NATURA – PREZENT ŞI VIITOR

Autori : prof. TOGAN CRINA

prof. PRUNĂ MARIANA
Grădiniţa nr.4,Sector4
Bucureşti

„Dacă secolul următor nu va fi ecologist, nu va mai fi deloc”

( Convenţia de la Aarhus, 1998)

De la apariţia omului şi până în present s-au produs multe modificări în peisajul geografic al
Globului, unele prin cauze naturale (schimbări climatice ,erupţii vulcanice, cutremure),altele prin
intervenţia omului.La început schimbările antropice au fost minime (mici construcţii pentru locuinţe)
astfel că natura a putut reface prin propria putere breşele produse de activitatea umană. În ultimele
decenii s-au produs din ce în ce mai multe schimbări care au dus la dezechilibre mari în natură.Acestea
se datorează industriei,înmulţirii alarmante a populaţiei(explozia demografică), aglomerării crescânde a
locuitorilor în jurul marilor oraşe, defrişărilor pe mari suprafeţe, deversării de substanţe nocive în ape şi
atmosferă. Mediul natural care stăpânea întreg Pământul, a fost treptat înlocuit cu o natură transformată
de om, îmblânzită de acesta, reprezentată de aşezări omeneşti în care domneşte betonul, terenuri
agricole, exploatări miniere, uzine .Omul a intervenit masiv în natură, ca un prădător , punând practic
stăpânire pe evoluţia normală şi firească a acesteia.

“Nu Pământul aparţine omului, ci omul aparţine pământului”

Suntem atât de obişnuiţi cu natura Terrei , încât întreaga ei alcătuire ni se pare firească şi considerăm
că ni se cuvine. De-a lungul timpului omul a prosperat pe seama naturii, de multe ori acţionând brutal,
fără să ţină cont de urmări. Stiinţa ne-a făcut capabili să stăpânim minunile lumii în care trăim, dar nu
ne-a învăţat şi cum să le preţuim.

“se poate spune că Pământul aparţine fiecărei generaţii, pe durata existenţei sale,...., nici o
generaţie nu poate face datorii mai mari decât pot fi plătite pe durata propriei existenţe”
( Thomas Jefferson )
 Deja omenirea a luat efectiv cunoştinţă de urmările sărăcirii, epuizării, poluării Pământului prin
producerea unor accidente. Deja nu este vorba numai de conservarea mediului natural, ci este pusă sub
semnul întrebării însăşi supravieţuirea speciei umane. Bunăstarea şi dezvoltarea au un preţ pe care noi,
oamenii trebuie să-l plătim, dar de cele mai multe ori acesta depăşeşte puterea noastră de a face faţă.
Omul trebuie să înţeleagă că dacă anumite dereglări de mediu se pot remedia, dispariţia unei specii
este ireversibilă. Această problemă se poate pune la nivelul întregii omeniri, al fiecărei ţări, dar mai
ales al fiecărui individ în parte.
Aici intervine dezvoltarea durabilă care ne întreabă dacă avem dreptul să lăsăm urmaşilor un
Pământ sărăcit, epuizat, sau dacă vrem să acţionăm cât nu este prea târziu.
Răspunsul este NU : nu avem dreptul de stăpâni ai Pământului şi DA: dezvoltarea durabilă este
o necesitate a zilelor noastre.
Privind în prezent, în jurul nostru, la nivel practic-aplicativ consider că dezvoltarea durabilă este
o utopie. Stresaţi de nesiguranţa zilei de mâine, de nevoia de bani care să aducă “un trai mai bun”,
nimeni nu se mai gândeşte la urmările acţiunilor sale. Consumăm din ce în ce mai mult pentru a ne
demonstra că ducem un trai îmbelşugat . Nu avem timp, răbdare să admirăm natura din jur , iar să o
protejăm nici atât.
Privind în viitor consider că dezvoltarea durabilă poate deveni realitate, acest lucru se poate
realiza prin generaţiile viitoare, cei care acum păşesc temători pragul grădiniţei, şi cu ajutorul cadrelor
didactice care îi îndrumă în acest sens.
Natura trebuie respectată şi nu dominată. Ea formează un întreg, dar nu un nesfârşit, un tot unitar
în care fiecare componentă are un rol precis, iar omul trebuie să se integreze armonios în acest întreg.
Pare dificil ca un copil să înţeleagă unitatea dintre toate componentele mediului şi faptul că păstrarea
acestei unităţi condiţionează menţinerea vieţii pe Pământ. Este momentul să ne ocupăm şi de educaţia
ecologică, aşa cum ne ocupăm de educaţia intelectuală, morală, estetică, deoarece la vârsta preşcolară
se pun bazele cetăţeanului de mâine al planetei.
Educaţia ecologică este un proces complex şi de durată care nu se încheie la sfârşitul unui ciclu de
învăţământ. Copiii acestei generaţii, precum şi cei ai generaţiilor viitoare , vor fi adevăraţii beneficiari
ai grijii tuturor faţă de mediu, dacă obiectivele educaţiei ecologice vor fi atinse pe plan mondial la toate
nivelele.
Până atunci, la nivelul educaţiei preşcolare se pot desfăşura activităţi de educaţie ecologică în
spiritul dezvoltării durabile, care pe de o parte oferă copiilor cunoştinţe, le formează deprinderile,
cultivă interesul pentru conduite,atitudini ecologice, iar pe de altă parte contribuie direct la asigurarea
unui mediu echilibrat, curat, prin responsabilizarea copiilor şi implicarea lor în acţiuni de protejare a
mediului.
Se poate începe cu formarea bunului obicei de a păstra curăţenia în sala de grupă şi acasă, de a nu
călca florile şi iarba şi se poate continua cu acţiuni mai complexe de amenajare şi întreţinere a spaţiilor
verzi, de plantare de puieţi (acţiunea “Grădinarii iscusiţi”).
“Natura ne dăruieşte jucării” poate fi un exemplu de activitate practic-aplicativă ce a vizat
realizarea unor jucării, decoruri cu materiale din natură (conuri, frunze, fructele unor copaci).
Mare succes poate avea o acţiune de tipul “Ieftin şi ecologic”, acţiune în care copiii, ajutaţi de
către părinţi au realizat din materiale refolosibile costume pentru carnaval.
Acţiunea “Deşeurile sufocă Pământul”poate consta în adunarea şi sortarea deşeurilor din
parcurile ce înconjoară grădiniţa.
Datele din “Calendarul ecologistului ” oferă oportunităţi pentru desfăşurarea unor activităţi
interesante : “Luna Pădurii”, “Ziua Internaţională a Apei ”, “Ziua Parcurilor Naţionale”
O adevărată educaţie ecologică se realizează ducând copiii în mijlocul naturii (excursii) unde pot
lua contact direct cu mediul care îi înconjoară, unde pot percepe relaţiile şi legăturile dintre
componentele mediului.
Educaţia ecologică asigură înţelegerea interdependenţei vieţii pe Pământ, valorificarea
materialelor reutilizabile , grija faţă de mediu, ceea ce duce la responsabilizarea privind dezvoltarea
durabilă.
Protecţia mediului este responsabilitatea fiecăruia şi mai ales a cadrelor didactice care formăm
oamenii de mâine.