2019

I.1. Filetarea este operaţia tehnologică de prelucrare prin aşchiere executată în scopul obţinerii
unui filet pe suprafaţa exterioară sau interioară a unei piese. 20 de puncte
a. Precizaţi două scule şi trei dispozitive utilizate la filetarea manuală ;
Tarod,filieră, porttarod,portfiliera,calibre pentru filete(lere pentru filete); • sublere de 150 mm cu precizia de 0,1 mm; micrometre
pentru filete
b. Clasificaţi sculele utilizate pentru filetarea interioară după modul de acționare;
După modul de acţionare: tarozi de mână; tarozi de maşină.
c. Descrieți tehnologia filetării manuale interioare şi exterioare;
Tehnologia filetării manuale interioare 1. Se fixează piesa în menghină; 2. Se alege setul de tarozi corespunzător tipului de filet şi
diametrului exterior; 3. Se fixează tarodul nr.1 în dispozitivul porttarod; 4. Se unge tarodul cu ulei mineral; 5. Se aşează tarodul în alezaj
şi se orientează pentru a fi coaxial cu alezajul de prelucrat; 6. Se presează uşor şi se execută 1-2 rotaţii în sensul de aşchiere; 7. Se
execută mişcare de rotaţie înapoi pentru ruperea aşchiilor; 8. Se continuă operaţia de filetare cu tarodul până la prelucrarea completă a
suprafeţei; 9. Se extrage tarodul din alezaj imprimând mişcare de rotaţie în sens invers; 10. Se procedează în mod identic cu tarozii nr.2
şi nr.3. Filetarea mecanică se realizează cu tarod unul la serie(cu con de atac lung).
Tehnologia filetării manuale exterioare
Suprafeţele exterioare se prelucrează prin strunjire.Pentru antrenarea filierei în aşchie se recomandă operaţia de teşire.Filiera se
fixează în dispozitivul portfilieră.Pentru a reduce uzura,la filetare se impune ungerea cu ulei mineral.
Diametru tijei va fi cu 0,3 0,5 mm mai mic decat diametrul exterior al filetului pentru a se evita blocarea filierei sau obtinerea unui filet
incomplet.Etape :se fixeaza tija in menghina;se unge tija cu ulei mineral;se monteaza filiera in portfiliera;
se aseaza filiera in capatul tijei coaxial cu aceasta;se presează uşor şi se execută2 rotaţii în sensul de aşchiere; se execută mişcare de
rotaţie înapoi pentru ruperea aşchiilor; la incheierea operatiei , se roteste filiera in sens invers pentru scoaterea ei

d. Descrieți metodele de realizare a controlului pieselor filetate.

Controlul curent al filetelor consta in identificarea tipului filetului, valorii pasului p, masurarea unghiurilor flanculuia, masurarea
diametrului exteriord, a diametrului mediud2si a diametrului interior 1. Aceste elemente dimensionale pot fi masurate atat cu ajutorul
mijloacelor de masurare universale,precum si cu ajutorul unor mijloace de masurare speciale
Identificarea pasului si unghiului profilului filetului se poate face cu ajutorul sabloanelor (lere pentru filete ) pe baza fantei de lumina,
care apare uniforma sau nu intre profilul sablonului si profilul filetului masurat.
Masurarea diametrului exterior se poate face cu micrometrul obisnuit ale carui suprafete de masurare sunt plane
Controlul cu ajutorul calibrelor a pieselor filetate este specific productiei de serie mare si masa. Utilizarea calibrelor ofera avantajul
verificarii simultane a tuturor parametrilor filetelor: diametrul exterior, diametrul interior, diametrul mediu, unghiurile flancurilor,
pasului si conicitatea filetului prin imbinarea cu filetul piesei verificate.

I.2. Cuprul şi aliajele sale fac parte din categoria materialelor neferoase. 10 puncte
a. Enumerați patru proprietăţi ale cuprului;
În stare solidă, de metal,cuprul are culoareroșie-portocalie, aceasta fiind principala proprietate după care se deosebește de alte elemente
este rezistent la rupere, și foarte ductil (poate fi tras în fire), putând fi modelat la presiuni mari. Conductibilitatea calorică
b. Caracterizaţi două aliaje ale cuprului;
Bronzul se defineste drept aliajul cuprului cu staniu. Bronzurile cu staniu au o culoare galben-rosietica, greutatea specifica de cca
8,8 daN/dm3 si temperatura de topire de 900-1000°C. Bronzurile cu peste 10% Sn nu se mai pot lamina, forja sau trefila datorita
formarii constituentului structural de duritate si fragilitate ridicata.
Bronzurile de aluminiu sunt aliaje de cupru și aluminiu. Conținutul de aluminiu variază în principal între 5% și 11%. Se adaugă uneori fier,
nichel, mangan și siliciu. Au o rezistență și o rezistență la coroziune mai mari decât alte bronzuri, în special în mediul marin și au o

