PAGI NA 2
„Pe aici
M Ä R A S T I
de general-locotenent în rezervă Mihai CORBULEANU
general-locotenent în rezervă Emílián IONESCU
v eteran i ai ră z b o iu lu i
In calea planului strategic al co­
mandamentului armatelor Puterilor
centrale de a scoate din luptă, la mij­
locul verii lui 1917, armatele române,
de a cotropi întreaga tară şi a-şi des­
chide drum mai departe spre Ucraina
şi porturile ruseşti de la Marea Nea*
gri, un prim mare obstacol l-au con­
stituit acţiunile ofensive ale Armatei
a Il-a române, desfăşurate în perioa­
da 11 iulie — 19 iulie în zona satului
Mărăşti. Aici, eroismul ostaşilor ro­
mâni — care îşi legaseră de această
bătălie cele mai arzătoare năzuinţe
privind eliberarea patriei, viitorul lor
şi al familiilor lor, multe din ele
aflate în zona cotropită de germani,
înfăptuirea dezideratului scump al
unităţii naţionale — a dat imperia­
liştilor germani o grea lovitură, fă-
cîndu-i să cunoască amărăciunea
unei serioase înfrîngeri.
Socotindu-se din capul locului si­
gur de reuşita planurilor sale de
luptă, considerindu-se, în mod ero­
nat, în fata aceloraşi trupe române,
fără experienţa războiului, din pri­
ma parte a campaniei (1916), feld-
mareşalul Mackensen dăduse asigu­
rări celor ce-1 conduceau la gara din
Bucureşti, de unde pleca la Focşani
spre a lua comanda efectivă a arma­
telor Puterilor centrale, că „peste
două săptămîni va fi la Iaşi“. Aceeaşi
ostentativă siguranţă l-a determinat
să construiască observatorul de la
cota 1 001 de pe Măgura Odobeştilor
(schitul Tarniţa), destinat împăratu­
lui Wilhelm al II-lea pentru a urmări
desfăşurarea valurilor de atac ale
infanteriei germane şi ale escadroa­
nelor de ulani, galopînd spre inima
Moldovei. După asemenea iluzii şi
planuri ambiţioase, cu atît mai a-
mară avea să-i fie înfrîngerea.
încă din luna martie, Marele Car­
tier General al Armatei române lua­
se hotărîrea de a declanşa o ofensivă
care, străpungînd frontul germano-
austro-ungar, să ducă la cucerirea
văii rîului Putna. Reuşita acestui
plan ar fi aruncat pe inamic în re­
giunea muntoasă, fără nici o comu­
nicaţie sau linie de retragere, ar fi
nimicit forţele importante ale aces­
tuia aflate la est de rîu, zădărnicin-
du-i planurile ofensive. Era o misiu­
ne deosebit de grea. Armata a TI-a
română, dispunînd în sectorul ofen­
siv de 25 batalioane, 6 escadroane şi
42 de baterii, trebuia să se angajeze
într-o luptă înverşunată cu un ina­
mic tenace, bine dotat cu tehnică de
luptă. In total, pe frontul acestei
armate — care se întindea de la
Măgura Caşinului (cota 1 167) la dea­
lul Momîia (cota 630) — inamicul
avea 21 de batalioane. 33 escadroa­
ne, 330 mitraliere, 30 baterii şi 180
aruncătoare de mine. constituite în
grupul Gerock. De-a lungul frontului,
adversarul, folosind terenul acciden­
tat şi acoperit, îşi organizase o primă
poziţie de rezistentă deosebit de pu­
ternică, constituită dintr-un lant de
centre de apărare care asigurau o
continuitate de foc şi obstacole. Cele
mai puternice lucrări de acest fel se
aflau în Poiana îneărcăţoarea. cota
536 şi platoul Mărăştilor, unde erau
amplasate întinse reţele de sîrmă şi
constituite adăposturi tari, betonate,
ceea ce determina Comandamentul
german să considere aceste poziţii
inexpugnabile.
Pentru a nu da Inamicului vreun
indiciu asupra sectorului care urma
să fie atacat, Comandamentul român
a ordonat declanşarea, în ziua de 9
iulie, a unui puternic bombardament
de artilerie pe întregul front al Mol­
dovei. In cele două zile cît a durat
canonada, de la simplu soldat la ge­
neral, am aşteptat cu înfrigurare or­
dinul de începere a atacului.
