Masivul Ceahlău

Masivul Ceahlău este un masiv muntos aparținând de Carpații Orientali, situat pe teritoriul județului
Neamț. Cele mai înalte vârfuri sunt Ocolașul Mare (1907 m) și Toaca (1904 m).

Limite geografice

Masivul Ceahlău este cel mai înalt dintre grupa Munților Bistriței. Este străbătut de paralela 47 grade
latitudine nordică și de meridianul 25 grade longitudine estică. Drept limite are: la nord, valea
Bistricioarei, la est lacul Izvorul Muntelui, la sud valea Bicazului, iar la vest văile Jidanului Bistrelor
și a Pinticului. Cel mai apropiat oraș este Bicaz. La poalele lui, la circa 800 de m altitudine se află
stațiunea turistică Durău.

Clima

Stația meteo Toaca

Masivul Ceahlău se află în zona temperat-moderat continentală în cadrul căreia sunt diferențiate
două etaje determinate de altitudine și anume: ținutul climatic al munților înalți și ținutul climatic al
munților mijlocii.

Temperatura medie anuală este de 0,7 grade C pe vârful Toaca și 7,2 grade C la poalele muntelui.
Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie se situează în jurul valorii de
18 grade C, iar valorile minime în ianuarie, când se înregistrează o temperatură medie de -3 grade C.
În zonele înalte numărul zilelor de îngheț ajunge la 200, acest fenomen putând apărea chiar și vara.

Media anuală a precipitațiilor este de peste 700 mm, din care 60-75% în lunile de primăvară și vară.
Pot apărea precipitații sub formă de zăpada în orice lună a anului. Un alt aspect important este ceața,
care apare foarte des de-a lungul anului (70%)

Hidrografie

Apele de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului hidrografic al râului
Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt
pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic.

Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz.
Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe
versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra).
Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică sunt cele mai atractive pentru turiști, Rupturi
formând cascada în două trepte Duruitoarea cu o cădere de 30 m iar Bistrele formând chei și cascade
mai greu accesibile însă.

Rețeaua hidrografică este radiară și relativ densă iar lungimea totală este de 200km. Datorită
petrografiei, pâraiele sunt alimentate de pânzele subterane aflate la baza conglomeratelor și
grohotișurilor. Izvoarele acestor pâraie se află la altitudini de 1200-1300m.

Fauna

Ceahlăul adăpostește o faună diversă și bogată: 180 de specii de păsări, aprox. 20 de specii de
herpetofaună, numeroase specii de mamifere mari și mici, precum și o varietate de insecte. În
pădurile Ceahlăului trăiesc aproape toate speciile de animale existente în Carpați: ursul brun, cerbul,
mistrețul, lupul, vulpea, râsul, căprioara, pisica sălbatică, jderul de pădure, veverița și mândria
stâncăriilor, capra neagră. În pădurile de molid viețuiesc: cocoșul de munte, ciocănitoarea neagră -
cea mai mare ciocănitoare din România, aușelul - cea mai mică pasăre din România.

Flora

Flora Ceahlăului este una deosebit de bogată și caracteristică reliefului. Pe meleagurile muntelui se
întâlnesc: omagul, laptele-stâncii, căldărușa, barba-ungurului, crucea voinicului. La poalele muntelui
se regăsesc păduri dese și umbrose, printre care se recunoaște ușor bradul argintiu, molidul și pinul.

Legende

Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și
necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele,
spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă
degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea
întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut
în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat
lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, și-a
îndreptat pașii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a
acuzat-o că Mărțișor (așa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta
întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel
de unde ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele
doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos
fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat
împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi
pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.