reactivitate scăzută la compușii cu sulf. Aluminiu formează un subțire stratul de pasivare pe suprafața metalului.
Aliajele.cuprului.cu,zincul.se,numesc,alame.Ele,pot,fi:-deformabile(laminabile)-turnate,sau alame,pentru,lipit,Alamele,deformabile,se
clasifica in trei grupe:-alame,moi(sau,tombac),care,contin,10-30%,Zn-alame pentru presare, care contin 30-40% Zn.
Ele pot fi prelucrate la rece prin laminare, trefilare si ambutisare. c. Precizaţi două domenii de utilizare ale aliajelor
cuprului.Alamele moi se folosesc la fabricarea tuburilor flexibile, pentru serpentine, a cartuselor, a diferitelor piese electrotehnice, a
bijuteriilor, etc
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
II.1. Nituirea este procesul tehnologic de îmbinare nedemontabilă a două sau mai multor piese cu
ajutorul niturilor . 20 de puncte
a. Clasificați niturile după rolul funcţional;
nituire de rezistenta, nituire de etansare si nituire de rezistenata-etansare
b. Descrieţi tehnologia nituirii manuale;
Nituirea manuala este o operatie care necesita un volum mare de munca ,avand o productivitate mica,deci costisitoare,fact pentru care
se executa numai la productia individuala si in atelierele de intretinere si reparatii Fazele niturii manuale sunt: a) pregătirea niturii –
operaţia constă în curăţarea suprafeţelor care vor veni în contact de urmele de zgură, de vopsea, urmele de grăsime sau alte impurităţi.
Înainte de nituire, pe suprafeţele tablelor se aplică un strat de oxid de plumb preparat cu ulei de in dublu-fiert. De asemenea, se
pregătesc sculele şi dispozitivele de nituit. b) trasarea centrelor găurilor de nit – operaţia constă în trasarea centrelor găurilor cu ajutorul
acelor de trasat şi marcarea lor cu punctatorul. De precizia acestei operaţii depinde în mare măsură corectitudinea asamblării prin nituri a
pieselor.c) găurirea tablelor – se realizează cu maşini de găurit portabile sau pe maşini-unelte. Diametrul găurilor trebuie sa fie mai mare
decât diametrul tijei nitului, Tehnologia nituirii:Nituirea manuala este o operatie care necesita un volum mare de munca ,avand o
productivitate mica,deci costisitoare,fact pentru care se executa numai la productia individuala si in atelierele de intretinere si reparatii.
Dupa ce se introduce nitul in gaura,se asaza cu capul initial pe contracapuitor si cu ajutorul tragatorului se apropie cele doua piese de
tabla casa nu ramana spatii intre ele.
Prin lovituri de ciocan axiale si radiale se refuleaza capatul tijei si se formeaza capul de inchidere de o forma bombata.Apoi se asaza
capuitorul pe capul de inchidere si se loveste cu ciocanul,rotindu-l dupa fiecare lovitura,pana cand se obtine o forma fasonata,identical
cu capul initial.Aceasta este metoda directa de nituire.Mai rar se foloseste metoda  de nituire indirecta,cand lovitura de ciocan se aplica
capuitorului asezat pe capul initial,dar capul de inchidere se formeaza in locasul contracapuitorului.
La formarea capului de inchidere se va avea in vedere  ca ciocanul sa  nu atinga suprafata pieselor de nituit,pentru a se evita ondularea si
deformarea tablelor.
Stemuirea: Imbinarile nituite, cu precadere cele de etansare,se supun operatiei de stemuire.Stemuirea consta in presarea marginilor
tablelor,in vederea obtinerii unei etansari mai bune si se executa cu ajutorul stemuitoarelor,care au forma daltilor,dar au muchia de
taiere tesita

c. Clasificaţi asamblările nituite după modul de aşezare relativă a pieselor;-prin suprapunere– cap la cap (poate fi cu o eclisă sau cu
două eclise) d. Descrieţi patru defecte ce pot apărea la nituire. -cap de inchidere inclinat, -cap de inchidere deplasat, cap de
inchidere prea mic din cauza tijei scurte, cap de inchidere deformat ,nit stramb ,tablele deformate la nituire

