ILUSTRAŢIUNEA ROMANĂ
5 0 DE ANI DEL A ÎN F IIN Ţ A R E A U N U I R E G IM E N T
Regimentul 10 Roşiori, din Bacău, işi sărbătoreşte
semicentenarul, in ziua de 21 Septembrie 1930
Actualul regiment 10 Roşiori, care îşi serbează ju­
bileul de 50 de ani, dein înfiinţare, este fostul re­
giment 10 Călăraşi.
Călăraşii datează din timpurile cele mai vechi,
origina lor pierzându-se în negura veacurilor. Cro­
nicarii nu înseamnă nici-o dată pozitivă ; totuş, a-
rată fiinţa lor prin veacul al XlV-a.
Călăraşii în Moldova datează de pe la anul 1359,
sub Ştefan-cel-Mare, sub numele de c ă lă r a ş i d e Ia r ă ,
eu un efectiv de 11.000 de oameni; se ma: găseau
călăraşi de Galaţi şi de Ţarigrad, ca la 1000 de
oameni
Această alcă*uire t ălărăşească dăinueşte nană
f ela anul 1716 în Muntenia şi până Ia 1650 în Mol­
dova, când. odată cu epoca fanar otă, slăbeşte :—
iar în anul 1755 o aflăm redusă la efectivul de 3144
călăraşi, numiţi slujitori.
După întâde începuturi de organizare a arma­
telor permanente româneşti. — în anul 1832 se re­
înfiinţează c o r p u l c ă lă r a ş i lo r , sub numele de d o r o
b ă u ţ i , cu un efect v de 6000. recrutaţi din oameni
înlre 20 şi 40 de ani, datori să vină la or ce chemări
în servirile adnrnistratiye orânduite la prefecturi
şi subprefecturi. Corpul călăraşilor, sub această for­
mă. îl aflăm sub comanda unuia Tist. Călăraşii îşi
procură singuri caii, hainele şi armele ; primesc, de
la Stat, solda şi cartuşele, în timpul serviciului.
Domnitorul Barba Ştirbei (1849—1856) decretă
înfiinţarea g r ă n i c e r :lo r , dorobanţii. — şi a doroban­
ţilor, c ă lă r a ş i i d e a s t ă z i , cu un efectiv de 8000 că­
lăreţi, împărţiţi, pe judeţe, în escadroane, împlinind
însărcinările jandarmeriei districtuale. Ţineau de
ministerul de interne.
Sub domnitorul Alexandru Cuza, în 1859, se des­
fiinţează vechii jandarmi, existenţi în Moldova, şi
se decretează, şi aci, organizarea călăraşilor. In
toată ţara românească, corpul călăraşilor e trecut
dc-la ministerul de interne sub ordinele ministerului
de război ; e încadrat cu ofiţeri activi; din armata
regulată a Principatelor.
Sub Domnia Regelui Carol I. armata română în­
cepe să ia o înfăţişare din ce în ce mai a) repiată
armatelor moderne europene. Inspectorii călăraşilor
sunt desfiinţaţi ; escadroanele sunt înregimentate.
Ia u f i i n ţ ă o p t r e g i m e n t e d e c ă lă r a ş i (1872) ; fiecare
regiment are 4 escadroane.
Caii su.it plătiţi de soldaţi ; iar acestora Statul le
dă harnaşament, îmbrăcăminte şi armament.
Se păstrează vechiul obicei de a fi întrebuinţaţi
călăraşii, în servicii administrative dela prefecturi
şi subprefecturi.
Cu acest fel de organizaţiune a cavaleriei teritn
riale, România intră în războiul 1877—78.
Cele 8 regimente de Călăraşi au fost mobilizate
cu efective de câte 400 cai fiecare regiment, luând
parte activă la operaţiun Ie războiului pentru In­
dependenţa ţării.
