Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol.

Aida Zaharia

CUGETĂRI
urbane
Vol. 3

Nu contează cine ești.

Contează cum ești.

Iași 2021
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Editura acreditată CNCSIS - 66/2010

Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 109, Iași – 700497
Tel: 0730.086.676, 0723.430.407
Fax: 0332.440.715
Email: editura@pimcopy.ro
www.pimcopy.ro

Copyright © 2021
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului.

Despre oamenii toxici

2
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Există oameni toxici? Da. În viața fiecăruia

dintre noi, apare la un moment dat o persoană care
poate fi considerată toxică, care ne influențează în
mod negativ viața și mentalul, starea psihică și chiar
sănătatea.
Psihologul și terapeutul Angela Plăcintar
definește persoana toxică ca fiind acea persoană
care, în mod constant, vede ce e mai rău în tine, te
tratează ca atare și scoate ce e mai rău din tine.
Ce se întâmplă atunci când cineva îți spune
doar că ești cel mai rău, că ești incapabil, că nu ești
bun de nimic? Scoate la iveală partea negativă,
partea rea din tine. Eul tău reacționează adesea
negativ, fie din dorința de a contracara apelativele cu
care ești asociat (prostul planetei, mincinos, ordinar,
om de nimic, nemernic etc), fie că, pur și simplu,
ajungi la saturație auzind mereu aceleași cuvinte
negative care-ți sunt adresate.
Pe de altă parte, fac o subliniere filtrată prin
propriile experiențe și anume că persoana toxică are

3
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

o tendință și dorință puternică de a controla și de a

manipula, de a vorbi în mod negativ despre
majoritatea lucrurilor și faptelor tale ori ale altora, de
a critica permanent persoanele din jurul lor punându-
le într-o lumină nefavorabilă, cu scopul de a se
evidenția pe sine și de a demonstra cât de bun este.
Persoana toxică nu-și asumă aproape
niciodată responsabilitatea propriilor afirmații și
comportamente, pasează vina pe cei din jur, minte cu
ușurință și se dezice cu ușurință de aproape tot. Iată,
deci, o altă caracteristică care se evidențiază:
egoismul persoanei toxice.
Ce se ascunde în spatele acestui
comportament toxic?
Neîncrederea! Neîncrederea în sine, prezența
unui sentiment acut de inferioritate, complexe de
personalitate care-i afectează eul, o stare de
vulnerabilitate în fața celor care prin natura lor se pot
considera a fi oameni puternici, cu cariere reușite
prin forțe proprii, cu statut social câștigat prin

4
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

atitudine corectă, prin comportament onest. Ca să

acopere toate aceste deficite de personalitate, omul
toxic va încerca permanent să se pună pe sine într-o
lumină pozitivă, favorabilă, în felul acesta dorind să
distragă atenția de la cel care este în realitate.
Dezinformarea, manipularea, minciuna și
inducerea în eroare sunt câteva din tehnicile utilizate
de persoanele toxice și pe care ni le transmit
folosindu-se de vorbe multe, explicații adesea inutile
și contradictorii, ori prin gesturi și mimică expresivă
adaptată subiectului abordat.
Printre formulele des uzitate de persoanele
toxice (pentru a fi convingătoare) se regăsesc
expresii, folosite obsesiv, de tipul: Uită-te în ochii
mei!, Să nu mă minți! sau Sincer să fiu!, ori alte
asemenea. Utilizează astfel de expresii pentru că
dorește să aibă garanția că este crezută, că nu i se
pun la îndoială afirmațiile, că cel căruia i se
adresează va executa întocmai comanda ori sarcina
care i se trasează.

5
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Se nasc toxici sau devin toxici?

În două ipostaze se poate vorbi despre om ca
fiind „curat”: la naștere, în pruncie, și la moarte,
precum un spunea un preot tecucean: Nimeni nu
pleacă din lumea aceasta fără să fie curat, (adică,
trăim suficient timp cât să ne curățăm păcatele,
greșelile, suferințele pe care le-am provocat altora).
Între cele două ipostaze, regăsim copilăria,
adolescența, tinerețea și maturitatea. Toxicitatea
se instalează în om odată cu criticile frecvente în
copilărie, cu bătăile pe care unii părinți le
administrează cu generozitate” propriilor copii, dar și
prin ignoranța cu care ideile/opiniile/dorințele le sunt
trate: lipsa de afectivitate este iarăși o barieră care
sedimentează în individ starea de toxicitate și chiar
relațiile conflictuale din jurul lor (părinți care se
ceartă, scandaluri matrimoniale etc). În mintea lor se
creează dorința acerbă de a controla totul și pe
oricine, pentru ca nu cumva mai târziu să ajungă

6
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

exact în acele situații, enumerate mai sus, care au

declanșat și instalat în sine starea de toxicitate.

Cum recunoști o persoană toxică?

În loc să aprecieze ceea ce e mai bun în tine,
se canalizează pe a-ți demonstra și a te convinge că
nu ești suficient de bun, suficient de inteligent, și că
ești lipsit de viziune.
În mod constant te compară cu alte persoane,
punându-te mereu într-o lumină nefavorabilă.
Te critică ori de câte ori are ocazia pentru a-ți
distruge încrederea în tine, orice faci nu este
suficient de bun, îți induce o permanentă stare de
nemulțumire de sine și te așază într-o lumină
nefavorabilă în proprii ochi.
Îți ia în derâdere idealurile, dorințele, visele,
te descurajează, adesea te umilește. Nu de puține ori,
îți sabotează acțiunile și obiectivele, chiar dacă
reușitele tale nu i-ar aduce vreo atingere personală.

7
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Îţi ignoră propriile limite sau chiar te împinge

să le duci la extrem, fiindcă singurele limite care
contează sunt ale persoanei toxice. Drept
formule de adresare pentru a convinge, folosește
expresii de tipul: Eu și numai eu, Ce vine după mine
bine, ce nu se usucă, Contez doar eu, restul nu mă
interesează!
Vorbește despre tine negativ în fața altor
persoane și îți denigrează imaginea.
Îți solicită implicarea în satisfacerea propriilor
sale nevoi și dorințe egoiste, folosind manipularea
ori șantajul emoțional, îți solicită să faci
compromisuri și sacrificii care îți aduc prejudicii
personale. Dacă refuzi să-i satisfaci propriile dorințe
sau nevoi, te pedepsește cu distanțarea, cu tăcerea,
devine chiar agresiv cu tine făcându-te să te simți
vinovat, rușinat, complexat, introvertit.
Iată, așadar, câteva repere prin care poți ușor
să identifici persoanele toxice de lângă tine. Este
greu să te debarasezi de aceste persoane, fiindcă ele

8
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

au acționat la nivel psihic în ceea ce te privește, te-au

determinat să devii dependent de ele.
Ai nevoie de determinare, de curaj, așa cum ai
nevoie să îți recăpeți încrederea în propriile forțe și
să iei decizii corecte în ceea ce te privește. Când o
relaţie îţi aduce prejudicii personale şi îţi răpeşte
liniştea sufletească şi echilibrul emoţional,
creându-ţi traume în mod constant, ai datoria
morală faţă de tine însuţi, de a renunţa definitiv la
ea!, este sfatul psihologului Angela Plăcintar! Un
sfat de care fiecare ar trebui să țină cont.
Și nu uita: de viața ta răspunzi doar tu, prin
urmare nu-ți poți permite luxul să o dai pe mâna
oricui.
Să vă fie bine! Și bine vă este atunci când stați
departe de oameni toxici care vă otrăvesc zilele,
gândurile, sentimentele, stările sufletești.

