UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJNAPOCACENTRUL

UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MAREDOMENIUL DETEOLOGIE

ORTODOXĂ „JUSTINIAN ARHIEPISCOPUL”

Arhitectura populară de lemn din Transilvania

în context european

-lucrare de seminar-

Coordonator: Pr. Lect. Univ. Dr. Pop Claudiu

Studenți: Ferenczi Luca Daniel

Cristian Gavril

Baia Mare 2022

 Abstract

Keywords: Arhitecture, transilvania, woodwork, evolution, sculpture

2
 Introducere

Această lucrare îşi propune o analiză comparativă a arhitecturii de lemn din Transilvania și
din întreaga Românie, în context european, prin prisma unui determinism constructiv, social și
economic care acționează în mod natural asupra tuturor activităților umane, indiferent de țară sau
de perioada istorică.
Printr-o radiografie a trei componente programatice semnificative ale peisajului rural
transilvănean: biserica, casa și poarta, lucrarea va surprinde evoluția arhitecturii populare de
lemn din Transilvania, respectiv din România în context european.1

Izvoare de cercetare ale arhitecturii.Fixare cadru geografic. Izvoare de

cercetare ale arhitecturii şi influenţe care le preced

În prima jumătate a secolului XX, în literatura de specialitate, se aminteşte de operele lui

