Gestiunea deşeurilor Curs 4

Transportul deșeurilor
În România, transportul deseurilor de orice fel de la producere pana la colectare / stocare
temporara / tartare / valorificare / eliminare se face doar respectand prevederilor Hotararii Nr.
1061 din 2008.

Doar operatorii economici cu autorizatie de mediu obtinuta conform legislatiei de mediu in

vigoare (privind activitati de colectare / stocare temporara / tratare/ valorificare/ eliminare) pot
efectua transportul deseurilor.

Transportul deseurilor nepericuloase, indiferent de cantitate, se efectueaza pe baza unui

formular de incarcare-descarcare deseuri nepericuloase (FIDDNP), prevazut in Anexa nr. 3, din
HG 1061 din 2008. Dupa semnarea si stampilarea Formularului de catre Destinatar
(Colector / Valorificator), acesta trebuie sa il transmita Expeditorului (Generator /
Colector) prin fax sau prin posta cu confirmare de primire. Pentru fiecare transport de
deseuri nepericuloase trebuie completat un FIDDNP. La solicitarea organelor abilitate conform
legii sa efectueze controlul asupra gestionarii deseurilor, atat expeditorul cat si destinatarul si
transportatorul deseurilor nepericuloase sunt obligati sa prezinte formularul de incarcare-
descarcare deseuri nepericuloase.

Majoritatea agenţilor de colectare existenţi din România se ocupă cu colectarea şi

transportul deşeurilor municipale, în principal. Câţiva dintre aceşti agenţi de colectare,
colectează deşeuri din sectorul comercial şi industrial, deşeuri de grădină, precum şi deşeuri de
construcţie şi de la demolări. Aceşti agenţi pretind că nu colectează nici un deşeu periculoas.
Există şi organizaţii de reciclare a deşeurilor care colectează deşeurile de la generatori,
câţiva dintre aceştia colectează deşeuri periculoase, cel mai notabil uleiuri uzate, baterii de
automobile şi, mai puţin, solvenţi.
Există un număr foarte mic de furnizori de servicii pentru gestiunea deşeurilor periculoase în
România. Aceia care există, oferă în general colectarea deşeurilor dar capacitatea lor de
transport este redusă. Nu au fost identificaţi transportatori dedicaţi pentru deşeurile periculoase,
care asigură şi colectarea. Restul deşeurilor periculoase sunt transportate de către generatorii de
deşeuri. Totuşi, mai mult de 80% din totalul deşeurilor periculoase sunt depozitate sau stocate,
şi acest lucru se întâmplă, în general, la sau foarte aproape de locul de generare a deşeurilor
periculoase, ceea ce necesită un transport minim.
In cadrul Anuarului Transporturilor din România pe 2002 (www.transporturi.ro), există
un sector de transport ADR (Convenţie Europeană pentru transportul internaţional al
substanţelor periculoase) pentru mărfurile periculoase (de ex. produsele petroliere). Sunt
incluse aproape 200 de societăţi; sunt reprezentate societăţi internaţionale şi ~70% la nivel de
judeţ. Oricum, ca urmare a unei investigaţii telefonice pe un eşantion al acestor societăţi nici
una dintre ele nu este implicată în transportul deşeurilor periculoase.

Expeditorul va avea in vedere, pe cat posibil, la stabilirea destinatarului si al traseului

de transport al deseurilor periculoase, respectarea principiului proximitatii, care presupune ca
deseurile sa fie valorificate si eliminate cat mai aproape de locul de generare.