Semnalul a fost dat în sfîrsit în
noaptea de 10 spre 11 iulie, cînd sub
protecţia artileriei şi a întunericului,
ostaşii noştri au trecut apa Limpe-
joarei şi au început să escaladeze
dealul Mărăştilor, ajungînd în faţa
reţelelor de sîrmă ale duşmanului.
In dimineaţa zilei de 11 iulie, atacul
era în plină desfăşurare, într-un
avînt căruia liniile duşmane, întărite
şi apărate de trupe de elită, nu i s-au
putut împotrivi. Văile ţinutului Vran-
cei răsunau de uralele ostaşilor noş­
tri. In frunte erau ostaşii regimen­
tului 2 Vînători. Ej se aruncă prin
două spărturi făcute de artileria
noastră în reţelele de sîrmă, sar în
tranşeele duşmane, angajîndu-se în­
tr-o aprigă luptă corp la corp. In
acele clipe, ei reeditau înălţătoarea
pildă a înaintaşilor lor din batalio­
nul de vînători care, în urmă cu
patru decenii, sub conducerea maio­
rului erou Candiano Popescu, păşi­
seră primii la cucerirea vestitei re­
dute Griviţa. La dreapta vînătorilor
se reped argeşenii din regimentul 4.
Atacînd din flanc şi cucerind pozi­
ţiile duşmane de pe înălţimile cote­
lor 536 şi 500. ei uşurează sarcina
gorjenilor din regimentul 18, care
cueeresc primele tranşee de pe dea­
lul Teiusului.
Loviturile combinate ale unităţiloi
din 1916— 1918
române au creat o importantă breşă
în dispozitivul inamic de pe platoul
Mărăştilor. Abia se ridicase soarele
deasupra orizontului, cînd dealul Mă­
răştilor, cu toate puternicele lui for­
tificaţii, era în întregime sub con­
trolul trupelor române. Simultan,
printr-o reuşită manevră de învăluire
pe la nord, executată de două bata­
lioane din Regimentul 22 Dîmboviţa,
a fost eliberat satul Mărăşti, imposi­
bil de cucerit printr-un atac frontal.
Marele nostru scriitor Mihail Sa-
doveanu a redat cu multă plasticitate,
în ziarul „România“ din 30 iulie 1917,
atmosfera acestor acţiuni ofensive :
„Marţi, în zori de ziuă, la ora 4,
o rachetă se înalţi deasupra pă­
durii la Comandamentul diviziei (Di­
vizia a 3-a infanterie — n.n.). Cu-
rind, artileria noastră lungi tirul şl
infanteriştii se zvirliri înainte. Nu-i
mai opri nimic. De mult aşteptaseră
ei ora aceasta... A fost o lovitură de
trăznet... Zadarnice fură cele din
urmă silinţl ale Inamicului. Veneau
ameninţătoare ca valurile neoprite
regimentele 2 Vînători şi 4 Argeş...
Dintr-o dată. după zilele şi nopţile de
teribilă bombardare, după suferinţele
morale ale aşteptării, lovitura aceasta
a infanteriei noastre dezlănţui ca fur­
tuna panica în rîndurlle vrăjmaşi­
lor... cu răcnete nebune unii Începură
a fugi spre drumurile de scăpare cu
capetele goale, aruncind armele. Alţii
înălţau braţele şl se constituiau pri­
zonieri în masă, palizi şi tremurtnd
de groază... Pe drumuri, arme, căşti,
chesoane. Răniţi li morţi îmbulziţi
pretutindeni“.
Victoriile obţinute au creat condiţii
favorabile pentru dezvoltarea ofen­
sivei spre văile Suşiţei şi Putnei.
Dar în timp ce ofensiva Armatei
a Il-a române era în plină desfăşu­
rare, de la Marele Cartier Gene­
ral se primeşte ordinul ca ope­
raţiile ofensive să fie suspendate.
„Cu toi s u c c e s u l obţinut — se
arăta în acest ordin — c o n tin u a ­
rea o p e r a ţiilo r p e f r o n t u l n o s tr u
nu m ai e s te p o s ib ilă d in cau­
za s itu a ţie i d e p e f r o n tu l o r ie n ta l"
Armatele ruse erau înfrînte pe fron­
tul din Galiţia. La intervenţia Co­
mandamentului Armatei a Il-a se a-
probă continuarea ofensivei în sco­
pul ocupării unei poziţii favorabile
şi solide care să poată servi ca bază
pentru dezvoltarea ulterioară a ope­
raţiunilor. In zilele următoare, ina­
Ar â s e s t i
m rică, Mareşalul german era sigur că
de general în retragere lacob ZADÎC
v eteran al răzb o iu lu i
Prin durata, amploarea şi intensi­
tatea ciocnirii, bătălia din cîmpia
Mărăşeştiului s-a înscris în istorie
ca cea mai însemnată înfruntare de
forţe de pe frontul român în timpul
primului război mondial.
