ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL.

IX, 2013

ÎNVĂŢAREA-AVENTURĂ (DE TIP EXPEDIŢIONAR)

Nicolai PISCUNOV,
Catedra de pedagogie şi psihologie
Alexandra PISCUNOV,
Colegiul Industrial-Pedagogic, or. Cahul

O aventură este o acţiune îndrăzneaţă şi riscantă cu un final neprevăzut, mai poate fi un

impuls de moment. Termenul aventură se poate referi şi la o legătura amoroasă întâmplătoare
şi trecătoare. Uneori poate căpăta o conotaţie negativă desemnând o întreprindere dubioasă ori
necinstită. Cel mai adesea, termenul este folosit pentru a desemna o activitate cu potenţial
pericol asupra integrităţii fizice a unei persoane cum ar fi unele sporturi extreme ca
paraşutismul sau alpinismul. De asemenea, poate desemna orice întreprindere cu un potenţial
risc, fie el fizic, financiar sau emoţional. Experienţele aventuroase pot produce excitare
fiziologică şi psihologică, care poate fi interpretată negativ ca fiind teamă sau pozitiv ca
exaltare.
Experienţele aventuroase sunt activităţi recreaţionale sau în căutare de senzaţie, ca
turismul, cursele sau activităţile acvatice de senzaţie, dar pot fi si experienţe cognitive, ca
lectura romanelor de „aventură” sau cărţi despre exploratori şi pionieri, fiind bine cunoscută
expresia „aventura cunoaşterii”.
Conceptul de "aventură" este cu siguranţă un concept literar de origine romantică. Din a
doua jumătate a secolului al XII-lea, în Franţa începe desemnarea acţiunii din romane cu un
cuvânt special: Aventure. Iniţial, după cum reiese din povestirile mai vechi, se pare, a fost
folosit numai în sensul de „ghinion”, astfel încât, uneori (de exemplu, în „Tristan”), capătă
sensul de "destin nefericit." La Chrétien Troyes şi la alţi romancieri ai generaţiei sale,
cuvântul a dobândit o semnificaţie specială, ea a ajuns să însemne o serie de teste prin care
„eroul” trebuie să treacă pentru a avansa la statutul de model de perfecţiune. Aparent,
etimologic cuvântul derivă de la timpul viitor a verbului latinesc „advenire”.
Aventura poate fi considerată ca fiind de 4 feluri:
Aventuri ale corpului. Până la moartea lui ca punct final al acestuia. Se încadrează aici:
călătoriile, competiţiile sportive de agilitate, forţă...
Aventuri emoţionale. Experienţa personală, empatia, emoţie colectivă. Experienţe
romantice sau terifiante, drame, arta circului, umorul, satira sau ca parte a activităţilor
religioase.
Aventuri ale minţii. Căutările, analiza şi sinteza informaţiilor. Activităţi ale serviciilor
de informaţii sau de combatere a criminalităţii, analiză ştiinţifică, educaţie, cercetare.
Aventuri ale spiritului. Activităţi religioase, filozofice, predicţii, reîncarnare, întrebări
existenţiale, şamanism, practici spirituale.
Povestirile despre aventuri sunt printre cele mai vechi şi mai populare creaţii literare ale
omenirii, exemplele cele mai concludente fiind Epopeea lui Ghilgameş şi Odiseea de Homer.
De asemenea, călătoriile aventuroase se regăsesc din belşug şi în folclorul românesc, în creaţii
impresionante ca Tinereţe fără bătrâneţe şi Viaţă fără de moarte sau nenumăratele provocări
ale lui Făt - Frumos.
Mitologul Joseph Campbell în lucrarea sa Eroul cu o mie de feţe observă că povestirile
eroice indiferent de cultură urmează, în general, acelaşi tipar, începând cu „chemarea spre
aventură”, urmată de o călătorie în necunoscut şi de un eventual triumf.
Dar nu atât etimologic, cât în aspect al efectului educaţional am vrut să abordăm
conceptul de învăţare prin aventură.
Expeditionary Learning Outward Bound (ELOB) este un nume foarte cunoscut în lumea
educaţiei din SUA, şi nu numai. A devenit un „brand” care se vinde cât se poate de bine.
Câteva sute de şcoli au intrat în experimentul propus de ELOB, iar reacţiile elevilor, părinţilor