1
Gestiunea deşeurilor Curs 4

Ruta de transport al deseurilor periculoase se stabileste de catre expeditor si

transportator, avandu-se in vedere pe cat posibil ocolirea oraselor, se autorizeaza de catre
inspectoratul pentru situatii de urgenta al judetului in a carui raza teritoriala se afla expeditorul,
inscriindu-se in documentele de insotire ale transportului deseurilor periculoase.
Personalul angajat, inclusiv transportatorul deseurilor periculoase, trebuie sa detina
echipament special si sa fie instruit asupra utilizarii acestuia, precum si pentru luarea primelor
masuri de interventie in cazul unei poluari accidentale.
Deseurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie sa fie ambalate si etichetate
in conformitate cu prevederile legale referitoare la transportul marfurilor periculoase,
ambalajele deseurilor periculoase reprezentand de asemenea deseuri periculoase care intra sub
incidenta Hotararii.
In cazul in care deseurile periculoase sunt transportate de catre un detinator temporar in
vederea colectarii sau stocarii temporare, transportul deseurilor periculoase se realizeaza in
doua etape, etapa transportului deseurilor periculoase de la expeditor la detinatorul temporar al
deseurilor periculoase care realizeaza colectarea sau stocarea temporara a acestora si etapa
transportului deseurilor periculoase de la detinatorul temporar al deseurilor la destinatarul final
al acestora care realizeaza tratarea, valorificarea sau eliminarea deseurilor periculoase.
Hotararea reglementeaza de asemenea procedura transportului deseurilor nepericuloase
precum si cea a transportului deseurilor rezultate din activitatea medicala.

Modalitati de transport:
R = rutiere
T = feroviare
S = maritime
A = aeriene
W = căi navigabile interioare

Tipuri de ambalare:
1. Butoi din metal
2..Butoi din lemn
3. Canistră
4. Cutie
5. Sac
6. Ambalaj mixt
7. Recipient sub presiune
8. Vrac
9. Altele (a se specifica)

2
Gestiunea deşeurilor Curs 4

TRANSPORTUL EFECTIV AL DEŞEURILOR

Prin transportul deseurilor se intelege totalitatea proceselor care incep dupa colectarea
deseurilor si se incheie cu predarea acestora la instalatiile de reciclare, tratare si sau eliminare
a acestora. Transportul deseurilor este de doua feluri: transport la distanta mica si transport la
distanta mare. Dupa colectarea deseurilor de la locul la care acestea au fost generate urmeaza
transportul la distanta mica la instalatia de reciclare tratare si/sau eliminare a deseurilor care se
gaseste in apropiere sau la o statie de transfer. De la statia de transfer deseurile ajung prin
transportul la distanta mare la o instalatie centrala de reciclare, tratare si/sau eliminare.

Sisteme de transport
Din punct de vedere al gradului de incarcare exista 3 tipuri de transport: transport plin,
transport gol si transport intermediar. Un transport intermediar apare atunci cand un autovehicul
de colectare nu are de unde sa fie incarcat la maxim intr-o zona de colectare.

Transportul rutier al deseurilor

Autovehiculele de colectare si transport al deseurilor sunt camioane cu recipiente
speciale, care se incarca direct sau camioane pe care se pot monta pentru transport containere
de capacitate mare care se monteaza deja incarcate. Acestea din urma se pot folosi atat pentru
transportul la distante mici cat si la distante mari.
O conditie principala impusa autovehiculelor de colectare este sa poata incarca cat mai
multe deseuri. Marirea din ce in ce mai mult a capacitatii autovehiculelor este limitata de
greutatea maxim admisa si de usurinta de manevrare a autovehicului.
Transportul deşeurilor de la locul de colectare până la centrul de tratare se realizează cu
camioane – benă de capacitate variabilă. Aceste camioane sunt dotate cu motoare Diesel, ele
sunt rar electrotractate. Sunt echipate cu un multiplicator ce permite viteze reduse (1,5 până la
2 km/h) fără a suprasolicita motorul. Suspensia este solidă la nivelul benei pentru a evita
„lăsarea” excesiva a maşinii în timpul umplerii, dar este mai suplă la nivelul cabinei de pilotaj.
Un autovehicul poate fi utilizat daca respecta anumite conditii constructive ca de
exemplu dimensiuni ale containerului de incarcare si incarcarea maxima pe fiecare axa.
Aceste camioane sunt, printre altele, echipate cu dispozitive de tasare a deşeurilor (prin
împingere către o placă aflata în mişcare alternativă, elicoidală), căzând apoi spre benă. În
funcţie de sistemul de comprimare utilizat şi de natura deşeurilor, coeficientul de tasare se
situează în general între 2 şi 5.
Colectarea în saci necesită un camion utilat cu un sistem de rupere a sacilor pentru a
uşura tasarea. Pentru o colectare ermetică, orificiul de alimentare trebuie să fie adaptat la tipul
de pubelă utilizat.