Despre prostie

9
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Prostia e ca și minciuna: are picioarele scurte

și pasul mic. Drept urmare, se aciuează lângă cei de-
o măsură cu ele.
Pera Novacovici spunea astfel: Diferența
dintre un om prost și unul inteligent, este că prostul
face mereu aceeași greșeală iar deșteptul tot timpul
alta.
Tiparul de prost asupra căruia am ales să mă
opresc este cel la care face referire Novacovici,
prostul care face mereu aceeași greșeală.
Tiparul acesta de prost nu poate ieși din
limitele sale, oricât s-ar strădui. El execută, în mod
automat, ca un robot, aceleași acțiuni, folosește
aceleași repere și aceleași practici, pentru că nivelul
lui neuronal este redus și evident, nu poate excela.
Scriam la începutul acestui text că prostia este
ca și minciuna: are picioarele scurte și pasul mic.
Despre minciună, bătrânii ne învață că ulciorul nu
merge de multe ori la apă. Tot în preambulul acestui

10
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

text am mai scris că prostia și minciuna se aciuează

lângă cei de-o măsură cu ele. Printre „referințele”
omului prost se regăsește și „calitatea” de mincinos.
Ignorant, leneș, cu un coeficient de inteligență
redus, cu un coeficient emoțional redus, egoist,
frustrat, incapabil de exprimări coerente, prostul va
împrumuta întotdeauna din exprimările - adesea
incorecte - ale celor din jur. Spre exemplu,
prostul va spune „Ziua bună la voi” în loc de „Să
aveți o zi bună”; sau „Cu drag la voi” în loc de un
simplu și atotcuprinzător „Cu drag”; ori „Ai noștri
colegi” în loc de „Colegii noștri”.
Prostul nu se va lăsa niciodată convins de
faptul că în anumite circumstanțe poate greși, ori nu
are dreptate. Augusta lui făptură deține, în opinia lui,
cele mai bune soluții, cele mai inteligente idei, cele
mai... din toate.
Prostul nu reușește niciodată să izbândească
prin forțe proprii ci doar folosindu-se de alte
persoane – de regulă de persoane influente, credibile,

11
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

corecte, percepute de ceilalți ca fiind persoane ce

rostesc adevărul indiferent de conjunctură –, fie
mințind, fie manipulând (manipularea este, în opinia
mea, o minciună mai elevată, mai perfecționată),
jucând teatru, victimizându-se. Iată, deci, legătura
directă dintre prostie și minciună. Coexistă
împreună, sunt legate ombilical. Sunt surori. Una
fără alta nu pot exista. Se susțin reciproc.
Prostul fără a minți nu poate respira. Prin
minciună se hrănește. Uzând de minciună înșeală pe
cei din jur pentru a obține beneficii, favoruri,
confort, siguranță.
În vocabularul prostului nu există cuvântul
umilință. El consideră umilința doar o modalitate de
a obține ceea ce urmărește; este o altă cale de a
ajunge la scopul pe care și l-a propus și pe care,
singur, prin forțe proprii nu-l poate atinge fiindcă
este incapabil, nu-l ajută neuronii reduși numeric și
disipați în cutia lui craniană.

12
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Însă, așa cum minciuna are picioarele scurte,

și toleranța față de prost atinge limite pe care omul
inteligent nu le mai permite. Când se lovește de
refuzul omului inteligent care i-a tolerat cu bună
știință acțiunile, prostul se reprofilează, căutând alte
victime de care să se folosească, așezându-se în
genunchi, prezentând scenarii pe care le prezintă
drept credibile, afișându-se într-o lumină de om
traumatizat, neînțeles, ostracizat. Mizează pe buna
credință a semenilor din jurul său, varsă lacrimi
chiar, face orice pentru a-și atinge scopul sau
scopurile.
Dar toate acestea până într-o zi, fiindcă va fi
trădat de propriul caracter și iarăși va fi exilat la
marginea oamenilor decenți. Problema cu proștii este
că nu au leac, ca și mincinoșii de altfel. Ei vor face
întotdeauna doar aceleași mutări, aceleași acțiuni,
obiceiurile lor sunt parte integrantă din ființa lor și
nu se pot debarasa de ele. A încerca să vindeci

13
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

prostul de prostie și pe mincinos de minciună e ca și

cum ai încerca să măsori marea cu degetul.
Orice om care vorbește despre prostie se
pune automat în postura celui care iese în afara
sferei prostiei. Eu sunt un inteligent care vorbesc
despre prostie. Și în clipa aia este cel mai mare
prost, spunea filosoful Gabriel Liiceanu.
Teoretic, filosoful are dreptate. Este o pierdere
inutilă de timp să încerci să pătrunzi în mintea
prostului, să încerci să-l înțelegi, să-i găsești scuze
ori să-i acorzi scuze de tipul
Lasă-l, bietul, atât îl duce mintea!
Practic, lucrurile stau și altfel. Dacă lași
prostul să-și facă jocurile nestingherit, te poți trezi în
mijlocul unor situații pe care prostul le-a creat, de
care tu să nu ai habar, dar pentru care te vezi nevoit
la un moment dat să răspunzi. Cel mai bun lucru pe
care un om deștept îl poate face este să taie răul de la
rădăcină, să izoleze prostul și influența prostului din

14
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

jurul său, să se debaraseze efectiv de acest tip de

individ.
Proștii și mincinoșii fac casă bună împreună.
Prostul va căuta întotdeauna să aibă în jur oameni de
calibrul lui, în fața cărora va încerca să se erijeze în
lider. Proștii nu se ceartă unii cu alții pentru că ei
vorbesc aceeași limbă. De asemenea, mincinoșii, unii
cu alții, stau bine la aceeași masă, din aceleași
considerente.
Nu este o soluție tocmai rezonabilă să tratezi
prostul, sau mincinosul, cu ignoranță. A-l demasca,
a-l prezenta așa precum este, reprezintă o soluție mai
viabilă atât pentru cel care a fost sau este afectat de
acțiunile prostului sau ale mincinosului, dar poate fi
și un avertisment pentru ceilalți membri ai
comunității în care prostul și mincinosul gravitează.
Spune prostului pe nume și ai scăpat lumea
de-o belea și de necazuri.

