Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Istorie
Tinică Bogdan, Grupa H114

Despre pasiunea mea. Drumețiile

Călătoria este cea mai mare pasiune a mea și aceasta a început de când eram mic. În
fiecare an mă duceam cu ai mei la mare sau chiar la munte și țin minte cât de entuziasmat eram
de fiecare dată când plecam. La mare mă duceam în fiecare an în stațiuni diferite, pentru că, așa
descopeream mai multe locuri și aflam de cât mai multe stațiuni. La munte, țin minte că am fost
la Cheile Bicazului în anul 2015 și am rămas complet surprins de acel peisaj plin de munți înalți
și de aerul proaspăt de munte. Din punctul meu de vedere, călătoria reprezintă o ieșire din zona
obișnuită, de confort, într-o activitate care te ajută să descoperi, să te documentezi, să-ți găsești
noi prieteni și să interacționezi cu lumea din jur.
După ce am crescut mai mare și am ajuns la vârsta de 16 ani, am început să merg cu
prietenii mei în călătorii. Chiar în vara anului 2018 am fost cu tovarăși mei într-o mică excursie
cu cortul la o pădure din apropierea noastră și am decis să rămânem peste noapte acolo. Pentru
că, mai sunt pasionat și de paranormal, am decis să-mi iau o carte cu mine, care se numește
“Căminul copiilor deosebiți” și este scrisă de Ransom Riggs. Am decis să-mi iau această carte,
pentru că, personajul principal, tânărul Jacob în vârstă de doar șaisprezece ani, la dorința
bunicului său mort, se duce cu tatăl său pe o insulă, ca să o găsească pe fosta directoare de la
orfelinatul unde a stat bătrânul și să afle anumite secrete din timpul copilăriei bunicului său 1.O
carte destul de interesantă să o citești într-o călătorie, mai ales când ești alături de prieteni tăi cu
cortul. Cât despre experiența din noaptea aceea, pot spune că a fost una foarte placută și ne-am
simțit bine cu toți.
Următoarea călătorie împreună cu prieteni mei a fost una diferită. De ce spun asta? Păi
pentru că am vizitat un monument istoric, fiind pasionat și de istorie. Este vorba de Mausoleul de

1
Ramson Riggs, Miss Peregrine. Căminul copiilor deosebiți, vol I, Editura YoungArt, București, 2013, p.125.

1
la Mărășești, construit pentru eroii din marea bătălie de la Mărășești din vara anului 1917, care a
fost și cea mai strălucită victorie a noastră din timpul Primului Război Mondial. Înainte să
mergem acolo și să vedem cum arată acest Mausoleu și ce are de oferit, ne-am documentat din
mai multe cărți despre această bătălie, pentru că voiam să știm mai multe, dat fiind că ,la școală
se oferă puține lucruri despre o bătălie ,iar dacă vrei să știi mai multe, trebuie sa te informezi.
Prima carte este “Bătălia de la Mărășești” scrisă de Dumitru Preda și Nicolae Ciobanu, iar
aceasta prezintă etapele acestui război . În prima etapă se prezintă acțiunile duse de Armata Rusă
și Armata Română, care au luptat pentru apărare, unde diviziile ruse au suferit înfrângerea
ofensivei germane, iar forțele române au reușit să micșoreze înaintarea fortelor germanice 2. Iar ce
de a doua etapă debutează prin luarea unor măsuri, cum ar fi anularea ordinului privind
retragerea armatei române, facută chiar în dimineața zilei de 31 iulie/13 august3. A doua carte de
unde m-am documentat a fost “Războiul naţional : operaţiunile din anii 1917, 1918 şi 1919”,
scrisă de Băldescu Radu, unde se specifică si câteva lucruri foarte interesante despre Bătălia de la
Mărășești, mai mult lucruri generale. Însă, dintre acele pagini, mi-a stârnit atenția spusele
generalului Scerbatcev despre situația generală a armatei ruse din 25 iulie 1917:”Cred că datoria
mea de către patrie și către toate trupele pe front, de a declara pe față, că situația generală, în
aceste ultimele zile, s-a schimbat mult și că în urma retragerei executate în mod trădător, câte
odată chiar fără presiune din partea inamicului, de câteva unități de pe frontul de S. V., în urma
refuzurilor frecvente a rezervelor de a susține unitățile care suferiseră, sau de a executa ordinele
de operațiuni, trupele de pe frontul S. V., nu numai că nu au putut să ia ofensiva, în același timp
cu noi, dar acum ele se retrag pe o întindere considerabilă de pe acest front, fără a opune cea mai
mare rezistența inamicului”4. După ce ne-am documentat, cu ajutorul acestor cărți, ne-am
îndreptat spre Mărășești cu o mașină de a unui prieten. Când am ajuns acolo,ne-a surpins plăcut
cum se vedea din parcare. Când am ajuns m-ai aproape, am putut observa câteva tunuri. În
interior am observat că sunt costumele militare, hainele purtate de aceștia în timpul războiului,
câteva tunuri ceva mai mici. Am mai observant că sunt mici încăperi, unde putem găsi cavouri cu
diferite mesaje pe ele, am văzut si obiecte, care le-au folosit ofițerii. Când am plecat de acolo, am
plecat cu zâmbetul pe buze și foarte bucuros că am putut vedea atâtea lucruri.

