Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie

„George Emil Palade” din Târgu Mureș

Facultatea de Medicină

OMUCIDEREA ÎN CAZUISTICA
INSTITUTULUI DE MEDICINĂ LEGALĂ TÂRGU MUREȘ

Coordonator științific: Absolvent:

Asist.Univ.Dr.Carașcă Cosmin Tropotei Andra

Târgu Mureș
2022
 Cuprins

Cuprins................................................................................................................1

Introducere ..........................................................................................................2

1. PARTEA GENERALĂ .....................................................................................3

1.1. AUTOPSIA MEDICO-LEGALĂ .................................................................3

1.1.1. Importanța examinării medico-legale în cadrul justiției .......................3

1.1.2.Moartea violentă ca obiectiv al investigației judiciare ..........................4

1.1.3.Examinarea medico-legală..................................................................5

1.2. MOARTEA VIOLENTĂ PRODUSĂ PRIN ASFIXIE MECANICĂ ..............7

1.2.1. Spânzurarea ......................................................................................8

1.2.2.Strangularea .......................................................................................9

1.2.3.Sugrumarea ........................................................................................9

1.2.4.Comprimarea toraco-abdominală ........................................................9

1.2.5.Sufocarea..........................................................................................10

1.3. FACTORII VULNERANȚI IMPLICAȚI ÎN LEZIUNILE TRAUMATICE .....10

1.3.1. Leziuni produse prin actiunea agentilor traumatici mecanici ............11

1.3.2.Leziuni produse prin arme de foc ......................................................16

2. PARTEA SPECIALĂ .....................................................................................17

2.1.INTRODUCERE ......................................................................................17

2.2. MATERIALE ȘI METODE.......................................................................17

2.2.1 Analiză statistică ...............................................................................18

2.3. REZULTATE...........................................................................................18

2.4. DISCUȚII ................................................................................................34

2.5. CONCLUZII ............................................................................................39

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................41

1
 Introducere

Există studii care indică faptul că un număr semnificativ dintre adulții care
comit omucid, suferă de boli comportamentale și mentale, mai ales de psihoză
[1].
Psihoza presupune o stare de spirit în care pacientul prezintă o pierdere
progresivă a contactului cu realitatea (a percepțiilor, a gândurilor), neputând
face diferența între ceea ce este real și ceea ce este imaginar, astfel iluziile și
halucinațiile fac parte din tabloul clinic comun al acestei afecțiuni. Aceștia mai
au ca manifestări comune: confuzie, pierderea memoriei, depresie, anxietate,
euforie, narcisism, grandomanie, pierderea inhibițiilor sociale, furie nejustificată
și agresivitate irațională. Aceste persoane fiind confuze în urma halucinațiilor
(mai frecvent auditorii, vizuale dar și tactile, olfactive și gustative) sunt
susceptibile la acțiuni precum furt, incendii, agresiune sexuală, omucidere.
Aceste acțiuni nu sunt premeditate, ele apar involuntar [2,3].
Această categorie de agresori suferă un proces de depersonalizare,
prezintă dificultate în a simpatiza cu alte persoane, sunt indiferenți chiar și cu
familia, prietenii, prin urmare, acele persoane care au în familie sau cercul de
prieteni astfel de bolnavi, ar fi mai expuși la a fi agresați. [2,3,4] .
Câteva dintre psihozele asociate unui risc crescut de comportament
violent din cadrul cazurilor de omucideri sunt: psihoza maniaco-depresivă,
psihoza din epilepsie, psihoza din schizofrenie, psihoza indusă medicamentos
(barbiturice, amfetamină, cocaină, heroină), psihoza apărută ca urmare a unor
tumori cerebrale (ce includ lobul prefrontal, frontal, temporal, parietal) [2,3,4]

2
 1. PARTEA GENERALĂ

1.1. AUTOPSIA MEDICO-LEGALĂ

1.1.1. Importanța examinării medico-legale în cadrul justiției

Medicina legală este o specialitate medicală necesară formulării
actului de justiție prin deslușirea circumstanțelor de natură medicală și
biologică. Autopsia medico-legală este ordonată de autoritatea competentă și
se va efectua obligatoriu în urmatoarele condiții: moarte violentă, moarte
consecutivă accidentelor, morți subite, morți ce survin în urma unui malpraxis
medical, sinucideri, alte situații în care nu se poate stabili cauza morții sau se
suspicionează că decesul a survenit direct sau indirect în urma unei infracțiuni
[5,6,7].
Cele mai importante obiective ale autopsiei medico-legale sunt:
identificarea cadavrului, determinarea cauzei morții și circumstanțele acesteia
precum și felul morții (dacă a fost violentă sau neviolentă), perioada
supraviețuirii pacientului (dacă este cazul), aproximarea orei decesului, poziția
victimei, ordinea leziunilor tanatogeneratoare, identificarea agentului vulnerant,
cauzalitatea dintre leziunile traumatice și deces, identificarea urmelor biologice
pe corpul decedatului. Se vor analiza orice alte elemente care contribuie la
clarificarea împrejurărilor producerii decesului [5,6,7].
Raportul de cauzalitate în tanatogeneză și traumatogeneză presupune
ierarhizarea leziunilor traumatice și a agenților vulneranți care le-au generat.
Legătura de cauzalitate, poate fi: directă necondiționată / imediată (ceea ce
semnifică faptul că leziunea produsă a dus la decesul victimei, fără alte condiții
sau complicații), condiționată / mediată (decesul survine în mod direct în urma
leziunilor dar obligatoriu pe fondul unor factori condiționali preexistenți externi,
de mediu sau interni, stări patologice), indirectă (moartea se produce
consecutiv unor cauze secundare, complicații care nu fac parte din evoluția
comună a leziunii traumatice [8].

3
1.1.2.Moartea violentă ca obiectiv al investigației judiciare
Moartea violentă sub forma unui accident (ucidere din culpă), sinucidere
sau omucidere, face obiectul investigației judiciare (stabilirea circumstanței
decesului survenit pentru aplicarea sancțiunii juridice) iar autopsia medico-
legală este o procedură constituentă [9,10]. Când vorbim despre o moarte
violentă produsă ca urmare a unui accident, definim uciderea din cuplă care se
produce întâmplător și poate surveni în urmatoarele condiții: accidente de
muncă, accidente casnice, accidente feroviare, neglijențe în activitatea de
asistență sanitară (întârzierea sau incorectitudinea aplicării tratamentului
medical) etc [9]. Moartea violentă produsă cu intenție sau la cererea victimei
este definită ca omucidere (crimă) [11].
Referitor la activitatea medico-legală, în România, Codul Penal prevede:
Art. 185 Autopsia medico-legală
(1) Autopsia medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau
de către instanţa de judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este
suspectă de a fi violentă sau când nu se cunoaşte cauza morţii ori există o
suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o
infracţiune ori în legătură cu comiterea unei infracţiuni. În cazul în care corpul
victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului
prin autopsie.
(2) Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico-legale dacă
decesul s-a produs în perioada în care persoana se află în custodia poliţiei, a
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în timpul internării medicale
nevoluntare sau în cazul oricărui deces care ridică suspiciunea nerespectării
drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui tratament inuman.
(3) Pentru a constata dacă există motive pentru a efectua autopsia medico-
legală, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate solicita opinia
medicului legist.
(4) Autopsia se efectuează în cadrul instituţiei medico-legale, potrivit legii
speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptaţi şi specialişti din alte
domenii medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului
legist, cu excepţia medicului care a tratat persoana decedată.