Comandamentul Puterilor centra­
le plănuise ca printr-o puternică o-
fensivă dezlănţuită in două direcţii
principale - de-a lungul văii Şire­
tului (unde avea să se desfăşoare
bătălia de la Mărăşeşti) şi de-a lun­
gul văii Trotuşului (unde avea să
se desfăşoare bătălia de la Oituz).
să prindă într-un cleşte Armata
română. Realizarea acestui plan ar
fi însemnat dezastrul celor mai im­
portante forte militare ale frontului
român. In vederea ofensivei, grupul
de armate ale feldmareşalului
Mackensen a fost întărit cu cîteva
divizii aduse de pe alte fronturi. Ar­
mata a IX-a, destinată să acţioneze
la vest de Şiret pe direcţia Focşani,
Mărăşeşti, Adjud, era alcătuită din
11 1/2 divizii (din care două austriece
şi restul germane), cuprinzînd 102 ba­
talioane de infanterie. 24 companii
de pionieri, 10 escadroane de cava­
lerie, 1 escadrilă aviaţie. Armamentul
ei era foarte puternic: 1135
mitraliere şi o artilerie formată
din 865 guri de foc de diferite
calibre. Acestor forte li s-au opus,
între 6 şi 22 august, 11 divizii de in­
fanterie aliate (din care 8 ro­
mâne), 3 1/2 divizii de cavalerie (din
care 2 1/2 române), 138 baterii de
cîmp. 26 baterii grele, un grup aero.
Datorită faptului că multe din uni­
tăţile de infanterie rusă erau însă
cu efectivele înjumătăţite, raportul
de forte era favorabil germanilor.
Am participat, ca şef de stat major
al Armatei I române — căreia,
alături de Armata a Il-a, l-a reve­
nit sarcina de a-1 înfrunta pe ina­
mic şi a zădărnici planurile lui am­
micul a continuat retragerea gene­
rală, urmărit îndeaproape de trupele
noastre care, eliberînd Soveja, Ru-
căreni, Dragoslavele, Negrlleştl, stră­
vechi aşezări ale vrîncenilor, au a-
juns în seara zilei de 18 iulie în
Valea Putnei, iar în unele sectoare
au depăşit acest rîu
Armata română repurtase o biruin­
ţă strălucită. Din punct de vedere
strategic, prin ruperea frontului pe
o lungime de 30 km şi o adincime de
30 km, a fost desfiinţat grupul de
forţe ai generalului german Ruiz.
cee» ce l-a sitit pe inamic să-şi aducă
rezerve de pe alte fronturi. De fapt,
Inamicul a trebuit să-şi revizuiască
întregul plan de atac pe frontul din
Moldova, schimbind direcţia efortu­
lui ofensivei proiectate de Ia est la
vest de Şiret.
Victoria de la Mărăşti a avut, tot­
odată, o Influentă deosebită asupra
moralului trupelor române. Osta­
şii români au văzut inamicul din
faţa lor cum fuge, cedează terenul
şi se predă- E( s-au convins că sínt
în stare să biruie un inamic experi­
mentat în meşteşugul războiului şi
cu o puternică dotare în tehnică de
luptă.
Era un adevărat preludiu al mari­
lor şi eroicelor bătălii de Ia Mără-
şeşti şi Oituz, ce aveau să ne aducă
victoria deplină asupra cotropitorilor.
d in 1916— 1918
biţioase — la pregătirea şi desfă­
şurarea primei părţi a bătăliei de la
Mărăşeşti,
. Ofensiva inamicului de-a lungul
văii Şiretului s-a dezlănţuit în dimi­
neaţa zilei de 24 iulie 1917 printr-un
puternic bombardament de artilerie.
