Zenitul Bucureşti, 05 Dec 2020 e∴v∴

cel de-al 140-lea an

Motto: «Au milieu de l’hiver, j’ai découvert en moi un invincible été.» Albert Camus

Dragii mei Fraţi,

Trăim o perioadă plină de limitări și de temeri în fața necunoscutului… Virusul a adus pentru fiecare dintre
noi o provocare iar «viața masonică» s-a mutat tot mai mult în online. Deşi Templul nu arată ca în vremea Solstiţiului
de Iarnă, vă propun să ne detaşăm puţin de contextul pandemic pentru a ne reîntoarce la spiritualitate, păstrând flacăra
Speranţei mereu aprinsă:

∴
Zilele și anotimpurile sunt create pentru Eternitate, cu mișcarea lor ritmică neschimbată, cu succesiunea lor
perpetuă sau consecințele lor reînnoite continuu. Cosmogonia divină și-a implementat definitiv mecanica riguroasă, a
cărei precizie matematică readuce la intervale fixe zorii și amurgurile, echinocțile și solstițiile, însămânțările și
recoltările.
Conform Tradiției, ar fi trebuit să ne reunim într-o Lojă a Sf. Ioan pentru a-l celebra pe «Aducătorul Luminii»,
patronul Scoțianismului dar realitatea actuală ne-a împiedicat... Se spune că Ioan şi-a scris Evanghelia în oraşul Efes
(pe coasta de Vest a Asiei Mici), pe când împlinise nouăzeci de ani, iar asta se petrecea imediat după întoarcerea din
insula Patmos, unde fusese exilat de împăratul Domiţian. Nașterea lui Iisus și comemorarea lui Ioan se suprapun ca
timp (25/27 Dec), pentru că cel de-al doilea nu este decât o reflecție a Celui dintâi, mesagerul său permanent sau
„paznicul trecerii” către veșnicie.
Vă mărturisesc că mi-aș dori să am talentul liric de a abandona perpetua călătorie pe căile bătute de analize
metafizice și să mă învălui, alături de voi, doar de bucuria profundă cuprinsă în Pilda Ioanică. O pildă care, dacă este
bine înțeleasă, are harul de a satisface simultan inima credinciosului, rațiunea necredinciosului precum și spiritul
tolerant al Francmasonului de RSAA.
Cel ce a spus că “viaţa era lumina oamenilor” face parte din Adevărul nostru consensual, deși ne regăsim la
Solstițiul de Iarnă. Prin jocul subtil al gravitației universale, este momentul cel mai întunecat al anului calendaristic,
când viața stă în aşteptare şi este dificil să mai credem în Lumină. Este poate expresia sentimentului aparte pe care-l
avem într-o sală de teatru, aşteptând începutul piesei şi încercând să ne obişnuim pe întuneric cu emoţia
necunoscutului, înainte de a se ridica cortina. Dacă ne-am alinia legilor naturii, am ştii că tenebrele exterioare, cu care
ne confruntăm acum, reprezintă de fapt propriul întuneric, singurătatea noastră în lipsa Speranţei strălucitoare. O
dramă a vieţii în absenţa Luminii spirituale.
Întunericul este poate la fel de important ca şi Lumina în sine! E nevoie întotdeauna de pregătire, de freamătul
gândului din care se naşte făgăduiala primăverii. Ne trebuie repaosul aproape adormit pentru a învăţa din experienţa
recoltelor trecute ce boabe anume trebuie semănate pe viitor.
În ochii celor puţin credincioşi, zi după zi întunericul se adânceşte și probabil va triumfa până la urmă, pentru
că ei resping cu ignoranţă lumina care încearcă să licăre în sufletul lor, împingând viața la limita extremă. Natura ne
înconjoară pentru a demonstra acest lucru şi stă mărturie forţei Întunericului prin pălirile, vlăguirile sau decăderile
sale… Oare unde s-a dus farmecul sau bogăția toamnei? Unde este frumuseţea sau desăvârşirea verii? Făgăduielile1
com. Snagov, str. Radu cel Mare nr. 39, jud. Ilfov – C.P. 077166
sau răbufnelile primăverii?
Parcă astăzi nimic nu mai trăiește… Şi totuși, chiar dacă Emisfera noastră înclină spre o aparentă suprimare,
