Manualul Inginerului Textilist

VII.
11
COASEREA MATERIALELOR
TEXTILE
VII.11.1. Cusături şi asamblări utilizate în confecţii

textile
Tipul de organizare a producţiei unei societăţi comerciale se caracterizează prin
gradul de specializare al acesteia, a secţiei, locului de muncă, volumul de producţie,
constanţa nomenclaturii sortimentului, modul de mişcare al obiectului muncii, legaturile
dintre diferite operaţii în timp şi spaţiu.
Plecând de la implicaţiile tehnologice ale noilor produse, este necesară simplificarea
relaţiei producător-consumator, prin introducerea codificărilor în ceea ce priveşte cusăturile
şi asamblările în ansamblul operaţiilor tehnologice ale produselor. Prin intermediul
cusăturilor se realizează asamblarea materialelor, finisarea prin îndoirea sau acoperirea
marginii sau ornamentarea produselor sau materialelor.
Asamblările se împart în patru clase: cu straturi suprapuse, cu margini suprapuse, cu
paspoaluri şi plate (margine la margine); pentru finisarea şi ornamentul produselor se
folosesc două clase: cu o margine a materialului plată sau acoperită şi prin aplicarea de
cusături ornamentale.
Federal Specification Board de pe lângă Guvernul S.U.A a dat, în Master Specification DDD-S-
751, un simbol şi o denumire a cusăturilor şi punctelor de uz curent.
Fiecare clasă cuprinde diferite tipuri, fiecare reprezentând o anumită aplicaţie pentru
o întrebuinţare determinată, care este indicată printr-o literă mică, urmată de cifre
corespunzătoare numărului de ace.
Prin urmare, indiferent că este vorba de asamblare, finisare sau ornament, conform
cataloagelor S.U.A., simbolizarea cuprinde:
– clasa asamblării–două litere mari;
– tipul de execuţie al asamblării–una sau mai multe litere mici;
– rangul cusăturii (punctului)–un număr. Clasele de asamblări sunt:
Clasa SS – asamblarea straturilor de material suprapuse (Super Imposed Seam);
Clasa LS – asamblarea materialelor cu marginile suprapuse (Lapped Seam);
Clasa BS – asamblarea materialelor cu bordura (Bound Seam);
Clasa FS – asamblarea plată cu unirea materialelor cap la cap (Fiat Seam).
1162 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – CONFECŢII TEXTILE
Fig. VII.1. Cusături din clasa 100 şi 200.
Fig. VII.11.2. Cusături din clasa 300.

Coaserea materialelor textile 1163

Fig. VII.11.6. Cusături din clasa 700 şi 800.

Aceste patru grupe au subgrupe şi clasificări, care sunt indicate cu una sau mai multe
litere mici, urmate de o cifră, care corespunde numărului de ace. Se recomandă ca
simbolizarea să fie precedată de codul corespunzător al cusăturii.
La aceste patru clase de asamblări se adaugă două clase pentru finisare şi ornament,
şi anume:
Clasa EF– finisarea marginii prin îndoire sau fără îndoire (surfilat);
Clasa OS– ornamentarea materialelor şi produselor.
Ţinând seama şi de codificarea cusăturilor, catalogate pentru prima dată tot de
Federal Specification Board din S.U.A., în urmă cu aproximativ 50 de ani, se poate recurge
la o simbolizare completă.
Tipurile de cusături sunt împărţite în 6 clase, cărora le corespund numerele: 100,
200, 300, 400, 500 şi 600. În cataloagele de clasificare este înscrisă şi o singură cusătură
din clasa 700, precum şi combinaţii înscrise în clasa 800. Ţinând seama şi de complexitatea
acestora, cusăturile cele mai reprezentative sunt prezentate în fig. VII.11.1 – fig. VII.11.6.
Fiecare clasă include un anumit punct, şi anume:
− clasa 100, formată din unul sau mai multe grupe de fire la ac, având drept
reprezentative: 101 (cusătură în lanţ cu un fir), 103 (cusătură ascunsă) şi 107 (cusătură în
zigzag în lanţ cu un fir);
− clasa 200, formată din cusături manuale, utilizate mai rar în industrie;
− clasa 300 cuprinde cusături care se formează prin împletirea a două grupe de fire,
firele primei grupe trec prin material, unde se împletesc cu firul sau firele celei de-a doua
grupe; reprezentative sunt: 301 (cusătură simplă de suveică), 304 (cusătură în zigzag
simplă) şi 308 (cusătură în zigzag cu deplasare multiplă);
− clasa 400 cuprinde cusături formate prin împletirea a două grupe din mai multe
fire la ac şi un singur fir la apucător, reprezentative fiind: 401 (cusătură în lanţ cu două
fire), 404 (cusătură în zigzag în lanţ cu două fire), 406 (cusătură de acoperire cu trei fire) şi
407 (cusătură de acoperire cu patru fire);
− clasa 500 cuprinde cusături care se formează prin împletirea unuia sau mai multor
grupe de fire, unde, pe măsura formării, un grup de fire este purtat împrejurul marginii
materialului; reprezentative sunt: 501 (cusătură de surfilat cu un fir), 502, 503 (cusături de
surfilat cu două fire), 504, 505 (cusături de încheiat-surfilat cu trei fire), 508, 509 (cusături
de încheiat-surfilat cu două fire la ace şi un fir la apucător);
− clasa 600 cuprinde cusături care se formează prin împletirea a trei grupe de fire,
care acoperă prin aceasta materialul prin ambele părţi (excepţie face cusătura 601, care este
formată din două grupe de fire);
− clasa 700 cuprinde un singur tip de cusătură şi anume: cusătura 701 care, deşi este
formată dintr-un singur fir, se aseamănă cu 301;
− clasa 800 cuprinde combinaţii dintre două sau mai multe cusături din clase
diferite, reprezentative fiind: 801 (401+502 sau 503), 802 (401+504 sau 505), 803
(301+504 sau 505), 804 (301+502 sau 503), 805 (401+602), 806 (2x401+602).
Ţinând seama de clasificarea asamblărilor, pe de o parte, cât şi de cea a cusăturilor,
pe de altă parte, se poate ajunge la o definire completată unui anumit tip de asamblare.
Astfel, dacă operaţiunea de asamblare a materialelor suprapuse se realizează cu
ajutorul unei singure cusături 301, atunci simbolizarea este 301-SSa-l, în timp ce 301-SSa-2
este acelaşi tip de asamblare, dar executată cu două ace. Aceeaşi simbolizare se acceptă şi
în cazul cusăturii 401, adică 401-SSa-2. Selecţionând cele mai semnificative tipuri de
asamblări cu o astfel de clasificare, s-a întocmit tabelul VII.11.1, pe baza căruia se poate
recurge şi la reprezentarea hărţilor tehnologice ale produselor. Clasificarea ilustrată a
asamblărilor rezultă de fapt şi din fig. VII.11.7– fig. VII.11.12.
Tabelul VII.11.1
Tipuri de asamblări
Nr. crt. Denumirea asamblării Simbolizarea asamblării Codul asamblării
0 1 2 3
Clasa SS – asamblarea straturilor de material, suprapuse
301–SSa–1
401–SSa–1
1. Suprapunere simplă
504–SSa–1
506–SSa–2
401,406–SSh–3
2. Aplatizare
401,602–SSh–3
504–SSk–l
Suprapunere cu inserarea unei fâşii de

3. 512–SSk–2
întărire sau ornament
504–SSn–1
4. Îndoirea marginilor straturilor suprapuse

301–SSn–l
Îndoirea dublă a marginilor straturilor

5. 301–SSp–1
suprapuse
Aplicarea unei benzi peste marginea

6. 401–SSs–2
îndoită
Aplicarea unei benzi late peste marginea

7. 401–SSr–4
îndoită
Tabelul VII.11.1 (continuare)

0 1 2 3
504 SSab–1
Fixarea unei benzi peste straturi
8.
suprapuse
9. Aplicarea unui strat cu margini îndoite 402–SSat–4
401–SSau–2
10. Aplicarea unui strat cu margini deschise
301–SSc–2
Straturi suprapuse cu margini îndoite în

11.
interior
301–SSc–3
301–SSd–1
Straturi suprapuse cu margini îndoite în
12.
exterior
Straturi suprapuse din care unul îndoit la

13. 301–SSl–1
margine
306–SSm–1
14. Asamblare cu o cusătură ascunsă
Suprapunerea a două straturi cu margini

15. 401,301–SSq–2
îndoite peste un strat
Clasa LS – asamblarea materialelor cu marginile suprapuse
301–LSa–1
401–LSa–1
406–LSa2–2
Straturi în prelungire cu margini
1.
suprapuse
602–LSa2–2
407–LSa3–3

0 1 2 3
605–LSa3–3
Suprapunerea unui strat cu marginea

2. îndoită peste alt strat 401–LSb–1
401–LSb–2
401–LSc–2
3. Straturi cu margini îndoite interpătrunse
4. Aplicarea a două fâşii cu margini îndoite 401–LSar–2
301–LSd–2
5. Aplicarea la marginea unui strat a două
fâşii cu marginile îndoite
401–LSd–2
301–LSe–1
6.
Aplicarea la marginea unui strat a două
straturi cu marginile îndoite
401–LSe–2
Clasa BS – asamblarea materialelor cu bordură
Bordarea marginilor unui strat cu un strat 401–BSa–1

cu margini deschise
1. 406–BSa–2
602–BSa–2
Bordarea marginilor unui strat cu un strat

cu o margine îndoită
2. 401–BSb–1

0 1 2 3
407–BSb–3
3. Bordarea marginilor unui strat cu un strat

cu marginile îndoite 401–BSc–1
Clasa FS – asamblarea plată cu unirea materialelor cap la cap
1. 606–FSa–4
Îmbinare cap la cap cu margini drepte
2. Îmbinare cap la cap cu margini îndoite 304–FSb–1
Clasa EF – finisarea marginii prin îndoire sau fără îndoire (surfilat)

401–EFa–2
1.
Executarea tivului simplu
602–EFa–2
2. Tiv cu marginea îndoită de două ori

401–EFb–1
Tiv simplu cu marginea surfilată

3. 503–EFc–1
504–EFc–1
4. Surfilarea marginilor
503–EFd–1
504–EFd–1
Clasa OS – ornamentarea materialelor şi produselor

1. Ornamentarea suprafeţei unui strat
602–OSa–2
2. Ornamentarea cu o cusătură în relief 402–OSb–2

Fig. VII.11.7. Schematizarea asamblărilor din clasa BS şi EF.

Fig. VII.11.8. Schematizarea asamblărilor din clasa EF şi LS.

Fig. VII.11.9. Schematizarea asamblărilor din clasa LS.

Fig. VII.11.10. Schematizarea asamblărilor din clasa LS, OS, SS.

Fig. VII.11.11. Schematizarea asamblărilor din clasa SS.

Fig. VII.11.12. Asamblări specifice fixării nasturilor.

O altă modalitate de reprezentare a asamblărilor este cea corespunzătoare CSI, unde

sunt introduse trei grupe (1,2,3), iar în cadrul acestora se introduc simboluri
corespunzătoare, în funcţie de structura cusăturii. Acest lucru rezultă din tabelul VII.11.2,
iar exemplele de asamblări sunt indicate în tabelul VII.11.3. În acest sens, o asamblare cu
straturile suprapuse, executată tot cu ajutorul cusăturii 301, se simbolizează cu 1011-301.
Se pot stabili paralelisme între cele două tipuri de coduri, aşa după cum pot fi
stabilite conexiuni în baza BS 3870 şi ISO 4916.
În baza ISO (Organizaţia Internaţională de Standardizare), clasificarea asamblărilor are
ca scop furnizarea de informaţii utile în serviciul cumpărătorilor, confecţionerilor,
fabricanţilor de maşini, studenţilor etc., acceptându-se opt clase, după cum urmează:
Clasa 1 – cusăturile sunt realizate cu cel puţin două straturi, ambele limitate de
aceeaşi parte. Fiecare din celelalte componente sunt fie similare uneia din ele, fie limitate în
două părţi.
Clasa 2 – îmbinările sunt realizate cu cel puţin două straturi, dintre care primul este
limitat într-o parte şi al doilea limitat în cealaltă parte. Cele două straturi sunt opuse la
niveluri diferite şi se suprapun.
Clasa 3 – îmbinările sunt realizate în cel puţin două straturi, din care unul este
limitat într-o margine, iar al doilea limitat în ambele părţi, fiind îndoit peste marginea
primului.
Clasa 4 – îmbinările sunt realizate cu cel puţin două straturi, dintre care primul este
limitat într-o parte şi al doilea limitat în cealaltă parte. Cele două straturi sunt opuse şi la
acelaşi nivel. Fiecare din celelalte straturi sunt fie asemănătoare unuia din cele două, fie
limitate în două părţi.
Clasa 5 – îmbinările sunt realizate cu cel puţin un strat, nelimitat în ambele părţi.
Fiecare din celelalte straturi pot să fie limitate într-o parte sau în două părţi.
Clasa 6 – îmbinările sunt realizate într-un singur strat limitat într-o parte (fie la
dreapta, fie la stânga).
Clasa 7 – îmbinările sunt realizate cu minimum două straturi, din care unul este
limitat într-o parte (dreapta sau stânga) şi toate celelalte straturi sunt limitate în ambele
părţi.
Clasa 8 – îmbinările sunt realizate cu minimum un strat, limitat în ambele părţi.
Fiecare alt strat este de asemenea limitat în două părţi.
Legat de sistemul de codificare, fiecare îmbinare este identificată cu ajutorul unui
simbol format din 5 cifre, identificate astfel:
– prima cifră – clasele de la l la 8;
– a doua şi a treia cifră – numere de la 01 la 99, pentru a indica diferenţele de confi-
guraţie ale materialului.
– a patra şi a cincea cifră – numere de la 01 la 99, pentru a indica diferenţele de
aşezare ale punctelor de penetrare sau de frecare ale acului şi/sau reprezentarea în oglindă a
configuraţiei materialului (aşa cum este indicată de a doua şi a treia cifră).
În reprezentările grafice se utilizează câteva convenţii, după cum urmează:
− reprezentările grafice indică, în mod normal, numai numărul minim de straturi
necesare pentru realizarea cusăturii;
− fiecare grosime de material este reprezentată printr-o linie groasă;
− marginea nelimitată a materialului este reprezentată printr-o linie ondulată, iar
marginea dreaptă este reprezentată printr-o linie dreaptă subţire.
− punctul sau puntele de străpungere sau de trecere a acului (acelor) este (sunt)
reprezentat (reprezentate) printr-o linie dreaptă, atât pentru situaţia în care acul trece prin
material, cât şi pentru situaţia în care acul nu străpunge toată grosimea materialului, caz în
care linia se opreşte pe material sau îi este tangentă;
Fig. VII.11.13. Asamblări din clasa SS. Reprezentare şi codificare conform ISO + 4916.
Fig. VII.11.14. Asamblări din clasa LS. Codificare conform ISO 4916.
− secţiunea printr-un şiret de garnitură este reprezentată printr-un punct mare, O;

− toate asamblările sunt reprezentate aşa cum se văd pe utilaj. În cazul operaţiilor
multiple, ele sunt reprezentate aşa cum se văd după ultima operaţie.
Se poate face o conexiune între modul de reprezentare impus de Master
Specification DDD-S-751, BS 3780 şi ISO 4916, aşa cum rezultă din fig. VII.11.13
(asamblări SS), fig. VII.11.14 (asamblări LS), fig. VII.11.l5 (asamblări BS), fig. VII.11.16
(asamblări IS), fig. VII.11.17 (asamblări EF), fig. VII.11.18 (asamblări OS).
În încheiere, se precizează că prezenta clarificare a cusăturilor are ca scop furnizarea
de informaţii utile în serviciul cumpărătorilor, confecţionerilor, fabricanţilor de maşini etc.
Indiferent de modalitatea de codificare a ansamblărilor prin coasere, se impune
evidenţierea acestora şi în hărţi tehnologice, conform modelului prezentat în fig. VII.11.19,
aceasta în scopul proiectării microproceselor şi produselor, cât şi pentru alegerea
corespunzătoare a dispozitivelor de creştere a gradului de mecanizare şi a productivităţii la
operaţiile de coasere. În acest sens, se prezintă în fig. VII.11.20 câteva exemple de
dispozitive adaptabile la maşini de cusut industriale.
Tabelul VII.11.2
Codificarea CSI a asamblărilor, după structura cusăturii
Destinaţia asamblării Structura asamblării
Codul Denumirea Codul Denumirea
0 1 2 3
011 Încheiat
012 Încheiat – surfilat
013 Încheiat cu fixare bentiţă
014 Încheiat cu fixare şnur
015 Încheiat cu descălcare margini
021 Aplicarea unui strat îndoit simplu
022 Aplicarea unui strat îndoit cu margini surfilate
1. Asamblare
031 Straturi suprapuse cu margini libere
032 Aplicarea unui strat prin îndoire
033 Straturi aplicate cu margini îndoite
034 Straturi aplicate prin îndoire peste un strat
041 Încheiat la kett
051 Imitaţie kett
061 Încheiat cap la cap
011 Acoperirea cu straturi suprapuse
012 Acoperire cu straturi suprapuse şi bandă elastică
013 Acoperire cu un strat îndoit
014 Acoperirea cu 2 straturi îndoite
015 Acoperire cu un strat şi bandă
021 Aplicare fermoar la un strat
022 Aplicare fermoar la 2 straturi
031 Bordarea marginii cu o bentiţă
Prelucrarea 032 Bordarea cu o bentiţă cu o margine îndoită
2.
marginilor 033 Bordarea cu o bentiţă cu margine îndoită şi una surfilată
034 Bordarea cu o bentiţă şi introducere paspoal
035 Bordarea cu o bentiţă îndoită
036 Bordarea cu o bentiţă îndoită şi introducerea unui elastic
037 Bordarea cu o bentiţă îndoită şi introducerea unei benzi
041 Îndoirea simplă a unei margini
042 Îndoirea unei margini surfilate
043 Îndoirea marginii şi surfilarea
044 Introducerea unui elastic prin îndoirea marginii

0 1 2 3
Îndoirea simplă cu introducerea unui elastic şi aplicarea
045
unei benzi
046 Îndoirea dublă a unei margini
047 Îndoirea dublă a unei margini şi introducerea unui elastic
2. 048 Formarea unei fente false
049 Îndoirea marginilor unui strat (găici)
051 Îndoirea marginilor a 2 straturi
011 Aplicarea unei garnituri
012 Aplicarea a 2 garnituri paralele
013 Aplicarea unei bentiţe îndoite
Finisare,
3. 014 Aplicarea a 2 bentiţe paralele cu margini îndoite
Ornament
021 Formarea cutelor simple netăiate
031 Formarea cutelor închise cu două detalii
041 Formarea cutelor deschise din două detalii
051 Formarea canturilor
061 Cusături în relief
071 Executarea penselor
081 Aplicarea garniturilor prin încreţire
091 Tighel de garnitură
Tabelul VII.11.3
Reprezentarea asamblărilor corespunzător CSI
Nr. Codul Tipul
Denumirea asamblării Simbolizarea asamblării
crt. asamblării cusăturii
0 1 2 3 4
10000 – Asamblare
301
1. Suprapunere simplă 1011 401
501
2. Aplatizare 1012 504+406
401
3. Aplicarea unei benzi de întărire 1013
504
4. Aplicarea unui şnur 1014 504


0 1 2 3 4
Straturi cu margini îndoite şi
5. 1015 301+504
surfilate
6. Aplicarea unui strat prin îndoire 1021 301+301
Straturi aplicate şi margini 301+504+

7. 1022
surfilate 301
602
Straturi suprapuse cu margini
8. 1031
închise
605
9. Aplicarea unui strat prin îndoire 1032 401
Straturi aplicate cu margini 401

10.
îndoite 1033
Aplicarea a două straturi cu

11. 1034 401
margini îndoite peste un strat
12. Încheiat la kett 1041 401
604
13. Îmbinare cap la cap 1042
607
2000 – Prelucrarea marginilor
602
Straturi suprapuse în prelungire 406

1. 2011
404

0 1 2 3 4
404
Straturi suprapuse şi bandă

2. 2011 406
elastică
602
Aplicarea unui strat cu

3. 2013 406
marginile îndoite
Aplicarea unui strat cu margini

4. 2013 401+401
îndoite şi bandă interioară
Aplicarea fermoarului la un
5. 2021 301
singur strat
Aplicarea fermoarului la două

6. 2022 301+301
straturi
401
Aplicarea pe margini a unui 106

7. 2031
strat îndoit
602
401
Aplicarea pe margini a unui

8. 2032
strat îndoit cu o parte în interior
406

0 1 2 3 4
401
Aplicarea pe margini a unui
strat dublu îndoit şi strat
9. suplimentar
406
Aplicare elastic la margini cu 406

10. 2036
un strat dublu îndoit
301
11. Tiv simplu cu margini deschise 406
401+401
504+103
Tiv simplu cu marginile

12. 2042
surfilate
504+401
13. Tiv dublu cu întăritură (fentă) 2048 401+401
14. Strat îndoit dublu (găici) 2049 406
3000 – Finisare, ornament
401+401
1. 3011
deschise
406

0 1 2 3 4
Aplicarea a două straturi

2. 3012 401+401
paralele
401+401
3. 3013
îndoite
406
4. Executarea faldului 3021 401+401
5. Asamblare în relief 3061 406
6. Executarea pensei 3071 301
7. Aplicarea unui strat încreţit 3081 401
Fig. VII.11.15. Asamblări din clasa BS. Codificare conform ISO 4916.
Fig. VII.11.16. Asamblări din clasa FS.

Fig. VII.11.17. Asamblări din clasa EF.
Fig. VII.11.18. Asamblări din clasa OS.

Fig. VII.11.19. Model de hartă tehnologică pentru produsul jeans.

Fig. VII.11.20, a. Dispozitiv pentru asamblări cu margini suprapuse.
Fig. VII.11.20, b. Dispozitiv pentru îndoit margini.
Fig. VII.11.20, c. Picioruş cu linial de direcţie.

Fig. VII.11.20, d. Dispozitiv pentru aplicat benzi îndoite.
Fig. VII.11.20, e. Dispozitiv pentru canturi.
Fig. VII.11.20, f. Linial de direcţie reglabil.

Fig. VII.11.20, g. Dispozitiv pentru bordare.

Fig. VII.11.20, h. Dispozitive de îndoit şi aplicat elastic.

Fig. VII.11.20, i. Dispozitive cu limitator pentru asamblări speciale.

Fig. VII.11.20, j. Dispozitive pentru bordare şi îndoire.

Fig. VII.11.20, k. Dispozitive pentru matlasat.

Fig. VII.11.20, l. Diverse variante de picioruşe.

VII.11.2. Elemente de calcul al consumului de fir

VII.11.2.1. Cusături de suveică
Consumul de fir pentru un pas de cusătură, ce stă la baza normării necesarului de aţă
pentru asamblarea produselor, depinde de structura, grosimea şi flexibilitatea materialelor,
precum şi de fineţea firului şi numărul de împunsături corespunzător unităţii de lungime.
Toţi factorii de mai sus contribuie la stabilirea formei cusăturii în secţiune, care
constituie elementul de bază pentru calculul consumului de fir corespunzător pasului de
cusătură.
VII.11.2.1.1. Cusătura simplă

Analizând forma cusăturii simple în secţiune, s-a ajuns la concluzia că cele mai
semnificative sunt trei, şi anume:
a. forma corespunzătoare materialelor rigide;
b. forma parabolică;
c. forma eliptică.
a. La materialele cu rigiditate şi o grosime mai mare de 2 mm, forma cusăturii în
secţiune corespunde celei prezentate în fig. VII.11.21.
Fig. VII.11.21. Forma cusăturii simple pe materiale rigide.
Se poate observa că, datorită rigidităţii mărite, materialele care se cos suferă de
oarecare deformaţie în porţiunea a–b, e–f (datorită aţei acului) şi a′–b′, e′–f′ (datorită aţei
suveicii). Porţiunile amintite pot fi considerate ca arcuri ale unui cerc cu raza egală cu
grosimea aţei de cusut (F), ca de altfel şi porţiunile c′–d′.
Se observă, în fig. VII.11.21, că, în cazul unei reglări corespunzătoare a tensiunilor
celor două fire de la ac (la) şi apucător (ls), aceste valori, calculate pentru valoarea pasului
P, sunt egale. În aceste condiţii:
} } }
la = ab + bc + cd + de + ef + fg. (VII.11.1)
Se poate deduce că:

} } πF
ab + ef = ,
2
G − 2F
bc = dc = , (VII.11.2)
2
unde: G reprezintă grosimea materialelor care se cos.
} }
cd = πF = c′d ′ ;
fg = P − 4 F = f g′ ′;
} } } }
ab = ef = a ′b′ = e′f ′ ;
bc = de = b′c′ = d ′e′.
Deci:
G−F G − 2 F πF πF
la = ls = + πF + + + P − 4F + = P + G + 0, 28F . (VII.11.3)
2 2 2 2
Ţinând seama că lungimea totală consumată la coaserea pasului de cusătură (l) este
formată din suma celor două fire, la, şi ls, se poate scrie:
l = la + ls = 2la = 2ls .
Dacă se înlocuiesc valorile de mai sus, se poate scrie:

l = 2 P + 2G + 0,56 F . (VII.11.4)
b. În procesul de coasere a materialelor textile, se observă că, datorită împletirii aţei
suveicii şi aţei acului (asupra cărora sunt exercitate tensiuni, stabilite în aşa fel încât
împletirea lor să se facă la jumătatea grosimii materialelor care se cos), materialele suferă o
deformaţie.
Deformarea materialelor care se cos este posibilă şi datorită flexibilităţii acestora. În
urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că deformaţiile materialelor care se cos sunt mai
mari în locurile unde a pătruns acul, deci în zona de împletire a celor două fire.
În acest caz, forma în secţiune a cusăturii corespunde unor curbe formate din arce de
cerc şi arce de parabolă sau elipsă.
Forma parabolică sau eliptică a cusăturii depinde de raportul dintre mărimea pasului,
P′ P − F
P şi grosimea materialului, G. Dacă raportul = > 0,75, forma cusăturii, în
G G
P′ P − F
secţiune, este parabolică, iar în cazul în care = ≤ 0,75, forma cusăturii, în
G G
secţiune, poate fi considerată eliptică.
Grosimea firului, F, considerată în calcule, se determină în funcţie de fineţea
acestuia cu relaţia:
F = K tex. (VII.11.5)
Dacă se consideră forma parabolică (fig. VII.11.22), atunci se poate deduce că

valorile curbelor bc şi b'c' sunt egale între ele şi egale fiecare cu câte două arce de parabolă.
Curbele ab şi cd, pentru aţa acului şi curbele a'b' şi c'd', pentru aţa suveicii sunt considerate
arce de cerc cu raza egală cu grosimea aţei de cusut.
În cazul reglării corecte a tensiunii celor două fire, lungimea aţei acului, la, este
egală cu lungimea aţei suveicii, ls.
Fig. VII.11.22. Forma parabolică a cusăturii simple, în secţiune.

} } } } } }
la = ab + bc + cd = a ′b′ + b′c′ + c′d ′ ;
} } } } πF
ab = cd = a ′b′ = c′d ′ = .
2
Arcele de parabolă se determină folosind
calculul integral, pornind de la ecuaţia parabolei
(fig. VII.11.23):
y = ax 2 , (VII.11.6)
considerând un element de lungime dl, se poate
scrie:
dl = dx 2 + dy 2 , (VII.11.7)
P
bc = b′c′ = 2 ∫ 2
1 + 4a 2 x 2 dx. (VII.11.8)
0 Fig. VII.11.23
Rezolvând integrala, se obţine:
P
1⎡
arcsin h ⋅ 2ax + 2ax 1 + 4a 2 x 2 ⎤ 2 .
bc = (VII.11.9)
2⎣ ⎦0
Considerând punctul de contact al firelor K, se poate scrie:
2
⎛ P′ ⎞ 4y P′
yk = a ⎜ ⎟ ; a = 2k ; xk = . (VII.11.10)
⎜2 ⎟ P′ 2
⎝ ⎠
Înlocuind în expresia lui bc valorile a şi xk, se obţine:
P ′2 ⎡ 8y 16 y 2 k P ′2 ⎤
bc = ⎢ arcsin h 2k 1 + 4 ⎥. (VII.11.11)
8 yk ⎢⎣ P′ P ′4 4 ⎥⎦
Expresia se simplifică, dacă se ţine seama că tangenta la curbă în punctul K

intersectează axa absciselor, formând cu aceasta un unghi α, conform figurii:
4 yk 2G
tgα = y ′ = = . (VII.11.12)
P′ P′
Dacă se notează:
4 yk
= t,
P′
atunci:
2G
t= .
P′
Prin înlocuire, în relaţia lui bc sau b'c', se obţine:
bc = b′c′ =
P′
2t
(
arcsin h ⋅ t + 1 + t 2 , ) (VII.11.13)
dacă:
(
arcsin ht = ln t + 1 + t 2 ,)
atunci:
P′ ⎡
bc = b′c′ =
2t ⎢⎣ ( )
ln t + 1 + t 2 + t 1 + t 2 ⎤ .
⎥⎦
(VII.11.14)
Lungimea aţei acului, egală cu lungimea aţei suveicii, este formată din arcele de
parabolă corespunzătoare şi din câte două sferturi de arce de cerc cu raza egală cu grosimea
F a firului. Deci:
la = ls =
P′ ⎡
2t ⎣⎢ ( )
t 1 + t 2 + ln t + 1 + t 2 ⎤ + πF .
⎦⎥
(VII.11.15)
Lungimea totală de aţă consumată pentru un pas de cusătură este:
l=
P′ ⎡
t ⎢⎣ ( )
t 1 + t 2 + ln t + 1 + t 2 ⎤ + 2πF .
⎥⎦
(VII.11.16)
P′
În cazul formei eliptice a cusăturii (fig. VII.11.24) în condiţia ≤ 0, 75 se
G
consideră bc şi b'c' ca porţiuni dintr-o elipsă, iar curbele ab şi cd, pentru aţa acului şi a'b' şi
c'd', pentru aţa suveicii, arce de cerc cu raza egală cu grosimea firului F, atunci:
} } } } } }
la = ls = ab + bc + cd = a ′b′ + b′c′ + c′d ′ ; (VII.11.17)
Fig. VII.11.24. Forma eliptică a cusăturii simple, secţiune.

} } } } πF
ab = cd = a ′b′ = c′d ′ = ; (VII.11.18)
2
Fig. VII.11.25. F1(–c, 0), F2(c, 0), iar

punctul M se alege în aşa fel încât: MF1
+MF2 = constant.
bc = b'c' = lungimea unei semielipse, a cărei semiaxe sunt:

G P′
a= ; b= (se considera: P' = P– F).
2 2
Plecând de la ecuaţia elipsei:
x2 y 2
+ = 1,
a 2 b2
atunci:
x = a cos α;
y = b sin α.
Lungimea arcului de elipsă din fig. VII.11.25 se exprimă, prin integrare, cunoscând
valoarea segmentului AB calculată cu relaţia:
AB = x 2 + y 2 = a 2 cos2 α + b2 sin 2 α =
= a 2 cos2 α + a 2 sin 2 α − a 2 sin 2 α + b2 sin 2 α = (VII.11.19)
( 2 2
)
= a − a − b sin α = a 1 − ε sin α ,
2 2 2 2
unde:
G 2 P ′2
−
a −b 4 = G − P′
2 2 2 2
ε= = 4
a G G
2
reprezintă exentricitatea elipsei.
Lungimea arcului de elipsa se poate exprima prin integrala eliptică de gradul al
doilea în forma lui Legendre:
π
bc = 2a ∫ 2 1 − ε2 sin 2 α ⋅ dα, (VII.11.20)
0
cunoscând:
G = 2a ,
π
bc = G ∫0
2
1 − ε2 sin 2 α ⋅ dα = GE (ε, α). (VII.11.21)
Lungimea totală de aţă este exprimată de relaţia:

l = 2GE (α, ε) + 2πF . (VII.11.22)
Pe baza elementelor cusăturilor, se poate aprecia valoarea intrării ţesăturii în cusături

cu relaţia:
nl
W= 100[%] , (VII.11.23)
L
unde: L reprezintă lungimea iniţială a liniei de coasere;
n – numărul de paşi de cusătură;
l – lungimea pasului de cusătură, în mm.
În afară de coeficientul de mai sus, se calculează coeficientul de pătrundere a firelor
în material, µ, şi coeficientul ce caracterizează compactitatea cusăturii, s, cu relaţiile:
la
µ= , (VII.11.24)
ls
lm
s= (VII.11.25)
lc
unde: la este lungimea firului de la ac;

ls – lungimea firului de la suveică;
lm – lungimea firului măsurat;
lc – lungimea firului calculat.
Pentru cusăturile rigide realizate pe maşini cu două sau mai multe ace, în funcţie de
forma cusăturii în secţiune, lungimea aţei consumată la coaserea unui pas de cusătură se va
calcula cu formulele:
l ′ = n ( 2 P + 2 g + 0,56 F ) ; (VII.11.26)
⎧ P′
( ) ⎫
l ′′ = n ⎨ ⎡t 1 + t 2 + ln t + 1 + t 2 ⎤ + 2πF ⎬ ;
⎩ t ⎢⎣ ⎥⎦ ⎭
(VII.11.27)
l ′′′ = n ⎡⎣ 2GE ( ε, α ) + 2πF ⎤⎦ . (VII.11.28)
VII.11.2.1.2. Cusătura în zigzag

La confecţionarea îmbrăcămintei sunt folosite pe scară largă şi cusături în zigzag,
care pot fi simple sau complexe, în funcţie de destinaţie, în asamblare sau ornament
(fig. VII.11.26, a, b).
Evoluţia spaţială a firelor la cusătura în zigzag simplă se poate urmări în
fig. VII.11.26, c.
Principiul de formare a cusăturii este cel întâlnit la maşinile simple de cusut. Astfel,
cusăturile în zigzag simple şi unele cusături în zigzag complexe se obţin prin deplasarea
acului perpendicular pe direcţia de coasere. Paşii de cusătură, în acest caz, sunt formaţi prin
combinarea mişcărilor obişnuite ale ţesăturii de-a lungul cusăturii, cu mişcările
Fig. VII.11.26. Cusătură în zigzag:

a – simplă; b – complexă; c – evoluţia spaţială a firelor în cusătura zigzag simplă;
d – schema mişcării acului şi materialului la formarea cusăturii zigzag.
concomitente ale acului, perpendicular pe aceasta. Prin schimbarea mărimi pasului

cusăturii, ab, se poate schimba desimea cusăturii, iar prin modificarea mărimii cd, se poate
schimba lăţimea cusăturii.
A doua metodă de obţinere a cusăturilor în zigzag constă în combinarea mişcărilor
ţesăturii, atât pe direcţia de coasere, cât şi perpendicular pe aceasta, deplasarea acului fiind
normală, specifică maşinilor simple. În acest caz, transportorul este organul ce realizează
ambele mişcări ale materialului.
Pentru formarea unor cusături în zigzag complexe, se aplică cea de a treia metodă, în
cadrul căreia acul capătă, în intervalele dintre împunsături, o deplasare perpendiculară pe
direcţia de coasere, supunându-se unei mişcări determinate, iar ţesăturile, o deplasare pe
direcţia de coasere, de asemenea, conform unei mişcări determinate. În cadrul acestui
ansamblu de mişcări ale acului şi ţesăturii, în decursul ciclului de formare a desenului au
loc mişcări de mărimi diferite, intervin schimbări atât în ceea ce priveşte ordinea alternării
mişcărilor, cât şi în ceea ce priveşte durata repausurilor.
Astfel, la formarea primului pas de cusătură zigzag din fig. VII.11.26, d, ţesătura
execută o mişcare pe direcţia de coasere, iar acul execută o mişcare normală, în timp ce, la
formarea celui de al doilea pas de cusătură, lipseşte mişcarea ţesăturii, iar acul se
deplasează perpendicular pe direcţia de coasere. Cusătura desenată are un raport format din
opt paşi, pentru care se poate urmări separat mişcarea acului şi materialului.
Cusăturile în zigzag simple se întrebuinţează pentru asamblare cap la cap prin
juxtapunere, iar cele în zigzag complexe se întrebuinţează pentru garnituri, broderii etc.
La determinarea consumului de aţă se ţine
seama de indicaţiile de calcul ale lungimii de aţă
pentru un pas de cusătură simplă. Dacă se consideră
elementele cusăturii în zigzag din fig. VII.11.27,
adică:
T – deplasarea laterală a acului;
Pc – pasul cusăturii, calculat cu relaţia:
Pc = A2 − T 2 ; (VII.11.29)
A – distanţa dintre două împunsături ale acului,
măsurată în linie dreaptă, atunci în cazul formei
parabolice a acesteia, lungimea de aţă consumată la
coaserea unui pas are expresia:
2G 2G
t1 = = (VII.11.30)
Fig. VII.11.27 A′ A− F
A′ = A − F
C
F=
Nm
unde: Nm – reprezintă fineţea firului, care pentru aţa de cusut corespunde valorilor de 85/3,
54/3, 30/3, 120/3 etc.;
C – constanta în funcţie de caracteristicile materiei prime;
F – grosimea firului;
G – grosimea stratului care se asamblează.
VII.11.2.2. Cusături elastice

Potrivit proprietăţilor lor specifice, detaliile din tricot se asamblează în general cu
ajutorul cusăturilor ce au proprietăţi foarte asemănătoare acestora. Cusăturile în lanţ, din
cauză că sunt obţinute pe maşini cu productivitate mai mare decât cele descrise, înlocuiesc
treptat cusăturile de asamblare a ţesăturilor. Dacă se analizează şi schema de ansamblu, se
constată că se poate face următoarea clasificare a cusăturilor în lanţ:
– cusături în lanţ cu un fir;
– cusături în lanţ cu două fire;
– cusături în lanţ cu patru fire (două cusături în lanţ, cu câte două fire, paralele);
– cusături în lanţ cu trei fire:
– cusături de acoperire cu trei fire;
– cusături de încheiat surfilat cu trei fire;
– cusături în lanţ cu cinci fire;
– cusături în lanţ cu şase fire;
– cusături în lanţ cu şapte fire;

– cusături în lanţ cu nouă fire.
Tipurile de cusături ce vor fi descrise în cele ce urmează, având în vedere faptul că
pot fi de bază şi derivate, se clasifică în:
a) cusături în lanţ;
b) cusături de încheiat-surfilat;
c) cusături plane şi de acoperire.
Dacă, în general, la cusăturile de suveică îmbinarea firelor se realizează în
profunzimea materialelor, la cusăturile în lanţ, această legătură se realizează pe faţa
detaliilor şi consumul de fire este mult mai mare.
VII.11.2.2.1. Cusătură în lanţ cu un fir

Cusătura în lanţ dintr-un fir (fig. VII.11.28) prezintă, pe partea superioară a stratului
de materiale care se îmbină, aspectul unei cusături obişnuite de suveică, iar pe partea
inferioară, aspectul de lănţişor, obţinut asemănător acţiunii de coasere.
Una dintre particularităţile cusăturii în lanţ dintr-un fir constă în faptul că se deşiră
foarte uşor, în cazul în care are destinaţie provizorie, lucru ce se realizează trăgând de
capătul a al aţei şi se stabilizează în cazul în care se trage de capătul b. Cusătura în lanţ cu
un fir se poate alungi corespunzător caracteristicilor legate de extensibilitatea tricoturilor,
fiind utilizată în acest scop la broderii, ornament, coaserea pălăriilor, chipielor pentru
uniforme etc.
La unele operaţii din cadrul proceselor tehnologice de realizare a produselor din
ţesături, se utilizează frecvent cusăturile în lanţ cu un fir, cu caracter provizoriu, în care caz
pasul se măreşte atât cât permite deplasarea transportorului.
Dezavantajul cusăturii în lanţ cu un fir constă în faptul că are un consum de aţă de
aproximativ 60% mai mare decât al cusăturii simple.
Din cauza elasticităţii ridicate, cusătura în lanţ cu un fir poate fi folosită la încheierea
definitivă a detaliilor supuse eforturilor de întindere în timpul utilizării şi la îmbinarea unor
detalii cu coeficient mare de elasticitate.
La încheieri definitive, în anumite cazuri, cusătura în lanţ dintr-un fir este de obicei
acoperită.
Dacă se ţine seama de caracteristicile materiei prime care se asamblează, de
caracteristicile cusăturii, precum şi de caracteristicile aţei de cusut utilizate, pentru
normarea consumului de fir consumat la realizarea unei lungimi de cusătură se calculează,
mai întâi, cu relaţia de mai jos, cantitatea de fir corespunzătoare unui pas de cusătură:
Fig. VII.11.28. Cusătură în lanţ cu un fir.

l = 2G + P + P 2 − F 2 +
P −F
2
1
2
( FP + P ( P − F ) − F 2 − 1, 25PF )+ (VII.11.31)
+ F ( 2α + 7,95 ) ,
unde: G reprezintă grosimea straturilor de material (mm);

F – grosimea aţei de cusut utilizate, calculată cu relaţiile indicate la cusătura simplă;
P – pasul cusăturii (mm);
α – unghiul de înclinare al firului faţă de material.
Pe baza măsurării practice, s-a
ajuns la concluzia că valoarea unghiului
α variază între 0,05 şi 0,1 radiani
(fig. VII.11.29).
Cusătura în lanţ cu un fir se
poate obţine atât cu ajutorul maşinilor
înzestrate cu apucător rotativ, cât şi cu
ajutorul maşinilor înzestrate cu apucător
Fig. VII.11.29. oscilant.
VII.11.2.2.2. Cusătura în lanţ cu două fire

Cusătura în lanţ din două fire (fig. VII.11.30) este folosită la confecţionarea
îmbrăcămintei din tricot, precum şi la asamblarea detaliilor ce prezintă elasticitate mărită
(piele, înlocuitori de piele, blănuri etc.). Are o largă răspândire pentru asamblarea în special
a detaliilor fasonate din tricot, utilizându-se totodată şi, în combinaţie cu alte tipuri de
cusături, la asamblarea detaliilor produselor din tricoturi.
Deoarece firul de la apucător nu este vizibil pe partea superioară, cusătura în lanţ cu
două fire are aspectul unei cusături simple, faţă de care are avantajul unei debitări continue
a firelor, dar prezintă dezavantajul unui consum dublu de fir.
Din cauza aspectului deosebit, în ceea ce priveşte înşirarea firului de la apucător, cât
şi datorită faptului că firul acului se poate împleti la partea superioară cu unul sau două fire
(fig. VII.11.31) într-un anumit mod, cusătura în lanţ din două fire se poate utiliza şi drept
cusătură ornamentală.
Fig. VII.11.30. Cusătura în lanţ cu două fire.

