Blocaj în gândire şi acţiune: o problemă foarte

frecventă în lumea autismului

Ce înseamnă un blocaj în gândire şi acţiune?

Aceasta înseamnă că gândurile şi acţiunile tale sunt blocate.

Nu mai reuşeşti să te gândeşti la ceva = blocaj în gândire.
Nu mai ştii ce trebuie să faci, cum trebuie să reacţionezi= blocaj în
acţiune.

Alte expresii cu aceeaşi semnificaţie: a fi complet confuz, a se poticni, a

fi paralizat de frică, a intra în panică, a nu mai şti ce să faci, a nu mai
simţi pământul sub picioare, a fi în stare de şoc.

Ai trecut printr-o situaţie de blocaj în gândire sau în acţiune?

Îţi aminteşti de un moment în care nu mai reuşeai să gândeşti sau nu mai
ştiai ce să faci?
Descrie mai jos situaţia şi felul în care ai reacţionat.

Situaţie: ........................................................................................................
......................................................................................................................
......................................................................................................................
......................................................................................................................

Reacţia mea: ................................................................................................

......................................................................................................................
......................................................................................................................
......................................................................................................................

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 55

Când au loc blocajele în gândire şi în acţiune?
Uneori creierul tău primeşte informaţii necunoscute, neclare sau neaşteptate.
 Deodată cineva îţi dă o sarcină în care există o schimbare bruscă şi neaşteptată a
situaţiei.
Exemple:
Eşti în clasă şi profesorul îţi spune dintr-o dată: „Citeşte textul cu voce tare”.
Nu eşti pregătit, deoarece nu ştiai că va trebui să citeşti.
Voiai să mergi la înot, dar când ajungi la piscină o găseşti închisă din cauza unor
lucrări de reparaţie (neprevăzute).
 Cineva îţi dă informaţii imprecise, neclare despre o anume situaţie.
Exemple:
Cineva îţi spune: „Du-te să îţi aranjezi camera”
Această informaţie e vagă deoarece nu ştii ce trebuie să faci exact: ce trebuie de
fapt să aranjezi?
În timpul unei activităţi, eşti lăsat să alegi din ce grup vrei să faci parte, dar nu ştii
câte grupuri vor fi şi care sunt membrii fiecărui grup.
 Cineva îţi dă informaţii pe care nu le înţelegi pentru că iei cuvintele în sensul
propriu.
Exemple:
Îi spui cuiva ceva şi nu crede. El îţi va zice: „Fugi de aici!”
(expresia înseamnă că nu te crede)
Dacă tu înţelegi propoziţia în sens literal, vei crede că trebuie să alergi, dar nu e
cazul. De aceea poţi deveni confuz.
La şcoală, profesorul îţi dă tema şi îţi spune: „Bravo! Începe din nou şi de data
asta să fie corect!”
Această remarcă te poate încurca, deoarece nu înţelegi de ce trebuie să refaci ceva
pentru care ai fost lăudat (bravo!). Profesorul voia de fapt să îţi spună exact
invers, adică nu ai făcut bine deloc.
Aşadar, te poţi confrunta cu un blocaj în gândire sau în acţiune dacă:
• Primeşti informaţii neaşteptate;
• Primeşti informaţii vagi;
• Primeşti informaţii pe care nu le înţelegi pentru că iei cuvintele literal.
De fapt, cauza blocajelor este stresul. Informaţiile neaşteptate, neclare sau cu dublu
sens declanşează rapid o situaţie stresantă la persoanele cu autism.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 56

Ce se întâmplă în timpul unui blocaj în gândire?
Iată ce se petrece:

Te zăpăceşti.
Ţi se face frică sau eşti supărat, mai degrabă amândouă în acelaşi timp. Uneori nici
nu ştii ce simţi, dar e vorba de un sentiment dezagreabil.
Stresul şi teama devin din ce în ce mai intense. E ca şi cum nu mai poţi vedea şi auzi
corect şi înţelegi din ce în ce mai puţin ce se întâmplă în jurul tău. Partea din creierul
tău care primeşte şi prelucrează informaţiile nu mai funcţionează ca înainte.
Te confrunţi cu un blocaj în gândire: creierul tău nu mai e capabil să primească noi
stimuli, să dea sens evenimentelor sau să analizeze informaţiile indiferent de natura
lor.
Un blocaj în gândire poate da naştere unui blocaj în acţiune.
În timpul unui blocaj în acţiune, nu mai ştii cum trebuie să te comporţi. Nu mai ştii ce
trebuie să faci sau să spui.
Un blocaj în gândire nu conduce neapărat la un blocaj în acţiune. În timpul unui
blocaj în gândire mai poţi să:
• fugi;
• plângi;
• ceri ajutorul;
• vorbeşti urât;
• spargi obiecte;
• arunci cu obiecte;
• etc.
Toţi ne confruntăm cu aceste reacţii la stres (în faţa a ceva nou, neaşteptat sau neclar).
Atât persoanele cu autism, cât şi cele fără autism.
Dar dacă ai autism,
• te vei confrunta mai des cu aceste situaţii de stres şi deci cu blocajele în gândire
sau în acţiune;
• stresul este mai intens, la fel şi blocajele.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 57

 Care este reacţia mea în timpul unui blocaj
în gândire sau în acţiune?
În timpul unui blocaj, poţi avea diverse reacţii.
Iată mai jos o listă cu reacţii posibile.
Bifează ce ţi se potriveşte: reacţii pe care le ai de obicei, atunci când nu
mai ştii ce să faci sau să spui.