3
Gestiunea deşeurilor Curs 4

La fixarea dimensiunii vehiculului de colectare si transport se vor avea in vedere:

• incarcatura utila;
• distanta catre statia de transfer sau la statia reciclare, tratare si/sau eliminare;
• sistemul de recipiente;
• topografie, limitarile si dificultatile in traficul rutier;
• latimea drumurilor pe distantele parcurse de vehiculele de colectare sau de transport;
• timpul de lucru zilnic si pauzele angajatilor;
• marimea echipei de colectare a deseurilor.

Pentru a fi rentabilă utilizarea unui camion, trebuie îndeplinite condiţiile următoare:

- populaţia deservită: aproximativ 12000 locuitori
- rata de utilizare: 5 zile /săptămână şi 2 debarasări / zi.

Transportul deseurilor pe cai feroviare

Toate transporturile feroviare au in comun faptul ca deseurile dupa colectarea lor cu
autovehicule rutiere trebuie sa ajunga la o statie de transfer. Acolo, de cele mai multe ori, dupa
compactare se incarca in vagoane si se transporta la diferite instalatii de reciclare, tratare si/sau
eliminare a deseurilor. Transportul feroviar se poate face in containere de comprimare, in
containere cu sistem rotativ de comprimare, sau in cazul deseurilor necomprimate, in vagoane
deschise la partea superioara acoperite cu prelate sau plase.

4
Gestiunea deşeurilor Curs 4

Un avantaj in cazul transportului feroviar este independenta acestui tip de transport de

conditiile meteorologice si faptul ca circulatia rutiera nu este ingreunata. De aceea trebuie
acordata o atentie deosebita accesului la cale ferata in cazul planificarii unei statii de transfer
sau a unei instalatii de reciclare, tratare si/sau eliminare a deseurilor.
Datorita cantitatilor mari si gradului de incarcare mare care se poate transporta numai
cu un tren, transportul feroviar este indicat in special in cazul deseurilor masive cu densitate
mare ca de exemplu fier vechi, zgura, deseuri din constructii si demolari sau namoluri
orasenesti. Transportul feroviar al deseurilor menajere si al celor asimilabile din comert,
industrie si institutii devine interesant si fezabil numai atunci cand trebuie transportate la
distante foarte mari, sau cand nu exista depozite de deseuri in apropierea oraselor.

Transportul deseurilor pe cai navale

Deseurile pot fi incarcate in statiile de transfer si pe nava de transport sau in containere
pe diferite nave. De asemenea, pe calea apei se pot transporta cantitati mult mai mari de deseuri
in comparatie cu transportul pe cai rutiere. Transportul naval al deseurilor se intalneste relativ
rar. Nivelul ridicat sau scazut al apei si ingheturile pot ingreuna transportul naval regulat. In
astfel de cazuri navele transportoare pot juca rol de tampon pentru cateva zile. De asemenea
trebuie avute in vedere perioadele de transport mari uneori, chiar saptamani sau chiar luni de
transport, perioade care sunt admisibile doar in cazul deseurilor nealterabile.

Transbordarea in statii de transfer

Transportul deseurilor implica transportarea acestora de la locul de colectare la centrele
de reciclare, tratare si/sau eliminare, iar in cazul distantelor foarte mari, deseurile pot fi duse la
statiile de transfer unde vor fi transbordate in autovehicule de capacitati mari si apoi transportate
la centrele de reciclare, tratare si/sau eliminare.
Transbordarea deseurilor la o statie de transfer se poate face fie direct din autovehiculul
de colectare intr-un alt mijloc de transport fie indirect prin stocarea intermediara intr-un buncar.
In cazul folosirii unor prese pentru deseuri este nevoie de buncare de stocare intermediare.
Acestea indeplinesc si rolul unui depozit tampon, prin care se asigura o functionare continua,
in cazul livrarii in etape a deseurilor. De acolo deseurile sunt transportate, de exemplu, cu
ajutorul podurilor rulante cu benzi zimtate, cu ajutorul platbenzilor sau a utilajelor de impingere
catre dispozitivele de incarcare.
In principiu, intr-o statie de transfer se desfasoara 3 operatiuni principale:
• predare (tipul de predare);
• pregatire (transbordare cu sau fara comprimare);
• incarcare (corespunzator tipului de mijloc de transport folosit in continuare).

