Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indicaţii metodice
Chişinău 2007
Indicaţiile metodice în cauză au fost elaborate în baza Directivelor Uniunii
Europene nr.89/391/CEE din 12.06.1989 pentru promovarea îmbunătăţirii sănătăţii şi
securităţii la locul de muncă; nr.89/654/CEE din 30.11.1989 privind cerinţele minime
de sănătate şi securitate pentru locul de muncă; nr.98/24/CEE din 07.04.1998 cu privire
la protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţi
chimici la locul de muncă; nr.2000/54/CE din 18.09.2000 privind protecţia lucrătorilor
contra riscurilor legate de expunerea la agenţii biologici la locul de muncă;
nr.2003/10/CE din 06.02.2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot);
nr.2001/45/CE din 27.06.2001 care amendează directiva Consiliului nr.89/655/CEE cu
privire la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor de lucru la locul de muncă; nr.2004/40/CEE din 29.04.2004 privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri
generate de agenţi fizici (câmpuri electromagnetice); etc.; documentului Federaţiei Ruse
R 2.2.2006-05 „Руководство по гигиенической оценке факторов рабочей среды и
трудового процеса. Критерии и классификация условий труда” şi ajustate la
legislaţia naţională de către colaboratorii secţiei igiena muncii a CNŞPMP Victor
Băbălău – şef secţie igiena muncii, Larisa Migali – medic igienist igiena muncii
Recenzenţi:
Gheorghe Ostrofeţ – doctor hab.în medicină, profesor universitar, şef catedră igiena
generală a USMF „N.Testemiţanu”
2
Indicaţiile metodice conţin noţiuni, termeni, criterii şi modalităţi de evaluare
igienică a condiţiilor de muncă, a gradului de efort şi suprasolicitări în timpul muncii.
Acestea, fiind punct de reper pentru estimarea clasei de nocivitate a mediului
ocupaţional şi gradului de oboseală în timpul muncii, pot servi ca bază pentru atestarea
locurilor de muncă şi elaborarea măsurilor profilactice şi nu numai.
Indicaţiile metodice în cauză vor servi ca ghid în activitatea medicilor igienişti,
specialiştilor în protecţia şi securitatea muncii, sindicatelor ramurale, în investigaţiile
ştiinţifice în domeniul medicinii muncii, managerilor şi specialiştilor diferitor unităţi
economice. Totodată, aceste indicaţii metodice pot fi folosite ca material didactic pentru
studenţi, rezidenţi, cursanţi în procesul de perfecţionare şi reciclare.
4
„APROB”
Medic şef sanitar de Stat al Republicii Moldova
____________________ Sergiu Raţă
„____”_______________2007 Nr.___________
5
Lucrul în condiţii ce nu corespund normativelor igienice contravine legislaţiei
Republicii Moldova – „Codului Muncii” nr.154-XV din 28.03.2003, „Legii
privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei” nr.1513-XII din
16.06.1993, „Legii cu privire la protecţia muncii” nr.625-XII din 02.07.1991,
etc. Aceste contravenţe permit Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat sau
altor organe de control impunerea sancţiunilor şi pedepsirea persoanelor
vinovate de nerespectarea condiţiilor igienice admise.
1.5. În cazurile când angajatorul din motive argumentate (tehnologice sau de alt
gen) nu poate respecta în măsură deplină normativele igienice la locurile de
muncă, el trebuie (în baza art.10, p(2), litera e) al Codului Muncii al RM
nr.154-XV), să asigure inofensivitatea exercitării lucrărilor pentru sănătatea
angajaţilor. Acest scop poate fi atins prin realizarea unui complex de măsuri
de protecţie - organizatorice, sanitaro-igienice, de reducere a timpului de
acţiune a factorilor nocivi asupra angajaţilor, prin elaborarea regimurilor
raţionale de muncă şi odihnă, aplicarea mijloacelor de protecţie individuală şi
altele. În asemenea cazuri angajaţii au dreptul la informaţie completă şi
veridică despre condiţiile de muncă, gradul de nocivitate a acestora, despre
eventualele repercusiuni asupra sănătăţii, mijloacele necesare de protecţie
individuală şi despre măsurile medico-profilactice.
1.6. Depăşirea normativelor igienice, cauzată de particularităţile anumitor profesii
(spre exemplu munca aviatorilor, marinarilor, scafandrilor, pompierilor,
salvatorilor, etc.), este reglementată prin acte departamentale, naţionale sau
internaţionale, servesc drept bază pentru aplicarea unor regimuri raţionale de
muncă şi odihnă, pentru protecţia socială a profesiilor respective. Condiţiile
reale de muncă în branşele susnumite vor fi evaluate conform ghidului în
cauză.
Notă: În cazurile extremale (la lucrări de salvare, de stingere a incendiilor şi a.) din considerente de securitate
controlul factorilor ocupaţionali nu se efectuează.
1.7. Lucrările în condiţii periculoase de clasa 4 de nocivitate (extremale) sunt
interzise, cu excepţia lucrărilor de salvare, de lichidare a accidentelor, de
executare a lucrărilor urgente, de prevenire a situaţiilor extremale. În
asemenea cazuri lucrările se vor face cu aplicarea mijloacelor individuale de
protecţie în anumite regimuri reglementate pentru astfel de lucrări.
1.8. Timpul de contact al angajaţilor din unele profesii cu factorii nocivi (protecţia
prin timp) se stabileşte de către angajator cu acordul Serviciului Sanitaro-
Epidemiologic de Stat teritorial. Protecţia sănătăţii angajaţilor prin timp
reduce impactul factorilor nocivi asupra sănătăţii, dar, de regulă, nu schimbă
clasa condiţiilor de muncă.
1.9. Documentul în cauză este destinat:
1.9.1. Instituţiilor ce supraveghează respectarea regulilor şi normativelor igienice la
locurile de muncă, evaluează condiţiile igienice de muncă, exercită
monitoringul social-igienic.
1.9.2. Instituţiilor acreditate pentru efectuarea lucrărilor de evaluare a condiţiilor de
muncă (atestarea locurilor de muncă).
1.9.3. Instituţiilor medico-sanitare care acordă asistenţă medicală angajaţilor la
întreprinderi, centre de patologii profesionale, de medicină a muncii
(sinestătătoare sau pe lângă oficiul medicilor de familie).
6
1.9.4. Patronilor şi muncitorilor pentru informarea lor despre condiţiile de muncă la
locurile de muncă (la angajare şi în procesul de muncă).
1.9.5. Organelor de asigurare socială şi medicală, care stabilesc coeficientul de plată
în dependenţă de riscul profesional.
1.10. Pentru anumite genuri de activitate, profesii, lucrări, care au un specific
pronunţat (aviaţia civilă, flota maritimă, calea ferată, conducătorii auto,
departamentul stării excepţionale, pompierii, aplicarea în economie a
substanţelor radioactive etc.) pot fi elaborate regulamente igienice ramurale,
acestea fiind în mod obligatoriu coordonate de Serviciul Sanitaro-
Epidemiologic de Stat al RM.
7
Loc de muncă – zona delimitată în spaţiu, în funcţie de sarcina de muncă, înzestrată
cu mijloace de muncă (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier, etc.) şi obiecte
ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate, etc.), organizat în
vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei funcţii, de către
unul sau mai mulţi executanţi cu pregătire şi deprinderi necesare, în condiţii tehnice,
organizatorice şi de protecţie a muncii precizate.
Loc de muncă permanent – locul în care angajatul se află mai mult de 50% din ziua
de muncă sau mai mult de 2 ore încontinuu. Dacă lucrările se fac în mai multe locuri,
toate locurile se vor considera loc de muncă permanentă.
Condiţii de muncă – totalitatea factorilor de mediu ocupaţional şi procesului de
muncă ce pot influenţa capacitatea de muncă şi sănătatea angajatului.
Condiţii de muncă optime – condiţii la locul de muncă care asigură menţinerea
bunei capacităţi de muncă.
Condiţii inofensive de muncă – condiţii de muncă în care factorii profesionali nocivi
şi periculoşi sunt excluşi sau nivelurile acestora nu depăşesc normativele stabilite.
Condiţii de muncă nocive – condiţii de muncă în care sunt prezenţi anumiţi factori
nocivi ce pot avea acţiune nefavorabilă asupra angajatului şi/sau asupra urmaşilor
acestuia.
Capacitate de muncă – stare psihică emoţională şi fiziologică a organismului, care îi
permite omului să efectueze calitativ un anumit volum de lucru într-un anumit timp.
Factor ocupaţional nociv - factori de mediu sau proces de muncă, care în anumite
condiţii (de intensitate, durată) pot periclita sănătatea, în particular, pot cauza boli
profesionale, reduce capacitatea de muncă temporar sau de lungă durată, pot spori
incidenţa morbidităţii profesionale, generale sau infecţioase, pot avea impact asupra
sănătăţii urmaşilor.
La factorii nocivi de muncă se referă:
Factori chimici – substanţe chimice, amestecuri, inclusiv substanţe de origine
biologică (antibiotice, vitamine, hormoni, fermenţi, preparate proteice şi a) obţinute
prin sinteză chimică şi/sau pentru controlul cărora se aplică metode chimice de
investigaţii.
Factori fizici - temperatură, umiditate, mişcarea (mobilitatea) aerului, radiaţii
calorice; câmpuri şi radiaţii electromagnetice nonionizante: câmpuri electrostatice,
câmpuri magnetice, inclusiv geomagnetice, câmpuri electrice şi magnetice de
frecvenţă industrială (50Hz), radiaţii electromagnetice de frecvenţă radio, radiaţii
electromagnetice de diapazon optic, inclusiv radiaţii laser şi ultraviolete; radiaţii
ionizante; zgomot industrial, ultrasunet, infrasunet; vibraţii (locale şi generale);
aerosoli (pulberi) preponderent cu acţiune fibrolizantă; iluminare – naturală (optimă
sau insuficientă), artificială (insuficientă), luciul orbitor direct şi reflectat, pulsaţia
iluminării; iluminare excesivă, neuniformitate înaltă a luminii: particule ionizate ale
aerului – aeroioni.
Factori biologici – microorganisme producente (secretoare), celule şi spori vii din
preparate, microorganisme patogene.
Factori ai procesului de muncă.
Greutatea muncii – o particularitate a procesului de muncă ce determină
preponderent gradul de efort al aparatului locomotor şi al sistemelor funcţionale ale
organismului – cardiovascular, respirator şi a. Greutatea muncii se determină prin
8
încordarea fizică, dinamică, greutatea obiectului ridicat şi deplasat, prin numărul
total de mişcări stereotipe în timpul muncii, gradul de efort static, poziţia corpului în
timpul muncii – gradul de înclinare, deplasare în spaţiu.
Intensitatea muncii – particularitate a procesului de muncă prin care se reflectă
preponderent gradul de suprasolicitări ale sistemului nervos central, ale organelor
sensoriale, gradul de tensiune emoţională a angajatului. La acest grup de factori
de muncă se referă încordările intelectuale, sensoriale, emoţionale, gradul de
monotonie al lucrului, regimul de mucă.
Factor periculos de muncă - factor ocupaţional sau de muncă ce poate cauza
patologie acută, o deteriorare rapidă a sănătăţii, sau chiar decesul. Unii factori nocivi
de muncă pot deveni periculoşi în dependenţă de doza, nivelul acestora, durata
acţiunii lor asupra organismului.
Boală profesională – boală acută sau cronică în etiologia căreia preponderent sunt
factorii nocivi şi nefavorabili ai mediului ocupaţional sau ai procesului de muncă şi
duc la o pierdere temporară sau permanentă a capacităţii de muncă.
Boală legată de profesiune - boala de etiologie multifactorială, la care factorii
determinanţi sunt de natură profesională.
Respectarea normativelor igienice nu exclude apariţia dereglărilor sănătăţii la
persoanele sensibile la factori nocivi din mediul de producere.
Normative igienice ale condiţiilor de muncă (concentraţia maximală admisibilă,
nivelul maximal admisibil) – nivelurile, dozele factorilor ocupaţionali, care
acţionând asupra angajatului zilnic (cu excepţia zilelor de odihnă) – 8 ore şi
săptămânal - 40 ore de lucru, nu vor deregla sănătatea, nu vor provoca boli pe
parcursul întregii activităţi profesionale, întregii vieţi a angajatului şi urmaşilor
acestuia. Respectarea normativelor igienice nu pot exclude deteriorarea sănătăţii la
persoanele sensibile.
Notă: Normativele igienice sunt elaborate pentru durata zilei de muncă de 8 ore. Dacă durata este mai mare, dar nu mai
mult de 40 ore pe săptămână, fiecare caz trebuie să fie coordonat cu serviciul sanitaro-epidemiologic de stat sau cu
serviciile abilitate în protecţia şi bunăstarea oamenilor, aici luându-se în consideraţie indicii de sănătate, condiţiile de
muncă şi respectarea obligatorie a normativelor igienice.
Criterii igienice de evaluare a condiţiilor de muncă – indicii după care poate fi
apreciat gradul de deviere a parametrilor mediului şi procesului de lucru de la
normativele igienice în vigoare.
Protecţia muncii – sistem de asigurare a vieţii şi sănătăţii angajatului în procesul de
muncă. Sistemul de protecţiue a muncii include măsuri juridice, organizator-tehnice,
sanitaro-igienice, curativ-profilactice, de reabilitare şi a.
Protecţia prin timp – diminuarea acţiunii nefavorabile a factorilor mediului
ocupaţional şi a procesului de muncă prin reducerea timpului de contact cu aceştia.
Protecţia prin timp se realizează prin întroducerea pauzelor reglementare, reducerea
zilei de lucru, mărirea perioadei de concediu, limitarea vechimii de muncă în condiţii
nefavorabile.
* În clasificarea de faţă se iau în consideraţie modificările de ordin calitativ, acestea la rândul său completându-se cu
indicii cantitativi pe parcursul acumulării informaţiei necesare.
10
grad IV, clasa 3 (3.4) - condiţii de muncă în urma cărora apar patologii
profesionale grave cu pierderea capacităţii generale de muncă sau sporesc
considerabil incidenţa bolilor cronice şi a morbidităţii generale cu incapacitate
temporară de muncă.
clasa IV – condiţii de muncă periculoase (extremale) – se caracterizează prin
niveluri ale factorilor mediului de muncă care, acţionând în timpul schimbului de
lucru (sau o parte a lui), crează pericol pentru viaţă, risc înalt pentru dezvoltarea
afecţiunilor profesionale acute, inclusiv forme grave.
11
rubrică a tab.1, ce corespunde anumitei acţiuni biologice ale substanţelor
combinate sau după primul rând al aceluiaşi tabel.
Notă: Efectul de potenţare, prezent la unele substanţe se depistează, de regulă, la concentraţi mari. În cazuri de
prezenţă a substanţelor în limitele CMA se observă efectul de sumare, astfel principiul atarei acţiuni fiind de bază la
evaluarea acestor combinaţii.
Tabelul 1
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul de substanţe nocive
(depăşirea CMA, ori) în aerul zonei ocupaţionale
Substanţe nocive Clasa de nocivitate
Admisibilă Nocivă Periculoase
amoniac
Substanţe cu efect acut-
Particularităţile de acţiune
4) Conform normativelor igienice NI 2.2.0.555-96 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă ale
femeielor”, recomandărilor metodice nr.11-8/240-02 „Evaluarea igienică a factorilor nocivi şi a proceselor de muncă
ce prezintă pericol pentru funcţia reproductivă a omului”. Detailed review document on classification systems for
reproductive toxicity in OECD member countries/OECD series on testing and assessment No 15. Paris: OECD. 1999
5.1.5 În cazurile când în aerul zonei ocupaţionale se conţin două sau mai multe
substanţe chimice, ce au acţiuni cu caracter divers, clasa şi gradul de nocivitate al
condiţiilor de muncă se stabileşte în felul următor:
12
- după substanţa ce prezintă cel mai înalt grad de pericol;
- dacă în aer sunt prezente mai multe substanţe nocive şi gradul lor corespunde
clasei 3.1 – aceste substanţe nu sporesc gradul de nocivitate al condiţiilor de
lucru;
- prezenţa a trei sau mai multe substanţe din clasa 3.2 automat majorează
gradul de pericol până la clasa 3.3;
- două şi mai multe substanţe nocive din clasa 3.3 prezente în aer sporesc
gradul de pericol până la clasa 3.4. Identic se modifică clasa 3.4 în clasa 4 –
condiţii de muncă periculoase (extremale).
5.1.6. Dacă o substanţă posedă mai multe acţiuni specifice asupra organismului
(alergică, cancerigenă şi a.) gradul de nocivitate profesională se estimează după cel
major.
5.1.7. La efectuarea lucrărilor cu substanţele care pătrund prin tegumente şi care au
normative stabilite – NMA (conform NI 2.2.5.583-96 „Nivelurile maxim admisibile
ale substanţelor nocive ce pătrund prin tegumente”), clasa condiţiilor de muncă se
stabileşte conform tabelului 1 la rîndul „Substanţe nocive de clasa 1-4 de pericol”.
5.1.8. Substanţele chimice ce au în calitate de normativ NOAI (conform NI
2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune inofensivă (NOAI) a substanţelor
nocive din aerul zonei ocupaţionale”) se estimează după tab.1, rândul „Substanţele
de gradul 1-4 de nocivitate”.
Tabelul 2
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de conţinutul de substanţe biologice în
aerul zonei de muncă (depăşirea CMA, ori)
Substanţe nocive Clasa condiţiilor de muncă
Admisibilă Nocivă Periculoase
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Microorganisme producente, preparate ce ≤CMA 1,1-10,0 10,1-100,0 >100
conţin bacterii vii şi spori de bacterii*
Infecţii extrem de +
Microorg
patogene
contagioase
anisme
boli contagioase
* Conform normativelor igienice NI 2.2.6.709-98 „Concentraţiile maxim admisibile (CMA) ale
microorganismelor–producente, preparatelor bacteriene şi componenţilor acestora în aerul zonei de
muncă” şi suplimentelor la acestea.
** Condiţiile de muncă ale unor categorii de angajaţi se referă la o anumită clasă de nocivitate
conform p.5.2.3. (fără efectuarea determinărilor).
13
- clasa IV – condiţii periculoase (extremale), dacă angajaţii contactează nemijlocit
cu agenţii infecţiilor extrem de contagioase;
- clasa 3.3 – condiţii, în care angajaţii contactează cu agenţii altor boli contagioase,
lucrătorii secţiilor morfopatologice, morgelor;
- clasa 3.2 – condiţiile de muncă ale lucrătorilor din industria pielăritului, de
prelucrare a cărnii, instalatorilor de tehnică sanitară, care deservesc reţelele de
canalizare.
5.3.2. Drept indice de bază de evaluare a acţiunii AAPF asupra organelor respiratorii
se ia încărcătura de pulberi pentru toată perioada reală sau preconizată de
contact cu acest factor. Dacă concentraţia de aerosoli fibrogeni depăşeşte
CMA, calcularea încărcăturii de pulberi e obligatorie.
Încărcătură de pulberi (ÎP) asupra organelor respiratorii ale muncitorului este
concentraţia sumară reală sau preconizată a dozei de expoziţie de pulberi pe care
muncitorul o inhalează în toată perioada reală sau preconizată al contactului
profesional cu acest factor.
5.3.3. Încărcătura de pulberi asupra aparatului respirator al muncitorului (sau a
grupului de muncitori care lucrează în condiţii similare) se calculează reieşind din
concentraţiile medii pe schimb ale AAPF în aerul zonei de lucru, volumul
14
respirator (acesta depinde de gradul de efort fizic) şi durata contactului cu
pulberii:
ÎP = K x N x T x Q; unde
K – concentraţia medie reală a pulberilor în aerul zonei de respiraţie pe parcursul
schimbului de lucru.
N - numărul de ture în anul de calcul.
T – numărul anilor de contact cu pulberi preponderent fibrogeni.
Q – volumul respirator mediu pe schimb, m3.
Notă: La calcularea încărcăturilor de pulberi se recomandă aplicarea indicilor medii ai volumului respirator,
acesta fiind în dependenţă de gradul de efort fizic, care corespunde categoriilor de lucrări.
Volumul respirator:
- În lucrul uşor, categoria 1a-1b volumul respirator va fi de 4m3 pe schimb;
- Pentru lucrările de gradul 1b-2b - 7m3;
- Pentru lucrările cu efort mare, categoria 3 – 10m3.
5.3.4. Cifra încărcăturii reale de pulberi se compară cu cea de control (ÎPC),
aceasta din urmă fiind încărcătura ce se crează în cazul respectării CMA medii pe
schimb pe parcursul întregii activităţi profesionale de contact cu pulberii.
Notă: Încărcătura de pulberi de control (ÎPC) pentru aerosolii vădit- şi moderat fibrogeni calculată din CMA 2 mg/m 3,
25 ani vechime în muncă cu 250 ture de lucru pe an constituie 120 g. Pentru pulberile slab fibrogene acest indice este
egal cu 600 g (calculat din CMA 10 mg/m 3, 25 ani vechime în muncă şi 250 ture pe an); ÎPC pentru pulberile de
azbest constituie 60 mg/m3, 25 ani vechime în muncă cu 250 ture de lucru pe an; Încărcătura de pulberi de control
poate fi calculată atât pentru fiecare muncitor în parte cât şi pentru un grup de muncitori, care activează în condiţii
similare.
