CUPRINS

Cap. I Noțiuni introductive…………………………………………………………………………...1

1.1. Aspecte generale referitoare la infracțiuni privitoare la regimul stabilit de lege pentru unele
activități 1
1.2. Scurt istoric al incriminării infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor 3
Cap. II Elemente constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al
munițiilor………………………………………………………………………………………………7
2.1. Aspecte generale 7
2.1.1. Introducere. Noțiuni 7
2.1.2. Obiectul juridic special 10
2.1.3. Obiectul material 11
2.1.4. Subiecții infracțiunii 16
2.1.5. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii………………………………………….17
2.2. Structura și conținutul constitutiv al infracțiunii 18
2.2.1. Latura obiectivă 18
2.2.2. Latura subiectivă 34
2.3. Forme. Sancționare 37
2.3.1. Formele infracțiunii 37
2.3.2. Sancțiunile infracțiunii 39
2.4 Explicații complementare 41
CAP. III Infracțiuni conexe nerespectării regimului armelor și al munițiilor…………………...43
3.1.Corelații între infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și a munițiilor și
infracțiunea de contraband calificată 43
3.2. Corelații între infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor și infracțiunea de
terorism 45
3.2.1. Aspecte generale privind reglementarea terorismului în România 45
3.2.2. Specificul infracțiunilor de terorism conexe nerespectării regimului armelor și
al munițiilor 51
CAP. IV Aspecte criminologice privind infracțiunile referitoare la regimul armelor și al
munițiilor 53
4.1. Date statistice referitoare la evoluția criminalității la regimul armelor și al munițiilor 53
4.2. Cauze care favorizează comiterea de infracțiuni la regimul armelor și al munițiilor 55
4.3. Măsuri de combatere a nerespectării regimului armelor și al munițiilor 58
Cap. V Concluzii……………………………………………………………………………………...61
ANEXE-Situații statistice privind regimul armelor și al munițiilor-anul 2017………………….63

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….………………70
 Cap. I Noțiuni introductive

1.1. Aspecte generale referitoare la infracțiuni privitoare la regimul stabilit de lege

pentru unele activități

În noul Cod penal român, intrat în vigoare la data de 01.02.2014 prin Legea nr.
187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal 1 , legiuitorul a
introdus un titlu special, titlul VII, în care sunt incriminate faptele care privesc siguranţa
publică.
Aceste infracțiuni, deși sunt numeroase și de o mare varietate, au fost totuși incluse
într-un titlu unic, deoarece ele prezintă o trăsătură esențială comună-siguranța publică,
constând în aceea că, prin săvârșirea lor, se aduce atingere siguranței circulației pe căile
ferate, siguranței circulației pe drumurile publice, nerespectării regimului armelor, munițiilor,
materialelor nucleare și al materiilor explozive, precum și regimului stabilit pentru alte
activități reglementate de lege, sănătății publice, respectiv siguranței și integrității sistemelor
și datelor informatice. Acest element comun si fundamental, siguranța publică, unește toate
aceste numeroase și variate infracțiuni, justificând tratarea lor unitară în cadrul aceluiași titlu
al părții speciale.
Constituția României din 2003 cuprinde norme cu caracter de principii care trebuie
avute în vedere și la aplicarea dispozițiilor incriminatoare prevăzute în titlul VII al Codului
penal, partea specială.
Astfel, au relevanță pentru materia tratată dispozițiile constituționale referitoare la
drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, prevăzute în titlul II din Constituție, cum ar
fi: principiul înscris în art.16 care prevede că: “Cetățenii sunt egali în fața legii și
autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de
lege”2; principiul înscris în art. 21 care prevede accesul liber la justiție, în sensul că orice
persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale
legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept; principiul înscris în art. 23
care consacră libertatea individuală, prevăzând că: “Libertatea individuală și siguranța
persoanei sunt inviolabile. Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt
permise numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege… Nicio pedeapsă nu poate fi
stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii”3. În legatură cu autoritatea
1 Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
2 Constituția României, art. 16
3 Constituția României, art. 23
1
judecătorească, Constituția României prevede, de asemenea, că: ”Justiția se înfăptuiește în
numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți. Judecătorii sunt independenți și se
supun numai legii”4. “Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin
celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”5.
Cunoașterea acestor principii este hotărâtoare pentru o bună înțelegere și aplicare a
prevederilor legii penale în general și a dispozițiilor din titlul VII, al părții speciale a Codului
penal, îndeosebi.

1.2. Scurt istoric al incriminării infracțiunii de

nerespectarea regimului armelor și al munițiilor

4 Constituția României, art. 124

5 Constituția României, art. 126
2
 Legislația referitoare la incriminarea nerespectării regimului armelor și al munițiilor a
cunoscut de-a lungul timpului mai multe modificări.
Astfel, sub imperiul Codului penal de la 1864, regimul armelor era reglementat prin
Legea nr. 3472 din 23 iulie 1921, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din
data de 26 iulie 1921, unde la art. 34 prevedea că ”Vânzarea şi purtarea armelor, precum şi
întrebuinţarea materiilor explozibile nu se vor putea face fãrã autorizarea prefectului, dată
cu avizul conform al procurorului tribunalului respectiv. Contravenienţii, pe lângã
confiscarea armelor şi materiilor explozibile şi închiderea magazinelor de vânzarea lor, vor
fi pedepsiţi cu închisoare de la 15 zile la 6 luni sau cu amenda de la 100 la 3.000 lei.”, iar la
art. 66 se menționa că ” Se vor pedepsi cu muncă silnică pe viață, conform art. 86 din codul
penal, acei cari vor da, sau vor fi dat, vor înlezni sau vor fi înleznit, cu bună ştiinţă şi cu
vointă, arme şi unelte de crime, sau cari vor trimite ori vor fi trimis mijloace de vieţuire sau
cari în orice alt chip vor avea sau vor fi avut înţelegere culpabilă cu cei cari fac parte din
aceste cete.”6
Codul penal din 19367, denumit ”Carol al II-lea” , publicat în Monitorul Oficial nr. 73
din 27 martie 1936, la titlul VI-”Crime și delicte contra liniștei publice”, în capitolul III -
“Ațâțări, instigări și alte delicte contra liniștei publice” - la art. 335 prevedea: “Acela care, în
mod clandestin, fabrică, strânge, transportă sau păstrează arme, muniții de orice fel, mașini
infernale, explozibile omorâtoare sau incendiatoare, în scop de a le întrebuința, el însuși, sau
a le da făcătorilor de rele pentru săvârșirea de crime sau delicte, comite delictul de înlesnire
a infracțiunilor contra liniștei publice și se pedepsește cu închisoare corecțională de la unu
la cinci ani și amendă de la 2.000 la 10.000 lei, întrucât nu s-au comis infracțiuni lovite de
lege cu pedepse mai mari”8.
În Monitorul Oficial nr. 20 bis, din 24.01.1941, a fost publicat Decretul-lege nr.142
privitor la depunerea armelor, munițiilor, explozibililor de orice categorie și a permiselor de
port-armă, precum și pentru interzicerea întrunirilor și adunărilor de orice fel, care la art. 1
prevedea că: ” Orice persoană care posedă arme de foc, munițiuni și explozibili de orice
categorie, fie în stare de funcționare, fie defecte, deținute sub orice formă, chiar cu permis de
posedat și purtat armă, le va preda în 24 de ore de la publicarea prezentului decret-lege,
împreună cu permisul respectiv dacă îl posedă...”.
În Monitorul Oficial nr. 21 bis, din 25.01.1941, s-a publicat Decretul-lege nr.145
pentru completarea dispozițiilor art.1 din Decretul-lege nr.142/1941. Ulterior s-a acordat un

6 Legea nr. 3472 din 23 iulie 1921

7 Codul penal Carol al II-lea a intrat în vigoare la 01.01.1937
8 Codul penal 1936, art. 335
3
nou termen pentru depunerea armelor, munițiilor și explozibililor, prin Decretul-lege nr.1222,
publicat în Monitorul Oficial nr.103 din 04.05.1941.
Câteva luni mai târziu, în Monitorul Oficial nr. 173, din 24.07.1941, a fost publicată
Legea nr. 677 asupra portului și vânzării armelor(Decretul-lege nr. 2123 din 24.07.1941).
Regimul armelor și munițiilor a fost apoi reglementat prin Decretul nr. 61 din 1959,
privind regimul armelor, munițiilor și materialelor explozive, care a înlocuit Decretul nr. 163
din 1950, pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul
explozibililor, cu modificările ulterioare.
Prin intrarea în vigoare a Codului penal din 19699 dispozițiile din Decretul nr. 61 din
1959, care își au corespondent în art. 279 din cod, au fost abrogate implicit la aceea datã.
Decretul nr. 61 din 1959, a fost însă abrogat expres prin Decretul nr. 367 din 1971, privind
regimul armelor, munițiilor și a materiilor explozibile (art. 60), la data de 25 noiembrie 1971.
În Monitorul Oficial nr. 74/1996, prin Decretul nr. 51 din 11 aprilie 1996, s-a publicat
o nouă lege privind regimul armelor de foc și al munițiilor, respectiv Legea nr. 17/1996.10
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 17 din 1996 s-a abrogat expres Decretul nr. 299 din
1979, privind paza armată a pepinierelor piscicole din Delta Dunării, Hotărârea Consiliului de
Miniștri nr.1369 din 1971, privind unele măsuri în legătură cu regimul armelor și munițiilor și
pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la acest regim, cu modificările ulterioare,
precum și Decretul nr. 367 din 1971, referitor la regimul armelor și munițiilor11.
În Monitorul Oficial al României nr. 583 din data de 30.06.2004, a fost promulgată
Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, lege valabilă și în prezent cu
modificările ulterioare, care prevede printre altele faptul că ”la 30 decembrie
2004,se abrogă Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor,cu exceptia
prevederilor art. 46-52, care ramân în vigoare pentru fiecare instituție care are încadrate
persoane ce ocupa funcții care implica exercițiul autorității publice, înarmate cu arme de
apărare și pază, pâna la stabilirea în legile prevăzute la art. 43 a condițiilor în care acestea
pot purta și folosi armele din dotare.”12
Pe lângă prevederile art. 279 din Codul penal 1969, unde se preciza că ” Deținerea,
portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și
munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu
închisoare de la 2 la 8 ani.Cu aceeași pedeapsă se sancționează și nedepunerea armei sau a
muniției în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins
cererea pentru prelungirea valabilității permisului. Se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10

9 Codul penal 1969 a fost adoptat la 21.06.1968 și a intrat în vigoare la 01.01.1969

10 Art. 86, din Legea nr.17/1996
11 Art.86, din Legea nr.17/1996
12 Monitorul Oficial nr. 583 din 30.06.2004
4
ani:a)  deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare,
precum și a muniției pentru astfel de arme;b) deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a
mai multor arme cu excepția celor prevăzute la lit. a), precum și a armelor de panoplie, ori
muniției respective în cantități mari. Portul de arme, fără drept, în localul unităților de stat
sau al altor unități la care se referă art. 145, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se
pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani. (Alin. 3^1)Tentativa se pedepsește. ”, Legea nr.
295/2004 a introdus la art. 133-141 noi infracțiuni referitoare la regimul armelor și al
munițiilor.
Odată cu intrarea în vigoarea a noului Cod penal, prevederile din Legea nr. 295/2004,
începând cu art. 133 și până la art. 141, au fost abrogate, acestea fiind incriminate în art. 342-
344 din noul Cod penal.
Astfel, referitor doar la incriminarea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și
al munițiilor, art. 342 din noul Cod penal prevede în cele 7 aliniate ale sale că:
”(1) Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor
letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de
reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Sustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Portul armelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), fără drept, în sediul autorităţilor publice,
instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate
desfăşurării procesului electoral, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) au ca obiect arme interzise sau muniţii,
mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o
treime.
(6) Nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la
expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de muniţie pentru acestea:
a) din orice componente esenţiale traficate ilicit;
b) fără o autorizaţie eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în care are
loc fabricarea sau asamblarea;
c) fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu
prevederile legale,
5
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”13

Cap. II Elemente constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului

armelor și al munițiilor

2.1. Aspecte generale

2.1.1. Introducere. Noțiuni

În ultima perioada de timp și în diverse situații, foarte multe persoane recurg la arme,
fie pentru a săvârși infracțiuni, fie pentru a-și asigura scăparea, atunci când sunt surprinși
asupra faptelor. Din aceste motive, pentru a se asigura un climat de liniște și ordine publică, a
ocrotirii persoanelor și bunurilor, a fost instituit regimul armelor și al munițiilor.

13 Art. 342 din noul Cod penal

6
 Actuala reglementare a regimului armelor și al munițiilor este realizatã prin Legea
nr.295 din 200414.
Faptele de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor sunt fapte care prezintă un
grad de pericol social deosebit pentru societate, deoarece prin săvârșirea lor se crează o stare
de primejdie pentru valorile sociale, a cãror ocrotire a impus stabilirea acestui regim. Aceste
fapte sunt incriminate în art. 342 din Codul penal, constituind infracțiunea de nerespectarea
regimului armelor și al munițiilor, infracțiune care este preluată din Codul penal din 1969 (art.
279), sub aceeaşi denumire marginală, dar cu un conţinut legal diferit.
Între cele două reglementări există unele elemente de asemănare, dar şi unele de
deosebire.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 342, alin. (1) din Codul penal, infracțiunea
constă în: ” Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia
armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea
atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept” și se sancționează cu pedeapsa închisorii
de la unu la cinci ani.
Conform alin. (2), din art. 342 Cod penal, infracțiunea constă și în: ”Deţinerea sau
portul fără drept de  arme neletale din categoria celor supuse autorizării” , pedepsindu-se cu
închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă.
Față de art. 279 din vechiul Cod penal, în noua reglementare au mai fost introduse și
următoarele cinci aliniate, respectiv:
”(3) Sustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Portul armelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), fără drept, în sediul autorităţilor
publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile
rezervate desfăşurării procesului electoral, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) au ca obiect arme interzise sau
muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează
cu o treime.
(6) Nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de
la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de muniţie pentru
acestea:
a) din orice componente esenţiale traficate ilicit;
14 Legea nr. 295/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 30.06.2004.
7
 b) fără o autorizaţie eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în
care are loc fabricarea sau asamblarea;
c) fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu
prevederile legale,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”
În cadrul alin. (1) al celor două incriminări, constatăm completarea normei din noul
Cod penal (faţă de cea din Codul penal din 1969), cu sancţionarea oricărei operaţiuni privind
circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora, precum şi a
funcţionării atelierelor de reparat arme letale, ca modalităţi de comitere a infracţiunii. O altă
observaţie priveşte modificarea limitelor minime şi maxime de pedeapsă care, în noua lege,
sunt mai reduse.
În alin. (2) din noua lege este prevăzută o infracţiune, care nu apare în conţinutul art.
279 din Codul penal din 1969, fiind în schimb prevăzută (cu un conţinut juridic identic) în art.
134 din Legea nr. 295/2004, care a fost abrogat.
În cadrul alin. (3) din noua lege este incriminată infracţiunea de sustragere a armelor
şi muniţiilor, faptă ce nu apare incriminată în Codul penal din 1969 şi nici în legea specială.
Infracţiunea prevăzută în alin. (4) din noua lege, este preluată din conţinutul art. 279
alin. (3^1) din Codul penal din 1969, cu unele modificări.
În cadrul alin. (5) din noua lege este prevăzută o modalitate agravată a infracţiunilor
din alin. (1) şi (2), incriminare care însă nu este menţionată în vechiul Cod penal .
În alin. (6) din noua lege este prevăzută o infracţiune care prezintă anumite elemente
de asemănare cu infracţiunea prevăzută în art. 279 alin. (2) din Codul penal din 1969 și care a
fost preluată în totalitate din prevederea art. 142 din Legea nr. 295/2004, care a fost abrogat
odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.
Infracţiunea prevăzută în alin. (7) din noua lege, nu apare în conţinutul art. 279 din
vechiul Codul penal, fiind menţionată în schimb, într-o variantă asemănătoare în conţinutul
art. 138, abrogat, din Legea nr. 295/2004.
Trebuie precizat faptul că alin. (6) şi (7) au fost introduse prin art. 245 pct. 32 din
Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal15.
În raport cu dispoziţiile Codului penal din 1969, care la alin. (4) al art. 279 prevede
sancţionarea tentativei, în noul Cod penal, tentativa nu este sancţionată decât în cazul faptelor
prevăzute în alin. (1) şi (3).
În concluzie, constatăm că în raport cu dispoziţiile cuprinse în vechiul Cod penal,
deosebirile în ceea ce priveşte conţinutul juridic, se referă la:

