PROIECT LA GIS

ANALIZA HIDROLOGICĂ A BAZINULUI SLAVA

 Cuprins

I. DESCRIEREA BAZINULUI HIDROGRAFIC SLAVA..........................................................................................3

II. PROIECTAREA ȘI REALIZAREA BAZEI DE DATE............................................................................................7

1. Conturul bazinului hidrografic Slava..................................................................................................9

2. Curbele de nivel...............................................................................................................................11

3. Rețeaua hidrografică (râurile)..........................................................................................................14

4. Vegetația.........................................................................................................................................15

5. Lacurile............................................................................................................................................16

III. MODELUL NUMERIC DE TEREN AL BAZINULUI SLAVA.........................................................................17

A. Structura TIN.......................................................................................................................................19

B. Strucura tip GRID.................................................................................................................................22

IV. CREAREA DE MODELE DE TEREN 3D....................................................................................................32

21
 I. DESCRIEREA BAZINULUI HIDROGRAFIC SLAVA

Bazinul hidrografic Slava este situat în regiunea Dobrogei de Nord – Podișul Babadag, în
partea central-sudică a județului Tulcea.
Râul Slava (Caugagia) are o lungime de 38 km și o suprafață a bazinului de 356 kmp și se
formează la confluența a două râuri: Slava Rusă și Slava Cercheza (Ciucurova), în dreptul
satului Slava Rusă, fiind nepermanent până la această confluență (cu secare odată la 2-5 ani conform
Atlasului Secării). Aval de confluența cu Ciucurova, cursul de apă Slava are caracter permanent.
Ambele râuri iși au originea în capetele vestice ale unor depresiuni tectono-erozive: Slava
Rusă în Depresiunea Baspunar, iar Slava Cercheza (Ciucurova) în Depresiunea Atmagea, drenează
Podișul Babadag (647,5 km2) și se varsă în lacul Golovița (complexul lacustru Razim), parcurgând o
vale cu aspect de culoar. Are o albie majoră cu dezvoltare asimetrică, iar albia minoră abia se
schițează în unele sectoare. Datorită îndepărtării covorului vegetal arborescent de pe versanți, pe
acest culoar de vale sunt semnalate procese de eroziune puternică și totodata frecvente ieșiri din
matcă ale râului, producând inundații.
Teritoriul străbătut de râul Slava este dominat de dealuri cu altitudini medii cuprinse între
225-250 m, cu altitudini care descresc de la V (circa 300–400 m), spre est. Altitudinea maximă este
atinsă în Dealul Carjelari (402 m). Versanții dealurilor au o înclinare relativ redusă.
Din punct de vedere geologic este constituit dintr-o întinsă cuvertură sedimentară (calcare
grezoase în special).
Din punct de vedere climatic, se constată existența unui topoclimat de dealuri si podișuri cu
următoarele caracteristici: temperatura medie anuală de 10,7°C, precipitații atmosferice medii
scăzute (417,9 mm/an) - fapt care se reflectă printr-o ariditate accentuată -, caracterul torențial al
majorității ploilor, cu urmări importante în modelarea actuală a reliefului ca și în dinamica unor
procese fizico-geografice, veri calde și ierni blânde. Specific culoarului Văii Slavei este
topoclimatul caracterizat prin canalizări ale maselor de aer îndeosebi pe direcțiile NV-SE, dar si E-V
și cu acumulări de zăpadă.

21
 În zona bazinului hidrografic întâlnim o mare diversitate de tipuri de vegetație caracteristice
pentru:

pădurea de silvostepă cu stejar pufos și stejar brumăriu, la care se adaugă în stratul arbustiv,
păducelul și cornul (Ivan , 1979)

pajiști xerofile stepice sau derivate cu negara (Stipa capillata), păiuș (Festuca valesiaca),
barboasa (Botriochloa ischaemum) ș.a.; (Coteț, Popovici, 1972)[6]

stepă petrofilă din Dobrogea cu Thymus zygioides, Koeleria lobata, Festuca callieri, Allium
saxatile etc. (Ivan, 1979).