Fig. VII.11.32.
Cusături paralele în lanţ cu
Fig. VII.11.31. Cusătura ornamentală în lanţ cu două fire.
două fire (C1, C2):
E – elastic, D – detaliu.
Un caz particular al cusăturilor în lanţ cu două fire, îl reprezintă cusăturile în lanţ

paralele (fig. VII.11.32) destinate pentru coaserea buzunarelor, bentiţelor, elasticului.
Pentru a calcula lungimea aţei consumată la coaserea unui pas de cusătură, se
stabileşte întâi forma geometrică a fiecărei porţiuni a aţei acului şi a aţei apucătorului.
Astfel, pe bază de interpretări analitice şi calcule practice, s-a ajuns la relaţii de forma:
P
⎡ F 2 + P + 0,875F 2 + 4 F 2 − P − 2,375F 2 +
l = 2G + 2 P + ⎢ ( ) ( )
P −F ⎣
2 2
(VII.11.32)
+ 4 F − ( P − 2,375F ) + 1, 75F ⎤⎥ + 14,32 F ,
2 2
unde: G reprezintă grosimea materialelor (mm);

P – pasul cusăturii (mm);
F – grosimea firului, calculată cu relaţii cunoscute (mm).
VII.11.2.2.3. Cusături plate
Cusăturile plate sunt necesare pentru zone corespunzătoare de asamblare, în aşa fel
încât să nu iasă în relief faţa pe detaliile produsului. Se întrebuinţează, în acest sens, atât la
produsele de îmbrăcăminte pentru bărbaţi, drept cusături de terminaţie, pentru fixarea
benzilor elastice, a dantelelor, sau chiar pentru asamblare definitivă, în combinaţie cu alte
tipuri de cusături. Cusăturile plate, ca dealtfel şi celelalte cusături elastice, se utilizează în
general pentru asamblarea detaliilor din materii prime care la solicitări accidentale iau
forma porţiunii corespunzătoare de pe corp, revenind apoi la forma iniţială, după încetarea
solicitării.
În funcţie de destinaţie, cusăturile plate pot fi cu două, trei, patru ace şi trei, patru,
cinci, sase, şapte, nouă sau chiar mai multe fire. Cea mai răspândită cusătură plată este cea
din trei fire, depuse unul la apucător şi două la ace, destinată drept cusătură de terminaţie,
sau pentru fixarea bentiţelor la diferite produse de îmbrăcăminte, pe linia de răscroială a
gâtului sau mânecilor (fig. VII.11.33, a, b).
Fig. VII.11.33. Cusătura de acoperire:

A1, A2 – firele acelor; Ap – fiul apucătorului; D – detaliu; B – bentiţa.
Evoluţia spaţială a firelor, la cusătura de acoperire din trei fire, se poate urmări în
fig. VII.11.34, de unde rezultă şi elementele geometrice de calcul.
Fig. VII.11.34. Reprezentarea spaţială a cusăturii de acoperire cu trei fire.
În afară de cusătura plată cu două fire la ace şi un fir la apucător se întâlnesc cusături
plate cu trei fire la ace şi un fir la apucător, destinate pentru ataşarea benzilor elastice sau
pentru coaserea cap la cap. Forma asamblării în secţiune, în acest caz, este cea reprezentată
în fig. VII.11.35, unde se poate urmări dispunerea firelor A1, A2, A3, Ap, poziţia detaliului,
D, a bentiţei, B, precum şi a elasticului, E.
Fig. VII.11.35. Cusătura de acoperire cu patru fire:

A1, A2, A3 – firele acelor; Ap – firul apucătorului; B – bentiţă; E – elastic.
Cusătura plată cu patru ace este destinată, în general, pentru coaserea cap la cap a
detaliilor produselor de corsetărie şi medicale, precum şi a articolelor pentru copii. Un
exemplu de cusătură plată cu patru ace, reprezentată în secţiune, se poate urmări în
fig. VII.11.36, unde A1, A2 A3 şi A4 reprezintă firele celor patru ace, Ap firul apucătorului, Ad
firul depunătorului de fir de acoperire superior, iar D1, şi D2, cele două detalii.
Fig. VII.11.36. Cusătura de acoperire cu patru Fig. VII.11.37. Simbolizarea asamblării cu

ace. ajutorul cusăturii plate cu 9 fire.
Foarte răspândită şi cu destinaţie specială este cusătura plată din nouă fire, cu patru
fire la ace, patru fire la apucătoare şi un fir la depunătorul de fir de acoperire superior
(fig. VII.11.37).
Legătura firelor acelor cu firele apucătoarelor se face în ordinea următoare: primul
fir de la ac, 1 (stânga), se împleteşte numai cu firul apucătorului său, a1, firele celui de al
doilea sau al treilea ac, 2 şi 3, se împletesc cu firele apucătoarelor respective, a2 şi a3,
precum şi cu firele apucătoarelor din dreapta şi din stânga. Firul celui de al patrulea ac se
împleteşte cu firul apucătorului său, a4. Din schema simbolizată, reprezentată în
fig.VII.11.37, rezultă şi poziţia celor două detalii, D1 şi D2, care, în alte variante, se pot şi
suprapune.
Simbolizarea de asamblare prezentată corespunde evoluţiei spaţiale a firelor din
fig. VII.11.38.
Consumul de fir corespunzător unui pas de cusătură de acoperire format din trei fire
se calculează asemănător pentru toate tipurile de cusături plane şi analog cu cel efectuat în
cazul cusăturilor în lanţ cu două fire.
Fig. VII.11.38. Cusătura plată cu 9 fire.
Calculul lungimii aţei acelor (fig. VII.11.39). În funcţie de flexibilitatea

P− f
materialelor asamblate şi de raportul , lungimea aţei unui ac, necesară realizării unui
G
pas de cusătură, se poate calcula cu una din relaţiile:
} } } } }
Lac = ac + bc + cd + de + ef ; (VII.11.33)
′ = 2G + P + 9,16 F ;
Lac (VII.11.34)
′′ =
Lac
P−F ⎡
2t ⎣⎢ ( )
t 1 + t 2 + ln t + 1 + t 2 ⎤ + 9,16 F ;
⎦⎥
(VII.11.35)
2G
t= ;
P−F
L′′′ = 2GF ( ε, α ) + 9, 47 F . (VII.11.36)
Fig. VII.11.39. Elemente de calcul ale lungimii firului acului.

Calculul lungimii aţei apucătorului (fig. VII.11.40). Analizând figura se poate

observa forma geometrică a fiecărei porţiuni care compune firul şi anume:
} } } } } }
Lap = ab + bc + cd + de + ef + fg + gh + hi + ij + jk + kl + lm + mn + no + op + pr. (VII.11.37)
Fig. VII.11.40. Elemente de calcul ale lungimii firului apucătorului.
Pentru determinarea lungimii corespunzătoare pentru fiecare porţiune, se introduc

următoarele elemente de calcul:
} 2πF πF
ab = = , (VII.11.38)
4 2
bc = T (lăţimea cusăturii corespunzătoare distanţei dintre axele acelor),
}
cd = πF , (VII.11.39)
P2 P
de = = (fig. VII.11.41) (VII.11.40)
P −F
2 2 cos γ
P = de ⋅ cos γ ⋅ F , (VII.11.41)
unde g reprezintă unghiul de înclinare al firului apucătorului faţă de orizontală.
Fig. VII.11.41. Fig. VII.11.42.
Prin proiectarea lungimii firului într-un plan orizontal, se formează un triunghi

asemenea cu triunghiul din care s-a extras valoarea lui de . În noul triunghi, proiecţia lui
de este egală cu P (fig. VII.11.42).
Valoarea lui cosγ rezultă, în acest caz, din relaţia:
P2 − F 2
cos γ = , (VII.11.42)
P
}
ef = k1πF ( k1 = 1, 02 ) , (VII.11.43)
3F 3PF
fg = = , (VII.11.44)
cos γ P2 − F 2
( P − 3F ) ( P − 3F )
2 2
+ F2 P + F2
gh == = , (VII.11.45)
cos γ P2 − F 2
πF
hi = , (VII.11.46)
2
( P + 2F )
2
+T2
ij + jk + kl = , (VII.11.47)
cos θ
θ < γ.
Dacă: θ → 0, cos θ = 1,
( P + 2F )
2
ij + jk + kl = + T 2, (VII.11.48)
} πF
lm = ,
2
mn = 3F ,
( P − 3F ) ( P − 3F )
2 2
+ 4F 2 P + 4F 2
no = = , (VII.11.49)
cos γ P2 − F 2
}
OP = πF ,
pr = P − 3F .
Prin însumare, rezultă:
( P − 3F )
2
πF P2 3FP P + F2 πF
Lap = + P + πF + + 3, 2 F + + + +
2 P −F
2 2
P −F
2 2
P −F
2 2 2
( P − 3F )
2
πF P + 4F 2
( P + 2F )
2
+ +T2 + + 3F + + πF + P − 3F ,
2 P2 − F 2
P ⎡ P + 3F + ( P − 3F ) ( P − 3F ) + 4F 2 ⎤ +
2 2
Lap = P + T + + F2 +
P − F ⎣⎢
2 2 ⎦⎥
( P + 2F )
2
+ + T 2 + 14,19 F .
Dacă se notează:
P1 = P − 3F ,
x1 =
P −F
2
P
2
( P + 3F + )
P12 + F 2 + P12 + 4 F 2 ,
( P + 2F )
2
x2 = +T2.
Deci:
Lap = P + T + x1 + x2 + 14,19 F . (VII.11.50)
Lungimea aţei consumată pentru un pas se calculează cu relaţia generală de forma:
l = 2lac + Lap . (VII.11.51)
Lungimea consumată pentru coaserea unui pas de cusătură se calculează cu una din
relaţiile următoare:
l ′ = 4G + 3P + T + x1 + x2 + 33, 41F , (VII.11.52)
l ′′ =
P−F
t ⎢⎣ n ( ⎥⎦ )
⎡t 1 + t 2 + l t + 1 + t 2 ⎤ + P + T + x + x + 33,13F ,
1 2 (VII.11.53)
l ′′′ = 4GE ( ε, α ) + P + T + x1 + x2 + 33,13F . (VII.11.54)
VII.11.2.2.4. Cusături de încheiat, surfilat cu unu, două sau trei fire
Ochiurile ce alcătuiesc tricoturile supuse tăierii la operaţia de coasere se pot deşira

foarte uşor la cel mai mic efort de întindere. De aceea, materialele cu astfel de structuri,
destinate confecţiilor, necesită, în procesul de asamblare, măsuri speciale de legătură a
detaliilor, utile chiar în timpul purtării.
Cusătura de încheiat-surfilat, pe lângă operaţia de încheiere, execută şi surfilarea
marginii tăiate a semifabricatului. Cu acelaşi tip de maşină se pot executa, în funcţie de
numărul de fire, următoarele tipuri de cusături:
– cusături de surfilat cu un
fir (fig. VII.11.43);
– cusături de surfilat cu
două fire (fig. VII.11.44);
– cusături de încheiat-sur-
filat cu trei fire (fig. VII.11.45).
Ţinând seama de produc-
tivitatea mărită, astfel de cusături,
folosite în combinaţie cu alte ti- Fig. VII.11.43. Cusătura de surfilat cu un fir.
puri de cusături (simplă, în lanţ cu
două fire, în lanţ cu un fir etc.), se folosesc chiar la încheierea detaliilor produselor de îm-
brăcăminte din ţesături. Cusătura de surfilat cu un fir se execută cu maşini speciale şi se
utilizează în secţiile de finisare ale fabricilor de tricotaje, sau în ţesătorii, pentru coaserea
cap la cap a bucăţilor de materiale, înainte de a trece la operaţiile de spălare, albire, vopsire
etc. sau la surfilarea păturilor. Această cusătură are o rezistenţă la rupere şi elasticitate mari
şi se execută într-un timp foarte scurt, având, în acest caz, un pas de aproximativ 1,5 cm.
În fabricile de confecţii din ţesături sau tricoturi se foloseşte la surfilarea detaliilor
mari şi, în general, unde este necesară o operaţie de îmbinare ulterioară.
Pentru surfilarea detaliilor produselor de îmbrăcăminte din ţesături sau tricoturi sub-
ţiri se foloseşte cusătura de surfilat din două fire (fig. VII.11.44), obţinută în condiţiile re-
glării normale a firului de la ac, în condiţiile în care tensiunea acestuia este micşorată
(I şi II).
Şi cusătura de surfilat din două fire, în afară de rolul de evitare a destrămării
marginilor detaliilor, se poate utiliza la asamblarea definitivă în combinaţie cu alte tipuri de
cusături. Se obţine cu ajutorul maşinilor de încheiat-surfilat, ca de altfel şi cusătura de
surfilat cu un fir, la care unul dintre apucătoare nu are fir.
Foarte răspândită este cusătura de încheiat-surfilat din trei fire (fig. VII.11.45), care
prezintă o mare elasticitate şi rezistenţă atât în procesul de confecţionare, cât şi în timpul
purtării. În acest caz, prin îmbrăcarea marginii detaliilor, se evită complet deşirarea
materialelor.
Fig. VII.11.45. Cusătura de încheiat-surfilat din trei fire:

a1 – firul acului; a2 – firul apucătorului superior; a3 – firul apucătorului inferior.
Calculul consumului de fir. Cantitatea de fir consumată pentru un pas de cusătură

rezultă din însumarea elementelor corespunzătoare pentru aţa acului, apucătorului stâng şi
apucătorului drept (fig. VII.11.46).
Fig. VII.11.46. Elementele de calcul ale Fig. VII.11.47. Elemente de calcul al lungimii
consumului de fir pentru un pas de cusătură. firului acului.
Relaţia generală de calcul este:

l = Lac + Las + Lad , (VII.11.55)
unde: Lac reprezintă lungimea corespunzătoare firului acului;
Las – lungimea corespunzătoare firului apucătorului stâng;
Lad – lungimea corespunzătoare firului apucătorului drept.
Dacă se face o secţiune prin cusătură, se poate deduce că firul acului este format din
segmente de dreaptă şi arce de cerc, care se plasează într-un plan vertical (fig. VII.11.47).
⎛} } ⎞
Lac = 2 ⎜ ab + bc + cd + di ⎟ ,
⎜ ⎟
⎝ ⎠
} 2π ⋅ 1,5 ⋅ F 3
ab = = πF ;
4 4
(G − F )
2
bc = + F2; (VII.11.56)
} πF
cd = ;
2
P − 3F
di = .
2
În aceste condiţii:
⎛3 P − 3F πF ⎞
Lac = 2 ⎜ πF + ( G − F ) + F 2 +
2
+ ⎟. (VII.11.57)
⎝ 4 2 2 ⎠
Prin simplificare relaţia devine:
(G − F )
2
Lac = P + 2 + F 2 + 4,85F . (VII.11.58)
Firul apucătorului stâng (fig. VII.11.48) intră prin bucla acului, împletindu-se cu cel
al apucătorului drept la jumătatea grosimii materialelor care se cos (fig. VII.11.49).
În urma împletirii firelor celor două apucătoare, datorită flexibilităţii materialelor şi
datorită tensiunilor aplicate asupra firelor, materialul suferă deformaţii, care influenţează
consumul de fir.
Fig. VII.11.48. Elemente de calcul al lungimii Fig. VII.11.49. Elemente de calcul al lungimii
firului apucătorului stâng. firului apucătorului drept.
Porţiunile care compun firul apucătorului stâng sunt formate, de asemenea, din
segmente de dreaptă şi curbe plane, adică:
⎛ } } ⎞
Las = ⎜ 2 a1b1 + b1c1 + c1d1 + d1i ⎟ .
⎜ ⎟
⎝ ⎠
Considerând b1c1, corespunzătoare curbei Cx din fig. VII.11.49, ca fiind compusă

aproximativ dintr-un arc de parabolă (pentru jumătate din lăţimea cusăturii T) şi un segment
de dreaptă (pentru cealaltă jumătate a lăţimii T), se poate scrie:
} 3πF
a1b1 = ,
4
b1c1 =
T2 − F2
2
+
T2 − F2 ⎡
4t ⎣⎢ (
t 1 + t 2 + ln t + 1 + t 2 ⎤ ,
⎦⎥ )
unde:
2G
t= = 2G (VII.11.59)
T2 − F2
(s-a notat, prin simplificare: T 2 − F 2 = T1 )
( )
} T T
b1c1 = 1 + 1 ⎡t 1 + t 2 + ln t + 1+ t2 ⎤ ,
2 4t ⎢⎣ ⎥⎦
} F
c1d1 = ,
2
} P − 3F
d1i1 = ,
2
⎧ 3πF T1 T1 ⎡
Las = 2 ⎨
⎩ 4
+ +
2 4t ⎢⎣
t 1 + t 2 + ln t + 1 + t 2 ( )⎤⎥⎦ + π2F + P −23F .⎫⎬⎭ (VII.11.60)
Se notează:
l1 =
T1 ⎡
4t ⎣⎢ ( ⎦⎥ )
t 1 + t 2 + ln t + 1 + t 2 ⎤ , Las = P + T1 + 2l1 + 4,85F . (VII.11.61)
Firul apucătorului drept face legă-

tura dintre bucla acului ce aparţine pasului
de cusătură vecin. Datorită împletirii
firelor celor două apucătoare, materialul se
deformează, influenţând şi în acest caz
consumul de fir (fig. VII.11.50). Urmărind
proiecţia firului apucătorului drept pe un
plan orizontal, se poate scrie:
} } }
Lad = a2 b2 + b2 c2 + c2 d 2 + d 2 e2 + e2 f 2 + f 2 g 2 ;
a2 b2 = P − 3F ;
} πF
b2 c2 = ;
Fig. VII.11.50. 2
T2 + (P + F ) T2 + (P + F ) ⎡
2 2
c2 d 2 =
2
+
4t1 ⎢⎣ 1 (
t 1 + t12 + ln t1 + 1 + t12 ⎤ .
⎥⎦ )
Se notează cu:
T2 = T 2 + ( P + F ) ;
2
(VII.11.62)
2G
t1 = ;
T2
( )
} T T
c2 d 2 = 2 + 2 ⎡t1 1 + t12 + ln t1 + 1 + t12 ⎤ ;
2 4t1 ⎣⎢ ⎦⎥
}
d 2 l2 = π ⋅ 1,5F = 4, 71F ;
T 2 + (P − F ) T 2 + (P − F ) ⎡
)
2 2
e2 f 2 =
2
+
2t2 ⎢⎣ 2 ⎥⎦(
t 1 + t12 + ln t2 + 1 + t22 ⎤ .
Se notează:
T3 = T 2 + ( P − F ) ;
2
(VII.11.63)
e2 f 2 =
T3 T3 ⎡
+
2 4t2 ⎣⎢ (
t2 1 + t22 + ln t2 + 1 + t22 ⎤ ;
⎦⎥ )
2G
t2 = ;
T3
} πF
f 2 g2 = ;
2
Lad = P − 3F +
πF T2 T2 ⎡
2
+ +
2 4t1 ⎢⎣ (
t1 1 + t12 + ln t1 + 1 + t12 ⎤ +
⎥⎦ )
+
T3 πF T3 ⎡
2
+ +
2 4t2 ⎣⎢ (
t2 1 + t22 + ln t2 + 1 + t22 ⎤ ;
⎦⎥ )
l2 =
T2 ⎡
4t1 ⎢⎣ (
t1 1 + t12 + ln t1 + 1 + t22 ⎤ ;
⎥⎦ )
l3 =
T3
4t2 ⎢⎣ 2 2 n 2(
⎡t 1 + t 2 + l t + 1 + t 2 ⎤ ;
2 ⎥
⎦ )
T2 T3
Lad = P +
+ + l2 + l3 + 4,85F . (VII.11.64)
2 2
Lungimea totală de fir corespunzătoare unui pas are, prin urmare, forma:
T2 T3
(G − F )
2
l = 3P + 2 + F 2 + T1 + + + 2l1 + l2 + l3 + 14,55F . (VII.11.65)
2 2
Se menţionează că, prin combinarea elementelor de calcul introduse, relaţiile
stabilite se pot extinde şi la alte tipuri de cusături asemănătoare. Câteva exemple de calcul
pentru consumul de fir la un pas de cusătură sunt date în tabelul VII.11.1.
Tabelul VII.11.1
Consumul de fir la un pas de cusătură
CUSĂTURI SIMPLE:
Grosimea Lungimea
Grosimea Desimea Pasul Lungimea firului
aţei de firului pentru o
îmbinării, cusăturii, cusăturii, consumat pe un pas
cusut, lungime de 100
G (mm) Ip/100 mm P (mm) l (mm)
F (mm) mm, l (mm)
50 2,00 5,156 257,8
55 1,81 4,760 261,8
0,7 60 0,235 1,66 4,472 268,32
65 1,53 4,256 276,64
70 1,42 4,016 281,12
50 2,00 5,456 272,8
55 1,81 4,11 281,05
0,8 60 0,235 1,66 4,84 290,4
65 1,53 4,626 300,69
70 1,42 4,446 311,22
50 2,00 5,9 295
55 1,81 5,59 207,45
1,2 60 0,235 1,66 5,376 322,56
65 1,53 5,16 335,4
70 1,42 5,006 350,42
CUSĂTURI ÎN ZIGZAG:
Grosimea Lungimea firului
Grosimea Desimea Pasul Lăţimea Lăţimea
aţei de consumat pe un
îmbinării, cusăturii, cusăturii, cusăturii, zigzag,
cusut, pas,
G (mm) Ip/100 mm P (mm) T (mm) A (mm)
F (mm) l (mm)
2 2,75 8,056
3 3,54 9,486
2,01 53 0,235 1,89
4 4,42 11,016
5 5,35 12,736
2 2,75 11,416
3 3,54 12,406
4,02 53 0,235 1,89
4 4,42 13,616
5 5,36 15,05
CUSĂTURA DE ACOPERIRE DIN TREI FIRE:
Grosimea
Grosimea Pasul Lăţimea Lungime aţă Lungime aţă
aţei de
îmbinării, cusăturii, cusăturii, consumată /pas consumată /pas
cusut,
G (mm) P (mm) T (mm) lcalcul (mm) lmăsurat (mm)
F (mm)
1,55 1,5 24,636 25,5
2,37 2,5 0,235 4 28,843 29,5
2,85 3 31,12 31,5
CUSĂTURI DE ÎNCHEIAT SURFILAT DIN TREI FIRE:
Grosimea Lungimea Lungimea Lungimea
Grosimea Pasul Lungimea de fir
aţei de aţei apucă- aţei pucă- aţei acu-
îmbinării, cusăturii, consumată,
cusut, tor-stâng, tor-drept, lui,
G (mm) P (mm) l (mm)
F (mm) las (mm) lad (mm) lac (mm)
0,43 4,15 2,17 2,09 25,159
1,55 4,29 2,37 2,28 27,835
2,18 4,65 2,4 2,41 29,69
2,37 4,8 2,62 2,5 31,52
2,5 0,235
2,85 5,05 2,67 2,68 32,92
5,25 2,8 2,75 33,66
3 5,27 2,84 2,85 34,425
5,29 2,95 2,86 36,325
VII.11.2.3. Calculul lungimii de aţă consumată la coaserea unei

butoniere drepte
În cazul butonierelor drepte, cusătura este tip suveică, în zigzag, la care deplasarea
laterală a tijei acului pentru coaserea cheiţelor este mai mare decât la coaserea marginilor
butonierelor (fig. VII.11.51).
Lungimea de aţă consumată la coaserea unei butoniere se calculează cu relaţia:
LB = LMS + L fc1 + LMD + L fc 2 , (VII.11.66)
unde: LMS este lungimea firului corespunzătoare marginii din stânga;

LMD – lungimea firului corespunzătoare marginii din dreapta;
Lfc1 – lungimea firului corespunzătoare primei cheiţe;
Lfc2 – lungimea firului corespunzătoare celei de a doua cheiţe.
Indiferent de porţiunea butonierei pe care se realizează calculul, se aplică relaţia de
mai jos, specifică unui pas de cusătură în zigzag (fig. VII.11.52).
⎧A
⎩ 2t ⎢
⎣ ( ⎥
⎦ )⎫
LPc = 2 ⎨ ⎡t + 1 + t 2 + ln t + 1 + t 2 ⎤ + πF ⎬ ,
⎭
(VII.11.67)
în care:
2G 2G
t= = ,
A p2 + l 2
unde: G reprezintă grosimea materialului (mm);

m – pasul cusăturii (mm);
l – lungimea deplasării laterale a tijei acului (mm);
A – lăţimea cusăturii (mm);
F – grosimea firului (mm).
Numărul de paşi de cusătură corespunzător
marginilor şi cheiţelor se calculează cu relaţiile:
L − Lc1
N MS = ; (VII.11.68)
p1
( Lc1 + Lc 2 )
N MD = ; (VII.11.69)
p1
Lc1
N c1 = ; (VII.11.70)
p2
Lc 2 − h
Nc2 = . (VII.11.71)
p2
Lungimea de fir corespunzătoare unui pas de
cusătură la coaserea marginilor este diferită de cea
pentru un pas de cusătură la coaserea cheiţelor.
Lpc1 < Lpc 2 ; Fig. VII.11.51. Butoniera dreaptă.
⎧A
⎢
⎩ 2t1 ⎣
( ⎥
⎦
⎫
L pc1 = 2 ⎨ 1 ⎡t1 + 1 + t12 + ln t1 + 1 + t12 ⎤ + πF ⎬ ,
⎭
) (VII.11.72)
unde:
2G
t1 = ;
A1
⎧A
⎢
⎩ 2t2 ⎣
( ⎥
⎦
⎫
Lpc 2 = 2 ⎨ 2 ⎡ t2 + 1 + t22 + ln t2 + 1 + t22 ⎤ + πF ⎬ ,
⎭
) (VII.11.73)
unde:
2G
t2 = .
A2
La valorile obţinute cu ajutorul
relaţiilor Lpc1 şi Lpc2, se adaugă şi
porţiunile de trecere de la marginea din
stânga a butonierei la prima cheiţă şi de
la cheiţa a doua la punctul ce coincide
cu ultima împunsătură a acului.
Pentru porţiunile de trecere
corespunzătoare primei cheiţe se
Fig. VII.11.52. Elemente de calcul ale lungimii de fir. introduc următoarele elemente de calcul
(fig. VII.11.53).
Lcp1
p3 = ;
3
( l2 − l1 )
2
A3 = 12 = 34 = + p32 ; (VII.11.74)
( l2 − 2l1 )
2
A4 = 23 = + p32 ; (VII.11.75)
2G 2G
t3 = ; t4 = .
A3 A4
Prin urmare, pentru porţiunea 12 şi 34 se calculează:
⎧A
⎢
⎩ 2t3 ⎣
( ⎥
⎦
⎫
L pc 3 = 2 ⎨ 3 ⎡t3 + 1 + t32 + ln t3 + 1 + t32 ⎤ + πF ⎬ .
⎭
) (VII.11.76)
Pentru porţiunea de trecere 23 se calculează:

⎧A
⎢
⎩ 2t4 ⎣
( ⎥
⎦
⎫
L pc 4 = 2 ⎨ 4 ⎡t4 + 1 + t42 + ln t4 + 1 + t42 ⎤ + πF ⎬ .
⎭
) (VII.11.77)
Ultimele împunsături ale butonierei corespund porţiunilor de trecere 1′ 2′; 3′4′ şi 2′3′
(fig. VII.11.54).
h = Lc 2 − N c 2 ⋅ p2 ; (VII.11.78)
h Lc 2 − N c 2 ⋅ p2
p4 = = ; (VII.11.79)
3 3
( l2 − l1 )
2
A5 = 1′ 2′ = 3′4′ = + p42 ; (VII.11.80)
( l2 − 2l1 )
2
A6 = 2′3′ = + p42 ; (VII.11.81)
2G 2G
t5 = ; t6 = .
A5 A6
⎧A
2t
⎩ 5
⎢
⎣ ( ⎥
⎦
⎫
L pc 5 = 2 ⎨ 5 ⎡t5 + 1 + t52 + ln t5 + 1 + t52 ⎤ + πF ⎬ ,
⎭
) (VII.11.82)
+ l (t + 1 + t ) ⎤ + πF ⎬ ,
⎧A ⎫
L pc 6 = 2 ⎨ 6 ⎡t6 + 1 + t62 2
(VII.11.83)
⎢ n 6 ⎥⎦
6
⎩ 2t6 ⎣ ⎭
LMS = Lpc1 ⋅ N MS ; (VII.11.84)
LMD = Lpc1 ⋅ N MD ; (VII.11.85)
L fc1 = Lpc 2 ⋅ N c1 + 2 Lpc 3 + Lpc 4 ; (VII.11.86)
L fc 2 = Lpc 2 ⋅ N c 2 + 2 Lpc 5 + Lpc 6 ; (VII.11.87)
LB = Lpc1 ( N MS + N MD ) + Lpc 2 ( N c1 + N c 2 ) + 2 ( Lpc 3 + Lpc 5 ) + Lpc 4 + Lpc 6 . (VII.11.88)
Fig. VII.11.53. Elemente de calcul

Fig. VII.11.54. Elemente de calcul al lungimii
a lungimii de fir pentru prima cheiţă. de fir pentru ultimele cheiţe.
VII.11.3. Fazele de formare a principalelor cusături

Formarea cusăturilor este un proces complex, la care participă toate organele de
lucru ale maşinii, într-o interacţiune perfectă, ceea ce impune o poziţionare şi o reglare
corectă a acestora, aşa cum rezultă şi din fig. VII.11.55 – fig. VII.11.68.
Fig. VII.11.55
Fig. VII.11.56. Formarea cusăturii ascunse (103):

1 – ac; 2 – apucător; 3 – transportor; 4 – plăcuţa suport şi de presare a materialului; 5 – material;
a – pătrunderea acului în material; b – prinderea buclei de apucător la înaintarea spre lucrător,
formată la canalul scurt al acului, care se retrage din material; c – rotirea apucătorului împreună cu
bucla reţinută, concomitent cu retragerea în continuarea acului; d – deplasarea materialului cu un pas,
de către transportorul superior şi o nouă pătrundere a acului în material, prin bucla reţinută şi lărgită
de apucătorul în formă de furcă; e – retragerea apucătorului şi începutul eliberării buclei vechi;
f – eliberarea buclei, concomitent cu înaintarea acului în poziţia extremă din dreapta şi rotaţia
apucătorului de la stânga la dreapta.
Fig. VII.11.57.
Fig. VII.11.58. Formarea cusăturii în lanţ cu două fire (401):

1 – plăcuţa; 2 – ac; 3 – material; 4 – apucător; A – firul acului; B – firul apucătorului;
I – prinderea de către apucător a buclei formate la partea acului scurt al acului, concomitent cu ridi-
carea sa; II – deplasarea materialului cu un pas de cusătură, concomitent cu deplasarea apucătorului
cu fir spre lucrător şi coborârea acului; III – pătrunderea acului în material şi în planul format de
corpul apucătorului, bucla acului de pe corpul apucătorului şi firul apucătorului; IV – retragerea
apucătorului spre dreapta, prin faţa acului, concomitent cu eliberarea buclei acului şi formarea buclei
apucătorului pe corpul acului; V – faze de formare ale cusăturii (401) din următorul ciclu.
Fig. VII.11.59. Formarea cusăturii în zigfeag în lanţ cu două fire (404):

1 – apucător; 2 – material; 3 –ac; A – firul acului; B –firul apucătorului.
Fazele de formare ale cusăturii 404, sunt asemănătoare cu cele ale cusăturii 401, remarcând faptul că
acul are pe lângă mişcarea de ridicare şi coborâre şi deplasarea laterală corespunzătoare lăţimii T a
cusăturii.
Fig. VII.11.60. Formarea cusăturii 406:

1-2 – ace; 3 – apucător; A1, A2 – firele acului; B – firul apucătorului;
a – ridicarea acelor şi începutul deplasării apucătorului prin spatele acelor;
b – pătrunderea apucătorului prin buclele acelor, la ridicarea acestora din poziţia extremă de jos;
c – deplasarea cu un pas de cusătură, concomitent cu o nouă coborâre a acelor şi deplasarea spre
lucrător a apucătorului; d – coborârea acelor în planul format de corpul apucătorului, buclele acelor şi
firul apucătorului; e – retragerea apucătorului spre dreapta, eliberarea buclei acelor şi reţinerea firului
apucătorului pe corpul acelor.
Fig. VII.11.61
Fig. VII.11.62.
Fig. VII.11.63.
Fig. VII.11.64. Formarea cusăturii 802 (401+504):

1, 2 – ace; 3,4,8 – apucătoare; 5 – dispozitiv cu ştift pentru conturarea cusăturii 504;
6 – material; 7 – placă de fixare;
A1, A2 – firele acelor; B1, B2, B3 – firele apucătoarelor. Cele două cusături sunt paralele şi se formează
conform fig. VII.11.59 şi VII.11.62.
Fig. VII.11.65. Formarea cusăturii 803 (301+504):

