Limba franceză 

(în franceză la langue française [la 'lɑ̃ ɡ fʁɑ̃ 'sɛːz] sau le français [lə

fʁɑ̃ 'sɛ]) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de
vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile oïl.
Franceza este vorbită în total de aproximativ 220 de milioane de oameni fie ca limbă
maternă, ca limbă secundă sau ca limbă străină, în țările membre, asociate sau cu statut
de observatoare din Organizația Internațională a Francofoniei (OIF)[2], precum și în alte
câteva țări din afara acesteia, ca Algeria sau Statele Unite ale Americii[1]. Nu există
date precise nici despre cei care au franceza ca limbă maternă. Numărul lor este
estimat la 110 milioane[3].
În clasamentul numărului de vorbitori ai diferitelor limbi, franceza este pe locul al VI-
lea în lume și pe locul al II-lea în Europa[4]. Franceza este limbă oficială în 29 de țări,
ocupând în această privință locul al II-lea după limba engleză.
Ca limbă străină, franceza este, după engleză, limba învățată de cele mai multe
persoane (120 de milioane), în majoritatea țărilor[4].
5% din spațiul Internetului ar fi ocupat de limba franceză, fiind pe locul 6-8 printre
limbile cele mai folosite[5].
Franceza a evoluat din limba latină populară vorbită în Antichitate în jumătatea de nord
a Galiei, devenind, în urma unui proces istoric îndelungat, dominantă pe tot
teritoriul Franței actuale și în regiuni limitrofe ale unor țări vecine. Începând cu secolul
al XVII-lea, Franța și-a extins limba peste mări, în zone existente pe toate continentele,
datorită expansiunii sale coloniale. Tot din secolul al XVII-lea și până la începutul celui
de-al XX-lea, grație ponderii economice și culturii Franței, limba acesteia a fost
principala limbă de comunicare internațională. Deși după Primul război
mondial engleza a ocupat treptat locul I, franceza are în continuare un rol important în
comunicarea la nivel mondial.