păstrează în adâncuri Speranța vibrantă de regenerare, care o va readuce la viața când totul va părea definitiv pierdut.
După cum ne spune Sf. Ioan Evanghelistul, “cine este de pe pământ aparţine pământului şi vorbeşte despre
cele pământeşti.” (3:31) De aceea, în primul rând trebuie să pricepem mesajul ioanic prin manifestările și fenomenele
terestre pe care ni le inspiră, înainte de a-i transcende sensul. Nimeni dintre noi nu este “cel care vine de sus” şi care
poate garanta veracitatea divină (3:33). De când “lumina a venit în lume” (3:19), noi încercăm mereu să o atragem și
să ne asigurăm astfel că lucrările noastre pun în practică Adevărul, care rămâne calea ideală spre Lumină.
Deşi reprezintă timpul cel mai profund al iernii, în această vreme amurgită totul pare să se acorde pentru a ne
cufunda într-o noapte nesfârșită și tristă. Tot ceea ce vedem, ceea ce simţim sau atingem rămâne aparent cenușiu și
rece, ostil și resemnat. Dar noi avem ocultată permanența unei licăriri celeste, îndepărtată dar sclipitoare și la fel de
plină de Speranţă precum Steaua Betleemului, care i-a călăuzit pe Magi. Este “embrionul” Luminii, necesar și
suficient pentru a reînvia Natura, pentru a ne alunga neliniştile și a ne redobândi certitudinile.
Mâine, ziua va fi mai lungă. Mâine, Soarele își va răspândi şi mai mult razele binefăcătoare asupra pământul
trezit la viaţă. Mâine, fantasmele morbide al neantului vor dispărea înainte ca bucuria vieții să fie resimţită. Mâine,
Lumina va birui din nou întunericul, într-o scenă reprezentativă din eternul spectacol al Lumii.
Fericiți acei credincioși care, prin puterea convingerii lor, au șansa neprețuită de a glorifica imaginea trinitară
a unei Divinității singulare, dătătoare de Lumină, care i-a ridicat înspre Adevăr şi i-a hrănit cu “pâinea cerului”,
asigurându-le astfel viața veșnică! Actul de supremă caritate, acordat pentru credința manifestată doar celui fidel, este
darul Eternităţii, generatorul Speranţei de resurecţie. Este harul prin excelență care absolvă și transfigurează Omul, a
cărui regenerare imaterială o sublimează.
Dar asta înseamnă oare că cel ce nu are viziunea lăuntrică a Treimii nu poate afla Adevărul, nu poate gusta
Eternitatea şi nu poate învinge Moartea? Dacă nu va învaţa “doar cuvintele care exprimă idei” și dacă se va “strădui
întotdeauna să descopere ideile din simboluri”, atunci va fi capabil să înțeleagă «Evanghelia după Ioan» fără a deveni
confuz sau ofensat. Iar dacă e Francmason de RSAA, atunci posedă acea credință constantă şi universală, specifică
Ordinului nostru, care se înrădăcinează în conștiința și în rațiunea umană, cultivând în inimă Speranța perenă ce-i
stimulează energiile, îi dezvolta capacitățile și îi înseninează existența. Identificându-se cu lumea reală și integrat în
Marea Operă, aflată într-un plin proces de finalizare, Francmasonul de RSAA percepe fără efort fiecare dintre
expunerile Pildei Ioanice, prin faptul că îi oferă perspectiva ultimelor secvențe din viața Marelui nostru Inițiat, Iisus
Nazarineanul, pătimirile chinuitoare, crucificarea edificatoare și în final, resurecția mitică, completată de o glorioasă
transfigurare. În orice caz, se păstrează intact conceptul de Speranță, contrar spectrului trădării, supliciului și morții,
iar asta este tot ceea ce contează.
Poetul grec Pindar a afirmat că “speranța este doar trezirea unui om care veghează”. Fără îndoială, ar fi mai
firesc să vorbim poate despre “meditare”, mai ales că Francmasonul este o persoană mereu conștientă. Dar, cu ochii
