OPERAȚII UNITARE ÎN I.A.

LUCRARE DE LABORATOR
STUDUL OPERAŢIEI DE AMESTECARE

1. SCOPUL LUCRĂRII
Lucrarea urmăreşte studiul operaţiei de amestecare în fază lichid – lichid (omogenizare)
pentru diferite tipuri de dispozitive de agitare prin:
a) Studiul factorilor care influenţează operaţia:
- natura lichidelor supuse omogenizării;
- turaţia;
- natura curgerii;
- mărimea aparatului în care se realizează agitarea;
- forma, dimensiunile şi modul de dispunere a dispozitivului de agitare în aparat.
b) Determinarea experimentală a înălţimii paraboloidului care se formează la amestecare,
a duratei de amestecare, compararea cu valorile obţinute din calcul şi stabilirea
dependenţei criteriului puterii (criteriul Euler) de criteriul Reynolds.

2. NOTAŢII
Simbol Semnificaţia Unitatea de masură
a, b, k1 Exponenţi -
c Coeficient -

d Diametrul cercului descris de dispozitivul de agitare m

D Diametrul vasului în care are loc amestecarea m
Eum Criteriul Euler modificat pentru amestecare -
Frm Criteriul Froude modificat pentru amestecare -
Rem Criteriul Reynolds modificat pentru amestecare -
Hom Criteriul de homocronism -
g Acceleraţia gravitaţională m/s2
h2 Distanţa de la fundul vasului până la axul m
dispozitivului de agitare
b Înălţimea paletei dispozitivului de agitare m
hp Înălţimea paraboloidului care se formează la m
amestecare
h0 Înălţimea de la fundul vasului la vârful m
paraboloidului în timpul amestecarii
hmax Înălţimea maximă a lichidului în timpul amestecării m
h1 Inalţimea lichidului din vas m
H Inalţimea vasului m
K Coeficient de corecţie -

m Exponent -

n Turaţia dispozitivului de amestecare rot/s

N Puterea cosumată W
s Pasul elicei m
rc Raza cilindrului format de lichidul care se mişcă cu m
aceeaşi viteză ca dispozitivul de agitare
α Unghiul de înclinare a elicei grade

1
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR
w Viteza periferică a fluidului la capătul dispozitivului m/s
de agitare
ρ Densitatea fluidului kg/m3
η Vâscozitatea dinamică a fluidului Pa·s
ν Vâscozitatea cinematică a fluifului m2/s
τ exp Durata agitării determinată experimental s
τo Durata agitării calculată s
ω Viteza unghiulară rot/s

3. PRINCIPIUL METODEI
Amestecarea (agitarea) este operaţia hidrodinamică prin care se realizează
omogenizarea amestecurilor, manifestată prin reducerea gradientului de concentraţie, a
gradientului de temperatură sau, simultan, a ambilor gradienţi. Apare rar ca o operaţie
independentă, în general fiind o operaţie auxiliară.
Implicând mişcarea materialelor, amestecarea constă într-o acţiune locală, generatoare
de curenţi turbionari, cu viteze de mărime şi direcţie diferite şi una generală, în întreaga
masă a materialului, ca efect al acţiunii locale.
Amestecarea presupune mişcarea turbulentă a materialului, caracterul curgerii având
mare importanţă şi definindu-se prin valoarea criteriului Reynolds modificat pentru
amestecare:
nd2 
Re m  (1)

Limita dintre curgerea laminară şi turbulentă la amestecare este cuprinsă între valori ale
lui Reynolds: Rem = 10 - 20.
Eficacitatea amestecării prezintă importanţă deosebită în realizarea acestei operaţii; în
procese de amestecare nestaţionară curgerea are loc tot nestaţionar şi poate fi parţial
caracterizată prin criteriul de homocronism modificat pentru amestecare:
Hom  n   (2)
Timpul de amestecare (durata amestecării), cu condiţia respectării similitudinii
geometrice, se poate exprima prin ecuaţia criteriafă:
  k1  n 1  Re m a  Frm b (3)
n2  d
Frm  (4)
g
Energia care se consumă în timpul amestecării este specifică modului de realizare a
operaţiei. În cazul agitatoarelor mecanice puterea consumată pentru realizarea
amestecării este exprimată prin relaţia:
N 1  c  d 52m  n 3m   1 m  m , W (5)
Dacă agiatatorul nu respectă condiţiile de similitudine geometrică, mărimea puterii
calculată cu relaţia anterioară (5), trebuie înmulţită cu factorul de corecţie:
 pentru agitatoare cu palete (braţe) care însă respectă condiţiile:
D/d =2.5 - 4; h1/d = 1.5 – 6.4; b/d = 0.2 – 0.67.

2
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR
1,1 0, 6 0 ,3
 D   h1   4b 
K       (6)
 3 d   D   d 
 pentru agitatoare cu elice sau turbină:
0 , 93 0,6
 D  h 
K    1  (7)
 3 d  D
Deoarece relaţia (5) exprimă puterea consumată de un singur braţ de agitare, puterea
totală necesară realizării amestecării se calculează astfel:
N  nb  K  N 1 , W (8)
Criteriul Euler modificat pentru amestecare:
N
Eu m  (9)
  n3  d 5