15
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Despre autori și cititori

Prețul plătit pentru o carte stabilește valoarea

cumpărătorului, nu a autorului.
Autorul muncește la o carte câteva luni, un an
sau uneori chiar mai mult. Munca aceasta înseamnă
gândire, creație, logică, chintesență, nesomn,
zbucium interior, scriere, tehnoredactare, costuri
pentru tipărire. Cine crede că e ușor a munci cu capul
sau a scrie o carte, îi lansez invitația să se apuce de
această meserie.
Când publică o carte, autorul poate stabili un
preț minimal. Spre exemplu, poate scrie pe un carton
„minim 10 lei”. Dacă cititorul, cumpărătorul,
cumpără cartea și plătește pentru ea acel „minim 10
lei” în acel moment el nu a stabilit prețul și valoarea
autorului sau a cărții, ci propria sa valoare. E un om
de „minim 10 lei” care nu prețuiește munca,
gândirea, sudoarea, efortul celui care a scris cartea!

16
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Mai sunt cazuri, foarte dese, când au loc

lansări de carte.
Autorul, din mărinimia sa ori pentru că
impune un anumit protocol nescris, oferă autografe
pe propriile volume celor care se înghesuie să pună
mâna pe o carte. O înhață, se bucură preț de câteva
secunde că autorul i-a scris un autograf și pleacă
murmurând un Mulțumesc, dar fără să se gândească
la efortul și la munca creatorului cărții.
Acela este iarăși un moment când cel care ia
cartea își pune un preț: „zero lei”. E omul „Zero lei”
care nu pune valoare și preț pe nimic pentru că el nu
își atribuie, prin comportament / atitudine o valoare!
Le mulțumesc din inimă celor care au susținut
publicarea de carte românească, cumpărându-le!
Atunci când cumperi o carte, nu îmbogățești
scriitorul, ci îl ajuți să publice următorul volum la
care lucrează! Cinste lor!
Statul român nu pune preț pe autori, nu îi
sprijină, nu le întinde mâna!

17
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Îi felicit pe autorii de carte din România și

mă înclin în fața lor pentru că au rezistat
vremelniciei și nevolniciei timpurilor! Nu le este
greu, ci foarte greu, dar puțini știu asta sau mulți
uită. Așa cum uită faptul că au învățat să scrie și să
citească și datorită autorilor de carte, fiindcă textele
lor ne-au fost de ajutor în formarea noastră ca
indivizi ai societății.

Despre răutate

Răul este ca o apă: sapă acolo unde găsește o

fisură.
La fel și oamenii răi: lovesc acolo unde simt
slăbiciune, iar pentru ei, bunătatea, toleranța sau
iubirea cuiva înseamnă slăbiciune.
Iertarea își are rostul ei. Ierți pentru că speri în
îndreptare, în luminare, în căința răului făcut.

18
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Dar nici iertarea nu are o măsură infinită iar

oamenii răi și obișnuiți să facă rău nu se opresc,
pentru că stă în firea lor să facă rău permanent, sub
toate formele posibile, crezând că asta le va aduce
bine. Și ajungi atunci să spui Gând pentru gând,
faptă pentru faptă, ochi pentru ochi.
Nefericirea este că mulți nu-și înțeleg viața
vremelnică și nici nu învață nimic din toate câte li se
întâmplă.
Boala, moartea și suferința celor pe care viața
ni-i așterne în drum se vor a fi lecții. Dar nu toți
învățăm din ele, nu toți le înțelegem sensul, așa cum
nu toți lucrăm asupra noastră pentru a ne schimba
comportamentul, atitudinea, simțirile, gândurile.

Scara

Unii oameni sunt în vârful scării, alţii pe la

mijloc, mulţi se află în partea ei de jos, iar cei mai

19
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

mulţi nici măcar nu ştiu că există o scară, spunea

pastorul Robert H. Schuller.
Ce-ar mai fi de spus în completare?
Multe.
Ca de exemplu, că nu sunt puțini aceia care
ajung în vârful scării prin înșelătorii, prin minciuni,
prin prostituție morală. La fel sunt și printre aceia de
la mijlocul scării.
Cei care se află în partea de jos nu reprezintă
prostimea ci adesea s-au dovedit a fi oameni de bună
credință, care au fost înșelați sau opriți din evoluția
lor pe scara ierarhiei tocmai de cei care s-au cocoțat
în vârful sau la mijlocul scării, profitând de
eforturile, sacrificiile, munca și dăruirea,
înțelepciunea și toleranța celor de la baza scării.
Gândindu-mă la cei mai mulți despre care
Schuller spune că nici măcar nu ştiu că există o
scară, îmi amintesc de un postulat (sau poruncă) din
Biblie care ne vorbește despre Fericiți cei săraci cu
duhul căci a lor este Împărăția cerurilor.

20
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

(Paranteză: A fi sărac cu duhul nu e totuna cu a fi

prost, așa cum au mulți tendința să interpreteze. A fi
sărac cu duhul, în sensul biblic care ne este transmis,
înseamnă a fi conștient de capacitățile tale, de nu
poza în ceea ce nu ești, de a admite propriul tău nivel
de evoluție.)
Aceia care nu știu că există o astfel de scară,
se încadrează în categoria oamenilor care nu-și
trăiesc/irosesc viața alergând în goană nebună după
favoruri, funcții, statut căpătat sub orice formă și prin
orice compromis, bani, podoabe, îndestulare chiar și
atunci când îi prisosește.
Aceștia sunt oameni care și-au înțeles rostul,
menirea și care au înțeles că nu funcția și banii te
definesc ca om, ci caracterul.
Evident, proștii care „s-au ajuns” și s-au
cocoțat pe scară vor nega și vor blama. Atunci când
vor cădea din vârful sau din mijlocul scării, oricine
va fi responsabil și vinovat, dar nu ei.

21
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

A pretinde înțelepciune prostului care s-a

ajuns - repet, prin înșelătorii, prin minciuni, prin
prostituție morală – ar fi o uriașă risipă de timp și
energie!
Poți fi recunoscător pentru orice trăiești dar
mai ales pentru momentele în care descoperi cine nu-
ți este prieten, sau, altfel spus, cine-ți este dușman,
fiindcă acela este un moment când vei începe să te
dezici de acele persoane, să te separi întru totul de
ele, și de la acel moment începe urcarea ta pe o scară
ce atunci a fost sub picioarele lor nemeritat!
Afirmă unii dintre noi: Prostia e la putere pe
toate palierele! Prostia ajunge la putere (și nu mă
refer la o putere politică, așa cum ar avea mulți
tendința să creadă) prin culpa directă a oamenilor
decenți, erudiți, onești care tolerează lăcomia
prostului, mârșăvia, înșelătoriile și minciunile,
lipsa de educație și lipsa unui caracter ce poate fi
bun exemplu pentru ceilalți.

