Dimensiuni şi criterii care stau la baza formării stivelor în vederea uscării

naturale

Formarea stivelor de cherestea şi dimensiunile lor de execuţie în vederea uscării naturale

au o influenţă deosebită asupra duratei şi calităţii procesului de uscare.
Stivuirea compactă (fără şipci) a pieselor de cherestea se practică ori de câte ori se
urmăreşte conservarea cherestelei prin ambalare (în hârtie specială, etc.) cât şi pentru transport.
Stivuirea prin utilizarea şipcilor (stivuirea „la şipcă”) se realizează în vederea conservării
prin uscare naturală. Conform STAS 9701-88, introducerea pieselor în stive se va face cât mai
repede, după debitare: pentru răşinoase, stejar şi diverse foioase termenul nu va depăşi 36 ore
vara şi 72 ore iarna, iar pentru fag va fi de maxim 24 ore vara şi 48 ore iarna, de la scoaterea din
camerele de aburire sau de la debitare.
Înainte de aşezarea în stive piesele de cherestea vor fi separate pe specii, sortimente,
dimensiuni (în principal, grosimi) clase de calitate ,destinaţie, etc., operaţii executate în rampa
verde a fabricii de cherestea (vezi cap. 4.2.1).
La formarea stivelor se vor păstra cu rigurozitate criteriile care au stat la baza sortării
pieselor de cherestea în rampa verde, astfel încât, o stivă trebuie să conţină doar piese din
aceeaşi specie lemnoasă, acelaşi sortiment cu o singură grosime, o singură clasă de calitate (cel
mult două) şi cu aceeaşi destinaţie.
Înainte de a fi aşezate în stivă, piesele vor fi curăţate (prin periere sau scuturare) de
rumeguş, franjuri, coajă sau alte impurităţi.
De asemenea, la formarea stivelor spaţiile libere (rosturile) lăsate între piesele de
cherestea de pe acelaşi rând (strat, nivel) în scopul asigurării unor condiţii optime de circulaţie a
aerului pentru uscare se recomandă să se aleagă astfel:
– în prima şi în ultima treime a lăţimii stivei, spaţiile vor fi egale cu grosimea pieselor
stivuite;
– în treimea mijlocie a lăţimii, spaţiile vor fi egale cu de 1,5-2 ori grosimea pieselor de
cherestea cuprinse în stivă;
– toamna şi iarna materialul se stivuieşte cu spaţii libere mai mari decât vara;
– până la înălţimea de 1,00 m a stivei se recomandă să se aşeze câte două şipci
suprapuse pentru a se lăsa un spaţiu mai mare (dublu) între rândurile de piese.
O circulaţie mai intensă a aerului în stivă va fi asigurată dacă pe înălţime spaţiile libere
(dintre piesele aceluiaşi rând) se vor situa unele sub altele, creând coşuri de aerisire (creşterea
tirajului stivei).
În stivă, piesele de cherestea se vor aşeza cu faţa interioară (dinspre inimă) în sus, pentru
a se evita deformarea prin bombare (ca urmare a tensiunilor interne ale lemnului) şi deci
declasarea prin procesul de uscare. Piesele semitivite vor fi aşezate cu partea tivită spre
marginea stivei. Din acest motiv se recomandă ca stivele să cuprindă piese cu acelaşi grad de
prelucrare (tivit sau netivit+semitivit).
Operaţia de stivuire „la şipcă” a pieselor de cherestea de realizează manual sau mecanizat
şi se poate efectua la stiva propriu-zisă (direct în depozit) sau în rampa verde, de unde apoi, cu
ajutorul utilajelor de transport (autostivuitoare, electrostivuitoare, etc.) se aduc la clădirea
(executarea) stivei (în mai multe curse succesive).
În cazul stivuirii la şipcă realizate în rampa verde executarea stivelor are loc exclusiv
mecanizat, prin utilizarea macaralelor, autostivuitoarelor, etc. Pentru acest lucru, în rampa verde
piesele de cherestea sunt aşezate (stivuite) pe palete (foioasele) sau în sistem autopurtat
(răşinoasele) iar apoi sunt deplasare şi depuse direct în stiva propriu-zisă, care după mai multe
curse (transporturi) poate ajunge la dimensiunile finale.
Scândurile şi dulapii de răşinoase care au lungimi de minim 2,00 m se transportă în
pachete, stivuite la şipcă fără a fi aşezate pe palete (sistem aeropurtat) iar piesele de foioase (şi
răşinoasele de 1,00-1,75 m) stivuite pe palete având lăţimea egală cu cea a stivei, iar lungimea
astfel aleasă încât să cuprindă jumătate din lungimea finală a stivei (maxim 4 m). Stivele se
clădesc mecanizat şi cuprind, pe verticală, 35 palete (curse) cu material, iar pe orizontală 1-2
rânduri.
La stivele de răşinoase clădite din pachete autopurtate se impune introducerea riglelor cu
secţiunea de 8080 mm (sau de alte dimensiuni apropiate cu acestea) pentru a se permite atât