deschiși și cu mintea în alertă, poate să-și lase gândurile să rătăcească o clipă, experimentând zborul spre înălţimile
unde sălăşluieşte perfecțiunea Umanității. Francmasonul de RSAA aspiră ca Omenirea, a cărei condiție fizică și
materială cunoaște adesea nefericirea, suferința, înfrângerea sau decepția, să înceteze a se mai lamenta despre soarta
sa mizeră și să-și evalueze treptat posibilitățile unei dezvoltări biruitoare spre o eră de Lumină, marcată de triumful
Spiritului.
Prin urmare, Speranța ne apare ca o pârghie puternică și ingenioasă, existentă în fiecare dintre noi, cu care am
putea să ne vindecăm propriile suferințe. Sau cel puțin să le depășim cu succes pentru a ne continua permanent
ascensiunea graduală către Perfecțiunea morală. Pe de o parte, a avea Speranță înseamnă a te afla deja în căutarea
Cunoașterii spirituale, la a cărei dobândire a fost chemat formal orice Discipol. Pe de altă parte, înseamnă a-ți păstra
Credința, credința masonică a cărei manifestare trebuie să reflecte însă voința fermă de a concretiza obiectivele
stabilite prin Speranță. Este într-adevăr un factor de reuşită, deoarece mobilizează capacitățile și activează energiile, le
direcționează și le folosește rațional și eficient. Într-un cuvânt, speranța se identifică perfect cu minunatul enunț dat de
Fratele Émile Littré ca „o adeziune fermă a inteligenței la adevărul pe care îl recunoaște”.
Pornind din acest unghi, deducem că meritul Credinței este acela de a ne face să sperăm împotriva Speranței
în sine, deoarece învăţăm să ne însoțim crezul cu Lumina rațiunii și cunoașterii, reușim să ne ridicăm crezul la nivelul
nostru de inițiere și vrem să ne ferim de oscilări, de schimbări sau de eșecuri. În final, Credința este începutul,
fundamentul și rădăcina justificării noastre.
Astăzi credința noastră masonică - care ne face să percepem și să admitem valorile simbolismului Luminii și
Cunoașterii în Evanghelia după Ioan, ne mai dezvăluie și o altă învățătură, poate cea mai prețioasă dintre toate:
învățătura despre Iubire.
Sf. Ioan Evanghelistul, cel care a consemnat cu fidelitate porunca hristică “să vă iubiţi unii pe alţii”, acest
“discipol prea iubit” care a primit misiunea de a o mângâia pe Sf. Maria prin prezența sa alături, nu a putut să ne
aducă decât Cuvântul Dragostei, accesibil Francmasonului. De fapt, modelul nostru de Iubire este cel al unei
2
com. Snagov, str. Radu cel Mare nr. 39, jud. Ilfov – C.P. 077166
suprapuneri totale cu tot ceea ce trăiește și care, în consecință, se naște, se bucură, suferă și moare. Este Fraternitatea
și Identitatea în același timp și porneşte din concepția despre Cosmos reprezentată de Inițiere. Este Caritatea, virtutea
principală a Inițiatului, similară cu cea din legenda atribuită lui Buddha, care, odată cu primul scâncet din momentul
nașterii sale a rostit cu dragoste: „Mamă, vreau să ofer caritate!”
Dar dacă acea potecă care, deși ștearsă constant este mereu trasată înspre Iubire, nu reprezintă cea mai simplă
cale de urmat, asta nu ne împiedică să umblăm drumurile cele mai grele în reflecțiile noastre, cu condiția de a fi
ascendente. Şi asta chiar dacă trec pe parcursul inițiatic printr-o Golgotă luminată de fulgere și acoperită de nori.
Fulgerul este totodată și o formă de lumină, o putere, o ardoare și o speranță: lovește nisipul pustiului ca să ne ofere o
celebră “floare de piatră”, acel minunat trandafir al deșertului, roza fiind poate cea mai reprezentativă dintre flori!
Frații mei întru Sf. Ioan, avem cu toții o predilecție pentru latura cea abruptă și anevoioasă a Calvarului. Ne
