Gestiunea deșeurilor Curs 7

Compostarea deșeurilor

Tot aşa cum un îngrăşământ natural este obţinut prin fermentarea dejecţiilor lichide şi
solide de la animale, un compost este un produs pentru amendarea solului rezultând din
degradarea deşeurilor organice de origine animală sau vegetală a căror sursă principală sunt
deşeurile menajere sau nămolurile provenind din staţiile de epurare ale apelor uzate urbane.
Compostarea este ansamblul operaţiilor mecanice şi biologice conducând la obţinerea
compostului; ea este un sistem de tratare permiţând recuperarea, plecând de la deşeuri, a
materiilor organice şi a anumitor oligo-elemente având în vedere utilizarea lor agricolă.
Deşeurile menajere conţin cantităţi importante de materii prime pentru fabricarea
compostului. Nu toţi constituenţii acestor deşeuri pot fi utilizaţi pentru obţinerea compostului;
astfel avem:
- materii minerale – sticlă, metale, pietre, pământ, praf, cenuşă, etc;
- materii organice greu degradabile: materiale plastice, textile, piele, cauciuc, etc.,
materiale ce nu fermentează şi deci nu pot da naştere la compost.
Din acest motiv, doar unii constituenţi fermentabili (deşeurile alimentare sau cele
vegetale) sau deşeurile uşor degradabile (hârtie, carton) vor putea fi transformate în compost.

Solul
În sens chimic şi biologic, cuvântul SOL înseamnă stratul superior care acoperă scoarţa
terestră. În fapt el este un amestec foarte complex de multiple elemente printre care vom găsi
produse de eroziune a rocilor dar în egală măsură şi organisme vii şi materii organice. Toţi
aceşti constituenţi se clasifică în patru categorii:
1. o fază solidă conţinând:
- nisipul care face oficiul de schelet, el împiedicând „amestecarea”, într-o masă
compactă, a particulelor de argilă; nisipul este incapabil să reţină apa şi ionii nutritivi (în
cantităţi importante sunt: N, P, K, Ca, Mg; iar în cantităţi foarte mici: S, Fe, Mn, B, Cu, Zn,
Mo) pentru plante;
- argila care posedă o mare putere de absorbţie a apei şi a ionilor nutritivi;
- humusul este materia organică prezentându-se sub aspectul unor fine particule
negricioase, numite „pământoase”. Acesta rezultă din descompunerea biologică parţială, prin
microorganismele solului, a deşeurilor organice, animale şi vegetale (frunze moarte). Aceste
materii sunt atacate şi digerate de multiple bacterii, fiecare având un rol bine definit, deşeurile
fiind astfel progresiv transformate în compuşi organici cu greutate moleculară mai uşoară
(humus), şi în compuşi minerali asimilabili de către vegetaţie (mineralizare).
- bacterii nitrifiante (oxidante) transformă compuşii organici amoniacali în nitriţi şi
apoi în nitraţi:

NH 4 bacterii  NO2 bacterii

nitroase  N 0 3
nitrite


1
Gestiunea deșeurilor Curs 7

- bacteriile de sulf (oxidante) transformă H2S şi compuşii organici de sulf şi sulfaţi:

S   SO4 ;
2 3
- bacteriile fierului (oxidante) transformă fierul bivalent în fier trivalent: Fe  Fe
;
- bacteriile hidrogenului (oxidante) produc apă: H 2  H 2 O ;
- bacteriile fosforului (oxidante)transformă compuşii organici fosfataţi în fosfiţi apoi în
fosfaţi (PO33+ şi PO43+);
- alte bacterii care solubilizează anumite săruri puţin solubile, produc vitamine, extrag
azotul din aer şi-l fixează, etc.

Humusul prezintă şi alte caracteristici importante cum ar fi:

- el posedă o mare putere de absorbţie a apei şi a ionilor nutritivi;
- stabilizează pH –ul (rol tampon);
- benefic pentru agricultură;
- favorizează înrădăcinarea plantelor;
- opreşte eroziunea solului;
- uşurează circulaţia apei şi a aerului în sol;
2. o fază lichidă: apa prezentă în sol este indispensabilă pentru realizarea
transformărilor biochimice cu ajutorul microorganismelor;
3. o fază gazoasă: aerul prezent în sol asigură microorganismelor substanţele gazoase
(O2, CO2, …) care le sunt indispensabile pentru realizarea transformărilor biochimice.
4. o fază vie: reprezentată mai ales prin:
- microorganisme despre care tocmai am vorbit;
- viermi, cârtiţe şi alte animale care joacă un rol important în aerarea solului.