22
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

„Scara” ar trebui să fie „ocupată” de oameni

caracterizați prin: profesionalism, inteligență,
autocontrol, înțelepciune, toleranță, blândețe,
hărnicie, corectitudine, iertare, generozitate,
inițiativă, justiție, loialitate, mărinimie, onestitate,
sinceritate, ordine, punctualitate, răbdare,
recunoștință, responsabilitate, rezistență, siguranță
de sine, stimă de sine, virtute.
Când o persoană îți vorbește, în sensul că se
laudă, cu succesul lui în ierarhia unei scări de
evoluție, încearcă să descoperi prin ce modalități a
ajuns să ocupe o anumită treaptă. Această
analiză va spune aproape totul despre omul din fața
ta.
Atunci când o persoană se prăbușește de pe o
„scară”, ceea ce va face imediat după prăbușire va fi
un indicator al personalității și evoluției lui. Un
parvenit, un ajuns prin metode neortodoxe, fără să fi
avut vreun merit, își va îndrepta atenția spre o altă
„pradă”. Cel care a urcat treaptă cu treaptă

23
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

transpirând, muncind asiduu, consumându-și energia,

cunoștințele și neuronii, se va bate să demonstreze că
prăbușirea a fost un „accident”, că el este un om bine
pregătit și stăpân pe cunoștințele și abilitățile sale; se
va bate pentru dreptatea sa, pentru îndreptarea
situației care i-a smuls scara de sub picioare pentru
că este un om sigur și stăpân pe sine.
Acum, uită-te aproape de tine, la „scara” din
imediata ta apropiere. Ce fel de oameni sunt în vârf,
la mijloc, sau la baza ei? Unde te afli tu în acest
moment și unde crezi că ar trebui să fii de fapt, prin
comparație cu ceilalți?
Abia atunci când omul va avea curaj să-și
răspundă singur și sincer la întrebări care privesc
propria sa viață, va reuși să producă schimbări în
bine pentru sine.
PS: Textul de mai sus nu își găsește
aplicabilitate în viața mitomanilor (n.r. „mitoman”
este sinonim cu: blufeur, fanfaron, impostor, ipocrit,
mincinos) pentru că aceștia nu fac priză cu realitatea

24
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

și disimulează adevărul până își fac minciunile

credibile.

Noduri

Viața e precum o sfoară. Uneori apar pe ea

noduri. Groase. Unul după altul, încât ajung să ți se
pară firești; începi să crezi că nodurile fac parte din
sfoară. Unele noduri le faci tu însuți prin fricile tale,
prin neîncrederea în tine. Cele mai multe ți le fac
alții; e metoda lor de a te opri să urci, să te înalți, să
te afirmi, să te dezvolți ca persoană și personalitate.
Până nu începi să dezlegi nodurile, viața ta rămâne
blocată, nu dai înainte, accepții firimiturile. Iar
nodurile făcute de alții începi să le desfaci atunci
când îndepărtezi din preajma ta pe cei care ți-au
înnodat sfoara.
Începi să desfaci nod după nod, și constați că
sfoara ta devine netedă, dreaptă. Fiecare nod pe care

25
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

îl desfaci e precum o ușă ce ți se deschide. E greu,

dar merită efortul de a desface nod după nod.

Omul e matematică

Un matematician arab, descoperitorul zero-

ului și inițiator al algebrei, a fost întrebat ce valoare
reprezintă omul în matematică iar el a răspuns:
Dacă omul are bun-simț și caracter = 1.
Dacă mai este și frumos = 10.
Dacă mai are și bani = 100.
Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = 1000.
Însă dacă dispare simbolul bunului simț și al
caracterului, adică 1, rămân doar zerourile.

26
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Sunt nenumărați oameni lângă noi care

epatează uzând de false valori, care ni se înfățișează,
ori singuri se prezintă, ca provenind din familii bune.
Or, din punctul lor de vedere, proveniența ar trebui
să ne oblige să stăm cu capul plecat, să-i ridicăm pe
piedestale (deși nu le merită), ori să-i privim ca pe
simboluri fără de care n-am putea exista!
Nimic mai prostesc, mai grotesc și mai idiot!
Te poți lăuda că provii dintr-o familie bună
atunci când ți s-au predat „cei 7 ani”, ai educație,
respecți, ai bun-simț, ai onoare, ești corect, nu minți,
nu înșeli, nu profiți de oamenii care îți oferă sprijin,
nu te bucuri la puținul celor cu care viața a fost dură
sau nedreaptă.
Te poți lăuda că provii dintr-o familie bună
atunci când ți-au fost insuflate valori, moralitate,
integritate, decență, generozitate.
Te poți lăuda că provii dintr-o familie bună
atunci când prin comportament și caracter insufli

27
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

celorlalți încredere, dovedești înțelepciune și

empatie.
Te poți lăuda cu multe! Dar un lucru este
sigur: nu toți oamenii sunt legați la ochi cu vălul
ignoranței sau al prostiei! Iar într-o zi, chiar și cel
mai ignorant om te vede așa cum de fapt ești!
Ipocriții timpului meu

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea

umilinței pe care mi-a dăruit-o. Dumnezeu nu are
nevoie de mulțumirile mele. Aș fi prea orgolios să
cred contrariul” mărturisește scriitorul Lucian
Strochi în cartea dialog-interviu realizată împreună
cu prietenul său, scriitorul Culiță Ioan Ușurelu,
„Jurnalul lui Homer” (222 de întrebări pentru Lucian
Strochi).
N-am să povestesc despre carte, deși merită
toată aprecierea pentru ceea ce se regăsește între
coperțile ei. Nu este o simplă carte de interviu despre

28
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Lucian Strochi, ci este o bogată lecție de literatură,

de etică, de morală, de bună-cuviință, de decență și
respect. Ignoranții o vor ignora, cei care se respectă o
vor căuta și-o vor citi pe nerăsuflate.
M-am oprit asupra citatului de mai sus
meditând la ipocriții timpului meu, la ipocriții care
au gravitat și unii încă mai gravitează în jurul meu,
întrebându-mă ce o fi însemnând pentru ei „puterea
umilinței”??
„O înjosire!”, ar gândi, cu siguranță, o parte
dintre ei. O înjosire ar fi pentru ei și actul de a-i
mulțumi lui Dumnezeu pentru fiecare secundă în
care respiră, în care-și simt inima pompând sângele.
Îmi amintesc acum și de celebra zicere a lui
La Fontaine: „Cunosc mulți oameni care de departe
par ceva, iar de aproape nimic.”
Aș completa, rezumându-mă la propria mea
experiență de viață că, la rândul meu, cunosc oameni
(din fericire nu prea mulți - și pentru asta mulțumesc
grijii pe care Dumnezeu a arătat-o față de mine

29
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

ținând la distanță un număr mare de astfel de

persoane) care de departe par cineva, iar când te
apropii și le descoperi caracterul ajungi să constați
cât de mare înșelătorie ți-a fost servită sub masca
unei aparente perfecțiuni, sau demnități, ori a
decenței și bunului simț. Oameni mici care se vor a fi
priviți drept personaje marcante ale vieții și ale
societății.
Nu de mult, cineva susținea despre altcineva
că este „persoană publică”.
O persoană publică reprezintă, în umila mea
opinie, acea persoană care prin sine însăși, prin
forțele sale, lasă ceva în urmă: un semn al trecerii
sale, o acțiune menită să marcheze viața comunității
(în bine, în sens pozitiv, de regulă), o scriere, o
ideologie sănătoasă etc.
Și gangsterii apar în spațiul public, și „divele”
plasticizate care defilează la televizor susținute de
câte-un bogătaș beneficiar de servicii sexuale, și
politicieni de mușama ridicători de mâini, și alte

