Capitolul 4

FABRICAREA ÎMBINĂRILOR CU UMĂR

PENTRU GARNITURA DE FORAJ

4.1. Forme constructive şi condiţii tehnice

Îmbinarea cu umăr reprezintă un ansamblu de două elemente conice

filetate, cep şi mufă, servind la asamblarea prin înşurubare a elementelor garniturii
de foraj asigurând etanşeitatea, transmiterea momentului de torsiune, a forţei
axiale şi preluarea momentelor încovoietoare în timpul operaţiilor de foraj şi de
manevră. Ţinând seama de frecvenţa operaţiilor de manevră, îmbinările filetate
trebuie să asigure şi o înşurubare şi deşurubare rapidă şi sigură. Din aceste
considerente, la îmbinările garniturii de foraj se folosesc filete conice cu umăr
având pasul mare şi bisectoarea unghiului profilului perpendiculară pe axa
filetului. Filetele conice prezintă şi avantajul recondiţionării prin refiletare.
Construcţia îmbinărilor cu umăr este reglementată în ţara noastră de STAS 835/1-
80 ". Îmbinări cu umăr pentru garnitura de foraj", care corespunde cu API Spec.
7/1979, în Federaţia Rusă de GOST 5286-75, iar cu o recunoaştere internaţională
mai largă, de API Spec.7/revizuit periodic.
Îmbinările cu umăr, prezentate în figura 4.1, se execută în următoarele
tipodimensiuni:
- îmbinări cu umăr tip NC (Numbered Connection);
- îmbinări cu umăr tip REG (Regular). La filetele spre stânga se adugă
simbolul LH;
- îmbinări cu umăr tip FH (Full-Hole);
- îmbinări cu umăr tip IF (Internal-Flush).
Îmbinările tip NC s-au conceput cu scopul restrângerii gamei îmbinărilor
folosite în practica forajului şi pentru a îmbunătăţi caracteristicile de rezistenţă ale
acestora, prin adoptarea razei de fund a filetului de 0,965 mm (mărită faţă de
celelalte îmbinări) şi a pasului de 6,35 mm.
 Gheorghe Drăghici, Vlad Ulmanu

Fig. 4.1. Imbinare cu umăr pentru garnitura de foraj

Seria îmbinărilor tip NC cuprinde 13 tipodimensiuni, dintre care 6 sunt

interschimbabile cu alte tipuri uzuale de îmbinări: NC 26 cu 23/8 IF, NC 31 cu
27/8 IF, NC 38 cu 3½ IF, NC 40 cu 4FH, NC 46 cu 4 IF şi NC 50 cu 4½ IF.
Simbolizarea acestor îmbinări cuprinde, pe lângă iniţialele NC, un număr de
două cifre reprezentând diametrul mediu al filetului cepului în planul de măsurare
exprimat prin numărul întreg de zecimi de inch.
Filetele îmbinărilor cu umăr au forma prezentată în figura 4.2. Se observă
că fileltele pot avea fundul spirei cu rază de racordare de 0,508...0,965 mm (fig.
4.2 a) şi fundul spirei teşit, prevăzut cu două raze de racordare (fig. 4.2 b).
Principalele caracteristici dimensionale ale îmbinărilor cu umăr sunt:
- pasul: 5,08 sau 6,35 mm;
- conicitatea: 16,67% sau 25%;
- diametrul flancurilor în planul de măsurare (D în fig. 4.1): 59,817 mm
(la NC 23)...196, 621 mm (la NC 77).

Fig. 4.2. Elementele geometrice ale filetelor imbinarilor cu umăr:

a – filet cu fundul spirei rotunjit; b – filet cu fundul spirei teşit

60
 Fabricarea îmbinărilor cu umăr pentru garnitura de foraj

Îmbinările cu umăr pot fi executate cu degajări pentru reducerea

tensiunilor aşa cum este arătat în figura 4.3, utilizate sub această formă la prăjinile
grele de foraj şi la reducţiile de legătură.
Condiţiile tehnice pentru îmbinările cu umăr ale garniturii de foraj
limitează abaterile dimensionale, de poziţie şi rugozitatea conform valorilor
prezentate în tabelul 4.1.