Două escadroane — de Vlaşca şi de Teleorman
— ale regimentului 3 călăraşi, din care, ulterior, s’a
C o r p u l o f i ţ e r e s c a l r e g i m e n t u l u i 10 R o ş io r i
15
format regimentul 10 Călăraşi, au luat. parte la
campania 1877—78. Regimentul a fost comandat de
colonelul Gr Polizu ; iar escadronul de Vlaşca de
căpitanul Alex. Cernăvodeanu.
In anul 1880, la Giurgiu, ia fiinţă, din două es-
eadroane ale regimentului 3 călăraşi, regimentul 10
Călăraşi. In acelaş an, în ziua de 28 Noembrie, însuş
Domnitorul Carol I dă regimentului 10 Călăraşi,
stindardul care. mai târziu, a fost martorul zilelor
de glorie şi de biruinţă ale regimentului 10 Roşiori.
La 28 Noembrie 1903 regimentul, comandat de co­
lonelul Băjescu, îşi serbează jubileul de 25 ani, la
Giurgiu, Ia care a participat însuş Moştenitorul Tro­
nului, Principele Ferdinand. în calitate de coman­
dant al corpului II armată şi inspector general al
cavaleriei, care aduce Ie-j .Ic frumosului regiment
şi‘l îndeamnă să meargă pe aceenş cale,.—tot îna nte.
In a n u l 1906, r e g i m e n t u l 10 C ă l ă r a ş i , aflat tot în
G'urgiu, e t r a n s f o r m a i in a l !0 -le a r e g i m e n t d e R o ­
ş io r i. In 1910 îşi mută garnizoana în Târgovişte. De
aci, în 1913, începând campania din Bulgaria, trece
Dunărea, la Corabia, făcând parte din divizia T de
cavalerie, comandată de bravul general Bogdan, la
parte, efectiv, la capturarea diviziei bulgăreşti, I»
Ferdinandovo, şi ajunge în inima Bulgariei, până
aproape de porţile Sofiei.
Bulgaria îşi reaminteşte de vitejia oştirii româ­
neşti dela Plevna, din 1877, şi cere pacea, recunos­
când, României, Cadrilaterul Dobrogean, aparţinut,
din timpurile lui Mireea-cel-Bătrîn şi mai adânci,
Munteniei.
In 191Ó, regimentul 10 Roşiori intră în războiul
de întregire, sub comanda colonelului Eduard Co-
roi. La Flămânda, pe Dunăre, primeşte botezul de
sânge ; aci, suferă bombardamentul aeroplanelor
inamice şi al artileriei monitoarelor uustriace depe
Dunăre.
Recunoaşteri de ofiţeri trec Dunărea şi culeg
informaţiuni importante, chiar în spalele inamicu­
lui. La 5 Noembrie 1916, regimentul porneşte în
marş forţat în Oltenia. In nordul judeţului Roma-
naţi, în regiunea Balş, ia parte la lupte grele con­
tra inamicului, care ocupă poziţiuni la Gropşani,
Izvorul-de-jos, Viş'nş, Creaţa, Crevedia Ciocârlia,
ş a. Se disting sublocotenenţii Emil Vasilescu şi Gr.
Negoescu şi locotenent Const Firculescu ; sergenţii
Tudor Nedelcu şi Ştef. Udrişie, caporalul Voieu
Stanciu, ş. a. Mult sânge duşman a făcut să curgă
bravul regiment ; dar şi mulţi călăreţi de-ai noştri
au căzut privind, pentru ultima oară, calul, scum-
pul lor tovarăş, cu mâna încleştată pe carabină,
cu zâmbetul pe buze şi cu sufletul liniştit că şi-au
împlinit datoria.
Regimentul trece în refacere la Hănţeşti. Aci,
mulţi ostaşi au căzut pradă tifosului exantematic.
