială a culturii Hamangia la geneza culturii Precucuteni. (S.
Marinescu - Balcu, 1974, p. 125).
Aportul culturii Vinca - Turdaș asupra culturii Precucuteni s-a remarcat mai ales în domeniul
plasticii, al decorării vaselor, crestării fine a buzelor și a anumitor forme ceramice. Este posibil că
aceste lnfluente să se fi manifestat direct, deoarece aria de formare a culturii Precucuteni includea
și sud - estul Transilvaniei, și, deci, au putut exista contacte relativ directe, intre prima faza a
culturii Precucuteni și aspectul Turdaș al culturii Vinca, (S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 125).
Dan Monah apreciază că s-ar putea că la nașterea culturii Precucuteni să fi participat și ultima
faza a culturii Stacervo - Cris, cu inftuente Vinca A. (Dan Monah, 1991, p. 299).
Dumitru Berciu aducea în discuție și influenta culturii Bugului Inferior în faza Boian IV din
Moldova, faza de la sfârșitul căreia ar fi lnceput sinteza în direcția culturii Precucuteni. (D. Berciu,
1961, p. 71).
Vladimir Dumitrescu, bazandu-se pe unele vase inedite, descoperite la Traian - Dealul Viei,
scria că "exista și elemente care pot fi atribuite aportului culturii Bugului Meridional la formarea
primei faze a culturii Precucuteni". (VI. Dumitrescu, 1963, p. 55).
Tot ln legătură cu contribuția culturii Bugului se cuvine a fi amintita și părerea exprimata de
cercetătorul rus, ln 1969, V. N. Danilenko cu privire la nașterea culturii Tripolie (V. N. Danilenko,
1969, p. 145, cf. S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 126). V. N. Danilenko creează, desprinzând din
complexul Luka Vrubletkaia, o ultima faza (VI) a culturii bugo - nistriene, pe care o considera în
același timp prima faza a culturii vechi Tripolie. De aici se poate trage concluzia formarii culturii
tripoliene din cultura Bug - Nistru. (V. N. Danilenko, 1969, p. 145, cf. S. Marinescu - Balcu, 1974,
p. 126).
Așezarea de la Luka Vrubletkaia a fost bine încadrată de cercetătorul N. Bibikov culturii
Tripolie A, iar pe de alta parte, elementele esențiale ale culturii Bugului (pasta, formele ,
decorurile) lipsesc din faza Tripolie A, care reprezintă în fapt ultima faza a culturii Precucuteni.
(N. Bibikov, 1953, p. 102, cf. S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 127).
Tatiana Passek, la rândul sau, acorda culturii Bugului meridional un rol important în formarea
culturii Tripolie. (Tatiana Passek, 1949, p. 54, cf. Hortensiei Dumitrescu, 1957, p. 66 - 68).

18
 V.I. Marchevici a încercat să acrediteze ideea că la nașterea precucuteniului un rol preponderent
le-au avut elementele bug - nistriene autohtone, fata de cele liniare, cu o importanta minora. (V.I.
Marchevici, 1974, p. 10, cf. C. Magda - Mantu, 1998, p. 33).
În ceea ce privește fazele evolutive ale culturii Precucuteni cei mai mulți cercetatorl sunt adepții
împărțirii în trei faze de dezvoltare. Pentru cele trei faze de evoluție ale culturii Precucuteni, în
urma descoperirilor s-a făcut o încadrare a așezărilor precucuteniene, specifice flecarel faze; astfel
s-a ajuns la următoarea schema: pentru faza Precucuteni I reprezentative sunt așezările de la Traian
- Dealul Viei și Eresteghi, pentru faza a- II-a așezările de la Larga - Jijia, Izvoare (I1), Mandrisca,
Trudești, iar pentru ultima faza, Precucuteni III, așezările de la Traian - Dealul Fântânilor, Izvoare
(I2), Andrieșeni, Tarpesti. (. S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 112).
În discutarea ariei de formare a culturii Precucuteni faza I, Hortensia Dumitrescu exprima
următoarea părere: "prima faza a culturii Precucuteni pare a fi ajuns în Moldova aproape deplin
formate, venind aici dinspre apus, de-a lungul Muresului și a afluenților sai. (Hortensia
Dumitrescu, 1957, p. 65, vezi anexa 1 - cf. S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 213).
În prima faza de dezvoltare a culturii Precucuteni se remarca în principal, în urma sapatunlor de
la Traian - Dealul Viei, ceramlca de tradiție liniara și de factura Boian (N. Ursulescu, 1998, p. 10).
Evoluția interna a culturii Precucuteni se poate urmări bine pe baza transformărilor survenite în
forma și ornamentul ceramicii. (S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 128).
Ornamentul pentru care triburile precucuteniene dovedesc o adevărată predilecție este canelura,
documentata în toate cele trei faze, dar dispusa într-o gama mult mai variata în fazele Precucuteni
ÎI și III. "Pliseul", desi cunoscut fazei Precucuteni I, vă fi mult mai puțin folosit, chiar și de
triburile acestei faze și vă fi abandonat în fazele următoare, (S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 128).
Crestarea buzei vaselor este de asemenea comuna tuturor celor trei faze. în schimb, banda
incizata, îngustă, umpluta cu irmpunsaturl, tipica fazei Precucuteni I, dispare, sau se transforma în
fazele următoare. Apare în locul ei, în faza Precucuteni ÎI, linia "imprimata" pe care o vom întâlni
în cele mai diverse comblnatii, atât în cuprinsul fazei ÎI, cât mai ales în faza Precucuteni III. (S.
Marinescu - Balcu, 1974, p. 129).
Tehnica decorului excizat este transmisa din faza Precucuteni I și folosita în faza Precucuteni ÎI,
atât în "formele clasice", cât și în forme care degenerează treptat, până la transformarea ei în
tehnica inciziei. În faza Precucuteni III excizia nu se mai întâlnește deloc.(S. Marinescu - Balcu,
1974, p. 129). Toate trei fazele au folosit incrustația cu pasta alba, iar ultimele doua faze au
asociat-o uneori cu pictura cruda cu ocru roșu. (S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 129).
19
 În faza Precucuteni III de sfârșit apare rar și ornamentarea pictata cu alb înainte de ardere.(S.
Marinescu - Balcu, 1974, p. 129).
Caracteristica tuturor celor trei faze precucuteniene este și ceramica decorata cu barbotina, sau
cu așa numitul decor de tradiție Cris.(S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 129).
În ceea ce privește formele ceramicii, se constata cum paharele, străchinile, vasele cu picior și
vasele piriforme se păstrează, se transforma sau evoluează de la o faza la alta. Specifice culturii
Precucuteni în ansamblul sau îi sunt paharele, cupele, vasele cu picior și capacele. (S. Marinescu -
Balcu, 1974, p. 129).
Referitor la sculptura în lut a culturii Precucuteni de remarcat sunt figurinele cu steatopigie
pronunțată, (S. Marinescu - Balcu, 1974, p. 129).
În ceea ce privește ultima faza a culturii Precucuteni III, trebuie menționate câteva parerl în
ceea ce privește aria de formare care plasează începuturile culturii Precucuteni în ultima faza
Precucuteni III (Tripolie A).
Tatiana Passek considera că aceasta cultura a luat naștere în zonele ocupate de triburile culturii
bugo - nistriene; Vladimir Milojcic socotea că așa numita cultura precucuteniana s-a dezvoltat din
rădăcini independente în nord - estul Ucrainei, iar Radu Vulpe, subliniind caracterul carpato -
niprovian al fazei Tripolie A, desi emite și ipoteza dezvoltării acestei culturi din cultura Boian -
Giulești, o respinge, acceptând implicit pătrunderea culturii "Tripolie A" dinspre est. (S. Marinescu
- Balcu, 1974, p. 130).
În discutarea problemei originii culturii Cucuteni am putea pleca de la aflrmatia lui Vladimir
Dumitrescu conform carela originea culturii Cucuteni este legata indiscutabil de cultura
Precucuteni, intre cele doua culturi existând o legătură genetica și cronologica directa. (VI.
Dumitrescu, 1963, p. 53). Mai mult decât atât, Vladimir Dumitrescu afirma că în momentul în care
se vorbește despre complexul cultural Cucuteni - Tripolie, se vorbește implicit și despre cultura
Precucuteni că parte componenta a acestuia și că trebuie păstrat termenul de "cultura Cucuteni -
Tripolie" exclusiv pentru aceasta, începând de la primele apariții specifice ceramicii pictate. (VI.
Dumitrescu, 1963, p. 53).
Totuși, Vladimir Dumitrescu era de părere că pentru a fi acceptata opinia continuității organice
dintre cultura Precucuteni și cultura Cucuteni - Tripolie, trebuie explicate tocmai componenta
caracteristica acesteia din urrna și anume apariția ceramicii policrome. (VI. Dumitrescu, 1963, p.
53).