Fig. 4.3. Degajări pentru reducerea tensiunilor

Tabelul 4.1. Abaterile admise la îmbinările cu umăr

Denumirea mărimii Abateri admise
0
Lungimea cepului, Lc
-3,175
+9,525
Lungimea mufei, Lm
0
+0,793
Diametrul degajării mufei, Dm
-0,396
Diametrul bazei cepului, Dbc ±0,396
Planitatea şi perpendicularitatea umerilor de contact
0,050
faţă de axa filetului
Coaxialitatea îmbinării cu axa piesei 0o3'35''
Conicitate:
+0,25%
- la filetul cepului
0
0
- la filetul mufei
-0,25%
Pasul filetului
- pe lungimea de 25,4 mm (1 inch) ±0,038
- pe toata lungimea filetului sau multiplu de
0,025mm pentru fiecare 25,4 mm din
±0,114
lungimea totală filetată, nedepăşindu-se
valoarea mai mare a toleranţei
Distanţa de strângere S = 15,875 mm;
- la asamblarea calibrelor pereche ±0,025mm
0
- la asamblarea calibrului tampon cu mufă
-0,254
+0,254
- la asamblarea calibrului mufă cu cepul
-0,127

61
 Gheorghe Drăghici, Vlad Ulmanu

Elementele filetului neprevăzute cu abateri se execută cu toleranţele pentru

cote libere, clasa fină.
Îmbinările cu umăr se protejează împotriva gripării prin diferite preocedee
tehnologice, uzual prin fosfatare.

4.2. Tehnologia prelucrării filetelor

Principalele probleme tehnologice la filetare sunt:

- realizarea preciziei filetului şi a distanţei de strângere;
- asigurarea unei productivităţi ridicate;
- controlul îmbinărilor cu umăr.
Filetarea îmbinărilor cu umăr se poate realiza prin frezare şi prin strunjire.
Metoda de bază la prelucrarea filetelor, care asigură cerinţele de precizie şi
productivitate o reprezintă strunjirea în mai multe
treceri. Aceasta se realizează pe strunguri de filetat
conic semiautomate, la care se prelucrează atât
suprafaţa conică, cât şi filetul. Se utilizează cuţite
armate cu plăcuţe din carburi metalice (grupa P10),
viteza de aşchiere având valorile 100...110 m/min

Fig. 4.4. Cuţit pentru la filetele exterioare şi 80...90m/min la filetele

strunjit filet interioare. Forma sculei, prezentată în fig. 4.4,
asigură atât realizarea profilului filetului, cât şi
teşirea vârfurilor spirelor.
Frezarea filetelor prezintă avantajul posibilităţii poziţionării precise a
începutului filetului - deci a realizării distanţei de strângere şi asigură o
durabilitate ridicată a sculei. Frezarea filetelor se aplică limitat datorită preciziei
reduse a filetului, productivităţii reduse şi costului mai ridicat decât al strunjirii,
aplicându-se la filetele cu dimensiunea până la 3½ in inclusiv.
Prelucrarea filetelor se execută cu freza - pieptene, pe maşini de frezat
filetate. Profilul frezei corespunde profilului filetului.
Se pot utiliza două tipuri de freze - pieptene: cilindrice şi conice. Frezarea
filetului cu freze pieptene conice, prezentată în fig.4.5, prezintă următoarele
caracteristici:

62
 Fabricarea îmbinărilor cu umăr pentru garnitura de foraj

- unghiul conului frezei ( ) este egal cu cel al piesei de prelucrat;

- freza execută mişcarea principală de aşchiere (rotaţie), iar
mişcarea de avans după direcţia generatoarei conului se realizează de către
piesă sau sculă;
- la o rotaţie completă a piesei, freza trebuie să se deplaseze axial
cu valoarea pasului filetului.
La terminarea prelucrării filetului pe circumferinţă apăsarea de aşchiere
radială se anulează brusc datorită anulării adaosului de prelucrare, având ca efect
pătrunderea frezei în material cu formarea unei scobituri pe generatoarea conului.
Ea poate avea ca efect pierderea etanşeităţii pe generatoare, adâncimea scobiturii
fiind limitată la 0,15 mm. Eliminarea ei se realizează prin frezarea filetului în
două treceri.

Fig. 4.5. Frezarea filetului imbinărilor cu umăr:

a,b – schema frezării filetului la mufă, respectiv la cep; c – imagine cu filetarea cepului

Etanşeitatea îmbinărilor cu umăr se asigură atunci când la înşurubare se

realizează contactul între umărul cepului şi faţa frontală a mufei. În acest scop
trebuie realizată distanţa de strângere la valoarea prescrisă. Distanţa de strângere
se realizează prin prelucrarea umărului cepului şi a feţei frontale a mufei după
prelucrarea filetului, prin două metode.
a. Metoda aşchiilor de probă, în următoarea succesiune:
- asamblarea filetului prelucrat cu un calibru, a cărei faţă frontală
materializează planul de măsurare;
- determinarea distanţei de strângere reale şi a corecţiei necesare pentru
realizarea valorii prescrise;
- aşchierea feţei umerilor până la realizarea valorii prescrise.
b. Metoda reglării automate. Se realizează la prelucrarea filetelor pe
strunguri revolver automate, la care cuţitul pentru strunjirea frontală a umerilor

63
 Gheorghe Drăghici, Vlad Ulmanu

este reglat în capul revolver în raport cu poziţia şi cinematica sculei de filetat.