Rolul compostului
Humusul dă vegetalelor hrana direct asimilabilă, necesară creşterii lor şi stimulează
viaţa microbiană prin materiile organice care îl compun. Culturile intensive epuizează progresiv
humusul, acesta, deci, trebuie reînnoit periodic:
- prin mijloace naturale, cum ar fi utilizarea vechiului procedeu al solurilor în paragină
(necultivate) (perioadă de repaus temporar în timpul căruia nu se cultivată nici o cultură);
- prin mijloace artificiale, aducând solului îngrăşăminte minerale şi organice de care
are nevoie.
Compostul urban este deci un produs de amendament al solului utilizat cu scopul de a
înlocui sau de a reînnoi humusul. Avantajul compostului ca îngrăşământ este discutabil şi în
atenţia specialiştilor care îi contestă valoarea nutritivă minerală şi consideră conţinutul său în
azot, acid fosforic şi potasiu ca fiind foarte mic în raport cu îngrăşămintele tradiţionale.
Comparat cu îngrăşământul natural, compostul se prezintă totuşi ca un produs mult mai bogat
în elemente fertilizante (tabel 6.1). În pofida acestor neajunsuri, compostul are o acţiune
benefică asupra calităţilor solului: îi ameliorează textura, măreşte puterea de retenţie a apei,

2
Gestiunea deșeurilor Curs 7

remediază eroziunea superficială, favorizează înrădăcinarea şi aduce materii organice

indispensabile vieţii microbiene.
O critică important reiese din riscul de contaminare cu substanţe toxice (metale grele)
şi prezenţa elementelor inerte jenante (bucăţi de sticlă, materii plastice, elemente metalice).

Degradarea materiilor organice

Degradarea materiilor organice prin microorganisme duce la:
- formarea de combinaţii organice mai simple numite „humus”;
- mineralizarea, adică eliberarea şi transformarea materiilor anorganice în forme
oxidate direct asimilabile de plante (ioni nitraţi, sulfaţi, fosfaţi,…).
Această degradare trebuie, să fie făcută în prezenţa oxigenului, prin procedeul numit
„degradare aerobă”. Această degradare eliberează o mare cantitate de energie calorică
permiţând creşterea vitezei de reacţie şi compensarea pierderilor de căldură prin radiaţiile
solare, aşa cum o demonstrează reacţia de degradare a glucozei:

C6 H12O6  6O2  6CO2  6H 2O674Kcal 

În degradarea aerobă, zaharurile, acizii graşi, proteinele, etc. sunt transformate prin
etape succesive în substanţe cu greutate moleculară din ce în ce mai uşoară şi în final în CO2 şi
H2O.

Fermentaţia are loc în patru faze succesive distincte (figura 6.1):

- faza latentă corespunde timpului necesar colonizării locului cu microorganisme ( în
jur de o zi). Temperatura se ridică uşor, ca rezultat al respiraţiei endogene a celulelor vii
prezente în masă (şesut vegetal proaspăt).
- faza mezofilă se datorează multiplicării sau înmulţirii microbilor mezofili care
provoacă începutul fermentării. Aceste microorganisme degajă mari cantităţi de căldură,
temperatura amestecului creşte. În jur de 40-500C, microbii mezofili mor (temperatura optimă
de activitate este în jur de 300C).
- faza termofilă corespunde perioadei de activitate a unui alt val microbian, înlocuindu-
l pe precedentul şi continuându-i acţiunea de degradare şi de creştere a temperaturii. La
temperatura de 60-700C, microbii termofili mor la rândul lor (temperatura lor optimă de
activitate fiind de 50- 550C ) la fel ca şi germenii patogeni şi diverşii paraziţii. La aceste
temperaturi înalte, pot să se producă şi alte reacţii exoterme care contribuie la menţinerea
temperaturilor ridicate. Această fază nu poate să dureze prea mult timp (4 zile este durata
minimă), altfel conţinutul în materie organică al compostului va fi foarte slab, şi nu ar rămâne
decât compuşii minerali, pe care le pot aduce solului îngrăşămintele chimice.