Predarea
Predarea deseurilor se poate face doar cu ajutorul autovehiculelor administatiei locale
sau, in unele cazuri, cu autovehicule private. Daca autovehiculele private au permisiunea de a
livra direct deseuri, este necesar sa se prevada, pe langa un cantar si o casa de marcat, locuri de
descarcare suplimentare corespunzatoare autovehiculelor private care au dreptul sa livreze.

5
Gestiunea deşeurilor Curs 4

Pregatirea
Prin pregatire in cadrul operatiunii de transbordare a deseurilor se intelege manipularea
deseurilor dupa predare in cadrul statiei de transfer. Deseurile pot fi incarcate direct sau dupa
ce au fost in prealabil stocate temporar intr-un buncar si compactate sau nu in mijloacele de
transport pentru distante mari.

Incarcarea si descarcarea mijloacelor de transport

Modul de incarcare depinde de mijlocul de transport folosit. Transportul la distanta se
poate face pe cai rutiere, navale sau feroviare. Predarea deseurilor se face de regula cu
autovehicule rutiere. Si transportul la distanta a deseurilor este indicat a se face de regula pe cai
rutiere (figura 14). In cazul transportului rutier containerele de capacitate mare montate pe
vehicul se incarca direct.

In cazul transportului feroviar containerele de capacitate mare deja incarcate sunt

preluate de un pod rulant si asezate pe vagonul trenului. La destinatie de obicei acestea sunt
reincarcate in camioane, pentru a ajunge mai usor la depozitul de deseuri sau la instalatia de
reciclare, tratare si/sau eliminare.
Este posibila si descarcarea directa din autovehiculele de colectare in vagoane de
capacitate mare deschise la partea superioara. Descarcarea la destinatie se va realiza cu ajutorul
unei instalatii de macarale cu graifar. Ajustajele de tabla din interiorul recipientelor inlesnesc
utilizarea completa a capacitatii de umplere. Golirea se face prin rotirea recipientului in jurul
propriei axe in sens invers. (figura 15). Capacitatea recipientelor este de aprox. 73 m3 pana la
50 tone deseuri.

6
Gestiunea deşeurilor Curs 4

La transportul naval la distante mari autovehiculele de colectare fie rastoarna direct

continutul in nava de transport deschisa la partea superioara (figura 16), fie prin intermediul
unor prese de deseuri in recipiente de capacitate mare care vor fi transportate cu ajutorul
macaralelor pe navele care transporta containere. Navele cu fundul plat deschise la partea
superioara pot fi descarcate la destinatie cu ajutorul macaralelor cu graifar. Emisia de praf in
cazul incarcarii navelor deschise se poate combate prin desfasurarea operatiunii intr-un mediu
acoperit si printr-o usoara depresiune (efect de vid).

7
Gestiunea deşeurilor Curs 4

Transportul transfrontalier al deşeurilor

1. Convenţia de la Basel
Controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora se face
în conformitate cu Convenţia de la Basel, la care România a aderat prin Legea nr. 6 din 25
ianuarie 1991. Sub Convenţia de la Basel au fost elaborate o serie de ghiduri tehnice, dintre
care amintim:

- Ghid Tehnic privind gestionarea din punct de vedere a protecţiei mediului a deşeurilor
care conţin PCB, PCT, PBB;
- Ghid Tehnic privind gestionarea din punct de vedere a protecţiei mediului a
dezmembrării totale sau parţiale a navelor;
- Ghid Tehnic privind identificarea şi managementul anvelopelor uzate;
- Ghidul parteneriatului pentru telefonie mobilă.