53
 ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. IX, 2013

şi cadrelor didactice au fost pozitive (www.elob.org). Principiile de design pentru învăţarea de

tip expediţionar, menţionate în declaraţiile de politici ale organizaţiei sunt:
• Importanţa autodescoperirii. Învăţarea este un proces care se produce atunci când
există implicare emoţională, provocare şi sprijin adecvat. Participanţii sunt puşi în situaţia de
a-şi descoperi propriile abilităţi, valori, talente şi responsabilităţi în sine este achiziţia finală a
acestui principiu al învăţării specifice Expeditionary Learning Schools (ELS).
• Valorificarea ideilor creative. Predarea în cadrul ELS încurajează curiozitatea despre
lumea înconjurătoare prin crearea unor situaţii de învăţare ce oferă teme de reflecţie, timp
pentru experimentare şi instrumente pentru intrepretarea a ceea ce s-a observat.
• Responsabilitatea pentru învăţare. Învăţarea este în acelaşi timp un proces individual
de descoperire şi unul social. Fiecare dintre noi învaţă atât individual, cât şi ca parte integrată
a unui grup. Activităţile de învăţare din cadrul ELS încurajează participanţii să preia
responsabilitatea în dirijarea propriei învăţări individuale şi sociale.
• Empatia şi grija. „Învăţarea este cel mai bine întărită în comunităţile în care ideile
elevilor şi ale profesorilor sunt respectate şi există încredere reciprocă” (www.elob.org). De
regulă, se lucrează în grupuri mici aflate sub îndrumarea unui adult; elevii mai mari
acţionează ca mentori pentru ceilalţi, asigurându-se un climat de siguranţă fizică emoţională.
• Succesul şi eşecul. Toţi elevii trebuie să aibă succes, iar pentru aceasta este necesar să
se implice în construirea încrederii în sine şi a capacităţii de a-şi asuma riscuri şi de a face faţă
unor provocări din ce în ce mai dificile. Eşecurile trebuie valorificate pentru învăţare,
transformându-le în oportunităţi.
• Colaborarea şi competiţia. Abordarea integrată a dezvoltării individuale şi a grupului
face astfel încât elevii să nu fie în mod necesar în competiţie unii cu ceilalţi, ci cu propriile
limite şi standardele de excelenţă stabilite în program.
• Diversitatea şi incluziunea. Respectul pentru ceilalţi şi valorificarea diversităţii
culturale în învăţare sunt repere importante ale culturii ELS. Elevii învaţă să investigheze
trecutul social şi cultural al fiecăruia ca individ, al grupurilor din care fac parte, precum şi al
unor zone multiculturale. Grupurile de învăţare sunt diverse şi presupun comunicare şi
cooperarea între participanţi cu background social diferit.
• Natura. Programul de învăţare pune accent pe învăţarea în afara sălii de casă.
Contextele naturale autentice împrospătează spiritul uman, oferă un mediu sănătos de învăţare
şi reflecţie şi stimulează formarea unor valori şi atitudini de protejare şi conservare a mediului
natural.
• Intimitatea şi reflecţia. Atât elevii, cât şi profesorii au nevoie de intimitate şi linişte
pentru a-şi explora propriile gânduri, pentru a reflecta asupra temelor de învăţare, pentru a
face conexiuni şi a-şi crea astfel propria arhitectură a învăţării.
• Serviciile pentru ceilalţi şi compasiunea. Acest principiu promovează o idee
considerată extrem de valoroasă şi benefică în sistemul de învăţământ american, valorizată ca
atare şi la nivel social. Este vorba despre activităţile de tip voluntariat, în slujba acelor
membri ai comunităţii care au nevoie de sprijin. Solidaritatea umană şi întrajutorarea sunt şi
atitudini esenţiale, a căror fragilitate la nivelul culturii sociale a putut fi observată în ţara
noastră în urma dezastrelor naturale provocate de inundaţii...
Expediation Inside Culture nu este un nume atât de cunoscut ca precedentul, dar se
bazează pe o ideie asemănătoare. Este un proiect european care, atunci când a fost lansat,
promotorii nu ştiau foarte mult despre ELOB. Aveau însă imaginea nu tocmai îmbucurătoare
referitor la eşecul şcolii în pregătirea tinerelor generaţii pentru a trăi şi pentru a crea societatea
contemporană, aşa cum rezultă din numeroase studii şi rapoarte. Pornind de aici, ar fi bine să
iniţiem un proiect care să le ofere tinerilor oportunitatea de a experimenta un nou mod de a
înţelege lumea şi de a învăţa. Principalele coordonate ale acestei concepţii, care în Polonia s-a
obiectivat printr-o organizaţie non-profit ce a preluat numele proiectului, sunt:
• Învăţarea nonformală în contextele reale:
54
 ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. IX, 2013