4
(6) Cu ocazia efectuării autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode
legale pentru stabilirea identităţii, inclusiv prelevarea de probe biologice în
vederea stabilirii profilului genetic judiciar.
(7) Organul de urmărire penală trebuie să încunoştinţeze un membru de familie
despre data autopsiei şi despre dreptul de a desemna un expert independent
autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeşte un raport de expertiză,
care cuprinde constatările şi concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dacă identitatea
nu este cunoscută;
b) felul morţii;
c) cauza medicală a morţii;
d) existenţa leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura
agentului vulnerant şi legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice şi
deces;
e) rezultatele investigaţiilor de laborator efectuate asupra probelor biologice
prelevate de la cadavru şi a substanţelor suspecte descoperite;
f) urmele biologice găsite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabilă a morţii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lămurirea împrejurărilor producerii
morţii.
Art. 186 Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte.” 1

1.1.3.Examinarea medico-legală
Conform regulilor eticii medicale, în cadrul autopsiilor, se va
respecta demnitatea fiecărui pacient [7]. Examinarea medico-legală se va
efectua cât mai curând de la constatarea decesului de către un medic legist, în
lumină naturală pentru a se putea observa modificările de colorație post mortem

1
Codul Penal , Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 24 iulie 2009
MONITORUL OFICIAL 515/2013
5
în vederea aproximării unui interval de timp trecut de la instalarea decesului
(semne de moarte pozitive precoce sau tardive) [2].
Înaintea efectuării autopsiei medico-legale, se vor menționa:
identitatea decedatului, circumstantele producerii evenimentului, data, locul și
ora efectuării autopsiei, numele medicilor legiști autorizați, descrierea
amănunțită a hainelor și corelației acestora cu leziunile relevante ale
decedatului, precum și fotografierea acestora în timpul examinării. De
asemenea, se vor recolta lichidele orificiilor naturale [2,7,9].
Examinarea medico-legală trebuie să fie efectuată în mod sistematic, în
sens cranio-caudal, începând cu examinarea externă a cadavrului și ulterior
examinarea internă, macroscopică cu deschiderea obligatorie a cavităților:
craniană, toracică, abdominală [7,12].
În raportul autopsiei se vor lua în considerare și se vor nota eventualele
leziuni produse în urma manevrelor terapeutice (resuscitare cardio-respiratorie,
intervenții chirurgicale, etc) și se vor efectua teste complementare pentru
detectarea grupului sangvin și a toxicelor. Raportul de autopsie mai trebuie să
conțină obligatoriu detalii privind felul morții (violentă sau neviolentă), cauza
tanatoterminală, agentul vulnerant, cauzalitatea între leziunea traumatică și
deces, precum și modalitatea producerii traumatismelor [2,7].
După efectuarea autopsiei, are loc îmbălsămarea și reintroducerea
organelor examinate în cadavru pentru posibilitatea reexaminării (de exemplu
pentru exhumare) [2,7].

1.1.3.1. Examinarea externă a cadavrului

Observarea caracteristicilor externe ale decedatului ne pune la dispoziție
elementele fundamentale privind circumstanțele survenirii decesului victimei,
astfel se vor examina amănunțit urmatoarele: îmbrăcamintea decetatului, date
generale (tip constituțional, sex, tatuaje, amputații), tegumentele și mucoasele
(pot releva peteșii, hematoame, excoriații, cianoză sau paloare etc), semne de
boală, modificări postvitale sau induse de mediu, leziunile violente cu
descrierea caracteristicilor acestora (localizare, număr, formă, dimensiune,
direcție, cu sau fără soluție de continuitate tegumentară) [7,12].

6
1.1.3.2. Examinarea internă a cadavrului
Examinarea internă se axează pe investigarea regiunii anatomice
corespunzătoare leziunii supecte de a fi tanatogeneratoare și se corelează cu
modificările constatate la examinarea externă [6,7,12]. Se impune deschiderea
cutiei craniene, a toracelui și a abdomenului cu inspecția și secționarea
organelor interne constituente (menționându-se existența de lichide anormale,
prezența gazelor, aspect macroscopic și pe planuri de secțiune) conform
procedurilor standard [7,12]. Se vor preleva: probe de țesut pentru examinarea
microscopică (mai ales de la nivelul leziunilor), sânge pentru determinarea
consumului de substanțe (consum de droguri, alcoolemie), conținut gastric,
urina, LCR, umori etc [6,7,12].

1.2. MOARTEA VIOLENTĂ PRODUSĂ PRIN ASFIXIE MECANICĂ

Din punct de vedere medico-legal și juridic, definim moartea violentă ca
rezultatul nerespectării dreptului la viață al unei ființe umane [10,12] Aceasta
este cel mai des rezultatul acțiunii unui agent traumatic extern organismului iar
în funcție de modul acestuia de acțiune, decesul se poate produce prin acțiune
directă a unui factor extern traumatic asupra organismului uman sau prin
acțiune indirectă ( ex: morți survenite prin complicații dupa traumatism) [9,11].
Asfixia mecanică reprezintă decesul survenit ca urmare a anoxiei sau
hipoxiei, în care pătrunderea aerului cu o concentrație nomală de oxigen la
nivelul căilor respiratorii este obstrucționată [8,12,13].
În funcție de mecanismul de producere al obstrucției, asfixiile mecanice
se pot realiza prin [8,12,13]:
-comprimare toraco-abdominală sau a gâtului (spânzurare, sugrumare,
strangulare) [8,12,13],
-obstrucția căilor aeriene: înecare prin corpi străini [8,12,13],
-obstrucția orificiilor respiratorii: sufocare [8,12,13].
Există o serie de semne generale, nespecifice, care orientează spre o
moarte violentă prin asfixie mecanică [8,14]:
-modificări externe: cianoză, midriază, lividități cadaverice, peteșii asfixice mai
ales la nivelul feței (subconjunctival, vestibular și la nivelul mucoasei nazale sau

7
bucale), limba prolabată între arcadele dentare, urme de urină sau fecale
survenite în perioada convulsivă ca urmare a contracțiilor musculare [8,14].
-modificări interne: stază generalizată (organele interne au o colorație intens
violacee), hemoragie bilaterală în focare la nivelul mușchilor temporali, sânge
închis la culoare și lichid, peteșii asfixice la nivelul pleurei, pericardului,
peritoneului, capsulei timusului, emfixem asfixic pulmonar (cantitate mare de
aer ce nu mai poate fi eliminată, acumulată în plămâni), cavitățile inimii stângi
goale iar cele drepte pline cu sânge, dilatate [8,14].

1.2.1. Spânzurarea
Cel mai frecvent, ca și modalitate de producere, spânzurarea se produce
în contextul unei sinucideri dar există și cazuri de omucideri, la persoanele în
imposibilitatea fizică sau psihică de a se împotrivi (bătrâni, copii, persoane în
stare de ebrietate sau sub influența anumitor medicamente) [15].
Spânzurarea este o formă de asfixie mecanică ce se produce prin
compresia externă a gâtului cu un cordon acționat de propria greutate a
corpului, atras de forța gravitațională. Clasificăm spânzurarea ca fiind: tipică, în
cazul în care nodul este situat în porțiunea posterioară a gâtului sau atipică, în
cazul în care nodul este situat în porțiunea anterioară, laterală sau antero-
laterală [7,14].
Moartea se produce într-un interval scurt de aproximativ 5-20 de minute
iar modificările specifice spânzurării includ [7]:
-șanțul de spânzurare sub forma unei depresiuni pergamentate, care reproduce
dimensiunea și forma cordonului și are un traiect oblic ascendent spre regiunea
nodului, adâncimea fiind neuniformă [7,14],
-infiltrat sangvin la nivelul mușchilor sternocleidomastoidieni, adiacent șanțului
[7,14],
-fracturi ale laringelui, osului hioid, coloanei vertebrale cervicale [7,14],
-rupturi transversale alei intimei arterei carotide [7,14],
-retrofaringian apar zone hemoragice peteșiale [7,14].

8
1.2.2.Strangularea
Strangularea ca împrejurare de producere a unei omucideri, reprezintă o
asfixie mecanică ce se realizează prin compresia externă a gâtului cu un
cordon acționat de o forță activă (forța altor persoane) [7,8,12].
Modificările generale și locale sunt similare cu cele întâlnite la
spânzurare, dar exisă câteva aspecte specifice, care presupun [7,12]:
-șanțul de strangulare sub forma unei depresiuni pergamentate cu un traiect
orizontal, adâncimea fiind uniformă și de obicei cu o localizare sub cartilajul
tiroidian [7,12],
-leziuni traumatice de autoapărare la nivelul membrelor superioare [7,12].