1, 2 – ace; 3 – plăcuţă cu ştift; 4, 5, 6 – apucătoare; A1, A2 – firele acelor; B1, B2, B3 –firele
apucătoarelor. Fazele de formare a cusăturii pot fi urmărite în ansamblul fazelor de formare ale
cusăturilor 301 şi 504.
1, 2 – ace;
3, 4 – apucătoare;
A1, A2 – firele acelor;
B1, B2 – firele
apucătoarelor.
1, 2 – ace;
3 – vârful picioruşului;
4, 5 – apucătoare
oscilante;
6 – apucător rotativ;
A1, A2 – firele acelor;
B1, B2, B3 – firele
apucătoarelor.
c) 1, 2, 3 – ace cu fire;
4, 5 – apucătoare cu fir;
6 – depunător de fir de
acoperire.
d) 1, 2, 3, 4 – ace cu fire;
5, 6, 7 – apucătoare cu
fir;
8 – depunător de fir de
acoperire.
Fig. VII.11.66. Organe şi particularităţi de împletire a firelor pentru cusăturile:

A-507; B-803; C-805; D-806.
Fig. VII.11.67
Fig. VII.11.68. Formarea cusăturii pentru butoniera cu cap rotund:

1 – pătrunderea acului în deschizătura butonierei şi formarea buclei la canalul scurt, concomitent cu
ridicarea; 2 – concomitent cu ridicarea acului, pătrunderea apucătorului şi lărgitorului stâng în bucla
acului; 3 – lărgirea buclei reţinute, cât şi a buclei apucătorului stâng, prin oscilarea lărgitorului stâng
în plan orizontal, concomitent cu ridicarea acului şi deplasarea sa laterală. Are loc şi deplasarea
materialului cu un pas.
Fig. VII.11.55. Formarea cusăturii în lanţ cu un fir (101):
1 – ac; 2 – apucător; 3 – transportor; 4 – picioruş de presare;
a – prinderea, de către vârful apucătorului, a buclei formate în partea canalului scurt al acului, la ridicarea sa; b – lărgirea buclei reţinute pe măsura
rotaţiei apucătorului şi ridicarea acului; c – deplasarea materialului de către transportor şi pătrunderea din nou a acului în material, în zona buclei
vechi de pe corpul apucătorului; d – continuă mişcarea de coborâre a acului şi de rotaţie a apucătorului; e – prinderea unei noi bucle formate
prin ridicarea acului, concomitent cu reţinerea în continuare de către apucător a vechii bucle; f – începutul eliberării vechii bucle de către apucător,
concomitent cu reţinerea şi lărgirea noii bucle; g – eliberarea completă a buclei vechi şi unirea cu cea nouă;
h – finalizarea unui pas de cusătură, pe măsura înaintării transportorului şi începerea unui nou ciclu.
Fig. VII.11.57. Formarea cusăturii de suveică, la maşini înzestrate cu apucător rotativ:
1 – ac; 2 – apucător; 3 – suveică; 4 – debitor-întinzător cu bare articulate;
a – prinderea de către apucător a buclei formate în partea canalului scurt al acului, prin ridicarea în poziţia extremă de jos; b – reţinerea şi rotirea buclei peste
corpul suveicii; c – lărgirea buclei acului, concomitent cu unirea sa cu firul apucătorului; d – eliberarea buclei acului de pe corpul apucătorului, concomitent
cu ridicarea acului şi debitorului întinzător; e – introducerea firelor în material în formă de buclă, deplasarea cu un pas şi începutul pătrunderii acului în
material, corespunzător unui nou ciclu; f – faza principală la formarea cusăturii de suveică, la maşini înzestrate cu două ace; g – prinderea buclelor acelor de
către vârful apucătorului; h-i – poziţii relative principale ale organelor cu fir la maşini ce execută cusătura în zigzag (304).
Fig. VII.11.61. Formarea cusăturilor 501 şi 503:
Cusătura 501: Cusătura 503:
1 – ac; 2 – apucător stâng; 3 – plăcuţa acului şi transportorului; 4 – material; 1 – ac; 2 – apucătorul stâng cu fir; 3 – plăcuţa apucătorului şi
5 – ştift; 6 – apucător drept; A – firul acului, singurul organ cu fir; transportorului; 4 – ştift; 5 – material; 6 – apucător drept;
a – prinderea buclei acului la ridicare de către apucătorul din stânga; A – firul acului; B – firul apucătorului stâng;
b – ridicarea acului, concomitent cu deplasarea apucătorului stâng în zona de a – reţinerea buclei acului de către apucătorul stâng cu fir;
formare a buclei de către apucătorul drept; c – contactul dintre apucătorul b – ridicarea acului şi pătrunderea apucătorului drept în bucla apucătorului
drept şi bucla reţinută de apucătorul din stânga; d – deplasarea apucătorului stâng; c – deplasarea, de către apucătorul drept, a firului sub formă de buclă,
drept şi formarea buclei în zona unei noi pătrunderi a acului şi deplasarea în zona unei noi coborâri a acului, concomitent cu deplasarea materialului;
materialului; e – pătrunderea acului cu fir în bucla apucătorului drept; d – eliberarea buclei formate de către apucătorul drept şi reţinerea pe corpul
f – eliberarea buclei vechi de către apucătorul stâng şi retragerea celor două acului; e – retragerea celor două apucătoare, concomitent cu mişcarea de
apucătoare în poziţiile iniţiale, concomitent cu pătrunderea acului în coborâre a acului.
material.
I – pătrunderea apucătorului stâng cu fir în bucla formată la canalul scurt al acului, prin ridicarea din poziţia extremă de jos;
II – deplasarea apucătorului drept cu fir spre stângă şi pătrunderea sa în bucla apucătorului stâng;
III – coborârea acului în material, concomitent cu deplasarea materialului şi reţinerea buclei apucătorului din dreapta;
IV – poziţia extremă de jos a acului; V – retragerea apucătorului în poziţiile iniţiale şi pregătirea condiţiilor pentru un nou ciclu.
1, 2, 3 – ace; 4 – apucător; 5 – lărgitor; 6 – depunător de fir superior; 7 – conducător de fir; A1, A2, A3 – firele acelor; B – firul apucătorului; C – firul
depunătorului superior de fir; a – acele se află în poziţia extremă de jos, iar apucătorul în poziţia extrema din dreapta; b – pătrunderea apucătorului în buclele
acelor, formate la ridicarea acestora; c – reţinerea şi lărgirea buclelor de către apucător, la ridicarea acelor în poziţia extremă de sus; d – deplasarea
materialului cu un pas şi pătrunderea acelor în planul format de corpul apucătorului, buclele acelor şi firul apucătorului; e – retragerea apucătorului în poziţia
extremă din dreapta şi reţinerea firului de către ac şi formarea buclelor, concomitent cu deplasarea materialelor. La toate fazele poate fi urmărită şi depunerea
firului sau firelor superioare (f, g).
Fig. VII.11.67. Formarea cusăturii 101, cu particularităţi pentru prinderea nasturilor:
1 – firul acului; 2 – ac; 3 – nasture; 4 – material; 5 – bucla acului; 6 – apucător; 7 –dispozitiv antibalon; 8 – noua buclă a acului;
a – formarea buclei la canalul scurt la ridicarea acului; b – reţinerea buclei acului de către apucător; c – lărgirea buclei prin rotirea apucătorului, bucla este
fixată prin dispozitivul 7; e – o nouă coborâre a acului; f – formarea unei noi bucle prin ridicarea acului; g – eliberarea buclei de către apucător;
h – unirea buclei vechi cu bucla nouă. (Pot fi urmărite etapele de pătrundere ale acului în cele două orificii.).
VII.11.4. Particularităţi ale maşinilor de cusut

Indiferent de structura cusăturii realizate, maşinile de cusut pot fi caracterizate prin:
– acţionare electrică de la un electromotor (EM), ce transmite mişcare de rotaţie unui
arbore principal (Ap), plasat deasupra sau sub planul de coasere;
– la o rotaţie a Ap se realizează, în general, un element structural al cusăturii, numit
pas;
– transmiterea mişcării de la Ap la organele lucrătoare se realizează prin lanţuri
cinematice, ce includ elemente rigide şi flexibile (roţi dinţate şi canelate, discuri de
comandă, excentrici, pârghii, articulaţii, curele canelate sau cu agrafe etc.) şi asigură
păstrarea constantă a raportului de transmisie;
– forma capului de coasere şi poziţia Ap sunt dependente de particularităţile
tehnologice ale operaţiilor realizate şi influenţează configuraţia lanţurilor cinematice.
Fig .VII.11.69. Exemple de forme ale capului de coasere:

a – cu platformă normală; b – cu platformă înălţată; c, d, e – cu braţ cilindric.
(În fig. VII.11.69 se prezintă cele mai întâlnite configuraţii ale capului de coasere.
Arborele principal, în funcţie de poziţia ocupată, este reprezentat printr-o linie dreaptă
continuă sau întreruptă, iar sensul principal de coasere, Sc, printr-o săgeată.)
– la realizarea cusăturii participă, direct sau indirect:
• organe lucrătoare principale, acţionate de la Ap;
• organe lucrătoare secundare, acţionate de cele principale;
• dispozitive de tensionare, compensatori şi conducători de fir, plasaţi pe traseul
firelor;
– ungerea poate fi realizată în mod continuu sau intermitent;
– capului de coasere i se pot îngloba sau ataşa diverse mecanisme şi echipamente ce
cresc gradul de automatizare şi reduc intervenţia şi rolul operatorului în determinarea
calităţii şi a productivităţii la operaţiile de coasere.
VII.11.5. Maşini pentru realizarea cusăturilor de suveică

Maşinile ce realizează cusături de suveică (tip 301, 304, 321, 322) au o foarte largă
utilizare la confecţionarea produselor de îmbrăcăminte.
Maşinile de bază, cu configuraţie standard au ca organe lucrătoare principale: acul,

apucătorul, transportorul şi debitorul-întinzător de fir, iar ca organ lucrător secundar:
picioruşul de presare.
Pentru a lărgi domeniul tehnologic de utilizare, capului de coasere clasic i s-au adus
modificări, constând în principal din:
– suplimentarea numărului organelor lucrătoare purtătoare de fir (clasa maşinilor cu
două sau mai multe ace şi apucătoare);
– suplimentarea mişcărilor unor organe lucrătoare (maşina cu deplasare laterală sau
longitudinală a acului);
– introducerea unor noi organe lucrătoare (maşini cu transportor superior
suplimentar şi maşini cu cuţit de tăiere a materialului textil).
VII.11.5.1. Organe lucrătoare, interacţiunea acestora în timpul

coaserii, mecanisme de acţionare
VII.11.5.1.1. Acul
Acele utilizate la maşini de cusut trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:
– să nu deterioreze materialul sau aţa de cusut;
– să prezinte rezistenţă sporită la frecare, flambare, încălzire, rupere;
– să poată fi fixat în mecanismul de acţionare.
Părţi componente. Acele drepte, utilizate la maşini
pentru cusături de suveică (fig. VII.11.70), au ca principale
părţi componente:
– tija superioară, 1;
– tija inferioară, 2;
– orificiul, 3;
– vârful, 4.
Tija superioară este partea acului prin care acesta se
fixează la mecanismul de acţionare. Tija superioară poate fi
cilindrică, cu diametrul mai mare sau egal cu al tijei
inferioare sau poate fi frezată pe o parte.
Tija inferioară este partea cea mai solicitata a acului.
Prin diametrul său stabileşte fineţea sau numărul acului. Între
diametrul tijei inferioare, D şi fineţea aţei de cusut se poate
stabili relaţia:
D = k ⋅ tex , (VII.11.89)
în care k are valori în funcţie de particularităţile aţei de cusut.
Fig. VII.11.70. Părţi
De exemplu: k = 11,5, la aţa din bumbac; k = 14, la aţa componente ale acului:
sintetică. 1 – tija superioară; 2 – tija
Pe tija inferioară sunt practicate două caneluri de inferioară; 3 – orificiul;
lungimi egale sau diferite, cu rol de protejare a aţei de cusut 4 – vârful.
şi formare a buclei.
Canelura lungă este plasată pe partea frontală a acului şi poate avea traiectorie
dreaptă sau elicoidală. Canelura scurtă favorizează formarea buclei de partea sa şi prezintă
o scobitură, ce permite o apropiere mai bună a vârfului apucătorului în momentul preluării
buclei acului.
În fig.VII.11.71 se prezintă cote maxime pentru dimensiunile transversale ale celor

două caneluri.
a = 0,4 D
b = (2,5 ÷3,5)a
Fig. VII.11.71. Secţiune prin tija inferioară a Fig. VII.11.72. Orificiul acului.
acului.
Orificiul acului are, în general, o formă alungită şi trebuie să asigure atât tragerea
firului în timpul coborârii acului, cât şi deplasarea acestuia la formarea buclei şi strângerea
cusăturii, fără a-l deteriora. În acest scop, suprafaţa orificiului trebuie şlefuită foarte bine,
iar muchiile rotunjite. În fig. VII.11.72 se prezintă cote orientative ale orificiului.
Vârful acului are, în general, forma ascuţită, pentru a pătrunde uşor în material.
Vârful acului poate fi caracterizat prin forma secţiunii transversale şi forma extremităţii.
Forma secţiunii transversale determină urma lăsată în material şi modul de dispunere
a paşilor în cusătură, ca în exemplele din fig. VII.11.73.
Fig. VII.11.73. Secţiuni prin vârful acului:

i – sens de pătrundere a firului în ac; d = direcţia de coasere.
Fig. VII.11.74. Forme ale vârfului de ac.

Extremitatea vârfului poate avea diverse

forme şi grade de rotunjire, ca în exemplul din
fig. VII.11.74.
Cu cât extremitatea vârfului este mai
rotunjită, cu atât scade suprafaţa de străpungere a
firelor de către ac (fig. VII.11.75), astfel că, la
coaserea tricoturilor subţiri şi a ţesăturilor din fire
sensibile la înţepare, se adoptă ace cu vârf rotunjit
(până la sferic), care pătrund prin deplasarea
laterală a firelor.
Alegerea numărului acului şi a fineţei Fig. VII.11.75. Zona de nepătrundere a
aţei de cusut. Alegerea numărului acului şi a vârfului în fir:
fineţei aţei de cusut se face în funcţie de grosimea 1 – ac; 2 – fir; α – unghi de ascuţire a
materialului textil cusut. vârfului; a – lăţimea zonei de nepătrundere
Actualmente, există mai multe sisteme de (a = 0,5 F(1– cosα); F – diametrul aparent
identificare a grosimii acului: Singer, Union al firului.
Special, Pfaff, Mauser, Metric etc., dar se
recomandă sistemul metric, în care numărul acului este dat de diametrul tijei inferioare
exprimat în sutimi de milimetru.
În tabelul VII.11.2, se prezintă corespondenţa dintre fineţea aţei de cusut, exprimată
în ticket (Tck) pentru materiale subţiri (S), de grosime medie (M) şi groase (G):
1000d Tex(333×3) = (1000/100) ×3 = 3tck
şi numărul acului în diferite sisteme de identificare.
Tabelul VII.11.2
Corespondenţa material-ac-aţă
Numărul acului
Fineţea aţei sintetice, Grosimea Diametrul acului
Sistem Union
Tex materialului textil (mm) Singer
metric Special
S 0,55 55 7 022
320, 260 M 0,65 65 9 025
G 0,70 70 10 027
S 0,65 65 9 025
200,180,160,150 M 0,70 70 10 027
G 0,75 75 11 029
S 0,75 75 11 029
140,120,100,150 M 0,80 80 12 032
G 0,90 90 14 036
S 0,90 90 14 036
75, 70, 60 M 1,00 100 16 040
G 1,10 100 18 044
S 1,00 100 16 040
50, 40 M 1,10 110 18 044
G 1,20 120 19 048
S 1,10 110 18 044
36, 30 M 1,20 120 19 048
G 1,30 130 21 049
S 1,20 120 19 048
25, 20 M 1,30 130 21 049
G 1,40 140 22 054
Încălzirea acului. Încălzirea acului, datorită frecării cu materialul şi aţa de cusut,

are efecte negative asupra procesului de coasere. Conductibilitatea termica relativ redusă a
materialelor textile va determina concentrarea efectelor termice degradative pe o zonă
limitată, plasată în jurul împunsăturilor acului. Degradarea termică a aţei de cusut conduce
la scăderea rezistenţei sau chiar ruperea acesteia.
Principalii factori de influenţă ai încălzirii acului pot fi grupaţi astfel:
• Factori dependenţi de material:
– compoziţie fibroasă;
– grosime sau număr de straturi;
– densitate fizică;
– structură;
– tratament de finisare;
– proprietăţi termofizice etc.
• Factori dependenţi de aţa de cusut:
– compoziţie fibroasă;
– fineţe;
– structură şi tip de fir;
– torsiune;
–finisaj etc.
• Factori dependenţi de utilajul de coasere:
– frecvenţa de acţionare a acului (turaţia Ap):
–structura cusăturii;
– mărimea pasului;
– adâncimea de pătrundere a acului în material;
– forţa de tensionare a firelor;
– presiunea picioruşului asupra materialelor.
• Factori dependenţi de ac:
– geometria acului: diametrul şi lungimea tijei inferioare, lungimea şi dimensiunile
transversale ale canelurilor, forma orificiului, lungimea şi forma vârfului şi a extremităţilor
acestora, etc.;
– modul de finisare a suprafeţei acului.
• Regimul de lucru:
– durata timpilor de coasere şi a opririlor;
– condiţiile de microclimat;
– existenţa sistemelor de răcire a acului.
Pentru reducerea încălzirii acului şi implicit a aţei de cusut şi a materialului se poate
acţiona, în principal, prin:
• utilizarea unor ace cu geometrie modificată:
– tije inferioare cu secţiune variabilă, ce conduc la micşorarea frecării cu materialul;
– tije tubulare prin care circulă aer;
– tije cu orificii sau caneluri suplimentare prin care se antrenează curenţi de aer;
• utilizarea unor finisaje speciale pentru ac:
– cu pelicule discontinui, ce reduc suprafaţa de contact a acului şi antrenează aerul
prin microporii suprafeţei;
– cu pelicule continue, foarte netede, pentru reducerea frecării şi a aderării
particulelor topite;
– cu metale sau aliaje cu proprietăţi antifricţiune;
• utilizarea unor agenţi externi de răcire:

– aer coprimat de joasă presiune, răcit până la circa 1° C;
– aerosoli;
– apă;
– lubrifianţi.
Acţionarea acului. La toate maşinile ce realizează cusături din clasa 300, acul
primeşte mişcări de ridicare coborâre la fiecare rotaţie a Ap.
Acestei mişcări i se mai poate alătura:
– mişcarea de deplasare laterală, la maşini ce realizează cusături zigzag;
– mişcarea de deplasare longitudinală, la maşini cu transport suplimentar prin ac.
Mişcarea de ridicare-coborâre. Mişcarea obligatorie de ridicare-coborâre se
transmite printr-un mecanism bielă-manivelă centric (fig. VII.11.76), la care:
– manivela este cu contragreutate, pentru reducerea forţelor de inerţie la
pornire/oprire;
– caracteristica mecanismului, λ (raportul dintre lungimea manivelei şi a bielei), are
valori între 0,35 şi 0,5.
Fig. VII.11.76. Mecanismul de ridicare-

coborâre a acului:
1 – manivelă; 2 – bielă;
3 – tijă port-ac; 4 – ac.
VII.11.5.1.2. Apucătorul
Apucătorul este cel de-al doilea organ lucrator purtător de fir. Este plasat sub planul
de coasere şi are o capacitate de înmagazinare a firului limitată. Apucătoarele maşinilor
pentru cusătura de suveică pot fi clasificate ca în fig. VII.11.77.
Apucătoarele tip suveică au fost folosite la primele maşini de cusut şi au o utilizare
restrânsă (maşini de matlasat, maşini de brodat etc.).
Apucătoarele cilindrice au ca părţi componente:
– apucătorul propriu-zis, ce preia mişcare de rotaţie continuă de la un ax sau mişcare
oscilatorie de la un antrenor fixat pe un ax;
– portsuveica, cu poziţie fixă, asigurată de un deget opritor;
– suveica, introdusă în locaşul portsuveicii;
– mosorelul, plasat liber în suveică şi rotindu-se la tragerea firului său.
Apucătoarele oscilante se caracterizează prin valori mari ale coeficientului cursei
active, ceea ce ar înrăutăţi condiţiile de realizare a fazelor finale de formare a unui pas de
cusătură, în cazul unor turaţii mai mari ale Ap (peste 2000 rot/min). În plus, transmiterea
mişcărilor de la vârfurile antrenorului la apucător se realizează prin lovire, ceea ce conduce
la accentuarea uzurii, în cazul unor turaţii mari.
Oscilarea apucătorului se realizează cu unghiuri de 180–200°, mişcarea trans-
miţându-se printr-un mecanism ca cel din fig. VII.11.78.
Fig. VII.11.77. Clasificarea apucătoarelor de la maşini pentru cusături de suveică.
Apucătoarele rotative au cea mai largă utilizare, particularităţile constructive şi

funcţionale fiind determinate de caracteristicile maşinilor la care se folosesc.
În acest sens, plasarea apucătoarelor în plan orizontal este utilizată la maşini cu 2-4
ace, în rest preferându-se poziţia verticală, ce favorizează formarea şi trecerea buclei acului
peste portsuveică.
Fig. VII.11.78. Acţionarea apucătorului oscilant:

1 – cot al arborelui principal Ap; 2 – bielă; 3 – dublu balansier; 4 – balansier;
5 – axul apucătorului; 6 – antrenor.
Mişcarea de rotaţie neuniformă este utilizată în cazul deplasării laterale a acului,

pentru a se asigura aceleaşi poziţii relative ac-apucător în momentul preluării buclei, chiar
dacă acul s-a deplasat lateral.
Cel mai utilizat raport de transmisie de la Ap la apucător este 1:2, corespunzător,
căruia toate fazele de formare a unui pas se realizează în acelaşi ciclu de funcţionare,
creându-se condiţii corespunzătoare de lucru pentru debitor.
Prin aşezarea excentrică a suveicii, scade unghiul cursei active a apucătorului, dar
cresc dimensiunile buclei acului, aceasta soluţie constructivă utilizându-se în cazul
raportului de transmisie 1:1.
În fig.VII.11.79 se exemplifică modalităţi de acţionare a apucătorului rotativ.
Fig. VII.11.79. Mecanisme de acţionare a apucătoarelor rotative (exemple).
VII.11.5.1.3. Debitorul-întinzător de fir

Debitorul este plasat pe traseul firului acului şi poate fi realizat sub forma unui
conducător mobil de fir sau a unei piese profilate.
În timpul mişcării descendente avansează firul acului pentru formarea buclei, iar la
mişcarea ascendentă trage firul, pentru definitivarea înconjurării portsuveicii şi strânge
cusătura.
Cantitatea de fir consumată pentru formarea unui pas este recuperată prin tragere de
pe formatul de alimentare. La maşini pentru cusături de suveică, cele mai utilizate tipuri de
mecanisme debitoare sunt cu:
– bare articulate;
– culisă;
– camă spaţială;
– rotative.
Debitorul cu bare articulate (fig. VII.11.80) are în componenţă un mecanism
patrulater articulat plan, conducătorul de fir, F, descriind o curbă plană închisă, într-o
mişcare neuniformă. Mecanismul este utilizat la maşini cu turaţii relativ reduse ale Ap.
Debitorul cu culisă (fig. VII.11.81) este folosit la maşini cu viteze mari de coasere,
datorită uzurii mai reduse în articulaţii. Traiectoria conducătorului de fir, F, este un arc de
cerc, situat într-un plan vertical, paralel cu direcţia de coasere. Schimbarea sensului de
mişcare a conducătorului de fir determină solicitarea suplimentară a aţei acului.
Fig. VII.11.80. Debitor cu bare articulate: Fig. VII.11.81. Debitor cu culisă:

1 – manivelă; 2, 2' – bielă dublă; 3 – balansier. 1 – manivelă; 2 – piatră de culisă; 3, 3' – dublu
balansier.
Debitorul cu cama spaţială (fig. VII.11.82) se utilizează la maşini cu turaţii relativ
mici ale Ap (maşini de brodat, maşini de cusut nasturi etc.), datorită apariţiei uzurii între
rolă şi renură. Traiectoria şi mişcarea conducătorului de fir F pot fi stabilite printr-o
proiectare corespunzătoare a traiectoriei renurii.
Fig. VII.11.82. Debitor Fig. VII.11.83. Debitoare rotative:

cu camă spaţială: a – debitor rotativ profilat; b – debitor rotativ cu discuri.
1 – camă cu renură;
2 – rolă; 3 – balansier.
Debitoarele rotative (fig. VII.11. 83) sunt utilizate la maşini cu viteze mari de
coasere, cele mai cunoscute variante constructive fiind cele profilate şi cele cu discuri.
Debitorul rotativ profilat (fig. VII.11.83 a) impune sens de rotaţie antiorar pentru Ap
şi se caracterizează prin schimbarea poziţiei punctelor de sprijin ale firului pe profil în
timpul rotirii acestuia. Lipsa articulaţiilor determină o durată mare de funcţionare, dar pot
să apară probleme la modificarea tensiunii firului acului.
Debitorul rotativ cu discuri (fig. VII.11.83 b) are câte un conducător de fir pe cele
două discuri ce se rotesc în acelaşi sens, dar cu raport 1/2. Debitarea şi strângerea cusăturii
se realizează prin modificarea lungimii firului între conducătorii cu poziţie fixă, 1 şi 4.
VII.11.5.1.4. Transportorul
Transportorul are rolul de a deplasa materialul textil în intervalul dintre două
împunsături ale acului, cu o distanţă în general constantă, numită pas. Maşinile pentru
cusături de suveică pot avea un transportor inferior sau două transportoare, cel de-al doilea
fiind plasat deasupra materialului textil.
Transportorul inferior. Ca maşinile cu configuraţie standard, transportorul este

realizat sub forma unor plăcuţe dinţate, ce realizează deplasarea materialului datorită forţei
de frecare ce apare pe suprafaţa de contact. Pentru că această forţă să fie suficient de mare,
asupra transportorului şi materialului textil acţionează forţa de apăsare a picioruşului
presor.
Plăcuţa cu dinţi transportori primeşte mişcare plan-paralelă, traiectoria unui punct
fiind o curbă plană închisă, de formă eliptică, situată în plan vertical (fig. VII.11.84).
Această traiectorie se obţine prin intercalarea mişcărilor de ridicare-coborâre şi înaintare-
retragere.
Pentru un transport optim se impun următoarele cerinţe:
– partea superioară a traiectoriei active să se apropie cât mai mult de o dreaptă;
– segmentele extreme ale traictoriei să fie cât mai abrupte, ceea ce corespunde unor
ridicări/coborâri rapide şi unor curse active mai eficiente.
Fig. VII.11.84. Traiectoria unui punct de Fig. VII.11.85. Forme şi dimensiuni ale dinţilor
pe plăcuţa dinţată: transportori.
a – amplitudinea mişcării de înaintare- h = 1,2–2 mm; b = 1,2 mm (materiale subţiri);
retragere; b – amplitudinea mişcării de b = 2 mm (materiale groase); α = 45–60°
ridicare-coborâre; p – pasul cusăturii; c ≈ 0,5 mm
h – înălţimea de ridicare peste nivelul
plăcuţei acului.
Cele mai utilizate forme şi dimensiuni ale dinţilor transportori sunt prezentate în
fig. VII.11.85.
Dinţii transportori pot fi plasaţi pe unul sau mai multe şiruri, cu dispunere paralelă
sau intercalată. Numărul de şiruri determină:
• uşurinţa de schimbare a direcţiei de coasere, prin suprafaţa de contact cu
materialul textil;
• abaterea faţă de traseu, prin mărimea deplasării laterale a materialului.
Mişcarea de ridicare coborâre se transmite prin lanţuri cinematice, ce au ca element
principal un excentric plasat pe Ap (superior) sau pe un ax inferior, cu mişcare similară cu a
Ap. În fig. VII.11.86 se exemplifică modalităţi de transmitere a mişcării de ridicare-
coborâre la pârghia cu dinţi transportori.
La aceeaşi subclasă de maşini, amplitudinea de ridicare-coborâre este constantă
(cota b din fig. VII.11.84), fiind stabilită în funcţie de grosimea materialelor cusute. Se
poate însă modifica amplitudinea de ridicare a dinţilor faţă de plăcuţa acului (cota h din
fig. VII.11.84), prin repoziţionarea pe verticală a traiectoriei.
Mişcarea de înaintare-retragere se transmite prin lanţuri cinematice, ce au în
completare modalităţi de reglare a pasului cusăturii şi de schimbare a sensului de transport.
Lanţurile cinematice de transmitere înaintării-retragerii au ca principal element un
excentric, plasat pe Ap sau pe un ax inferior de rotaţie, cu mişcare similară cu a Ap. În
fig. VII.11.87 se exemplifică modalităţi de transmitere şi reglare a mişcării de înaintare-
retragere, inclusiv schimbarea sensului de transport.
Fig. VII.11.86. Mecanisme de transmitere a mişcării de ridicare coborâre la pârghia cu dinţi

transportori:
1 – excentric; 2 – bielă; 3, 5 – balansiere; 4 – ax de oscilare; 6 – piatră de culisă;
6' –bieletă; 7 – pârghie cu dinţi transportori.
Fig. VII.11.87. Mecanisme de transmitere a înaintării-retragerii pârghiei cu dinţi transportori:

I – mecanisme cu excentric pe Ap; II –mecanisme cu excentric pe As;
1 – excentric; 2 – bielă; 3,11 – bielete; 4, 6, 8, 12, 14 – balansiere; 5, 13 – axe de oscilare; 7 – pârghie
cu dinţi transportori; 9 – piatră de culisă; 10 –balansier pentru reglare pas şi coasere înapoi;
15–21 – ansamblu de piese pentru modificarea excentricităţii lui 1.
La variantele a şi b, pasul cusăturii şi sensul de transport sunt dependente de

înclinarea culisei-balansier, 10.
Plasarea culisei pe orizontală
determina anularea înaintării-retragerii,
iar schimbarea sensului de înclinare
conduce la inversarea sensului de
transport.
La varianta c, pasul cusăturii
poate fi modificat prin schimbarea va-
lorii excentricităţii lui 1 (fig. VII.11.88)
sau prin repoziţionarea centrului de
oscilare a balansierului 8. Acelaşi
balansier 8, repoziţionat de cealaltă
parte a bieletei 3, va determina schim-
barea sensului de transport. În timpul
coaserii, lanţul cinematic ce include
elementele 10-14 rămâne fix, el
devenind activ numai pe durata reglării Fig. VII.11.88. Modificarea exencitricităţii pentru
pasului sau schimbării sensului de reglarea pasului:
transport (fig. VII.11.87). As – arbore secundar; ex – excentricitate;
1 – buton de reglare.
VII.11.5.l.5. Picioruşul de presare

La maşinile ce realizează cusături de suveică, picioruşul de presare este, în general,
un organ lucrător auxiliar, acţionat în mişcare de ridicare de către dinţii transportori şi în
mişcare de coborâre prin destinderea unui resort şi acţiunea forţei gravitaţionale.
Presiunea exercitată de dinţii transportori asupra picioruşului este variabilă şi are
valoare maximă în timpul fazei de transport (fig. VII.11. 89, a).
Fig. VII.11.89. Variaţia presiunii în timpul fazei de transport:

a – variaţia presiunii transportorului asupra picioruşului de presare;
b – repartiţia presiunii picioruşului pe suprafaţa de contact.
Variaţia presiunii în timpul fazei de transport se datorează, în principal, forţelor de

inerţie care acţionează asupra picioruşului în sensul continuării mişcării de ridicare, în timp
ce transportorul îşi schimbă direcţia de mişcare, începând înaintarea. Decalajul se
accentuează la creşterea vitezei de coasere şi are efecte negative asupra calităţii cusăturii
(pas neuniform, încreţire etc.).
Picioruşul de presare acţionează asupra materialului textil cu o presiune ce nu se
repartizează uniform pe toată suprafaţa de contact (fig. VII.11.89, b).
Pentru realizarea deplasării materialului textil, între forţele de frecare dintre

transportori şi material (Ftm), dintre straturile de materiei (Fmm) şi dintre picioruş şi material
(Fpm) trebuie să existe următoarea relaţie:
Ftm > Fmm > Fpm .
Considerând presiunea normală P a picioruşului de presare şi coeficienţii de frecare
ai suprafeţelor aflate în contact, relaţia se mai poate scrie:
Pµ1 > Pµ2 > Pµ3
sau:
µ1 > µ 2 > µ 3 .
Pentru îmbunătăţirea conlucrării dintre picioruş, material şi transportor se poate
recurge la:
– utilizarea unui picioruş dublu articulat, ce preia şi din mişcarea de înaintare-
retragere;
– plasarea picioruşului pe tija suport, prin intermediul unui suport elastic;
– utilizarea unui picioruş compensator, cu tălpi acţionate independent pe verticală, în
funcţie de grosimea materialului textil;
– utilizarea unor picioruşe la care zona curbată a părţii anterioare, sub care se
realizează intrarea materialului textil, să aibă o rază de curbură mai mare de 5 mm, iar
curburile muchiilor laterale şi interioare să aibă raze mai mari de 2 mm, pentru a nu frâna
stratul superior.
Picioruşele de presare pot fi normal coborâte sau normal ridicate, acţionarea lor
putându-se realiza:
– prin comenzi manuale, de la manete sau pârghii;
– prin pedală sau genuncher;
– automat, prin programe.
La maşinile cu transportor superior, picioruşul de presare este organ lucrător
principal, ce primeşte ridicări-coborâri în alternanţă cu transportorul superior, printr-un lanţ
cinematic. Acest picioruş înconjoară plăcuţa cu dinţi transportori, pentru a nu frâna
deplasarea decalată a straturilor.
VII.11.5.1.6. Dispozitive de pretensionare şi tensionare, conducători

şi compensatori de fir
Pe traseul firului superior, între formatul de alimentare şi ac (fig. VII.11.90), se
plasează diverşi conducători de fir (1), dispozitive de pretensionare (2) şi de tensionare (3),
compensatori de fir (4) şi debitorul-întinzătorul de fir (5).
Fig. VII.11.90. Traseul firului superior:

1 – conducători de fir; 2 – dispozitiv de
pretensionare; 3 – dispozitiv de tensionare;
4 – compensator de fir; 5 – debitor-întinzător
de fir.
VII.11.5.2. Principalele clase şi subclase de maşini
VII.11.5.2.1. Maşini cu configuraţie standard

Maşinile din această clasă au număr minim de organe lucrătoare şi mişcări ale
acestora necesare realizării cusăturii 301.
Plecând de la această configuraţie, prin suplimentarea mişcărilor organelor
lucrătoare, introducerea de noi organe lucrătoare, ataşarea de dispozitive şi instalaţii etc.,
s-au obţinut celelalte clase şi subclase de maşini ce realizează cusătura de suveică dar au
diverse destinaţii tehnologice.
Performanţele acestei clase de maşini depind de firma constructoare, destinaţia
maşinii, anul de fabricaţie, tipul de motor de acţionare şi nivelul de mecanizare sau
automatizare.
Sintetic, se poate concluziona:
• turaţia Ap poate atinge 6 000–7 500 rot/min, iar în mod obişnuit are valori de
3000–5000 rot/min.;
• pasul cusăturii:
– pentru mers normal: max. 8 mm, pentru materiale groase, max. 4 mm, pentru
materiale subţiri;
– pentru coasere înapoi: 2,5–4 mm;
• înălţimea de ridicare a picioruşului de presare:
– la acţionare manuală: 4 –10 mm;
– la acţionare prin pedală: 8-13 mm;
• cursa tijei port-ac: 30–32 mm sau 31 – 36 mm;
• puterea nominală a motorului de acţionare: 0,4 – 1,2 kW;
• consumul energetic: 370–550 W.
În fig. VII.11.91 se prezintă schema cinematică de ansamblu pentru o maşină din
această clasă.
Fig. VII.11.91. Schema cinematică de ansamblu a unei maşini simple.