II.2. Mijloacele de măsurare pentru lungimi sunt elemente ale procesului de măsurare. 10 puncte
a. Precizaţi două părţi componente ale micrometrului ce folosesc la citirea valorii măsurate;
Dimensiunea masurata cu micometrul se citeste in punctul de intersectie dintre linia generatoare trasata pe cilindrul gradat si marginea
tamburului . Pe cilindru se citesc dimensiunile din 0,5 in 0,5 mm, la care se adauga sutimile de milimetru citite pe tambur
b. Menţionaţi două tipuri de micrometre clasificate după destinaţie;
Dupa destinatie, micrometrele pot fi: de exterior, de interior, de adancime si speciale
c. Descrieţi modul de utilizare al micrometrului pentru a determina valoarea măsurată.
Bratul cilindric este gradat din 0,5 in 0,5 mm, diviziunile succedandu-se de o parte si de alta a unei linii generatoare. In interiorul bratului
cilindric se afla dispozitivul micrometric format dintr-o asamblare filetata cu pasul de 0,5 mm. Piulita este fixa, iar surubul este solidar la
un capat cu tamburul gradat, iar la celalalt capat cu tija micrometrului. Tamburul este prevazut cu o scara circulara cu 50 de diviziuni. La
o rotatie completa a tamburului, intreg ansamblul tambur-surub micrometric-tija se deplaseaza liniar cu un pas, deci cu 0,5 mm. La o
rotatie a tamburului cu o diviziune pe scara circulara, deplasarea tijei este de  0,5/50 = 0,01 mm, valoare care repreinta si precizia de
masurare a micrometrului.Piesa de masurat este cuprinsa intre tija si nicovala, deplasarea tijei facandu-se prin actionarea dispozitivului
care limiteaza forta de masurare.

Unitatea de învățare este definită ca o „structură didactică deschisă și flexibilă, având următoarele caracteristici: -determină
formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor competențe specifice; -este unitară din punct de
vedere tematic; -se desfășoară în mod sistematic și continuu pe o perioadă de timp;

2020

I.1. Asamblarea prin lipire este o asamblare nedemontabilă. 20 de puncte

a. Enumerati patru caracteristici ale asamblării prin lipire.
Caracteristicile asamblarii prin lipire sunt:
1.se realzeaza intotdeauna cu material de adios;
2.compozitia materialului de adaos difera de materialul care se lipeste;
3.incalzirea pieselor se face la temperature de topire a aliajului de lipit,deci mai mica
decat temperatura lor de topire;
4.nu apar tensiuni termice in piese;
5.nu apar deformatii datorate incalzirii si racirii pieselor.

b. Descrieți tehnologia de asamblare prin lipire cu arzătoare cu gaz.

este folosita la lipirea in locuri greu accesibile.Metoda consta in incalzirea
piesei si aliajului de lipit,cu ajutorul unui arzator compus din doua tevi
lipite,prin care circula un gaz ce poate arde
(acetilena,hydrogen,metan,butan,propan,gaze naturale) si aer.
2.Scule,dispozitive,verificatoare:arzator cu gaze,dispozitive de prindere,pile.
3.Materiale utilizate:piese pentru asamblat,material de adios,clorura de
zinc,clorura de amoniu.
4.Mod de lucru:etapele de realizare a lipiturii prin aceasta metoda sunt
uramtoarele:
pregatirea pieselor pentru lipire,prin curatare,degresare,prelucrarea
marginilor;
acoperirea acestora cu flux;
incalzirea locului de lipire pana la temperature de topire a aliajului;
apropierea barei din aliaj de lipit acoperit cu flux de locul de imbinare;
topirea aliajului de lipit si realizarea imbinarii.
c. Explicați modul de realizare a controlului asamblărilor lipite. Controlul lipirii se
face printr - o atentă examinare vizuală. Nu sînt admise:  suprafeţe poroase.  lipiri
neuniforme;  lipsuri;  scurgeri de metal;  nepătrunderi;  fisuri etc In cazul unor îmbinări
care prezintă o importanţă mai mare se efectuează controlul nedistructiv cu raze X sau cu
ultrasunete. La îmbinările la care se cere realizarea unei etanşeităţi prin lipire se face un
control la presiune cu lichid sau cu aer
prin ciocanire, ultrasunete sau incercari distructive.
d. Menţionaţi două domenii de utilizare ale asamblărilor prin lipire.
Domenii d utilizare:
• industria electrotehnica

• mecanica fina

• repararea diferitelor organe de masini (piese si aparate electrice, obiecte din otel,
Cu, alama, Zn, Pb, cabluri)

e. Precizați două norme de securitate și sănătate în muncă ce trebuie

respectate la realizarea
asamblării prin lipire.La operaţia de lipire se utilizează substanţe chimice eare atacă
ţesuturile organismului, în caz că vin în contact cu ele. Din acest motiv atît păstrarea cît şi
manipularea acestor substanţe trebuie să se facă cu cea mai mare atenţie:  sculele utilizate
trebuie supravegheate cu atenţie, deoarece pot provoca incendii;  ciocanele de lipit se vor
încălzi în locuri special amenajate;  piesele trebuie degresate şi spălate numai cu soluţii
neinflamambile;  păstrarea şi manipularea aliajelor de lipit trebuie să se facă cu multă
atenţie;  în timpul operaţiilor de lipire, se vor purta mănuşi de protecţie;  locul de muncă
trebuie iluminat şi aerisit corespunzător.