15 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012
8
 ⮚ reformularea conţinutului normei de incriminare a faptei din art. 279 din Codul penal
din 1969, prin care au fost avute în vedere dispoziţiile legii speciale în materie;
⮚ incriminarea distinctă a faptei de sustragere a armelor sau muniţiilor;
⮚ incriminarea unei modalităţi agravate pentru infracţiunile din alin. (1) şi (2);
⮚ incriminarea unei alte modalităţi agravate pentru infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi
(3), atunci când obiectul material a constat în arme interzise, sau muniţii ori
mecanisme ale acestora;
⮚ pedepsirea tentativei doar în situațiile infracţiunilor prevăzute în alin. (1) şi (3);
⮚ reducerea limitelor minime şi maxime ale pedepselor.
Ca element de asemănare şi continuitate a incriminării unei asemenea fapte, reţinem
menţinerea denumirii marginale a infracţiunii.
Ca și noutate față de legislația anterioară, un prim element se referă la formularea în
ceea ce privește conținutul infracțiunii incriminate la art. 342 din noul Cod penal.
Aceasta se justifică întrucât conținutul normei de incriminare a faptei de nerespectarea
regimului armelor și al munițiilor trebuie să fie în concordonță cu legea special care
reglementează acest regim, respective Legea nr. 295/2004. Dacă la redactarea textului art. 279
din Cod penal 1969 s-a avut în vedere clasificarea armelor potrivit vechilor dispoziții
(Decretul nr. 61/1959, Decretul nr. 367/1971, Legea nr. 17/1996), la formularea art. 342 din
noul Cod penal s-a ținut cont de clasificarea armelor și munițiilor pe care o dă Legea nr.
295/2004, respectiv: arme și muniții interzise, arme și muniții letale, arme și muniții neletale.
Astfel, la prima variantă tip a acestei fapte sunt incriminate anumite acțiuni care au ca
obiect material arme și muniții letale, mecanisme sau dispositive ale acestora, iar la a doua
variantă tip sunt incriminate anumite acțiuni care au ca obiect material arme neletale din
categoria celor supuse autorizării.
Totodată, fapta realizează conținutul variantei agravate în cazul în care obiectul
material îl constituie arme sau muniții interzise, mecanisme sau dispozitive ale acestora.
O a doua deosebire se referă la incriminarea în art. 342 din noul Cod penal, ca o
variantă distinctă, a nerespectării regimului armelor și al munițiilor, fapta de sustragere a a
rmelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora, ori a armelor neletale din
categoria celor supuse autorizării, considerându-se că o asemenea faptă de sustragere vatămă,
în principal, relațiile sociale privitoare la regimul armelor și al munițiilor și numai în secundar
pe cele cu character patrimonial.
Prin noul conținut al faptei de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, așa
cum acesta a fost formulat în art. 342 din noul Cod penal, s-a urmărit armonizarea cu
Directiva nr. 91/477 C.E.E., Convenția Drepturilor Omului, Convenția Schengen și Convenția
Europeană cu privire la controlul achiziționării armelor de foc de către particulari.
9
 A treia deosebire se referă la limitele și natura pedepsei. Limitele speciale ale pedepsei
cu închisoarea, potrivit dispozițiilor art. 342 din noul Cod penal sunt mai reduse în raport cu
cele prevăzute în art 279 din Cod penal 1969. La a doua variantă tip a infracțiunii prevăzută în
art. 342 C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.
În cazul sustragerii armelor sau munițiilor letale sau neletale din categoria celor
supuse autorizării, ori a portului acestor categorii de arme, fără drept, în sediul autorităților
publice sau a altor persoane juridice de interes public, pe lângă pedeapsa închisorii se aplică
obligatoriu și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

2.1.2. Obiectul juridic special

Obiectul juridic special al faptei de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor în

oricare din variantele de incriminare este format din ansamblul relațiilor sociale a căror
ocrotire este asigurată prin apărarea unui complex de valori sociale precum: ordinea și
siguranța publică, viața și integritatea corporală a persoanei, patrimoniul public și privat,
apărarea care este asigurată prin reglementarea activităților referitoare la arme și muniții16.
Ocrotirea acestor relații sociale este asigurată prin apărarea unui complex de valori
sociale, anume prevăzute în dispozițiile care reglementează acest domeniu17.

2.1.3. Obiectul material

Obiectul material al infracțiunii prevăzute în art. 342 Cod penal, îl constituie armele și
munițiile asupra cărora se răsfrânge activitatea infracțională.
Din conținutul dispozițiilor art. 342 din C. pen. se poate reține faptul că armele și
munițiile, mai ales în cazul unora dintre modalitățile normative ale primei variante tip, pot
apărea ca produs al activității infracționale(activitatea de confecționare) sau ca mijloace care
au folosit la săvârșirea infracțiunii(în cazul funcționării atelierelor de reparat arme).Totuși, cel
mai adesea, acestea au caracterul de obiect material al infracțiunii de nerespectarea regimului
armelor și al munițiilor18.
Conform art. 179, alin. 1, Cod penal, armele sunt “instrumentele, dispozitivele sau
piesele declarate astfel prin dispozițiile legale”19.
O astfel de dispozitie legală este cea din art. 2, pct. 1 și 2-definiții generale, din Legea
nr. 295/2004, care definește noțiunile de armă, respectiv armă de foc, ca fiind: “arma - orice

16 Dongoroz Vintilă, Explicații teoretice ale Codului penal roman, vol IV, pag. 329
17 Nistoreanu Gheorghe, Dobrinoiu Vasile, Molnar Ioan, Pașcu Ilie, Boroi Alexandru, Lazăr Valerică, Drept
penal, partea specială, Editura “Continent XXI”, București, 1995, pag.420
18 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-Infracțiuni la regimul armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al
materiilor explozive, Ed. Hamangiu, 2014, pag. 80
19 Art. 179 noul Cod penal
10
obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile,
substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștierea de gaze
nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăsește în una dintre categoriile
prevăzute în anexă; arma de foc - orice armă portabilă cu țeavă care poate arunca, este
concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin
acțiunea unui combustibil de propulsie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a
arunca o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă are
aspectul unei arme de foc și, ca urmare a construcției sale sau a materialului din care este
confecționat, poate fi transformat în acest scop; în înțelesul prezentei legi, nu sunt incluse în
definiția armelor de foc armele prevăzute în categoriile D și E din anexă;”.20 Potrivit aceluiași
articol, armele și muniții letale sunt acele ”arme și muniții prin a căror utilizare se poate
cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor și care sunt incluse în categoria B din anexa”
din Legea nr. 295/2004.
Armele și munițiile, conform Legii nr. 295/2004, au următoarea clasificare:
✔ arme și muniții interzise - armele și munițiile prevăzute în categoria A
din anexă, a căror procurare, deținere, port și folosire sunt interzise persoanelor fizice
și juridice, cu excepția instituțiilor publice care au competențe în domeniul apărării,
ordinii publice și securității naționale, a unităților aflate în subordonarea sau
coordonarea acestora, înființate prin acte normative, precum și a companiilor naționale
și societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, constituite prin acte normative în vederea producerii acestui
tip de armament și muniție;
✔ arme și muniții letale - arme și muniții prin a căror utilizare se poate cauza
moartea ori rănirea gravă a persoanelor și care sunt prevăzute în categoria B
din anexă;
✔ arme și muniții neletale - armele și munițiile destinate pentru un scop utilitar
sau pentru agrement ori autoapărare, confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să
nu se cauzeze moartea persoanelor; sunt asimilate acestei categorii și armele vechi21.
Clasificarea armelor din punct de vedere al destinației:
✔ arme militare - arme destinate uzului militar;
✔ arme de apărare și pază - arme de foc scurte, recunoscute în condițiile
prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieții, integrității și libertății persoanelor
fizice, precum și a bunurilor aparținând persoanelor fizice sau juridice;

20 Legea nr. 295/2004, art. 2-definiții generale

21 Legea nr. 295/2004, art. 2-categorii de arme și muniții
11
 ✔ arme de autoapărare - arme neletale scurte, special confecționate pentru a
împrăștia gaze nocive, iritante, de neutralizare și proiectile din cauciuc, în scop de
autoapărare;
✔ arme de tir - arme destinate practicării tirului sportiv, recunoscute în condițiile
prevăzute de lege;
✔ arme de vânătoare - arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe
țevi, care folosesc muniție cu glonț sau/și cu alice, recunoscute în condițiile prevăzute de lege;
✔ arme utilitare - arme destinate să asigure desfășurarea corespunzătoare a unor
activități din domeniile cinematografic, teatral, artistic, sportiv, cultural, industrial, agricol,
piscicol, medico-veterinar, al protecției mediului și protecției împotriva dăunătorilor, precum
și desfășurarea de către societățile specializate de pază și protecție a activităților de pază a
obiectivelor, bunurilor, valorilor și a transporturilor de bunuri și valori, respectiv a activităților
de protecție a persoanelor;
✔ arme și dispozitive de agrement - arme și dispozitive neletale, construite pe
principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice și
sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât și în cadrul competițiilor sportive; sunt
incluse în această categorie și arcurile;
✔ replici de arme tip airsoft - replici după arme și dispozitive militare reale, la
scară 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii
asemănătoare armelor, care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice;
✔ dispozitive paintball - dispozitive neletale cu mecanism pe bază de gaz sau
mecanic, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea;
✔ arme de asomare - arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin
supunerea acestora la un șoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;
✔ arme cu destinație industrială - arme de foc utilitare, semiautomate, destinate
unui scop industrial de uz civil și care au aparența unei arme de foc automate;
✔ arme cu tranchilizante - arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin
injectarea de substanțe tranchilizante;
✔ arme de panoplie - arme de foc devenite nefuncționale ca urmare a dezactivării
lor sau datorită gradului avansat de deteriorare, atestate de către un armurier autorizat în
condițiile legii;
✔ arme de colecție - armele destinate a fi piese de muzeu, precum și armele,
aflate sau nu în stare de funcționare, care constituie rarități sau care au valoare istorică,
artistică, științifică ori documentară;
✔ arme vechi - arme letale produse până în anul 1899 inclusiv sau reproduceri ale
acestora, destinate să fie păstrate în colecții;
12
 ✔ arme de recuzită - arme special confecționate, fabricate sau devenite
inofensive ca urmare a modificării lor de către un armurier autorizat, necesare activității
instituțiilor specializate în domeniul artistic22.
Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv:
✔ arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune - arme care, pentru
aruncarea proiectilului, folosesc forța de expansiune a aerului
comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelie-recipient;
✔ arme de foc scurte - arme de foc a căror țeavă nu depășește 30 cm sau a
căror lungime totală nu depășește 60 cm;
✔ arme de foc lungi - arme de foc a căror lungime a țevii sau lungime
totală depășește dimensiunile armelor de foc scurte;
✔ arme de foc automate - arme de foc care, după fiecare cartuș tras, se
reîncarcă automat și trag o serie de mai multe cartușe prin apăsarea
continuă pe trăgaci;
✔ arme de foc semiautomate - arme de foc care, după fiecare cartuș tras,
se reîncarcă automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartușe prin
apăsarea continuă pe trăgaci;
✔ arme de foc cu repetiție - arme de foc care, după fiecare foc tras, se
reîncarcă manual, prin introducerea pe țeavă a unui cartuș preluat din
încărcător prin intermediul unui mecanism;
✔ arme de foc cu o singură lovitură - armă de foc fără încărcător, care
este încărcată după fiecare tragere prin introducerea manuală a
cartușului în camera de încărcare sau într-un lăcaș special prevăzut la
intrarea în țeavă;
✔ arme albe cu lamă - armă care îndeplinește următoarele criterii:
a) lama este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem ce îi permite să
facă corp comun cu mânerul său;
b) are tăiș dublu pe toată lungimea sa;
c) lungimea este mai mare de 15 cm;
d) lățimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm;
e) are un mâner prevăzut cu gardă23.
Nu constituie obiect material al infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al
munițiilor, piesele sau părțile dintr-o armă și nici armele care nu sunt în stare de funcționare.

22 Legea nr. 295/2004, art. 2-clasificarea armelor din punct de vedere al destinației
23 Legea nr. 295/2004, art. 2-clasificarea armelor din punct de vedere constructiv
13
 Tot la art. 2 din Legea nr. 295/2004-definiții generale, muniția este definită ca fiind
“ansamblu format din tub cartuș, încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere și, după caz,
proiectil.24”
În legatură cu munițiile, practica juridică și literatura de specialitate au stabilit că
tuburile, burele, rondelelele ori alicele, luate separat, nu pot fi considerate muniții - în
înțelesul Legii nr. 295/2004 - decât în cazul în care au fost constituite în cartușe, proiectile, ori
încărcături care, împreună cu capsele și pulberea formează muniția ce se folosește la arme.
În practica judiciară s-a decis că există infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. 1 și 2,
Cod penal, dacă o persoană a deținut fără drept un pistol neletal din categoria celor supuse
autorizării, o pușcă, sau un pistol sau armă lungă de construcție artizanală. De asemenea, s-a
decis că săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 342, alin. 1 din noul Cod penal și acea
persoană care deține ilegal muniție pentru armele letale.
De menționat este faptul că odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal a fost
dezincriminată, atât ca infracțiune cât și ca contravenție, deținerea fără drept de muniție
neletală.
Prin mecanisme, în sensul prevederilor art. 342, alin. 1 din Cod penal, se înțeleg acele
piese mobile ori fixe care sunt angrenate între ele și care pot antrena sau face să funcționeze o
armă letală.
Dispozitivele reprezintă un ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel care
îndeplinește o funcție bine determinate într-un sistem tehnic.Potrivit art. 5, alin. 2 din Legea
nr. 295/2004, sunt sisteme și dispositive interzise destinate armelor, următoarele:
-sisteme de ochire care funcționează pe principiul laser;
-sisteme de ochire pet imp de noapte;
-dispozitive destinate sau adaptate diminuării zgomotului cauzat prin arderea unei
încărcături.
La a doua variantă tip, cea din art. 342, alin. 2 din Cod penal, obiectul material îl
formează armele neletale din categoria celor supuse autorizării(armele din categoria C din
Anexa la Legea nr. 295/2004).
La varianta asimilată variantelor tip, obiecul material îl formează armele letale sau
neletale incluse în categoiile B și C din Anexa Legii nr. 295/2004.
În cazul faptei de sustragere, ca faptă distinctă, obiectul material îl constituie armele
letale și armele neletale din categoria celor supuse autorizării. În celelalte variante, ca fapte
distincte, prevăzute în alin. (6) și (7) din art. 342 C. pen., obiectul material îl formează arma și
muniția care nu au fost depuse în termen de 10 zile de la expirarea valabilității permisului de
armă la un armurier autorizat, ori piesele sau componentele folosite la fabricarea ori la
24 Legea nr. 295/2004, art. 2-definiții generale
14
asamblarea de arme letale, precum și arme letale care, la data producerii lor, nu au fost
marcate în conformitate cu prevederile legale.25
La varianta agravată a infracțiunii prevăzute în art. 342, al. 5 din C. pen., obiectul
material îl formează armele interzise, munițiile, mecanismele ori dispositive ale acestora. Este
de apreciat opțiunea legiuitorului de a descrie în mod clar armele și munițiile care se
circumscriu fiecărei categorii înlăturând în acest fel orice posibilitate de încadrare diferită a
oricărei fapte concrete de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor.26
În literature de specialitate, pentru existența obiectului material al infracțiunii
examinate, se adaugă condiția ca arma să fie completă. 27Alți autori resping această opinie,
considerându-se că atât timp cât în practică s-a constatat că o armă poate funcționa, ba mai
mult, poate avea și efect omorâtor, în lipsa unor elemente componente, existența infracțiunii
nu poate fi condiționată de o astfel de cerință.28

2.1.4. Subiecții infracțiunii

Subiectul activ nemijlocit al infracțiunii, în oricare din variantele de incriminare,

poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale ale răspunderii penale.
Participația penală este posibilă sub toate formele și felurile acesteia(principală, secundară,
proprie sau improprie). De menționat este faptul că la actele de deținere și port ale armelor și
munițiilor nu poate exista coautoratul, astfel de acte fiind dintre cele cu autor unic.
Persoana fizică poate deveni subiect al infracțiunii numai dacă întrunește cumulativ
următoarele condiții: vârsta cerută de lege, responsabilitatea, libertatea de hotărâre și acțiune.
În cazul în care varianta tip a infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al
munițiilor constă în celelalte modalități normative, altele decât deținerea și portul, și este
săvârșită de un grup infracțional organizat (condițiile art. 367 C. pen.) se vor aplica, în
sancționarea făptuitorilor, regulile concursului de infracțiuni (art. 38 C. pen.). Aceleași
prevederi sunt valabile și în cazul sustragerii de arme și muniții.
Subiectul pasiv general al infracțiunii prevăzute la art. 342 din C. pen. este statul, ca
titular al valorilor sociale puse în pericol prin săvârșirea infracțiunii.