5.3.5. Dacă ÎP reală corespunde ÎPC clasa de muncă poate fi considerată ca
admisibilă şi acest indice confirmă inofensivitatea lucrărilor în asemenea condiţii.
5.3.6. Depăşirea ÎP reale a celor de control ( de câte ori) denotă clasa de nocivitate
după acest factor (tab.3).
5.3.7. La depăşirea încărcăturilor de pulberi de control se recomandă aplicarea
protecţiei „prin timp” (capitolul 2, anexa 7).
15
5.4.3.2. Evaluarea condiţiilor de muncă cu zgomot permanent se va face în baza
măsurărilor nivelului zgomotului în dBA la scara „A” a sonometrului în
regimul „încet”.
Notă: Zgomot permanent – zgomot, intensitatea sunetului căruia în timpul turei se schimbă în diapazon mai mic de 5
dBA la măsurare cu sonometru în regim „încet”.
Tabelul 4
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de intensitatea zgomotului, vibraţiilor
locale şi generale, infra- şi ultrasunetelor la locurile de muncă
17
5.4.5.4. La acţiunea asupra lucrătorilor a infrasunetelor permanente sau
intermitente pe parcursul turei de lucru sau zilei estimarea condiţiilor de
muncă se face în baza măsurărilor sau calculelor nivelului general de
presiune sonoră (dBLin echiv), aici luându-se în consideraţie durata de acţiune
a infrasunetului.
5.4.6. Clasa condiţiilor de muncă la acţiunea ultrasunetului.
5.4.6.1. Evaluarea condiţiilor de muncă la acţiunea ultrasunetului transmis pe cale
aeriană cu frecvenţa de 20,0-100,0 kHz se efectuaeză în baza măsurării
presiunii acustice de frecvenţă de lucru a surselor de ultrasunete.
5.4.6.2. Evaluarea condiţiilor de muncă cu ultrasunete de contact (cu frecvenţa de
20,0kHz -100,0 MHz) se efectuaeză după indicii de vârf ai presiunii
sonore (m/sec) sau ai nivelului logaritmic (dB) de frecvenţă de lucru a
sursei de ultrasunete.
Notă: La acţiunea concomitentă a ultrasunetelor aeriene şi de contact nivelul maximal admisibil va fi cu 5 dB mai mic
decât cel indicat în RNS 2.2.4/2.1.8.582-96.
Tabelul 5
18
Clasele condiţiilor de muncă după indicele ÎTM (0C) ale încăperilor industriale cu
microclimat de încălzire (indiferent de anotimp) şi pentru lucrări la aer liber în
perioada caldă a anului (limitele maxime)
5.5.3.2. Dacă temperatura aerului şi/sau radiaţiile termice nu depăşesc limitele maxime
(conform RşiNI 2.2.4.548-96), condiţiile microclimatice pot fi estimate sau
după indici aparte (tab.6) sau după indicele ÎTM (tab.5).
5.5.3.3. În cazurile când temperatura aerului şi/sau radiaţiile calorice la locurile de
muncă depăşesc limita maximă admisibilă indicată în RşiNI 2.2.4.548-96
evaluarea condiţiilor microclimatice se va face după ÎTM (tab.5).
5.5.3.4. Pentru lucrările la aer liber la temperatura de până la 25 0C microclimatul se
estimează ca admisibil (clasa 2). În cazurile când temperatura depăşeşte
această valoare, clasa condiţiilor de muncă se stabileşte după indicele ÎTM
(tab.5), care se recomandă a fi determinat în miez de zi în lipsa norilor.
5.5.3.5. Întru prevenirea acţiunii nefavorabile a anumitor componenţi microclimatici
asupra organismului, concomitent cu temperatura se va determina umiditatea
aerului, viteza de mişcare şi intensitatea radiaţiilor termice (tab.6).
Tabelul 6
Clasele condiţiilor de muncă după indicii microclimatici
ai încăperilor de lucru
Indicii Clasa condiţiilor de muncă*
Optimă Admisibilă Nocivă Periculoasă
(extremală)
1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Temperatura Conform Conform Temperatura aerului la locurile de muncă cu
aerului 0C RNI** RNI** condiţii de răcire este prezentată în tab.7.
În condiţiile de încălzire temperatura aerului este
luată în vedere în indicele ÎTM, folosit pentru
estimare
Viteza mişcării Conform Conform >0,6 referitor
aerului, m/sec RNI** RNI** la
microclimatul
de încălzire
Referitor la microclimatul de răcire se face rectificarea
temperaturii în dependenţă de vânt (tab.7)
19
Umiditatea Conform Conform 14-10 <10
aerului,% RNI** RNI**
ÎTM–index, 0C Conform
RNI** Conform tabelului 5
Radiaţii calorice:
intensitatea, 140 1500 2000 2500 2800 >2800
Wt/m 2 ***
Doza de
expunere, 500**** 1500 2600 3800 4800 >4800
Wt/oră****
*indiferent de anotimp;
**RşiNI 2.2.4.548-96 „Exigenţe faţă de microclimatul încăperilor industriale”;
***limita maximă;
****indicele calculat după formula DE=IrtSt, unde Irt – intensitatea radiaţiei termice,
Wt/m2; S – suprafaţa corpului supusă radiaţiei termice, m2; t – durata radiaţiei în decursul
turei, ore.
Notă: Gradaţia condiţiilor de muncă e stabilită pentru un microclimat relativ uniform. Coeficienţii de rectificare la lucrări
în condiţii schimbătoare (trecere de la cald la frig şi vice-versa), rezistenţa termică a organismului în dependenţă de sex,
vârstă pot fi stabiliţi numai după efectuarea investigaţiilor medicale suplimentare (determinarea indicilor fiziologici ai
stării termice a organismului).
5.5.3.6. La radiaţiile termice ale organismului pe o suprafaţă mai mare de 25% cu
puterea şi doza termică mai mare de 140 Wt/m 2 şi respectiv 500 Wt/oră
condiţiile termice se referă la clasa „periculoasă”, chiar dacă încărcătura
termică a mediului se află în limitele admisibile (conform tab.6). În asemenea
cazuri din tab.5 sau tab.6 se ia cel mai reprezentativ indice al ÎTM sau al
radiaţiei termice.
Notă: La determinarea suprafeţei iradiate a corpului se vor lua în calcul procentajul specific părţilor corpului: gâtul şi capul
– 9%, cutia toracică şi abdomenul – 16%, spatele 18% mâinile – 18%, picioarele – 39%.
La intensitatea radiaţiilor termice mai mare de 100 Wt/m 2 se vor folosi mijloace de protecţie individuale, incliusiv pentru
faţă şi ochi. Indicii radiaţiilor infraroşii, prezentaţi în tab. 6, prevăd reglementarea obligatorie a duratei radiaţiei continue şi
pauzele (conform p. 1.2 anexa 7).
Tabelul 7
Clasele condiţiilor de muncă după indicii de temperatură a aerului
(0C, limita de jos) în încăperi cu condiţii de răcire
Categoriile Cheltuielile Clasele condiţiilor de muncă
de lucrări* de enrgie Optime Admisibile Nocive** Periculoase
Wt/m2 Grad Grad Grad Grad (extremale)
1 2 3 4
1 2 3,1 3,2 3,3 3,4 4
1a 68(58-77) după RNI* după RNI* 18 16 14 12
1b 88(78-97) după RNI* după RNI* 17 15 13 11
II a 113(98-129) după RNI* după RNI* 14 12 10 8
II b 145(130- după RNI* după RNI* 13 11 9 7
160)
III 177(161- după RNI* după RNI* 12 10 8 6
193)
*Conform RNI 2.2.4.548-96 „Exigenţe igienice faţă de microclimatul încăperilor industriale” sau
după formulă (vezi tab.5).
**E prezentată limita de jos a temperaturii aerului, 0C.
Tabelul 8
Clasele condiţiilor de muncă după indicii temperaturii aerului 0C
(zona de jos) pentru lucrări la aer liber în dependenţă de categoriile de efort fizic
Tabelul 9
Clasele condiţiilor de muncă după indicele temperaturii aerului C (zona limită minus) 0
Tabelul 10
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de parametrii
mediului de lumină
Factorul, indicele Clasa condiţiilor de muncă
Admisibilă Nocivă
2 3.1 3.2
Iluminatul natural
23
coeficientul iluminatului 0,5 0,1-0,5 <0,1
natural (CIN,%)
Iluminatul artificial
I-III, A, E* 0,5En≤-<En <0,5 En
Iluminatul suprafeţei de B1
lucru (E,lx) pentru grade IV-XIV, En* <En
de încordare vizuală: B2,
C,D,E,J.I
Strălucire directă** absenţă prezenţă
Tabelul 11
Clasele condiţiilor de muncă în dependenţă de parametrii suplimentari reglementaţi
de NCşiR 2.2.2/2.4.1340-03
Factorul, indicele Clasa condiţiilor de muncă
admisibilă nocivă
Netitatea (Lkd/m )
1 2
Ln >Ln
Străşucirea reflectată 2
absentă prezentă
Iluminarea ecranelor monitoarelor Cn >Cn
MEC, lx
Neuniformitatea netităţii în cîmpul de ≤300 >300
vizualizare a beneficiarilor MEC 3
24
1) „Netitatea” se determină numai în cazul cînd e necesară restricţia acesteia, de exemplu – restricţia
iluminării locale a suprafeţelor de lucru; limitarea netităţii suprafeţelor luminiscente aflate în cîmpul de
vizualizare a angajatului (la controlul
calităţii articolellor la lumină, etc.)
2) „Netitatea reflectată” se determină atunci cînd e nevoie de o distincţie a obiectelor pe suprsfeţe cu
reflecţie directă şi mixtă (metale, mase plastice, sticlă, hârtie, etc). Strălucirea reflectată se determină
vizual. În caz de acţiune orbitoare a sclipicilor, reducerea vizibilităţii obiectelor sau prezentarea acuzelor
de discomfort vizual din partea angajaţilor, acest indice va fi atribuit la clasa 3.1 de nocivitate.
3) „Neuniformitatea repartizării netităţii” în câmpul de vizualizare a utilizatorilor calculatoarelor MEC se
face la locurile de lucru confrom RNS 2.2.2./2.4.1340-03. Clasa şi gradul de nocivitate al acestui indice
se stabileşte numai pentru categoria III de lucru conform clasificării prezentate în RNS 2.2.2/2.4.1340-03.
4) Controlul parametrilor vizuali ai locurilor de lucru la MEC se face numai în caz de necesitate, la
prezentarea acuzelor subiective. Atunci se fac investigaţii instrumentale şi se apreciază clasa de nocivitate.
Controlul parametrilor vizuali se efectuează conform indicaţiilor metodice „Aprecierea iluminării la
locurile de muncă”.
Tabelul 12
Aprecierea condiţiilor de muncă după factorul „Iluminare”
26
1) NMA ale radiaţiilor electromagnetice cu care se compară indicii măsuraţi, se stabilesc în dependenţă de
perioada de timp în care se contactează cu aceste noxe.
2) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale”.
3) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpurile electrostatice. Nivelurile admisibile la locurile de muncă şi
exigenţe faţă de controlul acestora” şi STAS 12.1.045-84 „SSM. Câmpuri electrostatice în condiţii
industriale”.
4) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale”.
5) Conform RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii industriale” şi STAS 12.1.002-84
SSM „Câmpuri electrice de frecvenţe industriale. Intensităţile admisibile normate şi controlul acestora la
locurile de lucru”.
6) Conform Normativelor şi regulilor sanitare RNS 2.2.4.1191-03 „Câmpuri electromagnetice în condiţii
industriale”.
7) Conform RNS 2.2.2/2.4.1340-03 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă, organizarea regimului
de muncă şi odihnă al personalului ce lucrează cu terminale video şi maşini electronice de calcul”.
8) Conform RNS 2.2.4/1191-03 „ Câmpuri magnetice în condiţii industriale”, STAS 12.1.006-84 SSIM
„Câmpuri electromagnetice de frecvenţă radio. Niveluri admisibile la locurile de muncă, exigenţe faţă de
control”, „Modificări nr.1 STAS 12.1.006-84”, RNS 2.1.8/22.4.1190-03 „Exigenţe igienice faţă de
amplasarea şi exploatarea mijloacelor radiomobile terestre”
9) NMA a energiei de expoziţie a generatoarelor de câmpuri electromagnetice.
10) Conform RNS 2.2.4.1.329-03 „Exigenţe faţă de protecţia personalului supus acţiunii câmpurilor
electromagnetice de impuls”.
Notă.
*Depăşirea NMA maximă în caz de acţiune de scurtă durată.
**Depăşirea NMA a tensiunii câmpului electric pentru numărul de impulsuri electromagnetice nu mai
mult de 5 pe parcursul zilei de muncă.
Tabelul 14
Clasele condiţiilor de muncă la acţiunea radiaţiilor electromagnetice de diapazon
optic (laser, ultraviolete)
Factorul Clasele condiţiilor de muncă
Admisibile Nocive Periculoase
(extrem)
2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Radiaţii laser 1 *NMA1 >NMA1
*NMA2 >NMA2 ≤10 <102 <103 >103
NMA2 NMA2 NMA2 NMA2
27
Radiaţii Surse Doza Doza
UV industriale admisibilă de admisibilă
de RUV-A, radiaţii DAR de radiaţii
2
(RUV)
>DAR2
RUV-B,
RUV-C,
Wt/m2
Surse RUV 9-454
de aplicare
în
profilaxie
(RUV-A)
(m/Wt/m2)3
1) Conform RNS 5804-91, “Normative şi reguli de construcţie şi aplicare a instalaţiilor laser” (NMA 1-pentru
acţiune permanentă, NMA2- pentru acţiune de o singură dată).
2) Conform “Normativelor igienice pentru radiaţii ultraviolete în încăperile industriale” (nr. 4557-88). La depăşirea
dozei admisibile de radiaţii (DAR) lucrările vor fi efectuate cu folosirea mijloacelor individuale sau colective de
protecţie.
3) Conform indicaţiilor metodice “Aplicarea radiaţiilor ultraviolete cu scop profilactic (surse artificiale de RUV)”,
(nr.5046-89).
4) În caz de nerespectare a exigenţelor normative sursa de RUV profilactice poate fi deconectată din cauza
ineficienţei acesteia (radiaţiile ultraviolete reale – mai mici de 9 mWt/m 2) sau din cauza că poate prezenta pericol
(iradierea reală mai mare de 45 Wt/m2). La evaluarea condiţiilor de lumină această sursă se va considera nulă.
28
5.10.2. Evaluarea eforturilor fizice se efectuează conform tuturor indicilor prezentaţi în
tabelul 15. Iniţial se stabileşte gradul de nocivitate a fiecărui factor aparte, iar clasa
generală se stabileşte după indicile cel mai nefavorabil. Dacă unul sau doi indici
prezintă gradul de nocivitate 3.1 şi 3.2, atunci clasa se măreşte cu un grad, în cazul de
faţă va fi respectiv 3.2 şi 3.3, deci, în genere, clasa de nocivitate după indicii fiziologici
de efort fizic va fi 3.3 (vezi „Metodele de apreciere a eforturilor în procesul de muncă”
– anexa 14).
5.10.3. Suprasolicitările organismului în timpul muncii se estimează conform
indicaţiilor „Metode de evaluare a suprasolicitărilor în timpul muncii” (anexa 15). Cel
mai înalt grad de suprasolicitări se consideră gradul 3.3.
Tabelul 15
Clasele condiţiilor de muncă după gradele de efort fizic
Indicii eforturilor fizice Clasele condiţiilor de muncă
Optime Admisibile Nocive
Grad I GradII
1 2 3.1. 3.2.
29
2.2. Ridicarea şi deplasarea
greutăţilor permanent,
pe parcursul întregei mai mult
ture de lucru de 20
bărbaţi Până la 5 Până la 15 Până la 20 mai mult
femei Până la 3 Până la 7 Pânăla 10 de 10
2.3. Greutatea totală ridicată
şi deplasată în fiecare
oră a turei
2.3.1 De pe suprafaţa de
lucru
bărbaţi Până la 250 Până la 870 până la1500 >1500
femei Până la 100 Pânăla 350 Pânăla 700 >700
2.3.2 De pe podea (de jos)
bărbaţi Până la100 Până la 435 până la 600 >600
femei Până la 50 Pânăla 175 până la 350 >350
3. Mişcări stereotip în timpul muncii (număr în schimb)
3.1. La eforturi locale
(încordarea muşchilor până la până la până la 60000 >60000
mîinilor şi degetelor) 20000 40000
3.2. La eforturi regionale Până la până la până la 30000
(încordarea muşchilor 10000 20000 >30000
plexului brahial şi ai
mîinilor)
4. Încordări statistice – eforturi la menţinerea greutăţii, (1cg/s)
30
5. Poziţia în timpul Poziţie liberă, În timpul Aflare periodică Aflare
muncii comodă cu tranşei aflare până la 50% din periodică-
posibilitate în poziţie schimb în poziţie mai mult
de trecere de incomodă, incomodă sau de 50% din
până la 25%
la o poziţie la fixată, poziţie schimb în
(mişcări
alta (şezîndă, rotative ale
forţată în timpul poziţie
ortostatică). trunchiului, muncii (în incomodă
Aflarea în poziţie genunchi, în sau fixată;
poziţie incomodă a pirostrii, etc) poziţie
ortostatică membrelor); până la 25% din forţată (în
până la 40% Poziţie fixată- tranşă. Aflare în genunchi,
din schimb neputinţa de a poziţie ortostatică în pirostrii)
schimba până la 80% din mai mult
poziţia durata de 25% din
corpului sau schimbului. schimb.
membrelor.
Poziţie
Poziţie
ortostatică mai ortostatică
mult de 60% mai mult
din tranşa de de 80% din
lucru. tranşă.
Tabelul 16
Clasele condiţiilor de muncă după gradul de încordare în procesul de lucru
31
1.1.Conţinutul lucrului Nu trebuie Rezolvarea unor Rezolvarea Lucrul
să se ia probleme simple problemelor creativ ce
decizii de instructaj profesionale necesită
complicate de responsabilit
selectare a ate, funcţii
algoritmilor de
cunoscuţi conducere,
soluţionarea
problemelor
complicate
1.2.Perceperea Perceperea Perceperea Perceperea Perceperea
semnalelor semnalelor cu semnalelor cu semnalelor
semnalelor (informaţiei), fără a corecţii prelucrarea lor cu evaluarea
evaluarea lor necesita ulterioare, ulterioară. complexă a
corecţii în acţiuni şi Aprecierea acestora.
acţiune operaţiuni rezultatelor Evaluarea
obţinute complexă a
întregului
proces
tehnologic
1.3.Repartizarea Prelucrarea Prelucrarea datelor, Controlul,
datelor, controlul lucrările
funcţiilor în dependenţă rezolvarea îndeplinirii prealabile
de gradul de complicaţie problemelor de lucrărilor pentru
serviciu, repartizarea
a problemei. Îndeplinirea controlul lucrărilor
lucrărilor rezultatelor altor
persoane
1.4. Specificul lucrului Lucrul după Lucrul după un Lucrări în regim Lucrări în
un plan grafic stabilit cu intens de criză de regim de
individual eventuale timp criză de timp
corecţii pe cu informaţii
parcurs de
responsabilit
ate mare de
rezultatul
final
2. Încărcături sensoriale
2.1. Durata observaţiilor Până la 25 26-50 51-75 >75
concentrate (% din ziua de
lucru)
2.2. Frecvenţa semnalelor Până la 75 76-175 176-300 >300
percepute (optice, acustice) şi a
celor comunicate în decurs de 1
oră
2.3. Numărul de obiective Până la 5 6-10 11-25 >25
observate concomitent
2.4. Mărimea obiectului în Mai mare de 5 – 1,1 mm mai 1-0,3 mm mai mult Mai mic de
lucru mm (distanţa de la ochi la 5 mm – mult de 50%, de 50%, 0,3 mm –
obiectul vizat nu mai mare de 100% 1 – 0,3 mm până mai mic de 0,3 mm mai mult de
0,5 m) în timpul de observaţie la 50%, – 25-50% 50%
mai mic de 0,3
concentrată (% zilei de lucru)
mm – până la
25%
2.5. Lucrări cu aparate optice Până la 25 26-50 51-75 >75
(microscoape, lupe, etc.) în
timpul de observaţie
concentrată (% zilei de lucru)
2.6. Observaţiile ecranelor
display (ore în schimb)
-cu informaţie litero-numerice; Până la 2 2-3 3-4 Mai mult de
4
32
-cu informaţii grafice Până la 3 3-5 5-6 Mai mult de
6
2.7. Suprasolicitări ale Claritatea Claritatea Claritatea vorbirii Claritatea
aparatului auditiv (necesitatea vorbirii şi vorbirii şi şi semnalelor 70- vorbirii şi
perceperii vocilor sau a semnalelor semnalelor 90- 50%. Bruiaje pe semnalelor
semnalelor sonore diferenţiate) 100-90%. 70%. Bruiaje în fundalul cărora mai mică de
Bruiajele aria cărora vocea vocea se aude la 50%. Pe
lipsesc se aude la distanţa de 2 m fundalul
distanţa de până bruiajelor
la 3,5 m vocea se
aude la
distanţa de
numai 1,5 m
2.8. Suprasolicitările vocii Până la 16 16-20 20-25 Mai mult de
(nr.de ore vorbite pe 25
parcursul săptămânii)
3. Suprasolicitări emoţionale
3.1. Gradul de Poartă Poartă Poartă Poartă
responsabilitate faţă de responsabilit responsabilitate responsabilitate de responsabilit
ate de de calitatea calitatea lucrului de ate de
lucrarea proprie. Gravitatea anumite lucrărlor bază. Erorile calitatea
erorilor. elemente ale paliative, necesită implicarea finală a
lucrării. secundare. în corecţie a lucrării.