1.2.3.Sugrumarea
Definim sugrumarea ca o formă a asfixiei mecanice, produsă prin
comprimarea gâtului cu mâna sau prin intermediul unor obiecte moi în cadrul
unei morți violente și anume prin omucidere (sinuciderea nu se poate realiza
prin sugrumare datorită faptului că în urma pierderii stării de conștiență, are loc
relaxarea musculară ceea ce împiedică realizarea continuă a compresiei cu
mâinile, astfel prin mecanism reflex, declanșat de hipoxie și hipercapnie,
respirația se reia automat) [8,12].
Ca modificări specifice sugrumării, menționăm [7,8,12]:
-echimoze de formă ovalar-alungite ce reproduc degetele și excoriații
semilunare determinate de unghii (modificări care lipsesc în cadrul sugrumării
cu obiect moale, textil) [7,8,12],
-spumă sangvinolentă la nivelul orificiilor căilor respiratorii [7,8,12],
-fracturi la nivelul cartilajelor laringiene sau la nivelul osului hioid [7,8,12].

1.2.4.Comprimarea toraco-abdominală
Putându-se produce în cadrul unei omucideri, compresia toraco-
abdominală e o formă de asfixie mecanică în care prin comprimarea toracelui
și/sau a abdomenului se realizează blocarea excursiilor respiratorii ale
diafragmului [7,8].
Diagnosticul de moarte violentă prin comprimare toraco-abdominală se
pune prin corelația edemului pulmonar carminat cu circumstanțele în care s-a

9
găsit cadavrul, leziunile decelate nefiind specifice acestui tip de asfixie
mecanică, astfel diagnosticul medico-legal se realizează prin excluderea altor
cauze de moarte [8,12].

1.2.5.Sufocarea
Sufocarea, ca parte a asfixiilor mecanice constă în astuparea
concomitentă a orificiilor respiratorii (nas și gură), facând imposibilă
pătrunderea aerului prin căile respiratorii spre plămâni și se poate realiza în
mod direct, cu mâinile sau utilizându-se diferite obiecte moi, moartea survenind
într-un interval de timp variabil [8,12,14].
Cel mai frecvent, din punct de vedere juridic și sufocarea se realizează în
contextul unei omucideri și se asociază cu alte forme de asfixie mecanică
precum sugrumarea sau compresia toraco-abdominală [12,14].
Dintre modificările specifice sufocării, menționăm [8,12,14]:
-la nivelul nasului, gurii și a fețelor interne ale buzelor se constată echimoze
generate de degete și/sau excoriații semilunare determinate de unghii sau de
comprimarea buzelor între arcada dentară și forța externă ce realizează asfixia
[8,12,14],
-deformări, fracturi, excoriații la nivelul piramidei nazale [8,12,14],
-fragmente din materialul utilizat pentru obturarea căilor respiratorii găsite la
nivelul cavității bucale sau al foselor nazale [12],
-leziuni traumatice de apărare [8,12,14].

1.3. FACTORII VULNERANȚI IMPLICAȚI ÎN LEZIUNILE TRAUMATICE

Factorul vulnerant, numit și agent traumatic reprezintă orice formă de
energie (artificială sau naturală) sau substanță solidă/gazoasă/lichidă care prin
acțiunea asupra organismului uman, produce leziuni traumatice (adică
modificări locale sau generale produse în urma unui traumatism, având substrat
morfologic sau funcțional obiectivabil) [7,12].
Orice localizare a unei leziuni traumatice se va consemna prin referire
la axele corpului și planurile corpului corespunzătoare axelor [7,12].
În funcție de caracteristicile leziunii traumatice rezultate, factorii
vulneranți care acționează asupra organismului uman, pot fi clasificați în:

10
mecanici, fizici, chimici sau biologici. În cadrul heteroagresiunii, agentii
traumatici mecanici sunt cel mai frecvent incriminați [7,12].

1.3.1. Leziuni produse prin actiunea agentilor traumatici mecanici

Agenții traumatici mecanici întrunesc obiectele dure vulnerante, care
datorită energiei lor cinetice, produc leziuni traumatice în contact cu organismul
uman, în cadrul unei acțiuni violente. Aceștia pot fi clasificați în corpuri
contondente (în funcție de forma, relieful și dimensiunea suprafeței de contact)
și instrumente/arme/obiecte ascuțite (înțepătoare, tăietoare, înțepătoare-
tăietoare, tăietoare-despicătoare, proiectile și unda de șoc a exploziei)[7,12,16].
Prin acțiunea factorilor vulneranți mecanici, mecanismele care produc
leziuni traumatice, se pot realiza prin: lovire activă (adică cu un corp dur care
produce leziuni traumatice cu localizare în zona de impact), lovire pasivă (adică
lovire de un corp dur), comprimare-strivire-zdrobire între două planuri/corpuri
dure, înțepare-înjunghiere, tăiere-secționare-despicare, smulgere-rupere,
târâre/frecare-zgâriere [7,12,16].

1.3.1.1.Leziuni traumatice externe

Leziunile traumatice externe se mai numesc și leziuni traumatice
superficiale sau primare și reflectă acele modificări la nivel tegumentar și a
țesutului moale, subtegumentar, care survin consecutiv acțiunii violente a
agentului vulnerant mecanic [7,12].
Atunci când integritatea anatomică este păstrată, vorbim despre leziuni
traumatice externe fără soluție de continuitate, dintre care, cele mai frecvente
sunt echimozele și hematoamele [7,12].
Echimoza reprezintă extravazarea sângelui din lumenul capilarelor care
inundă țesuturile din zona de acțiune a agentului vulnerant asupra
tegumentului, având o colorație care suferă modificări în timp și nu dispare la
digitopresiune. Din punct de vedere medico-legal echimozele oferă date despre
caracterul și modul de vătămare, conexiuni între agentul vulnerant și leziunea
produsă iar modificările de colorație orientează asupra timpul scurs de la
agresiune; De exemplu: poziția și numărul de echimoze pot indica modul de
agresare sau poziția agresorului în sugrumare (echimoze ovalar-alungite

11
produse de degete la nivelul gâtului), în strangulare (echimoză liniară produsă
de o funie) sau echimozele de la nivelul brațelor ori de la nivelul umerilor pot
sugera o imobilizare. Pe de altă parte, localizarea acesteia poate fi și la un alt
nivel față de zona de impact (de exemplu o echimoză la nivel retroauricular
poate sugera o fractură a bazei craniului; o echimoză la nivelul gâtului poate
orienta spre o fractură la nivel mandibular, etc) [2,7,8,12].
Hematomul reprezintă acumularea sângelui scurs din lumenul vaselor
lezate, cu calibru mai mare, în contextul unor traumatisme violente cauzate de
diferite corpuri contondente. În cadrul unei agresiuni soldate cu multiple
hematoame, mai ales cele viscerale, profunde, decesul victimei poate surveni
prin hemoragie internă și șoc. Dimensiunea hematoamelor poate fi mai mare
decât suprafața agentului vulnerant datorită acțiunii gravitaționale a sângelui și
tumefierii zonei lezate, de asemenea, acestea nu indică direcția forței aplicate și
pot să apară abia după câteva ore sau zile de la incident [2,7,8,12].
Leziunea traumatică externă cu soluție de continuitate, apare atunci
când integritatea anatomică este întreruptă total sau parțial, rezultând o
discontinuitate a tegumentului. Din această categorie de leziuni, fac parte:
excoriația și plaga care poate produce decesul victimelor, fiind de o gravitate
semnificativ mai mare decât leziunile fără soluție de continuitate [2,7,8,12].
Excoriația interesează epidemul (excoriație superficială ce nu
sângerează), uneori chiar și dermul (excoriație profundă în care se produce o
sângerare cantitativ redusă) și este cauzată de impactul cu un corp rugos. Din
punct de vedere medico-legal excoriațiile oferă date despre caracterul și modul
de vătămare, localizarea impactului, direcția forței aplicate, conexiuni între
agentul vulnerant și leziunea produsă (de exempu: în sugrumare se pot decela
excoriații semilunare sau ovalare; în cazul târârii victimei, excoriațiile vor fi
paralele, întinse pe o suprafață corporală mai mare) [2,7,8,12].
Plaga caracterizează lezarea tuturor straturilor pielii (epiderm, derm,
hipoderm) și a stratului muscular, consecința fiind o hemoragie (internă sau
externă) mai amplă, în funcție de regiunea anatomică lezată, respectiv calibrul
vaselor de sânge lezate. Când interesează doar tegumentul, plaga este
considerată superficială iar atunci când traversează tegumentul, considerăm
plaga ca fiind profundă (nepenetrantă sau penetrantă). O plagă profundă