Gh. Balş şi N. Ghika Budeşti, asupra ideii de asimilare a surselor şi a influenţelor cât şi a creaţiei
orginale. Astfel, ni se amintește de arhitectura medievală de cult moldavă, ca “fiind de sursă
bizantină “, Gh. Balş atribuie realizarea sa “unor mâini gotice”. Cu această ocazie, acesta pune în
evidenţă caracterul de sinteză al arhitecturii moldave, izvor al originalităţii sale. La rândul său,
N. Ghika-Budeștiexplică evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia "printr-o succesiune de
influențe externe (occidentală, bizantină, slavo-bizantină, armeano-georgiană, arabă etc.), dar
concluzionează că odată ce aceste influenţe au fost asimilate se conturează începutul unei şcoli
locale munteneşti,cu o dezvoltare caracterizată prin succesiunea unor stiluri distincte.” Analizând
arhitectura românească de lemn, suntem în faţa unei realităţi obiective, “împrumuturile” pe care
le face mediul autohton, pentru aşi soluţiona problemele sale de creaţie, le face adresânduse unor
surse externe.
Acestui istoric de arhitectură îi revine sarcina să găsească măsura reală între aportul surselor
interne şi a celor externe. Dificultatea unei aprecieri corecte şi a soluţionării acestei probleme de
specialitate, este amplificată de dificultăţile create de prezenţa în teoria şi critica domeniului, a
două tendinţe, una care exacerbează de pe poziţii autohtoniste aportul local (surse genetice--
izvoare) și o alta, de pe poziții cosmopolite importanţa importurilor (sursele externe - influenţe).
1
Romulus ZAMFIR, „Arhitectura populară de lemn din Transilvania în context european” , Sibiu, 2007, p.3
 Studierea şi cercetarea acestor date şi opinii asupra acestui subiect, cu referiri concrete la
arhitectura lemnului, prezintă un potenţial conflict de idei și opinii, care se desprind dintre
rândurile diverselor lucrări de specialitate în domeniu, atât autohtone cât şi străine.
Câteva exemple elocvente: - existenţa unor construcţii specifice foarte asemănătoare constructiv
la o distanţă de cca. 3000km cum ar fi culele olteneşti de la noi din ţara (unde influenţele par
excluse) şi un tip de locuinţă din zona oraşului Riga, din Rusia, ar putea fi un exemplu de
determinism constructiv.
-existenţa unor magazii (hambare) din lemn, pentru depozitarea grânelor, care au structuri
constructive diferite în Elveţia în localitatea Gladbach, în Transilvania, în judeţul Hunedoara, în
localitatea Cerbia şi în Norvegia în localitatea Telemark, dar care toate au în comun un element
funcţional şi anume patru stâlpişori subţiri, ciopliţi conic, cu baza în sus, pe care se sprijină
întreaga construcţie şi care au rolul de a împiedica rozătoarele să intre în hambar.
Un alt exemplu ar fi sistemul de îmbinare orizontală a pereţilor unei case de lemn, cunoscut
la noi în ţară sub denumirea de „în cheotori”, în Europa centrală de „blockbau” sau „log
building” în Europa de nord, sistem care are variaţii locale ingenioase, dar care are ca şi
principiu, o logică constructivă unanim valabilă în toate aceste zone ale Europei.
Analiza mai sus făcută, se adresează doar determinismului constructiv, însă există şi un
determinism socio-economiccare corelat cu cel constructiv,poate explica şi justifica fenomenul
evoluției în arhitectura lemnului mult mai bine.
Un exemplu de determinsm constructiv, corelat cu cel economic, care devine hotărâtor, este
sistemul constructiv vertical, cunoscut în Transilvania sub denumirea de construcţie de lemn „în
căţăi”, în limba maghiară „în şoşi”, în limba germană de „mastenbau” iar în țările nordice de
„stav”. 7777
Având în vedere cele prezentate (existenţa unui anumit determinism constructiv, la nivel
conceptual cât şi la nivelul execuţiei obiectului de arhitectură), putem afirma că studiul evoluţiei
arhitecturii de lemn comportă demersuri de factură ştiinţifică.
Un fapt care trebuie demonstrat este că de-a lungul timpului, arhitectura de lemn în
general, a evoluat cel puţin din punctul de vedere al modului de execuţie, la care meșterul
4
dulgher şi-a îmbunătăţit munca, atât în privinţa timpului cât şi a economiei de material.
Căile principale care au favorizat această evoluție sunt:
-selecția naturală a meșterilor
-influențe venite din exterior - migrația meșterilor
-schimbarea condițiilor de exploatare și prelucrarea lemnului
Astfel pentru a limita această analiză a evoluţiei arhitecturii de lemn în spaţiu şi timp şi a face
o analiză amănunţită a obiectelor şi programelor de arhitectură, au fost selectate doar zonele
semnificative şi valoroase pentru trei obiective: biserica, casa şi poarta.
S-au fixat câteva zone geografice, propice dezvoltării arhitecturii de lemn, și cele cu un
procent ridicat de case de lemn la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cum ar fi: Ţara Maramureşului
atât Maramureşul transilvan actual, cât şi Maramureşul istoric din partea sudică a Ucrainei şi a
Slovaciei, Ţara Moţilor, Ţara Crişurilor, Ţara Haţegului şi Mărginimea Sibiului.
Zonele alese din Europa, sunt asemănătoare cu cele din Transilvania, atât sub aspectul reliefului
cât şi al identificării unor, în arhitectura de lemn. Aceste zone sunt unele din partea de nord a
Europei, respectiv Norvegia și Suedia cu localitaţile a căror tradiţie în arhitectura lemnului a dat
naştere la biserici care au intrat în patrimoniul mondial cum ar fi Hallingdal şi Heddal, ambele
din Norvegia sau cea din Lom muzeul Skansen din Suedia, biserică de origine norvegiană.
Biserica din Lom este un exemplu de cât de puternică poate fi o influență externă, motivată de
migrația meșteșugarilor sau din motive religioase, atunci când un stil tradițional de biserică
scandinavă este alterat de o intervenție ulterioară.2