Erorile Erorile necesită întregului colectiv Erorile costă
necesită implicarea de muncă (grupă, defectarea
eforturi persoanelor brigadă etc.) utilajelor,
supralimen- erarhic mai stoparea
tare din superioare proceselor
partea (brigadierilor, tehnologice
angajatului maiştrilor). şi pot
periclita
sănătatea
angajaţilor.
3.2. Eventualitatea de risc cu Exclusă probabilă
viaţă proprie
3.3. Gradul de Se exclude probabilă
responsabilitate faţă de
securitatea angajaţilor
4. Monotonia lucrărilor
4.1. Numărul elementelor Mai mult de 9-6 5-3 Mai puţine
(procedeelor) de lucru pentru 10 de3
obţinerea rezultatelor sau
operaţiilor repetate
4.2. Durata (în secunde) a Mai mult de 100-25 24-10 Mai puţin de
lucrărilor sau mişcărilor 100 10
4.3. Numărul de mişcări 20 şi mai 19-10 9-5 4 şi mai
active (% din durata zilei de multe puţine
lucru). În rest - observarea
procesului tehnologic
4.4. Gradul de monotonie a Mai puţin de 76-80 81-90 Mai mult de
ambianţei de lucru(observaţii 75% 90
pasive asupra procesului
tehnologic, în % din ziua de
lucru)
5. Regimul de lucru
33
5.1. Durata reală a zilei de 6-7 ore 8-9 ore 10-12 ore Mai mult de
lucru 12 ore
5.2. Lucrul în schimburi Într-o Lucrul în două Lucrul în ture, una lucru în ture
(ture) singură tură, schimburi, fără din ele noaptea haotice, cu
fără schimb schimb de noapte lucrări în
de noapte timp de
noapte
5.3. Pauzele reglementare – Pauze cu Pauzele Pauzele sun t dar Nu se fac
prezenţa şi durata acestora durată reglementate ele nu sunt pauze
suficientă – sunt, dar de reglementate, reglementare
7% şi mai durată durata lor e foarte
mult din insuficientă 3- mică – până la 3%
tranşa de 7% din tranşa de din tură
lucru lucru
Tabelul 17
Tabelul generalizat de evaluare a condiţiilor de muncă după gradul de
nocivitate şi pericol
34
Factorii Clasele condiţiilor de muncă
Opti Admisib Nocive Periculoa
me ile se
(extrem)
1 2 3.1 3.2 3.3 3.4 4
Chimici
Biologici
Aerosoli preponderent
fibrogeni
Acustici:
Zgomot
Infrasunete
Ultrasunete
propagate prin aer
Vibraţii generale
Vibraţii locale
Radiaţii
nonionizante
Radiaţii ionizante
Microclimat
Iluminare
Efort fizic
Suprasolicitări
Evaluarea generală a
condiţiilor de muncă
35
5.11.6. În concordanţă cu serviciile specializate (igienice, de inspecţie a muncii)
clasa condiţiilor de muncă poate fi diminuată (dar nu mai jos de clasa 3.1.) în
cazurile dacă se reduce timpul contactului cu factorii nocivi conform
recomandărilor din anexa 7 sau la elaborarea măsurilor de protecţie şi asanare.
Notă: Respectarea regimului de muncă şi odihnă al personalului ce contactează cu vibraţiile nu permite schimbarea clasei
condiţiilor de muncă.
Notă: Clasa de nocivitate poate fi diminuată pentru condiţiile microclimatice nefavorabile deoarece normativele elaborate
iau în consideraţie mijloacele de protecţie.
Anexa 1
Substanţe cu acţiune monodirecţionată cu efecte sumare
1. La substanţele cu acţiune monodirecţionată se referă:
1.1. Combinaţiile de substanţe cu aceleaşi manifestări clinice (anexa 2-6)
- substanţe cu acţiune iritantă (acizi, baze ş.a.);
- alergene (epiclorhidridrina, formolul, ş.a.);
- substanţe cu acţiune narcotizantă (combinări de alcooli);
- pulberi fibrogeni;
- substanţe cancerigene;
1.2. Combinaţii de substanţe cu structură chimică asemănătoare:
- hidrocarburile clorate (saturate şi nesaturate);
37
- diferiţi alcooli;
- diferite baze;
- hidrocarburile aromatice (toluen şi benzen, toluen şi xilen);
- aminocompuşi;
- nitrocompuşi, etc.
1.3. Combinaţii de substanţe studiate experimental:
- oxizi de azot şi monoxid de carbon;
- compuşi aminici şi monoxid de carbon;
- nitrocompuşi şi monoxid de carbon.
2. La prezenţa concomitentă a substanţelor cu acţiune monodirecţionată suma
concentraţiilor reale ale acestora (C1, C2,...Cn) în aerul zonei ocupaţionale faţă de
CMA (CMA1, CMA2, ...CMAn) nu trebuie să depăşească o unitate:
Anexa 2
(informativă)
Lista substanţelor ce prezintă pericol de intoxicaţii acute
1. Substanţe cu acţiune acută
Nr. Denumirea substanţei Nr.CAS CMA, Starea de Clasa de Particularităţile
d/o mg/m3* agregare** nocivitate acţiunii***
1 2 3 4 5 6 7
1. Dioxid de azot 10102-44-0 2 v 3 Ir
2. Oxizi de azot (recalculaţi în 5 v 3 Ir
NO2)****
3. Arseniu (hidroclorură de 7784-42-1 0,1 v 1
arseniu)
4. Benzencianură+ 140-29-4 0,8 A 2
5. Bor trifluorură 7637-07-2 1 v 2 Ir
6. Brom+ 7726-95-6 0,5 v 2 Ir
7. But-3-enonitril (alilcianură) 109-75-1 0,3 v 2
8. Hidrobromură 10035-10-6 2 v 2 Ir
9. Hidrofluorură (recalculat în F) 7664-39-3 0,5/0,1 v 2 Ir
10. Hidroclorură 7647-01-0 5 v 2 Ir
11. Hidrocianură+; (cianură de 74-90-8 0,3 v 1
hidrogen)
12. Hidrocianuri săruri+ 0,3 v 1
(recalculate în hidrocianură)
13. Dihidrosulfură; (hidrogen 7783-06-4 10 v 2 Ir
sulfurat)
14. Dihidrosulfură amestec cu 3 v 2
hidrocarbură C1-5
1 2 3 4 5 6 7
15. Dimetilsulfat 77-78-1 0,1 v 2 Ir
16. 2-(2,6-Diclorfenilamino) 4205-91-8 0,001 a 1
Imidazolin clorură
hidroclorură+
17. Carbonildiclorură; (fosgen) 75-44-5 0,5 v 2 Ir
18. Cobalt hidridotetracarbonil 16842-03-8 0,1 v 1 Al
(după Co)
19. Siliciu tetrafluorură (după F) 7783-61-1 0,5/0,1 v 2 Ir
20. Metilizocianat+ 624-83-9 0,05 v 1 Al, Ir
21. 4-Metilfenilen-1,3-diizocianat+; 584-84-9 0,05 v 1 Al, Ir
toluilendiizocianat
22. (1-Metiletil) nitrit; 541-42-4 1 v 2
38
izopropilnitrit
23. Natriu nitrit 7632-00-0 0,1 A 1
24. Nichel tetracarbonil 13463-39-3 0,003 v Can, Al
25. Ozon 10028-15-6 0,1 v Ir
26. Octafluor-2-metilpropen-1 382-21-8 0,1 v
(perfluor-izobutilen)
27. Propandinitril+ 109-77-3 0,3 v+a
28. Propan-1,2,3-triol trinitrat+ 55-63-0 0,02 v
29. Selen hexafluorură 0,2 v
30. diSulf decafluorură+ 5714-22-7 0,1 v
31. (T-4) Sulf tetrafluorură 7782-60-0 0,2 v 2
32. Plumb tetraetil+ 78-00-2 0,005 v 1
33. Triclornitrometan+ 76-06-2 0,5 v 2
34. Monoxid de carbon***** 630-08-0 20 v 4
35. Fenilizocianat+ 103-71-9 0,5 v 2 Ir
36. Aldehidă formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Al, Ir
37. Fosfin; (hidrogen fosforat) 3803-51-2 0,1 v 1
38. Fosforilclorură+; (cloroxid de 10025-87-3 0,05 v 1 Ir
fosfor)
39. Fluor 7782-41-4 0,03 v 1
40. Clor+ 7782-50-5 1 v 2 Ir
41. Dioxid de clor+ 10049-04-4 0,1 v 1 Ir
42. Clorfenilizocianat+ (3- şi 4- 1885-81-0 0,5 v 2 Al, Ir
izomeri)
43. Clorcian+ 506-77-4 0,2 v 1
44. 2-Cloretanol+; (etilenclorhidrin) 107-07-3 0,5 v 2 Ir
45. Etilenimin+ 151-56-4 0,02 v 1 Al, Ir
46. 2,2[(1,4-Dioxo-1,4- 541-19-5 0,1 a
butandiil)bis-(oxi)bis-N,N,N- NOAI
trimetiletan]-diiodură de
amoniu+; (ditilină)
*La numitor CMAmax, la numărător CMAms.
**Starea de agregare preponderentă în aerul zoneo ocupaţionale: v- vapori şi/sau gaze, a – aerosoli.
*** Concomitent cu acţiune acută sunt prezentate acţiuni specifice ale substanţei: Al- alergenă, Ir – acţiune
iritantă, C – cancerigenă.
****Pentaoxidul de azot şi oxidul de azot în aer se transformă în dioxizi de azot.
*****La lucrări în aerul cu concentraţii diferite de monoxid de carbon se reglementează timpul de lucru:
astfel la lucrări până la o oră concentraţia de CO poate fi de 50 mg/m3; la lucrări de până la 30 min – nu mai
mare de 100 mg/m3; la lucrări numai de 15 min – se admite concentraţia de CO de 200 mg/m3. Lucrările
ulterioare în condiţii cu conţinut de CO pot fi făcute după întreruperi nu mai mici de 2 ore.
+Sunt necesare mijloace de protecţie pentru tegumente şi ochi.
Anexa 2 (continuare)
Substanţe cu acţiune iritantă
Nr/d Denumirea substanţelor Nr.după NS CMA Starea Clasa de Particularităţi
după IUPAC, sinonimele 2.2.5.1313-03 mg/m3 de pericol de acţiune**
lor agregare
*
1 2 3 4 5 6 7
1. Dioxid de azot 410102-44-0 2 v 3 Ac
5 v 3 Ac
2. Oxizi de azot (recalculaţi
39
în NO2)
7697-37-2 2 а 3
3. Acid azotic+
5. 2-Aminopropan+; 75-31-0 1 v 2
(metiletilamin)
7664-41-7 20 v 4
6. Amoniac
75-07-0 5 v 3
7. Aldehidă acetică+
40
23. 1-Hidroxi-2-nitro-4-
619-08-9 3/1 v+а 2
clorbenzen+; (4-nitro-
2clorfenol, nihlofen)
3179-63-3 2 v 3
27. 3-Dimetilaminopropanol-1
Dimetil hexandioat-1,6+;
28. (dimetilsebacinat, dimetil- 627-93-0 10 v+а 3
2,8-hexadioat)
1 2 3 4 5 6 7
29. (E, 1R)-2,2-dimetil-3(2-
metilpropenil-1)-
ciclopropan-1- acid 4638-92-0 10 v+а 3
carbonic; (1,3-acid
crizantemic)
30. 2,2-
14018-58-
Dimetilpropilhidroperoxid 5 v 3
7
+
31. Dimetilsulfat+; (O,O
77-78-1 0,1 v 1 Ac
dimetilsulfat)
32. Dimetil(4-
fluorfenil)clorsilan (după 2355-84-4 1 v 2
hidroclorură)
33. 3,3-Dimetil-1-clor-1(4-
57000-78-
clorfenoxi)-butanon-2; 10 v+а 4
9
(sin.clorfenoxipinacolin)
34. 1,1-Dimetiletilhidroperoxid+;
5618-63-3 5 v 3
(tret-butil-hidroperoxid)
35. 1,1-Dimetiletilhipoclorură 507-40-4 5 v 3
36. Diclormetilbenzen 98-87-3 0,5 v 1
37. Acid dicloretanic 79-43-6 4 v+а 3
38. 3-Dietilaminopropil-1-
104-78-9 2 v+а 3
amin
39. N,N-dietiletanamin+,
121-44-8 10 v 3
(trietilamin)
40. Iod+ 7553-56-2 1 v 2
41. Calciu sulfat dihidrat
2 а 3
(ghips)
42. Carbonildiclorură (fosgen) 75-44-5 0,5 v 2 Ac
43. Siliciu tetrafluorură (după
7783-61-1 0,5/0,1 v 2 Ac
fluor)
44. Magneziu oxid 1309-48-4 4 а 4
45. Metansulfonilclorură+ 124-63-0 4 v 3
46. Acid metanic+ (acid
64-18-6 1 v 2
formic)
47. Acid 1-Metilbutanic 503-74-2 2 v 3
41
(izovalerianic)
48 3-Metilbutanol-1 (alcool
123-51-3 5 v 3
izoamilic)
49 2-Metilbutin-3-ol-2
( aldehidă izovalerianică, 115-19-5 10 v 3
3-butinol-2-metil-2)
50 Metil-2-hidroxi-3-
0,5 v 2
clorpropionat
51. Metildicloracetat 116-54-1 15 v 4
52. Metilizocianat+ 624-83-9 0,05 v 1 Аl, Ac
53. Metil-3-oxobutanoat
(esterul metilic al acidului 105-45-3 5 v 3
acetoacetic)
54. Acid 4-Metilpentanic+
(Acid 2-metilpentanic) 646-07-1 5 v 3
1 2 3 4 5 6 7
55. 4-Metilpentanoilclorură+
(Cloranhidrida acidului 2- 3 v 3
metilpentanic)
56. 2-Metilpropanali+ 78-84-2 5 v 3
57. 2-Metilpropanol-1+ (alcool
75-65-0 10 v 3
izobutilic)
58. Acid 2-Metilpropenic-2 79-41-4 10 v 3
59. 2-Metilprop-2-
920-46-7 0,3 v 2 Аl
enoilclorură+
60. 4-Metilfenilen-1,3-
584-84-9 0,05 v 1 Аl, Ac
diizocianat
1 2 3 4 5 6 7
61. diNatriu carbonat+ 7542-12-3 2 а 3
62. diNatriu peroxocarbonat 15630-89-
2 а 3
4
63. Natriu clorură 7647-14-5 5 а 3
64. Ozon 1028-15-6 0,1 v 1 Ac
65. 4-Oxo-5-clorpentilacetat+ 13045-16-
2 v 3
4
66. Acid ortofosforic+ 10294-56-
0,4 а 2
1
67. Pentanol-1 71-41-0 10 v 3
68. Piridină 110-86-1 5 v 2
69. Prop-2-en-1-ali 107-02-8 0,2 v 2
70. Prop-2-enamină 107-11-9 0,5 v 2
71. Prop-1-enilacetat+ (2-
591-87-7 2 v 3
propenilacetat)
72. N-prop-1-enil-prop-2-en-1-
124-02-7 1 v 2
amin+
73. Prop-2-enoilclorură+
(cloranhidrida acidului 814-68-6 0,3 v 2 Аl
acrilic)
74. Propilacetat 109-60-4 200 v 4
75. Prop-2-in-1-ol 107-19-7 1 v 2
76. Propionaldehidă+ 123-38-6 5 v 3
77. Propionilclorură+ 79-03-8 2 v 3
42
(cloranhidrida acidului
propionic)
78. Rubidiu hidroxid 1310-82-3 0,5 а 2
79. diSulf decafluorură 5714-22-7 0,1 v 1 Ac
80. Sulf dioxid+ 7446-09-5 10 v 3
81. diSulf diclorură+ (clorură 10025-67-
0,3 v 2
de sulf) 9
82. (T-4) sulf tetrafluorură 7782-60-0 0,3 v 2 Ac
83. Sulf trioxid+ 7446-11-9 1 v 2
84. Acid sulfuric+ 7664-93-9 1 а 2
85. Alcooli nesaturaţi (alilic,
2 v 3
crotonilic)
86. Tetrabrommetan+ 558-13-4 0,2 v 2
87. Tetrahidro-1,4-oxazin+
(morfolin) 110-91-8 1,5/0,5 v 2
1 2 3 4 5 6 7
88. 3,3,3,4-
Tetraclorbiciclo(2,2,1)hept-5-en- 68089-39-
2-spiro-1-ciclopent-3-en-2,5- 0,2 v+а 2
4
dion (ЭФ-2)
89. 1,1,2,2-Tetracloretan+ 79-34-5 5 v 3
90. Titan tetraclorură (după
7550-45-0 1 v 2
hidroclorură)
91. 2,4,6-Trimetil-1,3,5-
123-63-7 5 v 3
trioxan
92. 3,5,5-Trimetilciclohexanon 873-94-9 1 v 2
93. 3,5,5-Trimetil-ciclohex-2-
78-59-1 1 v 2
en-1-on
1 2 3 4 5 6 7
94. Tricloracetilclorură+
(cloranhidrida acidului 76-02-8 0,1 v 1
tricloracetic)
95. Triclornitrometan+
76-06-2 0,5 v 2 Ac
(clorpicrin)
96. Acid tricloretanic+ (acid
76-03-9 5 v+а 3
tricloracetic)
97. Fenilizocianat 103-71-9 0,5 v 2 Ac
98. Feniltiol+ (tiofenol,
108-98-5 0,2 v 2
mercaptobenzen)
99. Acid fenoxietanic+ (aci
122-59-8 1 а 3
fenoxiacetic)
100. Aldehidă formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Ac, Аl
101. Fosfin 3803-51-2 0,1 v 1 Ac
102. diFosfor pentaoxid+ 1314-56-3 1 а 2
103. Fosfor pentaclorură+ 10026-13-8 0,2 v 2
104. Fosfor triclorură+ 7719-12-2 0,2 v 2
105. Fosforilclorură+ 10025-87-3 0,05 v 1 Ac
106. Fluor 7782-41-4 0,03 v 1 Ac
107. 2,5-Furandion+ 108-31-6 1 v+а 2 Аl
108. 2-Furoilclorură+ 527-69-5 0,3 v 2
109. Clor+ 7782-50-5 1 v 2 Ac
110. Cloranhidrida acidului 2 v 3
43
crizantemic
111. Cloracetilclorură+
(cloranhidrida acidului 79-04-9 0,3 v 2
monocloracetic)
112. 3-Clorbutanon-2 (1-
4091-39-8 10 v 3
cloretilmetilcetonă)
113. Acid 2-Clor-2- 35060-81-
0,5 v 2
hidroxipropionic+ 2
114. Clordioxid+ 10049-04-
0,1 v 1 Ac
4
115. (Clormetil)benzen 100-44-7 0,5 v 1
116. Clormetoximetan+ (după
107-30-2 0,5 v 2
clor)
117. 3-Clorpropen-1+ 107-05-1 0,3 v 2
118. Clorfenilizocianat (3 şi 4
1885-81-0 0,5 v 2 Ac, Аl
izomeri)
1 2 3 4 5 6 7
119. Clorcian 506-77-4 0,2 v 1 Ac
120. 2-Cloretanol+ 107-07-3 0,5 v 2 Ac
121. Hidroclorura acidului 2-
1622-32-8 0,3 v 2
Cloretansulfonic
122. Acid cloretanic+ (acid
79-11-8 1 v+а 2
cloracetic)
123. 1-Ciclopropiletanon
765-43-5 1 v 3
(ciclopentadien)
124. Acid etandienic dihidrat+
6153-56-6 1 а 2
(acid acrilic)
125. Acid etanic+ (acid acetic) 64-19-7 5 v 3
1 2 3 4 5 6 7
126. Etilenimină (aziridină) 151-56-4 0,02 v 1 Аl, Ac
127. Etil-3-
(metilamino)butanoat-2+
870-85-9 5 v 3
(etil-3-metilbutenoat-2,
eter n-metilaminocrotonic
128. Etil-6-oxo-6-clorhexanoat
1071-71-2 2 v+а 3
(etiladipinat cloranhidridă)
129. Etil-6-oxo-8-cloroctanoat 50628-91-
1 v+а 2
6
130. Etilpropenoat-2 (N-
2373 15/5 v 3
vinilpirrolidon-2)
*Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v- vapori şi (sau) gaze, a-aerosoli.
**Concomitent cu acţiune iritantă mai au şi alt fel de acţiune: Al – alergenă, Ac – acţiune acută.
+ E necesară protecţia tegumentelor şi a ochilor.