20
 Se știe că în nici una din cele trei faze de evoluție ale culturii Precucuteni nu este folosita pentru
decorarea ceramicii pictura de esență superioara, bi - și tricroma, așternută, fie direct pe pereții
vasului, fie pe învelișul acestuia "înainte" de ardere. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 58). Numai în
ultima faza, Precucuteni III, se folosește pictura roșie, cruda, așternută "după" arderea vaselor, iar
culoarea alba este semnalata că fiind folosita la incrustații. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 53).
Încă din anul 1944, Vladimir Dumitrescu se întrebă daca ceramica pictata cu alb, descoperita în
asezarlle de la Frumușica și Ariușd, nu este mai veche decât cea policroma, (VI. Dumitrescu, 1941
- 1944, p. 89, cf. S. Marinescu - Balcu, 1981, p. 29).
H. Schimdt era de părere că ceramica cu pictura alba, ce sta la baza aceleia pictate -
cucuteniene - își are originea în pictura cu alb din ceramica culturii Bukk, din Ungaria. (H.
Schmidt, 1932, p. 25, cf. S. Marinescu - Balcu, 1981, p. 29).
Vladimir Dumitrescu, desi la început a fast atras de aceasta formulare, starseste prin a combate
teoria lui Schimdt, cu aceasta ocazie pentru prima data schițând evoluția fazei Cucuteni A: "faptul
că în aceasta așezare (Frumușica) s-au găsit locuințe conținând exclusiv cerarnica bicroma, iar
altele în care nu se afla decât ceramica policroma, cu toate că în alte puncte aceste resturi se aflau
împreună, nu poate însemnă decât o succesiune de faze în dezvoltarea ceramicii pictate". (Vladimir
Dumitrescu și colab., 1954, p. 521).
În 1949, Radu Vulpe comunica succint rezultatele unora din campaniile de săpătură, de la
Izvoare, determinând o faza noua, cronologic și stratigrafic - Izvoare II (Ariușd I), pe care o va
numi "protocucuteniana" deosebind-o de faza următoare, "Izvoare II2", care consta exclusiv din
elementele culturii Cucuteni A propriu - zise cu cerarnica tricroma, (Radu Vulpe, 1949, p. 125).
Referitor la Faza "Protocucuteni", Radu Vulpe preciza, ln anul 1957, că: "acest nivel (Izvoare
ÎI) se caracterizează printr-o ceramica monocroma sau bicroma, de tip Ariușd, chiar daca nu este
lipslta de elementele ceramicii pictate tricrome de stil Cucuteni A". (Radu Vulpe, 1957, p. 12).
Vladimir Dumitrescu, referitor la termenul de "Protocucuteni" propune renunțarea la acesta
deoarece litera A (corespunzătoare fazei Cucuteni A) este și ea "protos" în alfabet. (Vladimir
Dumitrescu, 1959, p. 15 - 18).
Revenind la originea culturii Cucuteni, autorul menționat afirma că la baza ei sta, fară drept de
echivoc, cultura Precucuteni faza III, pe care s-au grefat o serie de influente externe, venite din
ariile culturilor Gumelnița și Petrești: influente pe care le sesizează, atât în prepararea și arderea
pastei vaselor, cât și în tehnica picturii. (Vladimir Dumitrescu, 1963, p. 73).