30
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

asemenea scursuri..., dar asta nu le califică ca fiind

persoane publice.
În România multe s-au denaturat numai
pentru a se simți unii altceva decât ceea ce sunt în
realitate.
Vina ne aparține pentru că citim prea puțin pe
cei de calibrul lui Strochi, pentru că tolerăm proștii și
prostia, infatuarea, aroganța și grandomania,
minciuna și diletantismul, și pentru că ne holbăm
prea mult la nulitățile semianalfabete, inculte până în
măduva oaselor dar care au tupeul borfașului și
pozează în ceea ce nu sunt. Acestora, ori Dumnezeu
nu le-a dat puterea umilinței, ori le-a dat-o dar au
considerat-o... umilitoare!

Femeie, pentru binele tău suprem...

Vrei să schimbi?

31
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Schimbă tot!
Schimbă bărbatul, mașina, pantofii, rochiile,
coafura...
Schimbă poșetele, lacul de unghii, felul în care îți bei
cafeaua, ora când ieși la plimbare....
Schimbă oamenii printre care îți consumi energia,
timpul, afecțiunea, compasiunea, nervii...
Apoi schimbă-ți gândurile despre tine, despre
oameni...
Și învață să arunci ce nu-ți mai folosește, nu-ți aduce
fericire, nu te face să te simți confortabil în pielea ta!
Aruncă!
Aruncă ce este inutil în viața ta!
Aruncă bărbatul, pantofii, ciorapii, rochiile pe care
nu le mai porți, cămășile, blugii și clamele de păr!
Aruncă resturile din viața ta!
Aruncă afară din tine ceea ce ți-a adus neliniște,
nefericire, disconfort, lacrimi, tristețe!

32
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Te-ai născut să iubești viața nu să o dai pe mâna

celor care ți-o umbresc cu negativism, cu acuze, cu
certuri, cu minciuni, cu reproșuri.
Te-ai născut din iubire, pentru iubire!
Cine nu te acceptă așa cum ești, nu e parte din
destinul tău.
Întoarce-te cu spatele!
Aruncă!
Eliberează-te!
O faci pentru tine și pentru binele tău suprem.

Negativismul mincinosului

Minciuna atrage negativism.

Când minți construiești în jurul tău un câmp
negativ care are reverberații asupra ta și asupra
acțiunilor tale.

33
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Tu crezi că cei pe care îi minți nu știu. Sau

crezi că i-ai convins că minciuna ta este adevăr.
De cele mai multe ori, oamenii pe care-i minți
tac de jenă, de rușinea ta. Nu sunt proști așa cum ai
putea crede tu despre ei, ci pur și simplu au decență
și simțul măsurii; faptul că nu-ți spun direct că îi
minți este pentru a se proteja pe ei de energia
negativă pe care o emiți tu. Te lasă să te „bucuri” de
negativismul pe care îl creezi. Apoi te mai întrebi de
ce îți merge rău??? Îți merge rău pentru că tu atragi
răul prin minciună! Tu creezi toate condițiile pentru
a-ți fi rău! Te-ai înconjurat de propriul tău cerc
vicios și trebuie să suporți consecințele. Dar... nu
vezi! Te crezi deasupra tuturor!
Minciuna este un viciu mai rea decât alcoolul,
mai rea decât țigara. Pentru că ea nu are efecte doar
asupra celor mințiți, ci în special asupra creierului
celui care minte. Odată propagată minciuna,
organismul uman începe să producă cortizol -
hormonul responsabil cu stresul.

34
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Care este rolul major al cortizolului?

Majoritatea celulelor din organism au receptori
pentru cortizol. Cortizolul ajuta la controlul nivelului
de zahar din sânge (creste glicemia prin intermediul
gluconeogenezei), suprimă răspunsul sistemului
imunitar și consolidează memoria; controlează
echilibrul hidroelectrolitic și ajută la controlul
tensiunii arteriale.
Toate aceste funcții fac din cortizol un
hormon esențial pentru menținerea sănătății și a stării
de bine generale.
Acești oameni, mincinoșii, sunt ușor de
recunoscut dacă ești atent la câteva detalii minime pe
care singuri le împărtășesc. Minciuna rostită crește
cantitatea de stres (crește deci și cantitatea de
cortizol) și ei se plâng de creșteri ale tensiunii
arteriale, de frecvente dureri de cap și dureri de
spate. Grav este că li se reduce numărul de celule
albe (leucocite) din sânge ceea ce face să se expună

35
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

multor infecții (răceli, gripe, sinuzite sau chiar alte

boli mai grave).
Mincinoșii nu conștientizează pericolul la care
singuri se expun atunci când mint. De aceea, veți
auzi de multe ori de persoane care mint cu ușurință și
care dezvoltă probleme cardiace, probleme cu
tensiunea arterială, probleme circulatorii sau cu
glicemia. Oricâte medicamente iau pentru afecțiunile
de mai sus, o mică minciună rostită dau peste cap tot
echilibrul acelui om.
Din punct de vedere neurologic, cu fiecare
minciună spusă devine din ce în ce mai ușor să spui
minciuni mai mari și mai mari.
Un studiu realizat de cercetători relevă faptul
că emoțiile negative care însoțesc de obicei
minciuna se reduc odată cu repetarea acestora.
Dr. Tali Sharot, specialistul care a realizat un
astfel de studiu, a explicat: „Atunci când mințim
pentru un câștig personal, zona noastră din creier-
amigdala - produce un sentiment negativ”.

36
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Iar această stare de negativism afectează în

primul rând pe mincinos!
Minciuna lasă urme adânci în sănătatea
fiecăruia, și stă la baza multor boli existente,
indiferent de ce natură ar fi ele. De ce? Pentru că
sufletul omului - fie că este al celui care minte, fie că
este al celui mințit - face parte din ființa Om iar
suferința provocată de minciună are reverberații atât
la nivel psihic, cât și la nivel fizic. Emoțiile negative
ca efecte al minciunii vor crea stări negative așa cum
emoțiile pozitive creează efecte pozitive; toate aceste
emoții se reflectă în viața de zi cu zi a fiecăruia.

37
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Gânduri și stări, cu plus sau minus.

Influențele lor.