3
Gestiunea deșeurilor Curs 7

Tabel 6.1 Comparaţie între compostul urban şi îngrăşământul natural

pe tipuri de elemente fertile

3%

2%

1%

1 2
1 2 1 2
1 2 1
1 2

azot fosfor potasiu CaO magneziu materii organice

1- compost urban

2- îngrăşământ natural

- faza de răcire sau de maturizare este cea care încheie procesul. Cele două valuri
microbiene succesive, respirând, au consumat oxigenul şi au făcut ca, progresiv, mediul să
devină anaerob. Germenii anaerobi proliferează, dar organismul lor fiind mai puţin termogen,
(degradarea anaerobică a glucozei: C6 H12O6  3CO2  3CH 4 34Kcal  ) temperatura va
descreşte. Această fază este generatoare de compuşi urât mirositori (NH3, H2S, produşi organici
diverşi) caracteristici putrefacţiei.
Pentru a evita acest fenomen dezagreabil trebuie reîncepută aerobioza, de exemplu
răsturnând vasul sau aerisindu-l. Fiecare aerare provoacă mai întâi o scădere de temperatură
(figura 6.2), apoi temperatura creşte din nou, cu scopul de a relua respiraţia aerobică, până la
stabilizare, adică până la refacerea materiilor uşor atacabile de către microbi. Compostul a ajuns
la stadiul de maturitate, el nu mai conţine decât materii organice complexe de tipul „humus” şi
materii minerale asimilabile de către plante. El este deci apt pentru utilizarea agricolă generală.

4
Gestiunea deșeurilor Curs 7

t 0C

50-55 0C

30-35 0C

text

1 2 3 4 5 6

(1) (2) (3) timp

(4)

Fig. 6.1. Evoluţia de temperatură în funcţie de timp

(1) Respiraţie endogenă şi prezenţa celulelor vii
(2) Atac aerobic al substratului prin mezofile
(3) Atac aerobic al substratului prin termofile
(4) Atac anaerobic al substratului

t 0C

60-70 0C

text

timp

Fig. 6.2. Evoluţia de temperatură pentru un vas aerisit periodic

( ) Momentul răsturnării vasului

5
Gestiunea deșeurilor Curs 7

Factorii care influenţează fermentarea deşeurilor menajere

Fermentarea dorită trebuie să se desfăşoare aerob, rapid, fără mirosuri neplăcute şi cu
producere de căldură; temperatura mediului trebuie să fie de cel puţin 60 0C pe o durată medie
de 4 zile. Factorii susceptibili să acţioneze asupra compostului sunt următorii:

1. Raportul C/N
Condiţiile biologice favorabile descompunerii depind de raportul C/N. Raportul teoretic
ideal este de 30. În această zonă, microorganismele găsesc exact proporţia de carbon şi de azot
necesare dezvoltării lor.
Pentru raporturi mai mari de 30, puţinul azot disponibil ar încetini (frâna) dezvoltarea
microbiană, compostul nu ar ajunge la maturizare.
Pentru valpri ale raportului mai mici de 30, excedentul de azot s-ar pierde prin
volatilizare sau prin percolare.
Deşeurile menajere sunt foarte bogate în carbon, raportul lor C/N este cu mult mai mare
de 30 (≈35); din contră, nămolurile din staţiile de epurare sunt foarte bogate în azot, cu un raport
C/N în general mai mic de 10. Deci, tratamentul simultan al acestor două tipuri de deşeuri
solide, în proporţii adecvate, se justifică pe deplin.
2. Aerarea
Indispensabilă aerobiozei, aerarea poate fi realizată în mai multe feluri: răsturnarea
vaselor (procedee prin fermentare lentă), ventilaţia sau amestecarea cu putere a deşeurilor în
celule (procedee prin fermentare accelerată).
3. Umiditate
Conţinutul optim în apă este apropiat de 50÷60 %. In afara acestei plaje de valori,
multiplicarea microorganismele încetineşte; temperatura va creşte mai greu şi va atinge cu
dificultate valoarea de 600C şi se menţine puţin timp la acest nivel; anaerobioza poate apărea
dar atunci va trebui să aerisim ceea ce va produce o scădere a gradului de umiditate.
Conţinutul în apă a deşeurilor menajere este de ordinul 35%, în timp ce nămolurile de
la staţiile de epurare sunt în general mult mai încărcate cu apă.
4. Temperatura
Temperatura trebuie să poată fi ridicată fără probleme în toată masa, în funcţie de
mecanismele biologice antrenate. În mod particular există dificultăţi de menţinere a acestui
factor pe timp rece: în caz de fermentare lentă în vas, acesta trebuie să fie voluminos pentru a
menţine mai bine temperatura.
5. pH - ul
Limitele acceptabile ale pH-ului sunt cuprinse între 5 şi 7. Deşeurile menajere se
situează de obicei în această zonă. În timpul fermentării, pH-ul scade în primele zile, pentru a
creşte apoi către valorile neutre sau uşor alcaline. (8,5).
6. Factorii climatici
Factorii climatici pot să aibă consecinţe foarte nefaste (dezastruoase) asupra bunei
calităţi a compostului. Am arătat mai sus care este impactul timpului rece asupra creşterii
temperaturilor. Alţi factori care pot interveni sunt:
- vânturi violente şi reci, care antrenează o puternică scădere a temperaturilor;