21
 Deosebit de important este faptul că se ajunge la concluzia conform căreia: "procesul nașterii
culturii Cucuteni din cultura Precucuteni nu s-a putut petrece , în nici un caz în zona vasta în care
este cunoscuta aceasta cultura, încă din faza A, ci într-o zona mult restrânsă, situata în regiunea de
sud - vest a ariei ei ulterioare de răspândire, și anume în sud - estul Transilvaniei, sud - vestul
Moldovei și nord - estul Munteniei". (Vladimir Dumitrescu, 1963, p. 67). "Este limpede că numai
în aceasta zona restrânsă s-a putut petrece acel contact intre triburile precucuteniene, pe de o parte,
și acelea de nerd - est, gumelnitene, și cele ale culturii Petrești, pe de alta parte, care să determine
acele schimbări structurale în cultura materiala a triburilor precucuteniene, și în special ceramica,
schimbări ce au dus la transformarea culturii Precucuteni faza III, în cultura Cucucteni A".
(Vladimir Dumitrescu, 1963, p. 67).
Din ceea ce se cunoaște până în prezent despre ultime faza a culturii Precucuteni III, este dificil
de susținut existenta unei locuiri în sud - estul Transilvaniei și poate și în nord - estul Munteniei,
desi elemente de import sau influenta precucuteniana au fost semnalate, nu numai la Vidra (D.V.
Rosetti, 1934, p. 17) și Tangaru (Dumitru Berciu, 1961, p. 67) și chiar din Dobrogea (S. Marinescu
- Balcu, 1972, p. 53 - 73), până în zona grupei Varna, precum și la Kodja - Dermen (Mikov, 1934,
p. 183 - 214). Trebuie amintit în același timp fragmentul Petrești de la Gumelnița (VI. Dumitrescu,
1925, p. 190), precum și ceramica și plastica gumelniteana, de la Traian și Tarpesti. (S. Marinescu
- Balcu, 1972, p. 139).
Revenind influenţele remarcate în arealul culturii Gurnelnita și în cel al culturii Cucuteni,
datorita unor considerente de ordin tipologic - stilistic, cultura Gumelnița a fost considerate
contemporana cu ultima faza a culturii Precucuteni. În zona dunareano - balcanica, situate la sud
de aria culturii Precucuteni, se năștea cultura Gumelnița, dezvoltandu-se, printr-o faza de tranziție,
din faza finala a culturii Boian. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 61).
Unele descoperiri dintr-o așezare gumelniteana de lângă București (Măgurele) au confirmat
descoperirile mai vechi și totodată au dovedit temeinicia considerentelor tipologic - stilistice, lntru-
cât s-a găsit aici cerarnica tipic precucucteniana, caracteristica pentru ultima faza a acesteia, care
nu se poate explica decât printr-un import din mediul precucutenian moldovenesc. (VI.
Dumitrescu, 1963, p. 62). Astfel de descoperiri s-au făcut și în așezarea de la Brailita, săpată de N.
Hartuche, și care au scos la iveala cerarnica cucuteniana policroma într-un mediu gumelnitean.
(VI. Dumitrescu, 1963, p. 62).
În aceste condltii, s-a pus întrebarea daca în mediul gumelnitean nu exista unele elemente care
au putut contribui, într-un fel sau altul, la nașterea culturii Cucuteni. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 62).
22
 În zona de nord - est a culturii Gumelnița a existat un contact foarte strâns cu elementele cele
mai sudice ale triburilor din Moldova, care a dat naștere unui aspect cultural Stoicani - Aldeni, ce
se situează, cronologic, într-o perioada contemporana cu începuturile culturii Cucuteni, deoarece
este vorba și de ceramica bicroma. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 63).
Părerea lui N. Harţuche, după încercările unor cercetători de a considera aspectul Stoican -
Aldeni, drept o cultura de sine - stătătoare, este aceea că este un aspect al culturii Gumelnița din
zona de nord-est a Munteniei și sud-est a Moldovei, identificat și la răsărit de Prut, în apropiere de
Bolgrad. Din punct de vedere al cronologiei relative, acest aspect trebuie încadrat parțial în faza
Gumelnița A1, astfel încât el este contemporan culturii Precucuteni, faza III. (VI. Dumitrescu,
1963, p. 62).
Prin intermediul aspectului Stoican - Aldeni, s-a încercat explicarea evoluției ceramicii pictate
a culturii Cucuteni, de la pictura bicroma, cu alb, din cadrul celei de-a treia etape a acestui aspect,
către tricromia cucuteniana. (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 152). În aceasta privință, un rol
important l-ar fi avut ceramica de tip Precucuteni, faza III, din nord - estul Munteniei, care
cunoștea pictura cu alb și fondul de culoare alba, transmitandu-le ceramicii aspectului Stoican -
Aldeni, ceea ce ar fi constituit punctul de plecare pentru evoluția tricomiei de caracter Cucuteni.
Aceste expicatii nu exclud totuși posibilitatea, după unii cercetatorl, că pictura cu alb să fi parvenit
în aspectul Stoican - Aldeni din cultura Gurnelnlta (A1) în locul picturii cu grafit pe care a
înlocuit-o. în acest context s-au subliniat postbilitatile multiple de asimilare a bicromiei de către
aspectul Stoican - Aldeni. (M. Petrescu - Darnbovita, 2001, p. 153).
Ceramica gurnelniteana veche, pictata cu alb, este considerate de către Vladimir Dumitrescu un
factor extern ce ar fi contribuit la transformarea culturii Precucuteni în cultura Cucuteni. (VI.
Dumitrescu, 1963, p. 63). De altfel, și unele forme specifice fazelor vechi ale culturii Gumelnița se
regăsesc în faza de început a culturii Cucuteni, desi lipseau în faza finala a Precucuteniului, astfel
lncat nu pare deloc neverosimil a spune că un rol oarecare îl are cultura Gumelnița la geneza
culturii Cucuteni. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 63).
Vladimir Dumitrescu era de părere că nu se poate postula o lnfluenta a culturii Cucuteni
Tripolie asupra culturii Gumelnița în urma căreia aceasta să fi adoptat ornamentarea cu grafit,
tocmai pentru faptul că aceasta ornamentare exista încă din cultura Boian și este în chip evident
antertoara ornamentării pictate cucuteniene. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 63).
Referitor la aportul adus de cultura Gumelnița s-ar putea spune că ceramica pictata.
cucuteniana, bicroma, și odată cu ea, însăși cultura Cucuteni propriu - zisa, s-a născut în urma unei
23
influente exercitatea de cultura Gumelnița asupra culturii triburilor ultimei faze precucuteniene,
care, adoptând și transformând ultimele elemente primite, au folosit ceramica bicroma și apoi au
creat-o pe cea tricroma a fazei Cucuteni A. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 64).
Alaturi de aportul adus de cultura Gumelnița, Vladimir Dumitrescu considera că apariția
culturii Cucuteni a fost legata și de fondul mai vechi, neo - eneolitic, de factura Starcevo CrIs,
transmis pe filiera Turdaș și Petrești, (VI. Dumitrescu, 1963, p. 53, cf. Magda Mantu, 1998, p. 33).
O alta ipoteză ar fi cea a lui H. Schroller care datase cultura Petrești înaintea culturii Cucuteni
Ariușd, și afirmase că aceasta din urma s-a născut din răspândirea spre est a triburilor culturii
Petrești, (H. Schroller, 1933, p. 364, cf. VI. Dumitrescu, 1963, p. 64).
Ceramica trlcromă a culturii Petrești, existenta încă dintr-o perioada imediat următoare culturii
Turdaș, datează dinaintea celor mai vechi manifestări ale culturii Cucuteni, inclusiv din etapa
"protocucuteniana". (VI. Dumitrescu, 1963, p. 65).
Toate acestea demonstrează că ceramica pictata de tip Petrestl, realizata încă de la început în
tehnica superioara a decorului policrom ,înainte de ardere, nu poate fi ignorata atunci când se
vorbește de "izvorul" de inspirație a triburilor precucuteniene din perioada finala, dinaintea trecerii
la prima faza cucuteniana. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 65).
Prezenta picturii tricrome a benzilor liniare cu "liniile" de margine mai groase, a motivului
spiralei și a celui în forrna de "șah" este revelatoare și impune concluzia conform căreia, cel puțin
una din sursele ceramicii pictate cucuteniene trebuie căutată în ceramica policroma a culturii
Petrești. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 65).
O altă problemă ce trebuie menționată este cea a zonei de contact dintre triburile fazei
Precucuteni III cu elementele ce au determinat ulterior începutul folosirii picturii și implicit a
nașterii culturii Cucuteni. Vladimir Dumitrescu, după cum am menționat anterior, considera că
aceste fenomene au avut lac într-o zona restrânsă, din sud - estul Transilvaniei, sud - vestul
Moldovei și nord - estul Munteniei. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 67). Ulterior, el a desemnat că zona
de formare a culturii Cucuteni, Moldova de centru - vest, opinie la care s-a aliat și Silvia
Marinescu - Balcu. (S. Marinescu - Balcu, 1981, p. 27 și 1993, p. 203), atrăgând totodată atenția că
în Transilvania de sud - est nu exista așezări precucuteniene, faza finala, nici Cucuteni A1, iar la
Arlusd s-a descoperit ceramica pictata bicrom în asociere cu cea policrom. (VI. Dumitrescu, 1985,
p. 38).
A. Nitu propune că loc de geneza a culturii Cucuteni aria subcarpatica a Moldovei, considerand
că aceasta s-a extins apoi, prin valea Trotusului, spre sud - estul Transilvaniei. (A. Nitu, 1980, p.
24
141 - 142). În susținerea acestei opinii, autorul menționat mai sus, a avut în vedere analiza
ceramicii pe fond brun ce reprezintă fondul primar cucutenian, că Și relațiile dintre cultura
Precucuteni III cu Gumelnița I și Stoican - Aldeni. (A. Nitu, 1980, p. 141 - 142).
În legătură cu aceeași problema, V. Sorokin este de părere că procesul transformării culturii
Precucuteni în cultura Cucuteni nu putea să aibă loc într-o zona atât de restrânsă, ci a cuprins
întreg arealul de răspândire, realizandu-se în diferite regiuni, prin modalități diverse. Cercetătorul
mai sus rnentionat considera că trecerea de la Precucuteni la Cucuteni a fast rezultatul interacțiunii
dintre triburile Precucuteni, faza III, Stoican-Aldeni/ Bolgrad și grupul Suvorovo care a determinat
împingerea populației Stoican-Aldeni dincolo de aria să obișnuită, (Sorokin, 1989, p. 46 - 48, cf.
C. Magda Mantu, 1998, p. 35).
Referitor la fazele de evoluție ale fazelor culturii Cucuteni, primul ce a adus un aport
recunoscut în acest domeniu a fast Vladimir Dumitrescu care, prin elaborarea unei scheme
complexe a periodizării interne a culturii Cucuteni, a detaliat fiecare faza în parte, subliniind faptul
că trecerea de la una la alta s-a produs firesc și organic. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 68).
În cadrul periodizării detaliate a culturii Cucuteni, întocmită de Vladimir Dumitrescu, faza
Cucuteni A poate fi împărțită în patru etape (A1, A2, A3, A4) - cu rezerva că deocamdată etapele
A1 și A2 nu au fost încă separate pe baze stratigrafice; faza A - B poate fi împărțită în doua etape
(A - B1 și A - B2), iar ultima faza, B, a fost împărțită la rândul sau în doua etape (B1, B2), căci
etapa B3, pe care o postulase la început, că unitate distincta, nu s-a conturat încă și pe baze
stratigrafice. (VI. Dumitrescu, 1979, p. 10).
Așezările cucuteniene din faza A temeinic cercetate sunt următoarele, după așezarea eponima
de la Cucuteni - Ariușd, Ruginoasa, Calu, Izvoare, Frumușica, Hăbășești, Trusesti, Tarpesti, la care
s-ar mai putea adaugă și cele de la Gura Văii, Gheorghe Gheorghiu - Dej (Onești, Drăgușeni -
Ostrov. Așezările caracteristice fazei A - B sunt Traian Dealul - Fântânilor, Corlăteni, Dâmbu
Morii - Cucuteni, Ghelaiesti (jud, Neamț), cât privește ultima faza de dezvoltare a culturii Cucuteni
B, cu excepția descoperirilor din așezarea eponima, se poate vorbi în special de sondajele de la
Drăgușeni - Suceava, Văleni - Neamț, Podei - Tg. Ocna și Valea Lupului - Iași, (VI. Dumitrescu,
1974, p. 547).
Înainte de a discuta despre etapele fazei Cucuteni A trebuie amintita părerea lui Anton Nitu care
menționă etapa "Protocucuteni" ce în opinia acestuia: "nu poate fi anulata, deoarece pe de o parte
ea corespunde cronologic intervalului decupat de aspectul Stoican - Aldeni, intre fazele
Precucuteni III și Cucuteni A2 - A3, dar pe care îi depasesete prin decalaje prelungite treptat până
25
la linia inferioara a fazei Cucuteni A2 în Depresiunea Subcarpatica și Podișul Central
Moldovenesc și Cucuteni A3 în Depresiunea Prutului și aria tripoliana, pe de alta parte evoluția
paralela a complexului protocucutenian comporta aceeași evoluție a ceramincii pictate bicrom
realizate de componenta protocucuteniana a aspectului Stoican - Aldeni". (A. Nitu, 1980, p. 141).
Anton Nitu afirma că fară acest orizont al ceramicii bicrome, care precede ceramica tricroma a
fazei Cucuteni A și-i justifica integrarea acestei etape că faza Cucuteni A1, nu poate explica logic
și organic evoluția ceramicii pictate, de la pictura "bicroma cu alb liniar" a ceramicii Precucuteni
III, la pictura "tricroma pe fond brun" a fazei Cucuteni A2. (A. Nitu, 1980, p. 140).
VI. Dumitrescu reia punctul de vedere exprimat de Radu Vulpe în legătură cu formarea și
răspândirea culturii Cucuteni - etapa Cucuteni A1 ce s-ar caracteriza prin "pictura" bicroma de tip
vechi; etapa următoare Cucuteni A2 se caracterizează apariția, alaturi de bicromie, a "picturii"
tricrome, iar în etapa Cucuteni A3 caracterizata prin dispariția "picturii" bicrome de tip vechi și
prin dezvoltarea maxima a "picturii" tricrome. în ultima etapa, Cucuteni A4, se constata dispariția
ornamentării incizate desi ea fusese prezenta în toate cele trei etape precedente. (VI. Dumitrescu,
1974, p. 547).
Comunitățile etapei Cucuteni A1, sau "Protocucuteni" s-au constituit în zona centrala din vestul
Moldovei, în aria culturii Precucuteni III, de unde s-a răspândit în sud - estul Transilvaniei și spre
est. se remarca ceramica bicroma și chiar tricroma, cu pictura "înainte" de ardere, precum și prin
persistenta decorului incizat, de tradiție precucuteniana. (M. Petrescu - Darnbovita, 2001, p. 164 -
165).
În etapele urMătoare A2, A3, A4 se remarca așezările instalate de obicei pe promontoriile înalte
și întărite uneori cu șanțuri de apărare: locuințele erau rectangulare având platforme din lemn
despicat, lutuite, cu una, doua sau mai multe încăperi, (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 164 -
165). Ceramica ocupa un loc aparte având forme diferite (pahare, castroane, suporturi, vase
binoclu, fructiere, etc.), decorate cu motive spiralo - meandrice, incizate sau pictate cu trei culori
(alb, roșu și negru), crutandu-se din fondul colorat al vasului motivele decorative care erau după
aceea înrămate cu negru. În aceasta privință, prin varietatea formelor și a motivelor decorative se
remarca specia ceramica cu decor adâncit și pictat aparținând variantei regionale din ultimele etape
ale fazei Cucuteni A (3, 4) de la Trusesti și Drăgușeni. (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 164 -
165). Totodată, către sfârșitul acestei faze, comunităților cucuteniene au venit în contact cu
elementele estice, precum atesta descoperirile ceramicii nepictate ( ce au în compoziție scoici