12
penetrantă poate fi: perforantă atunci când pătrunde în organele cavitare sau
transfixiantă când pătrunde în organele parenchimatoase și străbate întreaga
grosime a respectivului organ [2,7,8,12].
În practica medico-legală, în cadrul morților violente, cel mai frecvent tip
de plagă este cea produsă prin agenți traumatici cu vârf ascuțit, care se
prezintă sub forma plăgilor înțepate (printr-o manevră de împingere) , tăiate
(printr-o manevră de apăsare-alunecare pe suprafața tegumentului), tăiate-
înțepate (se produce prin acțiunea de înțepare-penetrare și tăiere-secționare),
despicate și împușcate. Analiza unei plăgi ne poate oferi următoarele: aspectul
plăgii ne poate indica agentul vulnerant incriminat, adâncimea rănii indică forța
de penetrare, direcția relevă poziția atacatorului și a victimei [7,8,12].
Plăgile produse prin instrumente ascuțite, pot fi: plaga înțepată (fără
lipsă de substanță, aspect circular și o adâncime mai mare decât lungimea);
plaga tăiată (de obicei cu margini netede, regulate și cu o adâncime ce scade
progresiv, mai mică decât lungimea); plaga înțepată-tăiată care este cel mai
frecvent întâlnită în practică, aspectul acesteia fiind dată de direcția și
caracteristicile lamei tăioase ( poate avea aspect triunghiular dacă este produsă
de un obiect cu vârful și muchia tăioasă sau aspect de litera ,,X “ dacă este
produsă de un obiect cu vârf și două muchii tăioase); plaga tăiată-despicată
(adâncimea depășește lungimea, marginile sunt dehiscente regulate sau
neregulate și este însoțită de obicei de echimoze) [7,12,13].
Din punct de vedere medico-legal și criminalistic, plăgile pot fi: plăgi de
atac (care vizează proiecția organelor vitale) sau plăgi de apărare ofensive
(localizate predominant la nivelul palmelor) respectiv defensive (cu localizare în
special la nivelul antebrațelor și a feței posterioare a mâinilor) [7,12,13,16].

1.3.1.2.Leziuni traumatice topografice

Traumatismele capului sunt divizate în: traumatisme cranio-cerebrale și
traumatisme oro-maxilo-faciale. Aceste traumatisme ce interesează
extremitatea cefalică sunt severe și pot evolua spre deces, mai ales acelea care
interesează segmentele sistemului nervos central datorită capacității lente de
regenerare a creierului și măduvei spinării [7,12].
Mecanismele prin care se produc traumatismele capului, sunt [7,8,12]:

13
-mecanism direct nemediat prin: accelerație (lovire cu corp dur), decelerație
(lovire de corp dur), comprimare sau strivire între corpuri dure, perforare-
penetrare [7,8,12],
-mecanism direct mediat: forța de acțiune se transmite la cap prin intermediul
structurilor osoase precum mandibula sau coloana vertebrală [7,8,12],
-mecanism indirect (fără impact fizic între agentul traumatic și organismul
uman) prin: hiperextensie, suflul exploziei, cădere gravitațională [7,8,12].
Traumatismele cranio-cerebrale pot fi închise sau deschise și pot
interesa părțile moi craniene, oasele bolții și bazei craniului, creierul și
meningele [7,8,12].
Leziunile părților moi presupun: echimoze, excoriații, hematoame și
plăgi cu localizare mai ales la nivelul proeminențelor [13].
Fracturile craniene sunt reprezentate de: fracturi ale boltei craniene
(care în funcție de suprafața leziunii și a obiectului contondent, pot fi: înfundate,
cominutive înfundate și liniare lungi, ecuatoriale sau meridionale) și fracturi ale
bazei craniene (nemediate, când sunt localizate în zona acțiunii agentului
vulnerant și mediate, când apar la distanță de locul de acțiune al agentului
vulnerant). În cazul fracturilor, este important a se stabili succesiunea de
producere a acestora: fracturile ce se produc ulterior primei lovituri, se vor opri
la nivelul celei inițiale care a determinat o soluție de continuitate osoasă dar în
cazul lovirilor repetate, cu un numar mare de arii lezionale, succesiunea
loviturilor este puțin probabil a se determina deoarece acestea pot produce
eschile multiple prin iradiere în diverse direcții a liniilor de fractură [2,7,8,12].
Leziunile meningelui cuprind: plăgi, rupturi (prin penetrarea agentului
traumatic din exterior) și hematoame cu efect compresiv (extradurale sau
epidurale, subdurale și subarahnoidiene) [8,12].
Leziunile traumatice ce interesează creierul sunt reprezentate de:
comoția cerebrală, contuzia cerebrală (este cea mai frecventă leziune
traumatică apărută într-o contralovitură dar apare și în focarul de impact primar
sub forma unor microhemoragii peteșiale), dilacerarea cerebrală, hematomul
intracerebral, edemul cerebral traumatic, fistula de lichid cefalorahidian și
fongus-ul cerebral (protruzia / hernierea creierului în exterior printr-o soluție de
continuitate) [8,12].

14
 Traumatismele gâtului deseori se soldează cu grave consecințe și
frecvent determină leziuni mortale în contextul omuciderii sau sinuciderii
(sugrumare, strangulare, spânzurare). În funcție de integritatea tegumentară,
leziunile pot fi descrise ca leziuni traumatice închise (produse prin comprimare
sau lovire activă și determină frecvent deces datorită interesării zonelor
reflexogene) sau leziuni traumatice deschise (în care se pot produce hemoragii
masive, mortale sau aspirat sangvin în căile respiratorii, atunci când plăgile
interesează vasele mari, laringele sau traheea). Din punct de vedere medico-
legal, este important a se aprecia leziunile produse de agentul vulnerant pentru
a stabili dacă este vorba de o sinucidere (de exemplu în cazul unei plăgi
autoproduse, leziunea apare în regiunea latero-cervicală stângă la dreptaci și
se însoțește de leziuni de ezitare) sau de omucidere (leziunile frecvent
interesează părțile anterioare ale gâtului) [2,7,8,12].
Traumatismele toracelui la rândul lor pot fi clasificate ca închise sau
deschise și pot determina deces, în funcție de natura agentului vulnerant prin
producerea de leziuni grave ale organelor interne toracice cu importanță vitală
care au ca și consecință disfuncția cardio-respiratorie. Dintre leziunile
traumatice incriminate la acest nivel, menționăm: fracturile sternale și costale,
hemopericad, hemotorace, pneumotorace, leziuni de aortă toracică, realizate fie
prin lovire activă, lovire pasivă, prin comprimarea cutiei toracice sau prin plăgi
înjunghiate [8,12,17].
Traumatismele abdominale pot pune viața în pericol atât în cazul
leziunilor traumatice închise (leziuni fără soluție de continuitate tegumentară),
cât și în cele deschise (leziune ce produce o comunicare a cavității peritoneale
cu mediul extern). Mecanismele tanatogeneratoare în cazul traumatismelor
abdominale, sunt: hemoragia, șocul hemoragic, embolia tisulară, eviscerația
posttraumatică, produse cel mai frecvent prin plăgi profunde-perforante,
transfixiante, prin comprimare-strivire și prin lovire activă [7,8,12].
Traumatismele membrelor se consideră fatale când interesează vasele
mari sau când se produc numeroase fracturi iar ca și consecință apar
hemoragia masivă și șocul traumatic [7,12].