II. Dinamica evoluţiei arhitecturii de lemn

2
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, pp. 3-5
Dinamica evoluţiei - biserica
Evoluția bisericii de lemn reflectă în mod clar nivelul de civilizație al unei comunități și
nivelul atins de mijloacele de producție la un moment dat.
Luăm ca exemplu trei biserici din Maramureșul istoric, din localitățile Apşa de Sus, de
Mijloc şi de Jos. Privind cele trei cazuri, putem observa la primele două biserici influenţa externă
nordică, materializată la  biserica  din  Apşa de Sus  într-un turn  în  fază 7 incipientă de
metamorfozare şi cu acoperişul în două „poale” (streşini). La biserica  din Apşa de Mijloc,
sursa locală este pregnantă,  foişorul este conturat perfect,  coiful rămânând  însă  de factura 
iniţială.3
Dinamica evoluţiei - casa românească
Comparațiile între locuinţa de lemn din Transilvania și cea din Europa de Nord comportă două
aspecte:
-eficiența și rentabilitatea tipului constructiv ales
-nivelul de dezvoltare la care au ajuns mijloacele tehnice de prelucrare a lemnului
Parcurgând de-a lungul timpului evoluția tipului de locuință primară de pe teritoriul țării
noastre, Transilvania și unele zone ale Europei Centrale, constatăm că s-au evidențiat două tipuri
de locuință, adăpostul semiîngropat și coliba de suprafață, iar din puctul de vedere a planurilor, se
conturează planul în formă circulară și formă ușor eliptică cu tendințe spre patrulater regulat.
Se observă că planul locuinţei dacice era de formă dreptunghiulară, fundaţia  din  piatră,
adaptată  terenului şi parterul din  lemn,informaţii asupra  sistemelor construite în Dacia  o avem
de la siturile arheologice din perioada romană, unde arhitectura dacică a fost influențată de cea
romană.4
Dinamica evoluţiei - casa săsească
Această dinamică evidențiază influența culturii germane, odată cu prima colonizare din
Transilvania, din secolul al XII-lea, asupra locuinței populare de lemn și de zid din Transilvania.

6
În satele nou create, casele săseşti executate din zidărie şi parţial din lemn,  aliniate la stradă,
dau o notă de rigurozitate urbană, sistematizarea parcelelor de case a dus la o tipizare

3
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, pp. 6-7
4
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, pp. 7-8
a funcţiunilor rurale, în aşa fel încât activitatea în aceste  unităţi de locuit se consuma în mod
optim. Astfel, în secolele XII-XIII locuințele românilor și sașilor erau din lemn acoperite cu paie
sau șindrilă.5
Dinamica evoluţiei - Casa secuiască
Ținutul secuilor, amintit în diferite documente din secolul al XIII-lea este o zonă montană,
împădurită, cu o populație de origine maghiară. Exoluția acestor case secuiești din lemn s-a facut
în paralel cu cele românești și săsești. Această evoluție a avut la bază patru faze distincte din
punct de vedere panimetric.6
Dinamica evoluţiei porţilor
Porțile sunt simbolul ideii de proprietate care au evoluat odată cu consolidarea acesteia.
Această evoluție este strâns legată de evoluția arhitecturală a gospodăriilor, de la cei trei stâlpi
între care se găseau poarta și portița.
Cele mai reprezentative porți sunt cele din Maramureș, cu diferite decorațiuni deosebite.
Porțile săsești au fost construite cu scopul să corespundă din punct de vedere funcțional, estetic și
de protecție. Porțile secuiești se disting prin decorațiuni realizate din trafouri în lemn și
ornamentații florale care dau o notă de unicitate.7

Arhitectura de lemn din nordul Transilvaniei

5
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, p. 9
6
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, pp. 9-10
7
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, p. 10
 Preponderenţa bisericilor de lemn din Transilvania este incontestabilă, dar documentele 
referitoare  la  acestea sunt rare, singurele surse de cercetare sunt  arhivele şi
înscrisurile bisericeşti care atestă existența lor doar din secolele XIV-XV.
Numărul bisericilor de lemn maramureşene este foarte mare, dar am limitat prezentarea la un
număr de 8, care sunt înscrise pe lista UNESCO şi sunt exemple deosebite ale arhitecturii
populare de lemn: -biserica din Bârsana, biserica din Budeşti, biserica din Doseşti, biserica  din 
Plopiş, biserica din Poienile Izei, biserica din Rogoz și biserica din Şurdeşti. Remarcabil la 
toate  aceste  biserici, cu acoperiş simplu sau dublu, cu învelitoare de şindrilă, este foişorul
dantelat, acoperit cu un coif elegant, străjuit de patru turnuleţe.8