26
pisate), descoperite la Drăgușeni, Scânteia (jud, Iași) și Berești (jud. Galați), precum și sceptrul de
piatra zoomorf de la Fedeleseni (jud. Iași). (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 164 - 165).
Pentru faza A - B, alaturi de sapaturue efectuate de Vladimir Dumitrescu, la Traian - Dealul
Fântânilor, care au nuanțat și completat grupele stilistice stabilite de H. Schmidt (VI. Dumitrescu,
1963, p. 285), și cele de la Corlăteni, conduse de Ion Nestor și cele ale lui M. Petrescu -
Dâmbovița de la Cucuteni (Cetățuia și Dâmbu Morii) au dus la stabilirea a doua etape de
dezvoltare A - B1 și A - B2. (M. Petrescu -Dâmbovița, 1966, p. 17).
Unii cercetatorl, printre care și Ion Nestor, au susținut că tranziția culturii Cucuteni de la faza A
la faza A- B a fast lnfluentata și de ceramica C (I. Nestor, 1959, p. 252, cf. C. Magda - Mantu,
1998, p. 38), în timp ce VI. Dumitrescu considera că aceasta din urma (ceramica C) nu a jucat
vreun rol. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 288).
În faza Cucuteni A - B se constată unele influente de tradiție de mai scurta durata, așezările,
locuințele și uneltele prezentând în general aceleași caracteristici, cu acelea din faza anterioara, se
remarca totuși topoarele din arama cu doua tăișuri, dispuse cruciș, ale căror prototipuri apar și ele
mai rar în faza anterioara. (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 165). Reprezentativa, pentru aceasta
faza de tranziție, este ceramica pictata, caracterizata prin trecerea gradata de la decorul negativ (
cruțat din fondul vasului) la cel pozitiv (pictat pe acest fond), de la policromie la monocromie,
culoarea neagra având un rol important, și de la stilul liber la cel tectonic, precum și pentru prima
data se constata aparina unor reprezentări pictate antropomorfe schematizate (Traian - Dealul
Fântânilor și Ghelalesti). (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 165). în general, în aceasta faza se
rupe uniformitatea, stilul Cucuteni și motivele decorative principale încep să aibă roluri secundare.
(M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 167).
Faza Cucuteni B are și ea doua etape ( 1l Și B2), desi inițial s-a vorbit de trei etape (B1, B2,
B3), dar aceasta din urrna nu s-a conturat și pe baze stratigrafice (VI. Dumitrescu, 1979, p. 10).
Triburile acestei faze, Cucuteni B, foloseau același tip de locuințe, cu platforma din lemn
despicata și lut, sau într-un caz din piatra (Cucuteni - Cetățuia), mult mai perfecționată. (.M.
Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 167). Arama căpătase o întrebuințare din ce în ce mai mare. (M.
Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 167).
Pentru etapa B1 caracteristica este pictura monocrorna, asociata uneori de culoarea alb, de rol
secundar. în etapa B2, în ceea ce privește decorul, alaturi de ceramica monocroma, apar și benzile
roșii înrămate cu negru. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1966, p. 29).

27
 Pe lângă aceasta periodizare, ce este unanim acceptata în cercetarea cucuteniana, și se bazează
pe stratigrafia pe verticala și pe orizontala a unor stațiuni multistratificate și pe considerații de
ordin tipologic, s-au exprimat și alte opinii. o prima opinie este cea lui A. Nitu care, pornind de la
împărțirea H. Schmidt, considera că pentru periodizarea culturii trebuie elaborate criterii principale
și secundare, general valabile. (A. Nitu, 1979, p. 93). Potrivit opiniei sale, categoriile principale
caracterizează o perioada și un spatiu, iar cele secundare cuprind aspecte tipologice și cronologice,
dar și deosebiri regionale în cadrul ceramicii pictate și nepictate. (A. Nitu, 1980, p. 136). El
consldera că ar trebui avut în vedere ritmul caracterelor specifice, apariția și dispariția anumitor
elemente de decor, că și strămutarea așezărilor. (A. Nitu, 1984, p. 3). A Nitu apreciază că
deosebirile datorate cauzelor locale trebuie comparate intre ele în scopul păstrării unui sistem
unitar de periodizare, în sensul celui propus de Schmidt, la care ulterior pot fi adăugate
subdiviziuni care să poată include și rezultatele cercetarllor mai noi. (A. Nitu, 1984, p. 5).
O alta opinie privind periodizarea culturii Cucuteni aparține lui Eugen Comșa, care este de
părere că s-a greșit atunci când s-a făcut periodizarea culturii Cucuteni - Tripolie, tratandu-se
ulterior întreagă arie de răspândire fară a se tine seama de variantele locale. (E. Comșa, 1974 -
1976, p. 15). După el, ar fi fost necesar să se cerceteze aria de răspândire a fiecărei faze pentru că
astfel să se poată stabili daca este vorba de deosebiri cronologice sau doar regionale. (E. Comșa,
1974 - 1976, p. 15).
Au exista de asemenea mai multe încercări de sistematizare și periodizare și în aria tripoliana,
cea mai folosita dintre ele aparținând Tatianei Passek care împarte cultura Tripolie în etapele
veche, mijlocie și târzie. (T. Passek, 1935, cf C. Magda - Mantu, 1998, p. 40); aceasta periodizare
a fost criticata de VI. Dumitrescu (VI. Dumitrescu, 1940, p. 455 - 456, cf. C. Magda - Mantu,
1998, p. 40). Descoperirile tot mai numeroase din aria tripoliana au determinat-o pe Tatiana Passek
să revizuiască și îmbunătățească aceasta schema, schema finala cuprinzând cinci etape. ((T.
Passek, 1944, cf C. Magda - Mantu, 1998, p. 40).
V.A. Dergacev, pornind de la periodizarea T. Passek, deosebește o perioada de tranziție, de la
etapa mijlocie la cea târzie, iar pe aceasta din urrnă o subîmparte în doua momente: timpuriu și
tărziu, (V.A Dergacev, 1991, p. 30 cf. C. Magda - Mantu, 1998, p. 42).

