FUNCTIILE DE RELATIE

a.SENSIBILITATEA
Sensibilitatea = proprietatea organismelor de a reactiona la informatiile primite din mediu. Ea este foarte
dezvoltata la animale dar este prezenta si la plante

MISCAREA SI SENSIBILITATEA LA PLANTE

Plantele răspund la stimuli prin mai multe tipuri de miscari.

Clasificarea miscarilor:
1.TACTISME = miscari ale celulelor mobile; deplasare, locomotie
a.chimiotactism:
- gametii barbatesti se deplaseaza spre cei femeiesti, atrasi fiind de substantele produse de acestia
(chimitactism pozitiv)
b.fototactism (spre lumina):
- alge, bacterii purpurii, euglena verde
c. termotactism (determinata de diferentele de temperatura)

2. TROPISMELE = miscari orientate ale organelor vegetale (vegetative si de inmultire); orientate in functie de
directia sursei de stimuli; se realizeaza de obicei prin curburi, miscari de crestere
- daca miscarea se realizeaza in directia stimulului = tropism pozitiv
- daca miscarea se realizeaza in directie opusa (ca si cum ar fugi de stimul, pt ca acesta este excesiv, daunator,
ex caldura excesiva) = tropism negativ
In functie de stimul, tropismele pot fi:
a.fototropismul = in functie de lumina (miscari de curbura ale petiolului, tulpinii..)
- Radacinile au un fototropism negativ
- Frunzele plantelor – fototropism pozitiv
- Floarea-soarelui – fototropism pozitiv
b.geotropism = in functie de forta gravitatiei; fata de directia si sensul de atractie al Pamantului
- radacinile – geotropism pozitiv
- tulpinile – geotropism negativ (datorita acestuo geotropism, tulpinile plantelor culcate la pamant de ploi sau
vant pot reveni la pozitia initiala)
c. hidrotropism = catre sursa de apa
- radacinile – au hidrotropism pozitiv
d. chimiotropism = catre sursa de substante nutritive
- radacinile – au chimiotropism pozitiv

3.NASTII = miscari neorienate determinate de intensitatea diferita a unor excitanti (lumina, temperatura).
Ele nu depind de directia unui stimul ci de intensitatea lui.
a.fotonastii (se produc prin variatii de crestere sau turgescenta)
in natura se observa mai ales seara sau dimineata devreme:
- zorelele se deschid la lumina
- papadie – inflorescenta se strange cand se intuneca
- regina noptii – florile se deschid cand se intuneca
- in, cactusi – florile se deschid la lumina

b.termonastii (determinate de variatii de temperatura):

1
Deschiderea florilor la cresterea temperaturii si inchiderea lor la scaderea temperaturii
- florile de lalea, trandafir - se deschid la caldura
c.mecanonastie = seismonastie (provocate de agenti mecanici):
- mimosa si macrisul iepurelui (Oxalis acetosella) – isi strang foliolele cand sunt lovite

Obs.
1.tactismele, tropismele si nastiile sunt miscari active – cu consum de energie
2. miscarile seismonastice se produc in urma modificarii turgescentei celulelor de pe fata superioara sau
inferioara a unor formatiuni aflate la baza petiolului frunzelor
3.miscarile intracelulare – datorita curentilor citoplasmatici (depind de temperatura si de O2): de rotatie
(celula vegetala cu o singura vaculola – celual imbatranita) si de circulatie (celula vegetala cu mai multe
vacuole mici – celula tanara)

SENSIBILITATEA LA ANIMALE
ORGANELE DE SIMT ALE MAMIFERELOR
stimul → receptor → centrii nervosi → senzatii specifice
= arcul reflex (reflexul – raspunsul la un stimul, sta la baza functionarii SN)
STIMUL = excitant din mediul intern sau extern: mecanic (presiune, vibratii), termic, luminos, chimic
Fiecare organ de simt este sensibil la un anumit tip de stimul. El contine receptori.
RECEPTORI = structuri specializate care transforma (“traduce”) energia stimului in impuls nervos = potential de
actiune PA care va ajunge la centrii nervosi (scoarta cerebrala) unde iau nastere senzatii specifice si constiente.