Aceste ghiduri, precum şi altele, pot fi consultate pe site-ul Convenţiei de la Basel:

www.basel.int Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii

8
Gestiunea deşeurilor Curs 4

Europene nr. L 190 din 12 iulie 2006, a intrat în vigoare în România începând cu 15 iulie 2007.
Regulamentul se aplică ca atare, iar Hotărârea Guvernului nr. 788/2007, privind stabilirea unor
măsuri pentru aplicarea Regulamentului European şi la Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind
transferul de deşeuri, modificată şi completată prin HG. nr.1453/2008, stabileşte autorităţile
competente pentru aplicarea acestuia.
În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 788/2007, Agenţia Naţională pentru Protecţia
Mediului are atribuţii în domeniul exportului deşeurilor periculoase şi al transportului
deşeurilor nepericuloase în vederea importului, exportului şi a tranzitului.

Carte Verde privind ameliorarea practicilor de dezmembrare a navelor

În legislaţia internaţională privind transportul deşeurilor se recunoaşte faptul ca o navă
poate deveni deşeu aşa cum este definit în art. 2 al Convenţiei Basel şi în acelaşi timp poate fi
definit ca navă sub alte reguli internaţionale.
Definiţia deşeului în cadrul legislaţiei Europene, conform căreia deşeu înseamnă orice
substanţă sau obiect din categoria celor incluse în Anexa I a Directivei cadru deşeuri (Directiva
2006/12/CE a PE şi a Consiliului din 5 aprilie 2006) pe care deţinătorul o descarcă sau
intenţionează să o descarce sau i se solicită acest lucru, se aplică şi navelor care sunt trimise la
dezmembrare. Dacă o navă conţinând cantităţi considerabile de substanţe periculoase, care nu
a fost practic golită de materiale periculoase va fi considerată deşeu periculos iar exportul
acesteia ca fier vechi din Statele Membre ale UE către state în curs de dezvoltare non-OECD
va fi interzis, prohibit, conform amendamentului Basel şi a Regulamentului (CE) nr. 1013/2007,
dezmembrarea acesteia trebuie să aibă loc în condiţiile de protecţie a mediului din statele
OECD.
Navele trebuie decontaminate sau pre-curăţate în aşa fel încât să nu mai fie considerate
deşeuri periculoase. Statele membre ale UE sunt obligate să aplice şi să respecte regulamentul
comunitar privind transportul de deşeuri, inclusiv “interdictia de la Basel” asupra exportului de
deşeuri periculoase.
Sunt necesare mai multe controale din partea autorităţilor responsabile cu transportul deşeurilor
şi a autorităţilor portuare în porturile europene, având ca obiectiv navele de peste o anumită
vârsta (25 de ani) sau pentru care există alte indicaţii care arată că sunt prevăzute pentru
dezmembrare; o posibilă îndrumare suplimentară din partea Comisiei şi a statelor membre
asupra definirii deşeurilor şi a deşeurilor periculoase în raport cu navele, precum şi o listă de
instalaţii de reciclare care respectă standardele unei bune gestionări ecologice şi garantează
protecţia lucrătorilor; o cooperare şi un schimb de informaţii mai sistematice între statele
membre şi între acestea şi Comisie, inclusiv utilizarea bazelor de date pentru identificarea
navelor ce pot fi scoase din uz şi îşi pot continua traseul către instalaţiile de dezmembrare.

4.2 Probleme
Având cantităţi relativ reduse de deşeuri care sunt transportate pentru eliminare finală
în exteriorul zonei, România duce lipsă în prezent de pregătire şi infrastructură pentru un
transport în siguranţă al deşeurilor periculoase. De asemenea, dată fiind absenţa aproape
completă a transportului de deşeuri periculoase pe scară largă, România reprezintă o zonă în

9
Gestiunea deşeurilor Curs 4

care Inspectoratele de Protecţia Mediului au o lipsă de experienţă şi de capacitate legislativă

care este de înţeles. Problemele principale pentru aceste activităţi în România sunt:
 în ce fel ar putea fi cel mai bine să fie dezvoltat un astfel de serviciu pentru industrie, în
scopul transportării deşeurilor către instalaţii de tratare şi eliminare finală; şi,
 în ce fel activităţile de colectare şi transport ar trebui să fie reglementate şi controlate
pentru a asigura faptul că deşeurile periculoase în tranzit sunt în siguranţă şi ajung la o
instalaţie autorizată de ‘recuperare/tratare/eliminare finală’.