28
IV. Definirea aspectelor regionale în arealul complexului cultural Precucuteni - Cucuteni

Un complex cultural, din punct de vedere geografic, întins pe o suprafață atât de mare și cu o
durată în timp de peste un mileniu, nu putea fi complet unitar, că manifestare, astfel încât se
constata apariția unor aspecte regionale.
După cum am amintit în capitolul anterior, aspectul cultural Stoican - Aldeni a fost socotit o
varianta regionala, fiind rezultatul asocierii elementelor sudice proprii fazei de tranziție la cultura
Gumelnița cu altele de la sfârșitul culturii Precucuteni, faza III, și cu cele de la începutul culturii
Cucuteni, faza A. (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 153).
Aspectul cultural Stoican - Aldeni a luat naștere la periferia de nord -est a ariei de răspândire a
culturii Gurnelnita (în nord - estul Munteniei și sud - estul Moldovei), a culturii Precucuteni, faza
III, și prima fază a culturii Cucuteni. (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 154).
Pe baza datelor oferite de săpăturile arhrologice de la Stoican, Aldeni, Lișcoteanca, Suceveni s-
au precizat caracteristicile acestui aspect regional, respectiv tipurile de așezări și locuințe, precum
și inventarul acestuia, constituit din unelte de silex și piatra șlefuită, din unelte de os și corn și
îndeosebi din cerarnica cu decor cu "proerninenţe" cu linii incizate și pictură cu grafit, sau chiar
caneluri largi. (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 157).
Prin intermediul aspectului cultural Stoican - Aldeni s-a încercat explicarea evoluției ceramicii
pictate a culturii Cucuteni, de la pictura bicromă cu alb, din faza a treia a acesteia, către tricromia
cucuteniană, (M. Petrescu - Dâmbovița, 2001, p. 157).
Vladimir Dumitrescu considera că aspectul cultural Stoican - Aldeni se situează cronologic într-
o perioadă contemporană culturii Cucuteni, faza A, deoarece este vorba și de ceramica bicromă.
(VI. Dumitrescu, 1963, p. 62).
N. Harţuche susținea că acest aspect este o variantă a culturii Gurnelnita din zona de nord - est
a Munteniei și sud - estul Moldovei, identificat și la răsărit de Prut, în apropiere de Bolgrad. (N.
Hartuche, 1959, p. 224).
Henrieta Todorova considera că "faciesul Bolgrad" reprezintă o sinteză Varna - Tripolie. (H.
Todorova, 1978, p. 39, cf. S. Marinescu - Bâlcu, 1983, p. 116 - 128).
T. Dragomir este autorul unei monografii dedicate aspectului cultural Stoican - Aldeni (apărută
în 1983); cercetătorul mai sus menționat punea apanţia acestui aspect pe seama sintezei dintre
comunitaţile fazei de tranziție de la civilizația Boian la faza Gurnelniţa A1 și la cea aparținând
fazei Cucuteni Al. (LT. Dragomir, 1983, p. 10). Alti cercetători au emis ipoteza conform careia

29
acest aspect regional a apărut în urma sintezei dintre culturile Gurnelniţa - Ariușd, Precucuteni,
faza III - Gurnelniţa Al, Boian - Gumelniţa Al. (E. Comșa, 1963, p. 23).
Problema unor variante regionale sau a unor particularități zonale din cuprinsul ariei de
răspândire a culturii Cucuteni din Romania, în prima sa fază, a fost pusă pentru prima data în anul
1971, cu prilejul redactării unui sumar raport preliminar asupra campaniei de săpături întreprinsă
în anul 1970 în așezarea din punctul "Ostrov", de pe teritoriul comunei Drăgușeni (jud. Botoșani),
fiind reluata apoi cu prilejul rapoartelor preliminare din anii 1971 - 1972 în aceeași așezare. (VI.
Dumitrescu, 1974, p. 544).
Evoluția unor variante regionale în ariile unor "culturi preistorice" răspândite pe zone întinse,
trebuie avut în vedere, în chip firesc, tocmai din cauza ariilor deosebit de întinse în care ele s-au
dezvoltat, așa cum este cazul și culturii Cucuteni - Tripolie, răspândită din sud - estul
Transilvaniei, până aproape în întreagă Moldovă, iar la răsărit de Prut până pe malul apusean al
Niprului, în zona Kievului. (VI. Dumitrescu, 1974, p. 545).
Primul studiu care vorbește în literatura arheologica românească de existenţa diferențelor
regionale în dezvoltarea complexului cultural Cucuteni - Tripolie este cel al lui Vladimir
Dumitrescu, apărut în 1963, ce a delimitat marile variante regionale: Ariușd și Cucuteni în
cuprinsul cărora predominantă este ceramica pictată și Tripolie în cuprinsul căreia, pentru toate
fazele de evoluție, predomina ceramica cu decor incizat. (VI. Dumitrescu, 1963, p. 73).
Ulterior, același cercetător care a efectuat săpături arheologice la Dragușeni și a analizat
materialele arheologice descoperite intre anii 1970 - 1973, a pus în discuție existenta unui aspect
regional în partea de nord - est a Moldovei, caracteristic pentru etapa finală a fazei Cucuteni A
(Cucuteni A4). (VI. Dumitrescu, 1974, p. 33 - 47).
Același autor distinge trei aspecte regionale pentru faza Cucuteni A: primul caracteristic etapei
Cucuteni A3, în partea de nord - est a Moldovei, definit prin ceramica pictată, având decorul
executat prin șiruri de gropiţe incizate și caneluri, după cum rezulta în urma cercetării materialului
de la Hăbăsești, Trușești, și în mod special de la Cucuteni; al doilea aspect regional este
caracteristic acelelasi zone, dar aparține etapei Cucuteni A4 - se distinge în urma săpăturilor de la
Dragușeni, continuând decorurile rnostenite în etapa anterioară, Aceste prime două aspecte sunt
total diferite de cel de-al treilea, acesta din urma a fost definit prin așezările situate la vest de Siret,
conținând numai cerarnică pictată, (VI. Dumitrescu, 1974, p. 545 - 554).