Obuze de diferite calibre, grenade,
şrapnele cădeau ca o ploaie de foc
peste poziţiile noastre, care, totodată,
erau învăluite în pîcla groasă a ga­
zelor asfixiante. Inamicul a reuşit să
rupă frontul pe o lungime de circa
10 kilometri în sectorul apărat de
trupele diviziei 34 ruse. Imediat,
Marele Cartier Român a hotărît as­
tuparea spărturii făcute In bariera
ce apărase, timp de 6 luni, ultimul
teritoriu românesc neocupat. Uni­
tăţi ale diviziei 5 infanterie române
au primit ordin să treacă pe malul
drept al Şiretului. Către seară, a-
cestea au reuşit să oprească înain­
tarea duşmanului.
Urmează zile de încleştare supre-r
mă cu trupele cotropitoare. Atacu­
rile duşmane se îndreaptă asupra
punctelor : Bisigheşti, Moara Albă,
Moara Roşie şi Satul Doaga. Intre
cele două linii potrivnice, bombar­
damente năpraznice de artilerie ri­
dică nori uriaşi de fum ; la adăpos­
tul acestei sinistre perdele protec­
toare, se fac adăposturi şi sínt aduse
rezervele în linia de foc. Lupta reîn­
cepe. Căldura e înăbuşitoare. Şiroaie
de sudoare brăzdează feţele înnegrite
ale ostaşilor. Gazele orbesc şi îneacă
respiraţia.
îmi stăruie în minte numeroase
fapte de arme săvtrşite în acele zile
de ostaşii români, înălţătoare pilde
de eroism colectiv. A intrat în le­
gendă vestitul contraatac la baio­
netă dai de vitejii ostaşi ai Regi­
mentului 32 Mircea. împrejurarea a
făcut să mă aflu atunci in raionul
de luptă Moara Albă — unde se gă-
M â r â ş e ş ti 1917
sea in apărare şi acest regiment.
Venisem töcmai de la postul de
comandă al eşalonului operativ al
Armatei I, pentru a face o recu­
noaştere în vederea unor remanieri
ale dispozitivului trupelor noastre,
cînd am fost înştiinţai de declanşa­
rea neaşteptată a acestui contraatac
fulgerător al infanteriştilor noştri,
— „fantomele albe“, cum i-a denumit
chiar duşmanul, deoarece, lepădîn-
du-şi raniţele, căştile şi hainele por­
niseră la luptă numai în cămăşi în­
grozit, inamicul s-a retras cu pier­
deri grele.
Socoteala „de acasă“ a imperialiş­
tilor germani nu s-a potrivit cu cea
din tîrg. Ei atacă zile şi nopţi în sir,
cînd la dreapta, cînd la stingă, cînd
în centrul frontului nostru, în spe­
ranţa că vor găsi puncte mai slabe,
dar pretutindeni în faţa !or se înaltă
o rezistentă de fier, nehănuită şi de
nebiruit. Valea Suşitel Seci, linia fe­
rată Mărăşeşti-Cosmeşti sínt apărate
cu preţul unor grele jertfe. Cad
eroic comandanţi de regimente, de
batalioane, comanda companiilor
fiind luată de sublocotenenţi, a plu­
toanelor de sergenţi.
Pentru a da o lovitură decisivă,
Mackensen a ales porţiunea de front
român cuprinsă între Panciu si Mă­
răşeşti, apărată de diviziile 9. 13
şi 10 infanterie române. El consti­
tuie în acest scop un grup de atac,
alcătuit din cinci divizii, sub
comanda generalului Von Mor­
gen. îndreptate împotriva numai a
trei divizii româneşti, acestea aveau,
desigur, o mare superioritate nume­
ziua de 6 august îi va aduce. în
sfîrşit, succesul de atîta vreme aş­
teptat.
Era ora 6 şi jumătate dimineaţa,
cînd, de la Muncel la Şiret, o mie
de guri de foc trăsniră, aruneînd
peste liniile româneşti o trombă de
fier şi flăcări Canonada e generală
şi de o interisitate extremă. Valuri,
valuri de infanterie duşmană se In­
filtrează în spărturile din liniile de
apărare. Duşmanul atacă din flanc
gara Mărăşeşti. reuşind să în­
conjoare satul dinspre sud şi vest.