25 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-Op. cit., pag. 82

26 Noul Cod penal comentat, Partea specială, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, București, 2014-comentariu prof.
univ. dr. Ilie Pascu
27 Popa Gheorghe -Investigarea criminalistică a infracțiunilor la regimul armelor, munițiilor și materialelor
explozive, Ed. Macarie, Târgoviște, 2001, p. 159
28 Grofu Nicolae -Obiectul material al infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, nr.
1/2010
15
 Subiectul pasiv secundar al infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al
munițiilor este persoana fizică sau juridică asupra căreia se răsfrânge activitatea acestei
infracțiuni.29
Din practica judiciară a rezultat că, de regulă, autori ai infracțiunilor de la acest regim
sunt următoarele categorii de persoane30:
● foști condamnați pentru infracțiuni contra persoanei, prin folosirea armelor de
foc, deținerea ilegală de arme sau acte de braconaj;
● foști armurieri ori persoane care s-au ocupat cu repararea armelor în mod
ilegal;
● persoane care au lucrat sau lucrează în unitățile producătoare de arme și
muniții, precum și cele care folosesc explozivi în procesul de producție;
● persoane cărora le-a fost anulat dreptul de a mai purta și folosi arme sau li s-au
retras permisele de armă și există date că intenționeazã să procure arme și
muniții, eludând prevederile legale;
● dezertori sau evadați cu arme și muniții asupra lor;
● traficanți și cei cercetați pentru infracțiunea de contrabandă;
● autori ai infracțiunilor la regimul produselor sau substanțelor toxice ori
stupefiante;
● persoane care confecționează arme în mod artizanal.
Totodată este adevărat și faptul că, în anumite situații, infracțiunile sunt comise chiar
de către cei ce au arme și muniții în primire sau administrare: antrenorii de tir din asociațiile și
cluburile sportive, gestionarii ori personalul tehnic din cadrul asociațiilor de vânătoare și
magazinele de comercializat arme și muniții, responsabilii atelierelor de reparat arme,
pădurarii și personalul operativ și tehnic pentru paza, protecția și valorificarea vânatului din
cadrul direcțiilor și ocoalelor silvice, șefii de depozite și artificierii care manipulează muniții
etc.
Calitatea acestora nu are niciun fel de relevanță sub aspectul infracțiunilor de
nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, dar trebuie avute în vedere la conturarea
infracțiunilor concurente, cum ar fi: delapidarea, abuzul sau neglijența în serviciu etc.

2.1.5. Locul și timpul săvârșirii infracțiunii

29 Boroi Alexandru, Curs universitar, Drept penal, Partea specială, 2014

30 Aionițoaie Constantin, Bercheșan Vasile, , Dumitrașcu Ion N., Pletea Constantin, Sandu Ion-Eugen, Tratat de
metodică criminalistică, vol.I, ed. Carpați, Craiova, 1994, pag.335
16
 Existența infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, în variantele
tip, varianta distinctă cât și cea agravantă, nu este condiționată de vreo cerință privind locul și
timpul când se poate săvârși fapta. Cunoașterea locului și timpului comiterii infracțiunii în
această variantă are relevanță în procesul individualizării pedepsei putând constitui o
circumstanță atenuantă sau agravantă.
Condiția de loc devine o cerință esențială a infracțiunii numai în modalitatea
normative prevăzută în art. 342, alin. 4 din C. pen., când fapta constă în portul armelor letale
sau neletale supuse autorizării, în sediile autorităților publice, instituțiilor publice sau a acelor
persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral.

2.2. Structura și conținutul constitutiv al infracțiunii

În cadrul conţinutului constitutiv al infracţiunii, vor fi examinate, potrivit procedurii,

latura obiectivă şi latura subiectivă.

2.2.1. Latura obiectivă

Latura obiectivă cuprinde elementul material, cerinţele esenţiale, urmarea imediată şi

legătura de cauzalitate.
A.Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni sau inacţiuni
specifice fiecărei infracţiuni, motiv pentru care acestea vor fi examinate separat.
În cazul infracţiunii prevăzute în alin. (1) al art. 342 din noul Cod penal, elementul
material al laturii obiective se realizează prin una din următoarele acţiuni:
- deţinerea, portul sau confecţionarea, fără drept a uneia sau a mai multor arme letale;
- efectuarea fără drept a altor operaţii privind circulaţia armelor letale (altele decât cele
menţionate mai sus);
- deţinerea, portul sau confecţionarea fără drept, a muniţiilor, mecanismelor sau
dispozitivelor unor arme letale;
- funcţionarea fără drept a atelierelor de reparat arme letale.
Pentru existenţa elementului material al laturii obiective, este suficient a se constata
comiterea unei singure acţiuni din cele enumerate mai sus. În cazul în care se constată că
subiectul activ a executat mai multe asemenea acţiuni (deţinerea şi portul sau confecţionarea
şi deţinerea unei arme letale), vom avea o singură faptă care va fi încadrată în dipoziţiile art.

17
342 alin. (1) din noul Cod penal. 31 Cu toate acestea, constatarea executării mai multor
asemenea acţiuni de către aceeşi persoană, prezintă importanţă în procesul de individualizarea
a pedepsei realizat de către instanţa de judecată.
Pentru a evita unele interpretări unilaterale care să nu fie în acord cu voinţa
legiuitorului, în Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, cu modificările şi
completările ulterioare, au fost definiţi unii termeni specifici domeniului, termeni care apar
menţionaţi şi în textul de incriminare examinat și care au fost analizați mai sus(art. 2 din
Legea nr. 295/2004).
Deținerea armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora
înseamnă primirea și păstrarea de către o persoană fizică sau juridică indiferent dacă
deținătorul le-a dobândit și le deține pentru el sau i-au fost încredințate spre păstrare pentru
altul, indeferent cu ce titlu. Nu are nicio importanţă dacă acestea sunt deţinute ca urmare a
cumpărării, împrumutului, donaţiei sau pentru a fi păstrate, cu excepția sustragerii, când fapta
se va încadra în dispozițiile art. 342, alin. 3 din C. pen.
De asemenea, pentru existenţa infracţiunii nu are importanţa perioada de timp a
deţinerii şi nici cantitatea sau calitatea armelor, important fiind ca acestea să fie în stare de
funcţionare.
Pentru existența elementului material este suficientă deținerea unei singure arme sau a
muniției în cantitate mică.
În practica judiciară s-a stabilit că fapta inculpatului, care în cursul anului 2010 a găsit
în Italia un cartuş cu glonţ calibru 9 mm pe care l-a păstrat si l-a adus în România în luna
august 2014, intrând prin punctul de trecere a frontierei Nădlac unde nu a declarat faptul că
are asupra sa un asemenea bun și pe care l-a deținut ulterior la locuința din România până în
luna noiembrie 2015, constituie infracțiunile de nerespectarea regimului armelor și al
munițiilor și contrabandă calificată, prevăzute de art. 342, al. 1 din C. pen. și art. 271 din
Legea nr. 86/2006.32
Portul de arme letale sau muniții presupune acţiunea subiectului activ persoană
fizică, de a avea asupra sa arme letale şi/sau muniţii, indiferent de timpul cât durează purtarea
lor sau locul în care este făcut.
A purta arme și muniții înseamnă a avea asupra sa arma sau muniția. În concordanță
cu explicația dată de Dictionarul explicativ al limbii române, a purta înseamna a avea, a
poseda, a deține, a tine asupra sa(pentru a se folosi la nevoie)33.

31 Diaconescu Gheorghe, Duvac Constantin, Curs universitar, Drept penal, partea specială, vol. 1, Ed. Fundației
România de mâine, pag. 587.
32 Judecătoria Vaslui, Sentința penală nr. 119/30.06.2017
33 Dicționarul Explicativ al limbii române, Ed. Univers encicloprdic, București, 1998
18
 Pentru existența infracțiunii nu are relevanță cât timp a avut făptuitorul asupra sa arma
sau muniția, ori dacă aceasta s-a făcut pe față sau în ascuns.
Infracţiunea va exista în materialitatea ei chiar dacă, persoana fizică poartă numai
muniţie sau numai o armă letală sau pe ambele. Într-o opinie s-a susţinut, că pentru existenţa
infracţiunii este necesar ca arma letală să fie încărcată sau persoana care o poartă să aibă
asupra sa şi muniţia aferentă34. S-a exprimat și altă opinie contrară, conformă cu voința
legiuitorului rezultată din interpretarea logică rațională a dispozițiilor art. 342, alin. 1 din
C.pen. în care s-a susţinut că pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca persoana care
are asupra sa o armă trebuie să posede şi muniţia aferentă35.
Întrucât prezența sau absența muniției asupra făptuitorului - deosebirea dintre cele
două opinii anterior menționate - nu micșorează cu nimic pericolul social al acestei
infracțiuni, se consideră că pentru existența infracțiunii nu prezintă importanță dacă arma a
fost sau nu încărcată, ori dacă, nefiind încărcată, făptuitorul a avut sau nu muniție asupra sa.
Pe de o parte, faptul de a purta o armă, chiar și neîncărcată, prezintă pericol social, o
asemenea armă putând avea efectul de intimidare pe care-l presupune folosirea armelor în
aceeași măsură ca și arma încărcată36.
Infracţiunea va exista, chiar şi atunci când o persoană este identificată având asupra sa
numai muniţia aferentă. Important este ca atât arma letală, cât şi muniţia să fie în stare de
funcţionare.
Confecţionarea armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora
presupune acţiunea subiectului activ persoană fizică sau juridică, de producere a acestora, în
urma unui proces complex care are ca finalitate fabricarea armei, muniţiei, mecanismului sau
dispozitivului prevăzut de lege.
A confecționa înseamnă a prelucra un material pentru a obține un obiect37, în cazul
nostru pentru a obține arme și muniții. Confecționarea armelor sau munițiilor poate fi realizată
de o singură persoană sau de mai multe persoane.
Prin orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor
sau dispozitivelor acestora înțelegem acele operațiuni, care potrivit art. 2(definiții), pct. 6 din
Legea nr. 295/2004 înseamnă: ”producerea, confecționarea, asamblarea, intermedierea,
modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea,
schimbul, donația, comodatul, sponsorizarea, importul, exportul, transportul, tranzitul,

34 Dongoroz Vintilă, Kahane Siegfried, Oancea Ion, Fodor Iosif, Iliescu Nicoleta, Bulai Costică, Stănoiu Rodica
- Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea specială, vol. IV. Editura Academiei Române, Bucureşti,
1972.
35 Popescu Dumitru C., Vasiliu Teodor ş.a. Codul penal, comentat şi adnotat. Partea specială, vol. II. Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti, 1977.
36 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-Op. cit., pag. 88
37 Dicționarul Explicativ al limbii române, Ed. Univers encicloprdic, București, 1998
19
transferal, transbordarea, depozitarea, casarea și distrugerea armelor de foc, a pieselor și a
munițiilor pentru acestea.”
Atâta vreme cât nerespectarea regimului armelor și al munițiilor este o faptă de
pericol, iar pericolul nu poate fi despărțit de activitatea materială al cărei obiect este arma sau
muniția, actele juridice consensuale de transmitere a proprietății sau posesiunii armelor și
munițiilor nu pot constitui acțiuni care să se încadreze în dispozițiile art. 342, alin. 1 din C.
pen., decât în măsura în care sunt însoțite de acțiunea materială de transmitere a armei sau
muniției38.
De asemenea, prin orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor,
mecanismelor sau dispozitivelor acestora, trebuie să înțelegem orice acțiune prin care bunurile
sunt transmise de la un deținător la altul.
Prin funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, se înţelege desfăşurarea unei
activităţi organizate de reparare, asamblare etc., a armelor letale, într-un sediu special
amenajat, cu respectarea dispoziţiilor legale privind autorizarea, funcţionarea etc., de către
armurieri autorizaţi în condiţiile legii. Legea incriminează funcţionarea atelierelor de reparat
arme, fără drept, ceea ce presupune funcţionarea acestora fără îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de lege39.
Pentru ca acțiunile enumerate în art. 342, alin.1 Cod penal, să întregească latura
obiectivă a infracțiunii se cere ca ele să fie efectuate fără drept. Cerința este îndeplinită și
fapta constituie infracțiune dacă acțiunea se săvârsește cu încălcarea condițiilor prevăzute în
Legea nr. 295 din 2004, privind regimul armelor și al munițiilor.
Această lege stabilește categoriile de arme și muniții, precum și condițiile în care
deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme și muniții sunt permise pe teritoriul
României40. În acest sens art. 10, alin. 1 din Legea nr. 295/2004, prevede că: “Dreptul de
procurare, de deţinere sau, după caz, de port şi folosire a armelor letale se dobândeşte de la
data emiterii de către autorităţile competente a autorizaţiei de procurare a armei sau, după
caz, a permisului de armă.”, iar la alin. 2:” Dreptul de procurare, de deţinere sau, după caz,
de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării se dobândeşte de la data emiterii de
către autorităţile competente a autorizaţiei de procurare a armei şi, după caz, a permisului
de armă”.
În conformitate cu prevederile acestei legi, organele abilitate ale Ministerului
Afacerilor Interne pot autoriza persoanele fizice/juridice să dețină, să poarte și să folosească
arme și muniții, ținând evidența acestora.

38 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-op. cit., pag. 89

39 Dr. Ioan Rusu, Conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor în
dreptul penal
40 Art. 1 din Legea nr. 295/2004
20
 Conform art. 14 din lege, autorizația de procurare a armelor letale se acordă dacă
solicitanții îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
✔ au împlinit vârsta de 18 ani;
✔ deţin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea unor documente stabilite în
normele metodologice de aplicare a prezentei legi (Hotărârea de Guvern nr.
11/29.01.2018, intrată în vigoare la data de 28.02.2018 și care a înlocuit Hotărârea de
Guvern nr. 130 din 2005), în funcţie de destinaţia armelor;
✔ nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru
infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege;
✔ nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie, prevăzute de Codul
penal, Partea specială, titlurile I, II, III, X, XI, XII şi art. 269, 280, 281, 283, 285, 286,
287, 342, 346, 348, 369, 371, 375, 381, 383, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
✔ sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi folosi arme şi
muniţii;
✔ nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea
corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele
competente;
✔ au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică
autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de
aplicare a prezentei legi;
✔ nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi
folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor
în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13
alin. (2) - (5);
✔ nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale
supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi.
Dacă organele competente consideră că sunt îndeplinite condițiile de eliberare a
autorizației de procurare a armelor, aceastea eliberează documentul.
După procurarea armei, persoana fizică care a solicitat dreptul de port și folosire a
armelor și muniției are obligația ca în termen de 3 zile lucrătoare să se prezinte la organul de
poliție emitent al autorizației în vederea eliberării permisului de armă. Persoana fizică care a
solicitat doar dreptul de deținere al armei, are obligația să se prezinte în 5 zile lucrătoare
pentru a i se elibera documentul de deținere.
21
 Astfel, persoanelor autorizate să dețină, să poarte și să folosească arme și muniții, li se
elibereazã un permis de port-armă, document în care se înscriu, de către organul emitent,
armele și munițiile pe care titularul a fost autorizat să le dețină, precum și scopul în care le
poate folosi.
Persoanelor autorizate să dețină arme letale li se eliberează un permis de armă de
deținere în cazul armelor de vânătoare, de tir sau de colecție, iar celor autorizate să dețină
arme neletale supuse autorizării sau notificării, li se eliberează un certificate de deținător.
În cazul în care se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile autorizării, față de
persoanele care dețin arme se va dispune, după caz, măsura suspendării sau anulării dreptului
de a mai deține, purta și folosi arme.
Conform art. 46, al. 2 din legea nr. 295/2004, ”în termen de 10 zile de la data luării la
cunoştinţă a măsurii suspendării sau anulării dreptului de port şi folosire a armelor letale,
titularul este obligat să facă dovada faptului că a depus armele şi întreaga cantitate de
muniţie deţinută la un armurier autorizat, cu excepţia celor care se ridică de către organele
de poliţie.”
Astfel, daca titularul dreptului de deținere, respectiv port și folosire al armelor și
munițiilor letale încalcă această obligație, încalcă prevederile art. 342, al, 1 din C. pen., în
sensul că începând cu a 11-a zi, deține fără drept arme și muniții letale.
Dacă condițiile prevăzute de lege pentru deținerea, portul, confecționarea, precum și
orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau
dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale nu sunt
respectate, cerința legii referitoare la săvârșirea acțiunii fără drept este îndeplinită și fapta se
încadrează în dispoztiile art. 342, alin.1, Cod penal41.
Existența infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor nu este
condiționată de vreo cerință privind locul și timpul când poate fi săvârșită fapta.
Infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, varianta tip, nu este
condiționată de vreo situație preexistentă, așa că în structura și în conținutul său juridic intră
ca factor component numai conținutul constitutiv al infracțiunii42.
În cazul infracţiunii din alin. (2) al art. 342 din noul Cod penal, elementul material al
laturii obiective se realizează prin două acţiuni distincte, respectiv, deţinerea sau portul fără
drept al armelor neletale din categoria celor supuse autorizării. Prin urmare, elementul

41 Loghin Octavian, Toader Tudorel, Drept penal român, partea specială, Casa de editură și presă “Șansa”
S.R.L., București, 1994, pag. 424
42 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Costică Bulai, Rodica
Stănoiu, Explicații teoretice ale Codului penal român, partea generală, vol.I, Ed. Academiei Române, București,
1969, pag. 330
22
material al acestei variante este comun primelor două modalități normative ale variantei
precedente.
Persoanele fizice române care solicită autorizație de procurare a armelor neletale
supuse autorizării trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții43:
✔ nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an;
✔ nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie;
✔ sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical;
✔ nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea
corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele
competente;
✔ nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, de port
şi folosire a armelor letale ori neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care
măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2) -
(5);
✔ nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale şi neletale supuse
autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi;
✔ au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică
autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de
aplicare a prezentei legi.
Potrivit legii speciale, armele şi muniţiile neletale sunt armele şi muniţiile destinate
pentru un scop utilitar sau pentru agrement ori autoapărare, confecţionate astfel încât, prin
utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor; sunt asimilate acestei categorii şi armele
vechi44.
Conform art. 59, al. 4 din Legea nr. 295/2004, dispozițiile art. 46, al. 2 se aplică în
mod corespunzător, de această data însă obligația de a depune armele în termen de 10 zile la
un armurier autorizat, de la data luării la cunoştinţă a măsurii suspendării sau anulării
dreptului de port şi folosire a armelor, revenind deținătorilor armelor neletale supuse
autorizării.