Simboluri și ornamentica populară

Soarele
Simbolismul în spațiul românesc este legat de trei aspecte: vechimea cultului, aria de
extindere și forma semnelor solare. În arhitectura populară din lemn din Transilvania, semnele
solare apar în interiorul bisericilor, în zone bine determinate, pe poarta de intrare (Biserica de
Petrind și Strâmtura), precum și pe exteriorul caselor, ca semn de bun venit.
Pomul vieții
Ca și simbol, provine din mitul străvechi al tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte.
Arborele vieții, descoperit după secolele al V-lea și al VI-lea după Hristos, este un simbol al
mitului antic al arborelui vieții, este o reprezentare figurativă a credinței în puterea miraculoasă,
dătătoare de viață, a unei plante.O găsim în două modele simbolice: elenistic (cu butuc de viță de
vie și două păsări) și iranian (vas iranian cu copac și izvor la rădăcină). În spațiul românesc
transilvănean, pomul vieții este simbolizat de brad.
Omul
Imaginea omului în arhitectura de lem țărănescă apare cu o frecvență mai mică decât
simbolurile sau arborele vieții, îl găsim pe divesre construții în general în spațiul habitual.
Calul și călărețul
Sunt reminiscenţe ale unor mituri străvechi, adesea atât de stilizate, încât devin greu de
descifrat. Arta şi arhitectura populară de lemn figurează mai mult capul caluui şi nu calul
8
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, p. 11
8
integral. Termenul de „cai” defineşte şi elemente constructive din structura caselor care
străjuiesc intrările. Imaginea calului pătrunde şi în interiorul lăcaşurilor de cult din Maramureş,
iar capetele de cai apar pe uşile masive ale grajdurilor din Maramureş.9

Tehnici de decorațiuni în arta lemnului

Ornamentația lemnului deţine un stil şi o tehnică proprie în arhitectura lemnului din

Transilvania, cu posibilităţi de stilizare în genuri artistice multiple.
Sculptura
Meșteșugarii români au simțit întotdeauna nevoia de a înfrumuseța obiectele pe care le
produc. Printre aceștia se numără și sculptorii în lemn. Stilul ornamental predominant al
sculpturii în lemn în arta românească este cel geometric, dar motivele florale, zoomorfe și
antropomorfe sunt, de asemenea, foarte răspândite în decorarea obiectelor din lemn. În diferite
regiuni ale țării, pornind de la stâlpii de casă, care pot fi stâlpi rotunzi, stâlpi în formă de cruce,
stâlpi șerpuitori, s-au diferențiat diferite terminologii decorative: măr, roată, braț, creastă
încrucișată, scară, șerpi, zimț, stea, pară, chip uman . Decoraţia sculpturală a construcţiilor
populare din lemn se regăseşte pe stâlpii pridvorului, pe portaluri, pe ramele ferestrelor şi pe alte
elemente din componenţa casei. În arhitectura lemnului, cel mai frecvent loc de manifestare a
sculpturii este pridvorul, cu arcele, colonetele şi stâlpii care au un loc aparte. Un domeniu aparte
de manifestare al sculpturii în lemn îl constituie porţile monumentale ale caselor .
Pictura
Pictura în arhitectura de lemn populară este cunoscută în general prin prezenţa sa în
lăcaşurile de cult, dar mai ales, ca modalitate de împodobire a acestora pe două căi: reprezentarea
tematicii religioase şi decorarea elementelor arhitecturale. Reprezentativitatea picturii pe lemn în
Transilvania decurge din ansamblurile de pictură murală a bisericilor de lemn din zona Clujului,
Maramureşului, Aradului şi Munţilor Apuseni, cu corespondente transcarpatice, în Vâlcea şi
9
Gorj.
Plastica arhitecturală a bisericilor de lemn