Influențează gândurile sau stările, negative

sau pozitive, pe care cineva le transmite asupra ta, cu
voie sau fără voie?
Desigur că influențează.
Starea prin care o persoană îți marchează
existența emite vibrații (sau le puteți numi
repercusiuni) atât asupra ta cât și asupra altor
persoane implicate direct sau indirect.
Atunci când cineva îți vorbește despre o
situație sau despre un fapt, ori îți povestește despre
afirmații sau vorbe rostite de terți în ceea ce te
privește, în jurul tău se creează un anumit câmp
energetic care poate fi pozitiv sau negativ. Gândurile
pe care tu le emiți în acel moment, starea pe care o
dezvolți în acea clipă se revarsă nu doar asupra ta
direct, ci și asupra „emițătorului” (povestitorului) cât

38
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

și asupra celor care au fost parte a poveștii /

discuției.
Atunci când mesajele care ajung la tine sunt
pozitive, dinspre tine vor pleca mesaje și gânduri
pozitive care vor influența toate părțile implicate.
Însă atunci când partea negativă devine dominantă,
energiile degajate ajung să producă rău în toate
direcțiile. Vibrațiile negative se vor reflecta atât
asupra ta, cât și asupra celorlalți factori (de regulă
umani) care au participat la crearea acestor vibrații.
Vibrațiile negative care roiesc în jurul unei
persoane sunt ușor de identificat: o permanentă
dispoziție proastă, oboseală frecventă, stare de
sănătate afectată, dureri de cap, probleme cu
tensiunea, neliniște permanentă, senzație de
neputință de a ajunge la un liman, pesimism
accentuat.
Ce poți să faci atunci când negativismul și
vibrațiile negative au acaparat viața ta?

39
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Îndepărtează-te de locul care hrănește aceste

vibrații.
Eliberează-te mental de persoanele care îți
ocupă abuziv mintea cu propriile idei, gânduri,
soluții „salvatoare”, tabieturi.
Energia caselor în care locuim reflectă
adesea propria noastră stare emotională interioară.
Deci dacă sunt emoții reținute, probabil ele se
găsesc și în casa în care locuiești, explică terapeutul
Amy B. Scher.
Dezechilibrul energetic, vibrațiile negative pe
care le acumulezi sau pe care alții ți le transmit sunt
în fapt cauza tuturor bolilor corpului tău.
Fiecare persoană emite energie
electromagnetică. Gândurile unei persoane
reprezintă, de asemenea, energie electromagnetică.
Corpul uman, în special creierul, este de fapt un
foarte puternic transmiţător şi receptor de energie
electromagnetică. De aceea ne simţim bine în

40
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

preajma unor persoane şi inconfortabil în preajma

altora.
Cele mai frecvente și periculoase energii și
vibrații negative le emit persoanele dominate de
materialism. Gândurile se transformă în lucruri,
fapte, acțiuni directe, boli. Gândurile emise de
oamenii materialiști sunt la fel de nocive ca orice
otravă ingerată picătură cu picătură timp de perioade
îndelungate; la final provoacă moartea prin
degradarea constantă a organismului. La nivel
emoțional, gândurile și vorbele oamenilor
materialiști provoacă dezechilibre aproape imposibil
de reparat dacă „sursa” (adică persoana care
receptează aceste gânduri sau vorbe, adică vibrații
negative) nu se îndepărtează de „emițător”.
Ajung, astfel, să conviețuiască inconștient
într-un haos electromagnetic şi vor fi afectaţi negativ
de acesta.
Sub influența acestor factorii, gândurile tale
„infectate” cu vibrații negative ajung să devină

41
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

bombe energetice pentru alte persoane despre care ai

cunoștință că s-ar fi ingerat în viața ta, în energia ta,
fie vorbind despre tine (de regulă negativ), fie creînd
situații care te-au afectat negativ. Involuntar, tu
ajungi să trimiți către acești oameni răul ajuns la
tine. Și de aici, se creează un cerc vicios periculos
care duce la alte dezechilibre ce provoacă boli și stări
de disconfort accentuat.
Gândurile și stările, cu plus sau minus, care
ajung la tine influențează, evident cu plus ssau cu
minus, tot cercul tău energetic, fie că a existat un
contact direct, fie indirect.
Trebuie să înveți să te protejezi de tot ceea ce
dăunează vibrațional spiritului tău. În felul acesta,
poți evita să-ți arunci energiile negative asupra unor
posibili sau presupuși vinovați de efectele unor
vorbe, acțiuni sau fapte negative asupra ta.

42
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Despre moralitate, pe scurt.

Îmi povestea cineva, nu de mult, ce l-a învățat

tatăl. „Chiar dacă ai ultimii bani în buzunar, când
ești la restaurant, la nuntă, la petrecere, te ridici,
scoți banii pe care-i ai chiar dacă sunt puțini și
ultimii, îi dai la lăutari și pleci. Lumea nu trebuie să
știe ce ai și dacă mai ai, dar din fața lor pleci ca un
domn!”
Ca un domn pleci atunci când ești un domn.
Haina nu schimbă caracterul omului.

43
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Nici banii, fie că-s mulți sau puțini. De cele

mai multe ori, când sunt mulți și sunt făcuți pe
înșelăciuni, pe minciuni, călcând în picioare pe alții,
banii aceia nu sunt semn al domniei. Cu ei nu poți
ascunde ceea ce ești de fapt.
Banii dați lăutarilor ca să lași o impresie
(falsă) vor produce bucurie lăutarilor. Însă doar atât.
Când lumea ți-a pus o etichetă prin prisma faptelor
tale, a caracterului tău, a lipsei tale de scrupule sau
de empatie, toți banii din lume nu vor schimba felul
în care apari în ochii celorlalți.
Când te complaci între oameni mărunți,
șulticari, mincinoși, lăudăroși și alții asemenea, care
la rândul lor vor să pară ceea ce nu sunt, nu poți să
schimbi nimic din ceea ce ești, oricât ai încerca să
prezinți o altă imagine (evident, falsă!) a ta.
Când ai ultimii bani în buzunar nu-i dai
lăutarilor ca să pari un domn, ci îți plătești datoriile
(de toate felurile) pe care le ai; poate asta îți va da o
șansă să fii văzut altfel de către ceilalți.

44
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

În fapt, despre moralitate e vorba. Și despre

educația primită.

