UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJNAPOCACENTRUL

UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MAREDOMENIUL DETEOLOGIE

ORTODOXĂ „JUSTINIAN ARHIEPISCOPUL”

Primele cărți de cult apărute în Bizanț

-lucrare de seminar-

Coordonator: Pr. Lect. Univ. Stan Teofil

Studenți: Ferenczi Luca Daniel

Cristian Gavril

Baia Mare 2022

 Primele carți de cult apărute în Bizanț

Cultura bizantină a fost un fenomen original, în care elemente de elemente elenistice, romane
și orientale. O sinteză în continuă mișcare și deschisă la influențele din exterior, creația culturală
bizantină a influențat puternic în Europa medievală și chiar și lumea musulmană. În literatura
bizantină s-a asigurat un specific din contactul intim cu antichitatea greacă. În școlile bizantine,
autorii greci clasici au format, pe lângă operele sfinților Bisericii, baza educației. Homer era
lectura preferată a tuturor elevilor. Universitatea din Constantinopol, fondată de împăratul
Teodosie al II-lea în 425, a fost un mare seminar al culturii antice. Noul colegiu, care cuprindea
31 de departamente, a funcționat, cu mici întreruperi, până la sfârșitul Bizanțului. Scriitorii
bizantini iși găseau modelul în autorii clasici și se străduiau să să-i imite. Procopius din Cezareea
i-a imitat pe Herodot și pe Tucidide, iar Agathias, mai înclinat spre retorică, a fost inspirat de
poeții antici. Creștinismul a avut o influență puternică asupra literaturii bizantine. Scriierile
părințiilor biserici a, ale lui Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz şi Ioan Gură de Aur, erau
studiate în şcolile bizantine şi serveau drept model scriitorilor. Trebuie remarcat că numai
teologia reprezintă cel puțin jumătate din întreaga producție literară bizantină.1
Literatura istorico-politică
Reprezintă cel mai important domeniu al culturii culturii scrise bizantine. Genul cel mai
cultivat a fost monografia de istorie contemporană. Istoriografia bizantină a depășit-o cu mult pe
cea occidentală contemporană în ceea ce privește metoda, concepția, compoziția și obiectivitatea.
Alt gen cultivat a fost cronica universală şi, de asemenea, istoria ecleziastică. Eusebiu din
Cezareea, contemporanul lui Constantin cel Mare, este fondatorul acestor trei genuri. El a scris o
biografie a lui Constantin cel Mare (Vita Constantini), o istorie a bisericii (Istoria eclezistică) şi o
Cronică universală. Domnia lui Iustinian cel Mare a dus la apariția unei literaturi politice
partizane și de opoziție. Dintre cei care l-au admirat (cel puțin oficial) și au trei nume merită să
fie menționate: John Lydus, Peter Patricius și Procopius de Caesarea. Acesta din urmă, un înalt

1
Lect. univ. dr. Bogdan-Petru MALEON și Prof. univ. dr. Ion TODERAŞCU, „ISTORIA BIZANŢULUI” , 2009,
Iași, p.25

2
demnitar, mereu în preajma palatului, participând la evenimente, avea informații directe, în
direct, de mare valoare. Opera capitală, Războaiele, este o frescă a luptelor din Italia, Africa de
Nord, de la Dunăre, din Pen.Balcanică şi din Orient, lupte prin care Justinian I a restaurat
„imperiul universal”. Este o lucrare de exaltare a împăratului, ca şi opera dedicată activității
constructive a marelui autocrator (De aedificiis). Dacă la modul vizibil, afişat, Procopius a
glorificat pe Justinian, la cel intim l-a detestat pentru atitudinea lui despotică, mariajul,
cheltuielile şi luxul afişat. Istoria secretă, operă anonimă descoperită la Biblioteca Vaticanului şi
atribuită lui Procopius, este un adevărat pamflet, în care Justinian este comparat cu Domițian, iar
dregătorii numiți de el sunt socotiți nedemni, flecari şi abuzivi. Filosofia istoriei de pe poziĠii
creştine a fost fundamentală de către Augustin. Filosofia istoriei de pe poziții creştine a fost
fundamentală de către Augustin. Ideile augustiniene au influențat decisiv spiritul creştin,
îndeosebi în Evul Mediu, dar şi mai apoi. Opera De Civitate Dei a lui Augustin a fost scrisă în
primul sfert al sec. al V-lea. Ea trebuie socotită drept întâia metafizică de mare amploare asupra
istoriei.2
Cartea bizantină Este o carte nouă nu numai prin forma (codexul) şi prin materialul său
(pergamentul), ci şi prin concepția paginii, considerată ca un suport atât pentru text, cât şi pentru
pictură (miniaturistică). Text, decor, imagine, legătură devin adevărate opere de artă. Cele mai
vechi manuscrise cu miniaturi sunt: Geneza şi fragmente din Evanghelia lui Matei, aflate la
Biblioteca Națională din Paris, Iliada Ambrosiană din Milano şi Eneida Vaticană, cu numeroase
ilustrații, databile pentru secolele V-VI.
Arta bizantină este ruptă de realitate; ea nu transfigurează realitatea imediată, ci exaltă
divinitatea şi puterea imperială. Arta perioadei romanobizantine a fost supusă înnoirilor, fondul
nou, creştin, fiind în căutare de forme noi. Prin origine arta bizantină este arta capitalei.
Constantinopolitană, arta bizantină este şi sincretică, la naşterea ei contribuind atât Roma cât şi
Orientul. Pentru încurajarea activității artistice, împărații au oferit scutiri de impozite pentru
profesiunile libere, între aceşti profesionişti fiind şi meşteri de artă. Din primele secole ale
Bizanțului datează hipodromul, porțile şi zidurile capitalei.3

2
Lect. univ. dr. Bogdan-Petru MALEON și Prof. univ. dr. Ion TODERAŞCU, „ISTORIA BIZANŢULUI” , 2009,
Iași, pp.25-26
3
Lect. univ. dr. Bogdan-Petru MALEON și Prof. univ. dr. Ion TODERAŞCU, „ISTORIA BIZANŢULUI” , 2009,
Iași, pp.26
3