Eu
Spun că vreau să fiu lăsat în pace.
Încep să ţip.
Cer ajutorul.
Lovesc cu piciorul.
Merg la toaletă.
Merg cu bicicleta sau alerg.
Îi rănesc pe ceilalţi.
Vorbesc urât.
Mă uit la televizor.
Întreb ce trebuie să fac.
Vorbesc de unul singur.
Las tot şi plec.
Spun că pentru moment nu am chef să vorbesc.
Nu fac nimic.
Mă rănesc.
Râd fără să mă pot opri.
Sparg ceva.
Vomit.
Ascult muzică cu sonorul dat la maxim.
Arunc cu obiecte.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 58

 Spun că nu mai ştiu ce trebuie să fac.
Încep să plâng.
Repet mereu aceleaşi întrebări.
Mă preocupă un hobby sau un interes pentru mai mult timp.
Vorbesc despre problema mea.
Mă retrag în camera mea.
Fac ceva care mă calmează.
Spun de ce sunt supărat, de ce mi-e teamă sau de ce sunt trist.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 59

 După spusele părinţilor mei, care este reacţia mea
în timpul unui blocaj în gândire sau în acţiune?
Părinte/
Părinţi
Spun că vreau să fiu lăsat în pace.
Încep să ţip.
Cer ajutorul.
Lovesc cu piciorul.
Merg la toaletă.
Merg cu bicicleta sau alerg.
Îi rănesc pe ceilalţi.
Vorbesc urât.
Mă uit la televizor.
Întreb ce trebuie să fac.
Vorbesc de unul singur.
Las tot şi plec.
Spun că pentru moment nu am chef să vorbesc.
Nu fac nimic.
Mă rănesc.
Râd fără să mă pot opri.
Sparg ceva.
Vomit.
Ascult muzică cu sonorul dat la maxim.
Arunc cu obiecte.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 60

 Spun că nu mai ştiu ce trebuie să fac.
Încep să plâng.
Repet mereu aceleaşi întrebări.
Mă preocupă un hobby sau un interes pentru mai mult timp.
Vorbesc despre problema mea.
Mă retrag în camera mea.
Fac ceva care mă calmează.
Spun de ce sunt supărat, de ce mi-e teamă sau de ce sunt trist.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 61

După spusele lui…......................., care este reacţia mea
în timpul unui blocaj în gândire sau în acţiune?

Alt- Nume: ........................................................

cineva
Spun că vreau să fiu lăsat în pace.
Încep să ţip.
Cer ajutorul.
Lovesc cu piciorul.
Merg la toaletă.
Merg cu bicicleta sau alerg.
Îi rănesc pe ceilalţi.
Vorbesc urât.
Mă uit la televizor.
Întreb ce trebuie să fac.
Vorbesc de unul singur.
Las tot şi plec.
Spun că pentru moment nu am chef să vorbesc.
Nu fac nimic.
Mă rănesc.
Râd fără să mă pot opri.
Sparg ceva.
Vomit.
Ascult muzică cu sonorul dat la maxim.
Arunc cu obiecte.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 62

 Spun că nu mai ştiu ce trebuie să fac.
Încep să plâng.
Repet mereu aceleaşi întrebări.
Mă preocupă un hobby sau un interes pentru mai mult timp.
Vorbesc despre problema mea.
Mă retrag în camera mea.
Fac ceva care mă calmează.
Spun de ce sunt supărat, de ce mi-e teamă sau de ce sunt trist.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 63

 Care este reacţia mea în timpul unui blocaj
în gândire sau în acţiune?