La maşinile din ultima generaţie, echipate cu motor electronic şi panou de comandă,

există posibilităţi suplimentare de programare şi comandă, atât de la electromotor cât şi de
la panou.
La nivelul electromotorului se pot programa:
• viteza de coasere;
• viteza de coasere la întărirea cusăturii;
• începerea coaserii cu viteză redusă;
• poziţia acului la oprirea maşinii;
• tăierea firelor.
La nivelul panoului de comandă se pot regăsi unele posibilităţi, ca la electromotor:
poziţia acului la oprire, tăierea firelor etc., dar şi comenzi specifice, cum ar fi:
• stabilirea modului de întărire a cusăturii la început sau sfârşit;
• stabilirea numărului de paşi de întărire (pe etape);
• coaserea cu număr prestabilit de paşi;
• coaserea pe un contur închis;
• ridicarea sau coborârea acului etc.
VII.11.5.2.2. Maşini cu două sau mai multe ace şi apucătoare

Această clasă de maşini este destinată realizării cusăturilor paralele (în general 2–4
cusături). Cele mai des utilizate sunt maşinile cu două ace şi două apucătoare, la care acele
pot fi acţionate simultan, printr-o singură tijă, sau independent, caz în care un ac poate fi
scos temporar din lucru.
Maşinile cu acţionare simultană a acelor, în funcţie de distanţa dintre ace şi
dispozitivele ataşate, pot avea diverse destinaţii:
• aplicarea sau realizarea fentelor, cordoanelor sau beteliilor (distanţa dintre ace d =
25–40 mm, fig. VII.11.92, a);
• aplicarea fermoarelor (d = 8–20 mm, fig. VII.11.92, b);
• realizarea buzunarelor cu refileţi (d = 8–16 mm, fig. VII.11.92, c);
• realizarea cusăturilor cu margini interpătrunse (d = 5 –10 mm, fig. VII. 1.92, d)
etc.
Fig. VII.11.92. Posibilităţi tehnologice de coasere ale maşinilor cu două ace:

a – coaserea fentelor, cordoanelor, beteliilor; b – aplicarea fermoarelor; c – realizarea buzunarelor cu
refileţi; d – realizarea cusăturilor cu margini interpătrunse.
Maşinile cu acţionare independentă a acelor sunt folosite la realizarea cusăturilor

ornamentale, de tighelire sau de aplicare a buzunarelor, plătcilor etc.
La schimbarea direcţiei de coasere, un ac va fi scos temporar din lucru, numărul de
paşi realizat suplimentar de către celălalt ac stabilindu-se în funcţie de unghiul dintre
direcţiile succesive de coasere şi valoarea pasului.
La maşinile cu panou de comandă, etapele ce includ modul de acţionare al acelor pot

fi programate şi memorate în cadrul unui ciclu de funcţionare, caz în care se reduc foarte
mult timpii auxiliari şi se asigură o calitate superioară a operaţiilor.
La toate maşinile cu două ace, apucătoarele sunt
plasate în plan orizontal şi au acelaşi sens de rotaţie
(fig. VII.11.93).
Maşinile cu trei sau patru ace şi apucătoare sunt
destinate realizării cusăturilor ornamentale şi se
caracterizează prin:
• acţionarea comună a acelor;
• plasarea apucătoarelor în plan orizontal, pe
vârfurile unui triunghi sau trapez (fig. VII.11.94) şi Fig. VII.11.93. Poziţionarea acelor
acţionarea în acelaşi sens. şi a apucătoarelor la maşinile cu
Turaţia arborelui principal, ce stabileşte viteza de două ace:
coasere, poate atinge, la maşinile cu 2– 4 ace, maximum 1 – ace; 2 – apucătoare.
6500 rot/min, iar celelalte caracteristici sunt ca la
maşinile cu un ac şi un apucător.
Fig. VII.11.94. Poziţionarea acelor şi a apucătoarelor la maşini cu trei ace şi patru ace.
VII. 11.5.2.3. Maşini de cusut zigzag

Deplasarea laterală se realizează perpendicular pe direcţia de coasere, în timp ce acul
este deasupra materialului textil şi are ca efect tehnologic dispunerea în zigzag a paşilor de
cusătură.
Mişcarea de deplasare laterală a acului poate fi:
– oscilatorie faţă de un ax orizontal (tip pendular);
– oscilatorie faţă de un ax vertical;
– rectilinie alternativă.
Fig. VII.11.95. Mişcări de deplasare laterală a acului.

Toate cele trei tipuri de mişcări (fig. VII.11.95) prezintă atât avantaje cât şi
dezavantaje, alegerea unei variante ţinând cont de particularităţile operaţiei de coasere şi
posibilităţile constructive impuse de mişcările altor organe lucratoare ale maşinii de cusut.
Maşinile din această clasă sunt utilizate pentru realizarea unor cusături decorative, a
unor cusături de întărire sau a unor cusături de asamblare a reperelor ce au suprafeţele în
prelungire.
Acul se deplasează lateral la fiecare rotaţie a Ap, o evoluţie completă a paşilor
realizându-se după două rotaţii ale Ap.
Cusăturile cu raport mai mare ca doi se numesc cusături zigzag complexe şi se obţin
prin înlocuirea unei came pe lanţul cinematic de deplasare laterală a acului.
Maşinile de cusut zigzag se aseamănă constructiv cu cele cu configuraţie standard,
acului transmiţându-i-se şi o mişcare de deplasare laterală, cu posibilităţi de reglare a
amplitudinii. În fig. VII.11.96 se prezintă câteva modalităţi de deplasare laterală a acului şi
reglare a amplitudinii zigzagului.
Fig. VII.11.96. Mecanisme de deplasare laterală a acului.
VII.11.5.2.4. Maşini cu deplasare longitudinală a acului

Deplasarea longitudinală a acului se realizează paralel cu direcţia de coasere, acul
participând împreuna cu transportorul la deplasarea materialelor textile.
Deplasarea longitudinală a acului are ca scop sincronizarea deplasării straturilor
textile, mai ales când între acestea pot apărea alunecări. Acul, aflat în poziţie coborâtă în
material, se deplasează o dată cu acesta şi cu transportorul, acest mod de antrenare a
materialului textil purtând şi denumirea de „transport prin ac“.
Deplasarea longitudinală a acului este preluată de la transportor, ceea ce permite o
sincronizare a mişcărilor şi o reglare unitară a pasului cusăturii.
În fig. VII.11.97 se prezintă acţionarea acului şi a transportorului, inclusiv reglarea
amplitudinii deplasării longitudinale.
Fig. VII.11.97. Mecanismul de deplasare longitudinală a acului şi transportorului.
VII.11.5.2.5. Maşini cu transportor superior suplimentar

Maşinile de cusut pot fi echipate cu un al doilea transportor, plasat deasupra
materialului textil. Acest transportor poate fi simplu sau diferenţial, iar existenţa lui permite
deplasarea sincronizată sau decalată a straturilor textile.
În funcţie de particularităţile constructive ale celor doua transportoare, decalarea
poate avea ca efecte tehnologice:
– încreţirea sau întinderea unui strat, în timp ce celalalt este deplasat normal;
– încreţirea cu grade diferite a celor două straturi;
– încreţirea unui strat şi întinderea celuilalt.
Transportorul superior primeşte mişcări proprii de ridicare-coborâre şi mişcări de
înaintare-retragere corelate cu ale transportorului inferior. În acest mod, reglarea pasului
cusăturii este unitară, permiţând utilizarea maşinii pentru coasere normală, iar reglarea
gradului de încreţire sau întindere se realizează pentru un singur transportor (în general cel
Fig. VII.11.98. Variante de conlucrare a acului, transportoarelor şi picioruşului de presare:

1 – ac; 2 – transportor superior; 3 – picioruş de presare;
4 – transportor inferior (simplu sau diferenţial); 5 – material textil.
superior). În fig. VII.11.98 se prezintă diverse variante de conlucrare a acului,

transportorului inferior, transportorului superior şi picioruşului de presare, iar în
fig. VII.11.99 se evidenţiază mecanismele de acţionare şi reglare a unui transportor superior
simplu.
Fig. VII.11.99. Acţionarea transportorului superior şi a celui inferior:

1 – reglarea pasului cusăturii; 2 – reglarea încreţirii stratului superior; 3 – reglarea amplitudinii de
ridicare-coborâre a transportorului superior.
VII.11.5.2.6. Maşini de cusut şi corectat
Unele subclase de maşini pot fi

echipate cu cuţite pentru tăierea
rezervei de coasere sau a deschiderii
buzunarelor cu refileţi. Tăierea poate fi
realizată prin forfecare sau ştanţare, în
ambele cazuri fiind necesară acţiunea
unui cuţit mobil, plasat deasupra
planului de coasere. Cuţitul poate fi
introdus sau scos din lucru prin
comenzi manuale (manetă sau buton).
În fig. VII.11.100 se exemplifică
acţionarea unui cuţit de la maşini de
cusut şi corectat. Tija port-cuţit, 1, va fi
acţionată în mişcare rectilinie-
alternativă pe verticală, atunci când
ştiftul 2 este plasat în decupajul 3.
Fig. VII.11.100. Acţionarea cuţitului pentru tăierea
materialului textil.
VII.11.6. Maşini de cusut în lanţ

VII.11.6.1. Consideraţii generale
Cusăturile în lanţ sunt utilizate pentru asamblarea şi finisarea marginilor reperelor
produselor de îmbrăcăminte din tricot, piele, blănuri, înlocuitori de piele etc., datorită
valorilor compatibile ale elasticităţilor suprafeţei textile şi ale cusăturii.
În comparaţie cu maşinile de cusut cu suveică, maşinile de cusut în lanţ au avantajul
unei alimentări continue a firelor de coasere. Dacă la maşinile de cusut cu suveică
executantul opreşte periodic maşina pentru realimentare cu firul inferior, pierzând între 6–
10% din timpul de lucru, acest inconvenient este eliminat la maşinile de cusut în lanţ.
Principiul de formare a cusăturilor de suveică şi forma organelor de lucru nu permite
realizarea simultană a mai mult de două linii de coasere. Maşinile de cusut în lanţ pot
realiza simultan între 2 şi 50 linii de coasere, perfect echidistante, în condiţiile utilizării
complete a timpului de lucru.
Forma şi traiectoriile impuse organelor de lucru de la maşinile de cusut în lanţ
permit obţinerea unor cusături ce finalizează terminaţia şi acoperă marginile nefinisate
şi/sau realizează asamblarea reperelor produselor de îmbrăcăminte. Aceleaşi operaţii
tehnologice (finisare margine şi asamblare) realizate cu alte tipuri de maşini necesită două
faze de prelucrare, respectiv surfilare şi apoi asamblare.
Cusăturile în lanţ cu două fire sunt utilizate şi în combinaţie cu cusătura de surfilare,
în scopul asamblării şi finisării marginilor reperelor prelucrate printr-o singură operaţie de
coasere.
Cusăturile din clasele 400, 500 şi 600 se formează prin împletirea a două sau mai
multe grupuri de fire, conduse de ace, apucătoare şi depunătoare.
O analiză asupra modului de antrenare a organelor de lucru evidenţiază o mare
diversitate de soluţii constructive.
Astfel, pentru antrenarea acului se folosesc atât mecanisme simple de tip bielă
manivelă cât şi mecanisme plane sau mecanisme spaţiale. Mecanismele plane şi spaţiale se
întâlnesc într-o mare varietate de soluţii constructive, adaptate naturii mişcării acului
(rectilinie alternativă, oscilatorie, la maşinile de cusut ascuns, sau spaţială, la maşinile de
cusut în lanţ zigzag), poziţiei acului (verticală, orizontală sau înclinată), poziţiei arborelui
conducător în maşină, numărului de ace antrenate simultan etc.
Pentru antrenarea apucătorului se utilizează mecanisme de diferite grade de
complexitate. Astfel, pentru antrenarea apucătoarelor cu mişcare de rotaţie uniformă, sunt
utilizate mecanisme cu roţi dinţate sau roţi canelate şi curea cu caneluri, pentru
apucătoarele cu mişcare oscilatorie, mecanisme plane şi spaţiale, pentru apucătoarele cu
mişcare plan-paralelă şi spaţială, mecanisme complexe, în majoritatea cazurilor spaţiale.
În construcţia maşinilor de cusut în lanţ, mecanismul transportorului de material are
cel mai înalt grad de diversificare. Deplasarea straturilor de material se realizează cu
ajutorul a una sau două plăcuţe dinţate, antrenate într-o mişcare plan-paralelă cu mecanisme
plane. La maşinile de cusut în lanţ cu două fire, ce realizează o singură linie de coasere, este
utilizată, în mod curent, o singură plăcuţă dinţată. În cazul maşinilor care realizează
simultan două sau mai multe linii de coasere sunt utilizate mecanisme transportoare cu două
plăcuţe dinţate. La aceste tipuri de maşini, atunci când lăţimea asamblării este mare, se
remarcă existenţa unor mecanisme suplimentare de transport şi conducere a staturilor de
material. Organele de transport suplimentare sunt în acest caz doi cilindri canelaţi, dintre
care unul execută o mişcare de rotaţie intermitentă şi este presat peste cel de al doilea, care
este montat liber pe ax.
Mecanismul transportorului este cel mai strict adaptat efectului tehnologic pentru
care este destinată maşina. Astfel, la maşinile de cusut în lanţ cu două fire, pentru
asamblarea reperelor conturate din tricot, plăcuţa dinţată este înlocuită cu două discuri
canelate cu mişcare de rotaţie intermitentă.
La maşinile de cusut în lanţ cu două fire, destinate asamblării benzilor tricotate, la
produsele de îmbrăcăminte din tricoturi (asamblare „ochi cu ochi“), mecanismul
transportorului este înlocuit de o fontură cu ace. Pe această fontură, ochiurile tricoturilor ce
urmează a fi asamblate se introduc ochi cu ochi. Acest sistem permite executarea unei
împunsături în fiecare ochi din structura tricotată, desimea împunsăturilor fiind corelată cu
desimea tricotului, asigurându-se astfel obţinerea unei linii de asamblare de calitate.
La maşinile ce realizează cusături ascunse, mecanismul transportorului este plan, fie
cu bare fie cu camă, iar poziţia plăcuţei dinţate este particulară, acţionând deasupra
straturilor de material.
Câteva dintre firmele mari producătoare de maşini de cusut în lanţ, atât pe piaţa
internaţională cât şi pe piaţa internă, sunt:
• Matricon (Metalotehnica (Tg. Mureş) oferă o gamă relativ diversă de maşini de
cusut în lanţ cu 2 fire, pentru realizarea cusăturilor din clasele 100, 400 şi 500. Din
gama maşinilor de cusut în lanţ, sunt puse la dispoziţia utilizatorilor maşinii de
cusut cu unul şi două fire, cusături pe o singură linie, cusături paralele cu distanţa
dintre ace între 1 şi 60 mm, maşini de asamblat tricoturi „ochi cu ochi“, maşini
pentru asamblarea ţesăturilor umede, maşini de cusut saci plini, maşini de cusut
surfilat etc.
• Rimoldi-Necchi (Italia) oferă o gamă diversă de maşini, pentru realizarea
cusăturilor din clasele 400, 500 şi 600, cu care se pot constitui linii de fabricaţie
complete pentru confecţionarea produselor de îmbrăcăminte din tricot.
• Union Special (Germania) produce o gamă foarte diversă de tipuri de maşini în
lanţ, acoperind practic toate clasele de cusături standardizate.
• Durkopp-Adler (Germania) se remarcă prin realizarea unor instalaţii automate de
coasere, oferite în ultimii ani pe piaţă şi care au ca modul de coasere maşini de
cusut în lanţ. Aceste instalaţii urmăresc automatizarea completă a procesului de
confecţionare a unor produse de îmbrăcăminte uzuale (cămăşi pentru bărbaţi, blugi
etc.). fiind adresate producătorilor de confecţii specializaţi pentru un anumit
sortiment de produse de îmbrăcăminte.
• Brother (Japonia) urmăreşte perfecţionarea maşinilor sale prin utilizarea unităţilor
de memorie pentru controlul conturului de coasere, cuplarea-decuplarea automată
a electromotorului maşinii de cusut, controlul şi reglarea electronică a tensiunii în
firele de coasere.
• Juki (Japonia) se remarcă prin maşinile de cusut cu braţ, pentru asamblări pe
contururi închise (seriile MS), precum şi prin instalaţiile automate de coasere.
VII.11.6.2. Clasificarea maşinilor de cusut în lanţ

O clasificare strict riguroasă, conform unor criterii prestabilite, este dificil de
realizat, deoarece maşinile de cusut în lanţ sunt întâlnite într-o mare diversitate de soluţii
constructive, cu domeniul de utilizare precizat sau de utilizare generală, cu sau fără dotări
suplimentare, cu performanţe diferite, depinzând de firma producătoare sau anul fabricaţiei.
Selectând drept criterii de clasificare destinaţia şi clasa cusăturii, maşinile de cusut
în lanţ sunt prezentate în fig. VII.11.101.
Fig. VII.11.101. Detalierea clasificării este realizată la prezentarea fiecărei grupe de maşini.
VII.11.6.3. Maşini de cusut în lanţ cu un fir

Maşinile de cusut în lanţ cu un fir sunt utilizate pentru asamblări provizorii ale
reperelor produselor de îmbrăcăminte, realizate atât din tricoturi cât şi din ţesături,
realizarea terminaţiilor prin cusături ascunse, coaserea sacilor, asamblarea ţesăturilor umede
în finisaj în scopul formării partizilor. Cusătura (clasa 101) este realizată dintr-un singur fir,
cu alimentare continuă, condus de ac. Cusătura este deşirabilă.
VII.11.6.3.1. Clasificarea maşinilor de cusut în lanţ cu un fir*
Fig. VII.11.102.
*
Datorită similitudinilor constructive şi funcţionale dintre maşinile de cusut în lanţ cu un fir şi în lanţ cu
două fire, variantele constructive adaptate scopului tehnologic sunt tratate în subcapitolul VII.11.6.4.
Maşinile de cusut în lanţ cu un fir, funcţie de varianta de construcţie şi destinaţia

tehnologică pot fi conform fig. VII.11.102.
VII.11.6.3.2. Principalele caracteristici tehnice

Funcţie de firma producătoare, anul de fabricaţie şi destinaţia tehnologică,
principalele caracteristici ale maşinilor de cusut în lanţ cu un fir sunt prezentate în
tabelul VII.11.4.
Tabelul VII. 11.4
Nr.
Caracteristica Valoare
crt.
1 Turaţia arborelui principal 800–3100 rot/min
2 Pasul cusăturii 1,5–12 mm
3 Grosimea maximă a straturilor de material asamblate 4 mm
4 Înălţimea maximă de ridicare a picioruşului de presare 7 mm
5 Puterea nominală a electromotorului 0,25–0,37 kW
VII.11.6.3.3. Maşini de cusut în lanţ cu un fir, construcţie clasică

VII.11.6.3.3.1. Configuraţie standard
Maşinile de cusut în lanţ cu un fir, din punct de vedere constructiv, funcţie de poziţia
şi natura mişcării apucătorului, pot fi:
– maşini de cusut în lanţ cu un fir cu apucător rotativ;
– maşini de cusut în lanţ cu un fir cu apucător oscilant;
– maşini de cusut în lanţ cu un fir cu apucător cu mişcare spaţială.
Fig. VII.11.103.
Maşini de cusut în lanţ cu un fir cu apucător rotativ. Realizarea cusăturii în lanţ

cu un fir impune existenţa următoarelor mecanisme şi dispozitive: mecanismul acului,
mecanismul apucătorului, mecanismul transportorului şi dispozitivul picioruşului de presare
(fig. VII.11.103). Toate mecanismele sunt antrenate de la arborele principal, 3, situat la
partea superioară a maşinii. Mişcarea de rotaţie a arborelui principal, 3, este preluată de la
electromotorul maşinii de cusut, prin cureaua trapezoidată 1 şi roata de curea 2.
Mecanismul acului. La maşinile de cusut în lanţ cu un fir, acul 8, fixat pe tija port-
ac 7, este antrenat într-o mişcare rectilinie-alternativă, pe direcţie verticală, de manivela 4 şi
biela 5.
Antrenorul tijei port-ac, 6, transmite mişcarea rectilinie alternativă pe direcţie
verticală şi debitorului-întinzătorului aţei, 10. Asigurarea verticalităţii mişcării este
suplimentar controlată prin piatra de culisă 9, obligată să gliseze într-o culisă fixă la batiu.
Mecanismul transportorului. Cele două lanţuri cinematice care asigură mişcarea
plan-paralelă a barei port-transportoare 18 şi, implicit, plăcuţei dinţate 33, sunt antrenate de
arborele principal al maşinii prin doi excentrici, 11 şi 26.
Mişcarea de înaintare-retragere a plăcuţei dinţate 33 este preluată de la excentricul
11 de biela 12 şi transmisă ansamblului format de balansierul 15, axul înaintării 16 şi
balansierul 17. Pe corpul bielei 12 este articulat balansierul 13, a cărui poziţie este reglată
din exteriorul maşinii, prin maneta 14. Schimbarea poziţiei balansierului 13 determină
modificarea amplitudinii de oscilare a ansamblului format din organele 15, 16 şi 17 şi,
implicit, modificarea mărimii pasului cusăturii.
Mecanismul apucătorului. Apucătorul, 32, este antrenat în mişcare de rotaţie
uniformă de arborele principal 3, prin roţile dinţate conice 26, 27, axul vertical 28 şi,
respectiv, roţile dinţate conice 29, 30. Apucătorul, de formă specială (tip Gibbs) este fixat
pe capătul axului 31.
Dispozitivul picioruşului de presare. Picioruşul de presare 33 poate fi acţionat
manual prin cama 38, pe care se sprijină pârghia 37, montată pe tija picioruşului de presare
34. Forţa de presare cu care picioruşul acţionează asupra straturilor de material se reglează
prin arcul 35 şi şurubul 36.
Principalele reglaje dintre ac şi apucător sunt indicate în fig. VII.11.104.
Fig. VII.11.104.
Maşini de cusut în lanţ cu un fir cu apucător oscilant. Şi în acest caz, arborele

principal, 3, al maşinii de cusut este plasat la partea inferioară a maşinii (fig. VII.11.105).
Este acţionat prin roata de curea 2, şi cureaua trapezoidală 1, care preiau mişcarea de rotaţie
uniformă de la electromotorul maşinii.
Mecanismul acului. Acul, 13, este fixat pe tija port-ac, 12, este antrenat într-o
mişcare rectilinie-alternativă, pe direcţie verticală, printr-un mecanism patrulater spaţial.
Pe arborele principal, 3, este fixat excentricul sferic, 4, articulat cu biela 5. La partea
superioară, biela este articulată sferic cu balansierul 6, fixat pe axul orizontal 8. Degetul
nucii sferice este montată între fălcile unei furci, 7, cu rolul de a elimina mişcarea parazită a
bielei 5.
Pe axul 8 este fixat balansierul 9, ce se articulează cu bieleta 10. Prin antrenorul 11,
mişcarea este transmisă tijei port-ac, 12, şi implicit acului, 13.
Mecanismul transportorului. Soluţia constructivă utilizată este similară, din punt de
vedere cinematic, cu varianta precedentă. Mişcarea plan-paralelă a barei port-transportoare
23, şi implicit plăcuţei dinţate 25, este transmisă de arborele principal al maşinii, prin
excentricul 24 şi manivela reglabilă 20, cu acelaşi rol şi aceeaşi construcţie ca şi cea din
cazul precedent.
Mişcarea de înaintare-retragere a barei port-transportoare 23 este preluată de la
manivela 20, prin biela 21 şi balansierul cadru 22.
Mişcarea de ridicare coborâre a barei port-transportoare 23 este asigurată prin
excentricul 24, montat între fălcile unei furci solidare cu bara port-transportoare.
Fig. VII.11.105.
Mecanismul apucătorului. Mecanismul apucătorului asigură organului de lucru o

mişcare oscilatorie în planul lateral al maşinii. Apucătorul este acţionat printr-un mecanism
patrulater plan, constituit din excentricul cu colier prelungit, 14, 15, balansierul 16, şi axul
oscilant 17, pe care se fixează braţul port-apucător 18, cu apucătorul 19.
Maşini de cusut în lanţ cu apucător cu mişcare spaţială. Arborele principal, 3, al
maşinii de cusut (fig. VII.11.106) este acţionat prin roata de curea 2, şi cureaua trapezoidală
1, care preia mişcarea de rotaţie uniformă de la electromotorul maşinii, 3.
Mecanismul acului. Acul, 13, fixat pe tija port-ac, 12, este antrenat într-o mişcare
rectilinie-alternativă pe direcţie verticală, printr-un mecanism patrulater spaţial.
Pe arborele principal, 3, este fixat excentricul sferic 4, îmbrăcat de capacul şi corpul

bielei 5. Biela este articulată sferic, la partea superioară, cu balansierul 6, fixat pe axul
orizontal 8. Nuca sferică cu deget a balansierului 6 este montată între fălcile unei furci, 7,
cu rolul de a elimina mişcarea parazită a bielei 5 (de rotaţie în jurul propriei axe).
Pe axul 8 este fixat balansierul 9, ce se articulează cu bieleta 10. Prin antrenorul 11,
mişcarea este transmisă tijei port-ac 12 şi implicit acului 13.
Mecanismul transportorului. Cele două lanţuri cinematice (fig. VII.11.106),
utilizate în mod curent pentru a asigura mişcarea plan-paralelă barei port-transportoare 27 şi
implicit plăcuţei dinţate 28, sunt antrenate de arborele principal al maşinii, prin excentricul
29 şi manivela reglabilă 24. Modificarea mărimii manivelei 24 permite reglarea pasului
cusăturii.
Fig. VII.11.106.
Manivela 24 (VII.11.106, 107) este de construcţie specială, fiind constituită dint-un

disc cu canelură centrală, d, în care intră o piatră de culisă, c, articulată cu un bolţ. Poziţia
pietrei de culisă în culisa discului d se reglează prin intermediul şurubului cremalieră b.
Mişcarea de înaintare-retragere a barei port-
transportoare 27, şi implicit a plăcuţei dinţate 28, este
preluată de la manivela 24, prin biela 25 şi balansierul
cadru 26.
Mişcarea de ridicare coborâre a barei port-
transportoare este asigurată prin excentricul 29,
îmbrăcat de piatra de culisă 30, ambele piese fiind
montate între fălcile unei furci solidare cu bara port-
transportoare 27. Fig. VII.11.107.
Mecanismul apucătorului. Mecanismul apucătorului asigură organului de lucru o

mişcare spaţială, obţinută prin două lanţuri cinematice: unul spaţial, ce transmite
apucătorului o mişcare oscilatorie în planul frontal al maşinii şi un lanţ cinematic plan, ce
transmite apucătorului o mişcare oscilatorie de mică amplitudine, în planul lateral al
maşinii. Corelaţia celor două mişcări conduce la obţinerea unei traiectorii în spaţiu a
vârfului apucătorului, curba strâmbă descrisă de acesta fiind plasată în spatele şi în faţa
acului, asimetrică în raport cu direcţia de mişcare a acului.
Mişcarea oscilatorie de amplitudine mare a braţului port-apucător 18 din planul
frontal este transmisă parţial prin acelaşi lanţ cinematic care antrenează acul. Pe axul 8 este
fixat balansierul 14, care se articulează sferic cu biela 15. Lungimea bielei 15 este reglabilă,
ceea ce permite reglarea poziţiei ac-apucător. Capătul bielei 15 se articulează cu nuca
sferică 16, al cărei picior este fixat pe braţul port-apucător 18, articulat, la rândul său,
cilindric pe bolţul 23.
Cea de a doua mişcare a apucătorului (oscilatorie de amplitudine mică în planul
lateral al maşinii) este transmisă prin excentricul cilindric 19, fixat pe arborele principal.
Excentricul este aşezat între fălcile unei furci, 20, fixată pe axul secundar 21, ax ce execută
o mişcare oscilatorie. Prin cotul 22 şi bolţul 23 se transmite braţului port-apucător 18
mişcarea oscilatorie de amplitudine mică în planul lateral al maşinii.
VII.11.6.3.3.2. Maşini de cusut pentru ornamentarea marginilor
Maşinile de cusut în lanţ cu un fir sunt utilizate şi pentru ornamentarea marginilor

finisate ale produselor de îmbrăcăminte (lenjerie, corsetărie, îmbrăcăminte pentru
copii etc.).
Forma cusăturii este prezentată în fig. VII.11.108. Cusătura este realizată dintr-un
singur fir, condus de acul 1, antrenat în mişcare rectilinie alternativă pe direcţie verticală. În
acest fel, acul maşinii de cusut conlucrează cu un ac cu limbă, 1, similar celor întâlnite la
maşinile de tricotat. Firul de coasere principal, 2, poate fi dublat cu un al doilea fir, 5,
condus de un depunător, 4. Transportul materialului textil, cu un pas de 4–8 mm, are loc
după un număr 4–8 împunsături.
Fig. VII.11.108. Fig. VII.11.109.

VII.11.6.4. Maşini de cusut în lanţ cu două fire

Maşinile de cusut în lanţ cu două fire au o largă utilizare în industria de confecţii,
datorită avantajelor pe care le oferă: o cusătură cu elasticitate mare, alimentarea continuă a
firelor de coasere, o mare diversitate constructivă, vizând scopuri tehnologice precise,
imposibil de realizat cu alte maşini de cusut.
Dintre firmele care produc maşini de cusut în lanţ cu două fire se amintesc: în ţară,
Matricon S.A. Tg. Mureş, iar dintre firmele străine: Rimoldi, Brother, Durkopp Adler,
Union Special, Textima.
VII.11.6.4.1. Clasificarea maşinilor de cusut în lanţ cu două fire

O clasificare riguroasă a maşinilor de cusut în lanţ cu două fire este dificil de
realizat, datorită marii diversităţi de soluţii constructive utilizate de firmele constructoare de
maşini, cât şi datorită destinaţiilor tehnologice precise pentru care au fost proiectate
maşinile. Luând în consideraţie destinaţia, maşinile de cusut în lanţ cu două fire pot fi
conform figurii VII.11.110.
Fig. VII.11.110.

principalele caracteristici ale maşinilor de cusut în lanţ cu două fire sunt prezentate în
tabelul VII.11.5.
Tabelul VII.11.5
Nr.
crt.
2 Pasul cusăturii 1–12 mm
5 Tipul acului Indicat de firma producătoare
6 Fineţea acului Indicată de firma producătoare
7 Puterea nominală a electromotorului 0,37 – 0,55 kW
VII.11.6.4.3. Maşini de cusut în lanţ cu două fire, construcţie clasică

VII.11.6.4.3.1. Configuraţie standard
Soluţii constructive pentru maşini de cusut în lanţ cu două fire. În cazul
maşinilor de cusut în lanţ, arborele principal este plasat în mod obişnuit la partea inferioară
a maşinii, transmiterea mişcării spre arborele A realizându-se prin roţi dinţate, roţi canelate
şi curea cu cleme sau cu caneluri.
Varianta 1
Maşinile de cusut în lanţ produse în ţară de firma METALOTEHNICA (actuala
MATRICON S.A.(Tg. Mureş) utilizează soluţia constructivă din fig. VII.11.111. Mişcarea
este transmisă mecanismelor maşinii de la electromotor, prin cureaua 1 şi roata de curea 2,
fixată pe capătul arborelui principal 3.
Mecanismul acului. Acul este acţionat în mişcare rectilinie alternativă pe direcţie
verticală, printr-un mecanism de tip bielă manivelă format din organele 4 şi 5. Atât pe
butonul manivelei 5 cât şi pe antrenorul tijei port-ac 6 sunt montaţi rulmenţi cu ace, pentru
reducerea frecărilor în cuple. Verticalitatea mişcării tijei port-ac este suplimentar controlată
prin culisa 11 şi culisa 10, fixate la batiu. Pe tija port-ac este fixat debitorul-întinzătorul de
fir 9, care execută tot mişcarea rectilinie alternativă pe direcţie verticală, ca şi tija port-ac.
Mecanismul apucătorului. Apucătorul 24 este antrenat în mişcare spaţială prin două
lanţuri cinematice, care asigură mişcări oscilatorii, corelate în planul frontal şi respectiv
lateral al maşinii.
Mişcarea oscilatorie de amplitudine mare a braţului port-apucător 22–23, din planul
frontal al maşinii, este transmisă de la arborelui secundar 15, plasat la partea inferioară a
maşinii. Acest arbore primeşte mişcarea de rotaţie de la arborele principal 3, prin roţile de
curea 12 şi 14 şi cureaua cu caneluri 13.
În cazul acestei soluţii constructive, biela unică, cu mişcare spaţială, utilizată în mod
obişnuit de majoritatea constructorilor de maşini de cusut în lanţ, este înlocuită cu două
biele, care formează o articulaţie cardanică, cu avantajele ce decurg în dinamica
mecanismului.
Fig. VII.11.111.
De la arborele secundar 15, mişcarea este transmisă axului 18, prin roţile dinţate 16
şi 17. Raportul de transmitere a mişcării între arborele principal şi axul secundar este 1:1.
Mecanismul apucătorului este acţionat prin manivela 19 şi bielele 20 şi 21 cu mişcare plan-
paralelă, respectiv spaţială. Biela 21 este articulată sferic cu dublul balansier 22–23, care
antrenează apucătorul 24 în mişcare oscilatorie în planul frontal al maşinii. Braţul port-
apucător 22–23 este articulat cilindric pe cadrul 24, care execută şi transmite mişcare
oscilatorie în planul lateral al maşinii.
Cadrul 25 este fixat pe axul 26, ax ce primeşte mişcare oscilatorie de la excentricul
cilindric 27, colierul prelungit 28 şi balansierul 29.
Mecanismul transportorului. Deplasarea straturilor de material cusute se realizează,
în mod obişnuit, prin conlucrarea plăcuţei dinţate, 38, cu picioruşul de presare. Plăcuţa dinţată
este antrenată într-o mişcare plan-paralelă, traiectoria unui dinte transportor fiind o curbă
plană închisă, asemănătoare unei elipse, plasată deasupra şi sub nivelul plăcuţei de ac.
Mişcarea de înaintare-retragere a dinţilor transportori este dată de excentricul 30,
fixat pe arborele secundar 15. Prin colierul prelungit 31, bieleta 32, cadrul oscilant 34 şi
balansierul 33 se transmite o mişcare oscilatorie axului 35. În zona de coasere, pe capătul
axului 35, este fixat balansierul 36, care transmite barei port-transportoare 37, în principal,
mişcare de înaintare-retragere.
Mişcarea de ridicare-coborâre a dinţilor transportori, 38, este transmisă prin

excentricul 39 şi colierul prelungit 40.
Reglarea mărimii pasului cusă-
turii se realizează cu dispozitivul, din
fig. VII.11.112. Axul 34' are o poziţie
fixă pentru un anume pas de cusătură.
Poziţia sa se modifică, din exteriorul
maşinii, prin discul 2, pe suprafaţa
căruia este realizată cama 3, în care
intră bolţul 4, fixat pe axul 5. Rotaţia
discului determină modificarea poziţiei
axului 5 şi oscilarea balansierului 6, iar
prin organele 7 şi 8 se asigură
modificarea poziţiei punctului de
oscilare a cadrului 34.
În construcţia maşinilor în lanţ
Fig. VII.11.112. cu două fire produse în ţară, pentru
antrenarea apucătorului, este utilizată şi
soluţia constructivă din fig. VII.11.113.
Fig. VII.11.113.
În acest caz, mişcarea oscilatorie de amplitudine mare a braţului port-apucător 8 din

planul frontal al maşinii este transmisă de la arborele principal 1 prin două patrulatere
spaţiale, constituite din organele 2, 3, 4 şi axul 5, respectiv organele 6, 7, 8 şi culisa 10.
Biela 7 este reglabilă ca lungime, în vederea poziţionării corecte a apucătorului în raport cu
acul. Braţul port-apucător 8 este articulat cilindric pe culisa 10.
Al doilea lanţ cinematic al mecanismului transmite organului de lucru, apucătorul 9,
o mişcare rectilinie-alternativă pe o direcţie paralelă cu deplasarea materialului textil.
Această mişcare este preluată de la arborele principal printr-un lanţ cinematic, constituit din
două grupe, de tipul RTR şi respectiv RRT. Cele două lanţuri cinematice determină o
mişcare spaţială pentru braţul port-apucător 8 şi apucătorul 9.
Dispozitivul picioruşului de presare. Picioruşul de presare are acelaşi rol şi

utilizează aceleaşi soluţii constructive ca şi în cazul maşinilor de cusut simple sau de cusut
în lanţ cu două fire, prezentate anterior.
Dispozitive de tensionare a firelor
de coasere
Dispozitivul de tensionare a firului
condus de ac. La maşinile de cusut în lanţ,
pentru controlul tensiunii firului condus de
ac sunt utilizate aceleaşi soluţii
constructive (fig. VII.11.114.) ca şi la
maşinile de cusut cu suveică. Semnificaţia
notaţiilor este: 1 – ax filetat; 2 – discuri
presoare; 3 – bucşă; 4 – arc de presare; 5 – Fig. VII.11.114.
şurub de reglare.
Organul de conducere a firului
alimentat către ac este fixat pe tija port-ac
şi execută o mişcare rectilinie-alternativă
pe direcţie verticală, împreună cu aceasta.
Dispozitivul de tensionare a firului

condus de apucător. Dispozitivul de
debitare şi tensionare a firului de coasere
condus de apucător este prezentat în
fig. VII.11.115. Acesta are rolul de a frâna
firul în anumite intervale de timp sau de a-l
lăsa să treacă liber în alte intervale.
Firul de coa-
sere, 1, trece prin
Fig. VII.11.115. ochiurile de condu-
cere, 0, plasate de o
parte şi de alta a
camei 4, fixată pe un arbore cu mişcare de rotaţie uniformă, 5.
Debitarea firului este reglabilă prin cele două arcuri, 3 şi 3'.
Piesa 6, care susţine ansamblul dispozitivului, se fixează la batiu,
având poziţia reglabilă.
Reglarea poziţiei dintre ac şi apucător este dată în
fig. VII.11.116. Acul se aduce în poziţia extremă inferioară şi se
poziţionează ciocul apucătorul conform valorilor indicate.
Poziţiile relative dintre organele de lucru, în vederea formării Fig. VII.11.116.
corecte a cusăturii, sunt indicate în cartea tehnică a maşinii.
Varianta 2
O altă soluţie constructivă utilizată la maşinile de cusut în lanţ cu două fire este
prezentată în fig. VII.11.117. Maşina este acţionată prin arborele principal 3, plasat la
partea inferioară a maşinii, antrenat în mişcare de rotaţie de electromotorul maşinii prin
roata de curea 2 şi cureaua trapezoidală 1.
Mecanismul acului. Varianta constructivă utilizează pentru antrenarea acului un
mecanism plan, constituit din două diade, RRR şi RRT. Arborele principal al maşinii de
cusut are fie un cot, 4, cu rol de manivelă, fie un excentric cu suprafaţa exterioară sferică,
pe care se articulează biela 5, cu mişcare plan-paralelă.
Capul superior al bielei 5 este articulat cilindric cu balansierul 6, care transmite
arborelui 7 şi balansierului 8 o mişcare oscilatorie, preluată de bieleta 9. Bieleta este
articulată cu antrenorul tijei port-ac, fixat pe tija 10 într-o anumită poziţie şi care transmite
acului 11 o mişcare rectilinie alternativă pe direcţie verticală.
Mecanismul apucătorului. Cele două mişcări oscilatorii (în plan frontal şi în plan
lateral) sunt transmise organului de lucru de la arborele principal 3.
Mişcarea oscilatorie de amplitudine mare a braţului port-apucător 20, şi implicit a
apucătorului 22, din planul frontal al maşinii, este transmisă prin excentricul sferic 13, cu
rol de manivelă. Prin biela 14 şi balansierul 16 se transmite axului orizontal 17 o mişcare
oscilatorie. Pe axul 17 este fixat, cu strângere, balansierul 18, care transmite, prin biela
reglabilă ca lungime, 19, mişcarea oscilatorie organelor 20 şi 22. Mişcarea parazită a bielei
este limitată de degetul nucii sferice şi furca 15.
Braţul port-apucător 20 este articulat cilindric pe un bolţ fixat pe axul oscilant 20.
Axul 20 primeşte mişcarea oscilatorie de la excentricul cilindric 23, colierul prelungit cu rol
de bielă 24 şi balansierul 25.
Fig. VII.11.117
Mecanismul transportorului. Mişcarea de înaintare-retragere a dinţilor transportori

este asigurată prin manivela 27, fixată pe capătul arborelui principal. Manivela are o
construcţie specială, astfel încât să poată fi reglată ca dimensiune cinematică, în mod
similar construcţiei prezentate la maşina de cusut în lanţ cu un fir (fig. VII.11.106). Prin
biela 28 se transmite balansierului 29 şi axului 30 o mişcare oscilatorie. Pe acest ax este

fixat cadrul 31, care transmite barei port-transportoare 32, pe care este fixată plăcuţa dinţată
33, mişcarea de înaintare-retragere.
Mişcarea de ridicare-coborâre a cadrului 31 este transmisă barei 32 printr-un
excentric, 34, fixat pe arborele principal al maşinii şi colierul prelungit 35.
Varianta 3
Mecanismul acului şi apucătorului. În cazul acestei variante constructive
(fig. VII.11.118), este utilizat un lanţ cinematic cu manivelă conducătoare comună, pentru
antrenarea mecanismul acului şi mecanismului apucătorului.
Fig. VII.11.118.
Mişcarea este transmisă arborelui principal 3, de la electromotorul maşinii de cusut,

prin cureaua 1 şi roata de curea 2. Prin excentricul sferic 4 şi biela reglabilă ca lungime 5,
se transmite balansierului 8–14, fixat pe axul 9, o mişcare oscilatorie în planul frontal al
maşinii. Prin bieleta 10 şi antrenorul tijei port-ac 11, se transmite tijei 12 şi acului 13
mişcarea rectilinie alternativă pe direcţie verticală.
Braţul 14 al balansierului este articulat sferic cu biela reglabilă 15, care transmite,
prin nuca sferică 16, port-apucătorului 18 şi apucătorului 17 o mişcare oscilatorie de
amplitudine mare în planul frontal al maşinii.
Organul 18 este articulat cilindric pe un bolţul fixat pe cadrul oscilant 23. Cadrul
este realizat pe axul 22, ax ce primeşte mişcare oscilatorie prin manivela 19, biela 20 şi
balansierul 21. Articulaţiile sferice utilizate în acest caz pentru organul 20 sunt motivate de
prelucrarea cotului 19, o dată cu axul 3 şi condiţiile de montare cu organul 21.
Mecanismul transportorului. Mişcarea de înaintare-retragere a dinţilor transportori
este asigurată prin manivela 24, fixată pe capătul arborelui principal 3. Prin biela 25 se
transmite mişcarea cadrului balansier 26 şi barei port-transportoare 27, pe care este fixată
plăcuţa dinţată 28.
Mişcarea de ridicare-coborâre este transmisă barei 27 printr-un excentric cilindric