Figura 1.Bazinul hidrografic Slava – imagine satelitară

21
Figura 2.Harta fizică a Județului Tulcea

21
Figura 3.Podișul Dobrogei – unitățile de relief și hidrografia

21
 II. PROIECTAREA ȘI REALIZAREA BAZEI DE DATE

Prima etapă în proiectarea bazei de date constă în delimitarea zonei de interes (bazinul râului
Slava de la izvoare pâna la Lacul Ceamurlia) și georeferențierea hărților topografice la scara
1:100.000 (L-35-117 si L-35-118), reprezentând o suprafață din județul Tulcea. Cele două hărți
topografice au fost introduse în programul AutoCAD delimitate și aliniate astfel încât să rezulte o
singură hartă pentru ușurarea realizării temei propuse.

Figura 4.Hărțile L-35-117 și L-35-118

Pe harta bazinului hidrografic s-au ales patru puncte cărora li s-au notat coordonatele x și y:
A(558000;494800), B(558800;498200), C(565600;498400) și D(555800;494800). Georeferențierea
hărții se face utilizând programul ArcView Gis 3.3 astfel: se deschide un view, se aduce harta „L-
35-117 _arc.tif” și se activează. Se face zoom pe un punct al hărții (cât mai în exteriorul acesteia) și
din meniul View→Register and Transform, se activează butonul Source Point și se pune punctul pe
hartă și se introduc coordonatele punctului respectiv (X și Y). Așa se procedează cu toate cele 4
puncte. La final putem spune că harta a fost georeferențiată iar în acest fel s-a realizat corelarea
imaginii cu coordonatele.

21
 Figura 5.Introducerea punctului A(558000;494800) în programul ArcView Gis 3.3

Realizarea aplicației s-a desfășurat utilizând programul ArcView Gis 3.3, care este o
aplicație informatică care lucrează într-un mod unitar cu informații geografice. Utilizarea ArcView
se prezintă sub formă de fișiere „project”-proiect- cu extensie „*.apr” - care fixează mediul de lucru
G.I.S. și care inregistrează conexiunile între toate elementele structurale ale proiectului.
Pentru a putea deschide și prelucra harta în program a fost necesar să se activeze următoarele
extensii din File→Extensions→Digitizer; Geoprocessing; JPEG (JFIF) Image Support; Spatial
Analyst; TIFF 6.0. Selecțiile realizate se pastrează prin marcarea Make Default.
Baza de date G.I.S. este structurată sub formă de layere (straturi) tematice de diferite
structuri, layere de tip linie pentru rețeaua hidrografică, layere de tip poligon pentru caracteristicile
bazinului hidrografic, vegetației, layere de tip grid pentru modelul numeric al terenului.

21
 Baza de date proiectată pentru această aplicație se compune din următoarele straturi,
prezentate în tabelul următor:

Mod de
Tip Forma Denumire
Denumire layer (strat) reprezentare Atribute
strat t atribute
grafic
Conturul bazinului
Poligon Vector Shape Da Denumire lungime
hidrografic Slava
Curbe de nivel (cu
Linie Vector Shape Da Cota, lungime
echidistanța de 20 m)
Vegetație Poligon Vector Shape Da Denumire, arie
Hidrografie (râuri) Linie Vector Shape Da Denumire, lungime
Hidrografie (lacul Denumire,
Poligon Vector Shape Da
Ceamurlia) suprafata

Tabelul nr.1 – Conținutul bazei de date

Următorul pas în realizarea bazei de date îl reprezintă culegerea informațiilor de pe rasterul

georeferențiat. Procesul de culegere și stocare a informațiilor poartă numele de digitizare.
Au fost digitizate următoarele:
1. Conturul bazinului hidrografic Slava
Pentru digitizarea conturului bazinului hidrografic a fost creată o „nouă temă” de formă
„poligon”: View→New Theme→Poligon pe care o salvăm cu denumirea Limita bazin.shp.