9
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, p. 19
 Caracteristica cea mai importantă a bisericilor de lemn din Translvania este legătura lor
directă cu casa ţărănească prin materialele identice utilizate la construcţii şi decoraţiile
asemănătoare. Numeroase monumente păstrate până azi, datând din sec. XVII şi XVIII,
reprezintă tipuri arhitectonice mai vechi cu câteva secole, ilustrând arta construcţiilor din Evul
Mediu românesc. În Transilvania, unde meşterii populari au promovat arhitectura în lemn,
numeroase biserici s-au păstrat până astăzi chiar şi din secolul XIV. Cele din secolul XV sunt de
o ţinută remarcabilă, având elemente plastice arhitecturale originale: nava cu acoperiş înalt, cu
una sau două streşini, turnuri zvelte cu coifuri flancate de turnuleţe. În continuare, am prezentat o
serie de biserici reprezentative pentru arhitectura transilvană de lemn: - biserica din Şurdeşti
(1724), Ţara Lăpuşului, având cel mai înalt turn – clopotniţă de biserică de lemn din lume,
acoperişul compus din două streşini cu două rânduri de ferestre şi existenţa în jurul biserici a
mesei moşilor. - Biserica din Cizer, Sălaj (1773), azi în Muzeul Etnografic al Transilvaniei din
Cluj-Napoca - Biserica din Onceşti, Maramureş, datată în sec. XVI, se află în Muzeu Judeţean al
Maramureşului din Sighetul Marmaţiei; după unele aprecieri legate de detalii de arhitectură şi
elemente tradiţionale funcţionale, se consideră chiar mai veche de secolul XIV. În susţinera
acestei ipoteze, sunt dimensiunile mici ale altarului, forma pătrată şi numai două uşi la altar.
Turnul
Prin efectul decorativ deosebit pe care îl sugerează, bisericile de lemn au fost în centrul
atenției istoricilor de artă și de arhitectură.Cei mai mulți cercetători, printre care Coriolan
Petreanu și Virgil Vătășianu, pretind că acesta este singurul element de neândoielnic de
împrumut din arhitectura gotică. O ipoteză posibilă ar fi că într-o perioadă potrivită din istoria
bisericilor de lemn să se întâlnească trei factori determinanţi în zona Maramureşului: meșteșugari
ai bisericilor de lemn cu două streșini din nordul Scandinaviei, meșteri sași din Germania, care
au adus designul "vârf de săgeată" al turnurilor și coifurilor cu patru turle și un mediu propice
meșterilor locali în cultura lemnului, meșteri extrem de pricepuți, cu un interes tradițional în
construirea bisericilor de lemn de sute de ani, prinși într-o anumită fază de evoluție a bisericii de
lemn. Așadar, ca într-un imens creuzet, mai multe culturi de lemn s-au întâlnit într-un loc
potrivit, rezultând un tip monumental de biserică de lemn, original și unic în siluetă, "biserica de
10

lemn maramureșeană".
Fereastra
Ferestrele bisericii din lemn sunt un element decorativ în compoziția fațadei. În bisericile
vechi, ferestrele erau mici, de formă simplu dreptunghiulară, dispuse între doi stâlpi verticali, cu
geamuri fixe, având un cadru generos decorat.
Portualurile
Un loc aparte în estetica arhitecturii bisericilor din lemn îl ocupă portalurile. Acestea se
prezintă într-o mare varietate de forme, semănând cu adevărate arcuri de triumf. Există două
tipuri de portaluri: dreptunghiulare și portaluri cu arc rotund, fiecare cu mai multe variante.10