6
Gestiunea deșeurilor Curs 7

- uneori este necesar de a instala perdele de protecţie împotriva vânturilor

dominante;
- ploile torenţiale care măresc masa şi provoacă scăderea temperaturii. Instalarea
unui sistem de drenare şi montarea unui acoperiş sunt de preferat mai ales în zonele cu
precipitaţii bogate. Dacă acoperişul este fix, în caz de secetă ar fi preferabil totuşi de a uda masa
de deşeu.
7. Natura şi granulometria stratului
Aerul circulă mai bine printr-o masă constituită din particule cu granulaţie grosieră. O
fărâmiţare foarte fină împiedică pătrunderea aerului şi obligă la o aerare puternică. Pe de altă
parte fermentarea provoacă dezagregarea anumitor produşi. Deci este preferabil să fie trecut
prin sită compostul după maturizare.
Fermentarea deşeurilor fărâmiţate în mod grosier este mai rapidă şi mai bună decât a
deşeurilor nefărâmiţate, căci suprafaţa de atac prezentată microbilor este mai mare şi masa fiind
mai omogenă, descompunerea este mai uniformă. Pentru a obţine o mai bună omogenizare a
substraturilor, este util, printre altele, să se elimine esenţialul de materiale incompostabile
(nedegradabile) (sticlă, metale, materiale plastice s.a.)
8. Elementele minerale
Dacă, de la început, unul sau altul dintre elementele minerale folositoare solului este la
un nivel mai mic, se acceptă să-l adăugăm; dacă nu, compostul fiind un loc de cultură pentru
microorganisme, acestea vor trebui să-şi preia din sol elemente care le sunt necesare şi plantele
vor avea de suferit din această cauză. Atunci compostul nu va mai fi un fertilizant, ci un
amendament al solului, conţinând materii organice de condiţionare a solului.

Igienizarea, maturizarea şi utilizarea compostului

Un compost igienizat este un compost a cărei fermentare a fost limitată la durata
necesară pentru a distruge germenii patogeni şi paraziţii nocivi vegetaţiei. Acest compost numit
de asemenea „compost proaspăt” a suportat deci o încălzire în toată masa sa până la 600C şi
timp de mai puţin de 4 zile. Aceste caracteristici sunt în general atinse după:
- trei săptămâni până la o lună pentru procedeele de fermentaţie lentă în vase;
- 4-20 zile pentru procedeele de fermentare accelerată în celule.
Acest compost proaspăt igienizat este foarte fermentabil şi eliberează încă foarte multă
căldură. El poate să fie utilizat în crescătoriile de ciuperci şi pentru crearea paturilor germinative
calde în horticultură, dar nu poate fi aplicat ca amendament agricol sau horticol din următoarele
motive:
- distruge vegetalele din cauza încălzirii foarte importante pe care o produce;
- raportul C/N foarte ridicat ceea ce obligă plantele să-şi găsească în altă parte
azotul care le este indispensabil;
- conţinut foarte ridicat în acizi organici şi metaboliţi fitotoxici;
- degajarea de amoniac prin descompunerea acizilor aminici;
- excesul de salinitate, care la rândul său provoacă creşterea excesivă a presiunii
osmotice sol-compost;

