Analiza discursul Preşedintelui României, Traian Băsescu, cu ocazia

Zilei Unirii Principatelor Române (Iaşi 24 ianuarie 2008)

Introducere
Comunicarea politică se prezintă ca expresie a modernităţii sociale, care a atras atenţia pe
măsură ce dezvoltarea sistemului democratic avea să transforme politica într-un domeniu de
interes public. Aceasta apare sub forma unei activităţi strategice ce necesită competenţe diverse
şi tipuri diferite de resurse, un câmp în care se intersectează diverse modalităţi de persuadere a
electoratului.
Prin comunicare se asumă, întâi de toate, o identitate. Faptul de a comunica are mereu ca
finalitate exprimarea acestei identităţi. Astfel, comunici pentru a avea identitatea voită în situaţia
de comunicare în care te găseşti.
În oricare situaţie de comunicare, fiecare „actor” interpretează un rol menit să-i asigure în
final controlul situaţiei, altfel spus, capacitatea de a se face cunoscut în rolul său. La un anumit
moment, fiecare emite enunţuri plasându-se în diferite puncte de vedere, iar locutorul se joacă cu
identitatea interlocutorului, rezervându-i diverse locuri.
Concepte/ Noțiuni teoretice
Orice comunicare îi propune celuilalt o definire a lumii şi, implicit, un ansamblu de
norme ce vor susţine interacţiunile viitoare. În ideea de a comunica se face uz de două mari
categorii de semnale, cele digitale reprezentate de cuvinte, comprehensibile pe baza unui cod
precis şi semnalele analogice care se referă la gesturi, posturi, paralimbaj care, însă, nu trimit la
coduri precise.
Reuşita comunicării unui mesaj politic nu poate fi luată ca ceva de la sine înţeles,
expeditorul mesajului trebuie să depună eforturi pentru a o obţine. Calitatea unui mesaj, gradul
de măiestrie şi de rafinament al elaborării lui nu contează câtuşi de puţin dacă publicul nu este
receptiv. Coerenţa internă a discursului politic este asigurată de respectarea normelor generale de
raţionalităţi. Dacă în uzajul politic ordinar este puţin probabil ca cerinţa să fie încălcată, în
discursul politic posibilitatea aceasta este mai mare decât în oriunde altă parte , deoarece acesta
se referă la o realitate într-o continuă dinamică în raport cu alte tipuri de realitate.1

1. Bună ziua! (salutul este adresat în fața gărzii)

https://www.youtube.com/watch?v=wFqNfOSoRXw
2. Îmi face plăcere să revin la Iaşi, nu-mi face plăcere că politizaţi o sărbătoare a moldovenilor,
în primul rând. (pasaj ce nu a fost regăsit pe internet ca fișier audio-video)
Discursul președintelui Traian Băsescu: - parțial
https://www.youtube.com/watch?v=OEk2XnID9F8
3. Aş vrea să vorbim despre Unire ca despre un început. Unirea Moldovei cu Ţara Românească a
fost un moment care a prefigurat evenimentul de mai târziu, evenimentul de la 1918. Anul
acesta sărbătorim 149/ 159 de ani de la Unirea Moldovei cu Ţara Românească, dar sărbătorim
90 de ani de la Marea Unire, de la Unirea care a făcut din România o ţară puternică, iar din
români, o naţiune puternică. Cuza a fost simbolul Unirii Moldovei cu Ţara Românească.
Unirea a fost, în primul rând, o expresie a voinţei românilor. Au avut românii şansa atunci să
aibă oameni politici inteligenţi care au ştiut să valorifice, pe de o parte, voinţa românilor, iar,
1
Brian McNair, Introducere în comunicare politică, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p. 60.