Bombardat infernal, acesta dispare
sub norii de fum ; limbile lungi ale
flăcărilor mistuie casele si gara,
Momentul culminant al bătăliei de
la Mărăşeşti îl constituie încleştarea
din zona cuprinsă între pădurea „La
Răzoare“ si via Negroponte, domi­
nată de cota 100. In plină înaintare,
aparent victorioasă, coloanele ina­
mice sínt surprinse de un contraatac
fulgerător tn flancuri, dat de bata­
lioanele comandate de ofiţerii rezer­
vişti Miclescu si Drăgănescu şi
de maiorul Tomescu. Din spate, ar­
tileria română şi rusă susţin con­
traatacul cu un viguros foc de ba­
raj. Cu baionetele la armă, ostaşii
români se aruncă năvalnic, prin per­
deaua de foc, asupra duşmanului,
îngroziţi, soldaţii inamici o iau la
fugă prin pădure, aruneîndu-şi căş­
tile de metal şl armele. Contraatacul
reuşise. Soarta bătăliei era schim­
bată. Vestea succesului cîştigat de
divizia a 13-a se transmite ca fulge­
rul. Soldaţii din companiile vecine
se avîntă şi ei la atac. La ora 12.30,
întreaga linie românească era re­
constituită si armata noastră victo­
rioasă urmărea duşmanul cuprins
de panică. Cea din urmă si
cea mai puternică încercare de stră­
pungere făcută de duşman în
cursul marii bătălii de la Mărăşeşti
dăduse greş. Biruinţa fusese a noas­
tră. Era scump plătită ; numai în
acea zi au căzut eroic 114 ofiţeri şi
4 800 de ostaşi. Cîmpul acoperit de
cadavre şi numeroşii prizonieri cap­
turaţi, mulţimea trofeelor rămase
în mîinile noastre arătau cumpli­
tele pierderi suferite de duşman.
Prin lupta lor eroică prin tenacita­
tea. vitejia şi spiritul de sacrificiu,
miile de ostnsi din regimentele 32
Mircea, 18. 39, 47, 51 si 40 infanterie.
acuarelă d e D . S T O I C A
3, 9 şi 10 vînători s-au aureolat de
o glorie nepieritoare.
Victoria de la Mărăşeşti a avut o
profundă semnificaţie mareînd un
moment crucial în desfăşurarea
războiului; ofensiva Puterilor cen­
trale se prăbuşise, maşina de război
germană se dovedise neputincioasă
în faţa hotăiîrii ostaşilor români de
a apăra pămîntul patriei. In ordinul
de zi dat după aceste lupte, coman­
dantul Armatei I, generalul Eremia
Grlgorescu, a exprimat limpede sem­
nificaţia victoriei : „La Suşiţa şi Şi­
ret aţi năruit sforţările groaznice aie
sălbatecului duşman, dovedind lumii
întregi odată mai mult că .,nicl pe
aici nu se trece“ Aţei cunoscu ge­
neralul german Mackensen ce este
înfrîngerea. Mărăşeşti fu mormîntul
iluziilor germane".
Victoria armatei noastre la Mără­
şeşti, la organizarea căreia şi-au adus
contribuţia şi ofiţerii din misiunea
militară franceză, a stîrnit admiraţie
în rîndul aliaţilor României. „Româ­
nii — se arăta inti-un document al
Comandamentului francez — an în­
scris in istoria lumii Şiretul, alături
de Marna, Yser şi Isonzo“. Oraşul
erou Mărăşeşti a fost decorat cu or­
dinul „Crucea de război“ — de pre­
şedintele Franţei, Paul Deschanel.
Ziarul rus „Iujnîl Krai“ scria, într-un
articol al corespondentului său ce fu­
sese pe frontul român la mijlocul
lunii august 1917 : „Românii sínt
bravi si se luptă ca leii. Azi cînd Ger­
mania ameninţă să ocnpe şi treimea
de teritoriu oe a mai rămas români­
lor, e] mor in mod fanatic, dar tin
în loc pe duşmani. Mor, dar nu se
predau. Se luptă pentru orice bucă­
ţică din pămîntul lor, aşa de sălba­
tec. ca şi lupoaica cînd i se răpeşte
ultimul pui. Armata, ca un singur om,
a răspuns : „Ne vom lăsa aici oasele,
dar germanii nu vor putea înainta“,
„înfrîngerea suferită aici de ger­
mani — scria ziarul „Times“, refe-
rindu-se la victoria românilor de la
Mărăşeşti — constituie cea mai se­
rioasă lovitură pe care an primit-o
vreodată în orientul Europei“.