4. FORMAREA VÂRTEJULUI
Dispozitivele de agitare amplasate central pun în mişcare întreg conţinutul recipientului.
La început apare doar o depresiune moderată a nivelului fluidului din jurul arborelui, însă
pe măsură ce creşte viteza de agitare, această depresiune se adânceşte treptat, în cazurile
extreme extinzându-se către dispozitivul de agitare.
Formarea vârtejului are loc datorită influenţei forţei de gravitaţie şi forţei centrifuge şi
acţiunea acestora este determinată cantitativ cu ajutorul criteriului Froude care creşte cu
creşterea turaţiei dispozitivului de agitare. Considerând acţiunea forţelor gravitaţională
şi centrifugală, cât şi condiţiile geometrice la formarea vârtejului (prezentat în figura nr.
1) s-a dedus relaţia:
 2  rc2 r2 
h p  hmax  h0    2  c 2 , m (10)
2 g  R 
Cu ajutorul relaţiei (10) se determină înălţimea paraboloidului (a vârtejului) funcţie de
raza cilindrului format de lichidul care se mişcă cu aceeaşi viteză ca dispozitivul de agitare
(r0 < r).

hmax H
h1
h0
h2

d
D

Figura nr. 1. Schița instalației de amestecare

3
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR
5. DESCRIEREA INSTALATIEI
Instalaţia experimentală este formată dintr-un vas de sticlă prevăzut cu o scară gradată
pe generatoare şi un dispozitiv de agitire. Dispozitivul de agitare este dotat cu palete
interschimbabile (ax de sticlă cu un braţ drept, respectiv ax de sticlă cu două braţe
drepte), un sistem de antrenare prevăzut cu un motor electric şi un variator de turaţie în
domeniul 30-2500 rot/min. Ca mediu de lucru se foloseşte apă, iar pentru vizualizarea
procesului de agitare soluţie de albastru de metilen.

6. MOD DE LUCRU
- se stabilesc caracteristicile geometrice ale vasului şi dispozitivului de amestecare (D, H,
d, h1 etc);
- se montează pe rând fiecare din axele cu braţe agitatoare şi se centrează în interiorul
vasului de amestecare astfel paletele (braţele) să fie convenabil depărtate de fundul
vasului (h2);
- se toarnă apă în vas până la nivelul h1 = 90 - 100 mm; (se citeşte înainte de începerea
determinărilor vezi anexa 2);
- se măsoară temperatura apei pentru determinarea constantelor termofizice necesare în
calcul (ρ, ν , η );
- se porneşte motorul dispozitivului de agitare şi, pentru o anumită turaţie, se citeşte pe
scara gradată înălţimea vârtejului format la suprafaţa lichidului datorită amestecării.
După aceasta se vizualizează operaţia de amestecare şi se determină durata de
amestecare turnând o picătură de albastru de metilen în zona axială, a vasului. Se observă,
amestecarea locală şi generală în vas, iar timpul necesar omogenizarii culorii în întreaga
masă de lichid (durata amestecarii), se cronometrează.
Se recomandă să se lucreze în următoarele domenii de valori ale turaţiei:
- pentru dispozitivul de amestecare cu braţ drept: n = 50 - 450 rot/min;
- pentru dispozitivul de amestecare cu două braţe drepte: n = 50 - 400 rot/min.

7. REZULTATE EXPERIMENTALE ŞI INTERPRETAREA LOR

r
1. Din graficul c  f n  , se determină raza cilindrului pentru fiecare determinare
r
în care rc este raza cilindrului, m;
- r  raza cercului descris de dispozitivul de amestecare, m;
- n  turaţia dispozitivului de amestecare, rot/s.

2. Calculul înălţimii paraboloidului

 2  rc2  r2 
h p  hmax  h0    2  c 2 , m (11)
2 g  R 
în care hmax reprezintă înălţimea maximă a lichidului în timpul amestecării, m;
- h0  înălţimea de la fundul vasului la vârful paraboloidului în timpul amestecării, m;
-   viteza unghilară, rot/s – ω = 2·π·n, rot/s; (12)
D
- R  raza vasului în care are loc amestecarea, m – R = , m;
2
- D  diametrul vasului în care are loc amestecare, m.

4
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR
3. Calculul criteriului Reynolds modificat pentru amestecare
nd2 
Re m  (13)


4. Calculul criteriului de homocronism modificat pentru amestecare

Hom  n   (14)

5. Calculul puterii totale necesare amestecării

N  nb  K  N 1 , W (15)
unde nb reprezintă numărul de braţe ale amestecătorului;
- K  coeficient de corecţie, adimensional;
1,1 0, 6 0 ,3
 D   h1   4b 
K       (16)
 3 d   D   d 
- N 1  puterea consumată pentru realizarea operaţiei de amestecare, W.
N 1  c  d 52m  n 3m   1 m  m , W (17)
în care c, m sunt coeficient respectiv exponent, se citesc din tabele în funcţie de tipul de
amestecător, adimensional.

6. Calculul criteriului Euler modificat pentru amestecare

N
Eu m  (18)
  n3  d 5

7. În coodonate semilogaritmice se trasează graficul Eu m  f Re m  , folosind valorile

rezultate din calcule

5
 Nr. crt.

Raportul rc/r
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A.

Raza cilindrului
rc, m

Înălţimea
lichidului în timpul
amestecării
hmax, m

Înălţimea
de la fundul
vasului la vârful
Tabelul nr. 1. Mărimi calculate şi determinate experimental

vârtejului
h0, m

Înălţimea
vârtejului
hp,m
Criteriul Reynolds
Rem
Criteriul de
LUCRARE DE LABORATOR

6
homocronism
Hom

Puterea consumată
N1, W

Coeficientul de
corecţie, K

Puterea totală
N, W

Criteriul Euler
Eum