1. Probleme tehnice şi operaţionale

O reţea integrată şi adecvată de instalaţii de eliminare finală vor necesita eventual, de
exemplu:
• o gamă completă de diferite tipuri de vehicule (de ex. vehicule cu cisternă, cu platformă, cu
container)
• staţii de transfer / depozitare temporară corespunzătoare pentru deşeuri periculoase
• servicii de întreţinere pentru vehicule / rezervoare şi servicii de curăţare
Măsurile tehnice şi operaţionale necesare pentru această componentă (vehicule şi
infrastructura de susţinere) vor fi conduse pe bază de cerere în conformitate cu implementarea
Planului şi Strategiei Naţionale descrise în acest Raport. Uleiurile uzate şi bateriile cu acid sunt
două fluxuri de deşeuri care au o legislaţie specifică stabilită în România în care aceste acţiuni
pot să fie implementate în mod practic şi cu efect imediat pentru validarea integrităţii sistemului
de reglementare şi control.
In scopul minimizării costurilor şi riscurilor transportării unor cantităţi relativ mici de
deşeuri periculoase pe distanţe lungi, va trebui să se acorde atenţie dezvoltării şi exploatării
staţiilor de transfer amplasate în mod strategic. Acestea vor asigura stocarea deşeurilor anterior
colectării aestora şi eliminării/tratării finale la o instalaţie centralizată. Astfel de staţii de transfer
pot, de asemenea, să includă procese de pre-tratare în scopul reducerii volumului şi/sau
potenţialul periculos al deşeurilor anterior unui transport. Multe dintre statele membre deţin
astfel de instalaţii. Necesităţile operaţionale ale ‘staţiilor de transfer’ vor fi similare acelora
descrise pentru activitatea de stocare a centrelor regionale de tratare a deşeurilor.

2. Probleme politice şi administrative

Producătorii de deşeuri şi alţi participanţi din fluxul deşeurilor vor trebui să fie în mod
legal răspunzători pentru orice pagube aduse mediului înconjurător şi sănătăţii cauzate de
manipularea, tratarea şi eliminarea deşeurilor periculoase. Producătorii nu ar trebui să se
elibereze de responsabilitate în principal prin transferul deşeului către o altă parte. Aceştia
trebuie să fie capabili să arate că şi-au realizat Obligaţia de Responsabilitate asigurându-se că
Studiul privind Planul pentru gestiunea deşeurilor periculoase în România Raport Final Agentia
de Cooperare Internationala a Japoniei Volumul 1 Raport Principal: Strategia şi Planul de
Acţiune ‘cealaltă parte’ este capabilă de asemenea şi va manipula deşeul de o manieră sigură şi
în conformitate cu cerinţele legale relevante.
Este normal ca în Europa să se reglementeze şi să se controleze mişcarea deşeurilor
periculoase care utilizează un sistem de aviz de expediţie şi/sau de declarare a încărcăturii.

10
Gestiunea deşeurilor Curs 4

Un astfel de sistem poate să ceară întreprinderilor să anunţe sau cel puţin să raporteze
către autoritatea de reglementare mişcarea expedierilor deşeurilor periculoase. Rolul autorităţii
de reglementare este în general de a asigura “bucla închisă” de ex. să se asigure de faptul ca
avizele să indice că deşeul (inclusiv cantitatea corectă), odată ce părăseşte ‘sursa’ ajunge la
destinaţia corectă de pe aviz. Aceasta are ca scop să împiedice depozitarea ilegală a deşeului.
Sistemul poate, de asemenea, în cazul sistemului de pre-avizare, să permită autorităţii
de reglementare de a se opune deplasării propuse sau să amendeze instrucţiunile. Un astfel
sistem de expediţie sau de declarare a încărcăturii ar putea în viitor să implice un număr
semnificativ de avize care să fie primite de IPM-uri. Aceste avize sunt de asemenea o sursă
potenţială de date corecte asupra deşeurilor periculoase. Un astfel de sistem este ideal pentru a
fi introdus într-un Sistem Informaţional de Gestiune a Deşeurilor pe calculator.