43 Art. 57, alin. 4 din Legea nr. 295/2004

44 Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 295/2004, din categoria armelor neletale supuse autorizării, fac parte conform
Anexei, Categoria C, pct. 21-24: 1. Armele scurte (pistol sau revolver) confecţionate special pentru a arunca
proiectile din cauciuc, precum şi muniţia corespunzătoare; 2. Armele scurte sau lungi (cu aer comprimat) care
pentru aruncarea proiectilului folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate
într-un recipient şi care dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s; 3. Armele scurte sau lungi (cu aer
comprimat) care pentru aruncarea prioiectilului metalic folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a
gazelor sub presiune aflate într-un recipient şi care nu dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s; 4.
Armele scurte (pistol sau revolver) confecţionate special pentru a produce zgomot sau pentru a împrăştia gaze
nocive, iritante sau de neutralizare, precum şi muniţia corespunzătoare.
23
 Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute în alin. (3) constă în
acţiunea de sustragere a armelor sau muniţiilor letale, mecanismelor sau dispozitivelor ale
acestora, armelor sau munițiilor neletale supuse autorizării, nefiind relevant faptul dacă
sustragerea s-a efectuat în condițiile art. 228 (furtul simplu) sau art. 229 alin. 1 sau alin. 2, lit.
b sau c (furt calificat) din C. pen.
Pentru existenţa infracţiunii este suficient să se constate sustragerea unei singure arme
letale sau neletale (din cele supuse autorizării), ori a unei anumite cantităţi de muniţie
(indiferent de mărimea acesteia), mecanisme sau dispozitive ale armelor letale sau neletale. În
legătură cu sustragerea unei arme neletale sau a muniţiei aferente, se face precizarea că sunt
avute în vedere de legiuitor, numai cele patru categorii de arme neletale supuse autorizării,
celelalte categorii de arme neletale, care sunt supuse notificării sau alte asemenea categorii, nu
pot constitui obiect material al unei asemenea infracţiuni. Fără îndoială că în cazul unei
acţiuni de sustragere a unei arme neletale supusă notificării, această faptă va întruni
elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 228 sau 229 alin. 1 sau 2.
Se observă că de această dată, fapta incriminată întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de furt calificat, însă legiuitorul a sancţionat-o distinct.
De asemenea, se consideră că fapta incriminată în art. 342, alin. 3 din C. pen. poate
intra în concurs cu prima sau, după caz, cu a doua variant tip, în funcție de obiectul material al
sustragerii.
Elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii prevăzute în alin. 4, constă
în acţiunea de a purta, fără drept, o armă letală sau neletală (din cele supuse autorizării), în
sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public
ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral. Pentru existenţa infracţiunii, nu are
importanţă dacă arma este încărcată sau nu, dacă este purtată la vedere sau ascunsă.
Pentru infracţiunea din alin. 5, elementul material este comun cu al primei variante tip
sau al faptei de sustragere cu deosebirea că obiectul material îl constituie arme sau muniții
interzise, mecanisme sau dispositive ale acestora.
Potrivit Legi nr. 295/2004, armele interzise 45 sunt armele şi muniţiile prevăzute în
categoria A din anexă, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor
fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării,
ordinii publice şi securităţii naţionale, a unităţilor aflate în subordinea sau coordonarea
45 Potrivit anexei Legii nr. 295/2004, din Categoria A-arme și muniții interzise, fac parte: 1.Instrumentele şi
lansatoarele militare cu efect exploziv sau incendiar, precum şi muniţia corespunzătoare; 2. Armele de foc
automate, precum şi muniţia corespunzătoare; 3. Armele de foc camuflate sub forma unui alt obiect; 4. Muniţiile
cu proiectile perforante, explosive sau incendiare, la felca şi proiectilele pentru aceste muniţii; 5. Muniţiile
pentru pistolete şi revolver cu proiectile expansive, ca şi aceste proiectile, mai puţin în ceeea ce priveşte armele
de vânătoare sau de tir cu ţintă, pentru persoanele care au dreptul de a folosi aceste arme; 6. Armele care prezintă
caracteristicile tehnice ale armelor letale sau, după caz, ale armelor neletale, dar care nu se regăsesc în anexa la
prezenta lege.
24
acestora, înfiinţate prin acte normative, precum şi a companiilor naţionale şi societăţilor
comerciale constituite prin acte normative în vederea producerii acestui tip de armament şi
muniţie.
În cazul infracţiunii prevăzute în alin. (6), elementul material se realizează printr-o
inacţiune, care constă în nedepunerea armei sau a muniţiei la un armurier autorizat într-un
anumit timp cerut de lege, respectiv în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de
valabilitate a permisului de armă.
Permisul de armă este documentul emis, în condiţiile legii, de autoritatea competentă,
prin care o persoană fizică dovedeşte dreptul de a deţine şi, după caz, de a purta şi folosi arme
letale sau arme neletale supuse autorizării, ale căror tip, marcă, serie şi calibru sunt înscrise în
acest document, precum şi muniţia aferentă.46
În conformitate cu prevederile art. 25, alin. 1 din Legea nr. 295/2004, permisul de
armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz,
de la data ultimei prelungiri, exceptând perioada de suspendare. Pentru a-și prelungi
valabilitataea documentului, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea
termenului prevăzut mai sus, la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă
teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu
documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a legii (fișă medicală, aviz
psihologic, copie act identitate, copii documente armă, copie absolvire curs pe linie de arme, o
fotografie).
Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru
o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 14 alin. (1) lit. c) –
f), h) şi i) din legea special. Posesorii armelor letale, de apărare și pază, trebuie să prezinte și
dovada efectuării unei ședințe anuală de tragere într-un poligon autorizat. Singurii posesori de
arme letale exceptați sunt vânătorii.
Având în vedere cele mai sus-menționate, infracţiunea va exista atunci când, persoana
fizică posesoare legală a unei arme şi a muniţiei aferente nu a intreprins demersurile necesare
pentru prelungirea valabilității permisului de armă, iar de la expirarea perioadei de valabilitate
a documentului, a trecut un termen de 10 zile, iar armele şi muniţiile nu au fost predate la un
armurier autorizat. Pentru existenţa infracţiunii, nu au nicio importanţă motivele care au
determinat nesolicitarea prelungirii valabilității permisului de armă înainte de expirarea
termenului de 5 ani.
În practica judiciară au fost controverse referitoare la confiscarea sau nu a armelor
înscrise în permis.

46 Legea nr. 295/2004-art. 2-Tipuri de documente

25
 În cazul în care titularul permisului de armă nu se prezintă pentru prelungirea
valabilității permisului de armă, potrivit art. 28 pct.1 lit.b, art.45 pct.1 lit.d și art.59 pct.1 lit.b
din legea specială, dreptul de deținere, port și folosire a armelor letale și a celor neletale
suspuse autorizării, se anulează de către organele competente, măsură care se comunică în
scris titularului dreptului. Deținătorul și titularul dreptului de port și folosire a armelor este
obligat, în termen de 10 zile de la data la care i-a fost adusă la cunoștință măsura anulării
dreptului, să depună armele la un armurier (art.29, art.30, art.46 și art.59 din Lg. nr.295/2004).
Având în vedere neconcordanța dintre definiția infracțiunii prev. de art. 342 al.6 Cod
penal și dispozițiile Legii nr.295/2004, se impune interpretarea acestora. Ca urmare, se
apreciază că termenul de 10 zile, curge de la data la care titularul dreptului de deținere, port și
folosirea armelor a luat cunoștință de măsura anulării dreptului, moment până la care nu ar
putea fi reținută intenția, condiție a existenței laturii subiective a acestei infracțiuni.
Potrivit art. 112 alin. 1 lit. b C.pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile care au
fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut
scopul folosirii lor.
Potrivit art. 5491 al. 1 C.p.p. în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau
renunțarea la urmărirea penală și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea
luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de
clasare, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339
alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea fost
respinsă.
Art.342 al.6 Cod penal nu face distincție între tipul de armă letală sau neletală atunci
când reglementează această formă a infracțiunii la regimul armei și munițiilor, astfel că se
impune confiscarea armei indiferent dacă aceasta este armă letală sau neletală, în cazul în care
se constată săvârșirea faptei prevăzută în textul de lege mai sus arătat.
Astfel, în urma celor mai sus-amintite, prin încheierea nr. 18/2016 a Judecătoriei
Beiuș, a fost dispusă confiscarea armei conform art. 112, lit. b din C. pen.47
Aceleași aspecte referitoare la confiscarea bunurilor în cazul săvârșirii infracțiunii
prev. și ped. de art. 342, al. 6 din C. pen., au fost dezbatute și în Decizia Curții Constituționale
a României nr. 725/2016.48
De asemenea, în ședința din data de 28 septembrie 2017, prin Decizia nr. 602/2017,
Curtea Constituțională a României a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate

47 Judecătoria Beiuș-Încheierea nr. 18/2016 din data de 25.01.2016

48 Publicat în Monitorul Oficial Nr. 230 din 04 aprilie 2017
26
ridicată de Florin Cosmin Druţă în Dosarul nr. 678/296/2016 al Tribunalului Satu Mare -
Secţia penală şi a constatat că dispoziţiile art. 342 alin. (6) din Codul penal sunt
constituţionale în raport cu criticile formulate. În ridicarea excepției s-a stipulate faptul că o
sancţionarea contravenţională a faptei – a omisiunii de a depune arma şi muniţia la un
armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de
armă - ar fi suficientă şi proporţională cu pericolul concret al faptei. Totodată s-s propus și
completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul că nedepunerea armei şi a muniţiei la un
armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de
armă să constituie infracţiune doar „dacă, prin posesia şi folosirea armei, s-a pus în pericol
siguranţa altor persoane“.49
În ceea ce priveşte ultima infracţiune prevăzută în alin. 7 al art. 342 din noul Cod
penal, elementul material se realizează prin două acţiuni distincte, respectiv fabricarea sau
asamblarea de arme letale, de piese sau de muniţie pentru acestea, dacă, componentele
esenţiale provin din unele acţiuni de trafic ilicit, fără autorizaţie eliberată de către o autoritate
competentă a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea ori fără marcarea
armelor letale asamblate la data producerii lor50. Termenul de fabricare a armelor letale, piese
sau muniţie, reprezintă un proces complex care are ca rezultat un produs finit, respectiv o
arma letală, o piesă componentă a armei sau o anumită categorie de muniţie. În sensul legii,
piesa este orice element sau element de înlocuire special conceput pentru o armă de foc, care
este esenţial pentru funcţionarea acesteia, inclusiv o ţeavă, un recuperator de gaze, manşonul
mobil sau butoiaşul, cuiul percutor ori închizătorul şi orice dispoziţiv conceput sau adaptat
pentru a reduce zgomotul provocat pentru tragerea unui foc de armă. Acţiunea de asamblare
presupune o acţiune a unei persoane prin care îmbină, montează, două sau mai multe piese ale
unei arme letale. 51
În cadrul alin. (4) al art. 342 este prevăzută o modalitate agravată pentru infracţiunile
din alin. (1) şi (3), care se va reţine în cazul în care faptele prevăzute în cele două aliniate au
ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora.

B.Pentru existenţa infracţiunilor prevăzute în art. 342, este necesar a fi îndeplinite şi

anumite cerinţe esenţiale specifice fiecăreia dintre acestea.
Astfel, în cazul infracţiunii prevăzute în alin. 1 este necesar a fi îndeplinite,
următoarele cerinţe esenţiale:

49 Publicat în Monitorul Oficial Nr. 881 din 09 noiembrie 2017

50 Dr. Ioan Rusu, Conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor în
dreptul penal
51 Dr. Ioan Rusu, Conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor în
dreptul penal
27
 ⮚ să existe o armă letală, muniţie, mecanisme sau dispozitive ale acestora;
⮚ acţiunea de deţinere, port confecţionare şi orice operaţiune privind circulaţia
armelor letale, muniţiilor, mecanismelor sau dispoziţivelor acestora să se
realizeze, fără drept;
⮚ atelierele de reparare a armelor letale să funcţioneze, fără drept.
Deţinerea, fără drept, a unei arme letale se poate constata în următoarele situaţii:
⮚ persoana fizică deţine o asemenea armă fără a poseda un permis de armă
(indiferent de modul în care o deţine);
⮚ deşi este posesoarea unui permis de armă, persoanei fizice în cauză i s-a
suspendat sau anulat dreptul de port şi folosire a armelor letale în condiţiile
prevăzute în art. 44 şi 45 din legea specială, sau i s-a suspendat sau anulat
dreptul de deţinere, potrivit dispoziţiilor din art. 28-30 din legea specială.
Trebuie precizat faptul că legiuitorul face o distincţie clară între acţiunea de deţinere şi
cea de port şi folosire a armelor letale.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile din art. 28 din Legea nr. 295/2005, pentru
încălcarea anumitor dispoziţii ale legii special, se dispune măsura suspendării sau anulării
dreptului de deţinere a armelor letale. Constatarea acestor situaţii se face de către organele de
poliţie, care, pot lua măsura anulării sau suspendării acestui drept.
Conform art. 28, al. 1 din Legea nr. 295/2004, dreptul de deţinere a armelor se
anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii:
✔ nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) şi f);
✔ nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art. 25 alin. (1) pentru
prelungirea valabilităţii permisului de armă;
✔ a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
✔ a săvârşit într-o perioadă de 2 ani două contravenţii prevăzute de prezenta lege sau o
contravenţie pentru care legea prevede sancţiunea contravenţională complementară a
anulării dreptului de deţinere ori, după caz, de port şi folosire a armelor;
✔ a folosit armele deţinute fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 27 alin. (1), (2)
şi (4);
✔ a pierdut, din motive imputabile lui, calitatea prevăzută la art. 13 alin. (2) - (4) sau nu
mai are calitatea prevăzută la art. 13 alin. (5), care a condiţionat acordarea dreptului de
deţinere a armelor;
✔ a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile acestuia;
✔ se constată că, la data acordării permisului de armă, nu îndeplinea condiţiile prevăzute
de lege pentru deţinerea armelor;

28
 ✔ se constată că dreptul de deţinere a armelor s-a acordat pe baza unor documente sau
informaţii false;
✔ refuză să se supună examenului psihologic şi/sau examenului medical în termen de 30
de zile de la data solicitării exprese a structurilor de poliţie competente şi/sau
recomandării de reexaminare.
Conform alin. 2 din același articol, dreptul de deţinere a armelor se suspendă în
următoarele situaţii:
✔ titularul dreptului nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. d);
✔ titularului i s-a anulat calitatea prevăzută la art. 13 alin. (3) sau (4), care a condiţionat
acordarea dreptului de deţinere, dar acesta a recurs la căile de atac prevăzute de lege
pentru redobândirea acestei calităţi şi în cauză nu există o soluţie definitivă şi
irevocabilă;
✔ titularul a săvârşit o contravenţie pentru care legea prevede sancţiunea
contravenţională complementară a suspendării dreptului de deţinere a armelor;
✔ există indicii comportamentale temeinice, care reclamă o examinare urgentă
psihologică şi/sau medicală, în vederea verificării aptitudinii persoanei şi menţinerii
autorizării pentru a deţine arme şi muniţii letale.
În cazul ambelor situații, organul de poliție competent retrage permisul de armă, iar
titularul este obligat să facă dovada faptului că a depus armele la un armurier autorizat, cu
excepția situației în care armele se ridică de către organele de poliție.
Această măsură de suspendare sau anulare se comunică în scris, titularului dreptului
sau rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta (în cazul decesului titularului
dreptului), care în termen de 10 zile de la data la care i-a fost adusă la cunoştinţă această
măsură are obligaţia de a preda arma şi muniţia aferentă la un armurier autorizat, în vederea
înstrăinării sau depozitării.
Atât măsura suspendării, cât şi cea a anulării dreptului de port şi folosire a armelor
letale, precum şi a dreptului de deţinere, sunt supuse controlului judecătoresc potrivit legii
contenciosului administrativ.
Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor din art. 46 alin. (4) din legea specială,
exercitarea căii de atac nu suspendă obligaţia persoanei de a depune armele la un armurier
autorizat.
În aceste condiţii, se consideră că această cerinţă esenţială va fi îndeplinită atunci când
în termen de 10 zile de la data la care a luat la cunoştinţă în scris că i s-a suspendat sau anulat
dreptul de port şi folosire a armelor letale sau dreptul de deţinere, persoana în cauză nu face
dovada că a depus arma şi muniţia aferentă la un armurier autorizat.

