7000km prin Turcia. #12.

Mardin, Midyat,
manastirile Mar Gabriel si Mar
Deyrulzafaran. Pe urmele vechilor crestini
sirieci.
January 8, 2020Traian24 min read1 comment
Punctul terminus al calatoriei noastre, cel mai estic, cel mai departe de casa,
cel mai in pustietate, a fost atins in aceasta zi. Am ajuns in Midyat, un vechi
oras ce pe vremuri era plin de manastiri si biserici crestine, am mancat intr-
un frumos caravanserai, am vizitat atractia #1 a regiunii, Mar Gabriel, o
veche manastire din secolul IV, pe care multi o descriu drept un loc in care
timpul s-a oprit, apoi manastirea Mar Deyrulzafaran la poalele Mardinului
unde sansa a facut sa avem parte de momente frumoase participand la o
slujba a crestinilor siriece in limba aramaica pentru jumatate de ceas, iar pe
final, pe cand ne intoarceam acasa, masina s-a oprit din nou, lasandu-ne
cam la 2km de hotel. Dar sa le luam pe rand…

Ne-am trezit pe intuneric si ce-i drept, cam tarziu. Daca nu ai geam in

camera, fiind la propriu intr-o pestera de piatra, nu stii cat e ceasul, dormi cat
vrei. Probabil poti dormi 24 ore. Este cam aiurea acest lucru, dar in rest am
dormit bine, liniste, fara haos in jur, racoarea fiind bine pastrata de peretii de
piatra. Oare cum o fi iarna aici? Cine stie, daca mergeti sa ne spuneti. Ziua
ar fi putut incepe totusi glorios cu un mic dejun fabulos intr-un boutique hotel
de renume, un fel de palat aproape. Numai ca la Boutique Hotelul
Zinciriye, micul dejun este pregatit de cativa masculi ce la fel de bine te-ar
servi cu paine, unt si branza topita. Daca punem la socoteala si faptul ca noi
am ajuns cam tarziu si tot ce era bun se terminase, putem spune ca micul
nostru dejun a fost foarte slab si nu ne-a oferit necesarul pentru o zi in care
aveam sa fim foarte mult pe drumuri. Inca ne aminteam cu jind de  generosul
mic dejun de la Unisite din Edirne sau de ospitalitatea aratata in locurile in
care am mai fost.
Am plecat de la hotel complet echipati pentru ziua lunga ce ni se asternea in
fata, dar ne am gandit ca inainte de a pleca este mai bine sa
vizitam Medresa Zinciriye ce este situata chiar deasupra hotelului nostru.
Noi credem ca acesta este locul in care s-a filmat videoclipul lui Mahmut
Orhan. Urcam repede la Medresa unde suntem intampinati de cativa baieti
ce vind baticuri traditionale, iar dupa ce ne invartim un pic prin curte si ne
intristam ca nu putem urca sus sa facem acele poze fabuloase, plecam spre
masina, nu inainte ca Andreea sa isi cumpere un batic pe care baiatul i-l si
monteaza pe cap. Soarele era deja puternic, caldura mare, astfel ca Andreea
a beneficiat de noua achizitie. Cat sa mai poarte si ea palaria adusa din
Romania?
Prin Tur Abdin, leaganul bisericii ortodxe siriece si al ereziei monofizite.

Planul zilei de astazi consta in a merge spre Mydiat, unde vom vizita centrul
istoric, cateva vechi bisericute, apoi vom pleca spre manastirea Mar Gabriel,
cea mai veche manastire din aceste locuri si cel mai indepartat punct fata de
casa al acestei excursii, iar apoi ne vom intoarce spre Mardin, unde vom
vizita, intr-una din vaile de la periferia orasului, manastirea Mar
Deyrulzafaran, sediul Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Siriece pana la inceputul
secolului XX.

