Genul epic

Genul epic – definiție

Opera epică este opera literară în care autorul își exprimă sentimentele, gândurile
și ideile în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor.

Caracteristicile operelor epice

Autorul își exprimă indirect ideile și sentimentele prin intermediul acțiunii și al
personajelor. Are o acțiune ce poate fi prezentată pe momentele subiectului
literar și anume: expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și
deznodământul. Are personaje care săvârșesc acțiunea. Personajele sunt fictive,
însă pot părea de multe ori reale și sunt rodul imaginației autorului. Este prezent
autorul. Se poate observa prezența naratorului prin folosirea verbelor la persoana
a III-a (narator obiectiv) și persoana I (narator subiectiv). Modul de expunere
specific genului epic este narațiunea, folosită în relatarea faptelor ori
evenimentelor în ordine cronologică. Narațiunea este completată și de descriere
și dialog, iar uneori și de monologul interior, atunci când sunt povestiri de tip
jurnal la persoana I.

Ce rol au modurile de expunere într-un text epic

• Narațiunea are rolul de a dezvolta firul epic, mai exact de a relata ori
prezenta întâmplările.
• Dialogul rolul de a caracteriza indirect, cu ajutorul limbajului, personajele.
Dialogul asigură un dinamism aparte povestirii, prin schimbul de replici
dintre personaje.
• Monologul interior este o modalitate specifică prozei, atunci când un
personaj analizează propriile stări sufletești. Vorbirea personajului cu sine
însuși.