2
Dumitru Preda, Nicolae Ciobanu, Bătălia de la Mărășești, Editura Militară, București, 2017, p.60.
3
Ibidem, p.116.
4
Radu Băldescu, Răsboiul național : operațiunile din anii 1917, 1918 și 1919 : curs pentru ofițerii-elevi ai Şcoalei
de Aplicație a Infanterie, Editura Institutului de Arte Grafice “Dacia Traiana”, Sibiu, 1934, p.47.

2
 După această excursie minunată de la Mărășești, a urmat o nouă aventură la munte, mai
exact la Gura Humorului. Aceasta s-a întâmplat în vara anului 2019, chiar ultima înainte să vină
acest virus peste noi. În această excursie am fost, de data aceasta cu familia, iar cu cazarea nu a
fost problemă, pentru că am stat la iubita fratelui meu. Într-o zi ne-a povestit mama acesteia că,
în apropiere, mai exact în Frasin, există o mănăstire foarte frumoasă care merită vizitată și unde
îl găsim pe părintele Raffael, iar această mănăstire se numește Mănăstirea Doroteia. Pentru că
sunt foarte curios, înainte să plecăm cu toții la această mănăstire, am vrut să știu mai multe
despre ea si m-am uitat pe mai multe site-uri, pentru a afla mai multe. Aparent, această mănăstire
a fost ctitorită de doi vestiți sihaștri, Dorotei și Pluton, de la Mănăstirea Voroneț. Spre jumătatea
secolului al-XVII-lea înmulțindu-se ucenicii acestor sihastri, s-au răspândit prin toate pădurile
locului.Din cauza regimului comunist, numărul viețuitorilor de aici s-au împuținat 5. Lângă
biserică s-a înființat un cimintir, în care își dorm somnul de veci moșii și strămoșii din acel sat.
Pe 17/29 noiembrie 1881 a fost sfințită de către Mitropolitul Bucovinei, Silvestru Moraru. Din
anul 1810 până în anul 1852 parohia Doroteia a aparținut de parohia Stulpicani, iar Sfânta
Liturghie se făcea în duminica a doua si a treia din lună6. După această documentare pe internet,
am plecat cu toții la Mănăstirea Doroteia, să o vedem în toată splendoarea ei. După maxim 10
minute am ajuns în fața mănăstirii, întrucât, nu a fost departe de noi. Când ne-am dat jos din
mașină, am putu vedea apropierile acestei mănăstiri și pot spune că a, rămas fără cuvinte, pentru
că acest loc este foarte liniștit și unde nu te poți plictisi niciodată. Când am intrat la mănăstire,
am putut observa că aceasta este absolut uimitoare, deoarece aceasta a fost construită din lemn și
tot locul este unul divin. Aici l-am cunoscut și pe părintele Raffael, care ne-a primit cu căldură în
mănăstire și unde ne-a dat sfaturi de viață foarte utile. Acest preot are ceva har divin și o voce de
aur și chiar vreau să-i mulțumesc pentru acele sfaturi pe care mi le-a oferit. Când am plecat de
acolo ne-am simțit cu toții ușurați, ca și cum ai arunca toate stările negative din tine și ai făcut
loc celor pozitive. După toate aceste experiențe trăite in acea zi, o să mai merg pe aceste părți din
Bucovina, să mai retrăiesc incă odată aceste clipe de neuitat. De fiecare dată când mă gandesc la
Mănăstirea Doroteia, mă apucă acea stare de dor, de redescoperire și care îmi aduce, de fiecare
dată, o energie pozitivă.