15
1.3.2.Leziuni produse prin arme de foc
Armele de foc sunt dispozitive care acționează prin agentul traumatic
mecano-dinamic (adică proiectilul) ce se deplasează rapid datorită forței
generate de expansiunea bruscă, dirijată a gazelor ce au rezultat în urma
arderii unei pulberi explozive sau a unei capse detonate. Proiectilul acționează
asupra organismului uman prin: penetrare (ce formează un orificiu de intrare cu
pierdere de substanță), înfundare, contuzie (rezultă doar o echimoză/
excoriație) și rupere iar efectul distructiv al acestuia este legat de energia
cinetică proprie, acesta depinzând de viteza pe care o are agentul traumatic în
momentul impactului cu corpul victimei. Astfel, la nivelul unei plăgi împușcate
distingem: un orificiu de intare, un canal-traiect și un orificiu de ieșire (există
cazuri care prezintă mai multe orificii de ieșire sau chiar orificii de reintrare)
[7,8,12].
Plăgile împușcate reprezintă o cauză de deces fie prin lezarea
organelor vitale, fie printr-o hemoragie importantă iar din punct de vedere
medico-legal, în cazul unei plăgi împușcate, se ține cont de următoarele
obiective [2,7,12]:
-constatarea leziunilor traumatice ca fiind produse de arme de foc: susținerea
diagnosticului se face prin evidențierea zonei de tatuaj, care are o colorație
neagră, în jurul orificiului de intrare și este determinată de pătrunderea
microparticulelor de pulbere în epiderm [2,7,12],
-distanța de la care s-a tras precum și numărul de împușcături [2,7,12],
-se vor preciza orificiul de intrare, traiectul și orificiul de ieșire sau zona din corp
în care se găsește proiectilul, precum și unghiul sub care a avut loc impactul
acestuia cu organismul [2,7,12],
-determinarea cauzei morții și a felului morții: se va preciza dacă decesul a
survenit în urma împușcării sau a altor cauze violente și dacă a avut loc în
cadrul unui accident, disimularea unei alte cauze de deces, suicid sau omor
[2,7,12],
-prin studiul reacției vitale, se vor stabili: succesiunea împușcăturilor și dacă
împușcarea s-a produs post-mortem sau în timpul vieții [2,7,12].

16
 2. PARTEA SPECIALĂ

2.1.INTRODUCERE

Potrivit unui articol publicat în Organizația Mondială a Sănătății,

leziunile traumatice violente sunt principala cauză de deces prin omucidere,
aceasta reprezentând o problemă majoră la nivel mondial [18 ].
Se consideră că factori precum: sexul, vârsta, statusul socio-economic
precar, mediul de proveniență, consumul de toxice etc ar contribui la creșterea
riscului de a deveni victimă [18].
Astfel, prin analiza unui lot de victime, scopul studiului este acela de a
pune în evidență anumiți parametri care ar putea ajuta la concluzionarea
următoarelor:
-dacă există o predominanță a sexului sau a naționalității victimelor,
-dacă în mediul de proveniență mai precar (mediul rural) există un număr mai
mare de omucideri,
-dacă numărul de victime al cărui raport toxicologic pozitiv este crescut,
-care sunt cele mai frecvente cauze medico-legale de deces și mecanismul de
producere al leziunilor precum și corpul delict incriminat în omucideri.

2.2. MATERIALE ȘI METODE

În vederea realizării prezentei lucrări, am colectat retrospectiv datele

autopsiei a unui eșantion de 69 de persoane din perioada 2010-2017, în cadrul
Institutului de Medicină Legală din Târgu Mureș.
Drept criteriu de includere în studiu, am selectat acele autopsii care au
concluzionat decesul victimelor ca fiind morți violente (omucideri).
Datele ce au fost extrase sunt cu caracter anonim și cuprind
următoarele:
-anul în care s-a efectuat autopsia,
-data producerii evenimentului,
-data producerii decesului,
-perioada supraviețuirii și intervenții efectuate,

17
-vârsta,
-sexul,
-naționalitatea,
-locul producerii evenimentului,
-mediul de proveniență,
-cauza medico-legală a morții,
-mecanismul de producere al leziunilor,
-corp delict,
-leziuni elementare prezente,
-examen toxicologic,
-cauzalitatea.

2.2.1 Analiză statistică

Pentru analiza datelor colectate, am utilizat programul Microsoft Office

Excel, cu ajutorul căruia am realizat o statistică de tip descriptiv.

2.3. REZULTATE

În vederea realizării prezentei lucrări, am colectat și analizat retrospectiv

datele necroptice ale unui eșantion de 69 de persoane dintr-un total de 101
cazuri de omucidere, în perioada 2010-2017, în cadrul Institutului de Medicină
Legală din Târgu Mureș. Restul de 32 de cazuri nu au putut fi incluse în analiza
parametrilor urmăriți datorită faptului că rapoartele de necropsie nu au fost
accesibile.

Referitor la lotul total de 101 cazuri, coroborând baza de date a IML

Târgu-Mureș cu rapoartele anuale asupra activității medico-legale pe plan
național, efectuate în cadrul INML București, am putut stabili distribuția anuală a
omuciderilor în județul Mureș, după cum urmează:

18
 An Morți violente Omucideri Pondere %

2010 446 29 6,5%

2011 385 11 2,85%

2012 381 9 2,36%

2013 348 14 4,02%

2014 333 14 4,20%

2015 356 5 1,40%

2016 365 12 3,28%

2017 327 7 2,14%

Total general 2010-2018 2941 101 3,43%

Tabel 2.1. Ponderea omuciderilor pe raza județului Mureș raportată la morțile
violente pe perioada studiului.

În continuare studiul de față va face referire la lotul de 69 persoane, prin

analiza rapoartelor de necropsie, urmând să revenim la lotul total de 101 cazuri
în partea de discuții. Astfel, distribuția anuală a celor 69 de cazuri este
reprezentată în figura 2.1.

10, 2010
14% 2011
19, 28% 2012
11, 16% 2013
2014
8, 12%
3, 4% 2015
2016
6, 9% 7,
10% 5, 7% 2017

Figura 2.1.Reprezentarea omuciderilor în funcție de frecvența cazurilor pe ani.

19
 Referitor la data producerii evenimentului, respectiv momentul
decesului, am remarcat că în majoritatea cazurilor acestea s-au produs în
aceeași zi.

Cazuri cu
periodă de
supraviețuire
18, 26%

51, 74%
Cazuri în care
data
evenimentului
coincide cu
data morții

Figura 2.2. Clasificarea cazurilor în funcție de momentul decesului

Perioada de supraviețuire a fost variabilă după cum rezultă din Figura 2.3.

>30zile 3

20zile-29zile 2

10zile-19zile 2

1zi-9zile 8

<1zi 3

0 2 4 6 8 10

20
 Figura 2.3.Numărul și perioada de supraviețuire pentru cazurile care au
beneficiat de intervenție medicală

Un număr de 18 victime au fost găsite în viață și au fost supuse unor

intervenții medicale de urgență.

craniotomie și
evacuare
6 hematom
7
pleurostomie și
drenaj toracic
3
hemostază,
reconstrucție și
sutură arterială

Figura 2.4. Intervenții medicale de urgență

Analiza demografică cuprinde date privind naționalitatea, vârsta, sexul,

mediul de proveniență și locul producerii evenimentului:

21
 18; 26%

maghiară
51; 74% română

Figura 2.5.Distribuția cazurilor în funcție de naționalitate.

DISTRIBUȚIA PE GRUPE DE VÂRSTĂ A

CAZURILOR
16
13
Frecvență

10
8
6 6
5
4
1

0-9 10-19 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 80-89

Ani Ani Ani Ani Ani Ani Ani Ani Ani
Grupe de Vârstă

Figura 2.6. Distribuția cazurilor în funcție de vârstă.

22
 26, 38%
Masculin
Feminin
43, 62%

Figura 2.7.Frecvența omuciderii în funcție de sexul victimelor implicate.

PIRAMIDA VÂRSTELOR
DISTRIBUȚIA PE SEXE

80-89 Ani 4 2
70-79 Ani 3 2
60-69 Ani 4 6
50-59 Ani 3 10
40-49 Ani 5 11
30-39 Ani 4 4
20-29 Ani 2 4
10-19 Ani 1 3
0-9 Ani 1

12 7 2 3 8 13
FRECVENȚĂ SEX FEMININ
FRECVENȚĂ SEX MASCULIN

Figura 2.8. Distribuția cazurilor în funcție de sex.

23
 MEDIUL DE PROVENIENȚĂ

24, 35% rural

urban

45, 65%

Figura 2.9. Distribuția cazurilor în funcție de mediul de proveniență.

LOCUL PRODUCERII EVENIMENTULUI

26, 38%
rural
urban
43, 62%

Figura 2.10. Distribuția cazurilor în funcție de locul producerii evenimentului.