30
 În urma sapaturtlor arheologice de la Berești - Dealul Bulgarului (jud. Galați), LT. Dragomir
a sugerat existenţa unui aspect regional caracteristic etapei Cucuteni A3, descoperit în partea de
sud a Moldovei. (LT Dragomir, 1996, p. 234).
O dată cu studierea ceramicii cucuteniene de la Drăgușeni, Silvia Marinescu - Bâlcu distinge
tradițiile și creatiiie specifice, conservate și respectiv realizate de artizanii cucutenieni, referindu-se
în special la aspectele regionale descoperite în arealul fazei Cucuteni A (final) și cele din arealul
fazei Cucuteni A - B. (S. Marinescu - Bâlcu, 1982, p. 29). În acest context, au fast rnenţionate o
serie de descoperiri contemporane la nord - est de Prut: Nezvisko, Jura, Duruitoarea Nouă și
Cuconeștii Vechi, ce au fost considerate aparținând aspectului de nord al Moldovei. (S. Marinescu
- Bâlcu, 1989, p. 215 - 240).
În aria tripoliană s-au observat, de asemenea, unele diferențe regionale, astfel, pentru faza
Tripolie A (Precucuteni III) specialiștii au constatat existenţa a șapte grupe locale distincte (E.K.
Černyš, 1982, cf. D. Boghian, 2001 , p. 75).
E.K. Černyš considera că grupul Zoleščik ce a fast definit de N. Vingrodova ca aparținând fazei
Tripolie BI - BII, caracteristic zonei Nistrului mijlociu, reprezIntă o etapă timpurie a grupului
cultural Košilovcy (Tripolie BII - CI) ce debutează în faza Tripolie BI. În această grupă culturală,
autorul mentionat mai sus a înglobat în ordine evolutivă așezările următoare: Horodnica -
Horodiște, Nezvisko, Zoleščik, Horodnica - Ogorody, Bilče - Zlote §i Košilovcy. (E.K. Černyš,
1977, cf. D. Boghian, 2001, p. 77).
O altă variantă regională ce începe de la sfârșitul fazei Tripolie BI și continuă în faza
următoare, BI - BII, a fost denumită Solonceni și comportă analogii cu descoperirile de la
Drăgușeni. în acest grup au fast încadrate așezările: Jura, Solonceni II/2, Forești - Zogortžerno,
Orheiul Vehi (în Republica Moldova), Perlicani (Ucraina) și Drăgușeni (România). (D. Boghian,
2001, p. 77).
Pentru explicarea acestei afluențe de aspecte regionale trebuie amintită reorganizarea etnică și
culturală ce a avut loc la sfârșitul eneoliticului, în aria ocupată de comunităţile culturii Cucuteni -
Tripolie, ce se leagă de o fază evoluată a procesului de indo - europenizare din spatiui carpato -
dunăreano - pontic. (D. Boghian, 2001, p. 79).
Trebuie precizat că pentru a dovedi extstenţa unor variante regionale este necesară compararea
mai multor asezari ale aceleiași culturi, contemporane, ce au ocupat un teritoriu relativ unitar din
punct de vedere geografic, astfel , încât să se poată face clar distincția între diferențele apărute la
un moment dat. (D. Boghian, 2001, p. 81).
31
 În cadrul complexului cultural Cucuteni - Ariușd - Tripolie au fost delimitate două mari culturi
arheologice: Cucuteni, În estul Transilvaniei și la sud - est de Nistru și Tripolie, în regiunea dintre
Nistru și Nipru.
Aceste culturi au cunoscut în lunga lor evoluţie o serie de diferenţe regionale. Pentru eneolitic,
variantele regionale au o sernnificatie particulară în planul culturii materiale și spirituale și nu se
știe încă în ce masură aceste variații pot fi puse pe seama diferențelor etnice sau lingvistice. (D.
Boghian, 2001, p. 83).
În definirea variantelor regionale a fost utilizată ca un criteriu fundamental, cornparaţia
diferitelor tipuri, forme și decoruri ceramice, precum și alte elemente, cum ar fi: materiile prime,
tipologia și tehnologia confecţionarii utilajelor litice, modul de construcție a locuințelor,
elementele de economie, etc.
În lumina relativ recentelor cercetări, se poate afirma că premisele variantelor regionale
cunoscute în aria complexului Ariușd - Cucuteni - Tripolie au apărut înca din timpul culturii
Precucuteni.
În faza Precucuteni II a lnceput extinderea arealului de locuire a triburilor precucuteniene spre
est, nord - est și spre nord, ce au asimilat treptat triburile ceramicii - liniare, situate în spațiul dintre
Nistrul mijlociu și Bugul meridional, în zona în care vorbim de cultura Tripolie A. (S. Marinescu -
Balcu, 1974, p. 130 - 131).
Un mare complex cultural cu o ramura vestică se conturează în faza Precucuteni III în spațiul
dintre Carpatll Orientali și Nistru și o rarnură estică în zona dintre Nistru și Bugul meridional.
Pentru etapele Cucuteni Al - A3 (chiar și A4), putem vorbi de varianta Ariușd, caracteristică
pentru zona din sud - estul Transilvaniei ce se constituie că o varianta geografică la limita culturii
Petrești și a aspectului cultural Stoican - Aldeni - Bolgrad. Acest aspect a fast denumit după nivelul
din așezarea eponimă de la Ariușd, (D. Boghian, 2001, p. 90).
Varianta regională Ariușd a culturii Cucuteni cuprinde în etapele de început mai multe asezari:
Ariușd, Malnaș - Băi, Feldioara, Cristian, Cernat, Olteni, etc. (D. Monah și colab., 1983, p. 55 -
125, cf. D. Boghian, 2001, p. 91). Influenţa acestora a fast sesizată și asupra așezărilor
contemporane dintre Carpaţii Orientali și Siret care compun, după cum aprecia VI. Dumitrescu,
aspectul de vest al Siretului. (VI. Dumitrescu, 1974, p. 546 - 549), din etapa Cucuteni A4, aspectul
cultural din zona de vest a Siretului a apărut probabil în etapa Cucuteni A1 (Protocucuteni) sub
influenţa ultimei faze Precucuteni III, Petrești, Gumelnița, a aspectului cultural Stoican - Aldeni -
Bolgrad și Ariușd. (D. Boghian, 2001, p. 91). Acest aspect se observă din descoperirile de la
32
Frumușica și Izvoare I - II și remarcă prin ceramică cu decor incizat și prin pictură bicromă
realizată în doua moduri: prin aplicarea culturii albe pe fond roșu sau negru și prin aplicarea
culturii roșii pe fond alb (VI. Dumitrescu, 1963, p. 56). Decorul incizat, de tradiție precucuteniana
nu mai este utilizat în cadrul aspectului de vest al Siretului. (D. Boghian, 2001, p. 91).
S-au observat anumite diferențe intre aspectul Ariușd și cel de la vest de Siret constând în
tehnica de decorare a ceramicii și în ceea ce privește motivele decorative ale celor doua aspecte.
(D. Boghian, 2001, p. 93).
În același timp, în partea centrală și de nord a Moldovei, după cum rezulta din analizele făcute
pe materialul descoperit la Targul Negrești (jud. Vaslui), Targu - Frumos (jud, Iași) și Ruseștii Noi
(Rep. Moldova), cornunităţile precucuteniene iși continua evolutia, fiind situate Într-o etapă finală,
(D. Boghian, 2001, p. 93).
În spațiul cuprins intre Nistrul mijlociu și Bugul meridional au fost identificate cornunitatile ce
au evoluat dintr-o etapa "clasică" Tripolie A 2 - Precucuteni III. Din această perioadă se conturează
"civilizația tripoliana estică" care a cunoscut în fazele următoare o diviziune ce antrena mai multe
aspecte regionale. (E. V. Tsvek, 1980, p. 163 - 185, cf. (D. Boghian, 2001, p. 93).
Astfel, în zona apuseană a Siretului se generalizează decorul pictat "înainte" de ardere, motivele
incizate și incrustate cu diferite culori. (D. Boghian, 2001, p. 94). Motivele spiralice, meandrele și
decorurile geometrice, pictate bicrom și tricrom, s-au individualizat în zona lntracarpatică ocupată
de triburile aspectului Ariușd, (D. Boghian, 2001, p. 94).
Așezările Frumușica, Izvoare, Ghelăiești, Bonţești, Gura - Văii (Onești), Mărgineni, Poduri, etc,
sunt caracteristice pentru acest aspect subcarpatic ce a influențat toate variantele regionale
învecinate. (D. Boghian, 2001, p. 77).
În zona de sud a Moldovei, pentru etapele Cucuteni A2 - A3 s-a identificat o variantă regională
reprezentată în principal prin descoperirile de la Puricani și Berești, Această variantă meridională
din Platoul central al Moldovei se caracterizează prin ceramica cu fond roșu - cărămiziu ce oferă
acesteia o pictură cu o tentă predominantă roșie, Motivele decorative sunt spiralele și meandrele
dispuse în 2 sau 4 metode decorative, se remarcă, de asemenea, motivul decorativ în forrna de
"șah" și prezenta ceramicii de tip "C". (Radu Vulpe, 1987, p. 301 - 307).
Vorbind despre conţinutul acestei variante putem denumi "banda îngusta" ca fiind specfică
etapelor Cucuteni A3 - A4 din zona Prutului mijlociu și inferior și din partea de sud a Moldovei. În
interiorul acestei variante regionale se înscriu următoarele așezări: Poienești (Radu Vulpe, 1953),
Iași - "Curtea Domnească" și "Spai Bahului" (C. Martiniuc, V. Chirică, A. Nitu, 1977), Puricani (I.
33
T. Dragomir, 1980), Berești, Dumești (R. Maxim Alaiba, 1983 - 1984), Scânteia (A. Nitu, 1980),
Ruginoasa (H. Dumitrescu, 1927 - 1932), Bălțați, Fedeleșeni (E. Comșa, 1963) și Chetrești (A.
Nitu, 1978). (D. Boghian, 2001, p. 96).
Un alt aspect regional aparținând fazei Cucuteni A a fost definit în nordul Moldovei, Republica
Moldova și în zona Nistrului Mijlociu. În această zonă, în etapa Cucuteni A3 a fast identificat
aspectul Trușești, definit de VI. Dumitrescu. (VI. Dumitrescu, 1974, p. 547 - 550), în cuprinsul
căruia avem ceramica bi și tricromă asociată cu decorul incizat, având caneluri pronunțate și, tot în
cadrul lui, apar și vasele binoclu. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1963, p. 180 - 181).
Alte asezări asernanatoare stațiunii de la Trușești sunt: Preoţești - "Haltă" (N. Ursulescu, 1979),
Cuconestii Vechi (V.I. Markievici), Nezvisko (0. Kandyba, 1937) și Horodnica - Horodiște (E. K.
Černyš, 1975) din zona Nistrului mijlociu. Acest aspect mixt s-a propus a fi numit Horodnica -
Trușești - Cuconestii Vechi. (D. Boghian, 2001, p. 97).
Din punct de vedere cronologic așezarea de la Nezvisko se plasează la nivelul etapelor Cucuteni
A2 - A3 și este contemporană cu orizonturile II/1b și II2 de la Izvoare. (D. Boghian, 2001, p. 97).
În aceasta stațiune s-au observat elemente care au marcat linia de evoluție a ceramicii pictate cu
decor incizat și canelat, în asociere cu șirurile de gropiţe incizate. Aceleași caracteristici sunt
specifice și stațiunii Horodnica - Horodiștea ( orizontul inferior) încadrată etapei Cucuteni A3, ce
prezintă multe asemănăr cu așezarea de Trușești, (D. Boghian, 2001, p. 97).
Chiar și între aceste două stațiuni sunt câteva decalaje cronologice semnalandu-se aici existenta
unei variante regionale independente, diferită de aspectele amintite ale culturii Cucuteni, acest
aspect regional fiind reprezentat de așezarea de la Hăbășești - "Holm" aparținând etapei Cucuteni
A3. (D. Boghian, 2001, p. 98).
Aceasta se caracterizează prin decorul bi și tricrom al ceramicii, în asociere cu decorul incizat.
(D. Boghian, 2001, p. 98).
Asezările caracteristice acestui aspect intermediar sunt Cucuteni - "Cetățuia", Preoțești -
"Halta" și Topile - "Dealul Crâșmei", aici intalnindu-se influentele celor doua variante regionale,
Horodnica - Trusesti - Cuconestii Vechi și cea în "bands inqusta", (D. Boghian, 2001, p. 99).
Astfel, se face supozitia conform careia linia de demarcație intre aspectul în "banda îngustă" și
cel subcarpatic de la vest de Siret se gașește în zona inferioară și mijlocie a răului amintit. Din
punct de vedere cronologic și evolutiv, aspectul nordic din faza Cucuteni A3 a fost transmis și
fazei Cucuteni A - B ( etapa A - Bl) prin varianta Dragușeni, denumita Dragușeni Jura (V. I.
Sorokin, 1991, p.32, cf. VI. Dumitrescu, 1973, p. 55).
34
 Din arealul acestui aspect fac parte și asezartle Sipeniţ ( orizontul inferior; O. Kandyba),
Duruitoarea Noua (V. I Markevic), Mileanca - "Ghețărie" (A. Crâșmaru, 1979), Duruitoarea
Veche, Vasilievka, Putineștii ÎI §i III (V. Sorokin). (D. Boghian, 2001, p. 99).
Principalele caracteristici din spatlul ceramicii fine și semifine a acestui aspect sunt: canelurile
bine evidențiate în asociație cu pictura bi și trcriomă, motivele fiind redate prin incizii profunde,
realizate cu ajutorul "point - émoussé" (vârf bont) , bicromia fiind aplicată "înainte" de ardere.
Apar totodată și motivele ornamentale ce aminteau de stilul decorativ al fazei Cucuteni A - B. (D.
Boghian, 2001, p. 99).
În ceea ce privește forma, se constată persistenta vaselor piriforme, de diferite dimensiuni și a
vaselor binoclu. (S. Marinescu - Balcu, 1989, p. 46).
Este vizibil cum, în cazul variantelor regionale rnentionate anterior, s-au conservat traditiile
precucuteniene în ceea ce privește decorarea vaselor până la aparitia inovatillor specifice fazei
Cucuteni A- B. (D. Boghian, 2001, p. 101).
În faza Cucuteni A- B - Tripolie BI - BII s-au produs anumite schimbari în evolutia generala a
comunitatilor umane, referitoare la dispariția anumitor variante locale și aparitia altora noi. (D.
Boghian, 2001, p. 103).
Apariția influenţelor culturii Cernavodă I în nivelul Cucuteni A3 - A4, în partea rneridională a
Ucrainei, în Republica Moldova, în sudul Moldovei și în zona de nord - est a Munteniei. (P.
Hasotti, Dr. Popovici, 1988, p. 2 - 11) au provocat o presiune asupra triburilor cucuteniene, ceea ce
a determinat împingerea acestora spre nord est și est, aceasta contribuind la uniformizarea picturii
în varianta locala de la vest de Prut. (D. Boghian, 2001, p. 103).
În faza Cucuteni A - B - Tripolie BI - BII se constata formarea unei variante regionale, foarte
extinsa din punct de vedere geografic, ce are, la rândul ei, mai multe componente locale. în partea
de nord a acesteia s-a observat dispariția decorului incizat și a canelurii ce fuseseră specifice
variantei locale Drăgușeni - Jura. Tot în cadrul acestui aspect are loc transmiterea spre sud și vest a
vaselor binoclu. (D. Boghian, 2001, p. 103).
Așezările reprezentative pentru acest aspect sunt: Corlăteni, Cucuteni - Băiceni - Dâmbu Morii.
(Ion Nestor, 1950, p. 31 - 32).
Aceasta variantă regională a fest denumită Corlăteni - Traian - Huși. În spațiul care cuprinde
axa cursului mijlociu al Nistrului a fost sesizat pentru faza Tripolie BI - BII, grupul Zališcik (în
partea de nerd - est, N.M. Vinogradova, 1972) și grupul Solonceni (în partea de sud - est, N.M.