5
Constantin Agafiței,”Binecuvântarea arhierească la Mănăstirea Plutonița Doroteia”, accesat de la
https://www.monitorulsv.ro/Religie/2018-10-30/Binecuvantare-arhiereasca-la-Manastirea-Plutonita-Doroteia, pe
29.11.2021 la ora 21:14.
6
Trecator, “Mănăstirea Doroteia”, accesat de la https://www.trecator.ro/europa/romania/manastirea-doroteia/, pe
29.11.2021 la ora 21:28.

3
 Acestea au fost călătoriile mele, care pot să spun că mi-au îmbogățit atât cultura generală,
cât și propriul meu vocabular. Din păcate, de atunci nu am mai putut călătorii, deoarece a venit
pandemia de Covid și după a venit și anul 2021, un an care, pot spune că a fost unul reușit, chiar
dacă am avut câteva obstacole în a călători. Un an reușit, pentru că am reușit să obțin permisul de
conducere, am promovat examenul de bacalaureat, cu o notă bună și am fost admis la Facultatea
de Istorie din Iași la buget. Aș vrea foarte mult ca în anul 2022 să pot călătorii în alte locuri din
România, care este plină de locuri foarte frumoase;să vizitez Memorialul Victimelor
Comunismului și al Rezistenței din Sighetu Marmației, celălalte Mausoleuri de la Mărăști și
Oituz și multe altele.
În concluzie, călătoria este cea mai bună formă de a descoperi, de ați face prieteni si să-ți
îmbogățești mintea și cultura generală și chiar să înveți câte ceva din ea, sau cum ar spune Ibn
Battuta “Călătoria te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă intr-un povestitor”. Prin excursia
cu cortul în pădure am învățat cât de minunată este mama natură, cât de multe oferă ea și cât de
plăcut este să te trezești dimineața, alături de prieteni tăi și să simțiți aerul curat de acolo. Prin
mica excursie din Mausoleul de la Mărășești am învățat valoarea istoriei noastre, cum s-au luptat
acei eroi, pentru a salva patria și țara noastră. Prin excursia de la Mănăstirea Doroteia, am învățat
că este bine să faci numai lucuri bune în viață și că toate bisericile au fost create de Dumnezeu,
ca un mod de iubire față de El.

4
 Bibliografia

1. Agafiței, Constantin, ”Binecuvântarea arhierească la Mănăstirea Plutonița Doroteia”,

accesat de la https://www.monitorulsv.ro/Religie/2018-10-30/Binecuvantare-arhiereasca-
la-Manastirea-Plutonita-Doroteia, pe 29.11.2021 la ora 21:14.
2. Băldescu, Radu, Răsboiul național : operațiunile din anii 1917, 1918 și 1919 : curs
pentru ofițerii-elevi ai Şcoalei de Aplicație a Infanterie, Editura Institutului de Arte
Grafice “Dacia Traiana”, Sibiu, 1934.
3. Preda, Dumitru, Ciobanu Nicolae, Bătălia de la Mărășești, Editura Militară, București,
2017.
4. Riggs, Ramson, Miss Peregrine. Căminul copiilor deosebiți, vol I, Editura YoungArt,
București, 2013.
5. Trecator, “Mănăstirea Doroteia”, accesat de la
https://www.trecator.ro/europa/romania/manastirea-doroteia/, pe 29.11.2021 la ora 21:28.