4.3. Controlul îmbinărilor cu umăr

Controlul îmbinărilor cu umăr se efectuează prin măsurători directe ale

elementelor filetului (pasul, unghiul profilului, conicitatea, diametrul mediu în planul
de măsurare) folosind mijloace universale de măsurare şi controlul cu calibre.
Măsurarea elementelor filetului cu mijloace universale de măsurare este
utilizată numai la controlul calibrelor şi, în caz de litigiu, la controlul produselor.
Controlul cu calibre se aplică în cazul producţiei industriale.
Controlul cu calibre reprezintă un control complex, verificând încadrarea
distanţei de strângere S a îmbinărilor cu umăr în limitele câmpului de toleranţă. El
are la bază faptul că toate erorile elementelor filetului influenţează distanţa de
strângere S. Pentru fiecare tipodimensiune se foseşte o pereche de calibre: un
calibru tampon pentru verificarea filetului mufei şi un calibru inel pentru
verificarea filetului cepului îmbinării.
Sistemul API de control, aplicat şi în ţara noastră, are un caracter
centralizat şi presupune că valoarea prescrisă a distanţei de strângere se realizează
prin folosirea unui complex de calibre:
- Calibre etalon “Grand” se păstrează la API;
- Calibre etalon “Regional” – sunt verificate cu ajutorul calibrelor
Grand şi se găsesc în câteva locaţii din lume;
- Calibre de referinţă – sunt verificate cu ajutorul calibrelor etalon
“Regional” şi se găsesc la autorităţile metrologice ale producătorilor de utilaj
petrolier;
- Calibrele de lucru – sunt verificate cu ajutorul calibrelor de referinţă,
valoarea distanţei de strângere măsurată cu ocazia verificării fiind înscrisă pe
elementul respectiv (S1 pe calibrul tampon, S2 pe calibrul mufă); se utilizează la
controlul elementelor îmbinărilor cu umăr (cep şi mufă)
Raportul în care se găsesc calibrele de referinţă, de lucru şi îmbinările cu
umăr ale produsului este prezentat în figura 4.6. şi tabelul 4.2. Prin asamblarea
calibrului inel de referinţă cu calibrul tampon de lucru se obţine valoarea S1 a
distanţei de strângere a calibrului tampon de lucru, iar prin asamblarea calibrului
tampon de referinţă cu calibrul inel de lucru se determină valoarea distanţei de

64
 Fabricarea îmbinărilor cu umăr pentru garnitura de foraj

strângere S2 a calibrului inel de lucru.

Fig. 4.6. Schema verificării îmbinărilor cu umăr cu calibre

Tabelul 4.2. Verificarea îmbinărilor cu umăr

Inel
Tampon
de referinţă de lucru mufa
de referinţă S =15,875±0,025 S2 (se înscrie
pe calibru)
0 0− 0,254
de lucru S1 (se înscrie pe
calibru)
- ( S1 − S ) 0−0, 254

cep S −+00,,127
254
S 2 +−00,,127
254 contact pe umeri la
insurubare cu mâna

Verificarea filetului produsului impune la verificarea mufei încadrarea

distanţei măsurate de la faţa frontală a mufei la faţa calibrului tampon de lucru în
limitele ( S1 − S ) 0−0,254 mm (faţa frontală a mufei să fie deasupra tamponului) iar la

65
 Gheorghe Drăghici, Vlad Ulmanu

verificarea cepului încadrarea distanţei măsurate de umărul cepului la faţa frontală

a calibrului inel de lucru în limitele S 2 +−00,,127
254
mm.

Verificarea perpendicularităţii feţei frontale a mufei respectiv a umărului

cepului pe axa filetului se face măsurând distanţa dintre faţa calibrului
corespunzător (tampon sau inel) şi faţa frontală a mufei, respectiv umărul cepului
în diferite puncte de pe circumferinţă.
Verificarea comportării la înşurubare cu momentul de strângere prescris se
efectuează prin înşurubarea perechii de piese pe un stand de probă, aplicând pe
filete unsoare consistentă pentru elementele garniturii de foraj (40...60% pulbere
de zinc sau cu 15% grafit şi 15% pulbere de zinc).
După deşurubare se verifică aspectul şi dimensiunile îmbinării,
neadmiţându-se deformaţii permanente şi urme de gripaj.

66