Arta rămâne creaţia lucrurilor pe care nu le cunoaştem!...

Exactitatea este măsura lucrurilor, ce

ne sunt cunoscute.

În perioada bucureșteană am putea plasa primele sale încercări de notare a unor

gânduri și încercări literare. Este foarte probabil ca aceste încercări stângace să se fi
prelungit și în începutul perioadei sale pariziene.

“Fire-ai dor blestemat

În ce locuri m-ai mânat!
De ce acas’ nu mai lăsat?
Să am masă la cinat,
Și pat moale de culcat.”;

“De-a sorții urgie de voi mă despart

deacum mă duc în lume norocul să-mi caut
Și de-o fi vreodată cumva să găsesc
m-oi întoarce iară să vă povestesc.”

"Dacă lumea este asta

Și-al ei mers eu nu-l pricep,
la ce mă duce dorul
și să urc mereu încep?”

“Deșteaptă-te om, pe drumul bun pornește

Învinge trândăvia și lenea ce te-oprește.
Tu ca vulturul te-avântă spre culmile senine
Darul lumei cântă.
Uită-te pe tine.”
Revine tema ascensiunii căruia i se alătură “drumul bun” (Calea din ansamblurile “Trecerea
Mării Roșii” și Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu) și uitarea de sine ca o condiție a
împlinirii.

“Brad la nuntă
Brad la moarte
Dându-ți seama
Toate-s una
Una-s toate.”6

OMAGIU LUI BRÂNCUŞI

Cu har urni din înţepenire piatra

din globuri fără margini,
să ia forme ce dormeau în sine.
Explodă duhul pietrei în ou,
zvâcnire de pasăre spre veşnicie.

El avu cheia să trezească

vibraţiile lemnului pe verticală.
Împingând spre limite extreme
Coloana Speranţelor o legă de stele.
Prin pipăitul pur supuse bronzul
în chip de fecioară vrăjită de strălucire.
Trecu prin atâtea blocuri de piatră,
tăindu-şi drum spre interiorul timpului.
Fu o expediţie a bucuriei,
scoţând lucrurile din măsura firii
spre perfecta simplitate.
A învins piatra şi eternitatea,
el a fost piatra cea mai tare.

Sufletul lui doarme în sublimele forme.

https://www.youtube.com/watch?v=BSfcEL0xaWM

https://centrulbrancusi.ro/revista/Revista_Brancusi_01_2016.pdf

" Nici nu stiti ce va las eu aici" Constanti Brancusi