29
 Cerinţa esenţială va fi îndeplinită şi în cazul în care rudele sau persoanele care locuiau
împreună cu posesorul armei letale nu au depus arma şi muniţia în termenul menţionat, în
condiţiile în care deţinătorul legal a decedat sau este declarat dispărut printr-o hotărâre
judecătoarească rămasă definitivă.
Funţionarea fără drept a atelierelor de reparat arme, presupune funcţionarea acestora
cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor legii52, conform ”Secțiunii a 2-a-Autorizarea efectuării
operațiunilor cu arme, piese, componente esențiale și muniții de către armurieri” din Anexa
H.G. nr. 11/2018, la art. 143 se prevede faptul că persoanele constituite ca armurieri pot
desfăşura operaţiuni cu arme, piese și componente esențiale ale acestora, precum și muniții
numai după obţinerea autorizaţiei, sau, după caz după completarea corespunzătoare a acesteia,
care se efectuează, la cerere, de structura de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială se
află sediul sau punctul de lucru unde urmează să se desfăşoare aceste operaţiuni.
Pentru existenţa infracţiunii prevăzute în alin. 2 din art. 342 C. pen., este necesar a fi
îndeplinite cumulativ, următoarele cerinţele esenţiale:
o să existe o armă neletală din categoria celor supuse autorizării;
o arma neletală să fie deţinută sau purtată, fără drept.
Deţinerea fără drept a unei arme neletale se constată atunci când o persoană fizică sau
juridică a primit cu orice titlu o asemenea armă şi nu îndeplineşte condiţiile legale care permit
o asemenea operaţiune. Deţinerea, portul şi folosirea fără drept poate să apară şi atunci când o
persoană fizică deţine o asemenea armă, în condiţiile legii, însă acest drept i-a fost anulat sau
suspendat în condiţiile art. 59 din Legea nr. 295/2004.
Dispoziţiile referitoare la anularea și suspendarea dreptului de deţinere sau port a
armelor neletale sunt aceleași ca şi în cazul armelor letale, caz în care, cerinţa esenţială va fi
îndeplinită, când persoana fizică în cauză nu face dovada că a depus arma şi muniţia aferentă
în termenul prevăzut de lege.
Pentru existenţa infracţiunii prevăzute în alin. 3, este necesar a fi îndeplinite
cumulativ, următoarele cerinţe esenţiale:
o să existe o armă letală sau neletală, muniţii, mecanisme sau dispozitive
ale acestora, din categoriile menţionate în alin. 1 şi 2;
o aceste arme sau muniţii, dispozitive ori mecanisme ale acestora să fie
sustrase de către o altă persoană, din proprietatea deţinătorului legal.

52 Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 11/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
295/2004

30
 În cazul infracţiunii prevăzute în alin. (4) cerinţele esenţiale care trebuie îndeplinite
cumulativ sunt următoarele:
o o persoană fizică să pătrundă în sediul autorităţilor publice, instituţiilor
publice sau a altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile
rezervate desfăşurării procesului electoral, având asupra sa o armă
letală sau neletală (la vedere sau ascunsă);
o arma să fie purtată, fără drept.
Purtarea fără drept a unei arme în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau
al altor personae juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului
electoral, trebuie să fie realizată de o persoană care are dreptul să poarte armă, dar nu în
asemenea sedii. Nu este îndeplinită cerinţa esenţială atunci când o persoană angajată a unei
instituţii publice căreia atribuţiile de serviciu îi conferă dreptul de a purta armă, pătrunde în
asemenea sedii în scopul exercitării atribuţiilor de serviciu sau este angajată a unei asemenea
instituţii. Cu toate acestea, există situaţii, de exemplu, în care chiar şi unei asemenea persoane
care poartă armă (în virtutea atribuţiilor de serviciu), i se interzice pătrunderea în sediile unor
instituţii publice, caz în care, aceasta este obligată să se conformeze.
În cazul infracţiunii din alin. (5) este necesar a fi îndeplinită cumulativ cerinţa
esenţială, care priveşte armele care au făcut obiectul infracţiunilor din alin. 1 sau 3, respectiv
aceea ca aceste arme, muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, fac parte din categoria
celor interzise.
Pentru existenţa infracţiunii din alin. (6) este necesar a fi îndeplinite cumulativ,
următoarele cerinţe esenţiale:
⮚ perioada de valabilitate a permisului de armă să fie considerată
expirată, iar persoana fizică în cauză să nu se fi prezentat pentru
prelungirea perioadei de valabilitate;
⮚ de la expirarea termenului de valabilitate să fi trecut un termen de 10
zile;
⮚ persoana fizică în cauză să nu facă dovada că a predat arma şi muniţia
aferentă la un armurier autorizat în interiorul termenului de 10 zile de la
expirarea perioadei de valabilitate a permisului.
În cazul infracţiunii din alin. (7) cerinţele esenţiale diferă de la o modalitate la alta,
după cum urmează:
Pentru modalitatea prevăzută în lit. a) cerinţele esenţiale sunt:
⮚ să fie fabricată sau asamblată o armă letală, piese sau muniţie;
⮚ componentele esenţiale să fie traficate ilicit.

31
 Noţiunea de componente esenţiale include, potrivit legii, mecanismul de închidere,
camera cartuşului şi/sau ţeava armelor de foc, care, în calitate de obiecte separate şi în măsura
în care sunt funcţionale, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau
pentru care sunt concepute să se monteze.
Aşadar pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale este necesar ca arma în cauză, piesele
sau muniţiile să fie fabricate sau asamblate, de o persoană fizică sau juridică autorizată, însă
componentele esenţiale enumerate să provină dintr-o operaţiune ilegală pe teritoriul ţării.
Pentru modalitatea prevăzută în lit. b) este necesar a fi îndeplinite următoarele cerinţe
esenţiale:
⮚ să fie fabricată sau asamblată o armă letală, piese sau muniţie;
⮚ fabricarea sau asamblarea să se realizeze fără o autorizaţie eliberată de
către o autoritate competentă a statului membru în care are loc
fabricarea sau asamblarea.
Se constată că în această situaţie legiuitorul român a avut în vedere şi fabricarea sau
asamblarea fără autorizaţie pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene.
În cazul modalităţii prevăzute în lit. c), cerinţa esenţială constă în fabricarea sau
asamblarea fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu
prevederile legale. Cerinţa esenţială va exista şi atunci când marcarea armelor letale se
realizează în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

C.Urmarea imediată, componentă a laturii obiective a infracțiunii de nerespectarea

regimului armelor și al munițiilor, constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile
sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute în art. 342 din C. pen.
Realitatea infracțională demonstrează că fapta de nerespectarea regimului armelor și al
munițiilor, constituie, cel mai adesea, infracțiune de mijloc în săvârșirea unor fapte dintre cele
mai grave cum ar fi contrabanda, atentatele, infracțiunile contra patrimoniului, în special
tâlhăria, contra vieții, integrității corporale sau sănătății persoanei, etc.53

D.Legătura de cauzalitate
Legătura de cauzalitate sau raportul cauzal, nereglementat expres în legea penală, unul
din elementele laturii obiective ale infracțiunii, constă în legătura dintre faptă (acțiune-
inacțiune)și rezultatul sau urmarea imediata. Raportul cauzal dintre acțiune-inacțiune și
consecințele periculoase este un raport obiectiv, de la cauză la efect, o relație de determinare
și este uneori ușor de stabilit. Alteori, acest lucru este concurs de cauze și condiții

53 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-op. cit., pag. 94

32
întâmplătoare (accidentale). Urmarea imediată este determinată în mod direct de faptă, între
ele existând un raport de cauzalitate.
Întrucât urmarea imediată a faptei incriminate în art. 342 din C. pen. este implicită
săvârșirii oricăreia dintre acțiunile sau inacțiunile care constituie elemental material al
acesteia, legătura de cauzalitate se stabilește cu ușurință, ea rezultând din materialitatea faptei,
fiind suficientă constatarea acțiunii sau inacțiunii incriminate și cerința esențială care o
însoțește.54

2.2.2. Latura subiectivă

A. Forma de vinovăție
Tragerea la răspundere a unei persoane, fie că ar fi vorba de o răspundere nejuridică,
nu ar putea fi concepută fără să existe o anumită corelație între faptă și autorul acesteia.
Cerința unei corelații între faptă și autor dă expresia necesității, resimțită în practica
socială, de a face mai eficiente măsurile de apărare socială contra faptelor neconvenabile
grupului social, prin influiențarea factorilor contributivi mai profunzi care explică și
determină acțiunea cauzală negativă individuală.
Pentru a satisface această necesitate, corelația n-ar putea fi concepută numai sub forma
unei relații cauzal-mecanice între autorul faptei și rezultat, ci ar trebui identificată o altã formã
de corelație care să valorifice legăturile mai profunde, dintre autor și faptă, resorturile psihice
adânci care explică manifestarea individuală55.
În literatura de specialitate unii autori consideră că vinovăția ar fi expresia caracterului
reproșabil al comportării agentului care nu și-a folosit posibilitățile pe care le avea de a se
purta altfel decât a făcut56 sau că agentul nu s-a lasat influiențat de norma de drept în formarea
voinței care a stat la baza acțiunii sale57.
Existența vinovăției, a reproșului, nu este lăsată la aprecierea arbitrară a judecătorului,
ci este condiționatã de verificarea de către instanță a anumitor elemente stabilite de lege.
Astfel trebuie să se verifice existența unor cerințe generale și anume capacitatea psiho-
fizică a făptuitorului și conștiința ilicitului la acesta. Ca cerințe speciale este necesar ca fapta
agentului să întrunească acele condiții cerute în norma de incriminare, care influiențează
nemijlocit vinovăția și să se verifice dacă a existat vreo cauză care ar face scuzabilă
vinovăția58.

54 Pascu Ilie, Gorunescu Mirela, Drept penal.Partea specială, ed. A 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2008, pag.
504
55 Antoniu George, Vinovăția penală, Editura Academiei Române, București, 1995, pag.15-16
56 Hermann Blei, Strafrecht I, Legea penală.Partea generală, C.H. Beck, München, 1983, pag. 268.
57 Reinhart Maurach, Deutsches Strafrecht, Legislația penală germane.Partea generală, Karlsruhe, 1965,
pag.321
58 Antoniu George, Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Editura Știintifică, București, 1968, pag.29.
33
 Fapta de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor prevăzută la art. 342 din C.
pen., în toate variantele de incriminare, constituie infracțiune doar dacă se săvârşeşte
întotdeauna numai cu intenţie care poate fi directă sau indirectă. Există intenție directă când
făptuitorul și-a dat seama de natura acțiunii sau inacțiunii pe care o săvârșește și a prevăzut că
în acest fel se aduce atingere regimului armelor și al munițiilor și se creează o stare de pericol
pentru securitatea relațiilor sociale ocrotite și a urmărit acest rezultat. Intenţia indirectă va
exista atunci când subiectul activ prevede rezultatul faptei sale, care constă în crearea unei
stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin norma de incriminare, nu urmăreşte
obţinerea lui, dar acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat.
Astfel, prin Decizia nr. 227/2000 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, s-a
decis că procurarea de către inculpat a unei arme pe baza unei autorizații, obținută în
condițiile erorii de fapt, impune achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în
art. 279 C. pen. 1969. În fapt s-a reținut că inculpatul a solicitat Direcției arme din I.G.P.R.
eliberarea unei autorizații pentru procurarea unui pistol de autoapărare. După eliberarea
autorizației, inculpatul și-a procurat un pistol militar model Beretta, care a fost înregistrat de
organele de poliție în permisul de armă aparținând inculpatului. La un control ulterior efectuat
de organele de poliție s-a constatat faptul că inculpatul nu avea dreptul legal de a deține arme
militare. Acesta a fost trimis în judecată și achitat întrucât s-a aflat în eroare de fapt cu privire
la deținerea ilegală a pistolului militar.59

B. Mobilul și scopul
Cerinţe esenţiale privind latura subiectivă a infracțiunii de nerespectarea regimului
armelor și al munițiilor nu există. Sub aspect subiectiv, mobilul sau scopul nu au nicio
relevanţă pentru existenţa infracţiunii, însă atunci când acestea există, prezintă importanţă în
procesul de individualizare a pedepsei realizat de către instanţă, ori la individualizarea
modului de executare a acesteia.
Din analiza practicii judiciare rezultă că cel mai adesea deținerea, portul,
confecționarea, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau
funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se săvârșesc cu scopul imediat sau mai
îndepărtat de a se comite alte infracțiuni cu violență.60

59 Decizia nr. 227/2000 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, Culegerea de practică judiciară în
materie penală pe anul 2000, pag. 104-105
60 Neață Eugen, Infracțiuni la regimul armelor, munițiilor, materialelor nucleare sau a altor materii radioactive și
al materiilor explozive, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea, 2007, pag. 171
34
 2.3. Forme. Sancționare

2.3.1. Formele infracțiunii

Infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor fiind realizată, de

regulă, prin acțiuni, este susceptibilă de a parcurge fazele obișnuite de desfășurare ale unei
infracțiuni intenționate, respectiv: actele pregătitoare, tentativa, consumarea și epuizarea.
Actele pregătitoare sunt posibile la toate variantele de incriminare a nerespectării
regimului armelor și al munițiilor, dar cel mai adesea se recurge la astfel de activități în cazul
confecționării, fabricării, sau asamblării de arme letale, funcționării atelierelor de reparat arme
sau al efectuării unor operațiuni privind circulația armelor sau a munițiilor letale sau neletale
supuse autorizării ori a mecanismelor sau dispozitivelor acestora.

35
 Actele pregătitoare sunt absorbite în executarea acțiunii incriminate când au fost
efectuate de autorul infracțiunii ori au valoare de acte de complicitate dacă au fost efectuate
de o altă persoană cu intenție, iar autorul le-a utilizat în săvârșirea infracțiunii.61
Tentativa, conform art. 32 din Codul penal, constă în punerea în executare a intenției
de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă și nu și-a produs efectul.
Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este
consecința modului cum a fost concepută executarea.
În cazul infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, legiuitorul
incriminează tentativa la prima variantă tip, la varianta sustragerii armelor sau munițiilor și la
varianta agravantă comună acestor două variante de incriminare a nerespectării regimului
armelor și al munițiilor.
De altfel, inacțiunea prin concepție exclude existența tentativei. Nu se pot efectua acte
de executare în realizarea inacțiunii; simpla neîndeplinire a obligației duce la realizarea faptei
în forma consumată.
De asemenea, reglementarea din art. 32 Cod penal, prevede că tentativa constă în
punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, ceea ce înseamnă că datorită
elementului subiectiv se restrânge la categoriile de infracțiuni săvârșite cu intenție. Tentativa
este, deci, exclusă prin definiție în cazul faptelor din culpă, deoarece în această situație
făptuitorul nu urmărește rezultatul activității sale pe care-l prevede ca posibil, ci, dimpotrivă,
speră că nu se va putea produce sau nu-l prevede, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Consumarerea are loc în momentul în care executarea acțiunii, care constituie
elementul material al infracțiunii, a ajuns până la capăt, fiind efectuată în întregime și a
produs urmarea imediată, adică s-a creat starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite.
Acțiunea de deținere a armelor sau munițiilor se consumă în momentul în care
făptuitorul intră în posesia armei sau muniției.
Acțiunile de port, de confecționare a armelor și munițiilor precum și orice operațiune
privind circulația acestora, ori funcționarea atelierelor de reparat arme se consumă odată cu
realizarea lor în întregime și îndeplinirea condițiilor de ordin subiectiv.
Infracțiunea în varianta agravantă prevăzută în alin. 5 al art. 342 C. pen. se consumă
când acțiunea incriminată se efectuează în întregime și se realizează celelalte condiții
privitoare la elementele circumstanțiale de agravare.
Nedepunerea armei șia muniției la un armurier autorizat, conform art. 342, alin. 6 C.
pen., se consumă după trecerea termenului de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate
a permisului de armă.

61 Pascu Ilie, Noul Cod penal comentat, Partea special, ed. A II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2014, pag. 758
36
 Epuizarea. Infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, în prima
variantă tip, când acțiunea incriminată constă în deținerea sau portul de arme letale, sau în cea
doua variantă tip, când acțiunea incriminată constă în deținerea sau portul de arme neletale
supuse autorizării, are uneori caracter de infracțiune continuă. Același caracter de infracțiune
continuă poate să apară și în situația în care elemental material constă în confecționarea de
arme, mecanisme, dispozitive ale acestora sau în funcționarea atelierelor de reparat arme ori
în fabricarea sau asamblarea de arme letale ori de muniție pentru acestea.
Alteori, infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor poate îmbrăca
și forma infracțiunii continuate, mai ales în cazul efectuării de operațiuni privind circulația
armelor ori în cel al sustragerii armelor sau munițiilor, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 35,
al. 1 din C. pen.
Infracțiunea este continuată atunci când făptuitorul săvârșește la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau
inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În această situație infracțiunea se epuizează odată cu încetarea definitivă a acțiunii
incriminate ori în momentul săvârșirii ultimei acțiuni din componența infracțiunii continuate,
iar toate dispozițiile legii penale incidente în tragerea la răspundere penală a infractorului se
raportează la momentul epuizării.
Astfel, faptele inculpatului care, în cursul lunilor octombrie – noiembrie 2007, s-a
deplasat în Bulgaria, de unde a cumpărat şi apoi a introdus, fără drept, în ţară 5 arme şi 58
cartuşe, pe care le-a deţinut şi transportat, tot fără drept, în vederea înstrăinării, întrunesc
elementele constitutive a două infracţiuni realizate în formă continuată şi aflate în concurs
ideal, respectiv infracţiunea de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr.
86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal Art. 35
NCP) şi cea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35
NCP).62

2.3.2. Sancțiunile infracțiunii

Pedeapsa principală este diferită ca durată sau natură în funcție de varianta de

incriminare a faptei prevăzută în art. 342 din C. pen., care diferă sub aspectul gravității în
abstract, în funcție de tipul de arme sau muniții care formează obiectul material al acțiunii
incriminate.