însuşi inamicul a recunoscut înal­
tele virtuţi ostăşeşti ale românilor,
înaltul lor simt patriotic. „Rezisten­
ta duşmanului, in special a români­
lor — scria generalul Kurt Von
Morgen, comandantul Corpului 1 ar­
mată german — a fost neobişnuit de
îndtrjită şi s-a exprimat prin 61
contraatacuri (pe frontul Corpului 1)
in timpul celor 14 zile de luptă. Ele
au condus mai ales Ia lupta de ba­
ionetă... românii au devenit un ad­
versar demn de respectat“. Genera­
lul Von Ludendorff - iniţiatorul
pianului de cotropire a întregii Mol­
dove — avea să scrie în memoriile
sale : „Armata română se întărise în
aşa fel, incit ne era imposibil să
obţinem succese strategice“.
Soarta mi-a hărăzit norocul de
a fi trăit. în rîndurlle Armatei I,
măreaţa epopee a Mărăşeştiului.
Sínt fericit că am apucat zilele în
care, pe temelia durată de genera­
ţiile trecute, se înalţă acum. măreţ
şi impunător, edificiul României so­
cialiste.
A n iversin d m a rile b ă tă lii d esiă şa ra te
acum o fu m ă ta te d e vea c la M ărăşti, M ă­
ră şeşti, O ituz, în treg u l nostru p o p o r a-
du ce p rin o s d e recu n oştin ţă celo r care
nu şi-au p re c u p e ţit via ta pentru a apăra
pă m în tu l stră m o şesc, in d ep en d en ta p a ­
triei. J e rtie le io t, je rtfe le d ă ru ite cu a b ­
n eg a ţie d e g e n e ra ţiile d e în ain taşi, au
pus te m e lie trainică statulu i n a ţio n a l ro ­
m ân — unitar, in d e p en d en t şi suveran.
A du ce m ai d e p a rte b o g a te le tra d iţii
d e luptă pentru lib e r ta te a le p o poru lu i
n o s t r u , a ii m ereu la în ă lţim ea lor în ­
S d N T E lA -
O ITUZ
de general în rezervă Marcel OLTEANU
v eteran al ră zb o iu lu i
După numai 48 da ore de la de­
clanşarea ofensivei trupelor Iul
Mackensen în zona Mărăseştilor. în­
cepea sîngeroasa bătălie a Oituzului,
care. desfăşurată concomitent cu cea
de la Mărăşeşti (24 iulie—6 august
1917) avea Să stăvilească, cu jertfele
grele ale ostaşilor noştri, dar pentru
totdeauna, puhoiul trupelor germa-
no-aüstro-ungare spre Moldova.
Străpungerea de la Oituz fusese
încredinţată Grupului de armată co­
mandat de generalul Gerock. Misiunea
sa era de a atrage si fixa rezervele
române, depărtîndu-le de cîmpul bă­
tăliei de la Mărăşeşti, si de a în­
toarce întreaga apărare a Armatei a
Il-a, printr-o înaintare viguroasă si
rapidă pe valea Trotuşului. Efortul
principal se da în lungul şoselei Oi­
tuzului, vizînd ruperea frontului şi
ocuparea Oneştilor. Reuşita ofensivei
duşmane ar fi însemnat pentru noi
deopotrivă un dezastru strategic, po­
litic şi economic, deoarece valea Tro­
tuşului constituia principala arteră
de comunicaţie şi aprovizionare a
armatelor române şi ruse si singu­
rul rezervor de bogăţii minerale de
care mai dispunea tara.
Furtuna se dezlănţui la 26 iulie.
In zorii zilei, se abătu asupra pozi­
ţiilor Corpului IV un bombardament
infernal. Către ora 7. văile Slă-
nicu’ul. Oituzului si Caşinului răsu­
nau încă de glasul tunului, iar pe po-
vîrnişurile munţilor, trupe austro-
ungare se îndesau, grăbite să coboa­
re sore Trotus.
Sub presiunea puternică a inami­
cului. linia frontului Armatei a Il-a
a fost împinsă. în primele zile ale
bătăliei, cu circa cinci kilometri în
perimetrul central din lungul văii
Oituzului, fiind menţinută însă la
cele două flancuri. Pentru fiecare
palmă de pămînt pe care înainta,
inamicul a plătit scump. Sub ploaia
de gloanţe si proiectile, trupele
noastre rezistă, încearcă imposibilul
pentru a bara calea cotropitorilor că­
tre Trotuş. Astfel, resturi ale diferi­
telor unităţi ale noastre, adunate pe
dealul Coşna, încearcă un contra­
atac în direcţia dealului Muncel. ocu­
pat de inamic, care nu reuşeşte însă.