29, piatra de culisă 30 şi capătul barei port-transportoare în formă de furcă.
Varianta 4
O altă variantă constructivă întâlnită la maşinile de cusut în lanţ este prezentată în
fig. VII.11.119. Maşina este acţionată prin arborele principal 3, plasat la partea inferioară a
maşinii, antrenat în mişcare de rotaţie de electromotorul maşinii, prin roata de curea 2 şi
cureaua trapezoidală 1.
Fig. VII.11.119.
Mecanismul acului şi mecanismul apucătorului. Varianta constructivă utilizează,

pentru antrenarea acului şi apucătorului, ca şi în cazul precedent, un lanţ cinematic spaţial,
parţial comun. Prin excentricul sferic 4 şi biela 5, se transmite balansierului 6, fixat pe axul
8, o mişcare oscilatorie în planul frontal al maşinii. Prin balansierul 9 şi bielata 10, mişcarea
se transmite antrenorului tijei port-ac 11, tijei 12 şi acului 13, organe care execută o
mişcarea rectilinie alternativă pe direcţie verticală.
Pe axul 8 este fixat balansierul 14, care se articulează sferic cu biela 15. Prin acest
organ şi nuca sferică 16, se transmite port-apucătorului 18 şi apucătorului 17 o mişcare
oscilatorie de amplitudine mare în planul frontal al maşinii.
Organul 18 este articulat cilindric pe un bolţ 23, fixat pe cadrul oscilant 22. Cadrul
este realizat pe axul 21, ax ce primeşte mişcare oscilatorie de la excentricul 19, plasat între
fălcile unei furci solidare cu balansierul 20.
Mecanismul trasportorului. Mişcarea de înaintare-retragere a dinţilor transportori
este asigurată prin manivela 24, fixată pe capătul arborelui principal 3. Prin biela 25,
mişcarea se transmite cadrului balansier 26 şi barei port-transportoare 27, pe care este fixată
plăcuţa dinţată 28.
Mişcarea de ridicare-coborâre este transmisă barei 27 printr-un excentric cilindric
29, piatra de culisă 30 şi capătul barei port-transportoare în formă de furcă.
VII.11.6.4.3.2. Maşini de cusut în lanţ cu două fire zigzag
Maşinile de cusut în lanţ cu două fire zigzag (cusătura clasa 404) se diferenţiază de
maşinile clasice de cusut în lanţ cu două fire prin modificările aduse mecanismului acului
care, pe lângă mişcarea rectilinie alternativă pe direcţie verticală, realizează şi o mişcare de
deplasare, perpendiculară pe direcţia de coasere, în vederea realizării lăţimii cusăturii.
Pentru celelalte mecanisme şi dispozitive ale maşinii pot fi utilizate diferite soluţii
constructive, prezentate anterior la maşinile de cusut în lanţ cu două fire.
O soluţie constructivă utilizată de firma Union-Special pentru antrenarea acului la
maşinile de cusut în lanţ cu două fire zigzag este prezentată în fig. VII.11.120.
Fig. VII.11.120.
Mecanismul acului este acţionat de arborele principal 3, plasat la partea inferioară a

maşinii, antrenat în mişcare de rotaţie de electromotorul maşinii prin roata de curea 2 şi
cureaua trapezoidală 1.
Mişcarea de ridicare-coborâre a tijei port-ac 12, şi implicit a acului 13, este
transmisă de la arborele principal al maşinii prin excentricul sferic 4, biela 5, care transmite
ansamblului format din balansierele 6, 9, 14, fixate pe axul 8, o mişcare oscilatorie în planul
frontal al maşinii. Prin balansierul 9 şi bielata 10, mişcarea se transmite antrenorului tijei
port-ac 11, tijei 12 şi acului 13.
Tija port-ac 12 are ghidajele într-o ramă mobilă, 24, ramă ce execută mişcare
oscilatorie în jurul unui ax vertical, 22. Această mişcare oscilatorie este transmisă ramei 24,
de la arborele principal 3, prin roţile dinţate 15 şi 16. Roata dinţată 16 este fixată pe axul
orizontal 17 şi face corp comun cu cama 18. Profilul camei este în contact cu rola R,
articulată cilindric cu balansierul 19, la rândul lui articulat la batiu pe axul oscilant 20.
Balansierul 19 este prelungit şi articulat sferic cu biela 21. Acest organ, articulat sferic cu
balansierul culisă 23, transmite ansamblului 23, 24, şi implicit tijei port-ac 12, o mişcare
oscilatorie în jurul axului vertical 23.
Construcţia mecanismului acului este comună cu cea a mecanismului apucătorului.
Balansierul 14, fixat pe axul 8, antrenează într-o mişcare spaţială biela 25 de lungime
reglabilă, care transmite braţului port-apucător 26 şi implicit apucătorului 27 mişcarea
oscilatorie de amplitudine mare din planul frontal al maşinii de cusut.
Mişcarea oscilatorie de mică amplitudine din planul lateral al maşinii este transmisă
de la arborele principal 3, prin excentricul 28, cu piatră de culisă 29, ansamblului format
din balansierul furcă 30, axul orizontal 31 şi cotul 32–33. Pe porţiunea 33 este realizată o
articulaţie cilindrică, pe care se montează braţul port-apucător 26.
Reglarea lăţimii cusăturii zigzag se realizează prin modificarea poziţiei pietrei de
culisă şi a articulaţiei sferice în culisa balansierului 23. Reglarea poziţiilor relative stânga-
dreapta dintre ac şi apucător se realizează prin modificarea lungimii bielei 25 şi este
indicată în cartea tehnică a maşinii.
Cusăturile în lanţ cu două fire zigzag pot fi realizate şi în paralel pe două linii de
coasere, utilizând simultan seturi de ace şi apucătoare corespondente.
VII.11.6.4.3.3. Maşini pentru realizarea cusăturilor paralele în lanţ cu două fire
Maşinile de cusut în lanţ pentru cusături din clasa 401 pot realiza simultan între 2 şi
50 linii de coasere, perfect echidistante, în condiţiile alimentării continue a firelor de
coasere.
VII.11.6.4.3.3.1. Principalele caracteristici tehnice

tabelul VII.11.6.
Tabelul VII.11.6
Nr.
Caracteristica Valoarea
crt.
2 Pasul cusăturii 5 mm
5 Numărul acelor 2–50
6 Distanta dintre ace *
* Se livrează seturi corespondente de ace şi apucătoare.

VII.11.6.4.3.3.2. Maşini pentru realizarea cusăturilor paralele în lanţ cu două

fire. Mecanisme particulare
Din punct de vedere constructiv, maşinile de cusut în lanţ cu două fire, destinate
realizării a 2–50 de linii de coasere simultan, sunt extrem de asemănătoare maşinilor de
cusut în lanţ cu două fire de construcţie clasică.
Soluţiile constructive utilizate pentru mecanismele principale, în vederea acţionării
organelor de lucru, sunt similare maşinilor de cusut în lanţ cu două fire prezentate anterior.
Forţele tehnologice mari, direct influenţate de numărul de straturi cusute simultan, numărul
mare de ace, masa materialului prelucrat determină redimensionarea organelor
mecanismelor.
Funcţie de scopul tehnologic, maşinile sunt livrate cu seturi de dispozitive de
alimentare, conducere şi preformare a reperelor asamblate.
Apucătoarele execută aceleaşi mişcări ca şi la maşinile de cusut în lanţ standard
(cusătura clasa 401) şi sunt montate în acelaşi braţ port-apucător. Acele se montează în
aceeaşi tijă port-ac şi execută mişcare rectilinie alternativă pe direcţie verticală. Montarea
acelor în tija port-ac se face la acelaşi nivel, dar în plane diferite, la o distanţă ce
corespunde dimensiunilor de gabarit ale apucătoarelor.
În fig. VII.11.121 a, b, şi c sunt exemplificate:
– montarea acelor 2 în tija port-ac 1, pentru realizarea simultană a două linii de
coasere în corelaţie cu formă şi dimensiuni adecvate ale picioruşului de presare 4
(fig. VII.11.121, a);
– reglarea poziţiilor relative ace-apucătoare în vedere frontală (fig. VII.11.121, b);
– reglarea poziţiilor relative ace-apucătoare în plan orizontal, pentru cazul realizării
simultane a două linii de coasere (fig. VII.11.121, c).
Fig. VII.11.121.
Se remarcă soluţii constructive deosebite pentru mecanismele transportoare, supuse

în acest caz unor forţe tehnologice mari şi unor noi cerinţe tehnologice, determinate de
lăţimea pe care se realizează simultan liniile de coasere. Pe lângă mecanismul
transportorului de material, în numeroase cazuri sunt utilizate mecanisme suplimentare de
transport şi ghidare a semifabricatului prelucrat.
Având în vedere similitudinile constructive cu maşinile de cusut în lanţ cu două fire
clasice, în continuare sunt prezentate numai mecanisme specifice maşinilor de cusut în lanţ
cu două fire pentru cusături paralele.
Mecanisme transportoare diferenţiale
Varianta 1
În construcţia acestei grupe de maşini de cusut, sunt utilizate, în mod frecvent,

mecanisme transportoare diferenţiale (fig. VII.11.122). Aceste mecanisme utilizează două
plăcuţe dinţate, cu acţionare şi reglarea independentă a cursei active.
Fig. VII.11.122.
Cele două plăcuţe dinţate, 17 şi 12, sunt fixate pe două bare port-transportoare, 8 şi
14, acţionate independent atât în mişcarea de înaintare-retragere, cât şi în mişcarea de
ridicare-coborâre. Ambele bare primesc mişcarea de înaintare-retragere de la arborele
principal 1, prin manivela reglabilă 2 (de construcţie similară celei din fig. VII.11.107),
biela 3 şi balansierul cadru 4, fixat pe un axul orizontal 5.
Reglarea lungimii manivelei 2 permite reglarea simultană a amplitudinii mişcării de
înaintare-retragere pentru cele două plăcuţe dinţate.
Cadrul 4, cu mişcare oscilatorie, este solidar cu culisa 6, în care se fixează, într-o
anumită poziţie, piatra de culisă 6'. Prin bieleta 7 se transmite barei 8 şi plăcuţei dinţate 12
mişcarea de înaintare şi retragere. Reglarea poziţiei pietrei de culisă 6' determină reglarea
amplitudinii de mişcare a plăcuţei dinţate 12.
Cea de a doua bară port-transportoare, 14 şi plăcuţa dinţată, 17, preiau mişcarea de
înaintare-retragere de la balansierul cadru, 4.
Mişcările de ridicare-coborâre sunt transmise barelor 8 şi 14 prin doi excentrici, 11
şi 16, două pietre de culisă, 10 şi 13 şi furcile 9 şi 15, solidare cu barele port-transportoare.
Varianta 2
O altă variantă constructivă pentru mecanismul transportor diferenţial este
prezentată în fig. VII.11.123.
Plăcuţele dinţate, 10 şi 16, sunt acţionate de la arborele secundar, 1, pe care este
montat excentricul reglabil, 2, cu rol de manivelă, pentru mişcarea de înaintare-retragere.
Modificarea excentricităţii determină reglarea amplitudinii mişcării de înaintare-retragere a
ambelor plăcuţe dinţate, 10 şi 16. Biela 3 şi balansierul 4 transmit mişcarea axului oscilant
5 şi balansierului culisă 6. Prin piatra de culisă 7, lungimea organului 6 este reglabilă, ceea
ce determină modificarea cursei active a dinţilor transportori 10. Piatra de culisă este
articulată cilindric cu bieleta 8, care transmite barei 9 mişcarea de înaintare şi retragere.
Bara 9 este montată în două pietre de culisă solidare cu bara 12.
Fig. VII.11.123.
Cea de a doua bară port-transportoare, 12 şi plăcuţa dinţată, 16, primesc mişcarea de

înaintare retragere de la balansierul 11, fixat pe axul oscilant 5.
Mişcarea de ridicare-coborâre este transmisă celor două bare port-transportoare prin
excentricul 14 şi colierul prelungit 15 şi o ramură 13 a barei 12. Prin cele două pietre de
culisă, mişcarea este preluată şi de bara 9.
Mecanisme transportoare suplimentare

Varianta 1
Datorită forţelor tehnologice mari care apar în cazul executării simultane a mai
multor linii de coasere şi/sau grosimea straturilor de material este mare, maşinile sunt
dotate cu mecanisme de transport şi ghidare suplimentare a semifabricatului prelucrat
(fig. VII.11.124). Funcţionarea acestor mecanisme este strict corelată cu cea a
mecanismului transportorului încorporat maşinii de cusut.
O variantă constructivă a acestui mecanism este utilizată la maşinile pentru aplicat
elastic la produsele de îmbrăcăminte şi care execută 2–6 linii de coasere.
Atât mecanismul transportorului încorporat în maşina de cusut, cât şi mecanismul
transportorului suplimentar preiau mişcarea de la arborele principal 1 al maşinii de cusut.
Mecanismul transportorului maşinii de cusut este acţionat de arborele principal al
maşinii de cusut prin excentricul reglabil 2. Prin biela 3, balansierul 4, axul 5, cadrul
oscilant 6 şi bara port-transportoare 7 se transmite plăcuţei dinţate 8 o mişcare de înaintare
şi retragere.
O a doua ramură a barei 7 este articulată cu colierul prelungit 10, care îmbracă
excentricul 9, fixat pe arborele principal al maşinii de cusut.
Fig. VII.11.124.
Transportul şi ghidarea suplimentară a semifabricatului este asigurată de doi cilindri

canelaţi, 11 şi 12. Cilindrul inferior, 12, este montat liber pe un ax orizontal, iar cilindrul
superior, 11, este antrenat într-o mişcare de rotaţie intermitentă de unic sens. Cilindrul
canelat 11 este montat pe cadrul 13, solidar cu un sistem de presare, construit în mod
similar dispozitivului picioruşului de presare de la maşina de cusut.
Mişcarea de rotaţie de unic sens este transmisă axului cilindrului canelat 11 de la
arborele principal 1, prin cotul cu nucă sferică 21. Prin biela 22 şi balansierul reglabil 23 se
transmite axului 24 o mişcare oscilatorie. Pe axul 24 este fixat un al doilea balansier
reglabil, 25, care, prin bieleta 27 şi balansierul 28, transmite o mişcare oscilatorie axului
29'. Între axul 29' şi axul 29 este montat un cuplaj de unic sens, astfel încât din mişcarea
oscilatorie a axului 29', axul 29 preia numai mişcarea de rotaţie într-un singur sens, mişcare
pe care o transmite cilindrului canelat 11.
Reglarea mărimii unghiului de oscilaţie în sensul deplasării materialului textil se
realizează prin modificarea lungimilor balansierelor 23 şi 25.
Varianta 2
O a doua variantă este prezentată în fig. VII.11.125. În acest caz, cilindrul canelat
inferior este acţionat în mişcare de rotaţie intermitentă de pe acelaşi lanţ cinematic care
acţionează bara port-transportoare în mişcare de înaintare-retragere.
Fig. VII.11.125.
Mecanismul transportor al maşinii de cusut este acţionat de arborele principal 1, prin

manivela 2 şi excentricul 9. Prin biela 3 şi balansierul 4, solidar cu cadrul 5, se transmite
axului 6 o mişcare oscilatorie. Cadrul 5 se articulează cu bara port-transportoare 7, şi îi
transmite mişcarea de înaintare-retragere.
Mişcarea de ridicare-coborâre este dată prin, soluţia deja clasică, excentricul 9,
piatra de culisă 10 şi furca 11, solidară cu bara port-transportoare.
Transportorul suplimentar este acţionat de axul oscilant 6, pe care este montat cu
strângere balansierul 12 cu culisa 13. În culisa 13, într-o anumită poziţie ce determină
mărimea unghiul de oscilaţie al cilindrului canelat 18, se fixează articulaţia sferică a bielei
14. Biela transmite balansierului 15 şi axului 16 o mişcare oscilatorie. Între axul 16 şi axul
17, pe care este fixat cilindrului canelat 18, este realizat un cuplaj de unic sens. Cilindrul
canelat superior 19 este montat pe tija unui picior de presare 20, similar din punct de vedere
constructiv celui prezentat în fig. VII.11.124.
VII.11.6.4.4. Maşini de cusut în lanţ cu două fire de construcţie

adaptată scopului tehnologic
VII.11.6.4.4.1. Maşini de cusut în lanţ cu ac orizontal
Maşinile de cusut cu ac orizontal sunt utilizate pentru asamblarea reperelor

produselor de îmbrăcăminte din tricot (tricotate după contur pe maşini Cotlon), din blănuri
naturale sau tricotate, a produselor de îmbrăcăminte din piele, pentru coaserea ciorapilor.
Dintre firmele producătoare de maşini de cusut cu ac orizontal sunt citate: Rimoldi,
Textima, Union Special.
Caracteristica acestui grup de maşini este construcţia complet particularizată a
mecanismelor, iar formele şi mişcările organelor de lucru sunt adaptate scopului tehnologic.
Maşinile de cusut cu ac orizontal sunt dotate cu dispozitive de conducere,
poziţionare şi desfacerea a marginilor reperelor asamblate.
O clasificare a acestei grupe de maşini (fig. VII.11.126) poate fi realizată funcţie de
clasa cusăturii şi mecanismele care antrenează principalele organe de lucru.
Fig. VII.11.126.

tabelul VII.11.7.
Tabelul VII.11.7
Nr.
crt.
2 Pasul cusăturii 3,2–6,4 mm
Pentru asamblarea reperelor tricotate pe contur sunt utilizate îndeosebi maşini de

cusut în lanţ cu două fire (cusătura clasa 401).
La maşinile de cusut cu ac orizontal, acul, 1, este drept (fig. VII.11.127) şi execută o
mişcare rectiliniară alternativă, pe o direcţie orizontală şi conduce aţa prin straturile de
material 5–5', plasate între discurile canelete 4–4'.
Apucătorul drept, 2, are pe corpul său

un conducător de fir şi execută o mişcare
oscilatorie, în vederea formării buclei şi
poziţionării acesteia în faţa acului, asigurând
împletirea firului său cu cel condus de ac.
Apucătorul stâng, 3, cu o formă
constructivă complexă, execută o mişcare
oscilatorie, fiind antrenat în această mişcare de
un mecanism spaţial. Are rolul de a prelua
bucla din firul apucătorului drept, de a lărgi şi
de a o menţine în faţa acului.
Toate tipurile de maşini sunt dotate cu
un mecanism transportor de construcţie specia-
Fig.VII.11.127.
lă, realizat din două discuri canelate, 4–4', care
sunt antrenate în mişcare de rotaţie intermitentă. Unghiul la centru al canelurii, respectiv
unghiul de rotaţie intermitentă, este în directă corelaţie cu pasul cusăturii.
Maşinile de cusut cu ac orizontal, destinate realizării cusăturilor în lanţ cu un fir sau
de surfilare, sunt asemănătoare din punct de vedere constructiv, având aceleaşi mecanisme
principale, organele de lucru executând aceleaşi tipuri de mişcări.
VII.11.6.4.4.1.2. Principalele mecanisme ale maşinii de cusut în lanţ cu ac

orizontal pentru asamblarea reperelor tricotate după contur
Mecanismul acului. Mecanismul acului (fig. VII.11.128) este antrenat de arborele
principal 1 al maşinii de cusut, pe care este realizat un cot cu nucă sferică 2, pe care se
articulează biela cu mişcare plan paralelă 3. Capătul bielei este articulat cu un balansier, 4,
care, prin intermediul bieletei 5, transmite mişcarea antrenorului tijei port-ac 6. Tija port-ac
7 este montată în două ghidaje la batiul maşinii şi antrenează acul 8 într-o mişcare
rectilinie-alternativă pe direcţie orizontală. Această soluţie constructivă este utilizată atât la
maşinile produse de firma Textima cât şi la cele produse de firma Rimoldi.
Fig. VII.11.128.
Mecanismul apucătorului drept. Mecanismul apucătorului drept (fig. VII.11.129)

are aceeaşi variantă constructivă la maşinile produse de firmele Textima şi Rimoldi.
Mecanismul este spaţial şi primeşte mişcarea de la arborele principal al maşinii de cusut, 1,
prin cotul cu nucă sferică 2, pe care se articulează biela cu mişcare spaţială 3. Prin cupla
sferică superioară, biela se articulează cu balansierul 4, fixat pe axul orizontal 5. Pe ax este
montat cu şuruburi apucătorul 6. Organul de lucru 6 execută o mişcare oscilatorie.
Fig. VII.11.129.
Mecanismul apucătorului stâng

Varianta 1
Maşinile produse de firma Textima utilizează pentru antrenarea mecanismului
apucătorului stâng soluţia constructivă din fig. VII.11.130. Mecanismul este antrenat de
arborele principal 1, prin cotul cu articulaţie sferică 2. Prin biela 3, mişcarea se transmite
unui dublu balansier. Pe braţul 4' al balansierului este realizată o culisă, în care se fixează o
piatră de culisă, montaj, care permite reglarea lungimii balansierului 4' şi implicit
amplitudinea de mişcare a organului de lucru.
Prin braţul 4' şi biela cu mişcare spaţială 6, mişcarea se transmite ansamblului
format din balansierului 7, axul 8, balansierul 9 şi apucătorului 10, montat cu şuruburi pe
organul 9.
Fig. VII.11.130.
Varianta 2
Maşinile de cusut cu ac orizontal produse de firma Rimoldi utilizează pentru
antrenarea apucătorului stâng soluţia constructivă din fig. VII.11.131. Pe arborele principal
1 este realizat cotul cu nucă sferică 2, pe care se articulează biela 3. Acest organ se
articulează sferic cu balansierul 4, fixat pe axul înclinat 5. Ansamblul formal din braţul port
apucător 6 şi apucătorul 7 este antrenat în mişcare oscilatorie, într-un plan perpendicular,
pe axul 5.
Fig. VII.11.131.
Mecanismul transportorului
Varianta 1
Pentru antrenarea straturilor de material, această grupă de maşini utilizează
mecanisme adaptate particularităţilor materiei prime din care sunt realizate reperele
Fig. VII.11.132.
produselor de îmbrăcăminte. Clasicele plăcuţe dinţate sunt înlocuite cu două discuri

canelate, care execută mişcare de rotaţie intermitentă.
Maşinile de cusut cu ac orizontal produse de firma Rimoldi utilizează soluţia
constructivă din fig. VII.11.132. Mişcarea este preluată de la arborele principal 1, prin cotul
cu nucă sferică 2. Mişcarea este preluată de biela 3 şi transmisă balansierului 4, 4', articulat
cilindric pe axul orizontal 5. Braţul 4' este articulat sferic cu biela 6, care transmite mişcare
de rotaţie intermitentă cuplajului de unic sens CUS. Mişcarea de rotaţie intermitentă de unic
sens este preluată de axul vertical 8 şi transmisă roţii canelate 9. Totodată, prin cuplajul de
roţi dinţate cu dinţi înclinaţi Rdi1–Rdi2, mişcarea este transmisă axului vertical 10 şi roţii
dinţate Rdi3. Prin angrenajul Rdi3–Rdi4–Rdi5, mişcarea de rotaţie intermitentă de unic sens
este transmisă axului vertical 12.
Pentru a permite introducerea straturilor de material între cele două discuri canelate,
9 şi 18, între axul vertical 12 şi axul 14 al roţii canelate este realizat un cuplaj cardanic, 13–
13'. Cuplajul este realizat din două culise, practicate în arborii 12 şi 14 şi câte două pietre
de culisă, articulate cilindric cu câte o nucă sferică. Acest cuplaj permite transmiterea
mişcării de rotaţie intermitente de unic sens în timpul funcţionării maşinii, iar la oprirea
acesteia permite oscilarea roţii canelate 18. Indiferent de momentul în care se execută
poziţionarea straturilor de material ce urmează a fi asamblate, executantul are posibilitatea
oscilării roţii canelate 18, a manşonului 15, solidar cu balansierul 16, în jurul axului
orizontal 17.
Varianta 2
Mecanismul transportor de la maşinile de cusut cu ac orizontal produse de firma
Textima utilizează soluţia constructivă din fig. VII.11.133. Ca şi în cazul precedent,
Fig. VII.11.133.
mişcarea este preluată de la arborele principal 1, prin cotul cu nucă sferică 2, biela 3 şi
transmisă balansierului 4–4', fixat pe axul orizontal 5. Braţul 4' este articulat sferic cu biela
6, care transmite mişcare de rotaţie intermitentă cuplajului de unic sens CUS. Mişcarea de
rotaţie intermitentă, de unic sens, este preluată prin cuplajul de roţi dinţate cu dinţi înclinaţi
Rdi1–Rdi2, de către axul vertical 8 şi transmisă roţii canelate 9. Totodată, mişcarea este
transmisă axului vertical 10 şi manivelelor 11 şi 12. Prin bielele 13 şi 14 mişcarea este
transmisă manivelelor 15 şi 16 şi axului vertical 17.
Ca şi în cazul precedent, pentru introducerea straturilor de material ce urmează a fi
asamblate între discurile canelate 9 şi 22, între axul 17 şi axul rotii canelate 22 este realizat
un cuplaj cardanic, 18–18'. Manşonul 19 este solidar cu balansierul 20 şi au posibilitatea
oscilării în jurul axului 21.
Reglajele principale dintre organele de lucru ac-apucătoare sunt indicate în cărţile
tehnice ale maşinilor şi sunt strict corelate cu geometria apucătoarelor utilizate de firma
producătoare.
VII.11.6.4.4.2. Maşini de cusut în lanţ cu fontură pentru asamblarea

tricoturilor „ochi cu ochi“
Maşinile pentru asamblat bentiţe din tricot „ochi cu ochi“ la terminaţia produselor
tricotate realizează o cusătură în lanţ cu un fir (clasa 101) şi în lanţ cu două fire (clasa 401)
şi au o construcţie particulară, adaptată complet scopului tehnologic.
Domeniul de utilizare a maşinilor de cusut în lanţ cu fontură este asamblarea
tricoturilor „ochi cu ochi“ şi finalizarea terminaţiilor la produsele de îmbrăcăminte din
tricot (cele două repere care urmează a fi asamblate sunt tricotate pe maşini cu aceeaşi
fineţe), întâlnindu-se următoarele situaţii:
– cele două repere care se asamblează au marginile finisate în urma tricotării;
– bentiţa de bordare are ambele margini finisate în urma tricotării şi corpul
produsului are marginea surfilată;
– bentiţa de bordare are ambele margini finisate în urma tricotării;
– numai bentiţa de bordare are una dintre margini finisate în urma tricotării;
– bentiţa de bordare nu are marginile finisate în urma tricotării.
VII. 11.6.4.4.2.1. Principalele caracteristici tehnice

Caracteristicile esenţiale care impun criteriile de clasificare a acestor maşini sunt:
fineţea maşinii, numărul de ace, turaţia coroanei şi viteza periferică. Pentru maşinile
produse în ţară, caracteristicile amintite sunt prezentate în tabelul VII.11.8.
Tabelul VII.11.8
Turaţia maşinii Viteza periferică
Nr. Clasa Fineţea Numărul de ace
(rot/min) (m/min)
crt. maşinii maşinii fixe
max. min. max. min.
1 CS 47620/3 8 403 0,274 1,37 0,374 1,870
2 CS 47640/3 10 520 0,212 1,06 0,288 1,440
3 CS 47660/3 12 611 0,180 0,90 0,245 1,225
4 CS 47600/3 14 715 0,154 0,77 0,210 1,050
5 CS 47680/3 16 819 0,134 0,67 0,182 0,910
6 CS 47700/3 18 910 0,122 0,61 0,166 0,830
Asamblarea bentiţelor din tricot la corpul produsului implică corelarea fineţii

maşinii de cusut în lanţ cu fontură cu fineţea maşinii de tricotat şi este fineţea firului utilizat
pentru coasere, conform tabelului VII.11.9
Tabelul VII.11.9
Fineţea maşinii de tricotat (E) 6E 8E 10E 12E 14E 16E

Fineţea maşinii de încheiat (E) 8E 10E 12E 14E 16E 18E
Fineţea firului de coasere (Nm) 50 40 30 25 18 14
VII.11.6.4.4.2.2. Maşini de cusut în lanţ cu fontură pentru asamblarea

tricoturilor „ochi cu ochi“ construcţie clasică
Pentru asamblarea ochi cu ochi a structurilor tricotate sunt utilizate cusături în lanţ
cu un fir şi cusături în lanţ cu două fire.
Cusăturile în lanţ cu un fir pot fi:
• cu evoluţia liniară a firului de
coasere, firul de coasere asamblând
buclele poziţionale faţă în faţă
(fig. VII.11.134, a);
• cu evoluţie modificată a firului
de coasere, firul de coasere asamblând
buclele decalate cu un pas de ac, în
acest caz realizându-se o acoperire a
marginilor tricoturilor asamblate
(fig. VII.11.134, b);
• cu evoluţie modificată a firului
de coasere, firul de coasere asamblând
flancurile structurii tricotate,
(fig. VII.11.134, c);
Cusăturile în lanţ cu două fire
pot fi:
• cu evoluţia liniară a firelor de
coasere, firul condus de ac asamblând
buclele poziţionate faţă în faţă
(fig. VII.11.134, d);
• cu evoluţia modificată a firelor
de coasere, firul condus de ac
asamblând buclele poziţionate faţă în
faţă, iar cel condus de apucător
asamblând buclele decalate cu un pas
(fig. VII.11.134, e);
La maşinile pentru asamblarea
tricoturilor „ochi cu ochi“, acul este
drept şi execută o mişcare rectiliniară
alternativă, pe o direcţie înclinată, prin
canalul acului fonturii, după fiecare
mişcare de înaintare-retragere deplasân-
Fig. VII.11.134. du-se cu un pas de ac.
Apucătorul execută o mişcare spaţială complexă, în vederea formării buclei şi

poziţionării acesteia în faţa acului, asigurând formarea cusăturii.
Mecanismul transportorului este înlocuit de o fontură cu ace. Acele fonturii au o
formă specială şi sunt fixe în fontură. Fontură poate fi antrenată de către executant într-o
mişcare de rotaţie, în vederea montării tricoturilor care se asamblează pe ace.
Palpatorul are rolul de a poziţiona corect staturile de tricot care se asamblează, în
vederea intrării acului de coasere în ochiurile tricoturilor montate în acele fonturii.
VII.11.6.4.4.2.3. Principalele mecanismele ale maşinii de cusut în lanţ cu

fontură pentru asamblarea tricoturilor „ochi cu ochi“
Mecanismul acului. Mecanismul acului utilizat la maşinile de cusut în lanţ cu
fontură produse în ţară (fig. VII.11.135) primeşte mişcarea de la arborele principal al
maşinii, 1, montat vertical. Pe arborele 1 este fixat excentricul sferic 2, cu rol de manivelă,
care, prin biela 3, transmite o mişcare oscilatorie balansierului 4, articulat cilindric pe axul
5. Acest ax este fixat pe un manşon mobil 14. Al doilea braţ al balansierului 6 are pe
capătul său o rolă r, care este poziţionată în ghidajul 7. Mişcarea oscilatorie a organului 6
impune rolei o traiectorie plasată pe un arc de cerc. Prin soluţia constructivă adoptată, rola
şi ghidajul mobil 7 transmit pietrei de culisă 8 şi tijei 10 o mişcare rectilinie alternativă,
paralelă ca direcţie cu ghidajele 9 şi 12.
Fig. VII.11.135.
Pe capătul tijei 10 este fixată o a doua piatră de culisă, 11, în care se montează acul
13. Acest lanţ cinematic transmite acului 13 o mişcare rectilinie alternativă, prin degajarea
din acele 21 ale fonturii. Fontura cu ace este montată la partea superioară a cuvei 20.
La fiecare pas de cusătură, ansamblul organelor care asigură mişcarea rectilinie
alternativă acului 13 execută şi o mişcare de rotaţie, în vederea deplasării la următorul ac
din fontură. Această mişcare este preluată de la arborele

principal 1, prin roţile dinţate cu dinţi înclinaţi, Rd1 şi Rd2 şi
transmisă axului orizontal 15. Pe capătul axului este fixată
cama 16, în contact cu rola sferică 17. Rola 17 este articulată
pe capătul balansierului 19, solidar cu manşonul 14.
Contactul permanent dintre cama 16 şi rola 17 este asigurat
prin arcul de presare 18.
Reglarea poziţiei relative dintre acul de cusut 13 şi
acul fonturii 21 este prezentată în fig. VII.11.136.
Fig. VII.11.136. Mecanismul apucătorului. Apucătorul maşinii de

cusut în lanţ cu fontură (fig. VII.11.137) execută o mişcare
spaţială complexă.
Fig. VII.11.137.
Mişcarea este preluată de la arborele principal 1, prin roţile de curea Rc1 şi Rc2 şi
cureaua cu caneluri 2. Roata de curea Rc2 este montată pe un ax vertical, 3. Pe acelaşi ax
sunt fixate camele 4 şi 7. Cama 4 este sub forma unei renuri, practicată pe suprafaţa
inferioară a unui disc metalic, renură în care pătrunde rola r1, articulată cilindric pe capătul
balansierului 5. Acesta este fixat pe axul mobil 6, montat în manşonul mobil 9. Cama 4
asigură apucătorului o mişcare oscilatorie stânga-dreapta, în plan orizontal.
Cea de a doua cama, 7, este profilată, suprafaţa
ei fiind în contact cu rola r2, articulată cilindric cu
balansierul 8, ce face corp comun cu manşonul 9.
Totodată, manşonul este fixat pe capătul balansierului
10, articulat la batiu pe bolţul 11. Cama 7 asigură
apucătorului o mişcare oscilatorie în plan vertical.
Contactul dintre came şi role se realizează prin
arcurile de presare a1 şi a2. Pe axul mobil 6 este fixat
braţul port-apucător 12, în care se poziţionează cu
şuruburi apucătorul 13. Prin combinarea celor două
mişcări oscilatorii se asigură apucătorului o mişcare
spaţială în vecinătatea acului de cusut. La
Fig. VII.11.138. poziţionarea apucătorului în raport cu acul este
necesar ca, în poziţia extremă a acului

de cusut (fig. VII.11.138), apucătorul să
treacă la 0,5 mm.
Distanţa de la vârful apucăto-
rului, aflat în poziţia sa extremă
(fig. VII.11.139), la orificiul acului de
cusut este de 9 mm.
Distanţa de la vârful apucăto-
rului, aflat pe axa de simetrie a acului
(fig. VII.11.140), la orificiul acului de
cusut este de 1,5–2 mm.
Fig. VII.11.139 Fig. VII.11.140
VII.11.6.4.4.3. Maşini de cusut ascuns
Maşinile de cusut ascuns sunt utilizate pentru realizarea unor

cusături vizibile numai pe o parte a straturilor de material
asamblate. Cusătura de finalizare a terminaţiilor la produsele de
îmbrăcăminte poate fi realizată prin reglaje suplimentare asupra
mecanismelor maşinii, în următoarele variante (fig. VII.11.141):
– raportul punctelor de ancorare 1:1 (dispunere alternativă);
– raportul punctelor de ancorare 2:1 (dispunere cu un pas
„sărit“);
– raportul punctelor de ancorare 3: l (dispunere cu doi paşi
„săriţi“).
De asemenea, maşinile de cusut ascuns cu unul sau două fire
sunt utilizate pentru aplicarea straturilor interioare la produsele de
îmbrăcăminte exterioară. Fig. VII.11.141.
VII.11.6.4.4.3.1. Clasificarea maşinilor de cusut ascuns

Şi în cazul acestei grupe de maşini, criteriile de clasificare pot fi diverse. Pentru
maşinile de cusut ascuns, care realizează cusături pe principiul cusăturilor în lanţ, se
propune o clasificare funcţie de numărul de fire de coasere, respectiv clasa cusăturii
(fig. VII.11.142).
Fig. VII.11.142.

tabelul VII.11.10
Tabelul VII.11.10
Nr.
crt.
VII.11.6.4.4.3.3. Principalele mecanisme ale maşinii de cusut ascuns

La majoritatea tipurilor de maşini din această categorie, acul este curbat, iar
traiectoria vârfului acului este un arc de cerc. Acul străpunge complet stratul sau straturile
superioare de material şi parţial stratul inferior.
La maşinile de cusut ascuns cu un fir, apucătorul are formă de „furculiţă“ şi execută
o mişcare spaţială complexă, în vederea formării buclei şi poziţionării acesteia în faţa
acului, asigurând împletirea firului condus de ac.
La maşinile de cusut ascuns cu două fire, apucătorul are formă de cârlig şi execută o
mişcare plan-paralelă, traiectoria vârfului său fiind o curbă plană închisă plasată într-un
plan vertical.
Plăcuţa dinţată acţionează deasupra straturilor de material asamblate şi are o
construcţie specială, în vederea fixării cu şuruburi pe bara port-transportoare.
Îndoitorul de material are rolul de a îndoi, ridica şi poziţiona straturile de material
deasupra nivelului plăcuţei de ac, în vederea străpungerii corecte a acestora de către ac.
Mecanismul acului. Cea mai frecventă soluţie constructivă pentru antrenarea
acului, utilizată de către firme consacrate în construcţia maşinilor de cusut ascuns (Strobel,
Brother, Unănion Special etc.), este prezentată în fig. VII.11.143. Acul curb execută o
mişcare oscilatorie în planul frontal al maşinii, fiind antrenat printr-un mecanism patrulater
spaţial.
Fig. VII.11.143. Fig. VII.11.144.