Anexa 3
Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice
cu efect cancerigen pentru om*
1. Compuşi şi produse fabricate şi aplicate în industrie**
1 2 3 4 5
6. Substanţele de creare a răşinilor
carbonice şi pecurilor cu conţinut mediu
de benz(a)piren:
mai puţin de 0,075% - 0,2
0,075-0,15% - 0,1
0,15-0,3% - 0,05
7. Cadmiu şi compuşii săi:
Cadmiu şi compuşii săi anorganici 0,05 0,01
Cadmiu mercur telur (solid) (controlul 1 -
prezenţei vaporilor de mercur)
Cadmiu octadecanoat 0,3 0,1
8. Uleiuri minerale de ţiţei (nerectificate şi 5 -
rectificate incomplet)****
9. Arseniu, conpuşii săi neorganici (după 0,04 0,01
arseniu)
10. Nichel şi compuşii săi:
- nichel, oxizi de nichel, sulfuri şi 0,05 - Al
amestecuri de compuşi ai nichelului
(finştein, concentraţii şi aglomerat de
nichel, pulberi recurente după purificare
(în Ni)
- săruri de nichel în formă de 0,05 - Al
hidroaerosol (după Ni)
- nichel tetracarbonil 0,005 - Al, Ac
- nichel crom hexahidrofosfat 0,05 - Al
(nichelcromfosfat) (după Ni)
- heptanichel hexasulfură 0,15 0,05 Al
11. Funingină industrială neagră cu conţinut - 4 F
de benz(a)piren nu mai mult de 35 mg/kg
12. Cloretilenă (clorură de vinil) 5 1
13. Compuşii cromului hexavalent: 0,03
- crom (VI) trioxid+ 0,03 -
- sărurile acidului cromic (recalculat 0,01 0,01 Al
după Cr+6)
- acid dicromic, sărurile (recalculat după 0,01 Al
Cr+6)
14. Epoxietan (etilenoxid) 3 1
45
*Extras din NS 1.1.725-98 “Lista substanţelor, produselor industriale şi tehnologice, factorilor habituali
şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului” şi NS 2.2.5.686 “Concentraţiile maxim
admisibile (în Ni) (CMA) ale substanţelor nocive din aerul zonei ocupaţionale” (sunt aplicate datele
dovedite despre acţiunea cancerigenă asupra omului).
**Substanţe normate în aerul zonei de producere (CMA).
***În afară de acţiunea cancerigenă mai sunt prezentate şi alte efecte: Al – alergenă, A – acţiune acută,
F – aerosoli cu acţiune preponderant fibrogenă.
****În afară de aerosolii de ulei suplimentar se mai determină şi conţinutul de benz(a)pirenă în aerul
zonei ocupaţionale.
Anexa 3 (continuare)
2. Procese tehnologice
Nr. Denumirea procesului Substanţe prezente în aer (la CMA,
d/o control) mg/m3
1. Industria lemnului şi de fabricare a mobilei în încăperi
cu folosirea:
- răşinelor fenolformaldehidice aldehidă formică -/6
fenol 0,05
pulberi de lemn 0,1
- răşinelor carbamid-formaldehidice aldehida formică -/6
pulberi de lemn 0,5
2. Industria de topire a cuprului în procedeele de topire, Nichel şi compuşii săi 0,05
convertire a materiei de cupru, rafinarea fierbinte şi Arseniu şi compuşii săi 0,04/0,01
electrolitică a cuprului Benz(a)piren 0,00015
3. Producerea alcoolului izopropilic prin reacţii de Acid sulfuric 1
acidulare puternică
4. Obţinerea coxului, prelucrarea răşinelor de cărbune, Distilarea răşinelor de cărbune, 0,2/0,05**
de ţiţei, de şist, gazificarea cărbunelui de şist
Benz(a)piren 0,00015
5. Obţinerea cauciucului şi articolelor din cauciuc:
- operaţii de pregătire (iniţiale) Funingine neagră -/4
Benz(a)piren 0,00015
- secţie vulcanizare Gaze de vulcanizare 0,5
- confecţionarea încălţămintei din polivinilclorură Clorură de vinil 5/1
Acrinonitril 1,5/0,5
Benz(a)piren 0,00015
- presarea şi vulcanizarea încălţămintei Gaze de vulcanizare 0,5
6. Producerea carbonului tehnic Funingine neagră -/4
Benz(a)piren 0,00015
7. Obţinerea articolelor din cărbune, grafit, de mase Benz(a)piren 0,00015
anodice şi bazice cu aplicarea pecurilor, anodurilor Pulberi de cărbune (cox) -/6
arse
8. Obţinerea fontei şi oţelului (fabrici de aglomerare, ***
furnale şi cuptoare de topire a oţelului, laminare
fierbinte), lucrări de turnare
46
9. Obţinerea aluminiului prin metoda electrolizei cu ***
aplicarea anozilor de autosudare
10. Tehnologii legate cu expunerea la aerosolii acizilor Acid sulfuric 1
neorganici puternici, care conţin acidul sulfuric
11. Obţinerea 1,1-dimetilhidrazinei
12. Chimeoterapie combinată cu vincristină, ****
procarbazină, prednizolon, embichină şi alţi agenţi
alchilici
*Substanţele supuse controlului nu se referă obligatoriu la cancerigene
**În dependenţă de conţinutul benz(a)pirenului în distilat: mai puţin de 0,075% - CMA 0,2 mg/m 3; de la 0,075 la 0,15% -
0,1 mg/m3; de la 0,15 la 0,3% - 0,05 mg/m3.
***În dependenţă de procesul tehnologic.
****Nu se face control deoarece condiţiile de muncă ale personalului care se ocupă de chimioterapie se referă la clasa 3.4
de nocivitate.
Anexa 4
(informativă)
48
53. 2- clorbutadien-1,3 (β-
126-99-8 2 v 3
cloropren)
54. Clormetan 74-87-3 10/5 v 2
55. Cloretan, (cloretilen, clorvinil) 75-01-4 5/1 v 1 C
56. Crom (VI) trioxid 1333-82-0 0,03/ 0,01 а 1 C
57. Epoxietan (oxiran, oxid de
75-21-8 3/1 v 2 C
etilenă)
58. 2-etoxietanol 110-80-5 30/10 v 3
59. 2-etoxietilacetat 111-15-9 10 v 3
*La numitor - CMAmax, la numărător - CMAmedie pe tură
**Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v – vapori şi/sai gaze, a – aerosoli
***Concomitent cu acţiunea acută se prezintă şi alte modalităţi de acţiune: Al – alergenă, C –
cancerigenă, I - iritantă
Anexa 5
(informativă)
Lista substanţelor cu acţiune alergenă
1. Substanţe cu efect vădit alergic
Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA, Starea de Clasa de Particularit
periculozitat ăţile de
mg/m3* agregare* e acţiune**
1 2 3 4 5 6 7
1. 2-amino-2-dezoxi-D-glucoza
hidroclorură; hitozamin; glucozamin 66-84-2 0,005 а 1
hidroclorură
2. Bacilihidină (după bacitracină) 140587-4 0,01 а 1
3. Acid benzen-1,4-dicarbonic; acid
100-21-0 0,1 v+а 1
tereftalic
4. Beriliu şi compuşii săi (recalculat în 0,003/
Be) а 1 C
0,001
5. Hexametilendiizocianat* 822-06-0 0,05 v 1
6. (1α,2α,Зα,4β,5β,6β)-
hexa(1,2,3,4,5,6)clorciclohexan*; 6108-10-7 0,05 v+а 1
γ-hexacloran
7. Ghentamicină* (amestec de
ghentamicinsulfaţi 1:2,5) – C1(40 1403-66-3 0,05 a 1
%), С2(20 %), С1а(40 %)
8. Heptanichel hexasulfură 12503-53-6 0,15/0,05 а 1 C
9. Higromicină B+ 31282-04-9 0,001 а 1
10. Grizină 0,002 а 1
11. 0-2-dezoxi-2(N-metilamino)-α-L-
gluco-piranozil-(1 →2)-O-5-dezoxi-
3-С-formil-α -L-gluxofuranozil-
57-92-1 0,1 а '
( 1→4)-N,N1-BIS
(aminoiminometil)-D-streptamină+;
Streptomicină
12. 0-3-dezoxi-4-С-metil-3-
(metilamino)-β -L-arabinopiranozil-(
1→6)-0-[2,6-diamino-2,3,4,6-
32385-11-8 0,05 а 1
tetradezoxi-α -D-glicerohex-4-
enopiranozil-(1→4)]-2-dezoxi-D-
streptamină; Sintomicină
13. 1,4-diaminobenzen;
106-50-3 0,05 v+а 1
p-fenilendiamină
14. 1,4-diaminobenzen dihidroclorură 624-18-0 0,05 v+а 1
49
1,4-fenilendiamină dihidroclorură
15. 1,6-diaminohexan;
124-09-4 0,1 v 1
Hexametilendiamin
16. Diamoniu hexaclorplatinat 0,005 а 1
17. Diaminodiclorpaladiu+ 14323-43-4 0,005 а 1
18. Diamoniu crom tetrasulfat-2,4-hidrat
[după crom (Сг+3)]; Alauni 0,02 а 1
cromamoniacali
19. N,N-dibutil-4-(hexiloxi)naftalină-1 -
carboximidamid+; Bunamidină 1055-55-6 0,01 а 1
hidroclorură
20. Acid 1,3-dihidro-1,3-dioxo-5-
izobenzo-furancarbonic; 1,2-
Anhidrida acidului benzen-1,2,4- 552-30-7 0,05 а 1
tricarbonic; Anhidrida acidului
trimelitic
1 2 3 4 5 6 7
21. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-3,3-dimetil-
6[[[5-metil-3-fenilizoxazolil-
4]carbonil]amino]-7-oxo-4-tia-1- 66-79-5 0,05 а 1
azabiciclo[3,2,0]heptan-2-carbonic;
Oxacilină
22. 1,3-di (1-metiletil)fenil-2-izocianat+;
28178-42-9 0,1 v 1
2,6-diizopropilfenilizocianat
23. 1,3-dinitro-5-trifluormetil-2-
393-75-9 0,05 v+а 1
clorbenzen
24. 2,4-dinitro-1-clorbenzen 97-00-7 0,2/0,05 v+а 1
25. Acid dicromic, săruri
0,01 а 1 C
(recalculat în Cr+6)
26. Cobalt hidridotetracarbonil 16842-03-8 0,01 v 1 Ac
27. Cobalt şi compuşii săi 0,05/
neorganici+ а 1
0,01
28. Acid mercaptoetanic 68-11-1 0,1 v+а 1
29. Metilditiocarbamat de natriu+ (după
metilizocianat); Carbation; Sarea de 137-42-8 0,1 а 1
natriu a acidului metilditiocarbamic
30. Metilizotiocianat+ 556-61-6 0,1 v 1
31. Metilizocianat+ 624-83-9 0.05 v 1 Ac
32. 3-[[(4-metilpiperazinil-1) imino]
13292-46-1 0,02 а 1
metil] rifamicină +
33. 4-metilfenilen-1,3-diizocianat 584-84-9 0,05 v 1 Ac
34. 3-metilfenilizocianat 621-29-4 0,1 v 1
35. Nichel tetracarbonil 13463-39-3 0,0005 v 1 C
36. Nichel crom hexahidrofosfat
hidrat (după Ni); 1,7-Nichel crom 0,005 v 1 C
hexa(dihidrogenfosfat)hidrat
37. Nichel, oxizi, sulfuri şi
amestecuri de compuşi de Ni
(fainştein, concentrat şi
aglomerat de Ni, pulberi de Ni de
0,05 а 1 C
la instalaţiile de purificare
recurente) (după Ni)
38. Săruri de Ni în formă de
0,005 а C
hidroaerosoli (după Ni)
39. Samariu pentacobaltid+ (după
Co); compuşi magnetici Cobalt- 12017-68-4 0,05 а
samariu
50
40. 2-fenil-4,6-diclorpiridazin-3-(2Н)-оn 2568-51-6 0,05 а
41. Crom hidroxid sulfat (recalculat în 0,06/
Cr+3); Sulfat de crom bazic 12336-95-7 а
0,02
42. Crom-2-6-dihidrofosfat (după 0,06/
Сг+3); Fosfat de crom 27096-04-4 а
0,02
43. Crom triclorură hexahidrat (după 0,03/
Сг+3) 10060-12-5 а
0,01
44. Sărurile acidului cromic 0,03/
(recalculat în Cr+6) а C
0,01
45. Etilenimină+; Aziridină 151-56-4 0,02 v Ac
Anexa 5
(continuare)
Lista substanţelor cu acţiune alergenă
2. Alergeni industriali cu acţiune moderată
51
10. 0-2-amino-2-dezoxi-α-D-
glucopiranozil (1→ 4)-0 -[0-2,6-
diamino- 2,6-didezoxi-β -L-
idopiranozil( 1→3 )-β-D- 1263-89-4 0,1 а 2
ribofuranozil-( 1→5)]-2-dezoxi-D-
streptamină, sulfat(1:2);
Streptomicină sulfat
11. О-3-Amino-3-dezoxi-α -D-
glucopiranozil-( 1→6)-O-[2,6-
diamino-2,3,6-tridezoxi-α-D- 32986-56-4 0,1 а 2
ribohexopiranozil( 1→4)]-2-
dezoxi-D-streptamină; Tobramicină
12. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-6-Amino-3,3-
dimetil-7-oxo-4-tia-1-
azabiciclo[3,2,0]heptan-2-
551-16-6 0,4 а 2
carbonic+; Acid 6-Aminopenicilinic
1 2 3 4 5 6 7
13. 3-[(4-Amino-2-metil-5-
piridinil)metil]-5-(2-hidroxietil)-4-
metilazoniu bromură;
7019-71-8 0,1 а 2
Tiaminbromură; Vitamina в1
14. Aminoplaste -/6 а 4 F
15. 1 –Aminopropanol-2+ 78-96-6 1 v+а 2
16. N-(3-Aminopropil)-N-
2372-82-9 1 а 2
dodecilpropan-1,3-diamin+
17. Acid [2S-(2α,5α,6β)(S*)]-6-
Aminofenil-acetilamino-3,3-
dimetil-7-oxo-4-tia-1 - 69-53-4 0,1 а 2
azabiciclo[3,2,0] heptan-2-
carbonic; Ampicilină
18. 2,21[N-(2-
Aminoetil)imino]dietanol, amide 2 v+а 3
С10-13 ale acizilor carbonici
19. N-(2-Aminoetil)-1,2-etandiamin+;
111-40-0 0,3 v+а 2
Dietilentriamin
20. Antibiotice din grupul
cefalosporinelor
0,3 а 2
21. Concentrat proteic-vitaminic (după
0,1 а 2
proteine)
22. Acid benzen- 1,3-bicarbonic+;
121-91-5 0,2 а 2
Acid 1,3-benzenbicarbonic
23. Benzen-1,3-bicarbondiclorură+;
99-63-8 0,02 v+а 2
Izoftaloildiclorură
24. Benzen-1,4-bicarbondiclorură+;
100-20-9 0,1 v+а 2
Tereftaloildiclorură
25. Acid Benzen-1,2,4-tricarbonic;
1,2,4-tricarboxibenzen; Acid 528-44-9 0,1 а 2
trimelitic
26. [2]Benzopiranol[6,5,4-def][2],
benzopiran-1,3,6,8-tetron; Acid
81-30-1 1 а 2
naftalin-1,4,5,8-tetracarbonic,
dianhidridă
27. N,N’-Bis(2-aminoetil)-1,2-
112-24-3 0,3 v+а 2
etandiamin+; Trietilentetramin
28. Bis(dimetilditiocarbamat) de zinc;
Dimetilditiocarbamat de zinc; 137-30-4 0,3 а 2
Milbex
29. Dietilditiocarbamat de zinc; 14324-74-2 0,3 а 2
52
Etilcimat
30. 1,1 -Bis(polietoxi)-2-heptadecenil-
0,5 v+а 2
2-imidazolin acetat+; Oxamid
31. 1,5-Bis(furil-2)penta-1,4-dienon-3 886-77-1 10 v+а 3
32. 1,3 -Bis-(4-
clorbenzilidenamino)guanidin 0,5 а 2
hidroclorură+
33. 1,3-Bis- (4-clorbenzilidenamino)
25875-51-8 0,5 а 2
guanidin+; Chimcoccid
34. Boverin
63428-82-0 0,3 а 2
35. 0-(4-Brom-2,5-diclorfenil)-0,0-
2104-96-3 0,5 v+а 2
dimetil-tiofosfat
36. Viomicină+; Florimicină 32988-50-4 0,1 а 2
1 2 3 4 5 6 7
37. Vitamina B12 amestec cu
[4S(4α,4аα,5аα,6β,12аα)]-7-clor-4-
(-dimetilamino)-1,4,4а,5,5а,6,
11,12α-octahidro-3,6,10,12,12а-
pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo-
8021-83-8 0,1 а 2
2-naftacencarbonamid (control
după clortetraciclină); Biovit;
Biovit-160
38. В-Galactozidaza 4 а 3
39. Gaprin (după proteină) 0,1 а 2
40. N,N1-
hexametilenbisfurfurolidenamin; 17329-19-0 0,2 v+а 2
Bisfurghin; Furfurolidenamin
41. Ghemichetal oxitetraciclină 6,12-
Ghemichetal-11-α -clor-5- 3 а 3
oxitetraciclină
42. 2-(Z-heptadeţenil-8)-1,1-bis(2-
0,5 v+а 2
hidroxietil) imidazoliniu clorură
43. N-(2-Heptadeţenil-2)-4,5-dihidro-
1Н-imidazolil-1 1,2-etandiamin+;
1-Bi(β-aminoetil)-2-heptadizinil-2-
87250-17-7 0,5 а 2
imidazolin; Alazol
44. 2-[2-cis-(Heptadeţenil-8)-2-
95-38-5 0,1 v+а 2
imidazolinil-1]etanol
45. 1,2-Diaminobenzen; о-
95-54-5 0,5 v+а 2
Fenilendiamin
46. 1,3-Diaminobenzen; м-
108-45-2 0,1 v+а 2
Fenilendiamin
47. 2,4-Diaminobenzosulfonat de
natriu 1,3-Fenilendiaminsulfonat 3177-22-8 2 а 3
sare de natriu
48. 1-Bi(β-aminoetil)-2-alchil (C8-18)-2-
0,5 а 2
imidazolin+; Vicazolin
49. N,N-Dibenziletilendiamin
clortetraciclină+; Dibiomicină 1111-27-8 0,1 а 2
53
Oxitetraciclină
51. [4S-(4α,4aα,5aα,6β, 12аα)]4-
(Dimetilamino)-1,4,4а,5а,6,11,
12а-octahidro-3,6,10,12,12а-
pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo-
60-54-8 0,1 а 2
2-naftacencarboxamid+;
Tetraciclină
52. [4S-(4α,4aα,5aα,6β,12а)]4-
(Dimetilamino)-1,4,4а,5а,6,11,12а-
octahidro-3,6,10,12,12а-
pentahidroxi-6-metil-1,11 -dioxo- 64-75-5 0,1 а 2
2-naftacencarboxamid
hidroclorură+; Tetraciclină
hidroclorură
1 2 3 4 5 6 7
53. [4S-(4α,;aα,5aα,6β,12α)]-4-
(Dimetilamino)-7-clor-
1,4,4а,5,5а,б, 11, 12а-octahidro-
3,5,10,12,12а-pentahidroxi-6-
metilen-1,11 -dioxo-2-naftacen
3 а 3
carboxamid-4-metilbenzen-
sulfonat+; Tetraciclină 4-
metilbenzosulfonat
54. 0,0-Dimetil(1-hidroxi-2,2,2-
52-68-6 0,5 v+а 2
tricloretil)-fosfonat+; Clorofos
55. Dimetilditiocarbamat de natriu;
128-04-1 0,5 а 2
Carbamat МН
56. 0,0-Dimetil-0-(2,5-diclor-4-
18181-70-9 0,5 v+а 2
iodfenil)-tiofosfat; Iodofenfos
57. Acid [2S-[5R,6R]3,3-Dimetil-7-
oxo-6-[[(2R)-[[(2-
oxoimidazollidinil-1-)
37091-66-0 0,1 а 2
carbonil]amino]fenilacetil]amino]-
4-tia-1-azabiciclo[3,2,0]heptan-2-
carbonic; Azolocillină
58. Acid [2S-(2α,5α,6β)]-3,3-Dimetil-
7-oxo-6-[(fenilacetil)amino]-4-tia-1
-azabiciclo[3,2,0]heptan-2-
61-33-6 0,1 а 2
carbonic; Benzilpenicilină
59. 0,0-Dimetil-0-(2,4,5-triclorfenil)-
299-84-3 0,3 v+а 2'
tiofosfat
60. N,N-Dimetil-2-clor-10Н-
fenotiazin-10-propaiamin
hidroclorură+; 10-(3- 69-09-0 0,3 а 2
Dimetilaminopropil)-2-clor-10Н
fenotiazin hidroclorură; Aminazin
61. Acid 6-[( 1,3-Dioxo-3-fenoxi-2-
fenilpropil)amino]-3,3-dimetil-7-
oxo-[2S-(2α,5α,6β)]-4-tia-1 - 27025-49-6 0,1 а 2
azobiciclo[3,2,0]heptan-2-carbonic;
Karfecillină
62. Diprin (după proteină) 0,3 а 2
63. Difenilguanidină+;
102-06-7 0,3/0,1 а 2
Amidodianilinmetan
64. N,N’-Difurfurilidenfenilen-1,4-
19247-68-8 2 v+а 2
diamin+
65. 3,5-Diclorbenzensulfonamid 19797-32-1 0,1 а 2
66. 4-Diclormetilen-1,2,3,3,5,5- 3424-05-3 0,1 v+а 2
54
hexanclorciclopenten-1+
67. 3,4-Diclorfenilizocianat 102-36-3 0,3 v 3
68. Acid dicloretanic; Acid dicloracetic 79-43-6 4 v+а 3
69. 2-(Dietilamino)etil-4-
aminobenzoat; Bază de novocain;
59-46-1 0,5 а 2
Eterul β-dietilaminoetilic al
acidului p-aminobenzoic
70. 2-(Dietilamino)etil-4-aminobenzoat
hidroclorură+; Novocaină
hidroclorură.