1.FOTORECEPTIA – OCHIUL
Structura ochiului
Globul ocular
- formă: aproape sferică
- localizat: în cavitatea orbitală
- prezintă pe suprafaţa externă: muşchii extrinseci (striaţi)
- acoperit parţial pe faţa anterioară de o mucoasă = conjunctivă, care se continuă sub pleoape, căptuşindu-le.
Peretele globului ocular = 3 tunici concentrice:
1. tunica externă = are 2 regiuni inegale:
• posterior - opacă, alb-sidefie = SCLEROTICA
- 5\6 din tunica fibroasă, externă
- perforată posterior: locuri – iese nervul optic şi intră artera optică
- vascularizată
•anterior = CORNEE - transparentă
- avasculară
- bogat inervată
2. tunica medie, mijlocie, vasculară = 3 segmente:
1. COROIDA = membrană pigmentată (melanina), vasculară → hrănirea ochiului
Pigmentul melanină provine din retină.
2. CORPUL CILIAR
- procese ciliare = aglomerări capilare → secretă: umoarea apoasa şi umoarea sticloasă
- muşchiul ciliar = fibre musculare netede - susţin cristalinul
- rol în procesul de acomodare vizuală

3.IRISUL = diafragmă (membrană conjunctivo–musculară) în faţa anterioară a cristalinului, coroidei

2
= disc perforat central, în mijloc: un orificiu = PUPILĂ → reglarea cantităţii de lumină ce ajunge la retină
- conţine:
- fibre musculare netede (circulare si radiare)
- celule pigmentare

● Cavitatea din GO situată între faţa anterioară a irisului şi faţa internă a corneei = camera anterioară
● Cavitatea situată între faţa anterioară a cristalinului şi faţa posterioară a irisului = cameră posterioară

3. tunica internă, retina

= sistem fotoreceptor = RETINA = membrană ce conţine celule fotoreceptoare, celule fotosensibile (receptori
vizuali) care transformă energia luminoasa in impusluri nervoase; este de natură nervoasă (contine neuroni de
3 tipuri)
Retina are:
- 2 formaţiuni:
• PATA GALBENĂ (macula lutea) - la capătul posterior al axei vizuale a GO → mai multe celule cu conuri
- cu o depresiune mică în centrul ei FOVEA CENTRALIS = zona de acuitate vizuală maximă - numai conuri
• PATA OARBĂ (PAPILA optică) = locul pe unde iese nervul optic din retină şi intră vasele de sânge (artere
oculare)
- situată medial şi inferior de pata galbenă
- lipsită de fotoreceptori
- este insensibilă faţă de lumină;

Retina vizuală – formată din 10 straturi:

▪ celule nervoase:
- celule fotoreceptoare: cu conuri şi cu bastonaşe (=neuroni unipolari)
- neuroni: bipolari si multipolari
▪ celule de susţinere
▪ celule pigmentare conţine melanină = pigment de culoare închisă care favorizează concentrarea luminii în
celule fotoreceptoare

Celule fotoreceptoare (fotosensibile) = celule nervoase (neuroni unipolari) modificate

- înalt specializate
3
- nu se divid
- distribuite inegal la nivelul retinei
- după forma prelungirilor lor pe care le trimit spre celule pigmentare (conţin pigmenţi vizuali diferiţi):
1.celule cu conuri – 3 tipuri, sensibile pentru culorile: rosu, verde si albastru
2.celule cu bastonaşe – reactioneaza la lumina slaba, nu deosebesc culorile

!!! Celulele fotosensibile fac sinapsa cu neuroni bipolari iar acestia cu neuroni multipolari.
Axonii neuronilor multipolari se unesc = NERVUL OPTIC care paraseste ochiul prin pata oarba

CENTRUL NERVOS: în lobul occipital al scoarţei cerebrale (senzaţia de văz)

Sistemul optic = medii refringente (transparente)

- corneea transparentă
- umoarea apoasă
- cristalinul
- umoare sticloasă (corp vitros)
Sistemul dioptric al ochiului:
1. asigură refracţia razelor de lumină;
2. conţine medii transparente: cornee, umoarea apoasă, umoare sticloasă, cristalin
3. focalizează razele de lumină în pata galbenă;
4. proiecteaza pe retina o imagine rasturnata, mai mica si reala a obiectului privit

corneea
umoarea apoasă = lichid incolor, clar, rezultat din secreţia proceselor ciliare, compoziţie asemănătoare LCR
- este secretată de corpul ciliar

cristalinul = lentilă biconvexă, convergenta, transparentă

- structură: un gel dens, conţinut într-o capsulă membranoasă, transparentă
- localizată între iris şi corpul vitros
- se află posterior de umoarea apoasă
- are o geometrie reglabila datorita muschilor ciliari
Muşchii ciliari au rolul de a modifica gradul de curbură al cristalinului = ACOMODARE
- se bombează pentru vederea de aproape (prin contractia muschilor ciliari circulari)
- se aplatizează pentru vederea la distanţă (prin relaxarea muschilor ciliari circulari)

umoare sticloasă (corpul vitros) = substanţă gelatinoasă, transparentă, formă sferoidală

