Tratamente, informatii, flori,

orhidee
Iubitorii de orhidee spun ca nicio alta planta nu poate concura cu orhideele, ce se remarca
prin frumusetea florilor si diversitatea foarte mare a culorilor, formelor si parfumurilor. Intr-
adevar, aceasta mare familie, numita familia Orchidaceae cuprinde aproximativ 800 de
genuri, cu peste 30 000 de specii, cultivaruri si hibrizi.
Exceptand zonele cu temperaturi extreme, orhideele sunt intalnite in foarte multe zone din
intreaga lume, avand un areal vast de origine. Asa se explica si marea diversitate a
genurilor, speciilor, varietatilor si hibrizilor.
In marea lor majoritate, orhideele sunt originare din padurile tropicale si
subtropicale din toate zonele globului. Unele specii isi au originea in zonele temperat-
maritime din America de Nord, Europa, Noua Zeelanda si Australia.
In functie de mediul pe care cresc, orhideele de impart in:

o terestriale – cuprind putine specii, provin din zonele temperate si reci si isi fixeaza
radacinile in pamant, ca majoritatea plantelor;
o semiterestriale – ce isi fixeaza radacinile pe resturile in descompunere ale altor
plante;
o litofite – ce cresc pe roci;
o epifite – cuprinde majoritatea speciilor de orhidee. Acestea cresc, de regula, pe
trunchiurile arborilor, pe care le folosesc drept suport, nefiind plante parazite. Provin
din zonele tropicale si subtropicale, zone cu ploi abundente, umiditate ridicata si
temperaturi pozitive pe tot parcursul anului. Acestea sunt si speciile care se cultiva
spre comercializare, des intalnite in locuintele iubitorilor acestor specii.

O alta diferenta intre speciile de orhidee este tipul de crestere. Unele au

crestere monopodiala (Phalaenopsis, Vanda), adica prezinta un singur varf de crestere,
scurt sau lung. Alte specii prezinta crestere simpodiala (Cattleya, Oncidium, Cymbidium),
ceea ce inseamna ca prezinta mai multe varfuri de crestere.
Aceste orhidee se diferentiaza intre ele si prin sistemul radicular. Plantele terestriale
prezinta radacini subtiri, lungi, fibroase, adaptate cresterii in sol, pe cand cele epifite
prezinta radacini groase, denumite si radacini aeriene. Acestea prezinta la suprafata un
strat numit velamen, de culoare argintie, cu rol in absorbtia apei din mediul ambiant. Un rol
aparte pe care-l au aceste radacini este acela de a efectua procesul de fotosinteza.
Sistemul radicular al orhideelor necesita o buna ventilare, excesul de apa fiind de obicei
motivul pentru care apar probleme la aceste plante.
Pe langa frumusetea lor, orhideele ne surprind si prin cateva curiozitati, mai mult sau mai
putin cunoscute:

o cea mai mica orhidee creste aproximativ 2 mm si se numeste Platystele

jungermannioides;

o Grammatophyllum speciosum este cunoscuta ca fiind cea mai mare orhidee si

creste in mod natural la prima bifurcatie a arborilor;
o de-a lungul timpului, intre florile orhideelor si polenizatori s-au creat legaturi, precum
aspectul asemanator, in vederea facilitarii polenizarii. Ophrys apifera, cunoscuta
ca orhideea albina, atrage albinele prin aspectul asemanator al florii cu acestea;
o vanilia se extrage din pastaile unei specii de orhidee numita Vanilla planifolia;

Pisica - animalul meu preferat

 

Pisicile fac parte din familia felinelor (Felis silvestris - pisica salbatica si Felis
domestica - pisica domestica sau “pisica de casa”). Pisica de casa sau pisica domestica este un
mamifer din ordinul carnivorelor, familia Felidae, subfamilia Felinae (feline).
 
Domesticirea pisicii
Pisica traieste in stransa legatura cu oamenii de cel putin 4.000 de ani, fiind folosita de catre
egipteni pentru a tine departe soarecii. Pisica este un animal domestic, folositor, deoarece
starpeste soarecii. Originara din Egipt, s-a raspandit apoi in toata lumea, deoarece este un animal
frumos, curat si gratios, inteligent, fiind un bun animal de companie.
Originea pisicii domestice se pare ca s-ar afla in Africa, ea provenind dintr-o pisica salbatica
mica, iar egiptenii au fost primii care au acceptat apropierea pisicilor salbatice de casele lor,
lasandu-le sa le “ocroteasca” recoltele de soareci si sobolani. 
 
Pisica animal domestic
Spre deosebire de “rivalii” din casa - cainii, pisicile nu sunt atat de atasate si de fidele oamenilor.
Ca animal domestic, pisica a devenit prieten al omului mult mai tarziu decat alte animale de
casa. Utilitatea si caracterul deosebit al pisicii a dus la un respect divin pentru acest animal in
aproape toate culturile si civilizatiile antice. Mai tarziu, ideile religioase si mai ales superstitiile
(asociate adesea cu vrajitoria) au dus la scaderea numarului pisicilor. Interesul pentru cresterea
lor ca animale de rasa incepe sa apara abia din secolul 19. In prezent, este ceva firesc sa ai o
pisica pe langa casa.
Iata cateva informatii utile despre pisici, despre pisica animalul tau preferat.
 
 
Alcatuirea corpului
Capul pisicii este rotund, deoarece are maxilarele scurte.
Ochii, de culori diferite, au in mijloc pupila, orificiul prin care lumina patrunde in ochi.
Urechile sunt ascutite, iar pisica le misca continuu in directia de unde vin sunetele. Auzul este
foarte fin. Cu mirosul foarte fin, simte prada de la distanta. Parul de pe corp si indeosebi
mustatile si sprancenele ii servesc la pipait.
Trunchiul pisicii este mladios.
Picioarele se termina cu degete, care au pe partea inferioara niste pernite moi, carnoase. isica
calca pe varful degetelor. Toate animalele care calca pe varful degetelor se numesc digitigrade.
In timpul mersului, ghearele sunt retrase in 3 teci. Din aceasta cauza, nu se tocesc si nu fac
zgomot. Ghearele ies din teci numai cand se repede asupra prazii. Astfel de gheare se
numesc retractile.

 
Locomotia
Agera si sprintena, pisica se poate catara pe copaci si pe garduri, datorita alcatuirii membrelor,
fortei muschilor si mobilitatii articulatiilor. Sare de la inaltimi si cade intotdeauna in picioare.

Hranirea
Pisica are dintii astfel alcatuiti, incat, cu ei poate ucide prada si taia carnea. In fata, pe cele doua
falci se gasesc 6 incisivi mici, servind numai la desfacerea carnii de pe oase. Dupa incisivi
urmeaza 4 colti (canini), 2 sus si 2 jos, mari, conici, bine ascutiti. Cu ei, pisica sfasie prada.
Maselele, in numar de 8 sus si 6 jos, au fiecare cate 3 colturi ascutite. 4 masele sunt mai mari
(cate 3 pe fiecare falca). Ele se numesc carnasiere si au marginile taioase. Cand inchide gura,
marginile maselelor de sus nu vin deasupra celor de jos, ci aluneca unele pe langa altele, ca
lamele unui foarfece, taind carnea. Oasele sunt sfaramate cu carnasierele. Limba aspra ii serveste
la curatirea carnii de pe oase. Pentru ca se hraneste cu carne, pisica este un animal carnivor.
Toate animalele carnivore au dintii ca ai pisicii.
Pisica domestica s-a obisnuit sa se hraneasca cu diferite alimente, dar uneori prinde si animale
mici.