Eterul p-dietilaminoetilic al
51-05-8 0,5 а 2
acidului p-aminobenzoic
hidroclorură
1 2 3 4 5 6 7
71. 100929-47-
Doxiciclină hidroclorură+ 0,4 а 2
3
72. Doxiciclină tozilat+ 0,4 а 2
73. Levuri furajere uscate crescute pe
0,3 а 2
borhot postalcoolic
74. 1,1 -Iminobis (propanol-2)+ 110-97-4 1 v+а 2
75. Cacao pulberi 2 а 3
76. Colofoniu 8050-99-7 4 v+а 3
77. [2S-(2α,5α,6β)]-6[(Carboxifenil-
acetil)amino]-3,3-dimetil-7-oxo-4-
tia-1-azabiciclo-[3,2,0] heptan-2-
carbonat dinatriu; Carpenicilină;
4800-94-6 0,1 а 2
Carboxilbenzilpenicilină dinatriu
sare
78. 4-Carbometoxisulfinilclorură 1 а 2
79. Lignosulfonat modificat granulat
2 а 3
pe bază de sulfat de natriu
81. Liprin (după proteină) 0,1 а 2
82. Mangan carbonat hidrat+ 34156-69-9 1,5/0,5 а 2
83. Mangan nitrat hexahidrat+ 17141-63-8 1,5/0,5 а 2
84. Mangan sulfat pentahidrat+ 10034-96-5 1,5/0,5 а 2
85. Metaciclină hidroclorură+ 3963-95-9 0,4 а 2
86. 1,1-Metilenbis(4-izocianatbenzen)+ 101-68-8 0,5 v+а 2
87. Metilcarbamat 1-naftalenol; Sevin;
Eterul naftilic-1 al acidului 63-25-2 1 а 2
metilcarbaminic
88. 2-Metilprop-2-enoilclorură;
920-46-7 0,3 v 2
Cloranhidrida acidului metacrilic
89. 2-Metilprop-2-enonitril+; Nitril al
126-98-7 1 v 2
acidului metacrilic
90. 5-Metiltetrahidro-1,3-
34090-76-1 1 а 2
izobenzofurandion
91. Metiram 9006-42-2 0,5 а 2
92. Molibden, compuşii solubili în
4 а 3
formă de pulberi
93. Detergentul sintetic „Losc” 3 а 3
94. Detergentul sintetic „Ariel” 5 а 3
95. Detergentul sintetic „Mif
5 а 3
Universal”
96. Detergentul sintetic „Taid” 5 а 3
97. Detergenţii sintetici „Bio-C”, 5 а 3
“Briz”, “Vihri”, “Lotos”, “Lotos-
55
automat”, „Oca”, “Era”, “Era-А”,
“Iuca”
98. Cloranhidrida acidului Naftalin-
2351-36-2 0,5 а 2
2,6-dicarbonic +
99. Neomicină 1404-04-2 0,1 а 2
100. 1,1', 1"-Nitrilotris(propanol-2)+ 122-20-3 5 v+а 3
101. 1-[N-(5-Nitrofuril-2)metilenamino]
67-20-9 0,5 а 2
imidazolidin-2,4-dion
102. Oleandomicinfosfat+ (1:1) 7060-74-4 0,4 а 2
103. Pancreatină
1 а 2
1 2 3 4 5 6 7
104. Pentandial; Aldehida glutarică 111-30-8 5 v 3
105. Pulberi ale articolelor refractare de
periclazocromite şi -/4 а 4 F
cromitopericlazice
106. Acid poli-2-hidroxibutanic; Acid
0,1 а 2
poli-β-oxioleic
107. Poli-О-glucozoamin, parţial N-
acetilat; Hitozan; Poli-(1–>4)-2- 9012-76-4 2 а 3
amino-2-dezoxi-β-D-glucopiranoza
108. Poli(1 –>4)-2-N-carboximetil-2-
dezoxi-6-0-carboximetil-β-D-
glucopiranoza sare de natriu; Sare
2 а 3
de natriu N,0-carboximetilhitozan
109. Polimixin Е 2,7-L-treonin 71029-35-1 0,1 а 2
110. Cobalt poliftalocianin, sare de
5 а 3
natriu
111. Policlorpinen+ 0,2 v 2
112. Prop-2-enoilclorură+; Anhidrida
814-68-6 0,3 v 2
acidului acrilic; Acriloilclorură
113. Prop-2-enonitril+; Nitril al acidului
107-13-1 1,5/0,5 v 2
acrilic; Acrilonitril
114. Proteaza bazică (activitatea 6 000
9073-77-2 0,5 а 2
un.)
115. Pulberi vegetale şi animaliere:
56
118. Răşină de aldehidă
0,2 а 2
diciandiamidoformică+
119. Tutun 3 а 3
120. Tetrahidroizobenzofuran-1,3-dion;
Anhidrida acidului Ciclohexen-1- 26266-63-7 0,7 а 2
1,2-dicarbonic
121. Tetrahidrometilizobenzofuran-1,3-
11070-44-3 1 а 2
dion
122. Tetrametiltioperoxidicarbondiamid
+
Tetrametiltiuramdisulfură; Tiuram 137-26-8 1,5/0,5 а 2
Д; ТМТD
1 2 3 4 5 6 7
123. 2,3,5,6-Tetraclorbenzen-1,4-
dicarboxildiclorură+; 2,3,5,6-
Dicloranhidrida acidului
719-32-4 1 а 2
tetraclortereftalic
124. N-Fenil-2,4,6-trinitrobenzamid;
Anilid al acidului 2,4,6- 7461-51-0 1 а 2
trinitrobenzoic
125. Răşini fenolformaldehidice
(produse volatile):
а) controlul după fenol v 2
0,1 0,05
b) controlul după aldehida v 2
formică
126. Fenoplaste 9003-35-4 -/6 а 3 F
127. Aldehida formică+ 50-00-0 0,5 v 2 Ac
128. Furan+ 110-00-9 1,5/0,5 v 2
129. Furan-2-aldehidă+; 2-feraldehidă; 2-
98-01-1 10 v 3
furfuraldehidă; Furfural
130. 2,5-Furandion+; Anhidrida maleică 108-31-6 1 v+а 2
131. N-Clorbenzensulfonamid de natriu
127-52-6 1 v+а 2
hidrat+; Monocloramin; Cloramin B
132. [4S-(4α,4аα,5α,5аα,6р,12аα)]-7-Clor-
4-(dimetilamino)-1,4,4а,5,5а,6,11,12а-
octahidro-3,6,10,12,12а-pentahidroxi- 57-62-5 0,1 а 2
6-metil-1,11 -dioxo-2-
naftacencarboxamid; Clortetraciclină
133. Clormetaciclină tozilat+ 3 а 3
134. (Clormetil)oxiran ;
+
57
b) UP-666-1, UP-666-2, UP-
666-3,
UP-671, UP-671-D, UP-677, UP- 0,5 v 2
680,
UP-682
e) EA 0,1 v 2
1 2 3 4 5 6 7
143. Clei epoxidic UP-5-240 (produse
volatile) /controlul după 0,5 v 2
epiclorhidrină/
144. Eprin (după proteină) 0,3 а 2
145. Eritromicină+ 114-07-8 0,4 а 2
146. 1,2-Etenbis(ditiocarbamat) de zinc;
12122-67-7 0,5 а 2
Cuprozan; Cineb
147. Etil-4-aminobenzoat+; Anestezin 94-09-7 0,5 а 2
+ E necesară protecţia ochilor şi tegumentelor
*Starea de agregare preponderentă în aerul zonei ocupaţionale: v – vapori şi (sau) gaze; a – aerosoli.
**Concomitent cu acţiunea alergică mai intervin şi alte efecte ale substanţei: Ac – substanţe cu acţiune acută; C –
cancerigene; F – aerosoli cu acţiune preponderent fibrogenă.
Notă: După gradul de alergizare al omului şi în experiment pe animale substanţele alergene au fost clasificate în două
categorii:
- Substanţă cu acţiune alergică moderată – argumente: hipersensibilitate respiratorie faţă de allergen: sensibilizarea
organismului la contactul alergenului cu tegumentele; sensibilizarea moderată în experiment pe animale
(sensibilizate 30-50% din lotul de animale de laborator). Sensibilizarea nu poate fi considerată drept indice limită
în normarea igienică: Lim sens este egală sau mai mare decât Lim chr.
Anexa 6
(informativă)
Lista substanţelor pentru care va fi exclusă inhalarea sau contactul cu tegumentele
1. Preparate antitumorale, hormoni-estrogeni
Nr.d/o Denumirea substanţei Nr.CAS CMA, Starea Clasa de Particul
nocivitate arităţile
mg/m * de
3
de
agregare acţiune
1 2 3 4 5 6 7
1. N'-[3-[4 Aminobutil)amino]propil]
bleomicinamid hidroclorură; 55658-47-4 - а 1
bleomicetin hidroclorură
2. 5-{ [4,6-Bis( 1 -aziridinil)-1,3,5-
tiazinil-2il]amino}-2,2-dimetil-1,3- 67026-12-4 - а 1
dioxan-5-metanol; dioxadet
3. 14-Hidroxirubomicină 25316-40-6 - а 1
4. 3-Hidroxi-estra-1,3,5(10)trienon- 53-16-7 - а 1 C
58
17; estron
5. Dietilenimid 2-metiltiozolido-3-
1078-79-1 - а 1
acid fosforic; imifos
6. 2,2,6-Trideoxi-3-amino-α-lixozo-4-
metoxi-6,7,9,11 -tetraoxi-9-aceto-
20830-81-3 - а 1
7,8,9,10-tetrahidrotetracenhinon;
rubomicină
7. 2-Clor-N-(2-cloretil)-N-
55-86-7 - а 1
metiletanamin hidroclorură; embihin
8. 17-Etinilestra-1,3,5(10)-triendiol-
57-63-6 - а 1 C
3,17; etinilestradiol
2. Substanţe analgezice narcotizante
Anexa 7
(recomandată)
Protecţia prin timp la lucrări în condiţii nocive
1. Protecţia prin timp la lucrări în condiţii de încălzire
1.1. Pentru a asigura o încărcătură termică medie pe schimb (ÎT ms) admisibilă pe
parcursul întregii ture de lucru în condiţii de încălzire, durata totală de aflare
în astfel de condiţii nu va depăşi 7,5,3 şi 1 oră respectiv claselor de nocivitate
(tab.A 7.1). Din aceste considerente se recomandă reducerea vechimii de
muncă în condiţii de încălzire (vezi tab A.7.1)
Tabelul A.7.1
Tabela A.7.2
Intensitatea radiaţiilor Durata acţiunii Durata pauzelor în Raport acţiune:
infraroşii permanente timpul lucrului pauze – timp
350 20 8 2,5
700 15 10 1,5
1050 12 12 1,0
1400 9 13 0,7
1750 7 14 0,5
2100 5 15 0,33
2450 3,5 12 0,3
Notă:
- Lucrările în condiţii de radiaţii infraroşii prevăd haine de protecţie conform STAS SSPM 11.4.176-89 „Haine
speciale de protecţie de radiaţii termice”, STAS SSPM 12.4.045-87 „Costume bărbăteşti de protecţie de
temperaturi înalte”, folosirea mijloacelor colective de protecţie de radiaţii infraroşii” conform STAS SSPM
„Mijloace colective de protecţie de radiaţii infraroşii” (MPI în fond sunt prevăzute pentru protecţie locală şi numai
parţial pentru protecţie generală de supraîncălzire);
- La lucrări în condiţii termice de încălzire se recomndă de a angaja persoane cu vîrstele cuprinse între 25 şi 40 ani
cu o rezistenţă termică medie, rezistenţă ce se determină conform indicaţiilor metodice”, „Metode de determinare
a rezistenţei termice a organismului” (Nr. 10-11/114,1988);
- Se ştie că la lucrări în condiţii microclimatice de încălzire de clasa 3.3 de nocivitate afecţiunile pot apărea peste
15,5 ani vechime de muncă, iar la lucrări în condiţiile de clasa 3.4-peste 8 ani de lucru;
- Luîndu-se în consideraţie dificultatea de readaptare a organismului la condiţii de încălzire concediul suplimentar
se va da numai la al doilea an de lucru. Acest concediu va fi folosit pentru îngrijiri medicale de profilaxie.
Tabelul A.7.3
Durata recomandată a pauzelor reglementare la lucrări
în condiţiile de zgomot (minute)
Nivelurile de zgomot, Compoziţia spectrală Lucrul fără antifoane Lucrul cu antifoane
nivelurile echivalente a zgomotului Până la După Până la După
ale zgomotului, dBA pauza de pauza de pauza de pauza de
masă masă masă masă
Pînă la 95 frecvenţe joase 10 10 5 5
frecvenţe medii 10 10 10 10
frecvenţe înalte 15 15 10 10
Pînă la 105 frecvenţe joase 15 15 10 10
frecvenţe medii 15 15 10 10
frecvenţe înalte 20 20 10 10
Până la 115 frecvenţe joase 20 20 10 10
frecvenţe medii 20 20 10 10
frecvenţe înalte 25 25 15 15
Până la 125 frecvenţe joase 25 25 15 15
frecvenţe medii 25 25 15 15
frecvenţe înalte 30 30 20 20
Notă: La acţiunea zgomotului intermitent durata pauzelor va fi ca şi la zgomot permanent de o intensitate cu 10 dBA mai
mare decît cel intermitent.
Spre exemplu: la lucrări în condiţii de zgomot intermitent cu intensitatea de 105 dBA durata pauzei va fi egală cu cea
pentru zgomot permanent cu intensitatea de 115 dBA.
61
1.8. La astfel de lucrări pauzele se vor face în camere speciale, silenţioase. Pauzele de
masă ale lucrătorilor în condiţii de zgomot deasemenea se vor face încăperi cu condiţii
acustice optime (nivell zgomotului nu mai mare de 50 dBA).
Tabelul A.7.4
62
de 15 minute peste 1,5-2 ore după pauza de masă. Aceste pauze se vor folosi pentru
procedee fizioterapeutice – proceduri termice, masaj, expunere la RUV, gimnastică
generală, exerciţii pentru ochi, etc.
Anexa 8
67
3.1.5. Avîndu-se mai multe determinări, concentraţia medie pe schimb se calculează ca
media pe durata schimbului (cap.3.3) sau se determină după probabilitatea
prelucrării datelor analizate (cap.3.2) a anexei în cauză.
3.1.6. Pentru facilitarea calculelor şi obţinerea unor date unificate se recomandă de a
folosi programe speciale MEC (maşini electronice de calcul).
3.1.7. Date veridice desprte poluarea aerului mediului ocupaţional pot fi obţinute numai
după controlul aerului în minimum trei ture de lucru.
3.1.8. Periodicitatea controlului poluării aerului se stabileşte de comun acord cu CMP
teritoriale, ce depinde de numărul de angajaţi în grupul de expunere, stabilitatea
concentraţiilor şi modul de acţiune, clasa de nocivitate şi particularităţile acţiunii
biologice ale substanţelor. Controlul concentraţiilor medii pe schimb se va face
nu mai rar decît controalele medicale periodice. În caz de modifcare a proceselor
tehnologice, a utilajelor, instalaţiilor tehnice sanitare, concentraţiile medii pe
schimb se vor determina din nou.
3.1.9. Calcularea devierii geometrice standard (σg) la detrminarea concentraţiei medii pe
schimb permite estimarea concentraţiei constante pe parcursul întregii ture.
Devierea geometrică nu mai mare de 3 se prezintă ca un indice constant, stabil al
concentraţiei substanţiei în aerul zonei ocupaţionale şi nu necesită determinări
frecvente. Dacă σg e mai mare de 6, aici concentraţiile medii pe schimb variază
mult, ceea ce impune un control mai frecvent pentru aceste grupuri de expunere.
3.2. Prelucrarea rezultatelor controlului mediului aerian prin metoda
probabilităţii
3.2.5. Denumirea operaţiilor tehnologice, durata acestora, durata prelevării fiecărei
probe şi concentraţiile respective se introduc în tabelul A.8.1.
3.2.6. Concentraţiile determinate se introduc în rubrica 2 tab.A.8.2. în ordine crescîndă,
iar în rubrica 3 se notează timpul de prelevare a probei. Timpul prelevării tuturor
probelor se ia drept 100%.
Notă: Pentru a spori veridicitatea informaţiei despre conţinutul substanţelor chimice în aerul zonei ocupaţionale se
recomandă de a respecta proporţionalitatea timpului sumar şi durata prelevării probelor la fiecare operaţie tehnologică. La
prelucrarea rezultatelor prin metoda probabilităţii se sumează rezultatele determinărilor substanţelor chimice la locurile de
muncă în cîteva ture (la proces tehnologic permanent).
3.2.7. Se determină procentul prelevării fiecărei probe din durata totală a tuturor
probelor (Σt) luată drept 100%. Rezultatele se introduc în rubrica 4 tab A.8.2.
3.2.8. Se sumează timpul prelevării fiecărei probe din rubrica 4, care în fine alcătuiesc
100% (rubrica 5).
3.2.9. Pe plasa logaritmică probabilă (vezi desenul) pe osia abciselor se fixează indicele
concentraţiilor iar pe osia ordinatelor – frecvenţele acestora în %. Prin punctele
fixate se trasează o linie dreaptă.
3.2.10. Pentru a obţine devierea geometrică standartă se determină indicele
medianei (Me) la intersecţia dreptei integrale cu indicele a 50 % de probabilitate
(mediana–media geometrică infinită a concentraţiei substanţei nocive care, în
fond, împarte totalitatea concentraţiilor în două părţi: 50% din probe mai sus de
mediană, 50% - mai jos) şi valorile X84 şi X16 respectiv corespund 84 sau 16% de
probabilitate a frecvenţelor obţinute (osia ordinatelor).
3.2.11. Se calculează devierea geometrică standard care detrmină limitele de
oscilaţii ale concentraţiilor.
σg= (X84/Me + Me/X16) / 2
68
3.2.12. Concentraţia medie pe schimb se calculează după formula:
InCms = InMe + 0,5 (In σg)2
3.2.13. Concentraţiile maxime corespund valorilor cu 95% din frecvenţele sumate.
Tabelul A. 8.1
Nr. Denumirea operaţiei (etapei) din Durata operaţiei Durata prelevării probei, Concentraţia
d/o procesul tehnologic (etapei), minute minute substanţei, mg/m3
1 2 3 4 5
69
Des. Reţea logaritmică probabilistă de coordonate
Tabelul A 8.2
70
C01, C02, ...Con – concentraţia substanţei în proba recoltată ;
T01, T02, ...Ton – timpul de prelevare a probei.
Notă: Suma perioadelor tuturor operaţiilor tehnologice trebuie să arate durata schimbului.
3.3.8. În rubrica 7 se introduc toţi indicii statistici ce caracterizează conţinutul de
substanţe nocive în aerul zonei ocupaţionale în decursul turei.
- Concentraţia maximă (Cmax) – este acea concentraţie maximă de substanţă care a fost
determinată pe parcursul schimbului;
- Concentraţia medie pe schimb (Cms) – este concentraţia medie pe schimb calculată
conform p.3.3.3.
- Mediana (Me) care se determină după formula:
Mediana se calculează după formula:
InMe = t1InC1+t2InC2+...tnInCn; Me=e, unde:
Σt
C1, C2,... Cn – concentraţia substanţei în probă;
t1, t2, ...tn –timpul prelevării probei.
Concentraţiile
maxime pe
schimb
(Cmax), mg/m3
71
Mediana (Me)
Devierea
geometrică
standard (sg)
Anexa 8
(continuare)
Exemplu de determinare a concentraţiilor medii pe schimb
prin metoda de analiză probabilistică
72
Tabelul A.8.4.
Rezultatele prelevării probelor de aer pentru determinarea concentraţiilor medii pe
schimb:
Numele, prenumele____Sîrbu Andrei________________________________
Profesia_____maşinist_____________________________________________
Întreprinderea (unitatea)__uzina de fabricare a articolelor din beton________
Secţia, sectorul__Hala nr.3 de beton________________________________
Denumirea substanţei____pulberi de ciment____________________________
Tabelul A.8.5
Nr/o Concentraţia în Durata Durata Frecvenţa Indicii statistici,
ordine crescândă, prelevăr prelevării acumulată % valorile lor
mg/m3 ii probei, % Σt
probei,
t, min
1 4,0 40 15,6 15,6 Concentraţia
2 11,8 16 6,3 21,9 medie pe schimb,
Cms=25,5 mg/m3
3 14,2 30 11,7 33,6
4 17,8 38 14,8 48,4
5 18,8 21 8,2 56,6 Concentraţia
6 20,0 15 5,9 62,5 maximă pe
schimb
7 21,5 15 5,8 68,3 (Cmax=105),
8 23,3 10 3,9 72,2 mg/m3
9 23,7 11 4,3 76,5 Concentraţia
10 29,9 13 5,1 81,6 minimă pe
73
11 39,4 10 3,9 85,5 schimb
12 40,5 10 3,9 89,4 (Cmin=4,0),
mg/m3
13 59,5 7 2,7 92,1 Mediana,
14 110,6 10 3,9 96,0 Me=15,0
15 121,1 5 1,9 97,9 Devierea
geometrică
16 173,3 5 2,0 99,9 standard, σg=2,8
t=256 (100%) =99,9%
2. Pentru a determina concentraţia medie pe schimb prin metoda de calcul se
completează tabelul A.8.6 conform exigenţelor expuse în capitolul 4 anexa 8.