7
Gestiunea deșeurilor Curs 7

Un compost matur este un compost care a atins un grad de stabilitate suficient pentru a
fi debarasat de germenii patogeni şi paraziţi şi pentru a nu mai provoca efecte fitotoxice asupra
culturilor:
- nu mai are loc o creştere semnificativă de temperatură;
- raportul C/N este apropiat de valoare ideală;
- au dispărut metaboliţii şi acizii organici;
- azotul a fost transformat în nitrat;
- sărurile excedentare au fost eliminate de ploi.
Totuşi, acest grad de stabilizare nu trebuie depăşit deoarece fermentaţia antrenează
dispariţia progresivă a materialului organic sub formă de CO2 şi H2O.
Trebuie deci căutată o valoare medie pentru care compostul are un conţinut suficient de
materii organice şi nu va provoca nici un efect fitotoxic. În centrele de cercetare au fost puse
la punct diverse teste pentru a ajunge la determinarea precisă a acestui grad de maturitate a
compostului.
Compostul matur este utilizabil pentru îmbunătăţirea solurilor agricole şi horticole,
terenurilor rezervate pepinierelor şi fabricarea substanţelor de cultură. În schimb nu mai este
util pentru cultura ciupercilor şi la crearea de paturi calde pentru horticultură.
Anumite utilizări nu solicită un grad anume de maturitate a compostului: pomicultura,
viticultura, reabilitarea solurilor degradate.
Compostul este în mod particular, poate fi utilizat pentru solurile nisipoase, acide,
argiloase, poroase şi calcaroase. Dozele de aplicare sunt de obicei următoarele:
- cultură mare: 20-50 tone/ha, după durata culturilor;
- viticultură: 50-150 tone/ha, la fiecare trei patru ani;
- pomicultură: 10-60 tone/ha;
- horticultură: compost fin şi bine fermentat;
- cultură de zarzavaturi: 40-100 tone/ha, în fiecare an, compost suficient fin;
- spaţii verzi, cantităţi iniţiale importante – 100-300 tone/ha;
- cultură de ciuperci: 10-40 % din greutatea stratului.

Caracteristicile chimice ale unui compost urban

Compostul urban are aspectul unui pământ granulos şi negru, cu o densitate între 0,5-
0,8 după conţinutul în apă; dacă este suficient maturizat, el nu degajă mirosuri neplăcute.
Caracteristicile sale chimice medii sunt date în tabelul 6.2. (concentraţiile).

Tab. 6.2. Compoziţia medie ale unui compost provenit din deşeuri menajere.
Valori extreme compoziţie medie ale unui
Medie
(prag de 5%) îngrăşământ natural
Umiditatea (%) 43,7
pH (compost de 4 luni) 7,6
Carbon organic (compost de 4 luni)
21,37 36,2
(% material uscat)
Azot total (% material uscat) 0,96 2,2
C/N (compost de 4 luni) 22,3 16,5

8
Gestiunea deșeurilor Curs 7

mg/kg material uscat = 0,0001%

P2O5 9.140 7.710 10.560 13.000
K2O 2.380 2.010 2.760 28.000
Mg 2.190 1.880 2.500 7.000
Ca 44.100 37.200 50.990 26.000
Na 2.980 2.440 3.500
Cl (solubil) 1.870 1.270 2.470
S 3.820 2.730 4.900
Cu 357 220 490
Mn 854 750 960
Fe 17.110 13.860 20.360
Zn 1.525 1.290 1.760
Pb 599 420 780
Cd 8,5 7 10
Hg 3,4 2,2 4,7
Cr 219 180 250
Ni 196 170 220
B total 64 245
B – apă 10 32

Concentraţia în metale grele sunt apropiate de limitele maxime admise. Utilizat în doze
masive un compost urban foarte bogat în elemente metalice ar trebui să fie mai degrabă rezervat
horticulturii şi pepinierelor decât culturilor agricole şi de zarzavaturi.

Tehnicile compostului
Diferitele procedee de compostare pot fi grupate în două categorii:

1. Procedee de fermentaţie lentă

Deşeurile suportă o degradare naturală în aer liber. Ele sunt dispuse în straturi, adică în
vase triunghiulare izolate sau grupate în benzi de 1-2 m înălţime şi de 4-5 m la bază (figura
6.3).

Fig.6.3 Fermentaţie lentă

9
Gestiunea deșeurilor Curs 7

Fiecare vas este întors cu regularitate. Dacă este necesar se poate adăuga nămol din
staţiile de epurare; se recomandă o măcinare grosieră în prealabil. Anumite procedee prevăd o
aerare suplimentară prin insuflare de aer, un sistem de drenaj al apelor excedentare şi o protecţie
prin plăci împotriva ploilor violente.
După aproximativ 3 luni, compostul şi-a atins maturitatea, el poate fi sortat şi apoi
vândut.