I.2. Schița este desenul executat cu mâna liberă, în limitele aproximației vizuale,
păstrând proporția
între elementele geometrice, și care este întocmit pe baza unor reguli de
reprezentare grafică.
10 puncte
a. Enumerați patru faze premergătoare executării schiței. se analizează formele
corpurilor geometrice de bază din care se compune piesa b) se stabileşte denumirea piesei c)
se gândeşte tehnologia de execuţie d) se stabileşte numărul minim de proiecţii în care se
reprezintă piesa e) se alege modul de aşezare a piesei în proiecţia principală (poziţia de
prelucrare, poziţia de funcţionare etc
b. Precizați șase etape de executare a schiței.
a)Se trasează dreptunghiurile minime de încadrare a proiecţiilor, cu condiţia ca acestea să fie
centrate pe format şi se trasează axele de simetrie b)Se trasează conturul exterior ai
piesei cu linie subţire şi traseul de secţionare din proiecţia laterală, c) Se
trasează conturul interior al piesei cu linie subţire, d) Se trasează liniile de cotă
necesare )e) Se măsoară dimensiunile corespunzătoare liniilor de cotă trasate şi
se scriu cotele pe desen; se trec semnele pentru rugozitate f) Se îngroaşă
muchiile şi contururile reale vizibile şi se şterg liniile dreptunghiurilor minime de
încadrare şi liniile ajutătoarefolosite la executarea schiţei până la această fază
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
II.1. Debitarea este o operație de prelucrare utilizată în industria constructoare
de mașini.
20 de puncte
a. Enumeraţi patru SDV-uri utilizate la operaţia de debitare.
La debitarea prin aşchiere se utilizează ferăstrăul de mână,iar la debitarea mecanică prin aşchiere se
utilizează: ferăstrăul mecanic alternativ,maşina de debit cu discuri abrazive, maşina de debit cu bandă,
maşina de debit circular. Debitarea prin dăltuire se realizează cu dălţi acţionate manual sau cu ciocane
pneumatice.
b. Descrieţi tehnologia de realizare a operației de debitare manuală.
.DEBITAREA MANUALĂ PRIN AŞCHIERE.

Pentru debitarea manuală prin așchiere se folosește ferăstrăul de mână.

1.Mâner 2.Cadru metalic(rama) 3.Piuliţa fluture 4.Întinzător 5.Pânza

Fig.6.2.2.1.Ferăstrăul de mână Fixarea pânzei se face prin ştifturi.Piuliţa fluture şi întinzătorul permis o
anumită fixare a pânzei(stare întinsă) .La fixare, pânza se orientează cu dinţii înainte.
c. Explicați modul de realizare a controlului suprafețelor prelucrate prin debitare.

d. Menţionaţi patru norme de securitate și sănătate în muncă ce trebuie

respectate în atelierul de lăcătușerie.

II.2. Organizarea locului de muncă stă la baza organizării atelierelor, secţiilor şi

întreprinderii.
10 puncte
a. Menționați două secții de bază din cadrul secției de producție. sectii de productie,
montaj, service
-atelierede productie, montaj, proiectare

b. Clasificați locurile de muncă după nivelul de mecanizare al procesului de

producție.sunt verigi organizatorice de baza ale intreprinderii care ocupa o anumita suprafata si sunt
dotate cu utilaje si echipamente tehnolofgice corespunzatoare destinate executarii unor operatii
tehnologice sau servicii productive.;
-locurile de munca pot fi specializate si universale ;

-locurile de munca specializate sunt acele verigi in care se executa un anumit tip de produs in mod repetat.

-locurile de munca universale- reprezinta acele verigi organizatorice in care se executa o anumita faza de
proces tehnologic pentru o mare varietate de productie.

c. Descrieți atelierul de producție. Este o veriga organizatorica de productie care-si desfasoara

activitatea fie ca subunitate a unei sectii de productie fie in mod independent situatie in care se deosebeste
de sectia de productie doar prin volumul activitatii desfasurate.
In cazul in care este o unitate – reprezinta o veriga delimitae d.p.d.v. teritorial in care se executa un
anumit proces tehnologic , un anumit tip de produs sau o componenta a acesteia.