Aici, în fruntea unei companii, căpi­
tanul francez Paul Berge, instruc­
torul regimentului 16 Suceava, care
fusese aproape desfiinţat, cade ca un
viteaz secerat de mitraliere, strigînd
soldaţilor, în româneşte: „înainte,
băieţi, mereu Înainte 1“.
In zilele următoare, duşmanul reia
atacul, introducînd trupe proaspete
de soc, specializate. în această situa­
ţie extrem de grea. Corpul IV Ar­
mată ordonă realinierea generală pe
un front mai scurt si mai tare, jalo­
nat de Vîrful Ciresoaia. Dealul Mun­
cel. Dealul Leşuntulul. Chioşcurile si
Măgura Caşinului.
In tot acest timp. atacurile se suc­
cedaseră cu înverşunare si pe Şiret,
în zona Mărăsestilor. Acum era lim­
pede că cele două ofensive germane
erau perfect sincronizate, vizînd ace­
laşi tel strategic : cucerirea Moldo­
vei Dar in vreme ce la Mărăşeşti
avalanşa inamică părea zăgăzuită,
la Oituz bătălia lua un curs din ce
în ce mai primejdios. Duşmanul
dispunea aici de forte covîrşitoare.
care. favorizate şi de teren, Între­
ceau cu mult capacitatea de rezis­
tentă a trupelor noastre locale, tn
acest moment crucial pentru soarta
bătăliei, înaltul Comandament rotnân
ordonă aducerea unor unităti proas­
pete — brigada a doua de călăraşi
din rezerva Armatei a Il-a. brigada
de grăniceri şi batalionul vînătorilor
de munte din rezerva generală, două
regimente si cîteva batalioane dislo­
cate de pe frontul de la Mărăşti,
precum şi una din cele două divizii
de cavalerie — singurele „rezerve
mobile“ si odihnite de care mai dis­
punea. Alegerea a căzut asupra Di­
viziei I. din care făceam parte, a-
vînd pe atunci gradul de sublocote­
nent în regimentul 5 Foşiori. A-
ceasta fu întoarsă imediat din mar­
sul său spre nordul Moldovei, unde
se preconiza constituirea unei arma­
te de manevră.
In timpul celor două războaie mon­
diale am executat sute de marşuri
călare, spre toate punctele cardinale
si tn toate anotimpurile, dar depla­
sarea aceea din luna tui Cuptor a
lui 1917. executată noaptea. în cea
mal mare grabă, de la Geoseni la
Oneşti, nu o vor uita niciodată vete­
ranii Diviziei I de cavalerie care au
seam n ă a consacra to a te to rţele o p erei
m ărefe ce se în iă p tu ieste astă zi sub con ­
d u cerea Partidului Com unist Rom ân,
co n tin u atoru l lu p telo r seculare pentru
n ea tîrn a re şi p ro g res social, a face m e­
reu m ai în flo rito r şi a sta de strajă v ig i­
len t p ă m în tu lu i s a c r u a l p a triei stro p it
din b elşu g cu sîn g e ie ero ilo r neam ului,
a o b ţin e noi şi noi izb în zi in d esăvtrşi-
rea co n stru cţiei so cia liste, spre p ro sp e­
rita tea şi fericirea scu m pei noastre p a ­
trii, R om ánia so cialistă.
sim b â tă 12 august 1967
d in 1 916— 1918
supravieţuit bătăliei de la Oituz.
Intr-o scurtă cuvîntare ostăşească,
rostită răspicat chiar acolo. în poarta
deschisă a Oituzului. comandantul
Armatei a Il-a ne zugrăvi tabloul
sumbru al situaţiei frontului, iăcîn-
du-ne să înţelegem importanta si
urgenta misiunii care ne revenea.
Apoi ne-am despărţit de cai, unii
pentru totdeauna, si ne-am organizat
pentru lupta pe jos. întocmai ca uni­
tăţile de infanterie, intrînd în foc
chiar în aceeaşi zi. Primul obiectiv
al Diviziei I era cucerirea Dealu­
lui Stiborului. iar al doilea — Poiana
lui Boboc si Dealul Coşna, pe care
se afla poziţia de rezistentă inamică.