Despre credința în forțele proprii

„Nu ești în stare”, „Nu poți”, „ Nu meriți”,

„Nu reușești”, „Nu ești pregătit”- modalități aplicate
în a distruge încrederea de sine. Cei cinci NU fac
parte din tehnici de succes utilizate de mentori în a
induce starea de neîncredere în cei pe care îi au în
subordine. Rata de implementare este de 90%.
Credința în forțele proprii este cel mai fragil
teren pe care se poate „lucra” pentru a transmite
mesaje negative. Odată instalată „neîncrederea în
noi”, urmează etapa instalarii unui amplu program de
autodistrugere. Lipsa încrederii în sine duce la
pierderea energiei interioare. Întreruperea energiei
reprezintă întreruperea iubirii față de sine, extrem de
dăunătoare progresului și transformării noastre în

45
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

ceea ce ne-am dorit la un moment dat al existenței

noastre. Criza de personalitate, mai ales la
persoanele cu o sensibilitate crescută, duc vertiginos
către tendințe de autoizolare. Aceste persoane
nu mai găsesc determinare în a merge mai departe, în
a-și mai creiona planuri nici măcar pentru viitorul
apropiat. Se simt inutile, incapabile, un fel de
„încurcă lume”.
Unii vor încerca să-i serveacă lămâi
sugerându-i să-și prepare limonadă, ca tonic.
Tendința celor din jur este aceea de a le cataloga
drept „slabe”, ignorând tocmai ceea ce precizam mai
sus, și anume sensibilitatea crescută a acestora.
A avea încredere în sine înseamnă să-ți fii cel
mai bun prieten. Ori prin distrugerea încrederii în
sine intervine o altă stare: aceea de a deveni propriul
dușman, propria victimă a eul-ui interior.
Starea de depresie și tendințele de suicide sunt
cele mai frecvente stări care pun stăpînire pe cel care
a fost „tratat„ cu NU-uri. Puțini dintre ei sunt cei

46
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

care trag semnale de ajutor. Din nefericire, cei din

jur, aleg să ignore semnalele din două motive: 1) „Își
revine, trece printr-o pasă proastă, 2) E clar, e un
om slab. Deci nu e vina mea că l-am prăbușit.
credeam că va rezista, că va trece”.
Neîncrederea în sine – program complet de
autodistrugere insuflat de mentori.
Nu poți!
Nu știi!
Nu ești bun!
Nu reușești!
Nu ești în stare!
...urmat de...
TREBUIE să faci altceva, altfel...

Legea Bumerangului. Despre căință, pocăință și

arta de a te face frate cu dracul.

47
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Dex-ul definește căința ca fiind „Durere a

sufletului și repulsie față de păcatele săvârșite,
împreună cu hotărârea de a nu mai păcătui în viitor”
sau „regret, remușcare”.
Pocăința este defintă drept „căința pentru
păcatele săvârșite; regret pentru o faptă rea, o
greșeală”.
Omul modern uns cu toate alifiile folosește
adesea atitudinea de căință în scopuri deloc ortodoxe.
O folosește drept armă de a obține un anumit
avantaj, un anumit bun, o anumită poziție. Generic,
definim această atitudine drept arta de a te face frate
de curce cu dracul numai să treci puntea.
Sumedenie de persoane în jurul nostru adoptă
această „fraternizare” nu dintr-o stare de căință sau
pocăință reală, cinstită, ci doar pentru a obține ceva,
un beneficiu, un privilegiu, o poziție așa cum
enunțam mai sus.
Din „căință” vine în fața ușii tale, chiar în fața
picioarelor tale, varsă lacrimi, emană „durere” prin

48
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

toți porii, numai să primească iertarea care îi poate

facilita accesul la alte beneficii, bunuri și servicii.
Să nu te mire dacă cel copleșit de căință și
pocăință îți cere ajutor pe toate fronturile, sau își
pune cenușă în cap.
„Fac orice numai să iau casa aia înapoi.
Trebuie să trimit copilul departe ca să nu aibă de ce
să se folosească iar pe ea să plece la mă-sa în furou
așa cum a venit! Nu-i las casă de 200 de mii de euro!
Ajută-mă să-l trimit pe copil la distanță! Stai lângă
mine orice ar fi! Am nevoie de ajutor!”. Și lacrimile
celui ce era cuprins de „căință” șiroiau pe obraji
până sub bărbie.
Cum să nu stai și să te întrebi până unde
merge „fraternizarea” cu dracul? Căința și pocăința
față de ce și de cine este??
În „fraternizarea” lui, omul ajunge să se
lepede până și de sine; cade și decade, conștient sau
inconștient, având un singur gând: acela de a obține
ceva! Habar nu are cât de căzut și decăzut ajunge să

49
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

fie el însuși, în primă fază în ochii celorlalți, iar în

final în proprii ochi. Cea mai cunoscută icoană a
căderii o știm cu toţii – întreita lepădare a
Sfântului Apostol Petru. Căderea lui a fost gravă,
pentru că mărturisise cu puţin înainte de a se lepăda:
„Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu” şi:
„Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii
veșnice” (Matei 16,16). Doar peste câteva momente,
acelaşi bărbat a spus în curtea marelui preot: „Nu-L
cunosc!” şi a întărit aceste cuvinte, blestemându-se.
Ne-am putea întreba: cum este posibil aşa
ceva? Simplu: când interesele materiale sunt adânc
înfipte în mintea lui, când valorile profinde lipsesc
din educația lui, când minciuna este regina vieții
individului, este simplu să mimezi câința și pocăința!
Pentru toate vine plata. Iar plata pentru faptele
noastre, pentru falsele căințe și pocăințe, pentru
suferințele provocate, pentru bolile provocate, pentru
răul făcut, nu se plătește în rate ci se plătește
integral.

50
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Totul se rezumă la cauză și efect. Singura lege

universală, spirituală, care funcționează perfect,
precisă și neschimbată este Legea Bumerangului: tot
ceea ce emitem în jurul nostru din punct de vedere
vibratoriu - gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente
- se întorc la noi producând efecte perturbatoare în
câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate
face rău altuia, fără să plătească.
Cine a gândit o dată negativ, gândeşte tot
timpul aşa. Cine e obișnuit să mintă, va minți tot
timpul. Cine înșală, nu se va opri. Pentru că acesta a
fost educat ori s-a autoeducat să se facă frate de
cruce cu dracul!
O persoană capabilă să răzbească prin
tumultul vieții nu va fraterniza cu dracul, ori cu falsa
căință și pocăință. Însă o persoană cu o educație
morală precară, care nu a câștigat respectul
semenilor din pricina caracterului defect și toxic pe
care l-a manifestat în decursul vieții, incapabilă să
reușească prin forțele proprii, lipsită de capacități

51
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

intelectuale va considera compromisul „fraternizării”

(indiferent cum și cu cine) drept o modalitate la
îndemână de a câștiga ceva, de obține o stare sau
poziție, un bun material sau un confort nemeritat.
Leneșii, mincinoșii, proștii cu pretenții, paraziții,
vanitoșii și orgolioșii, cei lipsiți de oasele coloanei
vertebrale sunt personajele centrale ale
„fraternizării”! Din nefericire, acest tip de indivizi
manifestă o înțelegere redusă a lumii în care trăiesc
și trăim.
Oamenii superiori sunt puternici și
încrezători; nu au nevoie să facă uz de căință,
pocăință și fraternizare pentru că ei nu încalcă
regulile vieții, nu încalcă Legea Bumerangului. Să
nu uităm ce spunea Niccolo Machiavelli: „Mințile
sunt de trei feluri: una este capabilă să gândească
pentru ea însăși; alta este capabilă să înțeleagă
gândirea altora; iar o a treia nu poate nici să
gândească pentru ea însăși, nici să înțeleagă
gândirea altora. Prima este de cea mai înaltă