Pe arborele principal 1 al maşinii este fixat excentricul sferic 2 (fig. VII.11.144, a),
echivalat în schema cinematică cu un cot cu articulaţie sferică. Excentricul sferic este
îmbrăcat de capacul şi corpul bielei 3 (fig. VII.11.144, b). La partea superioară, biela 3 este
articulată sferic cu un balansier, 4 fixat pe un ax orizontal 5. Pentru a limita mişcarea
parazită a bielei (de rotaţie în jurul propriei axe), degetul articulaţiei sferice este montat
între fălcile furcii 6. Pe capătul axului 5 este fixat un al doilea balansier, 7, în care se
montează cu şuruburi acul curb 8.
Mecanismul apucătorului. La maşinile de cusut în lanţ cu un

fir (pentru cusături din clasa 100), apucătorul are formă de „furculiţă“ şi
execută o mişcare spaţială complexă (fig. VII.11.145). Mişcarea
apucătorului poate fi descompusă, teoretic, în patru faze:
I – mişcare de înaintare spre executant, în stânga;
II – mişcare de rotaţie stânga-dreapta;
Fig. VII.11.145.
III – mişcare de retragere;
IV – mişcare de rotaţie în dreapta-stânga.
Varianta 1
Pentru a asigura apucătorului această mişcare, firmele Strobel, Union Special, Lewis
etc. utilizează varianta constructivă din fig. VII.11.146.
Apucătorul este acţionat de arbo-
rele principal 1 al maşinii de cusut,
printr-o manivelă 2, de forma unui disc
(placă metalică). Pe manivelă este fixat
fusul 3, care formează o articulaţie car-
danică cu bara 4. Acest organ este arti-
culat sferic cu balansierul 5 şi antrenea-
ză apucătorul 6 într-o mişcare spaţială.
Varianta 2
La maşinile de cusut ascuns cu Fig. VII.11.146.
două fire produse de firma Strobel,
mişcarea apucătorului este realizată cu
un mecanism plan (fig. VII.11.147). Acest mecanism este constituit din două lanţuri cine-
matice, care transmit apucătorului 13 o mişcare plan-paralelă, într-un plan vertical.
Deplasarea apucătorului este realizată de piatra de culisă 8, antrenată într-o mişcare de
glisare pe culisa oscilantă 9.
Cele două lanţuri cinematice sunt acţionate de arborele principal al maşinii, prin
excentricii 2 şi 3.
Mişcarea de glisare a pietrei de culisă 8 este transmisă de la arborele principal 1,
prin excentricul 2, îmbrăcat de colierul prelungit 4, cu rol de bielă, care se articulează cu
dublul balansier 5–5', fixat pe axul 6. Prin biela 7 se transmite pietrei de culisă 8 o mişcare
rectilinie alternativă pe culisa oscilantă 9. Mişcarea oscilatorie a culisei 9 este transmisă de
excentricul 3, îmbrăcat de colierul prelungit 10 şi articulat cu balansierul 11, fixat pe
acelaşi ax 12 cu culisa 9.
Reglarea poziţiei ac-apucător este prezentată în fig. VII.11.148. Se aduce acul în
poziţia extremă avansată şi se poziţionează ciocul apucătorului pe axa orificiului acului. Se
deplasează acul cu 3,2 mm şi se poziţionează apucătorul la 1,5 mm de orificiul acului.
Fig. VII.11.147. Fig. VII.11.148.

Mecanismul îndoitorului de material. Acest organ de lucru are rolul de a îndoi şi
ridica straturile de material deasupra plăcuţei de ac, în vederea străpungerii lor de către ac.
Îndoitorul de material poate fi antrenat fie într-o mişcare plan-paralelă fie în mişcare
oscilatorie.
Varianta 1
Mecanismul îndoitorului de
material (cu mişcare plan-paralelă).
Firma Union Special utilizează pentru
antrenarea îndoitorului de material un
mecanism plan (fig. VII.11.149),
constituit din două lanţuri cinematice,
care asigură îndoitorului o mişcare
plan-paralelă.
Îndoitorul 15 este fixat pe axul
cu mişcare oscilatorie 9, montat în
manşonul oscilant 14. Mişcarea os-
cilatorie a axului 9 este transmisă de
la arborele principal 1 al maşinii de
cusut, prin excentricul 2, îmbrăcat de
Fig. VII.11.149. colierul prelungit 3. Acesta se
articulează cu balansierul 4, fixat pe
axul 5. Pe acelaşi ax 5 este fixat un al doilea balansier, care, prin bieleta 11, acţionează ba-
lansierul 8 şi axul 9 în mişcare oscilatorie.
De la arborele principal 1, prin angrenajul de roţi dinţate cu dinţi înclinaţi R1–R2,
(raport 1:2), se transmite axului secundar 10 şi excentricului 11 o mişcare de rotaţie
uniformă. Prin colierul prelungit 12, cu rol de bielă, mişcarea este transmisă balansierului
13 şi manşonului 14.
Varianta 2
O altă soluţie constructivă (fig. VII.11.150) permite acţionarea îndoitorului într-o
mişcare oscilatorie, folosind un mecanism cu camă. Pe arborele principal 1 al maşinii de
cusut este fixată cama cu renură 2. Profilul camei este urmărit de rola 3, articulată cilindric
cu bara 4. Bara 4 trece prin piatra de culisă 5, articulată la batiu prin bolţul 6. Capătul barei
4 antrenează ansamblul format din balansierul 7, axul 8 şi îndoitorul 9, în mişcare
oscilatorie.
Reglarea poziţiei relative dintre ac şi îndoitorul de material este prezentată în

fig. VII.11.151. Planul median al îndoitorului se poziţionează la 1 mm de axa de oscilare a
acului. Vârful acului se poziţionează la 2 mm de planul lateral al îndoitorului.
Fig. VII.11.150. Fig. VII.11.151. Fig. VII.11.152.
Mecanismul transportorului. La maşinile de cusut ascuns, plăcuţa dinţată

acţionează deasupra straturilor de material şi conlucrează cu un picioruş de presare, plasat
sub plăcuţa de ac (fig. VII.11.152).
Plăcuţa dinţată este montată pe o bară cu mişcare plan-paralelă. Acţionarea barei
este realizată cu mecanisme de construcţie relativ simplă.
Varianta 1
Mecanismul transportorului cu camă. Pentru antrenarea plăcuţei cu dinţi
transportor, firma Union Special utilizează un mecanism plan cu camă (fig. VII.11.153),
antrenat de arborele principal 1, prin intermediul excentricului reglabil 2. Colierul
excentricului este prelungit cu o bară, 3–3'. Pe corpul barei este realizată o camă 4, în care
pătrunde rola 5, fixată la batiu. Pe capătul barei 3–3' este fixată plăcuţa dinţată 6.
Fig. VII.11.153. Fig. VII.11.154.

Varianta 2
Mecanismul transportorului cu bare articulate. Această soluţie constructivă
(fig. VII.11.154), utilizată de firma Strobel, este constituită dintr-un patrulater plan, pe
prelungirea bielei mecanismului fiind montată plăcuţa dinţată 6.
Pe arborele principal 1 este montat excentricul reglabil 2, îmbrăcat de colierul
prelungit cu rol de bielă 3–3'. Mişcarea bielei este controlată de balansierul 4, articulat la
batiu prin bolţul 5.
VII.11.6.4.4.4. Maşini de cusut în lanţ cu coloană

Maşinile de cusut în lanţ cu coloană sunt utilizate pentru asamblarea reperelor
tubulare. Deşi organele de lucru execută aceleaşi tipuri de mişcări, mecanismele de
acţionare sunt adaptate formei exterioare a maşinii, conducând în multe cazuri, la soluţii
constructive complexe.
Dintre firmele producătoare de maşini de cusut în lanţ cu coloană se citează: Union
Special, Rimoldi, Juki, Emery etc.
După poziţia coloanei maşinile pot fi:
• cu coloana paralelă cu arborele principal al maşinii;
• cu coloana perpendiculară pe arborele principal al maşinii.
Pe maşinile de cusut în lanţ cu coloană pot fi realizare
cusături din clasa 401, pe o linie de coasere sau 2,3 linii de coasere
paralele, cusături din trei fire (clasa 406), cusături de acoperire din
sase fire (clasa 607) etc.
Fig. VII.11.155. La această grupă de maşini apucătoarele execută aceleaşi
mişcări ca şi la maşinile de cusut în lanţ standard şi sunt montate în
acelaşi braţ port-apucător. Acele se montează în aceeaşi tijă port-ac şi execută mişcare
rectilinie alternativă pe direcţie verticală. Se remarcă soluţii constructive deosebite pentru
mecanismele transportoare, supuse în acest caz unor forţe tehnologice mari şi unor noi
cerinţe determinate dimensiunile de gabarit ale coloanei. Suprafaţa de lucru a coloanei
poate fi plană sau circulară. În ultimul caz, plăcuţa de ac, picioruşul de presare şi plăcuţa
dinţată au forme special adaptate noilor condiţii de lucru (fig. VII.11.155).
Maşinile de cusut în lanţ cu coloană sunt dotate cu o gamă largă de dispozitive de
conducere şi preformare a marginilor straturilor de material supuse coaserii.

tabelul VII.11.11.
Tabelul VII.11.11
Nr. crt. Caracteristica Valoare
5 Numărul de ace 1–4
6 Distanţa dintre ace 0,1–6,8 mm
7 Circumferinţa coloanei 170–210 mm
*
Distanţa dintre ace se corelează cu setul de apucătoare corespondent.
VII.11.6.4.4.4.2. Maşini de cusut în lanţ cu coloană. Mecanisme particulare

Din punct de vedere constructiv, maşinile de cusut în lanţ cu coloană utilizează o
mare varietate de soluţii constructive, complexe. Vor fi prezentate câteva dintre cele mai
utilizate soluţii constructive întâlnite la maşini de cusut în lanţ cu coloană cu utilizare
frecventă.
Mecanismul acului. Meca-
nismul acului de la maşina de cusut
în lanţ cu coloană are o construcţie
similară celor prezentate anterior, cu
observaţia că arborele principal este
poziţionat paralel cu direcţia de
coasere. Această poziţie permite ac-
ţionarea comodă a mecanismului
acului cât şi a mecanismelor apucă-
torului şi transportorului, montate în
lungul coloanei maşinii.
Mişcarea rectilinie alterna-
tivă pe direcţie verticală a tijei port-
ac/ace (fig. VII.11.156) este trans-
misă de la arborele principal 3,
acţionat în mişcare de rotaţie uni-
formă de electromotor, prin cureaua
trapezoidală 1 şi roata de curea 2.
Excentricul sferic, 4, antrenează
biela, 5, într-o mişcare spaţială. Fur-
ca 7 are, ca şi în celelalte cazuri Fig. VII.11.156.
întâlnite, rolul o de a limita mişcarea
parazită a bielei 5. Prin dublul balansier 6–9, articulat cilindric la batiu prin bolţul 8 şi
bieleta 10, se transmite ansamblului format din antrenorul 11, tija port-ac 12 şi acul/acele
13 mişcarea de ridicare-coborâre pe direcţie verticală.
Mecanismul apucătorului. Maşina de cusut în lanţ cu coloană PMZ-237 are o

construcţie complet modificată, în vederea adaptării formei exterioare a maşinii scopului
tehnologic dorit.
Ca şi în cazul construc-
ţiilor clasice, apucătorul/apucă-
toarele 9 (fig. VII.11.157) exe-
cută mişcare spaţială, obţinută
din corelarea unei mişcări osci-
latorii şi a unei mişcări rectilinii
alternative.
Mişcarea rectilinie alter-
nativă este transmisă de la arbo-
rele principal al maşinii către
arborele secundar 1, prin roţi ca-
nelate şi curea cu caneluri.
Arborele secundar, 1, prin ex-
centricul sferic 2 şi biela 3, Fig. VII.11.157.
transmite mişcarea bieletei 4. Pe această piesă sunt fixate limitatoarele 5 şi 6, între care
pătrunde bolţul 7, montat pe capătul axului 8.
Mişcarea oscilatorie a apucătorului/apucătoarelor 9 este preluată de la arborele
secundar 1 şi cotul cu nucă sferică 10. Biela 11 este articulată cilindric cu balansierul 12,
fixat pe bolţul 13 şi articulată sferic cu biela 14. Această bielă transmite mişcare oscilatorie
balansierului 15, fixat pe axul 8.
Reglarea amplitudinilor de mişcare pentru organul de lucru este posibilă prin mo-
dificarea poziţiei limitatoarelor 5 şi 6 şi, respectiv, a ansamblului ce conduce apucătorul 9.
Mecanismul transportorului. Mecanismul transportorului utilizat la aceeaşi maşină
de cusut în lanţ cu coloană (fig. VII.11.158) este antrenat de arborele secundar 1, prin doi
excentrici 2, îmbrăcaţi de două pietre de culisă 3 şi de două furci 4, solidare cu bara port-
transportoare 5. Cei doi excentrici transmit barelor, în principal, mişcări de înaintare şi
retragere. Excentricităţile lor sunt reglabile, ceea ce permite reglarea mărimii pasului
cusăturii.
Fig. VII.11.158.
Mişcarea de ridicare-coborâre este transmisă de excentricul 7, îmbrăcat de piatra de

culisă 8, montată în interiorul furcii 6 de pe corpul barei port-transportoare. Şi acest
excentric are excentricitatea reglabilă, ceea ce permite reglarea mişcării de ridicare-
coborâre a dinţilor transportori, 10. Plăcuţa dinţată, 10, fixată cu şuruburi pe bara 5, execută
o mişcare plan-paralelă.
Reglarea poziţiei dintre organele de lucru se realizează, funcţie de clasa cusăturii, în
mod similar cu variantele anterior prezentate.
VII.11.6.4.4.5. Alte tipuri de maşini de cusut în lanţ cu două fire
În această categorie sunt incluse:

• maşini de cusut ţesături umede;
• maşini de executat picouri;
• maşini pentru închiderea sacilor plini.
Maşini pentru cusut ţesături umede. Maşinile pentru cusut ţesături umede
realizează cusături în lanţ cu un fir, sau cusături în lanţ cu două fire, pe una sau două linii de
coasere. Aceste maşini sunt destinate asamblării bucăţilor de ţesătură sau tricot nefinisate,
în vederea formării partizilor în secţiile de finisare. Maşinile pot avea atât acţionare
electrică cât şi acţionare manuală, în primul caz, caracteristicile tehnice principale sunt
prezentate în tabelul VII.11.12.
Tabelul VII.11.12
Nr.
crt.
3 Grosimea maximă a straturilor de material asamblate 0,32–9 mm
4 Raportul de multiplicare în cazul antrenării manuale a volantului 3:1
Maşini pentru executat picouri. Maşinile pentru

executat picouri realizează cusături în lanţ cu două fire şi sunt
utilizate pentru ornamentarea marginilor produselor de
îmbrăcăminte (lenjerie, corsetărie, produse pentru copii şi nou
născuţi etc.).
Picourile pot fi simple (fig. VII.11.159, a) sau duble
(fig. VII.11.159, b). Pot fi utilizate şi ca element de legătură
ornamental între două margini (fig. VII.11.159, c)
La formarea cusăturii (fig. VII.11.160) participă un ac cu
mişcare rectilinie alternativă pe direcţie verticală şi un apucător.
Forma diferitelor variante de cusături se asigură prin deplasări
transversale ale acului şi apucăto- Fig. VII.11.159.
rului, la dreapta. Mărimea fiecărei
deplasări transversale ale acului şi apucătorului este de
2 mm, printre cele trei ace de ghidare. Se execută trei
deplasări succesive într-un sens şi trei în sens contrar, astfel
încât un lănţişor liber este realizat din 6 „împunsături“.
Mecanismul transportorului deplasează materialul cu un pas
de ac, dar ancorarea firelor în marginea materialului se
Fig. VII.11.160. realizează după 6 paşi, realizând porţiunea liberă de lănţişor.
Maşini de cusut în lanţ cu poziţie modificată a capului de coasere. Această grupă

de maşini utilizează practic pentru capul de coasere, soluţiile constructive ale maşinilor de
cusut în lanţ cu unul sau două fire, prezentate anterior.
Maşinile sunt utilizate pentru închiderea sacilor plini (fig. VII.11.161), confecţionaţi
din iută, hârtie sau folie sintetică, de diferite grosimi, în
sectoarele de ambalare şi depozitare a diferitelor produse
din industria alimentară şi chimică.
Capul de coasere poate fi montat pe un ax vertical
(fig. VII.11.162) sau poate fi deplasat manual
(fig. VII.11.163). În cazul în care capul de coasere este
montat pe un ax vertical, poziţia sa pe direcţie verticală
poate fi reglată manual sau electromecanic, funcţie de Fig. VII.11.161.
dimensiunile de gabarit ale sacilor. Unele variante constructive permit rotaţia capului de
coasere cu 180°. Maşinile de cusut sunt dotate cu dispozitive de alimentare a benzilor de
întărire, cu dispozitive de tăiere a aţei şi benzii de întărire. Sacii sunt deplasaţi spre zona de
coasere şi, în timpul coaserii, cu benzi transportoare. Viteza de deplasare a benzii
transportoare şi cea de realizare a cusăturii sunt strict corelate.
Fig. VII.11.162. Fig. VII.11.163.
Viteza de coasere, variază funcţie de firma constructoare şi este între 1400 şi 2200
împunsături/min.
În cazul sacilor de masă mare, capul de coasere execută mişcare de deplasare pe
direcţie orizontală, pe o şină, iar sacul este fix. Unele variante constructive sunt dotate cu
unitate de cântărire şi contorizare a greutăţii sacilor.
VII.11.6.5. Maşini de cusut surfilat

Maşinile de cusut surfilat sunt destinate realizării unor cusături care asigură
marginile tăiate ale materialelor împotriva destrămării, sau sunt frecvent utilizate pentru
asamblarea reperelor produselor de îmbrăcăminte, în general tricoturi. Înaintea formării
cusăturii are loc uniformizarea marginilor materialelor, prin tăiere cu ajutorul a două cuţite,
dintre care unul este fix iar al doilea mobil.
VII.11.6.5.1. Clasificarea maşinilor de cusut surfilat

O clasificare riguroasă a maşinilor de cusut surfilat poate fi realizată în funcţie de
clasa cusăturii realizate (fig. VII.11.164).
Cusăturile de surfilare realizate dintr-un singur fir (cusături clasele 501 şi 513):
• cusătură clasa 501, dacă punctele de împletire ale firului condus de ac se plasează
deasupra straturilor de material asamblate;
• cusătură clasa 513, dacă punctele de împletire ale firului condus de ac se plasează
pe marginea straturilor de material asamblate, la mijlocul grosimii lor.
Cusăturile de surfilare realizate din două fire (cusături clasele 502, 503, 510, 511
şi 522):
• cusătură clasa 502, dacă punctele de împletire dintre firul condus de ac şi cel
condus de apucător se plasează deasupra şi sub straturile de material asamblate;
Fig. VII.11.164.
• cusătură clasa 503, dacă punctele de împletire dintre firul condus de ac şi cel
condus de apucător se plasează deasupra şi pe marginea straturilor de material asamblate, la
mijlocul grosimii lor;
• cusătură clasa 510, dacă punctele de
împletire dintre firele conduse de cele două ace (fig.
VII.11.165) se plasează numai deasupra straturilor de
material asamblate, la nivelul primului ac;
împletire dintre firele conduse de cele două ace se
plasează numai deasupra straturilor de material
asamblate, la nivelul celui de al doilea ac;
împletire dintre firele conduse de ac şi apucător se
plasează numai sub straturilor de material asamblate. Fig. VII.11.165.
Cusăturile de surfilare din trei fire (cusături
clasele 504, 505, 508, 509 şi 521):
• cusătură clasa 504, dacă punctele de împletire dintre firul condus de ac şi firele
conduse de apucătoare se plasează deasupra, sub şi pe marginea straturilor de material
asamblate, la mijlocul grosimii lor;
• cusătură clasa 505, dacă punctele de împletire dintre firul condus de ac şi firele
conduse de apucătoare se plasează deasupra şi respectiv pe marginile (superioară şi
inferioară) ale straturilor de material asamblate;
• cusătură clasa 508, dacă punctele de împletire dintre firele conduse de cele două
ace şi firul condus de apucător se plasează deasupra straturilor de material (împletirea
firului apucătorului cu firul condus de primul ac) şi respectiv sub straturile de material
(împletirea firului apucătorului cu firul condus de cel de al doilea ac);
ace şi firul condus de apucător se plasează deasupra straturilor de material (împletirea
firului apucătorului cu firul condus al doilea ac, trecând prin buclele realizate de primul ac)
şi respectiv sub straturile de material (împletirea firului apucătorului cu firul condus de cel
de al doilea ac);
ace şi firul condus de apucător se plasează numai deasupra straturilor de material.
Cusăturile de surfilare realizate din patru fire (cusături clasele 506, 507, 512 şi 514):
• cusătură clasa 506, dacă punctele de împletire dintre firele conduse de ace şi firele
conduse de apucătoare se plasează la nivelul primului ac, sub straturile de material,
deasupra staturilor de material la nivelul celui de al doilea ac şi pe marginea superioară a
straturilor de material asamblate;
conduse de apucătoare se plasează, la nivelul primului ac, deasupra, sub şi pe marginea
straturilor de material asamblate;
conduse de apucătoare se plasează deasupra straturilor de material la nivelul celui de al
doilea ac, sub straturile de material împletirea firelor se realizează la nivelul celui de al
doilea ac, iar între firele conduse de apucătoare punctele de împletire se realizează pe
marginea superioară a straturilor de material asamblate;
conduse de apucătoare se plasează deasupra straturilor de material la nivelul primului ac,
sub straturile de material împletirea firelor se realizează la nivelul celui de al doilea ac, iar
între firele conduse de apucătoare punctele de împletire se realizează pe marginea
superioară a straturilor de material asamblate.
Unele maşini de cusut surfilat sunt dotate cu un al treilea apucător. Acest apucător
suplimentar, împreună cu unul dintre ace, formează o cusătură în lanţ cu două fire (clasa
401), plasată la o anumită distanţă de cusătura de surfilare. Această variantă constructivă de
maşină este frecvent utilizată pentru surfilarea şi asamblarea simultană a reperelor
produselor de îmbrăcăminte realizate atât din tricoturi cât şi din ţesături.
Dintre firmele constructoare de maşini de cusut surfilat se menţionează, în ţară:
Matricon S.A. – Tg. Mureş şi dintre marile firme din străinătate: Rimoldi, Brother, Union
Special etc.

principalele caracteristici ale maşinilor de cusut surfilat sunt prezentate în tabelul VII.11.13.
Tabelul VII.11.13
Nr.
crt.
2 Pasul cusăturii 0,8–5 mm
3 Grosimea maximă a straturilor de material asamblate 0,8–4,8 mm
4 Înălţimea maximă de ridicare a picioruşului de presare Max. 7 mm
5 Lăţimea cusăturii 1,6–6,4 mm
VII.11.6.5.3. Soluţii constructive utilizate pentru mecanismele şi

dispozitivele maşini de cusut surfilat
În cazul maşinilor de cusut surfilat, arborele principal este plasat în mod obişnuit la
partea inferioară a maşinii şi cuprinde în geometria sa constructivă coturi, ce constituie
manivelele mecanismelor maşinii. Datorită turaţiilor de lucru mari, mecanismele maşinii
sunt plasate în baie de ulei, ungerea şi răcirea cuplelor realizându-se cu pompă de ulei.
VII.11.6.5.3.1. Mecanisme pentru acţionarea acului

Varianta 1
Maşinile de cusut surfilat cu trei fire–produse în ţară de firma MATRICON S.A. Tg.
Mureş, utilizează, pentru antrenarea acului, soluţia constructivă din fig. VII.11.166. Acul
este fixat cu şuruburi în piatra de culisă 10 şi este acţionat în mişcare rectilinie alternativă
pe direcţie înclinată, printr-un mecanism plan din familia 3.
Mişcarea este preluată de la arborele principal 1 prin cotul cu
nucă sferică 2, pe care este articulată biela 3. Capul superior
al bielei 3 este articulat cilindric cu un balansier 4, fixat pe
axul orizontal 5. Pe capătul axului este realizat discul 6, cu
rol de balansier, care transmite o mişcare plan-paralelă barei
7–7'. Mişcarea barei 7–7' este controlată de balansierul 8,
fixat pe bolţul 9. Prelungirea 7' a barei pune în mişcare
rectilinie alternativă piatra de culisă 10, obligată să gliseze pe
culisa 11, fixă la batiul maşinii. Acul sau acele de coasere
sunt montate pe piatra de culisă 10.
Direcţia înclinată a axei culisei 11 permite
străpungerea planelor de mişcare a celor două apucătoare de Fig. VII.11.167.
către ac, asigurând împletirea celor trei fire de coasere.
Reglarea poziţiei relative dintre ac şi apucătorul
superior este prezentată în fig. VII.11.167.
Varianta 2
O altă variantă constructivă utilizează
pentru antrenarea acului soluţia constructivă
din fig. VII.11.168. Acul este acţionat în miş-
care rectilinie alternativă pe direcţie verticală
printr-un mecanism plan. Mişcarea este pre-
luată de la arborele principal 1, prin cotul cu
nucă sferică 2, pe care este articulată biela 3.
Capul superior al bielei 3 este articulat
cilindric cu un balansier 4, fixat pe axul
orizontal 5. Pe capătul axului este montat,
balansierul 6, care transmite o mişcare plan-
paralelă bieletei 7. Aceasta pune în mişcare
rectilinie alternativă piatra de culisă 8, obligată
să gliseze pe culisa 11, fixă la batiul maşinii.
Acul sau acele de coasere sunt montate pe
piatra de culisă 8. Fig. VII.11.168.
VII.11.6.5.3.2. Mecanisme pentru acţionarea apucătoarelor
Soluţii constructive pentru acţionarea

apucătorului superior
Varianta 1
O variantă constructivă a mecanis-
mului apucătorului superior, frecvent uti-
lizată în construcţia maşinilor de cusut sur-
filat, este prezentată în fig. VII.11.169.
Apucătorul superior 11 are o mişcare plan-
paralelă, traiectoria ciocului său fiind o cur-
bă plană deschisă, asemănătoare literei S.
Mişcarea este transmisă mecanis-
mului de arborele principal 1, prin cotul 2
şi biela cu articulaţii sferice 3. Biela cu
mişcare spaţială 3 transmite ansamblului
constituit din balan-
sierul 4, axul orizontal
6 şi balansierul 7 o
mişcare oscilatorie. Pe
Fig. VII.11.169.
corpul bielei 3 este
montată furca 5, care
îmbracă degetul articulaţiei sferice inferioare, organe ce au rolul de a
limita mişcarea de rotaţie a bielei în jurul propriei axe longitudinale.
Braţul port-apucător 8, are corpul în formă de culisă şi trece prin
piatra de culisă 9, articulată cilindric la batiul prin bolţul 10. Apucătorul Fig. VII.11.170.
11 este fixat în gaura centrală a braţului port-apucător 8.
Reglarea poziţiei ac-apucător superior este ilustrată în fig. VII.11.170.
Varianta 2
O altă variantă constructivă a me-
canismului apucătorului superior frecvent
utilizată în construcţia maşinilor de cusut
surfilat este prezentată în fig. VII.11.171.
Apucătorul superior 11 are o mişcare plan-
paralelă, traiectoria ciocului său fiind o cur-
bă plană deschisă, asemănătoare literei S.
Mişcarea este transmisă mecanis-
mului de arborele principal 1 prin cotul 2 şi
biela cu articulaţii sferice 3. Biela cu
mişcare spaţială 3 transmite ansamblului
constituit din balansierul 4, axul orizontal 6
şi balansierul 7 o mişcare oscilatorie. Pe
corpul bielei 3 este montată furca 5, care
îmbracă degetul articulaţiei sferice
inferioare, organe ce au rolul de a limita
mişcarea de rotaţie a bielei în jurul propriei
Fig. VII.11.171. axe longitudinale.
Braţul port-apucător 8 are corpul în formă de culisă şi trece prin piatra de culisă 9,
articulată cilindric la batiul prin bolţul 10. Apucătorul 11 este fixat în gaura centrală a
braţului port-apucător 8.
Mecanismul de acţionare apucătorului inferior
Apucătorul inferior, 8, execută, în majoritatea
cazurilor, o mişcare oscilatorie în planul frontal al
maşinii. Mecanismul apucătorului inferior
(fig. VII.11.172) este acţionat de arborele principal 1 al
maşinii prin cotul cu nucă sferică 2. Biela 3, cu mişcare
spaţială, transmite o mişcare oscilatorie ansamblului
format din balansierul 4, fixat cu şuruburi pe axul
orizontal 6 şi braţul port-apucător 7, în care se
montează organul de lucru, apucătorul inferior 8.
Şi în acest caz, pentru limitarea mişcării parazite
a bielei 3, este utilizată furca 5, care îmbracă degetul
articulaţiei sferice inferioare a bielei.
Ciocul apucătorului are ca
traiectorie un arc de cerc, strict
impusă ca poziţie în raport cu tra-
iectoria acului şi a apucătorului
superior. Fig. VII.11.172.
Reglarea poziţiei relative
Fig. VII.11.173. dintre apucătoare este prezentată în fig. VII.11.173.
Mecanismul de acţionare a apucătorului suplimentar

Cusătura de surfilare realizată pe două sau mai multe straturi de material nu oferă şi
o asamblare fiabilă, datorită lăţimii relativ mici (max. 6,4 mm) în raport cu marginile tăiate
ale reperelor. Siguranţa asamblării este dată fie de o cusătură de suveică (realizată ulterior
la o anumită distanţă de cusătura de surfilare) fie de o cusătură în lanţ cu două fire, posibil
de realizat simultan cu cusătura de surfilare.
Fig. VII.11.174.
În aceste condiţii, unele maşini de cusut surfilat sunt dotate cu un apucător

suplimentar 13 (fig. VII.11.174) care, împreună cu un al doilea ac, antrenat de aceeaşi
piatră de culisă, formează o cusătură în lanţ cu două fire, plasată la o anumită distanţă faţă
de cusătura de surfilare. Ca şi în cazul cusăturii din clasa 401, apucătorul execută o mişcare
spaţială, realizată prin combinarea unei mişcări oscilatorii de amplitudine mare în planul
frontal al maşinii cu o mişcare rectilinie-alternativă în planul lateral al maşinii.
În cazul maşinilor de cusut surfilat produse în ţară, apucătorul suplimentar, 13, preia
mişcarea oscilatorie din planul frontal al maşinii de pe braţul apucătorului inferior 7,
antrenat de arborele principal prin lanţul cinematic prezentat anterior, prin bieleta 10. Pe
corpul 12 al apucătorului suplimentar este realizată o articulaţie, 11, de construcţie specială,
în nuca sferică fiind realizat un ghidaj cilindric. Bolţul 11 permite atât deplasarea organului
12 în lungul linei de coasere cât şi preluarea mişcării oscilatorie transmise de bieleta 10.
Cea de a doua mişcarea apucătorului suplimentar 13 (rectilinie alternativă în lungul
linei de coasere) este transmisă de la arborele principal prin excentricul 15, colierul
prelungit cu rol de bielă 16, balansierul 17, axul orizontal 18 şi balansierul furcă 19.
Mişcarea oscilatorie a balansierului furcă 19 este preluată de axul 14 ca o mişcare rectilinie
alternativă, cele două fălci ale furcii sunt plasate între două limitatoare, 20 şi 21 (două
discuri), fixate pe axul orizontal 14.
Din combinaţia celor două mişcări transmise apucătorului suplimentar 13 se obţine o
traiectorie spaţială, cusătura realizându-se ca şi în cazul maşinilor de cusut în lanţ cu două
fire, clasa 401.
Mecanismul transportorului
La maşinile de cusut surfilat, mecanismul transportorului este de tipul diferenţial şi
antrenează două plăcuţe dinţate, 13 şi 20 (fig. VII.11.175), montate pe două bare
transportoare, 9 şi 18. Cele două plăcuţe dinţate sunt montate una după alta în lungul liniei
de coasere şi pot fi reglate independent în ce priveşte mişcarea de înaintare şi retragere.
Una dintre cele mai utilizate soluţii constructive pentru mecanismul transportorului
este prezentată în fig. VII.11.175.
Fig. VII.11.175.
Ca şi în cazul altor mecanisme transportoare, cele două plăcuţe dinţate realizează

mişcarea plan-paralelă din combinaţia unei mişcări de înaintare-retragere cu o mişcare de
ridicare-coborâre.
Mişcarea de înaintare-retragere este transmisă de arborele principal al maşinii, 1,

prin excentricul 2, cu rol de manivelă şi colierul prelungit 3, cu rol de bielă. Organul 3
transmite ansamblului format din balansierul 4, axul 5 şi balansierele 6 şi 16 o mişcare
oscilatorie, ce antrenează separat barele port-transportoare.
Balansierul 6 are formă de culisă curbilinie şi pe el se fixează cu şuruburi, într-o
anumită poziţie, piatra de culisă 7, articulată cilindric cu bieleta 8. Aceasta transmite barei 9
şi implicit plăcuţei dinţate 13, în principal mişcarea de înaintare-retragere.
Balansierul 16 este articulat cilindric cu bieleta 17, ce antrenează bara 18 şi implicit
plăcuţa dinţată 20 în mişcarea de înaintare-retragere.
Excentricul 2, montat pe arborele principal, este de construcţie clasică privind
reglarea excentricităţii şi implicit reglarea simultană a amplitudinii mişcării de înaintare-
retragere a celor două bare port-transportoare 9 şi 18.
Poziţia pietrei de culisă 7, respectiv lungimea arcului de cerc descris de centrul
articulaţiei cilindrice solidare cu ea, permite reglarea amplitudinea mişcării de înaintare-
retragere a plăcuţei dinţate 13.
Mişcarea de ridicare-coborâre este transmisă simultan celor două bare port-
transportoare de la excentricul 11, realizat pe arborele principal 1 al maşinii. Excentricul
este îmbrăcat de o piatră de culisă, 12, montată între fălcile furcilor 10 şi 19 ale barelor port
transportoare 9 şi respectiv 18.
Cele două bare port-transportoare 9 şi 18 au câte o furcă, ce se sprijină pe un bolţ
excentric, 15, montat în batiul maşinii, în vederea reglării unghiului de atac a dinţilor
transportori asupra materialului textil, se modifică poziţia bolţului excentric 15.
Mecanismul cuţitului
Înainte de realizarea cusăturii de surfilare, marginea stratului/straturilor de material
supuse coaserii este uniformizată prin tăiere. Tăierea se realizează prin forfecare, de către
un cuţit mobil, ce lucrează împreună cu un cuţit fix.
Cuţitul mobil execută mişcare oscilatorie, fiind antrenat de un mecanism patrulater
plan (fig. VII.11.176). Ca şi în cazul celorlalte mecanisme ale maşinii de cusut surfilat,
Fig. VII.11.176.
mişcarea este transmisă mecanismului de la arborele principal 1 prin cotul 2, cu rol de

manivelă şi biela 3. Aceasta transmite mişcare oscilatorie ansamblului format din
balansierul 4, axul orizontal 5, balansierul 6 şi cuţitul mobil 7. Cuţitul fix 8 este montat în
batiul maşinii.
VII.11.6.6. Maşini pentru realizarea cusăturilor de acoperire