62 Decizia Î.C.C.J. nr. 952/17.03.2009

37
 În cazul primei variante tip, cea de la alin. (1), pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5
ani. În funcție de gravitatea în concret a infracțiunii, împrejurările și persoana infractorului,
dacă constată că este necesar, instanța poate aplica pedeapsa complementară a exercitării unor
drepturi.
La cea de-a doua variantă tip, art. 342, al. (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la
1 an sau amenda. Dacă apreciază că este necesară, instanța poate aplica și pedeapsa
complementară.
În situația variantei de la alin. (3), cea a sustragerii armelor sau munițiilor prevăzute în
alin 1 și 2, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
În cazul încălcării prevederilor art. 342, alin. (4), pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5
ani și interzicerea unor drepturi.
Conform art. 342, alin. (5), daca faptele prevăzute în alin. (1) și (3) au ca obiect arme
interzise sau muniții, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu o treime.
Fapta de nedepunere a armei și muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile
de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă se pedepsește cu închisoare de la
6 luni la 3 ani conform art. 342, alin. (6).
Fapta prevăzută în alin. (7) al art. 342 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Confiscarea specială ca măsură de siguranță se impune a fi luată în cazul săvârșirii
faptei de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor. Cel mai adesea această măsură
operează în temeiul dispozițiilor art. 112, alin. (1), lit. f din C. pen. potrivit căreia sunt supuse
confiscării speciale bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală.
Deținerea de arme și muniții de către persoanele neautorizate, contrar dispozițiilor
legale, creează acea stare de pericol pentru a cărei înlăturare este necesară intervenția
organului judiciar prin măsura confiscării acestora în temeiul art. 112, alin. (1), lit. f din C.
pen.
Confiscarea specială în baza acestui articol se dispune întotdeauna, oricare ar fi soluția
care s-ar da cauzei sub aspect penal. Această măsură se ia și în cazul în care făptuitorul este
achitat pentru fapta pusă în sarcina sa ori în cazul în care arma sau muniția deținută contrar
prevederilor legale aparțin altei persoane decât făptuitorul și chiar dacă această persoană nu a
avut niciun amestec la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală(excepție face situația când
persoana deține legal arma sustrasă sau obținută prin fraudă).63

63 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-op. cit., pag. 98

38
 Confiscarea specială a armelor și munițiilor poate fi luată și în temeiul art. 112 alin.
(1), lit.a din C. pen. dacă nerespectarea armelor și munițiilor a constat în confecționarea de
arme sau muniții, fără drept.
Armele și munițiile sunt supuse confiscării speciale conform art. 112, alin. (1), lit. b și
în ipoteza în care acestea au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea infracțiunii, dacă sunt ale
infractorului sau dacă aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Se
înțelege că măsura confiscării în această împrejurare operează în baza dipozițiilor art. 112,
alin. (1), lit. f. Instanța dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă dovedește
îndeplinirea cumulative a condițiilor prevăzute la art. 112 C. pen.

2.4 Explicații complementare

Conform art. 288 Cod pr. pen., despre comiterea unei infracțiuni la regimul armelor și
munițiilor, organele de urmărire penală sunt sesizate prin plângere sau denunț, prin actele
încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege sau se sesizează din oficiu.
Astfel, organele de urmărire penală confruntate cu astfel de fapte trebuie să
lămurească următoarele probleme64:
a. acțiunea ilicită desfășurată;
b. armele și munițiile care au făcut obiectul activității ilicite;
c. proveniența armelor și munițiilor;
d. locul și timpul săvârșirii infracțiunii;
e. făptuitorii, calitatea și contribuția la săvârșirea infracțiunii;
f. scopul săvârșirii infracțiunii;

64 Aionițoaie Constantin, Bercheșan Vasile, , Dumitrașcu Ion N., Pletea Constantin, Sandu Ion-Eugen, op.cit.,
pag. 326
39
 g. cauzele, condițiile și împrejurările ce au generat, înlesnit sau favorizat săvârșirea
infracțiunii.
Cercetarea trebuie să lămurească în care din modalitățile concrete a fost săvârșită
infracțiunea, respectiv dacă aceasta s-a materializat în una sau mai multe acțiuni prohibite.
Lămurirea activității ilicite desfășurate prezintă importanță deosebită, atât pentru
asigurarea unei încadrări juridice corespunzătoare a faptelor comise și pe aceasta bază a
desfășurării activităților specifice de administrare a probelor, cât și pentru stabilirea cauzelor
și condițiilor ce au generat și favorizat săvârșirea unor astfel de fapte, cu efect pe linia
combaterii și prevenirii infracțiunilor la acest regim.
Pe lângă lămurirea problemei categoriei din care fac parte armele și munițiile - care
constituie obiectul activității ilicite - organele de urmărire penală trebuie să lămurească și alte
aspecte cum ar fi: caracteristicile de fabricație și funcționare, dacă îndeplinesc condițiile
cerute pentru a fi considerate arme de foc, de tir sau de panoplie, cantitatea de arme - deținută,
purtată sau înstrăinată - felul și cantitatea de muniții, starea în care se află acestea și altele.
Lămurirea provenienței armei și munțiilor prezintă o importanță deosebită având în
vedere regimul strict instituit pentru arme și munitii prin Legea nr.295/2004.
Stabilirea provenienței este de natură să asigure pe lângă o încadrare juridică
corespunzătoare și soluționarea completă a cauzei, inclusiv evidențierea cauzelor care au
generat și favorizat săvârșirea infracțiunilor și extinderea cercetărilor cu privire la alte
infracțiuni săvârșite cu ocazia procurării acestora.
Pe parcursul cercetărilor, organele de urmărire penală trebuie să evidențieze cauzele
care au generat încălcările la regimul instituit pentru arme și muniții, condițiile favorizatoare
de care au profitat infractorii pentru a-și desfășura faptele ilicite, persoanele (cu atribuții pe
linia asigurării, conservării, manipulării și ținerea evidențelor) care nu și-au îndeplinit, ori
și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, luând după caz măsurile legale ce se
impun.
Acțiunea penală pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al
munițiilor, prevăzută de art. 342 Cod penal, se pune în mișcare din oficiu.
Procedura de urmărire și judecată se desfășoară în principiu potrivit reglementărilor
obișnuite de procedură.
Competența de urmărire a infracțiunii prevăzută de art. 342, Cod penal, revine
organelor de cercetare penală ale poliției judiciare (art. 57 Cod procedură penală).
Competența de judecată în prima instanță revine potrivit regulilor obișnuite
judecătoriei.

40
CAP. III Infracțiuni conexe nerespectării regimului armelor și al munițiilor

3.1.Corelații între infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor și

infracțiunea de contrabandă calificată

Traficul de armament și muniții, apreciat pe plan mondial ca fiind un principal

element de influiențare a ratei criminalității, cu conotații majore asupra ordinii și securității
sociale și naționale, care a penetrat toate statele lumii, a devenit unul din factorii de risc cu
implicații și urmări deosebite în societatea contemporană.
Acest flagel care, în lumea afacerilor ilegale, după veniturile traficanților, ocupă locul
unu în lume, poate afecta ordinea de drept, securitatea națională și socială, în special prin65:
o producerea unor atentate la adresa unor personalități de stat, politice sau
diplomatice;
65 Col. Ciuică Elefterie, Traficul de armament, droguri și contrabandă la frontieră - factori de risc la adresa
securității sociale și nationale, în Revista Grănicerilor Români, nr.2/1996, pag.37
41
 o creșterea criminalității, prin folosirea armamentului în acțiuni de răzbunare de
tip mafiot, având ca zonă de acțiune lumea afacerilor;
o folosirea armamentului în acțiuni de tâlhãrie sau jaf;
o efectele acțiunilor unor grupuri etnice, extremiste sau separatiste, dotate cu
armament;
o săvârșirea unor acțiuni teroriste, care pot să vizeze deturnarea de nave și
aeronave;
o răpirea de persoane și ținerea ca ostatici în scopul obținerii unor avantaje
materiale sau pentru răzbunare etc.
Infracțiunea de contrabandă calificată este prevăzută și sancționatã de Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al României - publicatã în Monitorul Oficial nr.350/19.04.2006, care la
art. 271 prevede :
" Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale
explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe
toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de
contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor
drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare." Tentativa se pedepsește.
Evenimentele produse după 1989 în spațiul geostrategic și geopolitic ex-comunist, în
care și România se încadrează, pe lângă urmările sociale benefice, au determinat și apariția
acestui fenomen ale cărui urmări au făcut ca specialiștii militari să trateze traficul cu
armament și muniții, ca pe un mare factor de risc la adresa securității sociale cu implicații
deosebite și asupra securității naționale.
Se apreciază că, de-a lungul timpului, principalele cauze care au determinat ca statele
din zona fost comunistă, în care și România se încadrează, să devină țări de tranzit, dar și
piață de desfacere pentru armament și muniție, sunt:
⮚ conflictele zonale din spațiile iugoslav și ex-sovietic, care au favorizat
sustragerile de armament și muniție ;
⮚ retragerea armatei ex-sovietice din țările fost comuniste, dispuse la frontiera cu
occidentul, a permis sustragerea unor cantități mari de muniție;
⮚ traficul mare de persoane în punctele de trecere a frontierei, în raport, uneori,
cu personalul de control insuficient, a putut determina ca în unele cazuri să nu
fie descoperite armele și muniția ascunse în mijloacele de transport ce au intrat
în țară;

42
 ⮚ deschiderea frontierelor în perioada revoluției și imediat postrevoluționarã care
au permis introducerea ilegală în țară a diferite categorii de armament și
muniție;
Efectele acestui fenomen în România au fost vizibile mai ales în perioada 1990-1995,
ele concretizându-se în apariția și dezvoltarea fenomenelor de crimă organizată, crimă la
comandă prin folosirea armelor de foc și a bombelor improvizate.
În ultima perioadă de timp, fenomenul contrabandei, în special cu armele neletale
supuse autorizării, este încurajat de faptul că mulți din cetățenii români, plecați la muncă în
străinătate, se întorc în țară aducând astfel de arme, pe care nu le declară la intrarea în țară,
considerând că acestea au același regim juridic ca în țările de unde sunt procurate. De
exemplu, în țări precum Italia, Spania și Franța armele cu aer comprimat sunt cumpărate doar
pe baza unui act de identitate, fără a fi necesară autorizarea în prealabil ca la noi în țară.

3.2. Corelații între infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor și

infracțiunea de terorism

3.2.1. Aspecte generale privind reglementarea terorismului în România

Terorismul este una dintre cele mai periculoase infracțiuni, uneori, cu consecințe
deosebit de grave. Printre cele mai intens mediatizate acte de terorism din ultimii ani, le
amintim pe cele din Statele Unite ale Americii-11 septembrie 2001, Madrid-2004, Beslan-
Federația Rusă-2004, Londra-2005, Oslo-2011, Paris-2015, Egipt-2017, acte care s-au soldat
cu mii de morți și răniți.
Având în vedere această realitate, pentru prevenirea și reprimarea terorismului, pe plan
internațional se iau măsuri de cooperare între toate statele interesate de a face front comun
împotriva organizațiilor teroriste.

43
 Unul din cele mai importante documente juridice în lupta statelor împotriva
terorismului îl constituie Convenția internațională privind reprimarea finanțării terorismului,
adoptată la data de 09 decembrie 1999 la New York, ratificată de România prin Legea nr.
623/2002.66
În art. 2 din această Convenție sunt prevăzute faptele care constituie infracțiuni
privind finanțarea terorismului. Acest text de lege are următorul cuprins:”Comite o
infracțiune în sensul prezentei convenții orice persoană care, prin orice mijloc, direct
sau indirect, în mod ilicit și deliberat, furnizează sau strânge fonduri, cu intenția de a
le utiliaza, sau știind că acestea vor fi utilizate, în întregime sau în parte în vederea
comiterii:
a) unei fapte care constituie infracțiune în cadrul și astfel cum este definită în
unul dintre tratatele enumerate în anexă;
b) oricărei alte fapte de natură să determine moartea sau vătămarea gravă a
unui civil sau a oricărei alte persoane care nu participă direct la ostilități
într-o situație de conflict armat, când, prin natura sau contextul său,
această faptă are ca scop intimidarea populației sau constrângerea unui
guvern ori a unei organizații internaționale să îndeplinească sau să se
abțină de la îndeplinirea unui act oarecare.”
Pentru ca un act să constituie infracțiune în sensul celor arătate mai sus, nu este
necesar ca fondurile să fi fost efectiv utilizate pentru a comite o infracțiune.
Comite, de asemenea, o faptă ilegală și orice persoană care:
✔ participă în calitate de complice la o infracțiune în sensul arătat mai sus;
✔ organizează comiterea unei asemenea infracțiuni sau ordonă altor persoane să o
comită;
✔ contribuie la comiterea uneia sau mai multor infracțiuni dintre cele arătate mai sus,
de către un grup de persoane care acționează în același scop. Această contribuție
trebuie să fie deliberată și trebuie fie să urmărească facilitarea activității
infracționale sau a scopului infracțional al grupului, atunci când această activitate
sau scop presupune comiterea unei infracțiuni în sensul arătat mai sus, fie să fie
făcută cunoscându-se intenția grupului de a comite o infracțiune.
Prevedreile convenției nu se aplică atunci când fapta este comisă pe teritoriul unui
singur stat și în cazul când autorul prezumat este un național al acelui stat și se găsește pe

66 Publicată în Monitorul Oficial nr. 852/26 noiembrie 2002.

44
teritoriul acelui stat și în cazul în care niciun alt stat nu are bază pentru a stabili competența, în
virtutea parag. 1 sau 2 al art. 7 din Convenție.
Statele părți sau cele care au ratificat convenția au următoarele obligații:
● să ia măsuri pentru a califica în dreptul său intern infracțiunile prevăzute în art.
2;
● să ia măsurile necesare pentru ca responsabilitatea unei persoane juridice
situate pe teritoriul său, sau constituite potrivit legislației statului, să fie
angajată în cazul în care persoana răspunzătoare de conducerea sau controlul
acestei persoane juridice, a comis, în această calitate, o infracțiune prevăzută la
art. 2;această responsabilitate poate fi penală, civilă sau administrativă.
● să ia măsuri legislative pentru ca faptele penale prevăzute de convenție să nu
poată fi justificate în nicio situație pe considerente de natură politică,
filozofică, rasială, etnică, religioase sau din alte motive analogice;
● să adopte măsurile necesare pentru a-și stabili competența referitor la
infracțiunile prevăzute în art. 2, atunci când:
▪ infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său;
▪ infracțiunea a fost comisă la bordul unei nave aflate sub
pavilionul său, sau al unei aeronave înmatriculate conform
legislației sale în momentul producerii faptelor;
▪ infracțiunea a fost comisă de unul dintre naționalii săi;
● să stabilească competența asupra unor astfel de infracțiuni atunci când:
▪ infracțiunea avea ca scop sau a avut ca rezultat comiterea unei
infracțiuni prevăzută la art. 2, parag. 1, lit. a sau b pe teritoriul
său ori împotriva unuia dintre naționalii săi;
▪ infracțiunea avea ca scop sau a avut ca rezultat comiterea unei
infracțiuni prevăzută la art. 2, parag. 1, lit. a sau b, împotriva
unui stabiliment guvernamental sau public al acelui stat, situat
în afara teritoriului său, inclusiv sediile sale diplomatice sau
consulare;
▪ infracțiunea avea ca scop sau a avut ca rezultat comiterea unei
infracțiuni prevăzută la art. 2, parag. 1, lit. a sau b, urmărind să
îl constrângă să îndeplinească un act;
▪ infracțiunea a fost comisă de un apatrid care își are rezidența
obișnuită pe teritoriul acelui stat;
● să adopte măsurile necesare pentru a-și stabili competența în ceea ce privește
infracțiunile prevăzute la art. 2, în cazul în care autorul prezumat al infracțiunii se
45
 găsește pe teritoriul său și acesta nu-l extrădează către oricare dintre statele părți
care și-au stabilit competența conform parag. 1 sau 2;
● să adopte, conform principiilor dreptului său intern, măsurile necesare pentru
identificarea, descoperirea, înghețarea sau sechestrarea oricăror fonduri utilizate
ori alocate în scopul comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 2, precum și a
produselor acestor infracțiuni în vederea unei posibile confiscări;
● să adopte, conform principiilor dreptului său intern, măsurile necesare
confiscării fondurilor utilizate sau alocate comiterii infracțiunilor prevăzute la art.
2, precum și a produselor acestor infracțiuni.
Urmare a ratificării Convenției europene pentru reprimarea terorismului, cât și a
creșterii terorismului ca fenomen pe plan internațional, prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 141/200167 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 472/2002, s-a
instituit un cadru de incriminare a actelor de terorism.
Actuala reglementare privind incriminarea actelor de terorism în România este dată de
Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.68
Conform art. 1 din actul normativ mai sus-amintit, ”terorismul reprezintă ansamblul
de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională,
având următoarele caracteristici:
✔ sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi
atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin
modalităţi violente şi/sau distructive;
✔ au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
✔ vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;
✔ produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit
să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.”
Mai mult, în art. 2 se prevede că ” Faptele săvârşite de entităţile teroriste sunt
sancţionate potrivit prevederilor prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele
condiţii:
✔ sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte,
nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;
✔ atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum
şi asupra factorilor materiali;