35
Vinogradova, 1972) identificându-se, la nivelul celor două grupuri, mai multe particularităţi. (D.
Boghian, 2001, p. 105).
Pentru primul grup, Zališcik, încadrat în cele doua etape ale fazei Tripolie BI - BII,
reprezentative sunt cupele de diferite dimensiuni, vasele piriforme și chiar vasele binoclu,
cunoscute în stațiunile la vest de Prut. Pentru zona de nord - vest a Nistrului mijlociu, alaturi de
ceramica pictată se întâlnește și decorul incizat îi cel canelat, motivul principal fiind cel al "tablei
de șah" întâlnit îndeosebi în așezarea de la Polivanov - Jar II. (N.M. Vinogradova, 1972, cf. D.
Boghian, 2001, p. 105).
Grupul Soronceni est reprezentat de asezările Solonceni II/2, Perlicani, Florești - "Zogotžemo",
Alexandreni, Voronko, Mârzești, Gura Cainarului, Orheiul Vechi, toate fiind contemporane cu cele
din faza Cucuteni A- B de la vest de Prut. Motivele decorative principale sunt incizia, canelura,
rnosteniri ale variantelor locale anterioare, Dragușeni - Jura. Ceramica de tip "C" o întalnirn și în
așezările aparținând acestei grupe regionale. (D. Boghian, 2001, p. 105).
În zona de sud - est a Transilvaniei, pe valea Oltului superior și în zona Brașovulul, ca urmare
a infiltratiilor culturii Românesti (Tlszopolgán). de la sfârșitul fazei Cucuteni A, aspectul Ariușd a
cunoscut rnodificari importante.
În ceea ce privește domeniul ceramicii s-a constatat că formele ceramicii pictate, caracteristice
fazei A- B a culturii Cucuteni, au preluat elementele noilor veniţi. (VI. Dumitrescu, 1979, p. 12).
Tot în aceasta faza, (A - B) au Început să apară elementele culturii Bodogkersztur și cele
aparținând triburilor de la est de Carpați, Astfel de dovezi avem în așezările Traian - Dealul
Fântânilor și Calul - Piatra Soimuiui. (VI. Dumitrescu, 1979, p. 12).
Pentru faza Cucuteni B s-a constatat o diminuare a nurnarulul de așezări, problemă ce a fost
pusă pe seama triburilor culturii Cernavodă, comunităţiie cucuteniene fiind împinse, din zona de
sud - est a Moldovei, spre nord. (Dan Monah, St. Cucoș, 1985, p. 259 - 261).
În zona Vrancei, pentru faza Cucuteni B ( eta pa B2) caracteristică este așezarea de la Targu
Ocna - Podei ce prezintă certe diferenţe regionale. (VI. Dumitrescu, 1979, p. 64).
În apropierea Buzăului, în urma descoperirii asezarii de la Sărată Monteoru, s-a pus problema
existenţei unei variante Monteoru, ce ar fi rezultat din întrepătrunderea elementelor timpurii ale
culturii Cernavodă cu cele ale etapei Cucuteni B2. în așezarea de la Sărată Monteoru s-au găsit și
fragmente ceramice de tip Cucuteni "C" într-o cantitate apreciabilă. (VI. Dumitrescu, 1979, p. 64).

36
 Materiale încadrate în aspectul Monteoru au fast descoperite și în alte stațiuni aparținând fazei
Cucuteni B, la Targu Ocna - Podeni, Ştefănești (jud, Botoșani), acestea fiind considerate importuri.
(A. Nitu, 1980, p. 155).
S-a afirmat că desi ornamentarea ceramicii este de factură cucucteniană aceasta a fost realizată
în maniera "civilizatiel" Cernavodă I, sub influenta triburilor vecine, din sud și est. (D. Boghian,
2001, p. 110).
În restul Moldovei și în Republica Moldova, în faza Cucuteni B, s-a observat o mai mare
uniformitate , în ceea ce privește ceramica, în special, și în cazul culturii materiale, în general. (D.
Boghian, 2001, p. 110).
Pentru prima etapă a fazei Cucuteni Bl au fost semnalate asezările: Prigorenii Mici - "Livada cu
vișini", Buznea, Costești (în jud. Iași), Sipenit, Bilče - Zlote (Ucraina), Brânzeni VIII (Rep.
Moldova), ultimele doua fiind încadrate grupei locale Petreni. (T. G. Movša, 1984, cf. D. Boghian,
2001, p. 110).
Pentru etapa Cucuteni Bl, în partea de nord a Republicii Moldova se constata apariția aspectului
cultural Racoveţ - Mereșeuca, care inglobează o serie de asezari timpurii: Racoveţ, Hrustovaja,
Mihailovka IV, Forești V. În aceste așezări ceramica incizata se rnenţine, dar într-un procent
scăzut, (A. Nitu, 1969, cf. D. Boghian, 2001, p. 111).
Pentru faza Cucuteni B2, la vest de Prut avem aspectul Frumușica - Valea Lupului (ipotetic) în
care au fost înglobate și așezările cvasi - contemporane de la Trușești, nivelul B, Cucuteni -
"Cetăţuie" (nivelul B2), Gura - Văii - Onești. (M. Petrescu - Dâmbovița, 1964, p. 18).
În concluzie, putem afirma că perioada eneolitlcă a cunoscut importante progrese în ceea ce
privește viața rnateriala și spirituală, transpuse prin apariția a numeroase civilizatii, variante și
grupuri culturale, fară a fi vorba de corespondenţe etnice și lingvistice.