Privind cauza medico-legală a morții, din cele 69 de autopsii efectuate,

s-au decelat următoarele:
24
 Cauze medico-legale de Numărul de
moarte cazuri
asfixie mecanică 12
bronhopneumonie masivă și 4
bronșiolită
hemoragie externă 8
hemoragie internă 6
Politraumatism 8
șoc hemoragic 8
TCC 23

Tabelul 2.2. Cauzele medico-legale de moarte

În cadrul celor 23 de cazuri de traumatisme cranio-cerebrale, s-au

observat, în ordinea frecvenței următoarele leziuni:

dilacerare
cerebrală
fractură
6 9 cominutivă
fractură craniană
parieto-temporală
9 hematoame
7
hemoragie
cerebeloasă
3
7 hemoragie
leptomeningeană
3 11 hemoragie
subarahnoidiană
plăgi cranio-
cerebrale

Figura 2.11. Leziunile din cadrul traumatismelor cranio-cerebrale

Asfixia mecanică a constituit cauza medico-legală a morții în 12 cazuri,

prin sufocare, strangulare, sugrumare și spânzurare:
25
 1 sufocare
1
spânzurare
tipică completă
2
strangulare
8
sugrumare

Figura 2.12.Mecanismul de producere al asfixiilor mecanice.

Clasificare în funcție de tipul plăgilor tanatogeneratoare:

plăgi înțepate
2
2
plăgi tăiate-
10 despicate
plăgi tăiate-
8 înțepate
plăgi tăiate-
secționate
7 plăgi
împușcate

Figura 2.13. Tipuri de plăgi tanatogeneratoare constatate în lotul studiat.

S-a constatat o varietate mare de mecanisme de producere a leziunilor

traumatice, unice sau asociate aceleași victime.

26
 lovire cu corp tăietor-despicător 7

lovire cu corp tăietor-înțepător 20

lovire de suprafață dură prin cădere 14

lovire cu corp dur contondent 37

împușcare 2

spânzurare 1

strangulare 2

sugrumare 8

sufocare 1

Figura 2.14.Mecanismul de producere al leziunilor traumatice

Conform datelor de anchetă și pe baza autopsiei medico-legale, s-a

putut stabili tipul corpului delict utilizat.

54

17

2 3

arme de foc arme de arme albe cordoane

atac/apărare
proprii omului

Figura 2.15. Corpul delict conform datelor de anchetă.

27
 11

3
2

pumn picior mâinile genunchii

încălțat

Figura 2.16. Arme de atac / de apărare proprii omului.

12

5
4

2 2

cuțit briceag furcă bâtă ciocan topor

Figura 2.17. Arme albe implicate în leziunile tanatogeneratoare.

În lotul studiat, s-a constatat o varietate mare de leziuni elementare,

unice sau asociate aceleași victime.

28
 58

NUMĂRUL CAZURILOR
44
40

26

Echimoză Hematom Excoriație Plagă

Figura 2.18. Frecvența leziunilor elementare constatate în lotul studiat.

31
NUMĂRUL CAZURILOR

16 17

11
9
5

Cefalic Gât Toracic Abdominal Membre Membre

superioare inferioare

TOPOGRAFIA ECHIMOZELOR

Figura 2.19. Numărul victimelor ce au prezentat echimoze în funcție de

localizarea topografică a acestora.

29
 21

NUMĂRUL CAZURILOR

6
3 4
1 2

Cefalic Gât Toracic Abdominal Membre Membre

superioare inferioare

TOPOGRAFIA HEMATOAMELOR

Figura 2.20. Numărul victimelor ce au prezentat hematoame în funcție de

localizarea topografică a acestora.

32
NUMĂRUL CAZURILOR

15
12 11
6
4

Cefalic Gât Toracic Abdominal Membre Membre

superioare inferioare

TOPOGRAFIA EXCORIAȚIILOR

Figura 2.21. Numărul victimelor ce au prezentat excoriații în funcție de

localizarea topografică a acestora.

30
 41

NUMĂR CAZURI

19
17

7
4 4

Cefalic Gât Toracic Abdominal Membre Membre

superioare inferioare

TOPOGRAFIA PLĂGILOR

Figura 2.22. Numărul victimelor ce au prezentat plăgi în funcție de localizarea

topografică a acestora.

În urma prelucrării statistice a datelor privind examenul toxicologic, am

identificat 22 de cazuri (32%) cu valori pozitive pentru consum de etanol.

Examen toxicologic
alcoolemie/alcoolurie negativ nu s-a efectuat

19, 27% 22, 32%

28, 41%

Figura 2.23. Distribuția cazurilor în funcție de examenul toxicologic.

31
 Dintre rezultatele pozitive majoritatea au fost în rândul bărbaților.

feminin
masculin

15

Figura 2.24.Distribuția cazurilor cu rezultat pozitiv al examenului

toxicologic în funcție de sex.

S-au analizat valorile alcoolemiei respectiv alcooluriei, iar pentru o

analiză mai simplificată, am împărțit rezultatele în intervale de valori, după cum
urmează:

12

5
4

1
0

Figura 2.25. Rezultatele determinărilor alcoolemiei.

32
 5

1
0

Figura 2.26.Rezultatele determinărilor alcooluriei.

Am constatat că în toate cazurile incluse în lot, există legătură de

cauzalitate între leziunile traumatice suferite și decesul persoanei.

CAUZALITATE - DISTRIBUȚIE
PROCENTUALĂ
91.300%

5.800%
2.900%

directă directă indirectă

condiționată necondiționată

Figura 2.27. Legătura de cauzalitate între leziuni traumatice și deces

33
2.4. DISCUȚII

Analizând rapoartele anuale elaborate în cadrul INML Mina Minovici

privind activitatea medico-legală, constatăm că pe plan național ponderea
omuciderilor urmează pe perioada studiată un trend descendent, cu o medie
anuală de 3,91 % din totalul morților violente. În județul Mureș, media anuală a
omuciderilor raportată la morțile violente este 3,43 %, fără să constantăm un
trend clar descedent [19].

An Morți violente Omucideri Pondere %

2010 12119 558 4,60%
2011 10684 495 4,63%
2012 10832 489 4,51%
2013 10425 420 4,02%
2014 10034 394 3,92%
2015 10227 360 3,52%
2016 11300 339 3%
2017 10400 312 3%
Total general 2010-2018 86021 3367 3,91%
Tabel 2.3. Ponderea omuciderilor pe plan național raportată la morțile violente
pe perioada studiului.

În vederea realizării studiului privind omuciderea în cazuistica Institutului

de Medicină Legală din Târgu Mureș, s-au cules datele unui lot de 69 de
persoane dintr-un interval de 8 ani (2010-2017), observându-se o frecvență mai
crescută a omuciderilor în anul 2010 (19 cazuri) și 2016 (11 cazuri) iar cea mai
scăzută înregistrându-se în anul 2015 (3 cazuri).
Din lotul prezent, 74% dintre victime au decedat în momentul
evenimentului dar un procent de 26% a beneficiat de îngrijiri medicale, decesul
survenind ulterior. Dintre victimele (18) cu perioadă de supraviețuire, 3
persoane au supraviețuit sub 24h iar restul de 15 persoane au o perioadă de
supraviețuire de peste 24h, majoritatea fiind cuprinși în intervalul de timp 1-
9zile.