67 Abrogată prin art. 46, cap. V din Legea nr. 535/2004

68 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1161 din 08 decembrie 2004
46
 ✔ urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin
determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să
renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.”
Conform art. 4, pct. 1, entitatea teroristă este definite ca fiind – o persoană, grupare,
grup structurat sau organizaţie care:a) comite sau participă la acte teroriste; b) se pregăteşte să
comită acte teroriste; c) promovează sau încurajează terorismul; d) sprijină, sub orice formă,
terorismul.”69
Conform art. 3270, al. 1 din lege, ”Constituie acte de terorism şi se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, ale cărei limite speciale se
majorează cu o treime, şi cu interzicerea unor drepturi săvârşirea uneia dintre următoarele
fapte care, prin natura sau prin contextul săvârşirii lor, pot aduce atingere gravă unei ţări
ori unei organizaţii internaţionale, atunci când sunt săvârşite în scopul de a intimida
populaţia sau de a constrânge o autoritate publică sau o organizaţie internaţională să
îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui anumit act ori
pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice fundamentale, constituţionale,
economice ori sociale ale unui stat sau organizaţii internaţionale:
✔ omorul, omorul calificat sau vătămarea corporală;
✔ ameninţarea sau lipsirea de libertate;
✔ distrugerea;
✔ comunicarea de informaţii false, care pune în pericol siguranţa
zborului sau navigaţiei unei nave ori aeronave;
✔ săvârşirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei
substanţe, a unui act de violenţă împotriva unei persoane aflate într-un aeroport civil, dacă
fapta a pus în pericol siguranţa şi securitatea în acest aeroport, precum şi săvârşirea
oricărui act de violenţă fizică ori psihică asupra unei persoane aflate la bordul unei
aeronave civile în zbor sau în pregătire de zbor ori asupra personalului navigant al acesteia;
✔ distrugerea sau deteriorarea gravă, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei
arme ori al unei substanţe, a instalaţiilor unui aeroport civil sau a unei aeronave în serviciu
ori care nu este în serviciu, dar se află pe un aeroport sau cauzarea de deteriorări care fac
aeronava indisponibilă de zbor ori care sunt de natură să îi pună în pericol siguranţa în zbor,
precum şi întreruperea serviciilor de aeroport, dacă fapta compromite sau este de natură a
compromite siguranţa şi securitatea în acel aeroport;

69 Legea nr. 535/2004, art. 4, pct. 1

70 Art. 32 a fost modificat de pct. 2 al art. 159, Titlul II din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în
Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
47
 ✔ distrugerea sau deteriorarea instalaţiilor ori a serviciilor de navigaţie
aeriană sau perturbarea funcţionării acestora, dacă fapta a pus în pericol siguranţa
zborului;
✔ plasarea pe o aeronavă civilă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv sau a
unei substanţe capabil/capabile să distrugă acea aeronavă ori să îi producă deteriorări care
o fac inaptă de zbor sau care sunt de natură să pericliteze siguranţa acesteia în zbor;
✔ preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum şi
exercitarea fără drept a controlului asupra acesteia;
✔ luarea în stăpânire a unei nave ori a unei platforme fixe sau
exercitarea controlului asupra acesteia, prin violenţă ori ameninţare;
✔ comiterea de violenţe asupra unei persoane aflate la bordul unei nave
ori al unei platforme fixe, dacă acest act este de natură să pericliteze siguranţa navei ori a
platformei fixe;
✔ distrugerea unei platforme fixe ori a unei nave sau cauzarea de daune
platformei fixe ori încărcăturii unei nave, de natură să pericliteze siguranţa platformei sau a
navigaţiei navei;
✔ plasarea pe o navă sau pe o platformă fixă, prin orice mijloc, a unui
dispozitiv ori a unei substanţe apt/apte să le distrugă sau care să cauzeze platformei, navei
ori încărcăturii sale daune ce compromit sau sunt de natură să pericliteze siguranţa
platformei ori a navigaţiei navei;
✔ distrugerea sau avarierea în mod grav a platformei fixe ori a
instalaţiilor sau serviciilor de navigaţie ori producerea de grave perturbaţii în funcţionare,
dacă unul dintre aceste acte este de natură să pericliteze siguranţa platformei fixe sau a
navigaţiei unei nave;
✔ nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, a regimului
materialelor nucleare şi al altor materii radioactive, precum şi nerespectarea regimului
materiilor explozive;
✔ atentatul care pune în pericol securitatea naţională, atentatul contra
unei colectivităţi şi actele de diversiune;
✔ fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice
şi infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice;
✔ preluarea fără drept a mijloacelor de transport colective de pasageri
sau de mărfuri.”
Conform art. 32, alin. 2, pentru infracțiunile enumerate mai sus nu se aplică pedeapsa
amenzii.

48
 La alin. 3 din același articol se prevede că: ”Constituie, de asemenea, acte de terorism
şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, săvârşirea
următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):
⮚ producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau
transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice,
dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de
asemenea arme sau dispozitive;
⮚ introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă
de produse, substanţe, materiale de orice fel, microorganisme sau toxine de natură să pună în
pericol sănătatea oamenilor ori a animalelor sau mediul înconjurător ori în scopul
provocării de incendii, inundaţii sau explozii care au drept efect punerea în pericol a vieţilor
umane;
⮚ perturbarea ori întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau
orice altă resursă naturală fundamentală, care au drept efect punerea în pericol a vieţilor
umane.”
Infracțiunile din Legea nr. 535/2004 sunt enumerate, în art. 32-38. Începând cu art. 33,
sunt evidențiate și infracțiuni de terorism conexe nerespectării regimului armelor și al
munițiilor.
Din examinarea cadrului incriminării actelor de terorism se observă că infracțiunea de
nerespectarea regimului armelor și al munițiilor prevăzută în art. 342 din C. pen., constituie
acte de terorism dacă sunt săvârșite în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare,
prin teroare sau prin crearea stării de panică.71
Totodată, se mai trage și concluzia conform căreia actele de terorism, când constau în
comiterea unor fapte contra persoanei ori contra patrimoniului, se comit, în principal, prin
folosirea armelor, munițiilor, materialelor radioactive sau a materiilor explozive.

3.2.2. Specificul infracțiunilor de terorism conexe nerespectării regimului armelor și al

munițiilor

Infracțiunile privind nerespectarea regimului armelor și al munițiilor se pot înscrie în

parametrii fenomenului de terorism, în cazul în care acestea sunt săvârșite în condițiile
indicate de art. 2 din Legea nr. 535/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 3, alin. 1, din Legea nr. 535/2004, cu modificările și completările ulterioare,
prevede că: “ Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi

71 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-op. cit., pag. 170

49
interzicerea unor drepturi săvârşirea, în unul dintre scopurile prevăzute la art. 32 alin. (1), a
uneia dintre următoarele fapte:
a) procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea, transportul sau furnizarea de
produse ori tehnologii cu dublă utilizare sau de produse militare ori de substanţe explozive
sau inflamabile, în scopul producerii de mijloace distructive, dispozitive explozive de orice
fel, precum şi a substanţelor chimice, biologice, radiologice ori nucleare, de natură să pună în
pericol sănătatea oamenilor, animalelor sau mediul;
b) instruirea sau pregătirea unei persoane privind folosirea ori fabricarea armelor de
foc, muniţiilor, explozivelor, dispozitivelor explozive de orice fel, armelor chimice, biologice,
radiologice sau nucleare, inclusiv a oricăror echipamente concepute special pentru a fi
utilizate în legătură directă cu folosirea substanţelor chimice, biologice, radiologice ori
nucleare”.
Și în alin. 2 al aceluiași articol întâlnim infracțiuni care prezintă conexiuni cu
domeniul armelor și munițiilor. Astfel, potrivit lit. e) a acestui aliniat, constituie infracțiune
”participarea la instruirea sau pregătirea în vederea folosirii mijloacelor distructive,
substanțelor toxice ori periculoase, armelor de foc, dispozitivelor explozive de orice fel,
munițiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, radiologice sau nucleare, în scopul
comiterii unui act de terorism.”
Art. 33 din Legea nr. 535/2004 a fost completat de Legea nr. 187/2012, fiind introdus
după art. 33, art. 331 și art. 332, care incriminează fapta de a recruta o persoană pentru
săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute la art. 32, alin. 1 și 3 și art. 33, respectiv fapta de a
îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârșească infracțiuni
prevăzute de prezenta lege. Tentativa faptelor prevăzute mai sus se pedepsește.
Mai mult, în temeiul aceluiași act normativ, conform art. 3772, alin. 1, simpla
amenințare cu comiterea, între altele, a infracțiunii prevăzute la art. 342, săvârșită în scopul
prevăzut la art. 32, alin. 1, realizează specificul unei infracțiuni de terorism.
Astfel, dacă fapta se încadrează în tiparul stabilit de art. 1 din Legea nr. 535/2004
pentru infracțiunile de terorism, se vor aplica prevederile art. 37 din aceasta. Când
comportamentul nu îndeplinește cerințele speciale stabilite de actul normative indicat, se va
face aplicarea dispozițiilor art. 342 din C. pen.

72 Art. 37 a fost modificat de pct. 8 al art. 159, Titlul II din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în
Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
50
 CAP. IV Aspecte criminologice privind infracțiunile referitoare la regimul
armelor și al munițiilor

4.1. Date statistice referitoare la evoluția criminalității la regimul armelor și al

munițiilor

În conformitate cu art. 3 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al

muniţiilor Inspectoratul General al Poliţiei Române este autoritatea competentă care exercită
controlul privind deţinerea, portul şi folosirea armelor şi muniţiilor, precum şi cu privire la
operaţiunile cu arme şi muniţii.
În cadrul I.G.P.R. funcționează Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase,
care are atribuţii în următoarele domenii:
⮚ prevenirea, descoperirea şi constatarea infracţiunilor la regimul
armelor şi muniţiilor, autorizarea persoanelor fizice şi juridice pentru a deţine arme
şi muniţii, avizarea în vederea efectuării operaţiunilor de import-export de arme şi
muniţii precum şi eliberarea permisului pentru transferul armelor şi muniţiilor în/din
U.E.;
⮚ prevenirea, descoperirea şi constatarea infracţiunilor la regimul
materiilor explozive şi avizarea în vederea efectuării transferului/tranzitului de
materii explozive;
⮚ asigurarea respectării prevederilor legale privind regimul substanţelor
periculoase  şi foarte periculoase , produselor de protecţie a plantelor;

51
 ⮚ atribuţii privind cercetarea infracţiunilor precum şi desfăşurarea în
siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare;
⮚ prin conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române, face
propuneri de iniţiativă legislativă privind regimul armelor de foc, muniţiilor,
materiilor explozive, substanţelor şi produselor periculoase;
⮚ cooperează cu instituţiile similare din străinătate şi cu organizaţiile
internaţionale care au atribuţiuni în domeniul armelor, explozivilor şi substanţelor
periculoase.
La nivel teritorial, la fiecare Inspectorat de Poliție Județean și Direcția Generală a
Poliției Municipiului București funcționează servicii și birouri de arme, explozivi și substanțe
periculoase.
În cursul anului 2017, la regimul armelor și al munițiilor, conform Anexei atașate, au
fost sesizate un număr de 4142 fapte penale, în scădere față de anul 2016, când au fost
sesizate un număr de 4708 fapte.
În România, infracțiunile de mare violență comise cu arme de foc continuă să
înregistreze valori reduse. Astfel, la nivel național au fost înregistrate un număr de 6 (omoruri,
lovituri cauzatoare de moarte, ucidere din culpă) și 12 tâlhării comise cu arme de foc.
Numărul furturilor de armă, a înregistrat în anul 2017 o scădere de la 20 în anul 2016
la 13.
Creșterea exigenței legislative în ceea ce privește deținătorii de arme, a dus în anul
2017 la luarea măsurii de anulare sau suspendare a dreptului de deținere, respectiv port și
folosire a armelor în 5814 cazuri (5644 anulări și 170 suspendări). Totodată, în cadrul
activităților de prevenire și combatere a criminalității, au fost indisponibilizate în vederea
confiscării 6645 de arme de foc, precum și 116192 bucăți cartușe.
Trebuie făcute unele aprecieri asupra evoluției criminalității. Astfel, din interpretarea
acestor date, se pot trage unele concluzii. În primul rând, există o mare varietate a cauzelor
suspuse judecății, în scădere în ultimii ani. Această varietate se datorează atât inăspririi
legislației în domeniu, dar și unor măsuri preventive desfășurate de Poliția Română în general,
respectiv de structurile arme, explozivi și substanțe periculoase, în special.
În al doilea rând, se observă că un număr mare de cauze ajunse la organele judiciare
se finalizează prin clasare, acest lucru datorându-se în primul rând faptelor incriminate la art.
342, al. 6 din C. pen.

52
 4.2. Cauze care favorizează comiterea de infracțiuni la regimul armelor și al munițiilor

Cercetări criminologice cu privire la infracțiunile la regimul stabilit pentru unele

activități reglementate de lege nu au fost efectuate până în prezent, aceasta, pe de o parte,
pentru că asemenea infracțiuni sunt relativ reduse în cadrul fenomenului criminalității în
general, iar, pe de altă parte, în majoritatea cazurilor infracțiunile referitoare la regimul
armelor și al munițiilor au rol de infracțiuni de mijloc, situație în care se disting aceleași cauze
care favorizează sau determină săvârșirea infracțiunii scop.
Așa cum rezultă din practica judiciară infracțiunile prevăzute în art. 342 se săvârșesc
în legătură cu infracțiunile contra patrimoniului, în special cu tâlhăria, sau în legătură cu
infracțiunile contra persoanei.
Instanțele judecătorești evidențiază faptul că infracțiunea de nerespectarea regimului
armelor și al munițiilor se comite în consens cu șantajul, situație în care constrângerea sau
amenințarea pentru a da, a face sau a nu face ceva spre a dobândi în mod injust un folos
pentru sine sau pentru altul, se realizează prin folosirea armei.
În literatura de specialitate73 , precum și în unele studii întreprinse referitoare la
cauzalitatea criminalității74 se clasifică factorii care determină criminalitatea, ca fenomen
social, în factori economici, demografici, culturali și politici.
Factorul economic poate influența anumite comportamente umane, inclusiv
comportamentul infracțional. Studiile realizate au evidențiat că fenomenul infracțional este
atât de complex încât el poate fi generat în aceeași măsură, dar în tipuri diferite, atât de
prosperitate, cât și de sărăcie.75

73 Stănoiu Rodica Mihaela, Criminologie, Ed. Oscar Print, București, 1994, pag. 58
74 Ionescu Lucian, Sandu Dumitru, Identificarea criminalistică, Ed. Științifică, București, 1990, pag. 49
75 Idem73
53
 Restructurările apărute în ultimii ani, atât în sectorul privat, cât și în cel de stat, au
generat o creștere a numărului de șomeri din România, de aici decurgând și o intensificare a
mișcărilor sociale, acțiunilor de protest cu caracter spontan, dar și organizat.
Șomajul este unul dintre factorii care explică un anumit procent de acțiuni
infracționale.
Sărăcia și nivelul de trai scăzut reprezintă un alt factor criminogen. Pe lângă sărăcie,
se adaugă și dorința de îmbogățire și un trai mai bun, care la rândul ei, duce spre delincvență
un număr mare de persoane.
Studiile efectuate au constatat o corelație evidentă între crizele economice și
criminalitate.76
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că perioadele de criză economică pot oferi
condițiile propice pentru dezvoltarea rasismului și xenofobiei.
Prin studiile criminologice s-a constatat faptul că exploziile în rata natalității, structura
demografică a sexelor, mobilitatea geografică și social a populației reprezintă factori
criminogeni importanți.
Factorii socio-culturali prezintă interes pentru criminologie, în special acei factori
culturali care au un rol preponderant în socializarea pozitivă sau negativă a indivizilor și care,
finalmente, îi conduc la săvârșirea faptelor antisociale.
În privința religiei dacă este sau nu un factor criminogen, nu s-a ajuns, în literature de
specialitate, la un punct de vedere unanim acceptat. S-a admis totuși că anumite secte
religioase practică infracționalismul pentru obținerea unor avantaje materiale, precum și faptul
că în perioadele de crize economice și politice profunde, pot avea loc și fenomene
infracționale cu substract religios. Religia, în ansamblul ei, joacă un rol puternic de influență
și prevenție în combaterea criminalității.
Din cercetările efectuate asupra impactului mijloacelor de informare în masă asupra
criminalității a rezultat că violența pe micul sau marele ecran furnizează modele de
comportament negativ și determină creșterea nivelului agresiv în rândul celor ce urmăresc
asemenea filme sau emisiuni. Programele ”violente” determină o dezinhibare a privitorului și
îl scot din real, determinându-l să săvârșească, pe calea imitației, fapte violente, spontane și
neplanificate.
Nu pot fi omiși printre factorii criminalității influențele criminogene internaționale. O
țară cu granițele deschise este expusă nu numai efectelor favorabile ale culturii și civilizației
mondiale, ci și, în măsură egală, sau chiar mai mult, penetrării infracționalității organizate pe
plan international, ori săvârșirii de infracțiuni de către străinii aflați pe teritoriul României.