In condiţiile în care inamicul din fata
noastră acţiona într-un teren favo­
rabil — din deal la vale — si avea
un moral ridicat de succesele ante­
rioare. numai un atac al nostru prin
surprindere avea sorti de izbîndă.
Acesta s-a dezlănţuit vijelios, fără
pregătire de artilerie, cînd duşmanul
se pregătea să petreacă o noapte li­
niştită. A fost un iureş de nedescris.
Ca nişte autentici vînători de munte,
cavaleriştii luau in piept voiniceşte
crestele abrupte. In fruntea es-
cadronului său din linia I, căpi­
tanul Brăiieanu. răpus de o grenadă,
cade strigînd : ..înainte, băieţi...“.
Uluite, trupele inamice s-au repliat
val-vîrtej către linia rezervelor.
După miezul nopţii, frontul atins de
cavalerişti se lega la dreapta cu Di­
vizia a 7-a infanterie pe vestita cotă
789 — Coşna. teribil disnutată în zi­
lele anterioare, iar la stingă cu vină-
torii Regimentului 1, pe Vîrful Pietrii.
Intervenţia oportună si fulgerătoare
a Diviziei 1 cavalerie, alături de cea
a vînătorilor de munte, a ostaşilor
Regimentului 27 care cuceriseră
înălţimile Ciresoaia. Vrînceanul. Cu-
prianul si Grohotişul, a îndiguit re­
vărsarea torentului duşman.
Ziua de 30 iulie a fost — pe
drept cuvînt — ..ziua cea mal lungă“
şi cea mai grea în bătălia Oituzului.
Loviturile contraofensive nrimite de
inamic din partea trupelor române
l-au fortat să-si regrupeze forţele
din nasul Oituzului si să introducă
trupe proaspete. Hotărîtoare pentru
retezarea forţei ofensive a inamicului
a fost ziua de 6 august. Ea a început cu
un bombardament năpraznic. Timp de
trei ore s-a tras cu toate calibrele, cu
o violentă nemaipomenită, pe tot fron­
tul, de credeai că se năruie crestele
munţilor. . Cheia poziţiei poastre de a-
părare de pe deşlul Cosna a fost aprig
disputată. In răstimp de numai 5 ore
ea a trecut de mai multe ori dintr-o
mină intr-alta.
In acest timp. sub ploaia de foc.
cele patru companii ale vînătorilor
de munte, angaiînd lupta la baione­
tă. alungau duşmanul din tranşeele
ce brăzdau Dealul Ciresoaia. Panică
si derută a produs în rtndurile ina­
micului si atacul ostaşilor Regimen­
tului 2 Grăniceri în sectorul de sud
ai Armatei a Il-a. O ultimă încer­
care de a străpunge frontul face
inamicul în ziua de 9 august. Este
însă definitiv tintuit De viroagele di­
naintea văii Trotuşului.
Victoria de la Oituz a uşurat liber­
tatea de acţiune a Armatei I română
la Mărăşeşti, contribuind la schim­
barea saartei războiului.
Generaţiile de astăzi, şi de mîine
trebuie să cunoască preţul dureros
al acelor sîngeroase încleştări cu
duşmanul. Pierderile totale ale
trupelor noastre in bătălia Oitu­
zului s-au cifrat la aproximativ
14 000 de oameni — morţi, răniţi şi
dispăruţi. Numai Divizia 1 de cava­
lerie a pierdut în luptă 60 la sută din
efectivul său. Regimente si batalioa­
ne întregi au fost decimate. Multi
flăcăi au înălbit cu oasele lor plaiu­
rile si crestele ce se întind între Mă­
gura Caşinului şi rîul Doftana. Ci­
mitirele din Bahna Nicoresti. Mar­
ginea. Grozesti. Bogdăneşti. Tisesti.
Pătrăscani Dline de cruci înnegrite
de vreme, sínt o mărturie a spiritu­
lui de sacrificiu al ostaşilor noştri.
Se nime tn mod firesc întrebarea :
cum se face că militaristii germani,
războinici neîntrecuţi, dispunînd in
vremea aceea de forte mult superi­
oare si ca număr şi ca tehnică de
luptă, a pierdut totuşi bătălia? „Mi­
racolul“ are o explicaţie esenţială :
ostaşii noştri s-au luptat în vara
lui 1917 pe viată şi pe moarte, cu
eroism legendar, pentru a apăra
glia strămoşească fiinţa naţională a
poporului român neatîrnarea patriei.