In cazul in care este independent- reprezinta o veriga organizatorica determinata d.p.d.v administrativ.
-celelalte caracteristici fiind aceleasi ca in situatia in care atelierul de productie functioneaza ca subdiviziune
a sectiei de productie

2022

SUBIECTUL I (30 de puncte)

I.1. Lagărele sunt organe de mașini din construcția utilajelor. 10 puncte
a. Definiți lagărele de alunecare.
Lagarele cu alunecare sunt organe de masini complexe care, incluzând un
anumit tip de cupla de frecare, asigura rezemarea, rotirea sau deplasarea
elementelor mobile: arbori, osii, tije. În afara de miscare, ele asigura si
transmiterea sarcinilor de la piesa în miscare la piesa suport. Pentru a se
reduce frecarea dintre suprafetele respective si deci uzura, în afara de un film
protector de lubrifiant, suprafata suport care apartine unei piese denumita
cuzinet este protejata si cu un strat dintr-un material cu caracteristici de
antifrictiune.
 Rolul specific al acestor lagăre se face simțit mai ales la turații foarte mari, când rezistența rulmenților
este sever pusă la încercare, iar folosirea acestora este extrem de importantă în cazul arborilor ce
necesită o ghidare precisă, în condițiile unor dimensiuni radiale foarte mici ale gabaritului. Pentru a
rezista în mod repetat unor solicitări intense, un lagăr cu alunecare trebuie să se caracterizeze printr-o
frecare cât mai mică, o precizie mare în manevrarea piesei aflate în mișcare și prin capacitatea de a-și
varia cât mai puțin temperatura, de-a lungul întregului proces. 
b. Precizați denumirea principalelor elemente componente ale lagărului de
alunecare
complex.Un lagăr cu alunecare este un element mai complex decât ar părea la prima vedere. Acesta
este alcătuit, cu mici variații, din următoarele componente:
corpul: construit sub forma uneia sau a mai multor bucșe, acesta este fix sau mobil. În primul caz, îl
vom găsi fixat, cu ajutorul șuruburilor, pe un batiu. Corpul unui lagăr cu alunecare poate fi de tip
monobloc, caz în care va deservi un arbore de diametru mic, sau poate fi prevăzut cu un capac, situație
în care va avea o construcție mai complexă, iar asamblarea dintre capac și corp se va face cu ajutorul
șuruburilor; 
cuzineții: piese foarte importante pentru un contact fizic cât mai precis între osie, respectiv fus, și
lagăr, acestea sunt construite dintr-un material cu mare rezistență la fricțiune. Cuzineții sunt montați în
corpul lagărului, prin intermediul unui pinten de fixare, cu strângere;
fusurile: element complementar cuzineților, fusurile sunt construite dintr-un oțel special și supuse unui
tratament termic specific, pentru a avea o rezistență de până la cinci ori mai mare decât piesele
menționate anterior;
distanțierele: reglarea cât mai precisă a lagărului, cu scopul unei compensări cât mai bune a uzurii
dintre fus și cuzinet, depinde de existența acestor elemente;
șuruburile: întreaga stabilitate a ansamblului format din lagărele cu alunecare, arbori, fusuri și cuzineți
este garantată de suportul ferm al șuruburilor de strângere a corpului, cât și a capacului lagărului. 

c. Descrieți trei condiții de care trebuie să se țină seama la alegerea

materialelor lagărelor.
Pentru alegerea materialelor lagărelor, trebuie să se ţină seama de
următoarele condiţii:
 spre a evita factorii care favorizează gripajul între materialul fusului
şi cel al cuzinetului, trebuie să existe o afinitate cât mai redusă;
 pentru a proteja fusul împotriva uzurii, rezistenţa acestuia trebuie să
fie de 2-4 ori mai mare decât a cuzinetului;
 coeficientul de frecare al materialelor care compun cupla trebuie să
fie cât mai mic;
 materialele suprafeţelor cuplei trebuie să aibă o bună absorbţie a
lubrifiantului, dar şi o refacere rapidă a peliculei;
 temperatura de înmuiere a materialelor trebuie să fie superioară
temperaturii de funcţionare a lagărului;
 conductivitatea termică să fie bună, pentru a uşura transferul de
căldură, asigurând astfel o bună răcire a acestuia.