Plastica arhitecturală a caselor de lemn

Acoperișul
Privind din alt unghi decât cel cunoscut, de protecţie contra intemperiilor, acoperişul este un
element decorativ de prim rang. Privind-o dintr-un unghi diferit de cel familiar al protecției
împotriva protecție împotriva intemperiilor, acoperișul este un element decorativ de primă
clasă.Proporţiile lui faţă de pereţii faţadelor, forma, tipul de material folosit la învelitoare şi
elementele decorative care îl însoţesc, transformă acoperişul într-un factor esenţial al închegării
compoziţiei arhitecturale a faţadei casei.. Acoperişurile caselor de lemn din Transilvania sunt
acoperite cu materiale tradiţionale (şiţă, şindrilă, draniţă, paie sau stuf). În general este utilizată
şiţă în diverse forme, ea dând şi nota de eleganţă a casei. Acoperişul românesc în patru ape
foloseşte o şindrilă de dimensiuni variate. În Maramureş, la casele vechi, cele patru unghiuri ale
acoperişului formează unghiuri ascuţite, acest tip de acoperiş fiind denumit „acoperiş în străji”.
La casele mai noi, meşterii germani îmbină colţurile, rotunjindu-le, iar şirurile de şindrilă merg
în continuare („acoperiş nemţesc”), oferind un cert efect decorativ.

Fațada - prispa și foișorul

Arhitectura fațadei definește de fapt, caracteristica decorativă a casei din lemn. Pervazul
despre care am vorbit deja are mai multe roluri: funcțional (accesul în casă), de protecție
10
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, p. 20
11
împotriva intemperiilor, de relaxare și, nu în ultimul rând, estetic. Rolul său funcțional, pe lângă
cel de acces, este acela de a lărgi și de a completa spațiul de locuit, protecția fiind asigurată de un
acoperiș cu fronton sprijinit pe doi stâlpi.Relaxarea și estetica sunt oferite departea ornamentală a
structurii pridvorului - stâlpi și copertină.
Ușile
Estetic studiate, ușile dezvăluie limitele valorilor necunoscute În casele vechi, ușile sunt
scurte și aproape întotdeauna construite dintr-o singură bucată de lemn, o scândură de 10-12 cm
grosime, fără balamale metalice, articulate în praguri prin două știfturi rotative sculptate scurt.De
asemenea, aspectul decorativ este asigurat și de cadrul ușii, format din stâlpi bine lucrați și
înfrumusețați cu diverse motive prin crestături.
Ferstrele
Dincolo de rolul lor funcțional, ferestrele au și un rol decorativ important. Estetica lor este
asigurată de divizarea ochiurilor de sticlă, de rama cu diferite forme decorative și grilaje de
protecție din fier forjat, care îmbunătățesc aspectul estetic. În casele foarte vechi, ferestrele erau
mici, fixe și foarte puține. Din motive de igienă, în timp, ferestrele au fost lărgite și au fost prinse
în rame mobile.
Porțile
Ele au fost elemente arhitecturale distincte încă din cele mai vechi timpuri, fiind primele
anexe ale casei, atrăgând atenția. Din punct de vedere social, în Maramureș, porțile indicau
pozițiile oamenilor în societate. Doar nobilii aveau voie să ridice porți înalte, ceilalți doar dubele
de bocce.În decoraţiile specifice zonelor cu tradiţie românească din Transilvania, predominau
motivele geometrice, alături de elemente simbolice: soarele, rozeta, vârtejuri, funia, şerpii, vrejul
de viţă.Pe porţile secuieşti predomină decoraţiile cu motive vegetale, dispuse în vrejuri aerate, cu
frunze şi flori, în special lalele. Porţile maramureşene sunt praguri de trecere nu numai dintr-un
univers exterior spre unul interior, ci şi dinspre fenomen spre esenţă (fig. 368, p244). Evoluţia
arhitecturii de lemn din Transilvania şi respectiv din România, urmează aceleaşi reguli şi
principii constructive de bază, care au rămas pretutindeni la fel în Europa, însă condiţiile şi â
12
tradiţiile locale diverse, au creat numeroase variaţii regionale-autohtone.11

11
R. ZAMFIR, „Arhitectura populară...”, p. 21
 Concluzie

...

13