Student: Oana Mircea

Grupa: Comunicare şi Discurs

An II

DISCURSUL preşedintelui României, Traian Băsescu,

cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române
(Iaşi, 24 ianuarie 2008)

Situaţia retorică a discursului rostit de preşedintele României, Traian Băsescu, este

sărbătorirea Zilei Unirii Principatelor Române de la Iaşi, 24 ianuarie 2008. Conform oratoriei
clasice si a circumstantelor de comunicare discursul este ceremonial, orientat spre o ocazie
publică. Scopul discursului este de a lăuda lunga istorie a ţării, aducând aprecieri lui Cuza si
lui Kogălniceanu pentru meritele administrative si legislative.
Exordiul este scurt si clar, Traian Băsescu exprimându-şi plăcererea de a reveni în Iaşi,
nefiind atât de mulţumit însă de prezentrea sărbătorilor sub raport politic ca fiind o sărbatoare
a moldovenilor şi nu a românilor. „Îmi face plăcere să revin la Iaşi, nu-mi face plăcere că
politizaţi o sărbătoare a moldovenilor, în primul rând.” Sintagma „în primul rând” anunţă o
serie de nemulţumiri ale lui Traian Băsescu.
In naraţiune expunerea faptelor privitoare la sărbătorirea zilei unirii principatelor
române se face obiectiv, clar, concis şi credibil.(“Aş vrea să vorbim despre Unire ca despre
un început.”). Plecând de la Unirea Principatelor Române, Traian Băsescu accentuează
importanţa Marii Uniri din 1918, sărbătoare a întregii ţări. Afirmă despre Unirea Moldovei cu
Ţara Românească că este “un început” făcând trecerea de la sărbătoare la alte subiecte.

“Anul acesta sărbătorim 149 de ani de la Unirea Moldovei cu Ţara

Românească, dar sărbătorim 90 de ani de la Marea Unire, de la Unirea care a făcut din
România o ţară puternică, iar din români, o naţiune puternică. “

Confirmarea cuprinde o serie de exemple, amintiri, citate referitoare la Unirea

Principatelor Române şi la conducătorii din acele vremuri: Cuza devine un simbol, unirea “o

1
expresie a voinţei românilor”. Trecerea de la simbolistică la lucruri concrete se face treptat,
aproape insesizabil, trecere făcută cu ajutorul elocuţiunii, iar jocul de cuvinte si simboluri face
posibil acest lucru: “Cuza a fost simbolul Unirii Moldovei cu Ţara Românească. Unirea a
fost, în primul rând, o expresie a voinţei românilor. Românii au avut şansa atunci să aibă
oameni politici [...]Unirea a fost actul politic de la 5 şi 24 ianuarie. [...]Efortul administrativ
a fost cel puţin la fel de mare ca efortul politic.” De remarcat sunt următoarele: Cuza este
simbolul Unirii, unire care este o expresie, apoi tot unirea este si act politic. Iată că se face
trecerea de la simbol la politic, de la trecut la prezent.
Tot în confirmare utilizarea exemplelor face posibilă trecerea de la cauză la problemă.
Avem descrieri (“Una din instituţiile fundamentale create atunci a fost Înalta Curte de
Casaţie, o Curte care putea să caseze orice decizie a tribunalelor din Moldova şi Ţara
Românească, o Curte care însă avea şi o altă misiune, aceea de a judeca faptele înalţilor
demnitari şi ale miniştrilor din proaspătul stat.”), formulări patetice (“Dar dincolo de ce a
însemnat unirea Moldovei cu Ţara Românească, probabil că astăzi, la sărbătoarea de la Iaşi,
la sărbătoarea populară de la Iaşi, este bine să privim la viitor.”), citate ("Măria ta, fă să
dispară arbitrariul, fă ca legea să fie puternică, fă ca legea să fie tare".) şi repetiţii ( unire,
ţară, „naţiune puternică”, „efortul administrativ”, „efortul politic”, „nevoia de egalitate”,
„nevoia ca toti sa fim egali”, „la sărbătoarea de la Iaşi”, „la sărbătoarea populară de la Iaşi”
etc). Aceste repetiţii au rolul de a impresiona, de acrea emoţie, de a amplifica şi de a da forţă
discursului, de a manipula audienţa.
Până aproape de peroraţie Traian Băsescu „uită” de motivul şi scopul discursului, şi
anume sărbătoarea Unirii Moldovei cu Ţara Românească în favoarea reasigurării electoratului
de continuarea reformelor promise anterior. („Vă asigur că, în ceea ce mă priveşte, voi
continua să militez pentru modernizarea instituţiilor statului, pentru punerea instituţiilor
statului în slujba românilor.”)
Peroraţia este destul de restrânsă, formală, apelează la emoţiile auditorului, având
totodată şi o structură recapitulativă readucând în prim-plan subiectul-pretext, unirea. (“Dragi
ieşeni, dragi moldoveni, vă doresc o sărbătoare plină de bucurii, vă doresc să fiţi solidari, iar
ziua de 24 ianuarie să fie întotdeauna o sărbătoare a dumneavoastră şi, în acelaşi timp, o
sărbătoare a românilor! La mulţi ani, moldoveni!⁄ Vă salut, dragi ieşeni, oraş aparte din
copilăria mea şi vă doresc din tot sufletul să trăiţi bine!”).
Se remarcă folosirea anumitor cuvinte cu impact emoţional: “ieşeni”, “dragi
moldoveni”, iar substantive precum “copilarie” şi “suflet” aduc un plus de pathos.