34
 Dintre cele 69 de persoane, privind sexul și vârsta, precizăm faptul că
numărul deceselor prin omucidere, este mai mare în rândul bărbațior (62%, 43
de persoane) comparativ cu femeile (38%, 26 de persoane), iar în ambele
cazuri, vârsta victimelor se regăsește cu precădere în intervalul 40-49 de ani.
De menționat ar fi faptul că se întâlnește un caz al unui copil cu vârsta cuprinsă
în intervalul 0-9ani.
Privind mediul de proveniență al victimelor și locul producerii
evenimentului, incidența omuciderilor este mai mare în mediului urban (65%
dintre victime au domiciliul în mediul urban, 62% dintre omucideri s-au produs
în același mediu).
Referitor la cauza medico-legală a morții, cel mai frecvent incriminate
sunt traumatismele cranio-cerebrale (23) respectiv hemoragiile și șocul
hemoragic (22), urmate de asfixiile mecanice (12). Dintre leziunile cu soluție de
continuitate tegumentară, predominante sunt plăgile înțepate, urmate de plăgile
tăiate-înțepate și tăiate-despicate, plăgile împușcate fiind mai puțin frecvente iar
în ceea ce privește asfixia, modalitatea cea mai des întâlnită cea prin
sugrumare. În leziunile tanatogeneratoare realizate prin arme albe, cel mai
incriminat corp delict este cuțitul, următoarele cele mai frecvente arme întâlnite
fiind toporul și briceagul, mai puțin frecvente dar prezente fiind ciocanul și bâta.
Dintre mecanismele cele mai comune de producere al leziunilor, cel mai
incriminat mecanism este lovirea cu un corp dur contondent, urmat de lovirea
cu un corp tăietor-înțepător.
Dintre leziunile elementare, cele mai frecvent prezente sunt plăgile (în 58
dintre cazuri) . Apoi în ordinea frecvenței, am constatat: excoriații (44 victime),
echimoze (40) și în număr mai mic, hematoame (26). Cel mai des, localizarea
acestora din punct de vedere topografic este la nivel cefalic și membrele
superioare.
În ceea ce privește raportul toxicologic, acesta s-a efectuat la 50 dintre
victime, dintre care în 28 de cazuri (deci 56% din totalul de 50 de victime),
rezultatul a fost negativ și în 22 de cazuri (44%) s-au detectat valori pozitive ale
alcoolemiei, respectiv alcooluriei. Majoritatea cazurilor au valoarea cuprinsă în
intervalul 1-1,9g‰. Dintre cei cu valori pozitive, 15 au fost bărbați și doar 7
femei. Astfel analiza datelor ne sugerează că frecvența omuciderilor cu victima

35
sub influența consumului de toxice este mai mic comparativ cu cei care la care
rezultatul este negativ, de asemenea atragem atenția asupra valorilor pozitive
ale examenului toxicologic îndeosebi la lotul masculin.
Am constatat că în toate cazurile incluse în lot, există legătură de
cauzalitate între leziunile traumatice suferite și decesul persoanei: cauzalitate
directă necondiționată în procent de 91.3%, 63 de cazuri (leziunea produsă a
dus la decesul imediat al victimei); cauzalitate directă condiționată în proporție
de 2.9%, 2cazuri (decesul a survenit pe fondul consumului de etanol în unul
dintre cazuri iar în cel de-al doilea pe fondul unei patologii cardiace
decompensate); cauzalitate indirectă în 5.8%, 4 cazuri (decesul s-a produs
consecutiv unor complicații precum bronhopneumonia masivă și bronșiolita).

Aceste date rezultate, pot fi comparate cu un studiu realizat de LabTox

din Minas Gerais (Brazilia), în care s-au investigat anumiți parametri în cazurile
concluzionate ca fiind omucideri, pe un lot de 1382 de victime. Rezultatele
studiului LabTox relevă următoarele: din lotul studiat, în ceea ce privește sexul
victimelor, există o diferență notabilă și anume faptul că 93,5% din victime au
fost de sex masculin și doar 6,5% de sex feminin; dintre aceștia, la examenul
toxicologic, tot la sexul masculin se regăsesc cele mai multe valori pozitive (
874 dintre bărbați dintr-un total de 1214 și 48 dintre femei dintr-un total de 85).
Ca și cauză medico-legală a morții, plăgile împușcate reprezintă cauza
principală de deces (1151 cazuri) urmate de plăgile înțepate (109 cazuri),
lovirea cu corpuri contondente în 39 de cazuri și moartea prin asfixie în 25
dintre cazuri. Privind moartea prin asfixie, în odine descrescătoare a frecvenței,
se constată: sugrumarea, sufocarea și strangularea [20]. Ca și concluzii, prin
comparație între studii: în ambele studii, în ceea ce privește sexul și examenul
toxicologic pozitiv, victimele sunt preponderent de sex masculin iar referitor la
cauza de deces, constatăm că plăgile înțepate reprezină al doilea cel mai
frecvent mecanism de producere al leziunilor în ambele studii; privind moartea
prin asfixie, sugrumarea pare să fie cel mai des incriminată asfixie în ambele
studii; ca și diferență ar fi faptul că în studiul LabTox, plăgile prin împușcare
reprezintă un procent majoritar din decese, iar în studiul acesta, traumatismele
cranio-cerebrale sunt cauza principală de deces;

36
 Un alt studiu efectuat de Institutul de Medicină Legală din Lisabona
(Portulagia) în perioada 2012-2019 are ca scop principal identificarea acelor
omucideri în care agentul vulnerant este reprezentat de arme albe. Dintr-un lot
de 179 de omucideri, 57 de victime au prezentat astfel de leziuni cu soluție de
continuitate tegumentară. Cea mai frecvent incriminată armă este reprezentată
de cuțit (în 17 cazuri din 57), restul armelor utilizate având ca reprezentanți
toporul, briceagul, foarfecele și fierăstrăul electric. În ceea ce privește sexul
victimelor, s-a constatat: sexul masculin în proporție de 80,7%( 46 de victime),
sexul feminin 19,3% (11victime) [21]. Rezultatele acestui studiu din Lisabona
sunt în concordanță cu studiul curent, existând și în acest caz o pondere mai
mare a bărbaților decedați comparativ cu femeile iar din perspectiva agentului
vulnerant, cuțitul este principala armă albă incriminată în omucidere dar sunt
amintite și toporul și briceagul, prezente în ambele studii dar într-un număr mai
mic de cazuri.

Studiul retrospectiv privind mecanismul de producere al leziunilor în

cazurile cu omucideri (lotul fiind de 2000 de victime), efectuat de Serviciul de
Stat de Medicină Legală din Lituania din perioada 2004-2016 pune în evidență
următoarele aspecte: în 1044 de cazuri, moartea a survenit în urma lovirii cu
obiect dur contondent, în 664 de autopsii s-a evidențiat cauza decesul ca
urmare a plăgilor produse de corp înțepător-tăietor, 112 decese rezultate în
urma plăgilor prin împușcare și 108 decese prin asfixie iar restul deceselor au
rezultat din metode mai puțin comune precum incendierea victimelor sau prin
alți factori fizici. Dintre aceste cazuri, 71% (1420 de persoane) au decedat în
momentul evenimentului dar un procent de 29% (580 de persoane) au primit
îngrijiri medicale . Referitor la mediul de producere al eventimentului și sexul
victimelor, se disting următoarele procente: în procent majoritar, 57% dintre
omucideri au avut loc în mediul urban iar 43% în mediul rural; 73% dintre
victime sunt de sex masculin iar 27% de sex feminine [22]. Comparativ cu
studiul realizat în cadrul Institutului de Medicină Legală din Târgu Mureș, putem
concluziona că privind sexul victimelor, omuciderile având ca victimă sexul
masculin sunt în procent superior față de victimele de sex feminin (afirmație

37
valabilă și pentru studiul curent); privind mediul în care s-a produs evenimentul,
decesele au loc mai des în mediul urban decât în cel rural (afirmație care nu
coincide cu rezultatele studiului curent, în acesta existând o pondere mai mare
a omuciderilor în mediul rural). O altă concordanță ar fi privitor la mecanismele
de producere a leziunilor, unde regăsim o frecvență crescută a plăgilor produse
de corpuri înțepătoare-tăietoare; o altă diferență ar fi o pondere mare a cazurilor
de deces prin plăgi împușcate în studiul din Lituania. De notat ar mai fi faptul că
în ambele studii avem procente similare ale cazurilor care au beneficiat de
îngrijiri medicale ( studiul din Lituania: 71%, studiul curent 74%).

Un studiul din Danemarca din perioada 1992-2016 are ca lot 1417

omucideri, dintre care victimele sunt în procent de 62,2% bărbați și 37,8%
femei. Cele mai comune cauze medico-legale de moarte, în ordinea frecvenței
sunt reprezentate de: lovirea cu obiect tăietor (33,2% din cazuri), lovirea cu corp
dur contondent (21,9% din cazuri) și asfixii (17,6% din cazuri) [23]. Astfel și în
acest caz, victimele sunt reprezentate preponderent de genul masculin iar
mecanismele cel mai frecvent incriminate sunt conconrdante cu studiul actual
cu mențiunea că lovirea cu obiect dur contondent este mai frecventă decât cea
cu obiect tăietor.