I.2. Asamblarea prin sudare este procedeul tehnologic de îmbinare

nedemontabilă a pieselor
metalice. 20 de puncte
a. Precizați trei avantaje și trei
dezavantaje ale asamblării
Avantaje: materiale usor accesibile, calitate bună a cusaturii, prin sudare.pot realiza
piese cu complexitate sporita; utilaj relativ simplu si ieftin
Dezavantaje productivitate scăzută, formare de zgură care trebuie îndepărtată, calitatea
depinde de calificarea sudorului , poluare mare cu fum și gaze nocive
b. Menționați denumirile elementelor componente
numerotate de la 1 la 5 în
figura alăturată.1 electrod învelit 2 clește portelectrod 3 pământare 4 material de bază 5 sursă de
curent de sudare
c. Precizaţi denumirile
mișcărilor notate cu I, II și III
în figura alăturată.
Mișcarea de apropiere a electrodului pentru
compensarea topirii capătului vergelei metalice,
mișcarea in direcția îmbinării sudate pentru formarea
cusăturii ,având in vedere menținerea băii de sudură pe toată lugimea îmbinării,
mișcarea transversală a capătului electrodului pentru formarea băii de sudură
și topirea mai pătrunsă a suprafețelor rosturilor de sudare.
d. Precizaţi trei norme de
securitate şi sănătate în muncă ce trebuie respectate la realizarea asamblărilor
prin sudare.Salopeta sudorului trebuie realizata din doua piese din material din bumbac sau impregnate
cu materiale ignifuge.
Pentru sudorii care lucreaza sau sudeaza piese cu preincalzire sau in aproprierea unor surse de caldura
trebuie asigurata o imbracaminte ignifuga

Sortuirle de protectie sunt din piele, pot fi cu bretele sau cu aparatori pentru umeri.

Manusile de protectie trebuie sa fie din piele scurte sau lungi pina la cot.

Cind se sudeaza cu intensitati mari de curent este recomandat sa se foloseasca manusile lungi.

In timpul sudarii este recomandat ca sudorii sa aiba capul acoperit cu sepci sau capisoane.

Masca de protectie pentru sudurile electrice poate fi de mina, de cap, fiecare tip de masca se utilizeaza in
functie de natura lucrarii prestate.

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

II.1. Pilirea este o operație de prelucrare utilizată în industria constructoare de
mașini.
20 de puncte
a. Definiți operaţia de pilire.PILIREA este operaţia tehnologica de prelucrare, prin
aşchiere, prin care se îndepărtează de pe suprafetele exterioare şi interioare, cu ajutorul pilei,
adaosul de material pentru a se obţine forma şt dimensiunile înscrise în desenul de
executie.
b. Descrieţi tehnologia de realizare a operației de pilire pentru două tipuri de
suprafeţe. A. Pilirea suprafeţelor plane se execută cu pile late. Pila se alege astfel încât
lungimea ei să fie mai mare decat lungimea suprafetei de prelucrat cu cel putin 150. La pilirea
suprafetelor plane inguste, se va asigura ca pila sa nu vibreze.Piesa poate fi fixata intre
bucati de lemn prinse in menghina sau prinse in dispozitive speciale cu suprafete de control
corect prelucrate. B. Pilirea suprafeţelor curbe (convexe sau concave) se realizează cu pile
late şi respectiv cu pile rotunde , semirotunde sau ovale. Pilirea cilindrică şi conică se execută
aducând piesa, printr-o pilire de degrosare, la o formă poligonală din ce în ce mai apropiată
de cea rotundă (pătrat...octogon) şi,în final, se înlătură muchiile, trecânduse de la forma
prismatică la cea cilindrică (vezi pilirea cilindrica a tijei unui surub)
c. Menţionaţi patru tipuri de pile clasificate după fineţea dinţilor.- aspre (clasa
0), bastarde (1), semifine (2), fine (3) şi dublu fine (4)
d. Precizaţi trei caracteristici ale pilirii de finisare.Finisarea se poate face:
transversal , longitudinal si sau circular . Finisarea se poate executa pe uscat sau cu ulei.
Suprafata finisata cu ulei este mai rezistenta la coroziune.
e. Descrieţi controlul operaţiei de pilire.Controlul suprafeţelor pilite se execută cu
rigla de control pentru suprafeţe plane, cu echere, pentru cele cu diferite unghiuri şi cu
şabloane pentru cele curbe. Calitatea suprafeţei controlate cu rigla se apreciază
prin grosimea şi uniformitatea fantei de lumină observată între muchia riglei şi
suprafaţa prelucrată. Verificarea cu rigla se face pe mai multe direcţii. Dacă
fanta de lumină este uniformă, înseamnă că pilirea s-a executat corect, dar
grosolan, şi au rămas rizuri pe suprafaţa prelucrată. In cazul în care fanta
lumină este neuniformă, înseamnă că pilirea nu s-a executat corect. Muchiile se
verifică cu ajutorul echerului . Unghiurile drepte (perpendicularitatea
suprafeţelor) se măsoară cu echerul de 90°. Unghiurile diferite de 90 grade se
măsoară cu echerul cu brate mobile. Atât rigla pentru verificare cât şi echerul
trebuie să fie mai lungi decât suprafeţele verificate.