1
 pe de altă parte, o conjunctură politică ce le-a permis să facă Unirea celor două Principate.
Unirea a fost actul politic de la 5 şi 24 ianuarie. A urmat o perioadă destul de dificilă de
realizare a unirii administrative. Au trecut câţiva ani până când s-a realizat prima întrunire a
Parlamentului, în 1862, când pentru prima dată s-a pronunţat cuvântul România, un cuvânt
drag nouă tuturor.
4. Efortul administrativ a fost cel puţin la fel de mare ca efortul politic. El a însemnat crearea de
legi, el a însemnat crearea de instituţii. Una din instituţiile fundamentale create atunci a fost
Înalta Curte de Casaţie, o Curte care putea să caseze orice decizie a tribunalelor din Moldova
şi Ţara Românească, o Curte care însă avea şi o altă misiune, aceea de a judeca faptele
înalţilor demnitari şi ale miniştrilor din proaspătul stat.
5. Iată că nevoia de egalitate între români vine de aproape 150 de ani. Nevoia ca toţi să fim egali
în faţa legii a fost public exprimată şi de Kogălniceanu, în adresarea sa către Cuza, adresare în
care i-a spus: „Măria Ta, fă să dispară arbitrariul, fă ca legea să fie puternică, fă ca legea să fie
tare”. Sunt deziderate pe care le avem şi noi astăzi şi vom continua să le avem, pentru că,
altfel, societatea nu poate fi egală. Oamenii nu sunt egali în faţa legii atunci când sunt trataţi
diferit.
6. Dar dincolo de ce a însemnat unirea Moldovei cu Ţara Românească, probabil că astăzi, la
sărbătoarea de la Iaşi, la sărbătoarea populară de la Iaşi, este bine să privim la viitor. Ca şi
atunci, la momentul în care Cuza era ales în Moldova şi în Ţara Românească, România are
nevoie de reforme, desigur, la alt nivel şi cu alte obiective.
7. Avem nevoie de continuarea proceselor de modernizare a statului român. Avem nevoie de
continuarea proceselor de modernizare a justiţiei în România. Avem nevoie de instituţii ale
administraţiei de stat care să-i servească pe români, în primul rând. Avem nevoie de
modernizarea agriculturii, a educaţiei, avem nevoie a sănătăţii – sistemul de sănătate care
trebuie să răspundă nevoilor românilor. Şi, în sfârşit, putem discuta despre nevoia de
modernizare a infrastructurilor, nevoia de modernizare a aparatului birocratic al statului
român.
8. Toate acestea sunt obiective pe care le putem realiza dacă suntem solidari. Solidari, în primul
rând, cu aspiraţiile românilor, solidari cu viitorul nostru, solidari cu ideea că România nu
poate să rămână o ţară care să se plimbe în zona de mediocritate. Poporul român merită mult
mai mult, iar politicienii au obligaţia să dea poporului ceea ce merită. Reformarea sistemelor
administrative ale României, odată cu reformarea clasei politice sunt garanţii că acest lucru va
fi realizat.
9. Fără voinţa de a moderniza statul român nu vom reuşi, şi primii care trebuie să aibă această
voinţă sunt oamenii politici. Vă asigur că, în ceea ce mă priveşte, voi continua să militez
pentru modernizarea instituţiilor statului, pentru punerea instituţiilor statului în slujba
românilor.
10. Dragi ieşeni, dragi moldoveni, vă doresc o sărbătoare plină de bucurii, vă doresc să fiţi
solidari, iar ziua de 24 ianuarie să fie întotdeauna o sărbătoare a dumneavoastră şi, în acelaşi
timp, o sărbătoare a românilor! La mulţi ani, moldoveni!
11. Vă salut, dragi ieşeni, oraş a parte din copilăria mea şi vă doresc din tot sufletul să trăiţi bine!

Discursul președintelui Traian Băsescu este format din următoarele părți:

1. Salut ( adresat în fața gărzii militare) – paragraful 1.
2. Evocarea revenirii la Iași – paragraful 2.
3. Evocarea evenimentelor istorice sărbătorite – paragrafele 3-5
4. Enunțarea nevoii de continuare a reformelor – paragraful 6
5. Enumerarea necesităților și nevoilor – paragrafele 7-8
6. Asigurarea îndeplinirii obiectivelor – paragraful 9
7. Adresarea către auditoriu
8. Salut final și slogan.

2
 Bibliografie:

Beciu Camelia, Politica Discursivă – Practici politice într-o campanie electorală,

EdituraPolirom, Iaşi, 2000.
McNair Brian, Introducere în comunicare politică, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
Roşca Viorica, Mediatizarea discursului electoral, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
Rovenţa-Frumuşani Daniela, Analiza discursului-ipoteze şi ipostaze, Editura Tritonic
Bucureşti, 2005.
Sălăvăstru Constantin, Discursul puterii-încercare de retorică aplicată, Editura Institutul
European, Iaşi, 1999.
Sinescu Călin, Comunicare politică, Editura Universitară, Bucureşti, 2007.
Tătaru Oana. Retorica promisiunii în discursul politic actual în Analele Universităţii
„OVIDIUS”, Vol. 5, 2008