37
V. Concluzii

În Inchelere trebuie accentuate câteva elemente ce au fost puse în discuție în lucrarea de faţă.
Vorbind despre complexul cultural Precucuteni - Cucuteni am făcut un scurt istoric al
cercetărilor ln care am rnenţionat principalele descoperiri de pe teritoriul României, făcând câteva
referiri și la descoperirile de la răsărit de Prut. În acest sens am subliniat câteva descoperiri
marcante pentru arheologia românească, cum ar fi: Dragușeni, Traian - Dealul Viei și Fântânilor,
Cucuteni, așezarea de la Hăbășești (săpată integral), precum și cea de la Târpești, Trușești, Târgu
Negrești, Targu Frumos, Dealul Ghindaru, Petreni, Tripolie, Ariușd, etc .
O atenţie dosebită trebuie acordată genezei și evoluției complexului Precucuteni - Cucuteni, astfel
încât trebuie amintite contribuţiile câtorva cercetători: Silvia Marinescu - Bâlcu, Hortensia și
Vladimir Dumitrescu, Ion Nestor, Anton Nitu, Mircea Petrescu - Dâmbovița, Dan Monah, și alţii.
În acest capitol, referitor la originea și evoluția complexului cultural Precucuteni - Cucuteni am
încercat să relev părerile exprimate, de-a lungul timpului, de acești cercetători.
În conformitate cu aceste opinii, putem trage concluzia, conform căreia, trecerea de la ultima
faza a culturii Precucuteni la cultura Cucuteni s-a făcut în mod firesc, cu rnentiunea că nu trebuie
exclus aportul altar elemente culturale care au influenţat și au generat aparitla unor deosebiri
regionale întâlnite în aria complexului amintit.
Ultima parte a studiului de faţă se oprește asupra aspectelor regionale, accentul cazând mai ales
pe coordonata geografică, considerată că fiind cea mai importantă în definirea acestora. Trebuie
rnenţionat faptul că aspectele regionale sunt strâns legate de arealul de dezvoltare a complexului
pus în discuţie, deoarece comunităţile aflate în apropiere l-au influențat în mod diferit datorita
caracteristicilor specifice flecareia dintre ele.
Totodată putem rnenţiona și alti factori care au stat la baza diferențelor regionale, cum ar fi:
factorii climatici, etnici, lingvistici, etc .
Cultura Cucuteni se sfârșește odată cu presiunea exercitata de elementele indo - europene și
începutul tranziției spre o noua epocă, cea a bronzului.

38
 VI. Bibliografie
Berciu, Dumitru, - Contribuţii la probleme/e neoliticului în România în lumina ultimelor

cercetări, 1961, București

Boghian, D., - Quelques considerations sur les aspects regionaux du complexe culturel

Cucuteni-Tripolye, MemAntiq, 2001-2002, p.75-115.

Černyš, E.K., - Formirovanie tripolskogokukutenskoi kulturnoi obšcinosti, 1981, SP 5 –

6, p. 5 - 47.

Cornsa, Eugen, - Câteva consideraţii cu privire la unele probleme ale periodizării culturii

Cucuteni, 1974 - 1976, MemAntiq, 6 - 8, p. 15 - 21.

Crâșmaru, A., - Drăgușeni, Contribuţii la o monografie arheologica, 1977, Botosani,

Cucoș, Ştefan, - Săpăturile de la Văleni - Piatra Neamţ, MemAntiq, 6 - 8, 1976,

p. 37 - 57.

Dragomir, LT., - Săpăturile arheologice din așezarea cucuteniană de la Berești "Dealul

Bulgaru" (Jud Galaţi). MCA 15, 1983, p. 70 - 81.

Dumitrescu, H., - Şantierul arheologic Traian, SCIV, V, 1954, p. 399 - 425.

Idem, - Contribuţii la problema originii culturii Precucuteni, SCIV, VIII, 1957,

p. 53 – 69.

Dumitrescu, VI., - La station préhistorique de Traian, Dacia 9 - 10, 1945, p. 11 - 114.

Idem, - La civilisation de Cucuteni, BROB, 9, 1960, p. 7 - 48.

Idem, - Originea și evoluţia culturii Cucuteni - Tripolie, (I), SCIV, 14, 1, 1963,

p. 51 – 74.

Idem, - Originea și evolţfia culturii Cucuteni- Tripolie, (II), SCIV, 15, 2, 1963,

p. 285 - 305.

Idem, - Aspecte regionale în aria de răspândire a culturii Cucuteni în decursul

primei sale faze de dezvoltare, SCIV, 25, 4, 1974, p. 545 - 555.

39
Idem, - Arta culturii Cucuteni, București, 1979.

Dumitrescu, Vladimir; Dumitrescu, Hortensia; Petrescu-Darnbovita, Mircea; Gostar, Nicolae

Hăbășești. - Monografie arheologică., București, 1954.

Hartuche, N., - Săpăturile de la Brăiliţa, MCA, 5, 1959, p. 221 - 229.

Hasotti, P.; Popovici, Dr. - Cultura Cernavoda I în contextul descoperirilor de la Hârșova,

Pontica, 25, 1992, p. 15 - 44.

Mantu - Magda, C., - Cultura Cucuteni. Evoluţie, cronologie. legături., Piatra - Neamţ, 1998.

Marinescu - Bâlcu, S., - Unele probleme ale neoliticului moldovenesc în lumina săpăturilor de la

Târpești, SCIV, 19, 3, 1968, p. 395 - 422.

Idem - Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Biblioteca de Arheologie,

22, București, 1974.

Idem - Târpești. From Prehistory to History in Eastern România, BAR,

International Series, 107, 1981.

Idem - În ce zonă și cum s-a putut face trecerea de la ultima fază a culturii

Precucuteni la prima fază a culturii Cucuteni, SC (Sibiu), 21, 1981, p. 27- 34.

Idem - Ceramica cucuteniană de la Drăgușeni. Tradiţii, creaţii proprii și aspecte

regionale., SCIVA, 40, 3, 1989, p. 215 - 238.

Mătasă - Așezarea neolitică Cucuteni B de la Târgu - Ocna Podei, ArhMold 2 - 3,

1963, p. 11 - 48.

Monah, D.; Cucos, St.: Popovici, Dr.; Dumitroaia, Gh.; Antonescu, S.

- Cercetările arheologice de la Poduri-Dealul Gnindaru. CA, 6, 1983,

p. 3 - 22.

Nestor, I., - Raportul general asupra săpăturilor de la Sărata - Monteoru, RMNA,

1944, p. 21 – 28.

40
Idem - Cu privire la periodizarea etapelor târzii ale neoliticului din România,

SCIV, 10, 2, 1959, p. 247 - 260.

Nitu, A., - Reconsiderarea Ariușdulul SC (Sf. Gheorghe), 1973, p. 57 - 124.

Idem - Criterii actuale pentru clasificarea complexelor ceramice și periodizarea

etapelor culturii Cucuteni. CI, S.N. 9 - 10, 1979, p. 93 - 162.

Idem - Criterii actuale pentru clasificarea complexelor ceramice și periodizarea

etapelor culturii Cucuteni. CI, S.N. 11, 1980, p. 135 - 222.

Nitu, A.; Cucos, Şt.; Monah, D., Ghelăiești (Piatra - Neamţ; I,

- Săpăturile din 1969 în așezerea cucuteniană "Nedeia"), MemAntiq, 3,

1971, p. 11 - 64.

Passek, T, - Periodizacjia Tripolskih poseienii, MIA, 10, 1949.

Petrescu - Dâmboviţa, M., Cucuteni, București, 1966.

Idem, - Perioada eneolitică, in Istoria României, București, 2001, p. 145 - 165.

Popovici, Dr., - Cultura Cucuteni-faza A-repertoriul așezarilor Piatra - Neamţ, 2000.

Székély, Z., - La position d 'Ariușd dans le cadre de la civilisation Cucuteni, in La

civilisation de Cucuteni, 1987, p. 259 - 261.

Ursulescu, N., - Cercetări arheologice din 1978 de la Preotești - Haltă (Jud. Suceava),

MCA, 1979, 35 - 44.

Idem, - Neoliticul românesc pe teritoriul României, București, 1998, p. 55 - 64.

Zaharia, N ., - Cercetări de suprafaţă efectuate în Moldova în anul 1954., SCIV, 6, 3 - 4, 1

955, p. 897 - 912.

41
 VII. Lista de abrevieri
ArhMold - Arheologia Moldovei, Iași

BROB - Berichten van de Rijksdienst voor het Oudheidkum dig Bodemonderzoek, Amersfoort

CA - Cercetări arheologice, București

Cucuteni aujourd' hui - Gheorghe Dumitroaia, Dan Monah (ed.), Cucuteni aujourd hui,
Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, II, Piatra - Neamţ, 1996.

Istoria României - Istoria României, vol I, Bucuresti, 2001.

La civilisation de Cucuteni - M. Petrescu - Dambovita, ș.a, (ed.).

La civilisation de Cucuteni en contexte europeen, Session Scientifique Iasi - Piatra - Neamţ, 1984,
Bibliotheca Archeologica Iassienssis, I, Iași, 1987.

MCA - Materiale arheologice privind istoria veche a RPR/ Materiale și Cercetări Arheologice,
București.

MemAntiq - Memoria Antiquitatis, Acta Musei Petrodavensis, Piatra - Neamţ.

SA - Sovetskaja Artcheologijia, Moscova.

SC ( Sf. Gheorghe) - Studii și comunicări, Sf. Gheorghe.

SC ( Sibiu) - Studii si cormnicări, Sibiu.

SCIV(A) - Studii si cercetari de istorie veche (și arheologie), București,

42