- secretată de procesele ciliare
- se găseşte în spatele cristalinului
- învelita într-o membrană subţire
- menţine forma sferică a globului ocular
Defectele de vedere
- provocate de focalizarea incorectă, pot fi determinate de hipo- sau hiperconvergenţa cristalinului sau de
anomalii structurale (in mare parte mostenite) ale globului ocular:
a) MIOPIE (ochi hipometrop) = razele de lumină focalizeaza înaintea retinei (ochiul prea lung sau puterea prea
mare de refractie a cristalinului)
→ corectarea se face:
- cu lentile biconcave (divergente) – care împing focarul principal pe retină
4
 - persoanele apropie obiectul de ochi pt a-l vedea clar
b) HIPERMETROPIE = razele de lumină focalizează în spatele retinei (ochiul prea scurt)
→ corectarea se face:
- cu lentile biconvexe (convergente) – care aduc focarul principal pe retină
- departează obiectul de ochi
Prezbitismul şi hipermetropia sunt defecte ale vederii cu următoarele caracteristici comune:
- se corectează cu lentile biconvexe;
- se corectează cu lentile convergente.

c) ASTIGMATISM = razele de lumină nu focalizează

→ cauză: există mai multe raze de curbură ale suprafaţei corneei (defecte de sfericitate ale
corneei sau ale cristalinului), se formează mai multe focare pe retină şi imaginile se suprapun (apar
imagini cu contur neclar)
→ corectare:
- cu lentile cilindrice
!!! Strabismul = este o anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor vizuale (axele optice ale celor 2 ochi
nu sunt paralele)
Cauza: atrofierea, slăbirea unui muşchi extern al globului ocular
Corectia: chirurgical sau ochelari

PARTICULARITATILE OCHIULUI LA VERTEBRATE

La toate vertebratele ochii sunt VEZICULARI si se deosebesc la diferite clase prin mecanismele acomodarii si
prin mijloace de protectie.
 La majoritatea vertebratelor, ochii sunt plasati lateral = vedere monoculara (avantajul unui camp vizual
foarte larg, dar nu apreciaza bine distantele si formele)
 Unele vertebrate: parasile rapitoare, mamiferele carnivore, maimutele, omul – au ochii plasati in fata =
vedere binoculara (pe retinele celor 2 ochi se formeaza imagini usor diferite ale aceluiasi obiect iar
creierul integreaza informatia obtinandu-se o perceptie corecta a spatiului = vedere stereoscopica);
campul vizual este mai ingust !

URECHEA
Functie dubla: auz si echilibru
Stimulii specifici pentru cele 2 simţuri: undele sonore şi mişcările rectilinii şi de rotaţie ale capului.
Alcătuire:
1.Urechea externă (componentele ei au rolul de a conduce si amplifica sunetul):
5
 - pavilion
- conduct auditiv extern – capteaza si conduce sunetul pana la membrana timpanica (timpan)
Timpanul = membrană fibroasă, elastică, rezistentă
- circular
- convex spre exterior şi concav spre interior (bombat spre interior)
- separă urechea externă de urechea medie;
- vibrează la acţiunea undelor sonore.
- este sensibil la durere
2.Urechea medie = camera timpanică – cavitate plină cu aer săpată în stânca osului temporal
(componentele ei au rolul de a conduce si amplifica sunetul):
- spre exterior, urechea medie e delimitată de timpan
- spre interior – e delimitată de fereastra ovală şi fereastra rotundă.
- conţine:
• un lanţ de 3 oscioare (dispuse între timpan şi membrana ferestrei rotunde):
- ciocan
- nicovală
- scăriţă
! acţionate de muşchi proprii
• un canal lung, tub = trompa lui Eustachio – prin care camera timpanică comunică cu faringele (se menţine
egalitatea presiunii aerului pe o faţă şi cealaltă a timpanului
Vibraţiile timpanului determină mişcarea sistemului de oscioare şi transmiterea undelor sonore la membrana
ferestrei ovale (MAI MICA DECAT TIMPANUL), care va produce mişcarea lichidului din urechea internă şi
stimularea mecanică a receptorilor auditivi.

Fereastra rotundă Fereastra ovală

deosebire transmite vibraţiile spre perilimfă
asemănare se află între urechea medie şi urechea internă
este acoperită de o membrană

3.Urechea interna = cavitate plina cu LICHID (perilimfa + endolimfa)

- labirintul osos cu perilimfă – secretat de celulele care căptuşesc camerele osoase
- este format din următoarele formaţiuni:
- vestibului osos;

6
 - trei canale semicirculare osoase;
- melcul osos;
- labirintul membranos cu endolimfă
Perilimfa şi endolimfa = mediu de conducere a vibraţiilor implicate în auz şi în declanşarea mecanismelor de
menţinere a echilibrului; vibratiile de la fereastra ovala se transmit pana la melc prin lichidul din urechea
interna!

Fiecare labirint are: vestibul, 3 canale semicirculare şi melc (cohlee).