In anul 1917, regimentul înscrie multe pagini de
sânge glorios. La Grozeşti e pagina de aur a regi­
mentului ; eu baioneta Ia carabină, roşiorii iu: 10
stăvilesc înaintarea inamicului cu mari pierde-i de
amândouă părţile. Au murit vitejeşte în frunţi u
C o l o n e lu l N . M a d a n c o o ic i
Comandantul regimentului
unităţilor : căpitanii Const. Brăileanu, Zaharia Boe-
rescu şi Vasile Stoenescu ; au fost răniţi : locote­
nenţii Const. Raiovici, Emil Vasilescu, Const. Fir-
culescii, Traian Gheorghiu şi Stolojan ; sublocote­
nent Scaii,ut Popescu ; căpitanul Pastia cade ră­
nit în fruntea escadronului de mitraliere, — luând
comanda sublocotenentul Const. Madancovici; a-
cesta, cu sânge rece şi curaj, mânueşte mitraliera,
singur, până la ultimul cartuş, secerând, mortal, un
întreg batalion de bavarezi.
S‘au distins şi ofiţerii de rezervă în chip deosebit,
între care e citat bravul lt.-colonel Sigmund Prager,
care a luat parte Ia numeroase lupte, dispreţuind
gloanţele ce-i şuerau pe la ureche şi îmbărbătând
pe subalterni, în zile bune, ca şi în zile grele.
Pierderile fiind simţitoare, regimentul e trimis,
din nou, în refacere, în nordul Moldovei. E retrimis
apei, pe frontul Şiretului, în tranşee, la cot cu in­
fanteria, când, în timp de luni de zile, dovedeşte,
în fapt, zicala „ p e - a ic e a n u s e tr e c e " .
In 1918, regimentul ia parte la operaţiunile din
Basarabia, în regiunile Bălţi şi Soroca, până la Ni-
‘iru, împotriva armatei ruseşti bolşevizată. Cad
răniţi: locotenenţii Gr. Negoescu şi Emil Vasilescu.
In 1919, în campania din Ungaria, regimentul
scrie o nouă pagină glorioasă la Iloba-Teghifer-
nt k, f e Tisa. Cad, în luptele cu ungurii, sublocote-
nenf Luca; locotenenţii Laurcnţiu Grigorescu şi
1rau.u Gheorghiu.
Regimentul ia parte la toate luptele până la Bu­
dapest. Aci, în ziua de 5 August 1919, defilează pe
András* y Utza.
După campania din Ungaria, regimentul 10 Ro-
ţ't/ri ia reşedinţa în oraşul Timişoara, în Banat,
ufi te stă până îu Mai 1929, când e mutat în
Bacău.
Comandanţii regimentului, dela înfiinţare, 1880,
şi pâiă acum, a:i fost colonelii ; Gh. Árion, Gre-
ceanu, Filitis, Negel, Gh. Murat, Baldovici, Şaguna.
N. Constant inescii, Viţu, Băjescu, M. Cáriból, E-
duard Coroi (1913 şi 1916), Camil Olteanu (1917),
Bălăşescu (19i8). Gh. Andronescu (1919), Gh. Slan-
cov, Alex. Corvin. D Şuţii loan Sâmboteanu şi
(astăzi) Nicolae Mariam.ov,ei
Pierderi suferite • 6 ofiţeri şi peste 500 oameni de
trupă.
Inimosul. colonel Nicolae Madancovici, comandan­
tul regimentului, a ridicat un monument în curtea
cazărmii sale din Bacău, — în amintirea eroilor
morţi pentru reîntregirea neamului românesc, —
dela care ostaşii de astăzi şi ele mâine au să des­
prindă pilde de împlinirea datorit şi a jertfirei de
„ine peatru Neam, Patrie şi Tron.
Roşiorii — care sunt în plină sărbătoare, — ca
şi celelalte arme, vor şti să-şi facă datoria, la po-
1,1nea M. S. Regelui Carol IT, întru păstrarea nea­
tinsă a moşiei strămoşeşti, orânduită de Dumnezeu
deapu-vrea. Genera/ N . N e g r e a n u