Se calculează concentraţiile medii la fiecare operaţie (C01-C04)
C0= C1*t1+C2*t2+...+Cn*tn , unde:
t1+t2+...+tn
C1, C2, Cn – concentraţia substanţei în proba prelevată;
t1, t2, ...tn – timpul de recoltare a probei.
Avînd concentraţiile la fiecare operaţie tehnologică (C 0) şi durata operaţiei (T0) se
calculează concentraţia medie pe schimb (Cms) ca valoarea medie pe schimb.
C0 = C01*T01+C02*C02+...Con*Ton, unde:
ΣT
C01, C02, ...Con – concentraţia substanţei în proba prelevată;
T01, T02, ...Ton – durata de prelevare a probei.
Determinăm valorile statistice de poluare a aerului zonei ocupaţionale în decursul
turei – concentraţia minimă pe schimb (Cmin), concentraţia maximă pe schimb (Cmax),
mediana (Me), devierea geometrică standardă (σg) pe schimb.
74
Tabelul A.8.6
Determinarea concentraţiei medii prin metoda de calcul
Numele, prenumele____________________________________________
Profesia______________________________________________________
Întreprinderea (unitatea)__________________________________________
Secţia, sectorul_________________________________________________
Denumirea substanţei____________________________________________
Denumirea Durata Durata Concentraţia Produsul Concentr Indicii statistici
şi operaţiei prelevării substanţei în concentraţie aţia care
descrierea (etapei) unei probă, C x timp, C*t medie caracterizează,
succintă a Tn min probe, t, mg/m 3
într-o procesul de
operaţiei min operaţie degajare a
de lucru C0, pulberilor într-
mg/m3 un schimb
Etapa 1 70 10 40,5 405,0 91,9 Concentraţia
7 59,5 416,5 medie pe
schimb
5 173,3 866,5
Cms=27,9mg/m3
10 110,6 1106,0
5 121,1 605,5
Etapa 2 193 21 18,8 394,8 20,2 Concentraţia
38 17,8 676,4 minimă pe
schimb
13 29,9 388,7
Cmin= 4,0 mg/m3
15 20,0 300,0
Etapa 3 150 10 39,4 394,0 21,5 Concentraţiile
maximă pe
30 14,2 426,0 schimb
Cmax=173,3mg/m3
11 23,7 260,7 Mediana, Me=18,4
10 23,3 233,0
75
Anexa 9
1.Generalităţi
1.1. Indicaţia în cauză prevede exigenţe faţă de determinarea în aerul zonei
ocupaţionale a concentraţiilor de microorganisme, celule vii şi spori ce se află
în preparate industriale obţinute prin biosinteză, deasemenea şi în încăperile
publice şi industriale.
1.2. În procesele tehnologice pot fi folosite numai tulpini de microorganisme
permise de către Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al RM.
1.3. Controlul conţinutului în aer a noxelor de origine biologică – produse de
sinteză microbiană (enzime, vitamine, antibiotice şi a) se face analogic
controlului substanţelor chimice.
76
Probele recomandate sunt orientative, la fiecare întreprindere avându-se posibilitatea
de a stabili individual punctele de recoltare, aici ţinându-se cont de specificul
tehnologic, metodele de testare, etc.
2.4. La controlul curent probele vor fi prelevate din cel puţin trei puncte.
2.5. Pentru analiza comparativă a concentraţiilor de microorganisme în aerul zonei
ocupaţionale probele vor fi recoltate cel puţin o dată pe săptămână în aceleaşi
condiţii tehnologice şi în acelaşi timp.
2.6. Volumul probelor de aer recoltat trebuie să fie suficient pentru depistarea
bacteriilor. Acest volum se determină opţional ţinându-se cont de
particularităţile aspiratorului de aer şi concentraţia aproximativă de bacterii în
zonă.
Notă: La recoltarea probelor cu ajutorul impactoarelor şi aparatelor de centrifugare un factor indizerabil poate fi
uscarea suprafeţelor de agar la recoltarea probelor voluminoase, sau apariţia suprafeţelor deteriorate pe stratul de agar.
2.7. Prelevarea probelor de aer se efectuează prin concentrarea aerului pe cutia
Petri cu mediul nutritiv. Pentru determinarea conţinutului de microorganisme
probele de aer se recoltează în zona de lucru, la înălţimea de 1,5m de la
podea.
3. Caracterizarea metodei
3.1. Metoda este bazată pe aspirarea microorganismelor pe suprafeţe nutritive
solide specifice fiecărei specii de bacterii şi numărării coloniilor crescute de
aceste bacterii după incubare. În mediul nutritiv selectiv se adaogă diferite
substanţe (fiere, acid lactic, coloranţi, produse petroliere, antibiotice) pentru a
inhiba microflora nespecifică tulpinii studiate, sau substanţe chimice specifice
ce permit detectarea semnelor diagnostice ale acestor microorganisme.
Notă:
1. Pentru determinarea conţinutului de microorganisme în aer o mare importanţă o are mediul nutritiv. Ca mediu de
bază pentru bacterii se ia mediul nr.1 (pepton-agar) şi nr.2 (agar Saburo), mediul malţ – bere pentru cultivarea
miceliilor şi drojdiilor. Pe mediul nr.1 însămânţările cresc la temperatura de 30-35 0C în decurs de 24-48 ore, pe
mediul malţ-bere la 20-250C timp de 72 ore şi mai mult.
2. La însămânţări cutiile Petri sau lamele cu medii nutritive se ţin în termostat la temperatura de 37 0C timp de 24 ore
pentru a confirma sterilitatea mediilor. Dacă pe acestea cresc culturi, mediile se rebutează.
3. Calitatea mediilor nutritive se controlează cu tulpini – test standarde.
3.2. Microorganismele depistate în aer se studiază macroscopic – forma, culoarea,
consistenţa coloniilor şi microscopic – identificarea tulpinilor colorate după
Gramm, formele (cocică, bacilică, ovoidală), motricitatea lor (numărul de cili),
prezenţa sporilor şi capsulelor.
3.3. La indentificarea microorganismelor pot fi aplicate teste biochimice, sisteme
automatizate de identificare sau alte metode moderne de identificare a
microrganismelor.
3.4. Limita măsurărilor este de la 0,5 până la 2-106 colonii KOE/m3.
4. Utilaje şi veselă
4.1. Pentru recoltarea probelor de aer la analiza bacteriologică se foloseşte
impactorul de aer „Flora-100” (CT64-098-33-95).
Notă: Aparatul modern „Flora 100” - impactor cu o capacitate înaltă de lucru lucrează în regim automat, recoltează
volumul programat de aer şi-l fixează pe cutia Petri cu mediu nutritiv solid. Impactorul „Flora-100” este mult mai
performant decât aparatul Krotov - e mai precis, are un volum şi o greutate mai mică, viteza de aspiraţie a aerului este
mai mare, efectuează automat controlul asupra recoltării aerului, depistează incorecţiile. Impactorul „Flora-100” a
trecut testarea de stat şi este recomandat de Comitetul de tehnică nouă (proces verbal nr.7 din 26.12.95) pentru
aplicarea în practica medicală.
77
4.2. E recomandabil ca la aplicarea impactorului „Flora-100” să se consulte
paşaportul tehnic pentru a preciza timpul de aspiraţie în dependenţă de
eventualele microorganisme controlate.
4.3. Utilaj (aparat) pentru analiza bacteriologică a aerului, model 818 (T64-1-791-
77).
4.4. Cronometru (STAS 9586-75).
4.5. Cutii bacteriologice plate de sticlă, cu diametrul 100mm.
4.6. Termostate electrice cu aer cald.
4.7. Pipete gradate.
4.8. Retorte conice.
4.9. Cântar analitic.
4.10. Uscător steril pentru cutiile Petri.
Proces verbal
de evaluare a tulpinelor de microorganisme în aerul zonei ocupaţionale
Data_______________________
1. Numele, prenumele lucrătorului, data_____________________________
2. Profesia_______________________________________________________
3. Întreprinderea__________________________________________________
4. Secţia (operaţia, etapa tehnologică)_________________________________
5. Locul de recoltare a probei de aer (denumirea utilajului unde se recoltează proba)
______________________________________________________
6. Denumirea aparatului de recoltare__________________________________
78
7. Data ultimului control metrologic al aparatului de recoltare a probelor de
aer___________________________________________________________
8. Microorganisme supuse controlului (familia, specia, tulpina)____________
9. Mediul nutrtiv, condiţiile optime de creştere, timpul de incubaţie_________
10.Caracteristica cantitativă şi calitativă a coloniilor (particularităţile morfologice –
forma, culoarea, consistenţa, coloraţia în Gramm, numărul de colonii
tipice)__________________________________________________
11.Rezultatele identificării microorganismelor cu specificarea metodei_______
12.Rezultatele calculării concentraţiei de microorganisme (unităţi colonii/m3)__
13.Raportul rezultatelor obţinute faţă de CMA (ori)_______________________
14.Proba a fost recoltată __________________________________________
_________Numele, prenumele, funcţia___________________(iscălitura, data)
Identificarea tulpinii, calcularea concentraţiei l-a efectuat
___________Numele, prenumele, funcţia_________________iscălitura, data.
Anexa 10
79
În caz dacă nivelurile măsurate sunt constante, adică L1=L2=L3=...=Ln=L, Lsum
poate fi determinat după formula:
Lsum=L+10lgn (4)
În tabelul A.10.2. sunt prezentaţi indicii 10lgn în dependenţă de numărul de
niveluri n.
Tabelul A.10.2.
Numărul de niveluri sau surse de 1 2 3 4 5 6 8 10 20 30 50 100
zgomot n
10 lgn, dB 0 3 5 6 7 8 9 10 13 15 17 20
Tabelul A.10.3
ore 1 7 6 5 4 3 2 1 0,5 15 min 5 min
Timpul
% 100 88 75 62 50 38 25 12 6 3 1
Corecţia în dB 0 -0,6 -1,2 -2 -3 -4,2 -6 -9 -12 -15 -20
Anexa 11
Anexa 12
Exemple
de evaluare a condiţiilor de muncă după indicii microclimatici
82
25,660C (vezi procesul verbal). Durata aflării muncitorului la acest loc de muncă – 4
ore.
Pentru calcularea indicilor medii pe schimb ai ÎT se iau în consideraţie şi valorile
acestora la locurile de odihnă, timpul de odihnă fiind de 1 oră pe tură, indicele
încărcăturii termice este de 20,80C.
Se calculează valoarea ÎT medii pe schimb (vezi procesul verbal). După acest
indice calculat se determină clasa de nocivitate după indicii microclimatici (tab.5 al
ghidului în cauză) care în cazul de faţă va fi 3.3.
Deoarece la locul de muncă al metalurgului se emană radiaţii termice, e cazul de
stabilit clasa de nocivitate şi după acest indice. Se calculează indicele mediu pe tură al
radiaţiilor termice (RT):
RT=(1500Vt/m2·2 ore+350Vt/m2·4ore+0,0·1oră) /7 =628Vt/m2
Conform tab.6 al ghidului o astfel de intensitate termică se referă la clasa 3.1 de
nocivitate.
Aprecierea generală a condiţiilor de muncă ale metalurgului după indicii
microclimatici pot fi clasaţi la cea maximă – clasa 3.3.
Tabelul A.12.1
Proces verbal
de apreciere a condiţiilor microclimatice la locul de muncă al oţelarului
La mijlocul
Sfârşitul turei
La începutul
La mijlocul
Sfârşitul turei
La începutul
La mijlocul
Sfârşitul turei
mediu pe tură
mediu pe tură
mediu pe tură
turei de lucru
turei de lucru
turei de lucru
turei de lucru
turei de lucru
turei de lucru
de lucru
de lucru
de lucru
Indicele
Indicele
Indicele
Temperatura
32,0 33,0 34,0 33,0 24,0 25,0 25,5 24,8 23,0 ± 1
aerului, 0C
Temperatura
23,0 23,5 24,0 23,5 21,0 21,5 21,5 21,3 19,0 ±0,5
termometrului
umed, 0C
Viteza curenţilor 0,20 0,15 0,20 0,18 0,15 0,30 0,25 0,23
de aer, m/s
Radiaţiile
1500 1500 1500 1500 350 350 350 350
termice, Vt/m2
Temperatura în
45 46 47 46 35 36 36,5 35,8 25 ± 0,5
sfera neagră, 0C
Indicele ÎT
mediu pe 30,25 25,66 20,8
schimb, 0C*
ÎT medie pe schimb = (30,25∙2 + 25,66∙4 + 20,8∙1) / 7 - 26,3 °С
*Indicele mediu al măsurărilor la diferite niveluri de la podea (RNS 2.2.4.548-96)
83
2. Determinarea condiţiilor microclimatice şi aprecierea clasei condiţiilor de
muncă la lucrări în încăperi reci
Estimarea vitezei curenţilor de aer
84
Tabelul A.12.3
Clasele condiţiilor de muncă după indicii microclimatici pentru
determinarea clasei medii pe tură
În exemplul de faţă clasa medie pe tură o determinăm după scara 2 care constituie
3,6 [(1,3+5,4+6,1) /8=3,6]; rotunjind-o în partea crescândă putem caracteriza clasa
condiţiilor de muncă ca 3.2 (scara 1).
85
2) Dacă există monitoringul condiţiilor de muncă, clasa de nocivitate poate fi
stabilită pentru o oarecare perioadă de timp (săptămână, lună, luni).
3) În lipsa monitoringului pentru stabilirea clasei condiţiilor de muncă pot fi folosite
datele Serviciului Meteo.
4) Orientativ clasa condiţiilor de muncă poate fi stabilită după indicii multianuali ai
temperaturii aerului într-o anumită localitate.
Spre exemplu în Chişinău temperatura medie în lunile decembrie, ianuarie, februarie
a constituit –7,6; -10,2; -9,60C, respectiv media în aceste luni a fost de –9,1 0C. De
aici rezultă că pentru lucrările de categoria IIa-IIb efectuate la aer liber clasa de
nocivitate va fi 3.3 în lipsa pauzelor reglementare şi clasa 3.2 – cu pauze (tab.8 al
îndrumarului în cauză).
5) Pentru estimarea condiţiilor microclimatice pe teritorii deschise pot fi folosiţi
indicii de temperatură a aerului din tab.8 şi 9 pentru încăperi neîncălzite, în
asemenea cazuri sunt necesare date concrete despre viteza de mişcare şi
temperatura aerului. În asemenea cazuri indicele măsurat va fi rectificat cu 2,5 0C
la fiecare m/s de viteză de mişcare a aerului.
Spre exemplu la locul de muncă al angajatului ce îndeplineşte lucrările de categoria
IIa-IIb fără pauze reglementare temperatura aerului a fost de –10 0C, iar viteza de
mişcare – 10m/s. În cazul de faţă temperatura echivalentă (cu rectificare la viteză) va
fi:
-100C+(-2,5·10)=-350C
Conform tab.11 al ghidului o astfel de temperatură indică condiţii de muncă de clasa
3.3 de nocivitate.
86
Anexa 13
1. Generalităţi
1.1. Capitolul în cauză este destinat evaluării igienice a condiţiilor de muncă a
lucrătorilor expuşi la iradiere ionizantă în procesul activităţii.
1.2. Criteriile igienice de evaluare a factorului ionizant sunt principial deosebite de alţi
factori ai mediului ocupaţional, acesta având o acţiune specifică asupra organismului
omului, fapt ce impune nu numai aprecierea dar şi elaborarea măsurilor de
radioprotecţie.
1.3. Criteriile de evaluare a condiţiilor de muncă cu surse de radiaţii ionizante nu iau în
consideraţie timpul real de aflare a angajaţilor la locul de muncă. Aici condiţiile de
muncă se apreciază din acele standarte care sunt stabilite în NFRP-2000. Aceste condiţii
corespund modelelor internaţionale de normare.
1.4. Criteriile igienice de apreciere a condiţiilor de muncă se bazează pe Normele
Fundamentale de Radioprotecţie (NFRP-2000) şi caracterizează numai pericolul
eventual de lucru în anumite condiţii de iradiere, una din condiţii fiind respectarea
strictă a controlului expunerilor reale ale personalului în timpul lucrului şi nu necesită
modificări ale exigenţelor NFRP-2000 întru limitarea dozelor admisibile de iradiere.
1.5. Efectuarea lucrărilor în condiţii nocive şi periculoase conform „Normelor
Fundamentale de Radioprotecţie (NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27.02.2001). Cerinţe şi
reguli igienice” trebuie să asigure inofensivitatea sănătăţii omului prin îndeplinirea
complexului de măsuri de protecţie, tehnice, organizatorice şi sanitaro-igienice.
88
2.9. La clasa 3 de nocivitate se vor referi condiţiile de muncă cu surse de radiaţii
ionizante, doza maximă potenţial efectivă va depăşi 5 μSv/an, iar doza maxim
echivalentă în cristalinul ochiului, tegumente, mâini, picoare – 37,5, 125 şi 125 μSv/an
respectiv.
2.10. La clasa extrem de periculoasă (4) se referă condiţiile de muncă, la care doza
efectivă maximă posibilă poate depăşi 100 μSv/an.
2.11. La exploatarea normală a surselor de radiaţii ionizante nu se admite depăşirea
dozelor individuale stabilite de NFRP-2000 pentru personal. Lucrările cu surse de
radiaţii ionizante, în timpul cărora valorile pronosticate a dozei efective şi echivalente
individuale în condiţii standarde (NFRP-2000) pot depăşi limitele admisibile de bază
(clasele 3.4 şi 4, tab.A. 13.1 şi A.13.2), pot fi admise numai cu condiţia aplicării
măsurilor suplimentare de protecţie – protecţia prin timp, distanţă, ecranare, utilizarea
mijloacelor individuale de protecţie, etc. Aceste măsuri vor garanta menţinerea dozelor
în limitele prevăzute sau în caz de prognozare a depăşirii lor.
2.12. Doza individuală reală determinată cu dozimetrul individual la locul de lucru nu
poate schimba clasa condiţiilor de muncă a locului respectiv. Când doza anuală reală o
depăşeşte pe cea maximă potenţială pentru locul de lucru anumit, aceste cazuri se vor
analiza minuţios.
2.13. Dacă asupra organismului angajaţilor mai acţionează şi alţi factori nocivi sau
periculoşi neionizanţi capabili să sporească riscul apariţiei efectelor deterministice şi
stocastice, ei se vor lua în consideraţie suplimentar (cap.5.11 a ghidului în cauză).
Tabelul A.13.1
Indicii dozei potenţiale maxime la lucrări cu surse de
radiaţii ionizante în condiţii standard, mSv/an
Doza potenţială Clasele condiţiilor de muncă
maximă anuală Admisibil Periculoasă
Nocivă - 3
ă-2 - 4*)
89
3.1 3.2 З.З*) 3.4*)
Tabelul A.13.2
Debitul dozei potenţiale pentru evaluarea claselor şi gradelor
condiţiilor de muncă (în unităţi DDPA)
Clasele condiţiilor de muncă
Periculoasă -
Nocivă - 3
4
Debitul dozei
admisibile Admisibilă - 1 2 3 4
2
grad- grad - grad - grad -
3.4. Debitul dozei admisibile de iradiere (DDP) pentru personal se calculează după
formula 1 pentru doza efectivă şi/sau după formula 2 – pentru doza echivalentă.
90
2,4·106 – coeficientul volumului respiratoric pe an (2,4·103 m3/an pentru personalul de
categoria A) şi mărimea unităţilor aplicate (103 mSv/Sv).
DDPorgan – debitul dozei echivalente admisibile pentru organ la locul de muncă, μSv/an;
1,7 – coeficientul standard de ieadiere în decursul unui an calendaristic (1700 ore
pentru personalul categoriei A) şi mărimea unităţilor (103 μSv/mSv);
DDorgan – debitul dozei ambientale la iradiere exterioară a organului la locul de muncă,
μSv/oră, determinată prin măsurările radiologice.
La calcularea debitului dozei maxime admisibile durata perioadei de lucru a
personalului de categoria A se ia drept 1700 ore pe an, pentru alte categorii de lucrători
– 2000 ore pe an iar în formulele 1 şi 2 se întroduce factorul 2,0 în loc de 1,7.
3.5. În tab.A.13.2 debitul mediu anual al dozei potenţiale e dat în unităţile debitului
dozei potenţiale a dozei admisibile anuale (DDPA), adică în unităţi relative. Debitul
admisibil a dozei anuale DADA se prezintă ca raportul dintre doza efectivă maximă
admisibilă (echivalentă) şi durata standard a orelor de lucru pe an, care echivalează:
- pentru personalul din grupul A – 1700 ore/an;
- pentru personalul grupului B – 2000 ore/an;
- pentru ceilalţi angajaţi în afara grupurilor A şi B în caz de expuneri naturale în condiţii
de muncă – 2000 ore/an.