Eu Părinte/ Alt-
Părinţi cineva
Spun că vreau să fiu lăsat în pace.
Încep să ţip.
Cer ajutorul.
Lovesc cu piciorul.
Merg la toaletă.
Merg cu bicicleta sau alerg.
Îi rănesc pe ceilalţi.
Vorbesc urât.
Mă uit la televizor.
Întreb ce trebuie să fac.
Vorbesc de unul singur.
Las tot şi plec.
Spun că pentru moment nu am chef să vorbesc.
Nu fac nimic.
Mă rănesc.
Râd fără să mă pot opri.
Sparg ceva.
Vomit.
Ascult muzică cu sonorul dat la maxim.
Arunc cu obiecte.
 Spun că nu mai ştiu ce trebuie să fac.
Încep să plâng.
Repet mereu aceleaşi întrebări.
Mă preocupă un hobby sau un interes pentru
mai mult timp.
Vorbesc despre problema mea.
Mă retrag în camera mea.
Fac ceva care mă calmează.
Spun de ce sunt supărat, de ce mi-e teamă sau
de ce sunt trist.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 65

 Ce trebuie făcut în timpul unui blocaj
în gândire sau în acţiune?

Acum dispunem de mai multe informaţii despre modul în care te comporţi

când nu mai ştii ce trebuie să faci sau să spui.
Există multe posibile reacţii în timpul unui astfel de blocaj. Totuşi unele
sunt mai bune decât altele.
Reacţiile pe care noi le calificăm drept „corecte, justificate şi pozitive” sunt
cele care:
 nu îi supără pe ceilalţi;
 nu îi rănesc pe ceilalţi;
 nu îi şochează pe ceilalţi;
 nu îi opresc pe ceilalţi din activităţile lor;
 nu provoacă nicio daună materială;
 nu îţi fac rău.

Reacţiile pe care le calificăm drept „incorecte, nejustificate sau negative”

sunt cele care:
 îi supără pe ceilalţi;
 îi rănesc pe ceilalţi;
 îi şochează pe ceilalţi;
 îi opresc pe ceilalţi din activităţile lor;
 provoacă daune materiale;
 îţi fac rău.

Acum poţi vedea care dintre reacţiile tale sunt corecte şi care nu. Astfel,
poţi face o listă de posibile reacţii justificate şi pozitive în timpul unui
blocaj în gândire sau în acţiune.
Aceasta listă reprezintă o trecere în revistă a reacţiilor pozitive în faţa
stresului.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 66

 Ce trebuie făcut în timpul unui blocaj în gândire
sau în acţiune?

Reciteşte din exerciţiile precedente toate afirmaţiile bifate de tine, de părinţii

tăi şi de ceilalţi. Bifează în tabelul de mai jos fiecare afirmaţie în coloana
„uneori fac asta” şi în coloanele „OK” (dacă tu consideri reacţia corectă) şi
„nu e OK” (dacă tu consideri reacţia nejustificată).

Uneori Nu e
fac asta OK
OK
Spun că vreau să fiu lăsat în pace.
Încep să ţip.
Cer ajutorul.
Lovesc cu piciorul.
Merg la toaletă.
Merg cu bicicleta sau alerg.
Îi rănesc pe ceilalţi.
Vorbesc urât.
Mă uit la televizor.
Întreb ce trebuie să fac.
Vorbesc de unul singur.
Las tot şi plec.
Spun că pentru moment nu am chef să vorbesc.
Nu fac nimic.
Mă rănesc.
Râd fără să mă pot opri.
Sparg ceva.
Vomit.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 67

Uneori Nu e
fac asta OK
OK
Ascult muzică cu sonorul dat la maxim.
Arunc cu obiecte.
Spun că nu mai ştiu ce trebuie să fac.
Încep să plâng.
Repet mereu aceleaşi întrebări.
Mă preocupă un hobby sau un interes pentru mai
mult timp.
Vorbesc despre problema mea.
Mă retrag în camera mea.
Fac ceva care mă calmează.
Spun de ce sunt supărat, de ce mi-e teamă sau
de ce sunt trist.

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 68

 Sfaturile mele personale în timpul unui blocaj
în gândire sau în acţiune
Dacă blocajele în gândire sau în acţiune sunt frecvente, dacă nu mai ştiu ce
trebuie să spun sau să fac, pot folosi următoarele reacţii corecte:

Pot spune următoarele lucruri:

Pot face următoarele lucruri:

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 69

 Sfaturile mele personale în timpul unui blocaj
în gândire sau în acţiune
Nu poţi mereu să depăşeşti de unul singur un astfel de blocaj.
Chiar şi atunci când fac tot ce îmi stă în putinţă, uneori tot devin foarte stresat în faţa
unei probleme şi nu mă mai pot controla. Nu e grav, acest gen de situaţii au loc mereu.
În timpul unor astfel de momente, dacă nu mai ştiu cum să procedez de unul singur,
ceilalţi mă pot ajuta.
Iată mai jos felul în care ceilalţi pot să reacţioneze în timpul unui blocaj: ce ar fi de
preferinţă să (nu) spună sau să (nu) facă pentru a mă ajuta să trec peste această situaţie.

Să spună următoarele lucruri:

Să nu spună următoarele lucruri:

Să facă următoarele lucruri:

Să nu facă următoarele lucruri:

© Pleincollege Antoon Schellens / Autisme Central © ANCAAR 70