76 Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică, Criminologie, Ed. Europa Nova, București, 2000, pag. 148-149
54
 Nu poate fi omisă criminalitatea ”gulerelor albe”, denumită de criminologul
Sutherland ca fiind criminalitatea oamenilor de afaceri, a cadrelor superioare din
administrație, a personalităților politice, sindicale, etc.77
Din punct de vedere juridic, acest tip de criminalitate nu diferă de cea săvârșită de alte
categorii infracționale, în schimb are unele caracteristici special determinate de specificul
infractorilor ce fac parte din această categorie.
Pentru a crea un sistem eficient de prevenire a criminalității, se impune un studiu al
personalității infractorului, a caracterului, aptitudinilor, temperamentului acestuia.
Pe lângă toți acești factori cu impact asupra evoluției criminalității în România, este
necesar a fi evidențiați: Codul penal, instituțiile abilitate cu prevenirea și combaterea
criminalității și reacția populației la criminalitate.78
Regimul sancționator al Codului penal anterior, supus unor frecvente intervenții
legislative asupra diferitelor instituții, a condus la o aplicare și interpretare neunitară, lipsită
de coerență a legii penale, cu repercusiuni asupra eficienței și finalității actului de justiție.
Totodată, un rol important îl are armonizarea dreptului penal material român cu
sistemele celorlalte state member ale U.E.
În ceea ce privește principalele instituții abilitate cu prevenirea și combaterea
criminalității (poliția, parchetul și justiția), acestea în funcție de modul în care reușesc sau nu
să se adaptaze noilor provocări și cerințe sociale, pot influența evoluția criminalității.
De asemenea, modul în care populația înțelege să se apere de actele infracționale, să
descurajeze potențialii infractori și să acționeze pentru prevenirea din timp a unor evenimente,
este important în evoluția fenomenului criminalității.

77 Sutherland Edwin H., White Collar Crime, New York, Ed. Driden Press, 1949, pag. 91
78 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-op. cit., pag. 286

55
 4.3. Măsuri de combatere a nerespectării regimului armelor și al munițiilor

Prin Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor s-a instituit un cadru
juridic potrivit căruia trebuie să se desfășoare toate operațiunile privitoare la arme și muniții,
cadru care e considerat într-o deplină armonie cu legislația europeană.
Legea cadru stabilește în ce condiții, persoana fizică română sau străină poate procura,
înstrăina, deține, purta și folosi, arme letale sau neletale supuse autorizării, dar și cazurile în
care se pierde dreptul de a efectua asemenea operațiuni.
Pentru a se putea desfășura orice activitate cu arme și muniții, persoana care
dobândește un asemenea drept de a efectua astfel de activități, trebuie să fie aptă, să
îndeplinească cumulativ o serie de condiții bine definite, referitoare la vârstă, antecedente
penale și sociale, starea sănătății, o anumită instrucție și pregătire, cât și alte prevedri care
privesc conduita după ce a intrat în posesia permisului de armă.
Pentru a nu se da posibilitatea ca o armă, piesă sau muniție să ajungă în posesia fără
drept a unei persoane, legea a instituit obligația tuturor persoanelor care iau la cunoștință
despre existența unei arme militare sau a unei arme letale, ori a a munițiilor deținute ilegal,
pierdute sau abandonate, să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție.
Persoana care găsește o armă militară sau o armă letală, ori muniții, este obligată să le
predea sau să anunțe la cel mai apropiat organ de poliție, de îndată ce este posibil, dar nu mai
târziu de 24 de ore.
Rudele sau persoanele care locuiesc împreună – cu o persoană care deține în mod legal
arme sau muniții au obligația ca, în cazul în care deținătorul decedează sau este declarat
dispărut, să depună armele și munițiile respective la un armurier, în termen de 15 zile de la
data decesului, sau după caz, a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de declarare a
dispariției.
Pentru ca organele de poliție să cunoască întotdeauna starea reală a titularilor
autorizației de procurare a armelor sau, după caz, al permisului de armă, s-a instituit obligația
ca aceștia să anunțe organul de poliție competent teritorial în termen de 10 zile de la data când
s-a ivit unul dintre următoarele evenimente: au intervenit orice fel de schimbări care necesită

56
modificarea unor mențiuni corespunzătoare din conținutul documentului ori au fost folosite în
întregime spațiile destinate vizelor și mențiunilor din permisul de armă.
În scopul verificării periodice a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege de către
titularii permiselor de armă și a stării tehnice a armelor, aceștia sunt obligați să se prezinte la
organele de poliție competente, cu armele înscrise în premise, precum și cu documentele
stabilite în normele metodologice de aplicare a legii privind regimul armelor și al munițiilor.
Permisul de armă se vizează de către autoritatea competentă numai dacă titularul
îndeplinește condițiile preăzute de lege, iar armele destinate folosirii conform legii, corespund
din punct de vedere tehnic.
În lege s-au instituit cazurile de încetare și suspendare a dreptului de deținere a
armelor. Constatarea acestor cazuri se face de către organele de poliție competente în a elibera
autorizația de procurare a armei, permisul de armă, atestatul de colecționar, autorizația
temporară de transport și folosire a armei, certificatul de deținător și pașaportul european
pentru arme de foc. Aceste organe iau măsura suspendării sau, după caz, a anulării permisului
de armă ori a mențiunilor din permis, referitoare la armele cu privire la care încetează dreptul
de deținere. Măsura suspendării sau anulării permisului de armă este supusă controlului
judecătoresc.
Deținătorul armelor este obligat ca în termen de 10 zile de la data la care i-a fost adusă
la cunoștință măsura de suspendare sau anulare a permisului de armă, să depună la un
armurier autorizat, în vederea înstrăinării sau depozitării, cu excepția situațiilor în care acestea
sunt ridicate de organul de poliție competent.
Tot ca o măsură de prevenire și combatere a faptelor de nerespectare a regimului
armelor și munițiilor, în legea specială sunt prevăzute condițiile de păstrare și port ale
armelor.
Titularul dreptului de a purta și folosi arme are obligația de a păstra armele înscrise în
permisul de armă în condiții de securitate, astfel încât să nu permit accesul la acestea al
persoanelor neautorizate.
Pentru a se putea controla orice uz de armă, persoana care a tras cu arma este obligată
să acționeze imediat pentru a acorda primul ajutor și asistență medicală persoanelor rănite, dar
și să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție, indiferent dacă au rezultat sau nu
victime sau pagube materiale.
Exigența polițiștilor în domeniul asigurării nerespectării regimului armelor și al
munițiilor, a fost sporită îndeosebi de semnalele primite de la cetățeni și mass-media, fapt ce a
determinat menținerea la un nivel scăzut a infracționalității în domeniu și un control eficient
al situației operative.

57
 De asemenea, în vederea monitorizării tutror deținătorilor de arme, la nivelui
Inspectoratului General al Poliției Române a fost dezvoltat un sistem informatic complex,
denumit Registrul Național al Armelor integrat, unde sunt prelucrate datele referitoare la
evidența armelor, a deținătorilor legali de arme, precum și a operațiunilor cu arme și muniții,
fiind introduși în această aplicație toți deținătorii de arme la nivel național.
Totodată, o altă măsură de combatere a nerespectării regimului armelor și al munițiilor
o constituie cooperarea internațională, care în ultima perioadă de timp a cunoscut o creștere
deosebită. Aceeasta reprezintă premisa esențială a îndeplinirii obiectivelor Poliției Române,
atât pe linia implementării acquis-ului comunitar și a standardelor armelor de calibru mic și
armament ușor, cât și a relaționării cu autoritățile din alte state și organizațiile internaționale
pentru realizarea schimbului de informații operative din acest domeniu.79

79 Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-op. cit., pag. 293

58
 Cap. V Concluzii

Infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor prevăzută la art. 342

din noul Cod penal, face parte din grupa infracţiunilor „Nerespectarea regimului armelor,
muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive”, prevăzute în Capitolul III din
Titlul VII din noul Cod penal, denumit „Infracţiuni contra siguranţei publice”. Textul art. 342
prevede un număr de cinci infracţiuni distincte şi două modalităţi agravate ale unora dintre
acestea. Nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor reprezintă fapta unei persoane fizice
sau uneori juridice, care deţine, poartă, confecţionează sau efectuează orice operaţiune care se
referă la circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora, ori
fapta de a asigura funcţionarea unui atelier de reparat arme, fără drept. Aceeaşi faptă poate fi
săvârşită şi de către o persoană care deţine sau poartă fără drept arme neletale din categoria
celor supuse autorizării, sau sustrage arme sau muniţii letale sau neletale. O altă modalitate de
comitere a faptei constă în nedepunerea armei şi a muniţiei aferente la un armurier autorizat în
termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă. O ultimă
modalitate de comitere a infracţiunii, care poate fi comisă şi de către o persoană juridică
constă în fabricarea sau asamblarea unei (unor) arme letale, piese sau muniţii pentru acestea,
din componente esenţiale traficate ilicit, fără autorizaţie eliberată în condiţiile legii sau fără
marcarea la data producerii lor. Legea prevede şi două modalităţi agravate, din care prima
constă în portul fără drept, al acestor categorii de arme în locuri interzise de lege, cum sunt,
sediile autorităţilor publice, instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public
ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral, iar cea de-a doua, în deţinerea, portul
etc., de arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora. Necesitatea
incriminării unor asemenea fapte rezultă, pe de o parte, din evoluţia criminalităţii în domeniu,
iar pe de altă parte din pericolul social deosebit pe care-l reprezintă asemenea activităţi. În
ultimii ani, armele au reprezentat un mijloc folosit frecvent de grupările de crimă organizată,
nu numai pentru comiterea unor infracţiuni (de multe ori contra vieţii persoanei), dar şi pentru
a-şi asigura scăparea, atunci când au fost surprinşi în momentul comiterii acţiunii incriminate
de lege. Pe de altă parte, asigurarea ordinii şi liniştii publice, a vieţii, integrităţii fizice a
persoanelor, a bunurilor acestora precum şi ale persoanelor juridice, şi, nu în ultimul rând a
siguranţei statului, presupun activităţi complexe desfăşurate de către organele abilitate ale

59
statului, precum şi interzicerea unor anumite activităţi, respectiv, fabricarea, asamblarea,
portul, deţinerea etc., a unor arme, în special letale.
Infracțiunile săvârșite la regimul armelor și al munițiilor prezintă un grad ridicat de
pericol social, punând în pericol statul, viața și integritatea fizică sau sănătatea persoanelor,
proprietatea publică și privată, drepturile și libertățile cetățenilor, ordinea și liniștea publică.
Armele prezintă mijlocul cel mai eficace folosit de către infractori, atât pentru a
săvârși fapte de natură penală, cât și pentru a-și asigura scăparea în cazul în care sunt
surprinși la locul infracțiunii, ori sunt urmăriți de organele judiciare, persoana vătămată sau
martori.
Datorită escaladării violenței și a considerentelor precizate anterior s-a impus ca o
necesitate de prim ordin crearea unui cadru legislativ, atât pe plan intern, cât și pe plan
internațional, menit să asigure protecția valorilor, implicit a relațiilor sociale a căror ocrotire
este realizată prin apărarea ordinei de drept, siguranței persoanelor și a proprietății publice și
private.

60
ANEXE-Situații statistice privind regimul armelor și al munițiilor-anul
2017
1. Situația infracțiunilor sesizate

61
2. Situația infracțiunilor constatate

62
3. Situația armelor confiscate

63
4. Situația muniției confiscate

64
5. Situația autorizațiilor de procurare arme și muniții eliberate

6. Situația permiselor de armă eliberate

65
7. Situația permiselor de armă anulate

8. Situația permiselor de armă suspendate

66
9. Situația evenimentelor grave produse cu arme de foc

BIBLIOGRAFIE

67
I. Legislație

1. Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor și al munițiilor
2. Hotărârea Guvernului nr. 11/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 295/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 83 din 29
ianuarie 2018
3. Hotărârea Guvernului nr. 130 din 24 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al
munițiilor 

4. Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind
Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 757 din 12
noiembrie 2012
5. Noul Cod penal comentat, Partea special, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic,
București, 2014-comentariu prof. univ. dr. Ilie Pascu
6. Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului
7. Legea nr. 3472 din 23 iulie 1921
8. Codul penal Carol al II-lea a intrat în vigoare la 01.01.1937
9. Codul penal 1936
10. Codul penal 1969
11. Legea nr.17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor
12. Constituția României

II. Tratate, cursuri, articole-autori români și străini

1. Aionițoaie Constantin, Bercheșan Vasile, Dumitrașcu Ion N., Pletea
Constantin, Sandu Ion-Eugen, Tratat de metodică criminalistică, vol.I, ed.
Carpați, Craiova, 1994
2. Antoniu George, Vinovăția penală, Editura Academiei Române, București,
1995
3. Antoniu George, Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Editura Știintifică,
București, 1968
4. Boroi Alexandru; Ionescu-Dumitrache Ana-Alina, Drept penal special I,
Ediție revizuită şi adăugită  - Curs ID/FR, Editura Universitară Danubius,
Galați, 2016

68
5. Boroi Alexandru, Curs universitar, Drept penal, Partea specială, Ed. C.H.
Beck, București, 2014
6. Boroi Alexandru, Drept penal, Partea specială, Ed. C.H. Beck, București, 2010
7. Col. Ciuică Elefterie, Traficul de armament, droguri și contrabandă la frontieră
- factori de risc la adresa securității sociale și nationale, în Revista Grănicerilor
Români, nr.2/1996
8. Dongoroz Vintilă, Explicații teoretice ale Codului penal roman, vol IV, Ed.
Academiei Române, București, 1972
9. Dongoroz Vintilă, Kahane Siegfried, Oancea Ion, Fodor Iosif, Iliescu Nicoleta,
Bulai Costică, Stănoiu Rodica, Explicații teoretice ale Codului penal român,
partea generală, vol.I, Ed. Academiei Române, București, 1969
10. Dongoroz Vintilă, Kahane Siegfried, Oancea Ion, Fodor Iosif, Iliescu Nicoleta,
Bulai Costică, Stănoiu Rodica, Explicaţii teoretice ale Codului penal roman,
Partea specială, vol. IV. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972
11. Dr. Rusu Ioan, Conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectarea regimului
armelor și al munițiilor în dreptul penal
12. Grofu Nicolae -Obiectul material al infracțiunii de nerespectare a regimului
armelor și al munițiilor, nr. 1/2010
13. Ionescu Lucian, Sandu Dumitru, Identificarea criminalistică, Ed. Științifică,
București, 1990
14. Loghin Octavian, Toader Tudorel, Drept penal român, partea specială, Casa de
editură și presã “Șansa” S.R.L., București, 1994
15. Neață Eugen, Petrescu Marian Șerban-Infracțiuni la regimul armelor,
munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, Ed. Hamangiu,
2014
16. Neață Eugen, Infracțiuni la regimul armelor, munițiilor, materialelor nucleare
sau a altor materii radioactive și al materiilor explozive, Ed. Conphys, Rm.
Vâlcea, 2007
17. Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică, Criminologie, Ed. Europa Nova,
București, 2000
18. Nistoreanu Gheorghe, Dobrinoiu Vasile, Molnar Ioan, Pascu Ilie, Boroi
Alexandru, Lazăr Valerică, Drept penal, partea specială, Editura “Continent
XXI”, București, 1995
19. Pascu Ilie, Gorunescu Mirela, Drept penal.Partea specială, ed. A 2-a, Ed.
Hamangiu, București, 2008

69
 20. Pascu Ilie, Noul Cod penal comentat, Partea special, ed. A II-a, revizuită și
adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2014
21. Popa Gheorghe -Investigarea criminalistică a infracțiunilor la regimul armelor,
munițiilor și materialelor explozive, Ed. Macarie, Târgoviște, 2001
22. Popescu Dumitru C., Vasiliu Teodor ș.a. Codul penal, comentat şi adnotat.
Partea specială, vol. II. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti, 1977
23. Rotaru Cristina , Ilie Andra-Roxana Ilie , Ciocle Valerian Ciocle, Drept penal,
Partea specială II, Curs tematic, Editura C. H. Beck, București, 2018
24. Stănoiu Rodica Mihaela, Criminologie, Ed. Oscar Print, București, 1994
25. Hermann Blei, Strafrecht I, Legea penală.Partea generală, C.H. Beck,
München, 1983
26. Reinhart Maurach, Deutsches Strafrecht, Legislația penală germane.Partea
generală, Karlsruhe, 1965
27. Sutherland Edwin H., White Collar Crime, New York, Ed. Driden Press, 1949

III. Jurisprudență

1. Judecătoria Vaslui, Sentința penală nr. 119/30.06.2017

2. Judecătoria Beiuș-Încheierea nr. 18/2016 din data de 25.01.2016
3. Decizia nr. 227/2000 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală,
Culegerea de practică judiciară în materie penală pe anul 2000
4. Decizia Î.C.C.J. nr. 952/17.03.2009

IV. Alte surse

1. Monitorul Oficial Nr. 881 din 09 noiembrie 2017

2. Monitorul Oficial Nr. 230 din 04 aprilie 2017
3. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012
4. Monitorul Oficial nr. 1161 din 08 decembrie 2004
5. Monitorul Oficial al României nr. 583 din data de 30.06.2004
6. Monitorul Oficial nr. 852/26 noiembrie 2002
7. Monitorul Oficial nr. 74/1996
8. Monitorul Oficial nr. 173, din 24.07.1941
9. Monitorul Oficial nr. 21 bis, din 25.01.1941
10. Monitorul Oficial nr. 20 bis, din 24.01.1941
11. Monitorul Oficial nr. 73 din 27 martie 1936
70
12. Monitorul Oficial nr. 89 din 26 iulie 1921
13. Dicționarul Explicativ al limbii române, Ed. Univers encicloprdic, București,
1998
14. www.dreptonline.ro
15. www.jurisprudenta.com
16. www.digibuc.ro
17. www.avocatura.com
18. www.politiaromana.ro

71