• învăţarea să poată lua forma unor campusuri/expediţii realizate în zone geografice şi

istorice bogate, relativ departe de marile oraşe, dar aproape de comunităţi umane; predarea să
fie înlocuită cu formarea, mentoratul, facilitarea şi „antrenarea” (coaching).
• Explorarea mediului natural şi aventura: crearea condiţiilor de a explora şi cunoaşte
un mediu natural spectaculos, de a reflecta asupra rolului elementelor de mediu în viaţa
oamenilor în trecut şi prezent; experimentarea aventurii, prin participarea în echipă la
provocări fizice: excursii, turism…
• Comunicarea şi comunitate interculturală: crearea unei comunităţi de învăţare pe
durata expediţiei propriu-zise, pregătită cu atenţie în avans (virtual) şi menţinută ulterior prin
mijloace electronice; selectarea locului pentru expediţie la intersecţia culturii etnice, în zone
cu un trecut bogat şi cu oameni aprţinând unor grupuri socioculturale diverse.
• Investigarea şi reflecţia: scopul care coagulează activitatea expediţiei este de a cerceta
comuntăţile locale din apropierea campusului (istorie, tradiţii, viaţă cotidiană, artă şi
arhitectură, educaţie şi şcoală, relaţii interetnice şi interreligioase etc.) Reflecţia se produce
din perspectiva marilor provocări ale societăţii contemporane: integrare europeană,
globarizare, poluare, democraţie, toleranţă etc.
• „Lecţiile trecutului”: punerea elevilor în situaţia de a descoperi oameni şi locuri care
vorbesc despre fapte din trecut şi din care trebuie să învăţăm: reprimări şi crime, discriminări
şi marginalizări, dar şi realizări exemplare, modele de convieţuire, personaje de succes etc.
• Centrarea tematică: este dată, aşa cum arătăm, de cercetarea zonei, ce oferă şi
pretextul, dar şi contextul unei învăţări autentice, care ţine seama de interesele şi experienţa
anterioară a elevilor (prin angrenarea lor în diverse grupuri de lucru), de coparticiparea
acestora la proiectarea experienţelor de învăţare la nivelul ideilor şi al modalităţilor de
exprimare a acestora.
• Orientarea pe valori şi atitudini: democraţia şi interculturalitatea sunt valorile-cadru
care au configurat concepţia pedagogică a acestui proiect. Sunt elemente despre care se
discută permanent, dar pe care realitatea vieţii cotidiene le înfăţişează deseori în mod diferit
decât manualele academice. Respectul faţă de ceilalţi, sensul apartenţei la o comunitate şi
cetăţenia responsabilă se formează prin exerciţiu în situaţii concrete.
• Învăţarea de la colegi (peer learning): Aşa cum spunea Léon Bloy, nu se ştie
niciodată cine dă şi cine primeşte. Fiecare depozitează experienţe, idei şi sentimente ce merită
impărtăşite şi care pot constitui fundamentul unei învăţări „unii de la ceilalţi”. Pe parcursul
anilor , noi, coordonatorii, am învăţat o mulţime de lucruri de la generaţiile de elevi şi studenţi
care au participat la expediţiile noastre culturale.

Referinţe:
1. Ciolan, L. Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar.
Collegium, Editura Polirom, Bucureşti, 2008 (223-227)
2. Sălăvăstru, D. Psihologia educaţiei. Collegium, Editura Polirom, Bucureşti, 2004
3. ro.wikipedia.org/wiki/Aventur

Recenzent: lector superior Dănilî L.

Data prezentării: 15 octombrie 2013

55