Clasa a X-a.

Cinstirea Sfintei Cruci

Printre cele dintâi şi mai importante obiecte ale cultului nostru se afla  Sfânta Cruce,
instrument binecuvântat prin care Hristos ne-a răscumpărat din blestemul păcatului.
Prin cinstirea semnului Sfintei Cruci şi a cinstitului lemn al Crucii lui Hristos, se arată
importanţa altarului de jertfă prin care Mântuitorul a răscumpărat păcatele lumii. Răstignirea
Sa pe cruce, transformă crucea din obiect înjositor de tortură, în obiect de cult şi de cinstire
pentru creştini şi Biserică.
 ÎN ÎNŢELES MATERIAL, crucea este un obiect format din două bucăţi de lemn, aşezate
de-a curmezişul una peste alta, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.
 ÎN SENS SPIRITUAL, prin cruce se înţeleg greutăţile şi suferinţele pe care le are de
trecut fiecare om în viaţa sa. Creştinii evlavioşi îşi uşurează mult drumul vieţii când îşi pun
suferinţele la picioarele Sfintei Cruci a Mântuitorului, aşa cum Acesta îi cheamă: Veniţi la
Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi.
Tot în legătură cu crucea este şi semnul Sfintei Cruci, pe care creştinii o fac cu mâna
dreaptă, împreunând primele trei degete şi îndoindu-le în palmă pe celelalte două, ducând
mâna la frunte, la piept, la umărul drept şi la umărul stâng, şi rostind cuvintele: „în nu mele
Tatălui (la frunte), şi al Fiului (la piept), şi al Sfântului Duh (trecând mâna de la umărul drept
la umărul stâng). Amin (lăsând mâna în jos)". Semnul acesta îl fac creştinii nu numai la
serviciile divine, ci şi la începutul şi sfârşitul rugăciunilor private, ca şi la începutul şi sfârşitul
oricărei lucrări.
Cele trei degete, împreunate, de la mâna dreaptă, închipuie chiar Treimea cea de o
Fiinţă şi nedespărţită.
Cele doua degete mici, lipite de podul palmei, înfăţişează, pe de o parte, pe Adam
şi Eva, care cu smerenie şi cu pocăinţă, se apleaca, se închină Sfintei si nedespartitei
Treimi, iar pe de alta parte, inseamna si cele doua firi, cu care Fiul lui Dumnezeu a
coborat pe pamant firea dumnezeiasca si firea omeneasca. Talcuind miscarile mainii,
pentru desenarea semnului sfintei cruci, pe fata noastra, Sfintii Parinti spun
ca fruntea inchipuie cerul, pieptul inchipuie pamantul, iar umerii inchipuie locul si semnul
puterii. Sfantul Ambrozie (339-397), episcop al Milanului, vorbind despre semnul sfintei cruci,
spune: "Ne insemnam fruntea - socotita sediul cugetarii (gandirii) - pentru ca totdeauna
trebuie sa marturisim pe Iisus Hristos (sa ne gandim la El); inima - sediul iubirii - pentru ca
totdeauna trebuie sa-L iubim); bratele (umerii) pentru ca totdeauna trebuie sa lucram
pentru El". Pe scurt spus, crucea crestina, fie ca este construita din vreun material, fie
ca este schitata, cuviincios, de catre crestini, pe fata lor, este semnul de aducere
aminte si de marturisire ale celor mai insemnate momente din istoria mantuirii
noastre: caderea in pacat a lui Adam, coborarea pe pamant a Domnului Hristos, jertfa
Sa pe Cruce, inaltarea Sa la ceruri.

În Noul Testament se afirmă că Sfânta Cruce este pentru creştini mijloc de preamărire a lui
Hristos şi de împăcare cu Dumnezeu, semnul Fiului Omului, al biruinţei Acestuia asupra
morţii.
Sfânta Cruce este numită şi pecetea lui Dumnezeu, lauda creştinilor şi putere de
mântuire. De aceea, la începutul lucrului, al rugăciunii, la necaz şi bucurii, în ispite şi în
temeri, creştinii îşi fac semnul Sfintei Cruci şi invocă numele Sfintei Treimi.
Sfânta Cruce este cel dintâi obiect sfânt al credinţei noastre. Sunt documente care
dovedesc că semnul sfintei Cruci a fost cinstit de credincioşi încă de la începutul
creştinismului. Tot de atunci, Sfânta Cruce a împodobit bisericile, icoanele şi obiectele de
cult. După descoperirea cinstitului lemn al adevăratei Cruci, cinstirea acesteia a intrat şi în
cultul Bisericii prin zile speciale de sărbătorire:
•          14 septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche şi importantă sărbătoare
închinată cinstirii Sfintei Cruci (se serbează cu post). Această dată aminteşte de ziua aflării
adevăratei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul şi de înălţarea acesteia în faţa poporului,
la 14 septembrie anul 335, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt ctitorită de Sfânta
Elena, mama împăratului Constantin cel Mare.
•          Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti este numită şi Duminica Sfintei Cruci. A
fost instituită la Constantinopol în secolul al VUI-lea.
•          Pe 1 August este comemorată scoaterea Cinstitului lemn al Cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci. Este ziua în care Sfânta Cruce i-a eliberat în chip miraculos pe greci din
robia saracinilor.
•          Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer împăratului Constantin, în anul 351; este zi
tară prăznuire specială, pe 7 mai.
•          Miercurea şi vinerea sunt zilele din cultul divin săptămânal în care Biserica Ortodoxă
cinsteşte Sfânta Cruce şi Patimile Domnului.
Promovând cinstirea icoanelor şi a Sfintei Cruci, Biserica Ortodoxă împodobeşte
locaşurile de cult cu Sfânta Cruce, cu picturi religioase şi cu icoane. Acestea uşurează mult
trăirea sentimentelor religioase şi înălţarea sufletului la cele duhovniceşti.