1
scoaterea cât şi introducerea braţelor autostivuitorului (sau ale greiferului macaralei – fig. 4.16)
sub fiecare pachet. În cadrul stivelor de foioase această facilitate este asigurată de prezenţa
paletelor.
Stivuirea pe palete a cherestelei şi semifabricatelor de foioase se va realiza astfel încât,
piesele cu lungimi mai mari să fie aşezate la partea inferioară şi pe laturile paletei, iar cele mai
scurte, în interior. La stivuire, în afara şipcilor cu lungimea egală cu lăţimea stivei (paletei) se vor
utiliza şi şipci scurte, care se aşează sub şi deasupra capetelor libere (rămase în consolă)
evitând arcuirea. Piesele semitivite se vor aşeza cu partea tivită spre marginea paletei.
Şipcile utilizate la stivuire vor fi de răşinoase, antiseptizate şi cu umiditatea de max. 24%:
spre interiorul stivei se vor folosi şipci cu grosimea de 24 mm şi lăţimea de 38 mm (24/38) iar la
frontul (capetele) stivei, şipci având lăţimea de 48 mm (24/48) astfel aşezate, încât să
depăşească cu 5-10 mm capetele pieselor din stivă, apărându-le de apa ploilor şi de acţiunea
directă a razelor solare. La foioase pot fi utilizate, în locul şipcilor de răşinoase şi şipci (cu
secţiunea 25/40) din aceeaşi specie cu materialul stivuit. Pentru perioada rece a anului se pot
clădi stive utilizând şi şipci cu grosimi mai mari (32 sau 40 mm) special executate.
În cadrul unei stive, şipcile vor fi obligatoriu aşezate una sub alta, în acelaşi plan vertical,
care să cuprindă şi traversele sau riglele (pe care se aşează stiva, paleta) din construcţia
platformei de depozitare.
Pentru evitarea deformării (arcuirii) pieselor în procesul de uscare, distanţele dintre şipcile
de stivuire (măsurate pe lungimea stivei) vor respecta valorile recomandate în tab. 4.9.
Tabelul 4.9 Distanţa dintre şipci, pe lungimea stivelor recomandată la uscarea naturală a pieselor de cherestea
Grosimea materialului stivuit, în mm:
Specia maxim 30 31-60 minim 61
Distanţa dintre şipcile de stivuire, în mm:
– Răşinoase 500 1000 1500
– Foioase 300-400 401-600 601-800

