Pile electrochimice

Introducere
Pilele electrochimice, numite şi pile galvanice, sunt sisteme în
care energia chimică este convertită în energie electrică.
O pilă electrochimică este formată din doi electrozi (două semicelule), care pot fi
de exemplu, un electrod de zinc şi unul de cupru (Pila cupru-zinc, sau pila Daniel).
Functionarea  pilei galvanice

Electrodul unui metal este ansamblul format dintr-o lamă metalică cufundată

într-o soluţie ce conţine ionii metalului respectiv (ex: placă de zinc + soluţie de
sulfat de zinc).

Atomii de zinc cedează mai uşor electroni (se oxidează) decât atomii de cupru

şi trec în soluţie ca ioni de Zn2+. Electronii cedaţi se acumulează pe placa de zinc,
de unde migrează, prin firul conductor, pe placa de cupru.

Ionii Cu2+ au tendinţa de a acepta electroni (de a se reduce) mai accentuată decât

ionii Zn2+. De aceea, electronii de pe placa metalică vor fi acceptaţi de ionii Cu2+,
care trec în atomii de cupru şi se fixează pe placa de cupru.

Prin urmare, electronii cedaţi în procesul de oxidare a atomilor de zinc de pe

placa de zinc trec, prin circuitul exterior, spre placa de cupru, de unde sunt
preluaţi în procesul de reducere a ionilor Cu2+. Astfel, în circuitul exterior se
generează un curent electric continuu.

Funcţionarea pilei se bazează pe diferenţa de caracter electropozitiv a celor două

metale.
În semicelula zincului (element mai electropozitiv) are loc procesul
de oxidare. Electrodul de zinc reprezintă  anodul şi borna negativă a pilei.

În semicelula cuprului (element mai slab electropozitiv) ale loc procesul

de reducere. Electrodul de cupru reprezintă  catodul şi borna pozitivă a pilei.

Construită în felul acesta, pila va funcţiona o fracţiune de secundă.