Receptorii:
a) auditivi – în melcul membranos (canalul cohlear)
= ORGANUL CORTI – aşezat pe membrana bazilara:
● celule receptoare (senzoriale) ciliate; AU CILI, dispuse în şiruri
- sunetele determina oscilatia membranei bazilare; din cauza contactului cililor cu membrana tectoria, cilii SE
DEFORMEAZA
Fiecare celulă receptoare prevăzută la:
- polul apical – cu cili care străbat membrana secretată de celulele de susţinere (membrana reticulara) si
ating membrana tectoria
- polul bazal: sosesc terminaţii dendritice ale neuronilor senzitivi ai căii auditive – reprezentate in principal
de ramura nervului cranian acustico-vestibular (VIII)
● celule de susţinere

7
! toate aceste celule (senzoriale si de sustinere sunt epiteliale)
Transmiterea undelor sonore în urechea medie se face:
1. prin intermediul lanţului de oscioare;
2. prin oasele craniului;

Totalitatea sunetelor percepute sub formă de senzaţie auditivă = CÂMP AUDITIV → se reduce cu vârsta
pavilion US cond. aud. ext. US mb. timpanică → vibraţii → sist. de oscioare care le:
 amplifică – prin contracţia muşchilor scăriţei
 atenuează – prin contracţia muşchilor ciocanului le transmite prin fereastra ovală →
perilimfei
! transmiterea vibraţiilor se face: în măsură mică şi prin oasele cutiei craniene

b) vestibulari în labirintul membranos:

1. în utriculă şi saculă – R = MACULA OTOLITICA – pentru miscarea RECTILINIE
- celule receptoare ciliate – cu cili care proemină într-o membrană reticulară gelatinoasă (creasta gelatinoasa)
în ochiurile căreia se afla otoliţi (granule, cristale de CaCO3 - calcar) = membrană otolitică (produsă de celulele
de susţinere)
- celule de susţinere
2. în CRESTE - la baza canalelor semicirculare – R = CRESTE (3/ureche) – pentru ROTATIE
- celule receptoare ciliate acoperite de o masă gelatinoasă (cupolă)
nu conţine otolite.
- celule de susţinere

Receptorii vestibulari:
= dau informatii despre pozitia capului in raport cu verticala si despre miscarile de rotatie, contribuind la
mentinerea echilibrului.
Sunt 2 tipuri de receptori pentru pozitie:
- din saculã + utricula - sunt stimulaţi de accelerarea - încetinirea mişcãrii
- de la baza canalelor semicirculare - sunt stimulate de mişcările de rotaţie ale capului;

Fiecare celulă receptoare are la:

1. polul apical: cili înglobaţi într-o masa gelatinoasă
o cu otoliţi (în utriculă şi saculă)

8
 o fără otoliţi (în crestele)
2. polul bazal: sosesc dendrite de neuroni senzitivi ai căii nervoase pentru echilibru
Schimbarea pozitiei determina deformarea cililor si informatia este preluata de dendritele neuronilor senzitivi
ai caror axoni formeaza ramura vestibulara a nervului acustico-vestibular (VIII)
Segmentul intermediar – cale nervoasă
o auditiva
o vestibulară

Centrul nervos - pt. ambii analizatori: în lobul temporal

Particularitatile urechii la vertebrate

Exista diferente la nivelul:
- receptorului auditiv
- structurilor de conducere a sunetului
! receptorii vestibulari functioneaza la fel la toate vertebratele

1.PESTI
-receptorul auditiv este plasat in peretii saculei – mai ales intr-o dilatatie a acesteia = LAGENA
-au numai ureche interna – care primeste sunetele prin oasele capului

2.AMFIBIENI
- lagena se prelungeste cu PAPILA BAZILARA- unde se afla receptorii acustici
- ca urmare a trecerii la mediul terestru, apare urechea medie
- sunetele se propaga in aer cu amre pierdere de energie – e nevoie de un dispozitiv de amplificare =
membrane timpanica (mai mare) + membrane ferestrei ovale (mai mica) unite printr-un os = COLUMELA
-urechea medie apare de o parte si de alta sub forma a 2 PUNGI FARINGIENE LATERALE (asta explica legatura
urechii medii cu faringele prin trompa lui Eustachio)

3.REPTILE
- lagena se alungeste
- timpanul este putin retras

4.PASARI
-lagena foarte alungita (ca si la mamifere) se pliaza in spirala, apare MELCUL (imbunatatind receptia auditiva)
-apare conductul auditiv extern care protezeaja mai eficient timpanul

5.MAMIFERE
-apar pavilioanele, air in urechea medie sunt 3 oscioare care actionate prin 2 muschi – fac posibila reglarea amplificarii
sonore