3. Probleme instituţionale şi organizatorice

Există mulţi potenţiali participanţi în această activitate la nivel local, regional şi
naţional. De exemplu : şoferii care deţin propriile lor vehicule, producătorii de deşeuri cum sunt
cărăuşii, societăţile specializate în transport, contractorii din domeniul gestiunii deşeurilor,
autorităţile competente, etc. Dezvoltarea şi întreţinerea legăturilor bune de comunicare cu
organizaţiile ADR vor fi folositoare acestor participanţi.
Legislaţia primară trebuie să fie susţinută de legislaţia secundară, standarde şi norme cu
instrucţiuni şi cursuri de instruire pentru toţi participanţii, în particular a acelor unităţi cu
responsabilitate pentru reglementare şi control (IPM-uri şi poliţia de circulaţie).

4. Probleme economice şi financiare

Finanţarea infrastructurii menţionate anterior urmează să fie făcută de către sectorul
privat şi probabil se va dezvolta din acele sectoare cu cunoştinţele existente asupra acestor
probleme, cum ar fi operatorii de instalaţii de tratare, sectorul petrolier, sectorul reciclării
(REMAT). In acest caz, va fi necesară recuperarea completă a costurilor, iar aceste costuri vor
fi transferate din necesitate direct producătorului de deşeuri.

Obiective şi scopuri
Principalele obligaţii ca urmare a Directivelor UE asupra Deşeurilor sunt :
• desemnarea Autorităţii Competente (Punct Focal)
• stabilirea unui sistem pentru îndrumarea şi controlul transportului de deşeuri în scopul
implementării Convenţiei de la Basel şi, de asemenea, încadrarea în jurisdicţia naţională
• punerea în aplicare a principiului ‘Poluatorul plăteşte’,
• stabilirea strategiei şi a normelor tehnice, şi
• stabilirea unei reţele integrate şi adecvate de instalaţii de eliminare finală ţinând cont de
condiţiile geografice sau de necesarul de instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.
In conformitate cu reglementările Directivelor UE asupra Deşeurilor este necesar într-o
oarecare măsură ca:
• toţi producătorii şi transportatorii şi colectorii de deşeuri periculoase, fie că este vorba de
deşeurile lor sau acţionează în numele unor terţi, se vor supune îndrumării şi inspecţiei

11
Gestiunea deşeurilor Curs 4

Autorităţilor Competente; şi să păstreze anumite informaţii pentru o perioadă specificată de

timp şi să pună acestea la dispoziţia Autorităţii Competente
• toate transferurile de deşeuri periculoase vor fi însoţite de un formular de identificare
• amestecul deşeurilor periculoase este permis numai pe baza unei autorizaţii
• deţinătorii de deşeuri, pe timpul colectării, transportului şi depozitării temporare, vor respecta
cerinţele de etichetare şi ambalare în conformitate cu normele Internaţionale şi ale CE în vigoare
• producătorii de deşeuri au responsabilitatea pentru eliminarea finală corespunzătoare sau
pentru recuperare
• traficul ilegal de deşeuri este interzis şi pedepsit de lege

Aceste cerinţe sunt reunite în următoarele obiective şi sarcini:

1. Metodele şi sistemele pentru separarea, depozitarea temporară şi transportul deşeurilor să fie
suficiente pentru a înlesni respectarea tuturor cerinţelor Europene / naţionale pentru
Gospodărirea Deşeurilor .
• Să se pună în practică sisteme adecvate pentru separarea şi stocarea în mod separat a tipurilor
specifice de deşeuri înainte de colectare.
• Obligaţia Responsabilităţii să fie introdusă în cadrul transferului de deşeuri
• Să se dezvolte sistemele de separare şi de stocare în mod separat a materialelor reciclabile la
sursă, înainte de colectare.
• Să se introducă colectarea selectivă a materialelor periculoase din deşeurile orăşeneşti.
2. Toate serviciile pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase să devină eficiente şi
din punct de vedere al operării şi al costurilor.
• Preţurile/tarifele pentru colectarea deşeurilor periculoase să reflecte costurile reale ale
serviciului furnizat.
3. Prevenirea şi monitoringul traficului ilegal al deşeurilor periculoase
• Intărirea măsurilor de conformare în legătură cu Convenţia de la Basel .

12