În tab.A.13.3 sunt prezentaţi indicii medii anuali ai debitului dozei potenţiale în
unităţi DDPA şi în mSv/oră. Indicii calculaţi după formulele 1 şi 2 prezentaţi în unităţi
DDPA se compară cu indicii din tab.A.13.2.
Tabelul A.13.3
Anexa 14
5.Poziţia de lucru
Poziţia de lucru – liberă, incomodă, fixată, forţată, impusă – se determină vizual.
Poziţia liberă se consideră acea poză comodă şezândă, care permite deplasarea
trunchiului sau ale membrelor în spaţiu – sprijinirea pe speteaza scaunului, întinderea
sau schimbarea poziţiei picoarelor, mâinilor. Poziţia de lucru fixată se caracterizează
prin neputinţa de concordare a poziţiei părţilor corpului. Exemplu de poziţie fixată –
lucrul legat de distingerea obiectelor mici, clasificarea lor. Cel mai frecvent se întâlnesc
poziţii fixate la lucrări la microscop. La poziţii incomode de lucru se referă poziţiile cu
96
înclinări mari sau cu rotiri ale trunchiului, cu ridicarea mâinilor mai sus de braţe, cu
poziţii incomode ale picoarelor. Tot la astfel de poziţii se referă şi poziţiile de lucru
culcate, în genunchi, în pirostrii etc. Timpul absolut (minute, ore) de aflare a angajatului
în poziţie incomodă se determină prin cronometrarea în decursul turei, apoi se
calculează timpul relativ – în procente faţă de ziua de muncă de 8 ore (indiferent de
durata reală a turei). Dacă lucrul cere aflarea angajatului în mai multe poziţii, estimarea
se face pentru poziţia mai caracteristică pentru acest lucru.
Exemplul 1. Medicul-laborant circa 40% din timpul de lucru lucrează la microscop
(poziţie fixată). După acest indice el se referă la clasa 3.1 de nocivitate.
Lucrul în poziţie ortostatică – necesitatea de a sta mult timp în picoare pe loc sau cu
deplasări între obiectele de lucru. De aici timpul total va constitui suma timpului
ortostatic şi a timpului de mişcare în spaţiu.
Exemplul 2. Electricianul de serviciu (timpul de lucru 12 ore) efectuează lucrările stând
în picoare. Lucrările şi deplasările la obiectele de lucru îi iau electricianului 4 ore din
tură. Reieşind din ziua de muncă de 8 ore, jumătate din acestea el se află în picoare, deci
clasa de nocivitate este 2.
97
caz că doi sau mai mulţi indici se referă la clasele 3.1 şi 3.2 gradul final de efort va fi
stabilit cu o clasă mai sus, adică clasa 3.3.
Efectuăm calculele:
p.1.1 – efortul fizic dinamic: 0,8 kg х 0,8 m х 5500 (deoarece simultan muncitoarea
ridică 2 franzele) = 3520 kgm - clasa 3.1;
p.2.3 – masa sumară a greutăţii în timpul fiecărei ore a schimbului – 0,8 kg x 5500
=4400 kg şi de împărţit la 8 ore de lucru în schimb = 550 kg – clasa 3.1;
p.p. 4.1-4.2 – efortul static cu o singură mâină: 0,4 kg x 3 s = 1,2 kgs, deoarece
franzela se ţine în mâină timp de 3 secunde. Efortul static într-un schimb cu o mâină 1,2
kgs x 5500 = 6600 kgs, cu două mâini – 13200 (clasa 1);
p.5. – poziţia de lucru: stând în picoare până la 80% din timpul schimbului – clasa
3.1;
p.7 – deplasări în spaţiu: muncitoarea stă mai mult pe loc, deplasările sunt minimale,
până la 1,5 km într-un schimb. Întroducem indicatorii în procesul verbal.
Proces verbal
de evaluare a gradului de efort fizic în timpul muncii (recomandat)
Numele, prenumele____Melnic Rodica________sex f_________________
Profesia____ambalatoare de pâine__________________________________
Întreprinderea (unitatea)__Fabrica de pâine__________________________
Descrierea succintă a prelucrării efectuate____Muncitoarea aşază cu mâinile pâinea
de pe masa de ambalare în tave___________________________________
N/o Indicii Parametrii reali Clasa de nocivitate
1 2 3 4
98
1. Eforturile fizice dinamice (kg/m)
Regionale-deplasările greutăţilor până la 1m 3 520 3.1
Eforturi generale: deplasări ale greutăţilor
1.1. de la 1 până la 5 m -
1.2. mai mult de 5 m -
2. Masa greutăţilor ridicate şi transportate manual(kg):
4.1. Cu o mâină -
4.2. Cu ambele mâini 13 200
4.3. Cu implicarea muşchilor spinali şi ai picioarelor -
5. Poziţia de lucru Stând în picoare 75 % 3.1
6. Înclinări ale trunchiului (număr pe schimb) 200 3.1
7. Deplasări în spaţiu (km):
7.1. orizontal 1,5
7.2. vertical -
Evaluarea finală a gradului de efort fizic 3.2
Aşadar, din 9 indicatori ce caracterizează efortul fizic 5 se referă la clasa 3.1.
Reieşind din punctual 8 al anexei 14 (când sunt 2 sau mai mulţi indicatori ai clasei 3.1,
evaluarea este majorată cu un grad), evaluarea finală a efortului procesului de muncă a
muncitoarei – clasa 3.2.
Anexa 15
100
rezultă, că o instrucţie generală, fie ea şi unică, conţine o mulţime de alte instrucţiuni
(subteme) ceea ce face să estimăm activitatea ca după un set de instrucţii.
Clasa 3.1 şi 3.2 de nocivitate se deosebesc după criteriul „conţinutul lucrării”
(încordarea intelectuală). La clasa 3.1 se lucrează după un algoritm cunoscut, clasa 3.2.
necesită lucrări de euristică – de găsire a soluţiilor situaţiilor. Totodată, aici poate fi sau
lipsi garanţia rezultatelor finale. Algoritmul se prezintă ca un set de reguli care, fiind
respectat, întotdeauna dau rezultate scontate. Lucrările cu element de euristică includ
nişte reguli empirice, vage, care fiind aplicate, nu garantează obţinerea rezultatelor
lucrării. De aici rezultă, că la clasa 3.2 de nocivitate pot fi atribuite lucrările, efectuarea
cărora nu are metode strict determinate dar care trebuie găsite pe parcursul lucrării.
Un criteriu suplimentar pentru clasa 3.2 se consideră „controlul personal în
situaţii complicate”. Aici se au în vedere situaţii extremale, ce se declanşează pe
neaşteptate (situaţii preaccidentale sau accidente) şi pot avea consecinţe grave (stoparea
procesului tehnologic, defectarea utilajelor complicate sau scumpe, apariţia pericolului
pentru viaţa angajaţilor). În asemenea cazuri acţiunea conducătorilor e condiţionată de
instrucţii de funcţie, dar cu elemente noi, după caz.
Deci, la clasa 3.1 de nocivitate se referă lucrările în care deciziile se iau în baza
informaţiei suficiente şi necesare, adică după algoritm cunoscut (de obicei decizie în
alegere sau în constatarea unui diagnostic). La clasa 3.2 deciziile se iau în lipsa
informaţiei sau cu informaţii insuficiente (ca regulă în situaţii incerte), iar algoritmul de
soluţionare a problemei lipseşte. La stabilirea clasei de nocivitate profesională se ia în
consideraţie dacă un fel sau altul de probleme se soluţionează permanent.
De exemplu, dispecerul sistemelor energetice îndeplineşte lucrări de clasa 3.1 de
solicitare intelectuală, iar în cazuri de accidente – tot de clasa 3.1, dacă accidentele sunt
ordinare, întâlnite şi mai înainte. Dacă o astfel de situaţie apare primar, clasa de
nocivitate va fi 3.2. Deoarece în lucrul dispecerului situaţii de clasa 3.2 se întâlnesc
rareori, categoria de nocivitate a acestei profesii se ia drept 3.1.
Exemplu: Cele mai simple lucrări efectuate de laboranţi (clasa 1 condiţii de muncă**);
activităţile ce necesită efectuarea lucrărilor simple, dar cu elemente de selecţie (conform
instrucţiunilor) sunt specifice pentru asistente medicale, telefonişti, telegrafişti şi a.
(clasa 2). Probleme mai complicate, dar mai uşor rezolvabile conform instrucţiunilor
sunt specifice pentru anumite categorii de şefi, maiştri ai întreprinderilor industriale,
dispeceri aviatici şi a. (clasa 3.1). Activităţile complicate ce necesită soluţionări
nestandarde, creative sunt specifice pentru lucrătorii ştiinţifici, proiectanţi, medici şi a.
(clasa 3.2).
1.2. „Perceperea semnalelor (a informaţiei) şi evaluarea lor”. Deosebirea între
clasele de nocivitate se face în baza scopului determinativ sau „normei etalon”. Aici
informaţia percepută se compară cu valorile nominale necesare pentru efectuarea cu
succes a lucrării.
La clasa 2 se referă lucrările la care semnalele percepute indică corecţia acţiunilor sau a
operaţiilor. Aici acţiunea sau operaţia înseamnă un scop concret, bine determinat ( sau o
succesiune de acţiuni), în urma cărora se obţine rezultatul scontat.
Exemplu: strungarul, pentru a prelucra o piesă, efectuează un şir de operaţii simple –
fixarea piesei, prelucrarea suprafeţei exterioare şi a celei interioare, tăierea
proeminenţelor, etc., fiecare operaţie, la rândul său, include anumite manipulări.
Corecţia manipulaţiilor aici se limitează la compararea cu anumite „etaloane” simple,
101
nelegate între ele, operaţiile constituie părţi componente separate, finalizate în procesul
tehnologic. Informaţia percepută în acest gen de lucrări şi corecţia respectivă este de tip
„corect-incorect”, adică de gen numai de identificare a etalonului integral. La astfel de
lucrări de percepere a informaţiei comparativ cu etalonul se referă lucrul asistentelor
medicale, al maiştrilor, telefoniştilot şi telegrafiştilor, etc. (clasa 3.1).
La clasa 3.2. se referă lucrările legate de perceperea semnalelor cu evaluarea ulterioară a
întregii activităţi profesionale şi responsabilitatea faţă de lucrul efectuat. După acest
criteriu la clasa 3.2. se referă conducătorii de întreprinderi (secţii), şoferii de
autovehicole, aviadispecerii, constructorii, medicii, lucrătorii ştiinţifici şi a.
1.3. „Repartizarea funcţiilor după gradul de dificultate a lucrării”. La
efectuarea oricărei lucrări funcţiile se repartizează fiecărui membru al colectivului.
Evident, cu cât mai multe funcţii (sarcini) îndeplineşte individul, cu atât gradul de
încordare este mai mare.
După acest indice clasa 2 (admisibilă) şi clasa 3 (muncă încordată) diferă una de
alta prin prezenţa sau absenţa controlului îndeplinirii lucrării şi prin repartizarea
sarcinilor altor persoane. La clasa 3.1. se referă lucrările unde în mod obligatoriu este
prezent controlul executării lucrărilor de către alte persoane, deoarece autocontrolul,
controlul executării propriei lucrări, se referă la clasa 2 (trasarea planului, executarea
lucrării, controlul executării). La astfel de lucrări, ce includ controlul efectuării
însărcinărilor, se referă lucrul inginerului protecţia muncii, inginerului secţiei tehnice şi
a.
La clasa 3.2. de nocivitate pot fi atribuite lucrările nu numai de control, ci şi de
repartizare prealabilă a lucrărilor printre angajaţi. Astfel, activitatea profesională ce
include funcţii simple, legate de executarea numai a unor lucrări concrete, nu necesită
mari încordări. Exemplu de astfel de lucrări pot fi cele ale laboranţilor (clasa 1). Gradul
de încordare creşte atunci când se face prelucrarea iniţială, executarea cu controlul
ulterior al acestei executări (clasa 2), ceea ce este specific pentru asistentele medicale,
telefonişti şi a.
Prelucrarea integrală a unui obiect, controlul calităţii acesteia denotă un lucru mai
complicat, ceea ce şi necesită un grad mai înalt de încordare (maiştrii întreprinderilor
industriale, telegrafiştii, constructorii, şoferii autovehicolelor – clasa 3.1.).
Cele mai complicate lucrări se consideră cele legate de pregătirea terenului
(bazei) de lucru, repartizarea sarcinilor altor persoane (clasa 3.2.), ceea ce e specific
pentru conducătorii de întreprinderi industriale, aviadispecerii, lucrătorii ştiinţifici,
medici şi al.
1.4. „Caracterul lucrărilor îndeplinite” – în cazurile când lucrările se execută
după un plan individual, nivelul încordării nu e mare (clasa 1 - laboranţii). Dacă
lucrările se efectuează după un grafic strict stabilit atunci gradul de suprasolicitări creşte
(clasa 2 - asistentele medicale, telefoniştii, telegrafiştii, etc). Un lucru şi mai încordat e
specific pentru personalul care efectuează lucrări în condiţii de timp presat (clasa 3.1-
maiştri ai întreprinderilor industriale, cercetători ştiinţifici, constructori, etc.). Cel mai
înalt grad de suprasolicitări, clasa 3.2 apare în cazul lucrărilor exercitate în deficit de
timp, dar şi de informaţii, totodată aici fiind o responsabilitate înaltă faţă de rezultatul
final al lucrării (medicii, conducătorii întreprinderilor industriale, şoferii autovehicole,
aviadispecerii, etc).
102
Din cele expuse rezultă, că pentru a referi lucrările la clasa 3.1 de nocivitate
(lucrări de gradul 1 de încordare) un indice important este deficitul de timp, ceea ce în
practică se manifestă printr-un volum mare de lucru (clasa 3.1). În asemenea cazuri
gradul condiţiilor de muncă se stabileşte după regulamentul în cauză, luându-se în
consideraţie respectarea regimului tehnologic reglementar. După indicile „caracterul
lucrărilor îndeplinite” la clasa 3.1 se vor referi lucrările executate în deficit permanent
de timp, iar calitatea lucrărilor poate fi asigurată numai prin acţiuni precise în deficit de
timp.
La lucrările de gradul 2 de încordare (clasa 3.2) se referă acele lucrări care se
execută în deficit de timp şi de informaţie dar la un grad sporit de responsabilitate faţă
de rezultatul lucrării. Deficitul de timp se evaluează după metoda expusă mai sus. În ce
priveşte responsabilitatea faţă de rezultatul final această responsabilitate nu numai că e
conştientizată subiectiv de fiecare executor, dar şi este expusă în instrucţiunile de
funcţii. Gradul de responsabilitate întotdeauna va fi înalt – responsabilitatea faţă de
procesul tehnologic concret (spre exemplu dispecerul, maşiniştii la cazangerii, turbine şi
blocurile energetice la termoelectrocentrale), responsabilitatea faţă de păstrarea şi
funcţionabilitatea bună a utilajului tehnologic complicat, unic, faţă de viaţa altor
persoane (maiştri, brigadiri, muncitori).
Ca exemplu de responsabilitate profesională vom descrie lucrul medicilor.
Diferite specialităţi medicale au diferite grade de responsabilităţi şi suprasolicitări: spre
exemplu, medicii de la salvare, chirurgii operanţi, traumatologii, anesteziologii, cei din
serviciul de terapie intensivă, desigur se referă la clasa 3.2 de nocivitate (deficit de timp
şi de informaţii, responsabilitate maximă faţă de rezultatul final). În acelaşi timp lucrul
medicilor internişti, oftalmologi, etc. ce activează în policlinici corespund mai puţin
criteriilor susnumite.
2. Suprasolicitări sensoriale
2.1. Durata observaţiilor concentrate (în % din totalul zilei de muncă) – cu cât
acest timp e mai mare, cu atât gradul de suprasolicitări e mai mare. Durata totală a zilei
de muncă se ia drept 100%.
Exemplu: Cel mai îndelungat timp de observaţii concentrate asupra procesului
tehnologic o au următoarele profesii: telefoniştii, şoferii auto, aviadispecerii (mai mult
de 75% din ziua de muncă, clasa 3.2). Un grad mai mic de observaţii concentrate (51-
75%) îl solicită munca medicilor (clasa 3.1). La asistentele medicale, maiştrii
întreprinderilor industriale acest indice variază de la 26 la 50% (clasa 2). Cel mai mic
grad de încordare la capitolul „durata observaţiilor concentrate” îl prezintă lucrătorii de
conducere, savanţii, proiectanţii (clasa1 – până la 25% din totalul zilei de muncă).
Gradul de suprasolicitări la capitolul „concentraţia atenţiei” poate fi stabilită în
dependenţă de obiectivul asupra căruia se concentrează atenţia: obiectiv real (şofer) sau
obiectiv ideal (translator), aici atenţia poate fi concentrată în timp şi în esenţa
problermei. Caracteristica de bază aici este concentraţia atenţiei constructive spre
deosebire de atenţia pe care o necesită urmărirea procesului tehnologic sau controlul
periodic a anumitor obiecte (piese).
Tot astfel de deosebiri în concentraţia atenţiei se observă la profesiile care
necesită schimbare permanentă a gradului şi obiectului de atenţie, a informaţiilor
schimbătoare dar care necesită rezolvări profesionale instantanee (medicii chirurgi în
103
timpul efectuăriui operaţiilor, translatorii, aviadispecerii, şoferii, operatorii staţiilor
radiolocaţiei, etc.).
La evaluarea condiţiilor de muncă după „durata atenţiei concentrate” de obicei se
comit două greşeli. Prima când lucrările nu cer observaţii concentrate permanente – spre
exemplu lucrul dispecerilor la panourile de comandă: aceştea după observaţiile
panourilor, periodic înregistrează indicii aparatelor de pe panou. A doua eroare se
comite atunci când se pune o clasă în alata de nocivitate profesională în mod aprioric,
fără studii prealabile din considerentele că asta-i caracteristic pentru o activitate
profesională anume, spre exemplu, pentru şoferi. De fapt se ştie, că în timpul conducerii
autovehicolului atenţia este concentrată la maximum, adică se referă la clasa 3.2. de
nocivitate, dar nu e valabilă pentru toţi conducătorii auto.
La concret, acest indice e mult mai redus la şoferii maşinilor de pompieri sau al
maşinilor cu montaj special – de forare, macarale, instalaţii de vaporizare, etc. De aici
rezultă că gradul de suprasolicitare trebuie de evaluat în fiecare caz aparte sau în baza
cronometrajului, sau prin alte metode.
Spre exemplu, în timpul lucrului sudorului se poate cronometra în cît timp arde
un electrod de sudare, înmulţind apoi timpul de sudare la numărul de electrozi
consumaţi, se poate calcula timpul de observaţie concentrată. Timpul de observaţie
concentrată a şoferilor se determină prin împărţirea distanţei parcurse la viteza
automobilului pe oră (km/oră). Practic printr-o metodă simplă s-a constatat, că timpul
observaţiei concentrate la şoferi e cam de 2-4 ore pe tură. Acest indice mai poate fi
stabilit şi consultând documentaţia tehnică a proceselor tehnologice, paşapoartele
locurilor de muncă şi altele.
2.2. Frecvenţa semnalelor(optice, sonore) şi informaţiilor medii pe ora de
lucru – numărul de semnale percepute şi transmise (comunicări, dispoziţii), care permit
estimarea specificului de muncă, gradul de ocupaţie. Cu cât frecvenţa semnalelor,
informaţiilor percepute şi transmise este mai mare, cu atât mai înalt este gradul de
suprasolicitări informaţionale ale angajatului. Informaţiile pot fi transmise şi percepute
prin diferite modalităţi: prin instalaţii speciale – semnale sonore, optice, prin panourile
aparatelor, în formă de tabele, diagrame, grafice, simboluri, texte sau prin comunicaţii
verbale – telefon, radio, contacte verbale între angajaţi.
Exemplu: Cele mai multe semnale le percepe dispecerul avia, acesta făcând legătura cu
serviciile terestre, cu echipajele avioanelor (clasa 3.2). Şoferii de autovehicole au o
încărcătură de semnale ceva mai joasă, circa 200 semnale pe oră (clasa 3.1). Tot la
acestă clasă de noxe profesionale poate fi referit şi lucrul telegrafiştilor, percep în
decurs de o oră 75-175 semnale, asigurând astfel de la 25 la 150 abonaţi. Asistentele
medicale şi medicii din secţiile de reanimare la capitolul „Frecvenţa semnalelor
percepute” se referă la clasa 2, ei percep chemări urgente la pacienţi, semnalele despre
starea bolnavilor de pe monitor. Cele mai puţine semnale percepute (cl.1) le revin la
astfel de profesii ca laboranţi conducător de întreprinderi, unităţi, maiştri, lucrători
ştiinţifici etc.
Clasa de nocivitate după indicile „densitatea semnalelor percepute” se stabileşte
după specificul lucrului. Spre exemplu, şoferii transportului urban percep circa 200
semnale pe oră, pe când şoferii de rute lungi sau interurbane, sau în cazurile de trafic
mai puţin intens densitatea semnalelor e mult mai mică. Asemenea paralelă poate fi şi
104
între telegrafiştii şi telefoniştii din metropole şi specialiştii ce lucrează la ţară la un
birou telegrafic mic.
