Acţiunea fiziologică a zincului

Zincul este un element indispensabil vieţii plantelor şi animalelor. Lipsa zincului la

plante împiedică dezvoltarea frunzelor şi produce îngălbenirea lor. O carenţă în zinc la animale
determină oprirea creşterii şi chiar moartea. Zincul intră în compoziţia unei enzime, care se află
în globulele roşii şi contribuie la transportul dioxidului de carbon. El joacă un rol în activitatea
insulinei secretată de pancreas.

Sărurile de zinc au o acţiune astringentă şi iritantă asupra pielii. Luate pe cale internă, în
cantităţi mari pot să producă moartea; otrăvirile acute cu săruri de zinc provoacă eroziuni ale
mucoasei intestinale, urmate de gastroenterite, afecţiuni ale rinichilor, ale vaselor, precum şi
afecţiuni cardiace.

Doza mortală de ZnCl2 este de 3-5 g, iar pentru ZnSO4 este mai mare. Aerosolii proaspeţi
de ZnO, care se produc în întreprinderile unde zincul este încălzit peste punctul de topire,
provoacă apariţia aşa numitei febră de zinc. Oxidul de zinc cu grad de dispersie mai mic nu
produce această boală.

Întrebuinţările zincului

Zincul se foloseşte ca atare, mai ales sub formă de tablă, la confecţionarea de băi,
cazane. Mari cantităţi de zinc se întrebuinţează la acoperirea tablei, ţevilor, sârmei de fier sau de
oţel, în scopul protejării contra coroziunii. Operaţia poartă numele de zincare şi se efectuează
prin cufundarea în zinc topit, metoda cea mai utilizată, fie pe cale electrolitică. Materialele se
numesc galvanizate chiar dacă zincarea nu s-a efectuat pe cale galvanică.

Zincul se mai întrebuinţează la confecţionarea elementelor galvanice şi în metalurgia

argintului şi aurului, la obţinerea hidrogenului utilizat ca agent reducător în multe procese
chimice, în industria coloranţilor.
 După zincare, cea mai mare cantitate de zinc se consumă la obţinerea diferitelor aliaje.
Cel mai important aliaj de zinc este alama, care poate conţine între 10 % şi 50% Zn şi care
consumă aproximativ 40 % din producţia acestui metal. Alama (de fapt alamele) se
întrebuinţează la fabricarea pieselor pentru maşini, a autoclavelor, la confecţionarea robinetelor
pentru apă, a mânerelor de uşi, a balamalelor şi a multor alte obiecte de uz industrial şi casnic.

Aliajele de lipit pe bază de zinc se folosesc în special la lipirea aliajelor de aluminiu şi

magneziu. Pentru turnare sub presiune se întrebuinţează aliaje de Zn-Al-Cu.

Dintre combinaţiile sale, oxidul de zinc se utilizează ca pigment alb, clorura de zinc are
utilizări farmaceutice, iar în agricultură o serie de săruri de zinc se utilizează ca îngrăşăminte,
deoarece zincul este un microelement.

Combinaţiile zincului

Generalităţi

Se cunosc numeroase combinaţii stabile ale zincului bivalent electropozitiv. Alături de

combinaţiile simple ale zincului bivalent sunt prezentate sau menţionate numeroase combinaţii
complexe, în care zincul intră în compoziţia cationului sau a anionului.

În combinaţii, zincul poate fi întâlnit sub formă de cation Zn 2+ , [Zn(H2O)6] 2+

,
[Zn(NH3)4 ]2+, [Zn(NH3 )6]2+ sau ca anion [ZnF3]- ,[ZnF4]2- ,[ZnCl3]- , [ZnCl4]2-.

Dintre combinaţiile zincului care sunt solubile în apă se menţionează clorura, bromura,
iodura, sulfatul, azotatul, acetatul şi ca săruri cu solubilitate redusă în apă se indică fluorura,
sulfura, carbonatul, ortofosfatul şi sărurile bazice. Majoritatea combinaţiilor zincului sunt
incolore. Sărurile solubile ale zincului hidrolizează în apă şi soluţia lor apoasă are reacţie acidă.
Alături de combinaţiile anorganice ale zincului sunt prezentate şi combinaţiile chelate şi
derivaţii organometalici.
 Combinaţii chelate

Prin acţiunea unei soluţii verzi de ditizonă în CCl4 sau în CHCl3 asupra unei
combinaţii de zinc în soluţie neutră sau slab acidă se formează ditizonatul de zinc roşu purpuriu,
care are următoarea formulă:

Prin acţiunea acidului rubeanic asupra soluţiilor sărurilor de zinc, în soluţii

tamponate cu acetat de sodiu, rezultă un precipitat alb-gălbui de rubeanat de zinc:

Prin tratarea soluţiilor sărurilor de zinc cu acid antranilic (acid orto-aminobenzoic)

rezultă un precipitat alb de antranilat de zinc:

Diacetilacetonatul de zinc [Zn(C5O2H7)2] se prezintă ca substanţă incoloră, care se topeşte

la 138 ˚ C şi este uşor solubilă în apă sau benzen.Ca exemple de combinaţii chelate se
menţionează, de asemenea dioxalatozincatul