În vederea uscării naturale, formarea stivelor cu frize pentru parchet se va realiza conform
STAS 8454/1-86 şi va avea loc paletizat sau direct pe platformele din depozit. Stivuirea propriu-
zisă se realizează prin suprapunerea capetelor frizelor pe o lungime de circa 15 mm, şipci de
stivuire utilizându-se numai la capetele stivei (paletei): şipcile vor avea grosimea egală cu cea a
frizelor, iar lungimea egală cu lăţimea stivei (2,00 m) şi vor fi de răşinoase sau de fag. Pe
înălţimea stivei se recomandă existenţa unui spaţiu liber, de circa 10 cm, din metru în metru,
favorizându-se astfel circulaţia aerului. În cazul formării paletizate a stivelor acest lucru se
realizează automat, prin prezenţa paletei în stivă.
O stivă va cuprind frize de aceeaşi specie, clasă de calitate, cu o singură dimensiune
(lungime  grosime  lăţime), eventual având şi o umiditate iniţială apropiată.
În cadrul fabricilor de cherestea, se recomandă ca stivele de frize să formeze depozite
separate de cele ale scândurilor şi dulapilor.
Formarea stivelor pentru bulzi se va face utilizând şipci cu secţiunea 2438 mm şi cu
lungimea de 1.500 mm, aşezându-se minim doi bulzi alăturaţi, la circa 200 mm distanţă unul de
celălalt (fig. 3.67). Pe înălţimea stivei este permisă aşezarea a cel mult doi bulzi, în scopul
asigurării unei bune circulaţii a aerului.
Dimensiunile de execuţie ale stivelor de cherestea în vederea uscării naturale depinde de
specia lemnoasă, sortimentaţia pieselor, modul de execuţie (manual sau mecanizat) al stivei, etc.
şi se recomandă să respecte (STAS 9701-88) valorile din tabelul 4.10.
Tabelul 4.10 Dimensiunile stivelor destinate uscării naturale a cherestelei
Dimensiunile maxime ale stivei, în m
Specia Sortimentul
Lungime Lăţime Înălţime
– Răşinoase Cherestea şi semifabricate 6,00 1,50 5,00
Lungi 7,00 (8,00) 1,50 5,00
Cherestea şi
– Foioase Scurte 5,50 1,50 5,00
semifabricate
Subscurte 4,00 1,50 5,00
– Toate speciile Frize pentru parchet 3,00 2,00 4,50
Observaţie: Pentru depozitele amplasate în zonele cu climă continentală din vestul, sudul şi estul ţării se pot
executa şi stive având lăţimea de 1,60 sau 1,70 m.

La scândurile şi dulapii de răşinoase, de lungime normală, stivele vor avea lungimea egală
cu a pieselor aşezate în ele (3,00-6,00 m). Piesele de cherestea scurtă (1,00-2,75 m) se vor