52
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

excelență, a doua este excelentă, iar a treia este

lipsită de valoare.”
Bogan Lucaciu, psihoterapeut scria că „Prostia poate
conferi şi statut social, prostul satului fiind cel
recunoscut de toată comunitatea”! Nimic mai
adevărat. Și este valabil și pentru prostul orașului, nu
doar al satului.
Însă, dacă prostul satului nu emană notorietate de
mare anvergură – el fiind doar un prost al satului, cu
sec, confratele lui prostului orașului manifestă o altă
„filosofie” de viață.
Prostul orașului, sau mai bine spus prostul de la oraș
vrea.... vrea multe: autoritate, notorietate, vrea să fie
perceput un soi de vedetă a comunității. Adică e un
Prost Absolut!
Prostul Absolut de la oraș e mai nociv decât cel de
la sat. Prostia sa nevoiește a fi acoperită de titluri și
titulaturi, decorații, funcții. Deși încearcă să lase
impresia că e „cuminte” în banca lui, că nu-și
depășește pătrățica, în realitate Prostul Absolut vrea

53
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

să fie văzut, să se vorbească despre el ca despre un

macho, e avid după laude și aprecieri. Își etalează
mașinile, ăși dă unghiile cu lac, își vopește părul, își
flutură buzunarele, arată lumii pe unde se vântură.
Un fel de «who is who»... În realitate e doar un
prost semidoct, incult, cu puțină carte, cultură deloc;
singura carte pe care a citit-o probabil este „Viața
mea amoroasă”.

Aida Zaharia
-scurtă biografie-

 Licențiată în Comunicare și Relații Publice

 2010 – 2014, realizator emisiuni radio;
 Fondator ziar local/regional de informație,
Ziarul Zona (2011), fondator / redactor șef
Revista de cultură și literatură AurisT (2018
până în prezent);
 Redactor șef Revista Info-Cultural (2014-

54
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

2017), tehnoredactor / colaborator Revista

Tecuciul literar și Artistic (2011-2017),
secretar subredacție / colaborator Revista
Portofranco (2018-2019, prezentă în rubrica
critică / cronică).
 Redactor și/sau colaborator la revistele
Basarabia literară, Oglinda literară (Focșani),
Armonii culturale (Adjud), Boema Galați,
etc.;
 Membru al Cenaclului literar „Calistrat
Hogaș” din Tecuci (2010 -2018);
 Membru al Societății Scriitorilor „Costache
Negri” Galați (2019); secretar subredacție
revista Porto Franco (2019);
 Redactor și coordonator de volume de autor
(Antologia „Colț de rai literar”, vol I, volume
de poezii ale poetei Eleonora Stamate, V. S.
Ghican, Dionisie Duma, Dan Vâță, Monica
Manole, etc);
 Tehnoredactor/grafică volume de autor (Ionel
Necula, Daniel Bradea, Monica Manole, etc);
 Între anii 2014-2017, funcționar în cadrul
Casei de Cultură din Tecuci;
 Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști
din România, București (27 februarie 2020).
 Membru al Uniunii Ziariștilor Români de

55
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

Pretutindeni (Septembrie 2020);

 Iulie 2021, funcționar în cadrul Primăriei
Galați

Volume publicate:

 Fără uși, fără ferestre (Poeme, despre noi),

Ed. Studis-Iași, 2018
 Postulatele Aidei, aforisme, Ed. Studis-Iași,
2019
 Confluențe, versuri, Editura Studis-Iași, 2019
 Tărâmul copilăriei, povești și povestiri cu
tâlc, Editura Studis –Iași, 2019
 A.T.M (Axiomele timpului meu), cugetări,
aforisme, panseuri, Editura PIM, Iași 2019
 Recenzii, cronici din lecturi și întâlniri
literare, Volumul I – Iași 2019
 Postulate fără măști, Editura StudIS, Iași
2020
 Mărturisiri, versuri, Editura PIM, Iași 2020
 Testament pentru vremuri ce nu vor fi,
Editura PIM, Iași 2020
 Cugetări urbane, Vol 1, Editura PIM, Iași
2021
 (In)explicabile trăiri, versuri, Editura PIM,
Iași 2021

56
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

 Cugetări urbane, Vol 2, Editura PIM, Iași

2021

În lucru:

Recenzii, cronici din lecturi și întâlniri literare,

Volumul II
Rugi și blesteme, versuri

Ediţii prefaţate sau post-faţate:

 Vasile Sevastre Ghican, Înmiresmata și

ispititoarea lumină a veșniciei, Editura Sfera
– Bârlad, 2017
 Daniel Bradea, Tecuci, file de istorie, Ediția a
II-a revăzută și adăugită, Editura Studis –
Iași, 2019
 Daniel Bradea, Tecuciul în anii primului
război mondial, Ediția a II-a revăzută și
adăugită, Editura Studis – Iași, 2019
 Ionel Necula, Uricar la Poarta Moldovei de
Jos, vol. 12, Editura Studis –Iași, 2019

Apariții în lucrări colective:

 REVERENȚA CUVINTELOR, sub directa

57
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

coordonare a A.S.P.R.A. (Asociația

scriitorilor pentru promovarea valorilor
artistice), 2013
 COLȚ DE RAI LITERAR – scrieri
tecucene, Editura Studis Iași, 2018 (inițiator și
coordonator)
 Coator lucrare cumulativă „TECUCI, UN
ȚINUT CU VOCAȚIA UNIRII”, 2018
CUPRINS:
1. Cum arată o proastă adevărată – pag. 3
2. Despre Omul rău care se preface a fi Omul bun- pag.9
3. Cum să recunoști oamenii tăi care se prefac a fi oameni buni
– pag. 12
4. Despre „Fiecare-și poartă crucea!” – pag. 14
5. Despre frânturi de adevăr - pag. 20
6. Despre senarist sau scenarită – pag. 24
7. Despre Omul-Nimic care vrea să devină cineva – pag. 31
8. Prudența este cheia deciziilor înțelepte– pag. 38
9. Despre Iubire și Constrângere – pag. 40
10. Despre prostituata de sex masculin– pag. 49
11. Despre Botez– pag. 60
12. Despre Minciună– pag. 68
13. Când ai o vârstă nici o mască nu te mai ajută!– pag. 71
14. Despre „proștii planetei”– pag. 75

58
 Aida Zaharia – Cugetări urbane, Vol. 3

15. Despre fătălăii și mamele lor – pag. 83

16. Iertarea nu este o virtute ci un act de supremă prostie
atunci când o dai cui nu merită! – pag. 94
17. Despre femeile puternice – pag. 102
18. Șarpele ca prădător și Șarpele cu două picioare – pag. 110
19. Când corabia se scufundă, primii care fug sunt șobolanii –
pag. 114
20. Un „Simon Andrei” al timpului meu – pag. 117
21. Despre a-l căuta pe Dumnezeu – pag. 122
22. Despre cămăși din lemn de brad – pag. 126
23. Aida Zaharia, Scurtă bibliografie – pag. 110
- pag. 128

Cuprins – pag. 132

59