s.z.

PUNCT DE TOPIRE
Punctul de topir~ c~tc caracteristic numai substantclor solidc c . I 1· . . d'
tura la care ag1tat1a term· ii . , ns a. me ~1 tn 1ca
1empera • . • _ tc a elcmentclor care compun re\caua cristalinii cste atat
de ma_i:e meat _reteaua se_ tope~t~. Feno1ne~ul de topire are loc sub influcnta caldurii, ciind
vibra\ule part1culelor cnstalulu1 se amphfi ca cj inving fior\elc - · •.
' t I' • p tul d , v cc men1tn part1cu1e1e tn
re1eau~ ens a ina. unc e . to~ire cre~te cu cre~terea for\elor caracteristice rc\elci
cristaltoe (forte de retea), depmzand deci de tipul de re1ea cristalina ~i de geometria
moleculei, pentru substantele organice.
~- ca~I c~ista_lelor moleculare, ciind intre moleculele din nodurile re\elei cristaline se
exerc1ta le~a_tun pnn f~r!e ~~ der Wa_als sau punti de hidrogen, punctele de topire apar la
temp~ratu~• JOase~da~a msa m ~odunle retelei cristaline exista ioni (retele ionice), intre
ace~tta exist.a _legatun electrostatice care sunt puternice ~i in consecinta temperaturile de
topire sunt ndtcate, de exemplu clorura de sodiu se tope~te la 801°C sau fluorura de calciu
se top~te la I360°C etc.
fn cazul diamantului in nodurile retelei cristaline exista atomi de carbon uni ti prin
legiituri covalente, foarte putemice ~i fiecare atom de carbon este inconjurat tetraedric de
al\i patru atomi de carbon, incat ii detenninii o duritate foarte mare ~i un punct de topire
deosebit de ridicat.
In timpul topirii substan\elor, faza solida coexista cu cea lichida, iar temperatura
riimiine constants. Cantitatea de ciildura necesara trecerii unui mol de solid in lichid, la
temperatura de topirc, poarta numele de caldurii molarii de topire ~i se exprima in
jouli/mol. Fiecare substan1a are o caldurii molara de topire proprie.
Pentru compu~ii organici care formeazii serii omoloage, punctele de topire cresc cu
cre~lerea greutiifii lor moleculare.
Daca intr-un co1npus organic se substituie doi atomi de bidrogen cu un atom divalent,
sau se substituie un atom de hidrogen cu o grupii hidroxilica sau aminica, punctul de topire
cre~te. Explicatia acestei cre~teri constii in formarea punfilor de hidrogen intre moleculele
ce se g1isesc in nodurile refelei cristaline.
Procesul ce decurge in sens opus topirii se nume~te solidificare ~i are loc cu degajare
de ciildurli. Temperatura la care apare solidificarea se nume~te punct de solidificare: pentru
substantele pure el este acela~i cu punctul de topire. Efectul termic care insote~te aceste
doua procese opuse este acela~i dar de semn invers. Practic caldura molara de topire este
egala ~i de semn opus caldurii molare de solidificare. •