2
grupa astfel încât stivele formate să nu depăşească lungimea de 6,00 m.
La scândurile şi dulapii de foioase de lungime normală (1,80-4,00 m) stivele vor avea
lungimea de maxim 7,00 m în cazul executării lor manuale, direct pe platformele de depozitare şi
de 8,00 m, în cazul executării mecanizate, pe palete.
Spaţiul (liber) intermediar, al grupajului dintre două stive învecinate va fi de 0,5-0,6 m, pe
lăţime şi de 1,0-1,5 m, pe lungimea stivelor din depozit.
Durata şederii (depozitării) materialului în aceste stive, respectiv durata uscării la aer
(umiditate finală 24-25%) depinde de numeroşi factori şi în condiţiile climatice ale ţării noastre
este în medie de 40-50 zile, la răşinoase, 65-75 zile, la fag şi 100-120 zile, la stejar (durata
creşte vertiginos la grosimile mari, aşezate în stive în sezonul rece sau dacă umiditatea finală se
doreşte a fi mai redusă).
Controlul uscării materialului lemnos aşezat în stive se realizează prin determinarea
periodică a umidităţii utilizând:
– fie aparate electrice;
– fie probele martor, introduse (conform STAS 9266-73) în stivele de cherestea, la diferite
nivele, în locuri special amenajate încă de la formarea stivei şi apoi cântărite periodic, la intervale
de 10-30 zile, până au ajuns la greutatea determinată de umiditatea finală.
În fiecare stivă se introduc minim trei probe martor, repartizate uniform pe toată înălţimea
(jos, mijloc şi sus) iar în cazul stivelor (formate paletizat) care cuprind două sau mai multe palete,
în fiecare paletă se introduc câte două probe martor, în partea de jos şi de sus a acestora (în al
doilea rând de jos şi al doilea rând de sus).
Umiditatea probelor martor se determină conform STAS 83-68. Prin cântărire se determină
masa iniţială (mi) a fiecărei probe, cu umiditatea iniţială (Ui) identică cu a pieselor de cherestea
din stivă (stabilită cu aparate electrice sau cu ajutorul epruvetelor, prin cântărire şi uscare forţată
în etuve speciale) şi astfel se poate calcula masa probei în stare absolut uscată (m0) utilizând
relaţia:
100
m0   mi [kg] (4.36)
100  Ui
unde:
mi – reprezintă masa probei (obţinută prin cântărire) la umiditatea iniţială (înainte de a fi
introdusă în stivă) în kg (cu trei zecimale);
Ui – umiditatea iniţială a probei (determinată cu aparate electrice sau cu ajutorul epruvetelor), în
%.
Dispunând de valoarea m0 a fiecărei probe martor se poate calcula (anticipat) masa pe
care acestea trebuie să o aibă în momentul în care, prin uscare, au ajuns la o anumită umiditate
(considerată finală):
 U 
mf  m0 1  f  [kg] (4.37)
 100 
unde:
m0 – reprezintă masa probei martor, în stare absolut uscată, în kg (rel. 4.36);
Uf – umiditatea la care se propune a se opri uscarea naturală (umiditatea finală) în %;
Mf – masa probei martor, la momentul în care umiditatea sa ajunge la valoarea finală, în kg.
În momentul în care probele martor ajung să aibă masa mf se consideră că piesele de
cherestea din stivă au ajuns să aibă umiditatea prestabilită (Uf). În practică se va lucra cu valorile
medii ale umidităţii şi masei probelor martor (obţinute prin împărţirea sumei valorilor respective la
numărul de probe martor introduse într-o stivă).