2. Procedee de fermentare accelerată

Deşeurile măcinate grosier suportă o fermentaţie în celule permiţând controlul mai strict
al parametrilor favorabili unui bun compost . Celulele pot fi de următoarele tipuri:
- tambururi rotative uşor înclinate, în care deşeurile admise încontinuu sunt ţinute 3 până
la 5 zile. În acest reactor ele suportă o fermentaţie şi o decelerare simultană. Un exemplu al
acestui procedeu este cilindrul BRS (Bio-Reactor- SOBEA) al procedeului SOCEA –Balency.
(figura 6.4).

1. fosă de recepţie;
2. pâlnie de încărcare;
3. BRS;
4. epurator Trommel;
5.bandă transportoare;
6. seprator magnetică,
7. separator balistic;
8. măcinare de finisare;
9. resturi colectate;
10. compost

Fig. 6.4. Procedeul SOCEA – Balency (SOBEA)

- turnuri verticale cu etaje pe care deşeurile le parcurg de sus în jos, în aproximativ 6 zile
(procedeul CAREL-FOUCHE – figura 6.5).

10
Gestiunea deșeurilor Curs 7

Apă

Deşeuri
măcinate
Prima zi

A doua zi

A treia zi

A patra zi

A cincia zi

A şasea zi

Compost

Fig. 6.5 Procedeul Carel - Fouche

- turnuri verticale în serie cu compartimente – deşeurile sunt admise prin partea

superioară şi rămân câte o zi în fiecare compartiment. (exemplu – Procedeu S.G.D.G. – fig.
6.6).

11
Gestiunea deșeurilor Curs 7

Fig. 6.6. Procedee S.G.D.G.

- diverse turnuri, în forme speciale, ca de exemplu turnul TRIGA, de formă hiperbolică,

conceput cu scopul de a diminua presiunii laterale; deşeurile sunt amestecate cu regularitate cu
ajutorul unui şurub a lui Arhimede, timp de 4 zile (figura 6.7.).

Fig. 6.7. Procedee TRIGA

12
Gestiunea deșeurilor Curs 7

- hangare mobile cu secţiune trapezoidală după sistemul BIOTANK (figura 6.8.);

această celulă se deplasează pe o cale de rulare în formă de inel, partea din faţă a hangarului
este închisă şi echipată în partea superioară cu o gură de alimentare, prin care deşeurile sunt
introduse, şi apoi puse în vas. Lungimea celulei, viteza sa, lungimea desfăşurată a inelului sunt
calculate pentru a permite menţinerea deşeurilor la adăpost timp de 6 zile, şi în partea inelului
expusă la aer, cel puţin timp de 14 zile.

Fig.6.8. Procedee BIOTANK

13
Gestiunea deșeurilor Curs 7

După aceste diferite procedee a căror listă nu este exhaustivă, la ieşirea din celulă
deşeurile, suportă o triere, o sitare mecanică şi o maturare în aer liber. Părţile care nu se
constitue în compost sunt depozitate sau incinerate.

Apreciere asupra procedeului

Acest procedeu prezintă avantajul reintroducerii în circuitul natural a unei părţi din
materia ce a fost extrasă iniţial (la fabricare produselor) din natură. Această abordare se înscrie
în concepţia actuală de economie ecologică.
Acest procedeu prezintă de asemenea şi inconveniente deloc neglijabile cum ar fi:
- partea care nu poate fi compostată poate reprezenta între 20% şi 50% din greutatea
deşeului iniţial;
- valoarea fertilizantă a compostului este adesea insuficientă;
- exită în pemanenţă riscul de contaminare cu metale grele;
- conţinutul în corpuri străine (sticlă, materiale textile şi plastice) rămâne ridicat;
- vânzarea compostului este adesea dificilă; agricultorii şi horticultorii preferă în
general să recurgă la îngrăşăminte chimice uzualedecât să utilizeze un produs ale cărui
caracteristici sunt necunoscute sau dacă ele există, destul de greu de garantat.

Aspecte economice
Costurile de investiţii şi de exploatare a unei instalații de compostare se repartizează
astfel:
- lanţul tehnologic de măcinare 5-15%;
- materiale şi echipamente 35-50%;
- personal şi cheltuieli de exploatare 50-70%.
Vânzarea compostului permite recuperarea a 5% până la 15 % din totalul cheltuielilor
anuale.