Maşinile de cusut în lanţ pentru realizarea cusăturilor de acoperire a marginilor
tăiate ale materialelor textile sunt frecvent utilizate atât pentru prelucrarea semifabricatelor
din tricoturi cât şi din ţesături.
Dintre firmele producătoare de maşini pentru realizarea cusăturilor de acoperire se
citează: Rimoldi, Union Special, Juki, Emery, Brother, Kansai Special etc.
VII.11.6.6.1. Clasificarea maşinilor pentru realizarea cusăturilor de

acoperire
Luând în consideraţie modul de plasare a firelor de acoperire, maşinile din această
grupă pot fi clasificate ca în fig. VII.11.177.
Fig. VII.11.177
În cazul cusăturilor cu această destinaţie din clasa 400, acoperirea marginii tăiate
este realizată pe o singura parte a straturilor asamblate (sub material), de firul condus de
apucător, fir care face legătura între firele conduse de ace. Excepţie face cusătura din clasa
408, realizată din două cusături în lanţ paralele, firul de acoperire fiind condus de către un
depunător, deasupra straturilor de material. De asemenea, se remarcă cusătura din clasa
405, realizată pe baza cusăturii în lanţ cu două fire zigzag cu un fir de acoperire condus de
apucător.
În cazul cusăturilor de acoperire din clasa 600, între firele conduse de ace sunt
ancorate, sub staturile de material, firul condus de apucător şi, deasupra straturilor de
material, firul/firele conduse de depunătoare.

tabelul VII.11.14.
Tabelul VII.11.14
Nr.
crt.
5 Distanta dintre ace *
*
Se livrează seturi corespondente dintre ace şi apucătoare.
VII.11.6.6.3. Maşini pentru realizarea cusăturilor de acoperire

mecanismele particulare
Cusăturile de acoperire din clasa 400 sunt realizate în următoarele variante:
• cu două ace şi un apucător (clasele 402, 405, 406) şi se obţine o cusătură din trei
fire;
• cu trei ace şi un apucător (clasele 403, 407) şi se obţine o cusătură din patru fire;
• cu patru ace şi un apucător (clasa 410) şi se obţine o cusătură din cinci fire.
Cusăturile de acoperire din clasa 600 sunt realizate în următoarele variante:
• cu două ace şi un apucător (clasa 601) şi se obţine o cusătură din trei fire;
• cu două ace, un apucător şi un depunător (clasa 602) şi se obţine o cusătură din trei
fire;
• cu două ace, un apucător şi două depunătoare (clasa 603) şi se obţine o cusătură
din patru fire;
• cu două ace, un apucător şi două depunătoare (clasa 603) şi se obţine o cusătură
din patru fire;
• cu trei ace, un apucător şi două depunătoare (clasa 604) şi se obţine o cusătură din
cinci fire;
• cu trei ace, un apucător şi un depunător (clasa 605) şi se obţine o cusătură din cinci
fire;
• cu patru ace, patru apucătoare şi un depunător (clasa 606) şi se obţine o cusătură
din nouă fire.
La maşinile pentru realizarea cusăturilor de acoperire, mişcările organelor principale
Fig. VII.11.178.
de lucru (ace, apucător, plăcuţă dinţată) sunt transmise prin mecanisme similare maşinilor
de cusut în lanţ cu două fire, prezentate anterior. Forţele tehnologice mari, direct influenţate
de numărul de straturi cusute simultan, numărul mare de ace, masa materialului prelucrat,
determină redimensionarea organelor mecanismele.
În cazul acestei grupe de maşini, particulare sunt reglajele dintre ace – apucător –
depunător şi mecanismele utilizate pentru depunerea firului superior.
Pentru formarea cusăturilor de acoperire, acele se montează în tija port-ac în acelaşi
plan, dar la înălţimi diferite, astfel încât apucătorul să întâlnească bucla de ac în aceleaşi
condiţii.
În cazul concret al cusăturii de acoperire clasa 406, la care distanţa dintre ace este de
3,5–4,5 mm, poziţia relativă dintre ace şi apucător este indicată în fig. VII.11.178.
Ansamblul mecanismelor acului şi depunătorului

Ca organ de lucru, depunătorul are rolul de a conduce firul superior deasupra
straturilor de material şi de a asigura ancorarea lui, într-o anumită succesiune, sub firele
conduse de ace.
În majoritatea cazurilor, depunătoarele execută mişcare oscilatorie şi sunt acţionate
de arborele principal al maşinii.
Varianta 1
La maşinile pentru realizarea cusăturilor de acoperire produse de firma Rimoldi este
utilizat mecanismul depunătorului din fig. VII.11.179. Mişcarea este preluată de la electro-
motorul maşinii şi transmisă, prin cureaua trapezoidală 1 şi roata de curea 2, către arborele
principal 3 al maşinii de cusut, pe care este realizat un cot cu nucă sferică, ce antrenează
biela 4. Ansamblul format din organele 5,6,7 şi 11 execută o mişcare oscilatorie. Balan-
sierul 7 antrenează biela 8 a mecanismului acului, iar balansierul 11 transmite mişcarea
depunătorului. Biela 8, de construcţie masivă datorită forţelor tehnologice mari, antrenează
tija port-ac şi implicit acele într-o mişcare rectilinie-alternativă pe direcţie verticală.
Pe capătul balansierului 11 este montată o furcă 12, care îmbracă piatra de culisă 13.
Fig. VII.11.179.
Piesa 13 este montată pe capătul balansierului 14, la rândul lui fixat pe manşonul 15.
Manşonul este poziţionat pe tija picioruşului de presare şi execută mişcare oscilatorie în
jurul unei axe verticale. Pe manşon este fixat un al doilea balansier, 16, în care se montează
braţul 17, solidar cu depunătorul 18. Mecanismul asigură depunătorului o mişcare
oscilatorie.
Varianta 2
La maşinile pentru realizarea cusăturilor de acoperire produse de firma Textima este
utilizat mecanismul depunătorului din fig. VII.11.180. Mişcarea este preluată de la
electromotorul maşinii şi transmisă prin cureaua trapezoidală 1 şi roata de curea 2 către
arborele principal 3. Pe capătul axului 3 este montată manivela 20 a mecanismului acului
care, prin biela 21, transmite tijei port-ac 22 şi acelor 23 mişcarea de ridicare-coborâre.
Prin roţile dinţate 4–4', mişcarea este transmisă axului secundar 5, pe care este fixat
excentricul 6, îmbrăcat de colierul prelungit cu rol de bielă, 7. Organul 7 transmite
ansamblului format din balansierul 8, axul 9 şi balansierele 10 şi 11 o mişcare oscilatorie.
Balansierele 10 şi 11 au formă de furcă şi transmit mişcarea pietrelor de culisă 12 şi
13, articulate sferic cu balansierele 14 şi 15. Piesa 15 este solidară cu manşonul 16, pe care
se fixează depunătorul 18. Piesa 14 este solidară cu axul 17, pe care se montează apucătorul
19.
Pentru antrenarea depunătorului/depunătoarelor sunt utilizate diverse variante
constructive, dependente de firma constructoare, forma exterioară a maşinii etc.
Fig. VII.11.180.
VII.11.7. Maşini semiautomate de cusut

VII.11.7.1. Particularităţi constructiv-funcţionale şi tehnologice
ale maşinilor semiautomate
Realizarea maşinilor semiautomate a constituit o primă treaptă spre automatizarea şi
robotizarea coaserii. Primele maşini semiautomate au fost destinate operaţiilor care
includeau un număr mic de paşi de cusătură şi care se regăseau la produse de serie mare:
coaserea nasturilor, a butonierelor şi a cheiţelor. Ulterior au fost realizate maşini
semiautomate şi pentru coaserea unor repere mici: clape, epoleţi, gulere, manşete etc.
La maşinile semiautomate, operatorul intervine pe durata unei operaţii numai pentru
alimentarea semifabricatelor, pornirea maşinii şi evacuarea semifabricatelor după ce au fost
cusute. Fazele de transport în timpul coaserii, tăiere a firelor, tăiere a materialului textil (la
butoniere), eliberare a semifabricatului din sistemul de fixare şi oprirea maşinii se
realizează automat, astfel că se creează posibilitatea polideservirii a două până la patru
maşini amplasate corespunzător.
Comparativ cu maşinile simple, la cele semiautomate se utilizează într-o mai bună
măsură turaţia nominală a arborelui principal (90 – 95 % faţă de 40 – 60 %).
La maşinile semiautomate predomină comenzile mecanice, ce au ca elemente de
comandă discuri cu renuri, came, roţi dinţate etc. Comenzile se transmit prin lanţuri
cinematice, a căror elemente îşi schimbă succesiv poziţia, astfel că se favorizează apariţia
uzurii şi a impreciziei în mişcare. O dată cu creşterea complexităţii operaţiei tehnologice
creste numărul şi lungimea lanţurilor cinematice, astfel că apar limite privind scopul
tehnologic al acestor maşini, întreţinerea relativ simplă a maşinilor semiautomate,
robusteţea în funcţionare şi insensibilitatea la condiţiile de microclimat constituie
principalele avantaje ce decurg din utilizarea preponderentă a comenzilor mecanice.
VII.11.7.2. Maşini semiautomate de cusut nasturi

La maşinile semiautomate actuale pot fi cusuţi nasturi cu 2–4 orificii şi nasturi cu
picioruş rigid sau realizat din aţă (fig. VII. 11.181). La coasere, se au în vedere următoarele
restricţii, ce pot fi diferite de la o clasă de maşini la alta:
• distanţa dintre orificiile nasturelui;
• diametrul nasturelui;
• numărul de împunsături pentru un nasture.
Nasturii cu picioruş din aţă se cos în două etape sau, în cazul folosirii unei aţe termo-
fuzibile, cea de a doua etapă de coasere poate fi înlocuită cu topirea aţei ce formează
picioruşul.
În afară de modalităţile de coasere ilustrate în fig. VII. 11.181, la care se utilizează
cusătura de suveică sau cusătura în lanţ dintr-un fir, firma Reece a realizat maşinile AMF,
ce pot coase nasturi cu orificii sau picioruş utilizând un „stil manual“. Diametrul nasturilor
poate fi de 14–24 mm, iar durata unui ciclu de coasere de circa 6 s, în funcţie de numărul de
împunsături. Maşinile utilizează un fir cu lungime limitată şi un ac cu două vârfuri şi
orificiu la mijloc sau un ac tip cârlig. Cusătura nu se mai deşiră, iar lipsa paşilor de trecere
între două grupe de orificii conferă un aspect îmbunătăţit (fig. VII.11.182). Nasturii pot fi
cusuţi inclusiv cu picioruş din aţă.
Maşinile semiautomate ce realizează cusătura în lanţ sau de suveică au ca organe
lucrătoare:
• un ac cu mişcare de ridicare-coborâre, la care se poate adăuga o mişcare de

deplasare laterală;
• un apucător:
–rotativ, tip Gibs, la maşinile cu cusătură în lanţ;
– cilindric oscilant, la maşinile cu cusătură de suveică;
• un cadru transportor cu mişcare de deplasare longitudinală, la care se poate adăuga
deplasarea transversală, atunci când aceasta lipseşte la ac;
• un debitor întinzător de fir cu bare articulate sau cu camă spaţială, la maşini cu
cusătură 301;
• unul sau două cuţite pentru tăierea firelor la terminarea coaserii;
• un dispozitiv de fixare a nasturelui, plasat pe cadrul transportor;
• un lărgitor la maşinile cu deplasare laterală a acului.
Fig. VII.11.181. Modalităţi de coasere a nasturilor.
Fig. VII.11.182. Coaserea nasturilor în „stil manual“.
În afara mecanismelor de acţionare a organelor lucrătoare, maşinile mai includ un

mecanism de comandă, având ca element principal un disc cu renuri şi proeminenţe şi un
mecanism de oprire automată. La o rotaţie completă a discului de comandă se pot coase 2–4
nasturi.
În fig. VII.11.183 şi fig. VII.11.184 se prezintă schemele cinematice cu principalele
mecanisme la cele două tipuri reprezentative de maşini, iar în tabelul VII.11.15 sunt
centralizate date tehnice pentru unele tipuri de maşini.
Fig. VII.11.183. Maşină semiautomată de cusut nasturi (cusătură de suveică):

1 – tijă port-ac cu mişcare de ridicare-coborâre; 2 – debitor întinzător cu camă spaţială; 3 – cadru
transportor cu deplasare longitudinală şi transversală; 4 – dispozitiv de prindere a nasturelui;
5 – apucător cilindric oscilant; 6 – disc de comandă; 7 – mecanism de oprire automată.
Fig. VII.11.184. Maşină semiautomată de cusut nasturi (cusătură în lanţ):

1 – tijă port-ac cu mişcare de ridicare-coborâre şi deplasare laterală; 2 – apucător rotativ tip Gibs,
cu mişcare neuniformă; 3 – lărgitor cu mişcare oscilatorie; 4 – cadru transportor cu deplasare
longitudinală; 5 – dispozitiv de prindere a nasturelui; 6 – disc de comandă;
7 – mecanism de oprire automată.
Tabelul VII.1115
Grosimea
Nr. de Diametrul
Tip de Turaţia Ap maximă a
împunsături / nasturelui Observaţii
maşină (rot./min) materialului
nasture (mm)
(mm)
6,35–19,05
Cusătură de suveică,
Pfaff 3331 1200 14, 21 19,05– 8
ungere manuală
34,85
Singer 269 2000 16,21 6,35–33,25 8
ungere manuală
Singer 270 1850 14, 18 9–32
ungere manuală
Csepel 681 1200 13, 22 8–36 6
ungere manuală
Singer 114 1500 14, 16, 21 8,7–31,8 Cusătură în lanţ cu un fir
Singer 175 1850 14–16 8–32 Cusătură în lanţ cu un fir
Pfaf 3300 1200 8–12 6,35–60,3 Cusătură în lanţ cu un fir
Yuki MB
1500 6, 12, 24 10–57 Cusătură în lanţ cu un fir
372
Durkopp
1200 20 13–28 10 Cusătură în lanţ cu un fir
569
Brother CB
1500 8, 16, 32 8–30 Cusătură în lanţ cu un fir
3
VII.11.7.3. Maşini semiautomate de cusut butoniere drepte

Butonierele drepte se realizează la produsele de îmbrăcăminte din materiale de
grosime medie şi mică, la care sistemul de încheiere cu nasturi şi butoniere este solicitat
mai puţin. Butonierele drepte pot avea formă
dreptunghiulară sau aproximativ ovală (fig. VII.11.185),
în funcţie de mişcările transmise organelor lucrătoare. Ca
parametri reglabili ai butonierei se menţionează:
• lungimea butonierei, L (între 11 şi 38 mm);
• lungimea deschiderii butonierei, l (între 6,5 şi
30,2 mm);
• lăţimea laturii, a (între 1,2 şi 2,3 mm);
• lăţimea butonierei, b (între 3,2 şi 4,8 mm).
Forma dreptunghiulară a butonierelor poate fi
obţinută în una din următoarele variante:
a) prin combinarea deplasărilor laterale de Fig. VII.11.185. Butoniere drepte.
amplitudine variabilă ale acului, cu deplasări
longitudinale şi transversale ale semifabricatului. În acest caz, concomitent cu modificarea
amplitudinii zigzagului, când se trece de la coaserea laturii la coaserea cheiţei (şi invers),
semifabricatul este deplasat lateral cu o distanţă d1, egală cu distanţa dintre axele de
simetrie ale cusăturilor (fig. VII.11.186, a);
b) prin combinarea deplasărilor laterale de amplitudine variabilă ale acului, cu
deplasări longitudinale ale semifabricatului. Pentru deplasarea axei de simetrie a cusăturii
cu distanţa d1, se transmit comenzi de repoziţionare a centrului de oscilare a acului
(fig. VII.11.186, b) sau de schimbare a înclinării axei de simetrie faţă de care are loc
oscilarea tijei port-ac (fig. VII.11.186, c).
Fig. VII.11.186. Modalităţi de obţinere a butonierei de formă dreptunghiulară.
c) prin combinarea deplasărilor laterale de amplitudine constantă ale acului, cu

deplasări longitudinale şi transversale ale semifabricatului. Pentru a mări distanţa dintre
împunsăturile succesive ale acului în zona extremităţilor butonierei, în timp ce acul
oscilează într-un sens, semifabricatul este deplasat lateral în sens opus, cu distanţa d2
(fig. VII.11.186, d).
La butonierele de formă ovală, deplasarea laterală a acului are amplitudine constantă
pe toată durata ciclului de coasere, în timp ce semifabricatul este deplasat longitudinal cu
câte un pas şi transversal în zona extremităţilor butonierei.
Maşinile ce realizează cusătura de suveică includ în general următoarele organe
lucrătoare şi mecanisme:
• un ac cu mişcări obligatorii de ridicare-coborâre şi deplasare laterală, la care se pot
adăuga, în funcţie de forma butonierei şi particularităţile constructive ale maşinii, comenzi
de modificare a amplitudinii deplasării laterale şi comenzi de repoziţionare a axei de
simetrie sau centrului de oscilare a acului;
• un apucător cilindric rotativ cu mişcare uniformă şi raport de transmisie de la Ap
egal cu 1/2;
• un debitor întinzător de fir, cu bare articulate sau cu culisă;
• un transportor realizat sub formă de masă transportoare cu mişcări longitudinale şi
transversale sau de cadru transportor cu mişcări longitudinale. Deplasările longitudinale şi
transversale se realizează ca mişcări discontinue, în intervalele de timp cât acul este
deasupra materialului textil. Deplasarea longitudinală poate fi realizată după una sau două
împunsături ale acului, iar prin mărime determină desimea butonierei. Deplasarea
longitudinală totală determină lungimea butonierei;
• cuţit pentru tăierea deschiderii butonierei la terminarea coaserii;
• cuţite pentru tăierea firelor;
• dispozitiv pentru tensionare / detensionare;
• mecanism de comandă şi schimbare a desimii;
• mecanism de reducere a turaţiei Ap şi oprire în poziţie iniţială.
La maşinile ce realizează cusătura în lanţ dintr-un fir, se întâlnesc două apucătoare,
ce oscilează în acelaşi sens şi conlucrează alternativ cu acul, iar debitorul este realizat ca un
conducător de fir, restul organelor lucrătoare şi al mecanismelor fiind ca la maşinile cu
cusătură de suveică.
În fig. VII.11.187 se prezintă schema cinematică simplificată a unei maşini ce
realizează o butonieră dreaptă de formă dreptunghiulară, folosind cusătura de suveică, iar în
tabelul VII.11.16 sunt centralizate principale caracteristici tehnice ale unor maşini
semiautomate ce realizează butoniere drepte.
Fig. VII.11.187. Maşină semiautomată de cusut butoniere drepte (Dürkkopp 551 şi Minerva P1):
1 – tijă port-ac cu mişcare de ridicare-coborâre şi deplasare laterală de amplitudine variabilă;
2 – apucător cilindric rotativ; 3 – debitor întinzător cu bare articulate; 4 – masă transportoare cu
deplasări longitudinale şi transversale; 5 – disc de comandă; 6 – roţi dinţate interschimbabile şi
înlocuibile pentru schimbarea desimii; 7 – cuţit pentru tăierea deschiderii butonierei;
8 – mecanism de reducere a turaţiei Ap şi oprire în poziţie iniţială.
Tabelul VII.11.16
Maşini semiautomate de cusut butoniere drepte
Tip de Turaţia Ap Nr. de împunsături Lungimea butonierei
Tip de cusătură
maşină (rot/min) butonieră (mm)
Minerva-P1,-
2000, 2300 92–436 6–38 Cusătură de suveică
P2
Durkopp 556 4000 65–510 6,5–50,8 Cusătură de suveică
Yuki LBH 3000 54–345 6,35–31,75 Cusătură de suveică
Pfaff 3114 3200 90–510 6,4–46 Cusătură de suveică
KAEV V821 2600 92–267 6,5–17,5 Cusătură de suveică
Cusătură în lanţ cu
Minerva 811 3000 6–36
un fir
Cusătură în lanţ cu
Reece S2 BH 3500 6,35–34,9
un fir
VII.11.7.4. Maşini semiautomate pentru coaserea butonierelor cu

cap rotund
Butonierele cu cap rotund se utilizează la produse din materiale groase, la care
nasturii au picioruş. Maşinile realizează o cusătură în lanţ din două fire, ce poate acoperi un
al treilea fir alimentat pe marginile butonierei. Tăierea deschiderii butonierei se realizează
prin ştanţare, anterior coaserii şi include şi decuparea capului rotund.
Maşinile au un arbore principal (Ap) şi altul secundar (As), ce sunt antrenaţi

alternativ în mişcare de rotaţie continuă, determinând cursa activă şi cursa în gol.
În timpul cursei active are loc coaserea propriu-zisă, arborele principal primind
mişcare de rotaţie continuă, iar arborele secundar fiind acţionat în mişcare de rotaţie
discontinuă de către Ap.
În timpul cursei în gol, As se roteşte continuu, iar Ap este staţionar. Cursa în gol este
distribuită atât la începutul cât şi la sfârşitul unui ciclu de funcţionare a maşinii.
În fig. VII.11. 188 sunt marcate principalele secvenţe
dintr-un ciclu de funcţionare a maşinii.
1 – începe un ciclu de funcţionare, prin mers în gol;
coboară tălpile de presare pentru fixarea semifabricatului, iar
masa transportoare se retrage;
2 – se termină retragerea mesei, acul şi apucătoarele
încep rotaţia cu aproximativ 180 grade în sens orar, pentru
revenire în poziţie iniţială;
3 – este acţionat cuţitul pentru tăierea deschiderii
butonierei prin ştanţare;
4 – se termină mişcarea de rotaţie şi tăierea şi începe
avansarea mesei transportoare;
5 – tălpile de presare îndepărtează marginile tăiate ale
butonierei, fiind acţionate de plăcile pe care sunt articulate;
6 – se termină mersul în gol, se decuplează As, se
cuplează Ap şi începe cursa activă în timpul căreia are loc
Fig. VII.11.188. Principalele coaserea. Masa transportoare continuă deplasarea
secvenţe dintr-un ciclu de longitudinală spre exterior, dar cu mişcare discontinuă;
funcţionare a maşinii. 7 – masa transportoare începe deplasarea laterală spre
stânga;
8 – acul şi apucătoarele încep rotaţia cu 180 grade, în sens antiorar;
9 – începe deplasarea spre dreapta a mesei transportoare;
10 – se termină avansarea mesei transportoare;
11 – începe retragerea mesei transportoare;
12 – se termină deplasarea spre dreapta a mesei transportoare;
13 – se termină rotaţia acului şi apucătoarelor şi începe deplasarea spre stânga a
mesei;
14 – se termină deplasarea spre stânga a mesei transportoare;
15 – se termină cursa activă, respectiv coaserea, Ap se decuplează şi se cuplează As,
pentru a începe cursa în gol;
16 – se termină ciclul de funcţionare, As este oprit, tălpile de presare apropie
marginile semifabricatului şi apoi se ridică.
La majoritatea maşinilor ce realizează butoniere cu cap rotund se întâlnesc
următoarele organe lucrătoare şi mecanisme de acţionare:
• un ac cu:
–mişcare de ridicare-coborâre;
– mişcare de deplasare laterală;
– mişcare de rotaţie cu aproximativ 180 grade;
• patru apucătoare, grupate două cate două şi primind:
– mişcări oscilatorii în plan vertical;
– mişcări oscilatorii în plan orizontal;
– mişcare de rotaţie cu aproximativ 180 grade;
• un cuţit mobil şi altul fix, pentru

tăierea deschiderii butonierei prin ştanţare;
• o masă transportoare cu deplasări
longitudinale şi transversale;
• două plăci pe care se articulează
tălpile de presare şi care, pe lângă
mişcările preluate de la masa
transportoare, se deplasează lateral în
sensuri opuse, pentru a îndepărta
marginile tăiate ale butonierei;
• două tălpi de presare care, pe Fig. VII.11.189. Butoniere cu cap rotund.
lângă mişcările preluate de la masa
transportoare şi plăci, au mişcări proprii
de ridicare-coborâre;
• cuţite pentru tăierea firelor;
• mecanism de cuplare/decuplare a Ap cu roata sa de curea;
• mecanism de cuplare/decuplare a As cu roata sa de curea;
• mecanism de rotaţie intermitentă a As;
• mecanism de comandă ce cuplează /decuplează alternativ cei doi arbori cu roţile de
curea, stabilind raportul dintre cursa activă şi cursa în gol;
• mecanism de oprire automată.
În fig. VII.11.189 se prezintă câteva forme ale butonierelor cu cap rotund, la care:
– lungimea, L, se stabileşte direct proporţional cu durata cursei active;
– amplitudinea zigzagului, a, se reglează de la mecanismul de deplasare laterală a
acului;
Fig. VII.11.190. Maşină semiautomată de cusut butoniere cu cap rotund:

1 – ac; 2 – apucătoare; 3 – masă transportoare; 4 – cuţit; 5 – disc de comandă.
– lăţimea capului rotund, b, depinde de mărimea deplasării laterale a mesei

transportoare;
– lungimea capului rotund, c, este determinată de momentul începerii mişcării de
rotaţie a acului şi apucătoarelor şi unghiul de rotaţie al acestora.
În fig. VII.11.190 se prezintă schema cinematică simplificată a unei maşini Minerva
ce realizează butoniere cu cap rotund, iar în tabelul VII.11.17 sunt centralizate caracteristici
tehnice principale ale unor maşini cu această destinaţie.
Tabelul VII.11.17
Maşini semiautomate pentru butoniere cu cap rotund
Tip de maşină Turaţia Ap (rot./mm) Nr. de împunsături cm Lungimea butonierei mm)
Durkopp 557 1400 6–40
Minerva 6276 1500 5–20
Reece 104 max. 2000 12–32
Singer 299 2000 15,8–41,3
VII.11.7.5. Maşini semiautomate pentru realizat cusături scurte,

cusut cheiţe, copci, catarame şi alte accesorii
Aceste maşini, ce realizează un număr relativ mic de împunsături, se aseamănă din
punct de vedere constructiv cu maşinile de cusut nasturi. Utilizează o cusătură de suveică
sau o cusătură în lanţ dintr-un fir, iar în locul dispozitivului de prindere a nasturelui au un
cadru de fixare sau un dispozitiv corelat constructiv cu forma accesoriilor cusute.
Acul primeşte numai mişcare de ridicare-coborâre, semifabricatele fiind deplasate
plan-paralel de către cadrul transportor. În fig. VII.11.191 se prezintă câteva posibilităţi de
coasere a acestor maşini, iar în tabelul VII.11.18 principale caracteristici ale unor maşini
pentru cusături scurte.
Tabelul VII.11.18
Principalele caracteristici tehnice ale unor maşini semiautomate pentru cusături
Tip de Turaţia Ap Dimensiunile Nr. de împunsături
Observaţii
maşină (rot/min) cusăturii (mm) /cusătură
lungime lăţime
Pfaff 3334 1200 4–14 2–40 21–42 Pentru cusut cheiţe
Pfaff 3335 2000 max. 20 max. 30 7–96 Pentru cusut cheiţe
Singer 269W 2000 3,2–23,4 1,6–4 21–42 Pentru cusut cheiţe
Durkopp 560 2000 3–16 – 21, 28, 42 Pentru cusut cheiţe
Cusut etichete, cusături
Durkopp 569 1200 8–28 2–8 max. 30
de întărire etc.
Durkopp 570 max. 2500 max. 25 max. 3 max. 56 Cusături de întărire
Fig. VII.11.191. Cusături scurte (exemple):

a – cheiţă; b, c, d, e – cusături de întărire sau fixare; f – coaserea copcilor; g – coaserea accesoriilor.
VII.11.8. Maşini automate de cusut

Prin automatizarea operaţiilor de coasere se înţelege înlocuirea gesturilor
profesionale, senzorial motorii, prin echivalentul lor mecanic, electric sau pneumatic şi
coordonarea realizării fazelor într-o succesiune impusă de scopul tehnologic.
Introducerea şi extinderea automatizării operaţiilor de coasere a fost impusă de:
• monotonia operaţiilor la producţia de serie;
• cerinţele de creştere a productivităţii muncii;
• necesitatea asigurării unei calităţi constante şi superioare, neinfluenţate de gradul
de calificare sau oboseală ale executantului;
• diminuarea efortului executantului şi eliberarea de munci de rutină sau în condiţii
de insecuritate.
VII. 11.8.1. Elemente structurale principale ale maşinilor

automate de cusut
VII.11.8.1.1. Configuraţia locului de muncă

Locurile de muncă ce includ maşini automate de cusut se deosebesc în general de
locurile clasice de coasere, prin dimensiunile mai mari şi echipamentele suplimentare
anexate capului de coasere.
Ca elemente principale în cadrul locului de muncă menţionăm:
– capul de coasere;
– masa de lucru;
– echipamentele suplimentare, inclusiv unitatea de comandă.
Capul de coasere poate avea configuraţie obişnuită sau poate fi modificat. Pentru
asigurarea unor viteze de coasere şi a unor productivităţi ridicate, capului de coasere i se
aduc unele modificări, ca de exemplu:
– includerea mecanismelor de realizare automată a:
• ridicării-coborârii picioruşului de presare;
• întăririi extremităţilor cusăturii;
• tăierii firelor;
• tragerii şi reţinerii firelor etc.;
– anexarea elementelor de sesizare a prezenţei firelor de coasere pe traseu şi de
avertizare optică, acustică sau mecanică în cazul ruperii sau terminării acestora;
– anexarea echipamentelor de răcire a acului şi a uleiului;
– acţionarea suplimentară a Ap prin motoare de frânare şi stop motoare;
– comanda automată de acţionare/neacţionare a Ap;
– asigurarea ungerii în mod continuu etc.
În unele cazuri, mecanismul transportor clasic se înlocuieşte cu mecanisme specifice
de transport automat, ce realizează şi o rigidizare a materialului textil prin intermediul
gherghefurilor, şinelor, benzilor transportoare, şabloanelor etc.
Masa de lucru este special concepută, în funcţie de particularităţile operaţiei

tehnologice şi este completată de cele mai multe ori cu suporţi pentru plasarea reperelor ce
urmează a fi cusute şi echipamente de stivuire.
Echipamentele suplimentare constă în unităţi de comandă, incluzând uneori şi

posibilităţile de întocmire a programelor, echipamente de citire a programului şi transmitere
a comenzilor, mecanisme de realizare a fazelor auxiliare etc.
VII.11.8.1.2. Acţionarea maşinilor automate de cusut

Acţionarea arborelui principal la maşini automate de cusut se realizează de la cel
puţin un electromotor, al cărui ax poate avea sau nu un cuplaj (fig. VII.11.192).
Maşinile automate pentru cusături scurte (nasturi, cheiţe, butoniere etc.) sunt
acţionate în general de motoare cu ax liber (fără cuplaj), ce funcţionează şi după decuplarea
arborelui principal.
La maşinile mai vechi (ca şi la maşinile semiautomate), pe arborele principal se află
o roată de curea liberă şi alta fixă, cureaua de acţionare fiind trecută de pe o roată pe alta.
Fig. VII.11.192. Tipuri de acţionări la maşini de cusut.