2.3. Numărul de obiecte aflate în observaţie concomitentă – cu cât mai multe
obiective, piese, operaţii tehnologice sunt sub supravegherea unui angajat, cu atât clasa
de nocivitate profesională e mai mare.
Pentu a estima gradul de suprasolicitare după acest indice se fixează perioada de
timp de la perceperea semnalelor de la obiectele în observaţie până la acţiune: dacă
această perioadă e scurtă, se intervine imediat după semnalele primite (de altfel se
dereglează procesul tehnologic sau se comit erori) gradul de încordare se apreciază după
numărul de obiecte observate concomitent (lucrul aviatorilor, şoferilor, maşiniştilor,
operatorilor cu roboţi şi manipulatori, etc). Alte lucrări se fac într-un ritm mai liber –
angajatul are timp suficient de observaţie şi/sau acţiuni ceea ce nu clasează lucrarea
„numărul de obiecte observate concomitent”. La astfel de lucrări se referă cele ale
controlorului de raid, ale strungarului de gardă la aparatele de măsurat, ale lucrătorului
de completare, etc.
Exemplu: unii operatori au în supraveghere concomitentă mai multe obiective-
indicatoare, display, tastatură, manivele de comandă, etc. S-a constatat, că cele mai
multe obiective le au sub supraveghere dispecerii avia, circa 13, ceea ce îi clasează la
3.1 după gradul de nocivitate. Ceva mai puţine obiective, 8-9 teletaipuri le au sub
supraveghere telegrafiştii, şoferii de autovehicole (cl.2). Telefoniştii, maiştrii, medicii,
proiectanţii, asistentele medicale şi a. au sub supraveghere concomitentă până la 5
obiective, ceea ce îi clasează în grupul 1 de nocivitate.
2.4. Mărimea obiectului de atenţie concentrată în decursul schimbului (% din
durata schimbului). Cu cât obiectul privit în timpul lucrului este mai mic, cu cât timpul
de lucru cu acest obiect este mai mare, cu atât gradul de suprasolicitări ale aparatului
vizual este mai mare, deci cu atât clasa de nocivitate profesională este mai mare. Ca
bază mărimea obiectelor privite se ia din NC 23-05-95 „Iluminarea naturală şi
artificială”, dar aici se va lua în consideraţie mărimea acelor obiecte, care prezintă o
informaţie logică necesară pentru efectuarea lucrării. Astfel la controlori prezintă interes
mărimea defectului celui mai mic, dar care trebuie depistat. Pentru operatorii maşinilor
electronice de calcul sunt importante dimensiunile cifrelor şi literelor de pe tastatură şi
ecran, la operatorii panourilor de comandă mărimile diviziunilor de pe indicatorul-
panou, etc. Adesea la evaluarea gradului de încordare se iau în consideraţie anume
mărimea obiectelor, dar se neglijează alt indice important – concentraţia atenţiei asupra
obiectului, indice de asemenea plauzibil.
În unele cazuri obiectele în lucru sunt atât de mici, că e necesar de a apela la
aparate optice. Dacă aparatele de mărit se folosesc periodic, clasa de nocivitate va fi
după mărimea reală a obiectului în lucru. Spre exemplu, medicul imagist trebuie să
destingă pe pericula roentgen opacităţile cu mărimea de până la 1 mm (clasa 3.1.)
periodic el mai foloseşte o lupă, ceea ce referă lucrul la clasa 2. Deoarece majoritatea
lucrărilor medicul imagist le face cu ochiul liber, lucrul lui va fi atribuit la clasa 3.1. de
nocivitate.
La stabilirea gradului de nocivitate a lucrărilor permanente la aparate electrice –
spre exemplu, numărarea elementelor sângelui cu dimensiunile de 0,006-0,015 se face
întotdeauna la microscop – aici se va înregistra dimensiunile obiectului mărit, deci clasa
2 de nocivitate (lucru admisibil).
105
2.5. Lucrul cu aparate optice (lupă, microscop, etc), în regim de concentraţie
îndelungată a atenţiei (% din tura de muncă). Prin metoda de cronometrare
se determină timpul de lucru cu aparatul optic (ore, minute). Durata întregii zile de
muncă se ia drept 100%, iar timpul de lucru la microscop se calculează de asemenea în
%. Cu cât procentul de lucru la aparatul optic e mai mare, cu atât gradul de
suprasolicitare a analizatorului optic e mai mare.
2.6. Observarea ecranelor, display (ore pe schimb). Conform acestui indice se
cronometrează timpul (ore, munite), în decursul căruia operatorul se uită la ecranul
maşinii electronice de calcul pentru întroducerea datelor în computer, redactarea
textelor sau programelor, lectura informaţiei scrise, numerice sau grafice, etc. Cu cât
timpul privirii fixate pe ecran este mai mare, cu atât gradul de nocivitate profesională e
3. Suprasolicitări emoţionale
106
suplimentare din partea angajatului sau al întregului colectiv, cu atât gradul de
suprasolicitare emoţională e mai mare.
Exemplu: Astfel de profesii ca maiştrii, conducătorii întreprinderilor industriale,
aviadispecerii, şoferii de autovehicole, medicii solicită o încordare emoţională maximă,
deoarece erorile comise în timpul lucrului pot cauza stoparea proceselor tehnologice sau
se pot solda cu situaţii periculoase pentru sănătatea şi viaţa oamenilor (clasa 3.2. de
nocivitate).
Dacă angajatul poartă responsabilitate pentru procesul de bază, iar erorile lui
necesită eforturi din partea întregului colectiv, atunci suprasolicitările emoţionale au un
grad mai mic – 3.1 (asistentele medicale, savanţii, proiectanţii). În cazurile când
angajatul poartă responsabilitate de calitatea lucrărilor auxiliare, iar erorile lui implică
şefii de grad mai înalt (brigadier, şef de sector, de schimb) astfel de lucrări pot fi
atribuite la clasa 2 de suprasolicitări emoţionale (telefonişti, telegrafişti). Cea mai mică
clasă de nocivitate emoţională (clasa 1) o au angajaţii responsabili de anumite elemente
din ciclul tehnologic, el practic fiind responsabil numai faţă de el însuşi (lucrătorii
auxiliari, infirmierele, hamalii, etc.).
Clasa 2 – angajatul poartă responsabilitate pentru calitatea lucrului într-un proces
tehnologic important pentru rezultatul final, iar erorile sunt corectate de instanţele mai
superioare de tipul „cum trebuie de procedat corect-incorect”. La astfel de profesii se
referă constructorii, lucrătorii de reparaţii.
Clasa 3.1. – angajatul poartă responsabilitate de tot procesul tehnologic iar
eventualele greşeli în lucru pot fi redresate de întregul colectiv – grup, brigadă
(personalul dispeceratului, maiştri, brigadiri, şefi de secţii).
Clasa 3.2. – responsabilitatea de calitatea finală a lucrărilor sau o responsabilitate
mărită faţă de propriile greşeli, dacă acestea pot cauza stoparea procesului tehnologic,
distrugerea utilajului costisitor sau unical, sau pun în pericol viaţa altor păersoane
(şoferii mijloacelor de transport cu pasageri, aviatori de nave cu pasageri, maşiniştii
locomotivelor, căpitanii de marine, conducătorii de întreprinderi şi organizaţii).
3.2. Grad de risc pentru viaţa proprie. Ca factor de risc se consideră
eventualitatea impactului negativ pe care îl pot avea factorii nocivi asupra vieţii
angajaţilor, fapt stabilit prin indicii statistici ai traumatismelor şi deceselor la unităţile
de anumită ramură industrială sau agricolă.
Din aceste considerente se analizează locurile de muncă eventualii factori
traumatizanţi care ar prezenta pericol pentru viaţa angajaţilor, se determină raza de
acţiune a acestori factori. În asemenea cazuri se studiază materialele atestării locurilor
de muncă periculoase pentru traumatisme, spre exemplu – schema tehnologică a
lucrărilor în energetică – vase comunicante cu presiunea mai mare de 5 atm, conducte
cu uleiuri la utilajele de tensiune mai mare de 1000 V, conducte termice cu temperatura
agentului mai mare de 600C, etc.
„Grad de risc pentru viaţa proprie” pot fi acele locuri de muncă care prezintă
pericol direct (lovituri, şocuri, explozii, autoincendieri) spre deosebire de locurile de
muncă cu pericol indirect atunci când angajatul comite greşeli şi neglijenţă în lucru şi se
expune pericolului pentru viaţă.
Cele mai frecvente accidente mortale se consideră accidentele rutiere, căderi de la
înălţimi, surparea sau căderea suprafeţelor verticale şi a utilajelor, accidentarea cu părţi
mobile ale utilajelor, împroşcarea şi propulsarea pieselor de lucru, etc. Cel mai des fac
107
accidentele cu sfârşit letal autovehicolele, utilajele electrice, tractoarele, strungurile de
prelucrare a metalelor.
Exemple de profesii cu risc sporit pentru viaţa proprie:
- constructorii care lucrează la înălţimi (lemnari, montori de schele, de
metaloconstrucţii, maşiniştii macaralelor, pietrarii şi a.), aici factorul principal
fiind căderea de la înălţime;
- şoferii tuturor mijloacelor de transport: principalul factor traumatizant aici
fiind nerespectarea regulilor de circulaţie, defectele maşinii;
- profesiile legate de îngrijirea sistemelor şi instalaţiilor energetice
(electromontorii, lăcătuşi-electricieni şi a.); factorul traumatizant –
electrocutarea;
- profesiile din industria minieră (mineri în subteran, mecanici de screper,
detonatori, lucrători de abataj şi a.); factorul traumatizant – explozii, surpări,
emanarea gazului metan etc.;
- profesiile din industria metalurgică şi chimică (turnători, topitori,
convertizatori şi a.), factorul traumatizant – explozia şi propulsarea metalului
topit, încendierile din cauza perturbărilor în procesul tehnologic.
De fapt riscul pentru viaţa proprie poate fi nu numai factorii traumatizanţi, ci şi
specificul de activitate profesională în anumite condiţii socioeconomice. Astfel un risc
înalt pentru viaţă îl au procurorii, anchetatorii şi alţi specialişti din sfera de drept.
3.3. Responsabilitate pentru securitatea altor persoane. La estimarea gradului
de intensitate a muncii se va lua în consideraţie numai responsabilitatea directă, adică
cea care figurează în obligaţiunile funcţionale, spre exemplu, ale conducătorilor de
colective primare – maiştri, brigadiri care poartă responsabilitatea de organizare corectă
a lucrului în condiţii potenţial periculoase. Tot aceşti şefi controlează respectarea
măsurilor de protecţie şi tehnicii securităţii. Tot la profesiile ce poartă responsabilitate
pentru viaţa altora se referă şi chirurgii, traumatologii, reanimatologii, educatorii din
instituţiile preşcolare, aviadispecerii, personalul ce lucrează cu utilaje şi mecanisme
traumatizante – şoferii, piloţii, maşiniştii de locomotive.
3.4. Situaţii de conflict în colectiv (pe tură). Prezenţa în permanenţă a situaţiilor
de conflict în anumite profesii (angajaţii în procuratură, poliţie, pedagogie) sporesc
esenţial încărcătura emoţională şi necesită clasificarea gradului de nocivitate. Numărul
şi durata situaţiilor de conflict poate fi determinată prin metoda de cronometraj.
La pedagogi situaţiile de conflict pot apărea nemijlocit cu elevii sau ca
intermediari la conflictele între elevi. De asemenea, pot apare situaţii de conflict între
membrii colectivului pedagogic, conflict cu şefii, iar uneori – cu părinţii.
Procurorii, lucrătorii serviciilor de drept pot avea conflicte cu clienţii – ameninţări
verbale, la telefon, în scris şi în dialog, chiar pot fi supuşi acţiunilor de violenţă.
Exemplu: Cele mai multe situaţii conflictuale în mediu pe zi le revin angajaţilor în
organele de drept: mai mult de 8 (clasa 3.2), cele mai puţine – 4-8 le revin pedagogilor
(clasa 3.1), ajutorilor de anchetatori – de la 1 la 3 conflicte pe zi (clasa 2), iar angajaţilor
din cancelaria procuraturii nu au conflicte (gradul 1).
4. Monotonia lucrărilor
108
4.1. şi 4.2. „Numărul de elemente (manipulări) la îndeplinirea unei sarcini
simple operaţii repetate de multe ori” şi „Durata (secunde) manipulărilor simple
sau ale celor frecvent repetate” - cu cât operaţiile sunt mai simple iar timpul pentru
executare e mai scurt, cu atât gradul de monotonie e mai mare. Cel mai înalt grad de
nocivitate la acest capitol îl prezintă muncitorii de la conveier (gradul 3.1-3.2), aici
indicii de monotonie prezentându-se ca monotonie „motrică”.
Pentru a atribui lucrările la categoria de monotonie e necesar de luat în
consideraţie nu numai repetările frecvente ale elementelor simple (fapt ce se poate
întâlni la diferite lucrări), ci şi lipsa de conţinut informativ al acestora, când lucrările se
fac automat, fără a se concentra atenţia, fără a necesita elemente de soluţionări ale
problemelor, adică astfel de lucrări la care lipseşte elementul de „intelectualitate”.
La lucrări monotone se referă toate cele legate de conveer – de montaj,
lăcătuşerie-montaj, de reglaj ale aparatelor radio. Tot la lucrările monotone se referă
ştanţarea, ambalarea, lipirea timbrelor, aplicarea semnelor de marcaj şi a. Dar mai sunt
lucrări care în aparenţă sunt monotone dar de fapt au o încărcătură intelectuală mare.
Spre exemplu lucrul programatorilor MEC constă în efectuarea mişcărilor mici, repetate
la tastator, în aparenţă monoton, dar aceste lucrări au o încărcătură informaţională
extremă, fapt ce denotă nu monotonie ci o suprasolicitare neuro-emoţională mare.
4.3. „Perioada operaţiilor active (în % faţă de durata shimbului)”.
Lucrări de genul observaţia procesului tehnologic nu se referă la „Operaţii active”. Cu
cât „operaţiile active” sun mai reduse, iar timpul de lucrări de „observaţii” e mai mare
cu atât gradul de monotonie este mai mare. În acest context cel mai mare grad de
monotonie o au operatorii panourilor de comandă (în industria chimică, energetică, etc.)
– clasa 3.1-3.2.
4.4. „Monotonia anturajului profesional (% observaţiilor pasive asupra
procesului tehnologic din durata zilei de muncă)” - cu cât observaţiile pasive ocupă
mai mult timp, cu atât gradul de monotonie e mai mare. Acest indice, ca şi cel
precedent, e mai specific pentru lucrul operatorilor ce activează în regim de aşteptare
(operatorii panourilor de comandă de observaţie) – clasa 3.2.
5. Regimul de muncă
5.1. „Durata reală a zilei de muncă” - spre deosebire de alte clasificaţii e într-un
compartiment aparte, deoarece la unele profesii durata zilei de muncă variază între 6 şi
8 ore, îndependent de numărul de tranşe sau ritmul de lucru (telefoniştii, telegrafiştii),
până la 12 ore şi mai mult (directorii ai întreprinderilor industriale). La anumite profesii
ziua de muncă durează 12 şi mai multe ore (asistente medicale, medici, etc.). Cu cât
durata zilei de muncă este mai mare, cu atât gradul de suprasolicitare e mai mare.
5.2. „Lucrul în schimburi” e determinat în baza regimului interior al întreprinderii şi
este documentat. Cel mai înalt grad de nocivitate, 3.2 îl prezintă lucrări cu orar
neregulat, cu lucrări în timp de noapte (medici, asistente medicale, şi a.).
5.3. „Pauzele reglementare, durata lor (fără pauzele de masă)”. La pauzele
reglementare se referă numai acele pauze care sunt fixate în regulamentul zilei de
muncă bazat pe documente interdepartamentale – contract colectiv de muncă, ordin al
şefului instituţiei sau întreprinderii sau pe diocumente statale – norme şi reguli igienice,
regulamente ramurale de protecţie a muncii şi a.
109
Absenţa pauzelor reglementare sau durata lor prea scurtă agravează
supraîncordările în timpul muncii deoarece aici este exclusă „protecţia cu timpul” faţă
de factorii nocivi şi nefavorabili.
Actualmente regimurile de lucru ale aviadispecerilor, medicilor, asistentelor medicale,
etc. nu includ pauze reglementare (clasa 3.2) spre deosebire de maiştri, şefi de
întreprinderi care fac pauze reglementare (clasa 3.1). Constructorii, savanţii, telefoniştii,
telegrafiştii fac pauze dar ele sunt de o durată insuficientă (clasa 2).
1. Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 „Privind introducerea de măsuri pentru
îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă” (directiva cadru).
2. Directivele Uniunii Europene:
- 90/394 CEE privind agenţii cancerigeni.
- 2000/54/CEE privind agenţii biologici.
- 98/24/CE privind agenţii chimici.
- 2002/44/CE privind agenţii fizici – vibraţii.
- 2003/10/CE privind agenţii fizici – zgomot.
- 83/477/CEE privind azbestul.
- 89/654/CEE din 30.11.89 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru locul de
muncă.
3. Factorii fizici ai mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de microclimatul locurilor de
muncă. RşiNSE, Chişinău, 2006.
4. Mănescu S., „Igiena”, coordonator EM Bucureşti, 1991.
5. Norne generale de protecţie a muncii aprobate prin ordinul MMSşiF şi MS al României nr.508
din 20 noiembrie 2002 şi nr.933 din 25 noiembrie 2002.
6. Norme Fundamentale de Radioprotecţie NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27.02.2001.
7. Опополь Н., Коробов Р. «Эколого-гигиенический мониторинг: проблемы и решения».
Кишинев, 2001.
8. Ostrofeţ Gh. „Curs de igienă”, Chişinău, 1998.
9. Surcel Didi „Medicina Muncii”, Cluj Napoca, 2000.
10. V.Vangheli, D.Rusnac „Igiena muncii”, Chişinău, 2000.
11. Ambient factors in the workplace. An ILO code of practice. Geneva: International Labour,
2001.
12. Global strategy on occupational health for all. The way to health at work. WHO/OCH/95,
Geneva, 1995.
13. ГОСТ Р 51898-02 «Риск и безопасность. Термины и определения».
14. Руководство по гигиенической оценке факторов рабочей среды и трудового процесса.
Критерии и классификация условий труда. Р 2.2.2006-05.
15. Руководство по оценке риска для здоровья работников 2.2.1766-03.
16. Г.Фриптуляк «Гигиена труда в сельскохозяйственном производстве». Руководство для
врачей, Москва, 1982.
17. Измеров Н.Ф., Каспаров А.А. «Медицина труда». Учебное пособие для последипломной
подготовки врачей. М, Медицина, 2002.
18. Профессиональный риск для здоровья работников (руководство). Под ред.
Н.Ф.Измерова и Э.И. Денисова. М, 2003.
19. V.Iachim, V.Bebîh. „Probleme actuale privind munca şi sănătatea lucrătorilor medicali//Anale
ştiinţifice ale USMF „N.Testemiţanu”. Vol.2. Probleme actuale de sănătate publică şi
management. Ediţia VII, Chişinău, 2006. – p.59-63.
112
20. Recomandări metodice privind evaluarea igienică a condiţiilor de muncă şi influenţei lor asupra
organismului muncitorilor fabricilor de prelucrare finală a tutunului şi de producere a
ţigaretelor. V.Vangheli, R.Rusu, Gr.Friptuleac ş.a.
21. N.Opopol, I.Bahnarel, V.Pantea. Sănătatea populaţiei – scop primar al dezvoltării
durabile./Medicina preventivă – strategie oportună a sistemului de sănătate// ISBN 9975-9833-
6-7, - ed. „Sirius”, Chişinău, 2005, - 376 p.
22. V.Pantea, N.Opopol. Monitoringul socio-igienic în contextul dezvoltării durabile a Republicii
Moldova. // Valorificarea rezultatelor ştiinţifice – baza dezvoltării durabile a economiei
naţionale. Teze şi comunicări la Conferinţa ştiinţifică republicană (16.06.2004), Chişinău,
2004, pag.264-265.
23. Norme igienice NI 2.2.5.1313-03 „Concentraţiile maxim admisibile de substanţe nocive în
aerul zonei de muncă”.
24. Norme igienice NI 1.1.725-98 „Lista produselor, substanţelor, proceselor industriale, factorilor
habituali şi naturali ce pot avea acţiune cancerigenă asupra omului” .
25. Norme igienice NI 2.2.0.555-96 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă ale femeielor”.
26. Recomandări metodice nr.11-8/240-02 „Evaluarea igienică a factorilor nocivi şi a proceselor
de muncă ce prezintă pericol pentru funcţia reproductivă a omului”.
27. Normative igienice NI 2.2.5.583-96 „Nivelurile maxim admisibile ale substanţelor nocive ce
pătrund prin tegumente”.
28. Normative igienice NI 2.2.5.1314-03 „Nivelurile orientative de acţiune inofensivă (NOAI) a
substanţelor nocive din aerul zonei ocupaţionale”.
29. RşiNS 2.2.4.548-96 „Factorii fizici ai mediului ocupaţional. Exigenţe igienice faţă de
microclimatul locurilor de muncă”.
113