II.2. Se consideră mijlocul de măsurare din figura alăturată. 10 puncte

a. Precizaţi denumirea mijlocului de măsurare
din figura alăturată.Ceasul comparator
b. Menționați mărimea fizică măsurată cu acest
aparat.-comparator mecanic obisnuit precizia
0,01 mm;
c. Precizaţi unitatea de măsură, din SI, pentru
mărimea fizică numită anterior. milimetri
d. Precizaţi denumirile elementelor componente
numerotate de la 1 la 4 în figura alăturată. : palpatorul,mecanismul de
amplificare ,mecanismul indicator si mecanismul auxiliar.

e. Descrieți funcţionarea aparatului.Ceasul comparator este un aparat mecanic care masoara sau
verifica dimensiuni respective abateri ale pieselor.

.
Se monteaza ceasul comparator pe tijele de legatura in raport cu suportul magnetic.Sefixeaza suportul
magnetic pe masa de masurare si se pozitioneaza suprafetele de masurare.Se pune tija palpator în a lua
legatura direct cu suprafata de masurare si se regleaza comparatorul cu indicator acul la 0.Se ridica
p alpatorul si se deplaseaza suprafata de masurare in
urmatoarea pozitiedemăsurare.Seinscrieînfisadelucrumarimeaabateriicorespunzatoaredeterminarii.Se
procedeaza in mod similar pentru cele 3 categorii de abateri

2022

SUBIECTUL I (30 de puncte)

I.1. Asamblarea prin pene este o asamblare demontabilă. 20 de puncte
a. Enumerati două tipuri de pene clasificate după rolul funcțional;
pene transversale, care se montează perpendicular pe axa pieselor, respectiv pe
direcţia sarcinii; sunt prevăzute totdeauna cu înclinări;
– pene longitudinale – cu sau fără înclinare – care se montează paralel cu axa
geometrică a pieselor de solidarizat (arbore – butuc) şi transmit momentul de torsiune.

b. Descrieți tehnologia de asamblare cu pene longitudinale; Asamblările prin pene

longitudinale sunt asamblări demontabile de tip arbore – butuc, destinate transmiterii unei
mişcări de rotaţie şi a unui moment de torsiune şi uneori ghidării deplasării axiale a butucului
faţă de arbore. Organul de asamblare este pana, montată într-un canal executat parţial în
arbore şi parţial în butuc, sau numai în butuc. Direcţia canalului este paralelă cu axa arborelui,
de unde vine şi denumirea de pană longitudinală.
În funcţie de modul de transmitere a sarcinii, se deosebesc asamblări prin pene cu strângere
şi asamblări prin pene montate fără strângere.

c. Descrieți controlul asamblărilor prin pene;

Verificarea calitatii executiei se poate face fie cu aparatura universala de masura (sublere, micrometre de
adancime, micrometre cu ciocuri, e.t.c.) fie cu calibre limitative, in functie de tipul productiei
d. Menţionaţi două domenii de utilizare ale asamblărilor prin pene transversale.
sunt folosite pentru fixarea elementelor de transmisie cu miscare alternativa sau pentru piese imobile.

- pentru fixarea rigida a pieselor solicitate la intindere sau compresiune;

- pentru reglarea pozitiei relative a pieselor;

- pentru asigurarea unei asamblari prin alta metoda.

I.2. Organele de transmitere a mișcării de rotație sunt în același timp și organe

care servesc la transmiterea de energie, de forțe și de cupluri de la un element
la altul. 10 puncte
a. Definiți osiile și arborii; Osiile sunt organe de mașini rotitoare sau fixe,
destinate numai să susțină piese aflate în mișcare de rotație. Arborii sunt organe
de mașini cu mișcare de rotație, destinate să transmită un moment de torsiune
în lungul axei lor și să susțină piesele între care se transmite acest moment.
b. Precizaţi trei tipuri de arbori clasificați din punct de vedere constructiv; arbori
canelati ;arboricu flanse ;arbori pinion ;arbori melcati

c. Precizaţi denumirile părților componente ale arborilor. : corpul arborelui, porțiunile

de calare; porțiunile de reazem numite și fusurile arborelui.

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

II.1. Prelucrările mecanice ocupă o mare pondere în cadrul industriei constructoare de mașini.
20 de puncte
a. Definiți operația de strunjire;strunjirea reprezinta procedeul de prelucrare prin
aschiere,cu cea mai frecventa utilizare, fiind metoda de baza pt obtinerea
corpurilor de revolutie.In constructia de masini piesele care contin suprafete de
revolutie au o pondere insemnata, cele mai caracteristice fiind arborii si bucsele,
fapt care justifica raspandirea pe care o au in prezent prelucrarile prin strunjire
b. Denumiți părțile componente numerotate cu 2, 5, 8, 9, 10, 11, 12, 17 în figura alăturată;
2.picior sprijin,5. Cărucior,8.săniuță longitudinală, 9. suportul portscul ,10.păpușa fixă,11.arbore
principal,12. Dispozitiv de prindere,17.păpușa mobilă
c. Denumiți mișcările părților componente notate cu I, II, III și IV în figura alăturată;
I miscarea principala de aschiere,II miscarea de avans,III. IV.
d. Menţionaţi două norme de securitate și sănătate în muncă ce trebuie respectate în atelierul
mecanic