place să o escaladăm mereu pentru că ne arată pe fiecare dintre noi ca pe un umil printre cei umili, dar și ca pe un Om
luminat, datorită eforturilor pe care le solicită și datorită relevării slăbiciunilor noastre.
Așa cum am subliniat mai sus, Evanghelia după Ioan este una a Luminii încă de la început, drept urmare ne
luminează cu o claritate revigorantă. Dar, fiind în acelaşi timp purtătoare de Cunoaștere și Iubire, apărând ca o
Evanghelie a Speranței prin excelență, este de asemenea și o Evanghelie a Datoriei, a datoriei noastre ca masoni.
Abătându-ne de la orice dogmă și folosind doar simboluri, personal aș afirma că ne putem îndeplini Datoria prin
spiritul de Lumină al Ordinului nostru, care ne conferă treptat Înțelepciune și Cunoaștere, Iubire și Speranță. Adică
temele identificate de Ioan în cadrul Tradiției primordiale, care se regăsesc cuprinse în idealul RSAA.
Înarmați și susținuți astfel, putem înainta fără oprire și fără ezitare pe drumul ce l-am ales, căci împreună vom
învinge frica și vom risipi îndoiala. Astfel, conștienți de echilibrul și de forța noastră, cu optimismul unei regenerări
spirituale și morale, ne vom descoperi adevărata menire - care constă într-o permanentă alegere a Binelui față de rău, a
Luminii față de întuneric. Dacă nu ne vom rătăci străbătând zi de zi drumul vieţii profane, adesea dificil, atunci vom
progresa pe acela mult mai subtil al inițierii noastre.
Căutarea Adevărului nu este accesibilă tuturor, ci necesită o voință extraordinară pentru a depăși sensul
superficial al cuvintelor. Refuzând teoriile consacrate sau adevărurile revelate, căutând ideea din spatele Cuvântului,
putem face un pas către Absolut. Am parcurs o bucată de drum împreună şi sper că vreţi acum să mergeţi mai departe
în căutarea voastră, pentru a afla calea propriei Inițieri.
După cum Ioan s-a făcut apostolul Cuvântului lui Dumnezeu prin proclamarea Evangheliei, la fel suntem
chemaţi, Frații mei, să răspândim învățăturile Ritului, din ziua inițierii noastre la Primul Grad. Iar pentru asta Tradiția
ne stă la dispoziţie, Constituțiile ne angajează, Ritualurile și simbolismul ne faciliează demersul, chiar dacă există
“mai multe locaşuri în casa Tatălui” (14:2). Tocmai această pluralitate de origini, de formațiuni și de opinii, specifică
Francmasoneriei speculative și aliniată spiritului nostru de Toleranță, ne permite să celebrăm cele două Solstiții, într-o
desăvârșită comuniune de gândire.
Departe de a se închide în doctrine și practici dogmatice, departe de a se deda misticismului egoist și îngust,
Francmasonul de RSAA se deschide spre Perfecțiune, dar menține un contact permanent cu lumea exterioară, din care
provine și de care continuă să aparțină. Ştie că a fost investit cu o înaltă misiune, fiind gata să-şi desăvârşească rolul
său apostolic de “frate al Sf. Ioan” și să-şi îndeplinească Datoria nobilă de urmaş întru Cunoaştere, întru Iubire și
întru Acțiune.
Cuvântul este în Lumină, iar Lumina se manifestă prin Cuvânt și noi avem Cuvântul, Frații mei, doar că s-a
pierdut mai demult în adâncimile nemăsurate ale ființei. Legătura noastră este formată din «nodurile de dragoste»,
care se vor strânge şi mai tare dacă unul dintre noi s-ar îndepărta…
“Umblaţi cât timp aveţi lumină ca să nu vă prindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
Cât timp aveţi lumină, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii!” (12:35, 36)

∴
Sub constrângerea pandemiei, azi stăm acasă ca să putem descifra împreună misterul zilei de mâine...
Sărbători cu bine, rămâneți sănătoşi!

Am zis!

Florian NICULAE

3
com. Snagov, str. Radu cel Mare nr. 39, jud. Ilfov – C.P. 077166