S-a efectuat un studiu în intervalul 1998-2017, în Mexic, pentru a

determina omuciderea în rândul copiilor cu vârsta sub 10 ani. Numărul lotului
studiat a fost de 5188 de cazuri dintre care 70% au fost copii cu vârsta sub
5ani. Cauzele medico-legale de deces comune din lotul studiat au fost în
ordinez frecvenței: spânzurarea, strangularea și plăgile împușcate [24]. În
studiul curent, în perioada 2010-2017, am constatat un singur caz de omucidere
(prin spânzurare) în rândul copiilor sub 10ani.

Un studiu din Kosovo, privind frecvența localizării leziunilor din cadrul

omuciderilor evidențiază faptul că cel mai frecvent, leziunile se localizează la
nivelul toracelui, extremitatea cefalică situându-se pe al doilea loc [25] iar în
studiul nostru, acestea se regăsesc predominant la nivelul extremității cefalice,

38
leziunile toracice ocupând locul al treilea, prin urmare rezultatele obțiunute de
noi și cele din studiul de comparat nu coincid.

Studii ulterioare pe eșantioane mai mari ar fi utile pentru a susține

rezultatele de față.
Limitarea studiului ar fi imposibilitatea de a obține informații asupra
autorului pentru a putea stabili circumstanțele producerii evenimentului și relația
acestuia cu victima și faptul că nu am avut acces la rapoartele de necropsie
pentru totalul de 101 cazuri de omucidere în intervalul anual studiat.

2.5. CONCLUZII

În lucrarea de față s-a analizat un lot al cazurilor de omucidere

autopsiate în cadrul Institutului de Medicină Legală din Târgu Mureș, pe o
perioadă de 8 ani, urmărind frecvența cazurilor, mediul în care s-a produs
evenimentul, sexul și vârsta victimelor, consumul de etanol, cauza medico-
legală de deces, tipul leziunilor traumatice precum și cele mai frecvente
mecanisme de producere a acestora.
În urma analizei statistice a rezultat faptul că victimele sunt cu
precădere de sex masculin, având vârsta cuprinsă între 40 și 49 de ani,
omuciderile sunt mai frecvente în mediul rural iar cele mai des întâlnit
mecanism de producere a leziunilor este lovirea cu corp dur-contondent, urmat
de lovirea cu corpuri tăietoare-înțepătoare.
Majoritatea victimelor au fost găsite deja decedate la locul faptei.
Traumatismele cranio-cerebrale, respectiv hemoragiile și șocul
hemoragic au fost cele mai frecvente cauze medico-legale de deces.
Leziunile elementare cel mai frecvent întâlnite sunt plaga și excoriația
iar localizarea acestora este predominant la nivelul extremității cefalice.
Consumul de alcool ar putea reprezenta un factor de risc în contextul
producerii heteroagresiunii.
Datele din literatură concordă în mare măsură cu rezultatele obținute de
noi.

39
 Informațiile obținute ar putea fi folosite pentru a iniția programe
preventive în încercarea de a reduce numărul de omucideri.
Nicio țară nu este imună la omucidere, prin urmare ar trebui să se
încerce o cât mai bună înțelegere a cauzelor.
Informații suplimentare asupra autorului ar fi extrem de utile pentru a
putea stabili cu mai mare precizie circumstanțele producerii evenimentului și
relația acestuia cu victima.

40
 BIBLIOGRAFIE

1. Anja Vaskinn,Katharina N.Engelstad et al- Childhood trauma,

social cognition and schizophrenia: Specific association between
physical neglect and cognitive theory of mind in homicide
offenders, Psychiatry Research, 2021, 303,114093
2. K.S.Narayan Reedy , O.P.Murty - The essentials of forensic
medicine and toxicology , The Health Sciences Publishers, New
Delhi | London | Philadelphia | Panama, 2014, 103-486.
3. Katharina Nymo Engelstad, Bjørn Rishovd Rund, Anne-Kari
Torgalsbøen, et al - Psychiatry Res, 2019, 272:209-215
4. Jahangir Moini, Justin Koenitzer et al- Chapter 23-Suicides and
homicides, Globan Emergency of Mental Disorders , 2021, 419-
432
5. P.D.I.Meilia, Herkutanto, D.S.Atmadja et al - The PERFORM-P
(Principles of Evidence-based Reporting in FORensic Medicine-
Pathology version) , Forensic Science International , 2021, 327,
110962
6. Gautam Biswas- Review of Forensic medicine & toxicology ,
Jayoee Brothers Medical Publishers (P) LTD , New Delhi |
Panama City | London, 2012 , 84-85.
7. Vladimir Beliș – Medicina legală în practica judiciară, Juridică,
București, 2003, 29-179.
8. Radu Carmen Corina, Carașca Cosmin, Hogea Timur, Medicină
legală suport de specialitate, University Press, Târgu Mureș,
2020, 17-70.
9. Albino Manuel Gomes- Violent death, Role of Medical
Emergency Teams in Forensic Cases, 2021, Chapter 4 , 23-40.
10. TheodoraNikitopoulou, KonstantinosMoraitis, MariaTsellou et
al-Violent deaths among elderly in Attica, Greece: A 5-year survey
(2011–2015), Journal of Forensic and Legal Medicine, 2019, 65,
76-80

41
11. LuchengaMucheleng’anga, CordiliaHimwaze, Homicides with
marginal injuries, a case series in Zambia, Forensic Science
International: Reports, 2020, 2.
12.Valentin Iftenie, Dan Dermengiu – Medicină legală, C.H.Beck,
București, 2019, 56-350.
13. GéraldQuatrehomme, VéroniqueAlunni, The link between
traumatic injury in soft and hard tissue, Forensic Science
International, 2019, 301, 118-128.
14. Williams OlatundeOluwaseun, Faduyile Adedayo Francis,
Soyemi SokunleSunday et al-Fatal suffocation: A 7-year autopsy
study in Lagos, Nigeria, Forensic Science International: Reports,
2019, 1, 100033.
15. E.Doberentz, P.Markwerth, B.Madea, Differentiation of
homicidal or suicidal strangulation, Forensic Science International,
2019, 301, e44-e48.
16. Dan Dermengiu, George Cristian Curcă, Valentin Gheorghiu et
al- Curs de medicină legală, Tehnoplast Company, București,
2005, 63-64
17. Abubeker EshetuYimam, Salh YalewMustofa, Amare
H/kirosGebregzi et al- Mortality rate and factors associated with
death in traumatic chest injury patients: A retrospective study,
International Journal of Surgery Open, 2021, 37, 100420.
18. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/injuries-and-
violence , 2021.
19. Institutul de Medicina Legala Mina Minovici (inml-mm.ro) .
20. Yara VieiraLemos, Alberto Julius AlvesWainstein, Larissa
MirandaSavoi et al- Epidemiological and toxicological profile of
homicide victims in a legal medicine unit in Brazil, Journal of
Forensic and Legal Medicine, 2019, 65, 55-60.
21. NunoLupi Manso, Isabel PintoRibeiro, Ana RitaInácio, Sharp
force fatalities: Differentiating homicide from suicide through a
retrospective review (2012–2019) of autopsy findings in Lisbon
(Portugal), Forensic Science International, 2021, 327, 110959.
42
22. SigitasChmieliauskas, SigitasLaima, Dmitrij Fomin et al-
Homicide victims and mechanisms in Lithuania from 2004 to 2016,
Journal of Forensic and Legal Medicine, 2019, 65, 27-31.
23. Asser H.Thomsen, Peter M.Leth, Hans PetterHougen et al-
Homicide in Denmark 1992–2016, Forensic Science International:
Synergy, 2019, 1, 275-282.
24. Jorge Martin Rodríguez, Julio Cesar Campuzano, Yamileth
Ortiz Gómez, Homicide in children under ten years old in México:
A 20-year study, Colomb Med (Cali), 2021, 52(3):e2024492.
25. Sophie M.van Wyngaarden, Flamur Blakaj, Samuel J.Speersa,
Challenges in the analysis of forensic pathology data relating to
homicides in Kosovo from 2006–2015, Forensic Science
International, 2020, 307, 110117.

43