Pana in Mydiat urma sa facem cam 1 h si un pic, lucru ce nu se potrivea prea

bine cu somnul lui Bebe T. Preferabil era sa mergem direct la Mar Gabriel,
dar manastirea se inchidea intre 11:30 si 13:00, iar cum noi am fost cam
lenesi in timpul diminetii nu ne prea incadram. Merita sa tineti cont de
programul limitat de vizitare al acestor locuri inainte de a pleca la drum.
Scriam in urma cu 1 an despre cartea scrisa de William Darlymple La
muntele sfant, lectura ce ne-a facut sa ajungem aici, in locul numir Tur
Abdin ( Muntele Supusilor ). Imi permit sa ma citez: “Este cumva firesc ca
o carte care prezinta un periplu in Orientul Mijlociu pe urmele crestinatatii
originale sa poate sa te mobilizeze si pe tine, sa te faca sa iti pui problema
unei excursii pe urmele primilor Sfinti, Martiri si Apostoli. Si mai interesant
este ca aceasta carte vine din partea unui britanic catolic, un simplu calator
la prima vedere, dar care a fost invaluit de spiritul bizantin in aceasta
intreprindere a sa. Autorul reuseste intr-un mod placut sa ne prezinte
obiectiv realitatea, dar nu ezita sa adauge si miturile, legendele si
superstitiile intalnite. Astfel ca el viziteaza manastirile importante de pe drum,
ni-i prezinta pe unii dintre ultimii calugari ai acestor manastiri, invitandu-ne si
pe noi in intimitatea acelor locuri unde salasluiesc pustnicii desertului.”

 Pe vremea cand citeam cartea, ma si gandeam ca aceste manastiri vor fi in

niste locuri foarte izolate si ca vom fi doar cativa oameni ce le vom vizita si
ca politia secreta turca ne va pandi din boscheti si ne va lua la interogatoriu.
Caci asa era in anii ’90 cand britanicul nostru calatorea pe aici si nu prea
gasesti informatii prea detaliate de actualitate. In 2019 insa, iata ca autobuze
intregi de turisti poposesc aici, turistii turcii frecventand si ei destul de mult
astfel de locuri. Probabil si din curiozitate, dar exista si un grad ridicat de
sincretism religios in aceste locuri, de imbinare a unor traditii si obiceiuri,
astfel ca nu este neobisnuit ca un musulman sa se roage Fecioarei Maria.
Asa era si acum 30 ani, cam asa mi s-a parut ca ar fi si acum. Stim noi ca
musulmanii cred doar in Allah si nimic altceva, dar in real life lucruri stau
altfel.

Erezia monofizita

Am mentionat mai devreme termenul de monofiziti. Prin secolul V, teologii

din acele vremuri ale crestinismului timpuriu dezbateau probleme. Eu imi
inchipui crestinismul de atunci ca ceva ce inca nu apucase sa se
sedimenteze complet. Pe langa arianism, despre care am povestit in articolul
din ziua a-6a, cel in care l-am vizitat pe Sf. Nicolae in Demre, a aparut
si erezia monofizita ( monophysis – o singura fire) care argumenteaza ca
Iisus Hristos are o fire, cea umana fiind inghitita de cea divina precum un cub
de zahar se dizolva in apa. Noi astazi, ortocsii clasici cum ar veni, est-
europenii, urmam doctrina bizantina clasica stabilita in urma Consiliului de la
Chalcedon care stabileste inca odata ca Iisus Hristos are 2 firi,  umana, dar
si divina. O ramura mai moderata a monofizitilor este cea miafizita, care
spune ca firea umana si cea divina s-au unit intr-una singura. Deci tot o
singura fire dar care are in ea si uman si divin. Aceasta este doctrina
religioasa urmata de crestinii sirieci, armeni, dar si de copti din Egipt, ce este
in continuare in contradictie cu teologia bizantina sau calcedoniana.

Miza tutoror acestor idei este ca daca Iisus nu ar fi fost si uman, ci doar
divin, atunci toata suferinta Sa nu ar fi avut sens si nici miza. Cum ar fi
rascumparat lumea intreaga pentru pacatele sale daca el era doar
Dumnezeu?
 Sper ca ce am scris mai sus sa nu supere pe cineva care stie mai multe
despre acest subiect. Chiar imi doresc sa mi se atraga atentia asupra
greselilor facute in interpretarea acestor elemente de teologie ce au divizat
lumea crestina in primele secole.