VII.11.8.1.3. Principale componente ale maşinilor automate de cusut

Maşinile automate de cusut sunt utilaje complexe, ce înglobează o mare varietate de
componente electrice, electronice, pneumatice etc.
Componentele electrice principale, în afara motoarelor de acţionare sunt:
– întrerupătoare;
– electromagneţi;
– transformatoare;
– acumulatoare;
– siguranţe.
Componentele şi circuitele electronice de la maşinile automate de cusut pot avea
ca principale funcţii:
– redresarea, adică transformarea unui curent alternativ de joasă frecvenţă în curent
pulsatoriu, unidirecţional, cuprinzând o componentă continuă;
– amplificarea tensiunii sau intensităţii curentului unui semnal electric, păstrând pe
cât posibil informaţia conţinută de acesta;
– modelarea, adică ataşarea unui semnal conţinând informaţii la un alt semnal ce
poate fi transmis mai uşor printr-un mediu perturbator;
– demodularea, ce reprezintă separarea semnalului ce conţine informaţii din
semnalul modulat;
– generarea oscilaţiilor, respectiv producerea unor tensiuni sau curenţi alternativi,
sinusoidali sau de altă formă;
– comutaţia, prin stabilirea sau anularea unui curent într-un circuit, folosind în
general dispozitive electronice, funcţionând în regim de comutator închis-deschis.
Componentele electronice pot fi elemente active, ce utilizează o sursă suplimentară
de energie, pe care o transformă pentru a-şi îndeplini rolul în circuit, sau elemente pasive,
ce stabilesc traiectoria fluxului de electroni.
Componentele fotoelectrice şi fotoelectronice utilizate la maşini automate de cusut
pot avea la bază:
– efectul fotoelectric exterior;
– efectul fotoelectric intern;
– efectul fotovoltaic;
– barierele de lumină;
– reflexia luminii.
Pe baza efectului fotoelectric exterior (expulzarea electronilor de pe suprafaţa
catodului către anod sub acţiunea fotonilor) funcţionează celulele fotoelectrice.
Efectul fotoelectric intern produce o variaţie a rezistenţei unui izolator sau unui
semiconductor, fără expulzarea electronilor din aceştia. În automatizare sunt folosite
fotorezistenţele, care folosesc semiconductori (seleniu, sulfura de cadmiu, de taliu, de
plumb şi altele) depuşi sub formă de strat subţire pe o plăcuţă izolatoare.
Efectul fotovoltaic se manifestă la semiconductorii în care, sub acţiunea luminii,
apare o tensiune electromotoare. Acest efect este utilizat la realizarea fotoelementelor. Un
fotoelement, purtând şi denumirile de celulă fotovoltaică, celulă fotogalvanică sau celulă
fotoelectrică generatoare, produce curent fără o sursă exterioară de tensiune, fiind un
convertizor al energiei luminoase direct în energie electrică.
Barierele de lumină de la maşinile automate de cusut sunt folosite pentru:
– sesizarea prezenţei firelor de la ac sau apucător în zona de coasere;
– sesizarea existenţei/absenţei materialului textil pe o anumită suprafaţă sau într-o
anumită poziţie;
– poziţionarea reperelor textile în faza de alimentare etc.
La utilizarea reflexiei luminii, atât sursa cât şi receptorul se plasează de aceeaşi parte
a materialului textil. Pentru ca suprafaţa de sprijin a materialului textil să aibă o capacitate
de reflexie mai mare, se utilizează folii reflectorizante, prisme, suprafeţe tip oglindă etc.
Pentru automatizarea fazelor auxiliare, la foarte multe maşini automate de cusut se
utilizează elemente pneumatice acţionate cu aer comprimat de diferite presiuni sau cu
vacuum. Componentele pneumatice utilizate la maşini automate de cusut pot fi grupate
astfel:
– elemente de comandă, care rezolvă problemele logice dorite;
– elemente de acţionare, care transformă energia aerului comprimat sau vacuumat în
lucru mecanic;
– sesizori şi amplificatori, care sesizează poziţia semifabricatelor sau a aţei de cusut
şi amplifică semnalul;
– accesorii, care fac legătura între elementele de comandă, acţionare şi sesizare şi
contribuie la siguranţa funcţionării.
La maşinile automate de cusut, componentele mecanice se regăsesc atât în
construcţia capului de coasere cât şi a echipamentelor pentru automatizarea fazelor
auxiliare.
În construcţia capului de coasere, întâlnim:
– elemente de comandă, ca:
• arbori principali cu excentrici, came, manivele, coturi, proeminenţe sau scobituri;
• discuri de comandă cu reniuri, proeminenţe sau scobituri etc.;
– lanţuri cinematice cu rol de transmitere a mişcării de la elementele de comandă la
organele lucrătoare, incluzând în general pârghii, articulaţii, axe de rotaţie sau oscilaţie etc.;
– organe lucrătoare principale sau secundare;
– dispozitive de conducere şi preformare a marginilor etc.
În construcţia capului de coasere se preferă lanţuri cinematice mai scurte, ştiut fiind
că uzura, timpul de transmitere a mişcării şi posibilitatea defectării unei componente sunt
direct proporţionale cu lungimea lanţului cinematic. Vitezele mari de coasere impun
realizarea componentelor mecanice din materiale uşoare şi rezistente la uzură.
Echipamentele auxiliare includ componente mecanice ce depind de particularităţile
fazei respective. Aceste componente pot fi comandate mecanic, electric sau pneumatic,
lanţurile cinematice fiind scurte şi simple.
VII.11.8.2. Tipuri de programe şi comenzi utilizate la maşini

automate de cusut
La maşinile automate de cusut coordonarea realizării fazelor este obţinută prin
programe, care pot fi:
• cu comandă centrală;
• cu comandă prin urmărire (coordonare prin succesiune).
În cazul existenţei unui program cu comandă centrală, acesta se află într-o memorie
centrală, care comandă fiecare fază într-o succesiune prestabilită. Suportul programului se
corelează cu tipul energiei auxiliare utilizate şi poate fi o cartelă, o disketă, o bandă telex,
un disc cu reniuri etc. Fazele se derulează, indiferent de calitatea sau modul realizării, astfel
că este posibilă apariţia rebuturilor.
La programele cu coordonare (comandă) prin succesiune, faza care se termină o
declanşează pe următoarea. Dacă o fază nu este realizată sau nu se termină corespunzător,
programul de comandă se întrerupe, astfel că se reduc până la eliminare rebuturile.
Condiţia de bază pentru utilizarea programului cu comandă prin urmărire este

posibilitatea sesizării poziţiilor unor elemente ale utilajului sau ale reperului textil prelucrat.
La majoritatea maşinilor automate de cusut se utilizează un program mixt, ce preia
avantajele celor două tipuri. Fazele sau operaţiile critice, ce influenţează semnificativ
calitatea produsului, sunt comandate prin urmărire, iar restul fazelor prin program central.
Comenzile de bază utilizate în automatizarea coaserii sunt:
– comanda mecanică;
– comanda electrică;
– comanda electronică;
– comanda pneumatică (sau hidraulică);
– comanda numerică.
La alegerea tipului de comandă se au în vedere următoarele:
– viteza şi distanţa de transmitere a comenzii;
– timpul de cuplare a elementelor;
– sensibilitatea la perturbaţii şi microclimat a elementelor componente;
– modul de prelucrare a semnalului;
– suprafaţa disponibilă;
– posibilitatea de fabricaţie şi întreţinere a elementelor componente;
– durata de viaţă şi fiabilitatea;
– costul şi rentabilitatea.
Comanda mecanică este utilizată la maşini cu un ciclu de funcţionare scurt
(coaserea nasturilor, cheiţelor, butonierelor etc.) sau pentru faze relativ simple. Unitatea de
comandă este formată din discuri, pe care sunt practicate reniuri sau sunt fixate
proeminenţe, din came, excentrici, şine profilate, arbori cotiţi, roţi dinţate etc., transmiterea
comenzii realizându-se succesiv, prin lanţuri cinematice. Timpul de transmitere a comenzii
este relativ mare, iar o dată cu complexitatea operaţiei creste gabaritul, respectiv suprafaţa
de amplasare a utilajului. Ca avantaje menţionăm: sensibilitatea redusă la condiţiile de
microclimat, întreţinerea de către personal de calificare medie, durata mare de viaţă.
Comanda electrică utilizează ca elemente de comandă motoare, relee, cuplaje
magnetice, bobine, microîntrerupătoare etc. şi este folosită la toate maşinile automate de
cusut. Elementele de execuţie au un timp de cuplare determinat (circa 10 µs), viteza de
transmitere a comenzii este mare (apropiată de viteza luminii), dar funcţionarea este
influenţată de condiţiile de mediu. Este o comandă consumatoare de energie electrică şi
având costul întreţinerii relativ mare.
Comanda electronică se utilizează tot mai mult şi are ca principale avantaje viteza
foarte mare de transmitere a informaţiilor, lipsa pieselor mobile ce determină o uzură
redusă şi o durată mare de utilizare, consumul mic de energie şi dimensiunile relativ mici
ale utilajelor. Ca elemente de comandă se utilizează circuite integrate, tranzistoare,
condensatoare, diode etc. Aceste tipuri de elemente sunt sensibile la oscilaţiile temperaturii,
umidităţii şi tensiunii curentului electric, funcţionarea lor fiind influenţată şi de existenţa
undelor electromagnetice perturbatoare. Utilajele cu astfel de comenzi necesită un personal
de întreţinere cu calificare înaltă.
La comanda pneumatică se utilizează, ca fluid de lucru, aerul comprimat sau
vacuumat de diferite presiuni, ce poate fi obţinut la un preţ relativ scăzut. Ca elemente de
comandă se utilizează cilindri pneumatici, distribuitoare, supape, membrane etc.,
caracterizate prin durată mare de funcţionare şi sensibilitate redusă la condiţiile de
microclimat.
Viteza de transmitere a semnalului variază între 20 şi 200 m/s, în funcţie de
presiunea fluidului, iar timpul de cuplare poate fi de 1–10 µs. Semnalele pot fi prelucrate
atât digital, cât şi analog. Sistemele cu comandă pneumatică se pretează uşor deselor reglări
impuse de modificările gamei sortimentale sau de caracteristicile materiilor prime, ceea ce
constituie un avantaj important pentru domeniul coaserii, influenţat semnificativ de modă.
Comanda numerică se utilizează în principal pentru a comanda deplasarea pe un
traseu impus de particularităţile cusăturii. Elementele de comandă pot fi cartele, benzi telex,
benzi magnetice, diskete etc., traseul de deplasare fiind codificat numeric. Decodificarea
programului poate fi realizată mecanic, optic sau electronic, informaţiile fiind transformate
în deplasări plan-paralele ale semifabricatului sau capului de coasere.
În practică, aceste comenzi sunt reunite în proporţii diferite, în funcţie de

particularităţile operaţiei tehnologice realizate.
În toate cazurile, acţionarea arborelui principal al maşinii de cusut este realizată de
unul sau mai multe electromotoare, fiind până în prezent singura modalitate de realizare a
unei mişcări de rotaţie uniforme, care să permită sincronizarea mişcărilor organelor
lucrătoare.
VII.11.8.3. Clasificarea maşinilor automate de cusut

Maşinile automate de cusut se pot clasifica atât din punct de vedere tehnologic, cât şi
mecanic. De foarte multe ori, aceleaşi particularităţi constructiv–mecanice se regăsesc la
automate ce realizează operaţii tehnologice foarte diferite.
La clasificarea maşinilor din punct de vedere tehnologic pot fi utilizate următoarele
criterii:
I – particularităţile cusăturii realizate;
II – conţinutul tehnologic al operaţiei realizate.
Conform criteriului I, putem considera clasificarea prezentată în tabelul VII.1l.20
Tabelul VII.11.20
Clasificarea M.A.C. în funcţie de particularităţile cusăturii realizate

Maşini pentru cusături scurte,
cu mişcare plan-paralelă a
semifabricatului
Maşini ce realizează un Cu mişcare plan-paralelă a semifabricatului
Maşini pentru coaserea
număr prestabilit de Cu combinarea deplasărilor laterale ale
nasturilor, cheiţelor, copcilor
paşi (operaţii unitare acului cu deplasările longitudinale ale
etc.
sau grupate) semifabricatului
Maşini pentru coaserea Drepte
butonierelor Cu cap rotund
Maşini de brodat
Cu cap de coasere staţionar şi
Maşini pentru cusături în linie semifabricatul deplasat pe o direcţie
dreaptă Cu cap de coasere deplasat pe o direcţie şi
semifabricatul staţionar
Maşini ce realizează un Cu cap de coasere staţionar şi mişcare plan-
număr oarecare de paşi paralelă a semifabricatului
Maşini pentru cusături pe Cu semifabricat staţionar şi mişcare plan-
contur complex paralelă a capului de coasere
Capul de coasere şi semifabricatul se
deplasează pe direcţii perpendiculare
Cel de-al II-lea criteriu de clasificare are în vedere conţinutul tehnologic al

operaţiilor de coasere. Conform acestui criteriu, principalele grupe de maşini automate de
cusut sunt:
– maşini automate pentru realizat buzunare
– aplicate;
– tăiate (cu refileţi).
– maşini automate pentru cusături lungi:
– de asamblare sau tighelire;
– de surfilare.
– maşini automate pentru cusut pense:
– drepte;
– curbe.
– maşini automate pentru coaserea reperelor şi detaliilor mici;
– maşini automate pentru cusut butoniere drepte;
– maşini automate pentru cusut nasturi;
– maşini automate de brodat.
Diferenţierile maşinilor automate de cusut din punct de vedere mecanic pot fi

evidenţiate prin:
– tipul de comandă şi energia suplimentară utilizată;
– forma capului de coasere şi cusătura realizată;
– numărul capetelor de coasere şi modul de cuplare a acestora.
Referitor la comenzile utilizate în automatizarea coaserii, acestea se aleg în funcţie
de caracteristicile operaţiei tehnologice şi performanţele ce se impun utilajului respectiv. Se
pot utiliza comenzi mecanice, electrice, electronice, pneumatice, pneumonice şi numerice.
În majoritatea cazurilor se utilizează avantajele mai multor tipuri de comenzi.
Energia suplimentară utilizată de maşinile automate de cusut depinde de comenzile
utilizate şi cel mai adesea, în afară de energia electrică obligatorie, se impune prezenţa unei
surse de aer comprimat sau vacuumat. În principiu, o maşină automată poate funcţiona cu
energie auxiliară electrică, pneumatică şi hidraulică.
Forma capului de coasere se alege în concordanţă cu operaţia tehnologică realizată,
cele mai multe maşini automate având un cap de coasere de formă clasică, cu uşoare
modificări impuse de prezenţa unor mecanisme suplimentare şi de legăturile cu celelalte
părţi componente.
Gama de cusături realizate pe maşinile automate de cusut este destul de restrânsă,
incluzând în principal cusături de suveică, lanţ din două fire şi surfilat. Cusăturile de
suveică şi cele în lanţ pot fi şi cusături paralele, realizate pe maşini cu 2–4 ace.
Numărul capetelor de coasere poate fi de la 1 la 36 (la maşini de brodat), în cazul
mai multor capete de coasere, acestea se pot cupla în serie sau în paralel.
VII.11.8.4. Principalele grupe de maşini automate de cusut
Prezentarea maşinilor automate de cusut se va realiza pe grupe constituite pe criterii

tehnologice, fără pretenţia de a epuiza problematica.
VII.11.8.4.1. Staţii automate pentru realizat buzunare

Staţiile automate cu această destinaţie pot realiza buzunare aplicate, la care anterior
coaserii se efectuează automat preformarea, şi buzunare tăiate, având marginile bordate cu
unul sau doi refileţi sau cu laist.
VII.11.8.4.1.1. Staţii automate de preformat şi aplicat buzunare
Utilajele respective pot realiza preformarea şi aplicarea buzunarelor la cămăşi, jeans,

îmbrăcăminte de lucru etc. Deoarece cumulează operaţiile de preformare a buzunarului şi
aplicare cu una sau două cusături paralele, sunt incluse în grupa staţiilor sau unităţilor
automate de coasere. Au ca elemente comune:
– realizarea fazei de alimentare a celor două repere de către operator, prin aşezarea
reperului mare pe masa de alimentare şi fixarea buzunarului pe un şablon de preformare;
– realizarea automată a preformării buzunarului sub acţiunea unor forţe mecanice;
– deplasarea automată a reperelor din zona de preformare în zona de coasere;
– utilizarea unui cap de coasere performant (cusătura 301);
– transportul automat în timpul coaserii;
– tăierea automată a firelor cusăturii sub planul de coasere;
– stivuirea automată a reperelor prelucrate, prin îndoire pe un suport fix.
În tabelul VII.11.21 se prezintă principale caracteristici ala celor mai cunoscute
tipuri de maşini.
Tabelul VII.11.21
Pasul Dimensiunile
Turaţia Ap Capacitate de lucru
Seria de maşini cusăturii maxime ale
(tot/min) (buz/8 ore)
(mm) buzunarului (mm)
Necchi, 1531, 1541 1,7–1,8 2500 140 × 140 1360
Dürkopp-Adler, 804
2,5; 3,2; 3,5 3500, 3700, 4400 220 × 250
şi 805
Brother, BAS -750 0,1–3,3 1500–3500 220 × 250 1700–2800
Brother, BAS -760 0,1–6 2200–4000 220 × 185 2000
130 × 150
Pfaff, 3518–928 0,1–3,2 3200 1600
173 × 183
Juki, AWP-870 Max. 4000 240 × 260 2800
VII.11.8.4.1.2. Staţii automate pentru realizat buzunare cu refileţi
Staţiile automate cu această destinaţie au posibilităţi tehnologice mai largi şi sunt

dintre cele mai solicitate maşini automate. Ca trăsături comune menţionăm:
– participarea operatorului la alimentarea reperelor, într-o succesiune dependentă de
varianta tehnologică de buzunar;
– poziţionarea foarte precisă a reperelor în timpul alimentării;
– realizarea automată a preformării refileţilor, de obicei în două etape succesive; •
– ciclu automat de coasere, cu întărirea extremităţilor cusăturii, tăierea firelor,
decalarea cusăturilor în cazul buzunarelor înclinate, programarea lungimii cusăturii şi a
distanţei dintre ace etc.;
– concomitent cu coaserea se realizează tăierea deschiderii buzunarului, la jumătatea

distanţei dintre ace;
– extremităţile deschiderii buzunarului se crestează în V, prin ştanţare;
– stivuirea se realizează automat.
În funcţie de firma constructoare şi subclasa de maşini abordată, pot să apară
modificări, în special în modul de realizare a fazelor de preformare şi programul de coasere.
De asemenea, se pot achiziţiona echipamente suplimentare, ce modifică nivelul de
automatizare. În acest sens menţionăm:
– dispozitive de alimentare automată a reperelor mici;
– sistem de aspiraţie pentru fixarea detaliilor alimentate;
– dispozitiv de alimentare a benzii de întăritură sau a benzii fermoarului;
– sistem de răcire pneumatică a acului;
– lămpi suplimentare de marcaj etc.
În tabelul VII.11.22 se exemplifică cele mai folosite posibilităţi tehnologice ale
maşinilor automate pentru buzunare cu refileţi, luând în considerare:
A – buzunarele exterioare la sacou;
B – buzunarele interioare la sacou;
C – buzunarele pentru jachete, mantouri;
D – buzunarele pentru pantaloni.
S-au utilizat următoarele numerotări:
1 – clapă;
2 – pungă de buzunar cu sau fără contrarefilet;
3 – pungă de buz. cu contrarefilet şi cu sau fără bridă (gaică);
4 – bandă de întărire;
5 – bridă;
6 – refilet cu pungă ataşată.
Tabelul VII.11.22
Posibilităţi tehnologice ale maşinilor automate
TIP DE BUZUNAR
A B C D
Denumire Schemă
x x x
x x
Buzunar cu doi refileţi x x x
x x
x x x
x x
x

x
Buzunar cu doi refileţi
x
x x x
x
Buzunar cu doi refileţi şi clapă
x x x
x x x
x x
Buzunar cu doi refileţi şi bridă
x x
x x
x x
x x
Buzunar cu un refilet
x x x
Buzunar cu un refilet şi clapă x x x
x x x
x
Buzunar cu un refilet şi bridă
x x
Modul de conlucrare a organelor lucrătoare cu materialul textil poate să difere de la

o firmă constructoare la alta, sau chiar perfecţionările aduse de aceeaşi firmă pot conduce la
aceste diferenţieri.
Ca particularităţi ale maşinilor din ultima generaţie (maşinile BAS -610, -611, -612
ale firmei Brbther) menţionăm:
• control precis, prin microcomputer, al servomotorului de curent continuu;

• înclinarea uşoară a capului de coasere pentru schimbarea acelor şi întreţinere;
• întărirea extremităţilor cusăturii în N sau V, concomitent cu reducerea valorii
pasului;
• apucător rotativ cu capacitate mare de înmagazinare a firului inferior;
• acţionarea independentă a acelor şi posibilitatea înclinării deschiderii buzunarului
cu maximum 19 mm (BAS -612);
• reglarea precisă şi schimbarea uşoară a cuţitului central şi a cititelor în formă de V;
• marcarea extremităţilor buzunarului (la alimentare) cu fascicole luminoase;
• contorizarea numărului de buzunare cusute;
• contor pentru memorizarea capacităţii mosorelului pentru trei tipuri de aţă de
cusut;
• existenţa unui panou de comandă şi control ce conferă o flexibilitate ridicată
respectivelor maşini.
În tabelul VII.11.23 se prezintă principale caracteristici tehnice ale unor tipuri
reprezentative de maşini.
Tabelul VII.11.23
Caracteristici tehnice ale maşinii automate pentru buzunare cu refileţi
Lungimea
Pasul Distanţa Turaţia
deschiderii Capacitate
Tip de utilaj Cusătura cusăturii dintre Ap
buzunarului de coasere
(mm) ace (mm) (rot/min)
(mm)
Reece, seriile 32, 42 401 9,5–22,4 50–190 1600 3–4 buz./min
Reece, seriile 46,
301 8–20 40–170 2300 3–4 buz./min
47, 48
Dürkopp-Adler 10, 12, 16 sau 2200
301 2,5 40–220 max. 3000
seria 745 20 buz/8ore
8–12 50–180
Juki APW 231 -248 301 2–3 2200 1700–3000
14–20 35–250
Brother, BAS 610, 2200 1800–2400
301 1,8–3,2 8–20 80–180
611, 612 2500 buz./8ore
VII.11.8.4.2. Maşini automate de brodat

Din punct de vedere constructiv, se pot evidenţia două tipuri de maşini de brodat:
– maşini cu cap de coasere clasic şi
– maşini cu cap de coasere modificat.
Maşinile de brodat cu cap de coasere clasic sunt cele utilizate în industria
confecţiilor textile şi pot fi caracterizate prin:
– existenţa unuia sau mai multor capete de lucru (1–28) la care se poate realiza
aceeaşi broderie;
– la fiecare cap de coasere pot fi 1–9 ace cu aţă de culori diferite, introducerea/
scoaterea din lucru a acelor realizându-se automat;
– suprafaţa de brodare este în plan orizontal, rigidizată prin intermediul unui
gherghef;
– la maşinile cu mai multe capete de lucru gherghefurile sunt fixate şi acţionate
printr-un cadru transportor;
– dimensiunile câmpului individual de brodare pot fi de max. 450 × 500 mm, în
funcţie de numărul posturilor de coasere;
– pentru brodarea panourilor sau a desenelor cu continuitate, dimensiunile maxime

ale suprafeţei de brodare pot fi de 450 × 3300 mm;
– la maşinile multicap, distanţa dintre capetele de lucru poate fi între 200 şi 600 mm,
determinată de numărul capetelor şi influenţând, la rândul ei, dimensiunile câmpului
individual de brodare;
– cusătura realizată poate fi de suveică (301) sau lanţ din două fire (401);
– pasul cusăturii: 0,1–12,7 mm;
– turaţia arborelui principal: 250–2 000 rot/min, cel mai adesea între 250 şi
800 rot/min;
– suportul informaţiilor (programul de comandă) poate fi: cartelă, bandă perforată,
bandă telex, bandă magnetică, disketă;
– citirea (decodificarea) informaţiilor din program se poale realiza mecanic,
electromecanic, optic sau electronic.
Maşinile cu cap de coasere modificat sunt utilizate la producerea broderiilor metraj,

pe un suport ţesut ce se derulează direct din balot. Au ca principale caracteristici:
– fixarea zonei de brodare a ţesăturii într-un cadru vertical, cu deplasare
intermitentă;
– utilizarea a 200–1400 de ace, în număr egal cu al rapoartelor de brodare plasate pe
lăţimea ţesăturii;
– suprafaţa individuală de brodare poate avea dimensiuni de max. 110 × 20 cm;
– acele acţionează în plan orizontal, perpendicular pe materialul textil;
– apucătoarele sunt de tip suveică, cu mişcare rectilinie-alternativă sau oscilatorie.
Programele utilizate la maşini de brodat sunt programe centrale cu comandă

numerică. Modul de întocmire a programului este dependent de suportul programului,
procedeul de decodificare şi facilităţile tehnice şi tehnologice oferite de utilaj. Ca suport al
programului se pot utiliza cartele, benzi perforate, benzi telex, benzi magnetice, diskete etc.
Ca etape iniţiale comune pentru elaborarea unui program de comandă, indiferent de
suportul material al programului, enumerăm:
– realizarea desenului broderiei la scară reală sau mărită, cu respectarea
dimensiunilor suprafeţei de brodare, a numărului de culori ce pot fi schimbate automat, a
tehnicilor posibile de brodare etc. În cazul desenelor ce prezintă simetrie, se vor desena
numai zonele ce vor fi rotile sau multiplicate ulterior. Posibilitatea utilizării tehnicii de
calcul permite transpunerea desenului pe ecranul unui monitor, alegerea şi stabilirea
combinaţiilor optime de culori, mărirea sau micşorarea întregului desen sau numai a unor
zone din acesta etc.;
– stabilirea pe desen a paşilor de cusătură, sub forma unor segmente de dreaptă,
astfel încât să se respecte intervalele de valori ce corespund deplasărilor pe direcţiile axelor
x–x' şi y–y';
– stabilirea coordonatelor xi yi ale punctelor ce corespund extremităţilor segmentelor
respective (puncte în care acul va pătrunde în suprafaţa de brodare). Aceste coordonate se
stabilesc faţă de un sistem de axe rectangulare ce se deplasează plan-paralel, astfel încât
originea sa să se situeze succesiv în punctul anterior celui considerat pentru stabilirea
coordonatelor;
– datele de intrare (coordonate numerice) pot fi înscrise direct pe suportul
programului, împreună cu alte instrucţiuni de lucru, sau pot fi prelucrate pentru a fi
convertite în plinuri sau goluri, în funcţie de tipul de suport utilizat.
Fluxul informaţional poate fi transpus sub forma următoarei scheme:

Date de Suportul Cititor de Decodificare Maşină de
Cod numeric intrare informaţiei cartelă brodat
Disketa este un suport magnetic al programului, cu o capacitate foarte mare de

înmagazinare (până la 656 000 paşi), la care citirea se face electronic. Dimensiunile reduse
şi schimbarea rapidă a programului, precum şi facilităţile oferite de existenţa panoului de
comandă, conduc la o superioritate netă a maşinilor de brodat interfaţate cu calculatorul,
faţă de celelalte tipuri de maşini. La aceste maşini, schema generală de transmitere a
comenzilor este prezentată în fig. VII.11.193.
Maşinile electronice de brodat ce prezintă interfaţare cu calculatorul, deşi au un mod
mai complex de transmitere a informaţiilor şi necesită operatori cu pregătire
corespunzătoare în domeniul informaticii, prezintă o serie de avantaje, cum ar fi:
– controlul asupra tuturor funcţiunilor maşinii;
– citirea şi transmiterea informaţiilor cu viteză foarte mare, ceea ce a permis
creşterea –vitezei de coasere până la 2 000 paşi/minut;
– utilizarea unor electromotoare cu turaţie variabilă ce permit, atât reglarea vitezei
de coasere, cât şi autoreglarea vitezei de deplasare a cadrului transportor în funcţie de
mărimea pasului cusăturii;
– posibilitatea înregistrării numărului de broderii realizate;
– păstrarea datelor în memoria maşinii, în cazul întreruperii accidentale a alimentării
cu energie electrică şi reluarea lucrului din poziţia de oprire;
– păstrarea datelor în memorie şi după citirea programului, ceea ce elimină timpii
auxiliari de derulare a benzii program;
– existenţa unei memorii suplimentare, de capacitate variabilă, ce poate reţine
programe citite anterior;
– posibilitatea conversiei programelor sub formă de benzi perforate din sistem ternar
în sistem binar şi invers;
CALCULATOR
− programe stocate în MEMORIE
DISPLAY EXTERNĂ
memorie
− coduri, operaţii
MAŞINA
AUTOMATĂ
DE BRODAT INTERFAŢARE
− brodare
− mărire
− micşorare
− oglindire
− rotire etc.
Fig. VII.11.193.
– utilizarea unor soft-uri performante ce permit plasarea automată a punctelor (ce se

identifică cu punctele de înţepare a materialului de către ac) pe trasee curbe sau drepte sau
în interiorul unor suprafeţe ce trebuie acoperite prin brodare, menţinerea unei anumite
direcţii de orientare a paşilor de cusătură în cazul umplerii unor suprafeţe, dispunerea unor
mici motive pe traseu curb sau liniar etc.;
– posibilităţi tehnologice superioare, ca:
– mărirea sau micşorarea modelului broderiei sau a unor zone ale acestuia;
– repetarea şi dispunerea modelului liniar sau cu schimbarea direcţiei de coasere;
– rotirea cu diferite unghiuri a modelului;
– oglindirea modelului faţă de o axă orizontală sau verticală;
– programarea uşoară a acelor în lucru (respectiv a succesiunii culorilor);
– sărirea unor paşi de cusătură etc.
VII.11.8.4.3. Maşini automate pentru cusături lungi

În această grupă pot fi incluse maşini ce realizează:
– asamblarea sau tighelirea pe contur (cusături 301 sau 401);
– surfilarea sau încheierea-surfilarea (cusături 503, 504 sau 508).
Maşinile pot realiza cusături cu lungime maximă de 1200 mm şi, raze de curbură cât
mai mari.
Maşinile pentru asamblare sau tighelire pot fi grupate în funcţie de modul de
deplasare a semifabricatului, în:
– maşini cu deplasare prin autoconducere;
– maşini cu şină de comandă.
Pentru deplasarea prin autoconducere se sesizează poziţia marginii textile, iar la
apariţia unor deplasări parazite faţă de traseul de coasere (ce trebuie să fie paralel cu
marginea) se transmit comenzi către elementele de corecţie. Acestea repoziţionează
marginea, prin mişcări rectilinii alternative perpendiculare pe direcţia de transport sau prin
mişcări oscilatorii în jurul acului maşinii de cusut sau a unui ac auxiliar.
Se menţine transportorul clasic al maşinii de cusut, iar intervenţia operatorului este
necesară doar în cazul curburilor accentuate ale marginilor sau la traversarea unor zone cu
grosime mai mare.
La coaserea a două straturi, la unele variante constructive de maşini se utilizează
dispozitive pentru fixarea extremităţilor materialului textil, în scopul deplasării sincronizate
a straturilor.
Maşinile cu şină de comandă se caracterizează prin înlocuirea transportorului clasic
cu un sistem automat, ce deplasează plan-paralel şina profilată ce fixează semifabricatul sau
combină deplasări pe direcţii perpendiculare ale capului de coasere şi şinei. Traseul de
coasere trebuie să se regăsească pe profilul şinei, ceea ce determină o flexibilitate relativ
redusă a acestor tipuri de maşini.
Maşinile automate de surfilat pot avea unul, două sau trei capete de coasere. În
cazul maşinilor cu două sau trei capete de coasere, deplasarea semifabricatului de la un post
la altul se realizează automat, prin intermediul pernei de aer sau a benzilor transportoare.
Deplasarea în timpul coaserii se realizează prin autoconducere.
La toate tipurile de maşini pentru cusături lungi, fazele de tăiere a firelor şi stivuire
se realizează automat. În tabelul VII.11.24 se prezintă principale caracteristici tehnice ale
unor maşini automate ce realizează cusături lungi.
Tabelul VII.11.24
Principale caracteristici tehnice ale unor maşini automate ce realizează cusături lungi
Pasul
Grupa Turaţia Ap
Tip de utilaj cusăturii Alte caracteristici
constructivă (rot/min)
(mm)
Maşini cu
Pfaf 3536 5220; 5650 max. 4,5 Cusătura 40
autoconducere
Cusătura 301, lungimea
Juki AEC-2700 5500 1,6–3,2
maximă a cusăturii = 1400 mm
Cusătura 301, rezerva cusăturii
Dürkopp-Adler749 5000 1–5
= 10–20 mm
Maşini cu şină de Lungimea maximă a cusăturii =
Dürkopp-Adler 744 5300 2–3,6
comandă 1250 mm
Lungimea maximă a cusăturii =
Pfaff 3517 5500 2,4
1350 mm
Maşini de surfilat Juki ASN-395-397 8000 0,8–4 Lăţimea cusăturii = 4–5,6 mm
Dürkopp-Adler 749 8500 1–4,5 Lăţimea cusăturii = 5 mm
VII.11.8.4.4. Maşini automate pentru coaserea penselor

Cu aceste tipuri de maşini se pot coase:
– pense drepte cu unul sau două vârfuri;
– pense curbe;
– clini de completare a spatelui la pantaloni;
– plii, folosind o cusătură tip 301 sau 401.
Alimentarea semifabricatelor se realizează prin îndoirea acestora pe un şablon, ce
poate fi repoziţionat în funcţie de lungimea şi adâncimea pensei. Şablonul introduce reperul
textil sub o şină de comandă, ce are rol de transportor în timpul coaserii. Poziţia reperului
textil este detectată automat, pentru a se comanda începerea sau terminarea coaserii. Fazele
ulterioare coaserii se realizează automat.
În tabelul VII.11.25 se prezintă caracteristici generale ale unor tipuri de maşini cu
această destinaţie.
Tabelul VII.11.25
Caracteristici generale ale unor maşini pentru cusut pense
Nr. de Pasul cusăturii Lungimea Lăţimea pensei
Tipul maşinii Cusătură
paşi/min (mm) cusăturii (mm) (mm)
Dürkopp 743-5 401 4800 1,9–2,5 250 6–22
Juki ADU-332 301 4500 2,5 50–180 9–39
VII.11.8.4.5. Maşini automate pentru coaserea reperelor mici

Această grupă de maşini este destinată realizării cusăturilor de asamblare sau
tighelire la repere cu dimensiuni maxime de 180 × 750 mm: manşete, gulere, clape, epoleţi
buzunare etc.
Maşinile pot realiza numai operaţia de coasere la unul sau mai multe posturi sau
acesteia i se alătură şi operaţia de tăiere a rezervelor cusăturii.
La stabilirea traseului de coasere se au în vedere restricţiile impuse pentru:

– raza curburii interioare (min. 4 mm);
– raza curburii exterioare (min. 8 mm);
– unghiul de schimbare a direcţiei de coasere (min. 55 grade).
Maşinile sunt realizate în diverse variante constructive, dintre care menţionăm:
– maşini cu cap de coasere fix, la care semifabricatul este rigidizat prin şabloane sau
casete, ce au mişcare plan-paralelă, corespunzătoare traseului de coasere;
– maşini cu cap de coasere mobil, în timp ce semifabricatul fixat sub şabloane are
poziţie fixă;
– maşini cu şabloane rotative, la care cele 4, 6 sau 8 şabloane ajung succesiv în
dreptul posturilor de coasere şi de tăiere, dotate cu capete mobile.
În tabelul VII.11.26 se prezintă caracteristici tehnice de la unele maşini incluse în
această grupă.
Tabelul VII.11.26
Principale caracteristici tehnice ale unor maşini automate pentru coaserea reperelor mici
Pasul
Turaţia Ap
Grupa constructivă Tip de utilaj cusăturii Alte caracteristici
(rot/min)
(mm)
Rezerva de coasere:
JukiAMP-184 2000 max. 4
4–7 mm
Maşini cu cap de Dürkopp-Adler 961-
coasere fix 1900 4
23
Reece AMF Autojing
2500
84-
Maşini cu cap de Memorie cu 691 trasee
Juki AVP-880 3500
coasere mobil de coasere
Pentru coaserea
Dürkopp-Adler 973
gulerelor
Maşini cu cap de Rezerva de coasere:
Dürkopp-Adler 971 2800 2
coasere fix 3–6 mm
VII.11.8.4.6. Maşini automate pentru coaserea nasturilor

Maşinile automate pot fi utilizate la coaserea unui şir de 4–6 nasturi, plasaţi la
aproximativ 20 mm faţă de marginea produsului.
Nasturii pot avea 2–4 orificii, distanţa dintre orificii de max. 7 mm, iar diametrul
nasturelui poate fi de max. 23 mm. Distanţa dintre doi nasturi succesivi poate fi fixă sau
programabilă, între 90 şi 360 mm. La aceste maşini se realizează automat următoarele faze:
– recunoaşterea poziţiei nasturelui în funcţie de diferenţele geometrice ale celor două
feţe şi reţinerea celor cu faţa plasată într-un anume sens;
– alimentarea succesivă a nasturilor în dispozitivul de prindere;
– plasarea poziţionată a nasturilor în dispozitivul de prindere;
– coaserea propriu-zisă;
– tăierea firelor;
– deplasarea semifabricatului pe distanţa dintre doi nasturi;
– eliberarea semifabricatului şi stivuirea după coaserea ultimului nasture din şir.
În tabelul VII.11.26 se prezintă câteva caracteristici tehnice ale acestor maşini.
Tabelul VII.11.26
Caracteristici tehnice ale maşinilor automate pentru coaserea nasturilor
Număr de
Turaţia Ap Diametrul nasturelui
Tipul maşinii Tipul cusăturii împunsături
(rot/min) (mm)
/nasture
Necchi UAN 1441 101 1200 12 9; 11; 13
Brother LK3-B448 301 2000 9; 18 9–22
Pfaff 3306+EAG 101 1200 14 13–27
VII.11.8.4.7. Maşini automate pentru coaserea butonierelor

Cu maşinile din această grupă pot fi cusute la şir butoniere drepte, plasate pe un
reper cu lungime maximă de 1150 mm. Distanţa dintre două butoniere succesive poate fi
reglată, în general, între 20 şi 600 mm. Semifabricatul este fixat prin intermediul unei şine
şi a unor cleme ce se deplasează liniar în timpul coaserii. La maşinile din ultima generaţie,
deplasarea şinei poate fi realizată în dublu sens, ceea ce permite realizarea butonierelor atât
la produse pentru bărbaţi cât şi la produse pentru femei. În tabelul VII.11.27 se
centralizează caracteristici tehnice ale unor maşini reprezentative.
Tabelul VII.11.27
Caracteristici tehnice ale maşinilor automate pentru coaserea butonierelor
Distanţa Lungimea
Lăţimea Lungimea Numărul Numărul
Tipul Tip de Numărul de între 2 de plasare a
butonierei butonierei de paşi de
maşinii cusătură împunsături butoniere butonierelor
(mm) (mm) /min butoniere
(mm) (mm)
Necchi
301 3,5 6,4–16 2600 x x 60–120 500
UAN 1611
Brother BAS
301 2–4,6 11–22 3600 58–347 10 25–600 150–600
510
6,4–44,3
Dürkopp 741 301 4 4000 91–145 9 40–200 590
15,9–25,4
Dürkopp
401 x x x x 10 x 350–700
1965
Juki ACF 171 301 x x 4000 56–370 12 20–590 590
Juki ACF 182 101 x x 2700 x 1–99 x 999

Manualul Inginerului Textilist

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manualul Inginerului Textilist

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VII.

VII.11.1. Cusături şi asamblări utilizate în confecţii

Fig. VII.1. Cusături din clasa 100 şi 200.

Fig. VII.11.2. Cusături din clasa 300.

Fig. VII.11.3. Cusături din clasa 400.

Fig. VII.11.4. Cusături din clasa 500.

Fig. VII.11.5. Cusături din clasa 600.

Fig. VII.11.6. Cusături din clasa 700 şi 800.

Suprapunere cu inserarea unei fâşii de

4. Îndoirea marginilor straturilor suprapuse

Îndoirea dublă a marginilor straturilor

Aplicarea unei benzi peste marginea

Aplicarea unei benzi late peste marginea

Tabelul VII.11.1 (continuare)

9. Aplicarea unui strat cu margini îndoite 402–SSat–4

Straturi suprapuse cu margini îndoite în

Straturi suprapuse din care unul îndoit la

Suprapunerea a două straturi cu margini

Clasa LS – asamblarea materialelor cu marginile suprapuse

Tabelul VII.11.1 (continuare)

Suprapunerea unui strat cu marginea

4. Aplicarea a două fâşii cu margini îndoite 401–LSar–2

Clasa BS – asamblarea materialelor cu bordură

Bordarea marginilor unui strat cu un strat 401–BSa–1

Bordarea marginilor unui strat cu un strat

Tabelul VII.11.1 (continuare)

3. Bordarea marginilor unui strat cu un strat

Clasa FS – asamblarea plată cu unirea materialelor cap la cap

2. Îmbinare cap la cap cu margini îndoite 304–FSb–1

Clasa EF – finisarea marginii prin îndoire sau fără îndoire (surfilat)

2. Tiv cu marginea îndoită de două ori

Tiv simplu cu marginea surfilată

Clasa OS – ornamentarea materialelor şi produselor

2. Ornamentarea cu o cusătură în relief 402–OSb–2

Fig. VII.11.7. Schematizarea asamblărilor din clasa BS şi EF.

Fig. VII.11.8. Schematizarea asamblărilor din clasa EF şi LS.

Fig. VII.11.9. Schematizarea asamblărilor din clasa LS.

Fig. VII.11.10. Schematizarea asamblărilor din clasa LS, OS, SS.

Fig. VII.11.11. Schematizarea asamblărilor din clasa SS.

Fig. VII.11.12. Asamblări specifice fixării nasturilor.

O altă modalitate de reprezentare a asamblărilor este cea corespunzătoare CSI, unde

− secţiunea printr-un şiret de garnitură este reprezentată printr-un punct mare, O;

Tabelul VII.11.2 (continuare)

1. Suprapunere simplă 1011 401

2. Aplatizare 1012 504+406

3. Aplicarea unei benzi de întărire 1013

4. Aplicarea unui şnur 1014 504

Tabelul VII.11.3 (continuare)

6. Aplicarea unui strat prin îndoire 1021 301+301

Straturi aplicate şi margini 301+504+

9. Aplicarea unui strat prin îndoire 1032 401

Straturi aplicate cu margini 401

Aplicarea a două straturi cu

12. Încheiat la kett 1041 401

2000 – Prelucrarea marginilor

Straturi suprapuse în prelungire 406

Tabelul VII.11.3 (continuare)

Straturi suprapuse şi bandă

Aplicarea unui strat cu

Aplicarea unui strat cu margini

Aplicarea fermoarului la două

Aplicarea pe margini a unui 106

Aplicarea pe margini a unui