Legislația românească
Legea privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile a fost adoptată în
unanimitate de către Parlament în 28 iulie și trimisă spre promulgare în 3 august, anunţă Zero
Waste România. Aceasta este un act normativ cu impact deosebit de important asupra țintelor
de reciclare a deșeurilor municipale asumate de România în fața Comisiei Europene.

Exemplul comunităților Zero Waste din România (Sălacea și Cociuba Mare din județul
Bihor, fiind cele mai recente) arată că se poate crește semnificativ gradul de colectare (de la 1%
la 61% în 3 luni), de compostare (de la 0% la 40% în 3 luni) și de implicare a cetățenilor (de la
8,4% la 85%), folosind infrastructura potrivită. Modelul care a condus la obținerea acestor
rezultate se bazează pe colectarea pe cinci tipuri de deșeuri (plastic/metal, hârtie/carton, sticlă,
biodeșeuri, amestecate/fracție umedă) educație pentru adulți și copii, precum și instrumente de
motivare a populației prin bonificație sau constrângere prin amenzi („plătești-pentru-cât-
arunci”).

14
Gestiunea deșeurilor Curs 7

În urma campaniei inițiate de Zero Waste România, a fost eliminat amendamentul

propus de Asociația Română a Compostului (ARC), unde este implicat IRIDEX GROUP
(membru fondator al ARC), societate ce deține printre altele și groapa de gunoi din nordul
capitalei. Aceștia propuneau obținerea de compost inclusiv din colectarea în amestec a
deșeurilor reziduale, contaminate.

Obligații introduse prin noua lege

Începând cu 1 ianuarie 2021, legea obligă UAT-urile să implementeze colectarea
separată a deșeurilor biodegradabile, să extindă colectarea separată din ușă în ușă a
biodeşeurilor în mediul urban, dublată de implementarea schemei „plăteşte pentru cât arunci”
și să încurajeze compostarea individuală în gospodăriile din mediul rural.

Potrivit legii, cetățenii și operatorii economici care nu separă biodeșeurile riscă amenzi
cuprinse între 400 și 800 lei, respectiv 10.000 și 20.000 lei pentru persoanele juridice. De
asemenea, operatorii de instalații de compost riscă amenzi cuprinse între 15.000 și 30.000 în
cazul în care compostul pe care îl produc conține, printre altele, substanțe otrăvitoare, poluante
și radioactive. În plus, amenzile se vor aplica și pentru nerespectarea utilizării tipului de
compost adecvat, respectiv compost de calitate foarte bună – Categoria A, în agricultură și
horticultură sau a compostului de Categoria B pentru spații verzi, urbane și rurale.

Pentru compostul de Categoria C de calitate inferioară Ministerul Mediului, Apelor și

Pădurilor împreună cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au la dispoziţie 6 luni de la
data publicării legii pentru elaborarea normelor tehnice, întrucât acesta nu întrunește calitățile
unui compost curat.

15
Gestiunea deșeurilor Curs 7

Adoptarea acestei legi aduce România în rândul modelelor de bune practici la nivel
european și reprezintă o mare oportunitate, dacă va fi implementată corect, pentru remedierea
problemei grave a deșeurilor și atingerea țintelor de reciclare la nivel național.

De ce colectarea biodeșeurilor trebuie să fie separată

Separarea biodeșeurilor în gospodăria/locuința oamenilor este vitală pentru creșterea
semnificativă a nivelului de reciclare și evitarea unor amenzi costisitoare din partea UE. Având
în vedere că în prezent România reciclează doar 14%, aplicarea Legii compostului ar contribui
semnificativ la atingerea obiectivului de pregătire pentru reutilizare și reciclare de minimum
50% din totalul deșeurilor municipale generate, obligație prevăzută în Legea cadru a deșeurilor
211/2011.

Conform experților, doar separând resturile alimentare și similare de reciclabile în

propria locuință/gospodărie, deșeurile pot fi colectate separat pentru un compost curat, potrivit
pentru utilizare în agricultură, sau pentru o reciclare eficientă.

„Prin separarea biodeșeurilor este optimizată colectarea separată, prin reducerea

semnificativă a cantității de deșeuri amestecate și recuperarea reciclabilelor, rezultând astfel
hârtie/carton, plastic, sticlă etc. de mai bună calitate pentru industria reciclării”.

16