3
 Volumul real de cherestea stocat într-o stivă, în vederea uscării naturale, depinde de
dimensiunile de execuţie ale stivei (tab. 4.10) de modul de aşezare al pieselor (coeficientul de
stivuire) cât şi de felul în care s-a construit stiva (manual sau mecanizat).
Valoarea acestui volum poate fi stabilită prin calcul utilizând, după caz, una dintre relaţiile
de mai jos:
– pentru stivele construite manual (direct pe platformele din dotarea depozitului):
Vs  VG  Kst  L  b  h  Kst [m3] (4.38)
– pentru stivele construite mecanizat, cu ajutorul autostivuitoarelor sau macaralelor (pe
palete sau autopurtate):
Vs  VGp  np  Kst  Lp  bp  hp  np  Kst [m3] (4.39)
unde:
Vs – reprezintă volumul real de cherestea stocat într-o stivă, în m3;
VG – volumul de gabarit (volumul aparent) al stivei, în m3;
VGp – volumul de gabarit al materialului aşezat pe o paletă (adus la un transport) în m3;
np – numărul de pachete (palete) aşezate într-o stivă, în buc;
L  b  h – lungime  lăţime  înălţime – dimensiunile exterioare (de gabarit) ale stivei, în m (tab.
4.10);
Lp  bp  hp – lungime  lăţime  înălţime – dimensiunile exterioare (de gabarit) ale pachetului de
material aşezat pe o paletă sau adus la o cursă, în m (depind de capacitatea de ridicare a
mijlocului de transport şi se recomandă a se alege astfel: la foioase bp = 1,50 m; hp = 1,0 sau 1,5
m; Lp = 4,00 m, pentru piesele lungi şi Lp = 2,75 m, pentru piesele scurte, iar la răşinoase Lp se
alege egală cu lungimea pieselor ce se stivuiesc, la piesele lungi şi cu lungimea paletei, la cele
scurte);
Kst – coeficientul de stivuire (total) în volum, al pieselor de cherestea.
Coeficientul de stivuire (Kst) arată aşezarea pieselor în stivă şi se calculează ca raport
dintre volumul real (efectiv) de material lemnos şi volumul aparent (de gabarit) al stivei:
Volumul net de material lemnos , în m3
K st 
Volumul aparent al stivei (sau al pachetului ) în m3
Practic acest coeficient se poate stabili prin calcul, cu ajutorul relaţiei:
Kst  K l  K b  K h (4.40)
unde:
Kl – reprezintă coeficientul de aşezare al pieselor pe lungimea stivei, egal cu raportul dintre suma
lungimilor pieselor de cherestea ce se stivuiesc cap la cap şi lungimea totală a stivei sau a
paletei (se recomandă K LR  1,0 , pentru piesele lungi de răşinoase, K LR  0,9 , pentru piesele
scurte de răşinoase şi K LF  0,7  0,8 pentru foioase);
Kb – coeficientul de aşezare al pieselor pe lăţimea stivei, egal cu raportul dintre lăţimea cumulată
a pieselor de cherestea dintr-un rând (nivel) şi lăţimea totală a stivei, respectiv a paletei (se
recomandă ca valori medii K bR  0,75  0,85 pentru răşinoase şi K bF  0,70  0,80 pentru
foioase);
Kh – coeficientul de aşezare al pieselor pe înălţimea stivei, egal cu raportul dintre grosimea
piesei (gn) şi grosimea cumulată a piesei plus cea a şipcii (gs) de stivuire (Kh = gn/(gn + gs) şi se
recomandă ca valori medii K hR  0,35  0,70 pentru răşinoase şi K hF  0,50  0,75 pentru
foioase).
Pentru calculele de proiectare şi dimensionare ale unui depozit de cherestea se pot adopta
următoarele valori medii ale coeficientului de stivuire în volum: K stR  0,36 , pentru scândurile şi
dulapii de răşinoase; K stF  0,35 , pentru scândurile şi dulapii de foioase; K stF  0,40 , pentru
frize; K str  0,375 , pentru rigle; K sts  0,30 , pentru şipci şi K std  0,375 , pentru doage.
Dacă se urmăreşte determinarea (cu probabilitate maximă) prin inventarierea pe teren a

4
volumului de cherestea aflat în stocul destinat uscării naturale, din cadrul depozitului fabricii,
atunci pentru coeficientul de stivuire în volum ( K st ) se pot utiliza fie valorile medii determinate
concret (pentru fiecare stivă) cu ajutorul rel. 4.40 fie cele recomandate în STAS 9701-88 şi
prezentate în tab. 4.11.
Tabelul 4.11 Valorile medii ale coeficientului total de stivuire a cherestelei, în vederea uscării la aer
Specia Sortimentul Coeficienţii medii de stivuire, Kst:
Grosimea, în mm 12 18 22 24 28 38 48 58 68 75
Cherestea tivită 0,179 0,231 - 0,270 0,291 0,331 0,360 0,382 0,399 0,408
Răşinoase
Frize şi semi-
0,189 0,244 0,272 0,285 0,307 0,349 0,380 0,403 0,421 0,432
fabricate
Grosimea, în mm 15 20 25 32 40 50 60 70 80 90
Cherestea tivită 0,207 0,241 0,276 0,309 0,358 0,365 0,386 0,402 0,415 0,425
Frize şi semi-
Foioase 0,219 0,254 0,291 0,326 0,356 0,385 0,407 0,425 0,439 0,450
fabricate
Cherestea
0,196 0,230 0,260 0,291 0,319 0,345 0,364 0,380 0,392 0,401
netivită