Mișcarea principală de așchiere ( I )

 Mișcarea de avans longitudinal ( II )
  Mișcarea de avans transversal ( III )
 Mișcarea de avans manual ( IV )
  Mișcarea de avans longitudinal ( V )
 Mișcarea de avans ( VI )
 Mișcarea de deplasare transversal( VII )

II.2. Pe desenul de execuţie al unui alezaj este trecută cota: 25 .005 .016
a. Indicaţi valorile dimensiunii nominale şi a abaterilor limită;
b. Determinaţi dimensiunile limită şi toleranţa;
c. Precizaţi două mijloace de măsurare, precum şi preciziile acestora, utilizate la verificarea acestei
cote.
 Exerciţiul este o metodă de învăţare care constă în executarea repetată, conştientă şi sistematică a
unor acţiuni , operaţii sau procedee în scopul transformării lor în deprinderi.
Am folosit această metodă atât în scopul formării de priceperi şi deprinderi cât şi în scopul
consolidării şi deprinderilor însuşite.
Cele mai utilizate tipuri de exerciţii sunt cele de recunoaştere. Pentru a putea recunoaşte un fapt
gramatical , este necesar ca elevii să cunoască bine trăsăturile lui definitorii. Există o gamă largă de
exerciţii de recunoaştere:
- exerciţii de recunoaştere simplă : sunt exerciţiile de tipul celor care cer recunoaşterea şi
sublinierea într-un text a unor fapte gramaticale.
- exerciţii de recunoaştere şi grupare : elevii sunt solicitaţi să recunoască din text anumite fapte
de limbă , învăţate şi apoi să le grupeze pe categorii într-o anumită ordine în funcţie de
trăsăturile de asemănare sau de diferenţiere.
- exerciţii de recunoaştere şi motivare : elevii sunt solicitaţi să recunoască şi să motiveze , să
argumenteze faptele de limbă.
- exerciţii de recunoaştere şi disociere: elevii recunosc faptele de limbă şi evidenţiază trăsăturile
prin care se deosebesc unele de altele.
Alte tipuri de exerciţii presupun un grad mai mare de participare activă din partea elevilor , o
mai mare implicare în dezvoltarea gândirii lor.
Există mai multe tipuri de exerciţii cu caracter creator:
- exerciţii de modificare (de transformare , de intervenţie într-un material dat) se poate cere
elevilor înlocuirea unui substantiv propriu cu unul comun.
- exerciţii de completare : în completarea exerciţiilor laculare , elevul trebuie să găsească faptele
de limbă omise şi să le completeze având grijă să folosească forma lor corectă.
- exerciţii de exemplificare : solicită un bagaj bogat de cunoştinţe din partea elevilor şi folosirea
experienţei personale , efort de gândire şi imaginaţie.
- compunerea gramaticală : este o formă superioară a exerciţiului , prin solicitările mari din
partea elevilor.
2. Ascultarea orală a elevilor constă într-o verificare mai profundă a cunoştinţelor acestora şi se poate
face individual sau frontal. Verificarea individuală realizată prin scoaterea la tablă a unor elevi decurge
mai lent şi prezintă pericolul ca ceilalţi elevi să rămână inactivi; această formă trebuie considerată deci
ca fiind mai puţin eficientă şi folosită în mai mică măsură. În verificarea frontală întrebările sunt
adresate întregii clase, apoi se indică elevul care va răspunde. În felul acesta se asigură participarea
activă a întregii clase la desfăşurarea procesului de chestionare, se pot nota 4-5 elevi, iar profesorul
constată gradul de însuşire al lecţiei de către întreaga clasă. La o asemenea verificare se pun întrebări
de memorie şi de gândire. Se consideră întrebări de memorie cele care cer denumiri, date, definiţii,
descrieri etc. Sunt socotite întrebări care se adresează îndeosebi gândirii cele care cer comparaţii,
analize, demonstrări, elaborarea de generalizări, stabilirea de legături cauzale, caracterizări ale unor
reguli învăţate etc.
Unitatea de învățare este definită ca o „structură didactică deschisă și flexibilă, având următoarele
caracteristici: -determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
competențe specifice; -este unitară din punct de vedere tematic; -se desfășoară în mod sistematic și
continuu pe o perioadă de timp;
1 electrod învelit
2 clește portelectrod
3 pământare
4 material de bază
5 sursă de curent de sudare