21
Figura 6.Crearea unei teme tip poligon noi în programul ArcView Gis 3.3

21
 Figura 7.Tema „Limita bazin.shp’’ în programul ArcView Gis 3.3
2. Curbele de nivel
Pentru digitizarea curbelor de nivel ale hărții a fost creată o nouă temă de tip “linie”
deschizând meniul View→New Theme→Line, temă pe care o salvăm cu denumirea Cote final.shp.
Fiecare element de pe harta topografică, care contribuie la analiza spațială, a fost vectorizat.
Vectorizarea curbelor de nivel s-a realizat „on-screen”. Operatia de vectorizare permite
obținerea de date spațiale în format vectorial, definite prin puncte ale căror coordonate se raportează
la sistemul de coordonate al hărții.

Figura 8.Crearea temei tip linie „Cote final.shp’’ în programul ArcView Gis 3.3

A fost deschisă harta georeferențiată în program: Add Theme→Data Source Type→Image

Data Source.

21
 Se bifează cele 2 „teme” (harta și cote). Marcarea liniilor reprezenând curbele de nivel se
face având tema „cote” activă și funcția „Start Editing” din Theme activă.
Fiecare temă are asociată o legendă afișată în fereastra cu teme, care poate fi modificată din
„Legend Editor”. Acesta se deschide cu dublu click pe simbolul temei cu care se lucrează.
Evidențierea liniei trasate, față de liniile hărții, se face prin schimbarea mărimii, a simbolului
sau a culorii. Pentru menținerea schimbărilor realizate, în editorul de legendă se bifează Apply.
Marcarea curbelor se face depășind puțin spre înafară conturul bazinului.

Figura 9.Modificarea legendei unei teme în programul ArcView Gis 3.3

În momentul în care curba ce trebuie desenată iese din ecranul de vizualizare, pentru a putea
deplasa harta, se apasă click dreapta și se selectează funcția „Pan”. Funcția Pan va deplasa harta pe
direcția și în sensul de marcare a curbei de nivel. Finalizarea unei linii se realizează cu dublu click.
Fiecărei teme îi corespunde cel puțin un tabel atributar pentru a face posibilă spațializarea
informației. Fereastra de afișare a temei reprezintă un mod de a ilustra grafic informațiile deținute de
tabele.

21
 Tabelul atributar se deschide din Theme→ Table și conține câmpurile Shape, ID. Pentru a
putea identifica curbele digitizate, adăugăm un alt câmp Theme Table→Edit→Add Field în care
trecem cotele. Câmpul shape contine tipul „linie”, câmpul ID indică numărul înregistrării (de la 0 la
192) iar câmpul cota 1 indică valoarea cotei: 10, 20, 40, 60, 80, etc.
De fiecare dată când terminăm de digitizat o curbă de nivel deschidem tabelul atributar temei
și trecem cota, în acest mod urmărim să introducem în tabelul de atribute informațiile altimetrice.

Figura 10.Reprezentarea unui tabel atributar în programul ArcView Gis 3.3

21
 3. Rețeaua hidrografică (râurile)
În vederea trasării rețelei hidrologice a bazinului am creat o temă nouă de tip „linie”.
View→New Theme→Line pe care o salvăm cu denumirea Râuri_final.shp. Vectorizarea rețelei
hidrografice s-a realizat în sensul de curgere al apei. După trasarea fiecărui element al rețelei
hidrografice, au fost completate datele in tabelul atributar, în care a fost adăugat un nou câmp pentru
denumirea râului.

Figura 11.Tema „Râuri_final.shp’’ în programul ArcView Gis 3.3

21
 4. Vegetația
Vegetația asigură un rol protector în cazul producerii unei viituri și contribuie la stabilitatea
versanților. Pentru digitizarea vegetației din bazinul hidrografic am creat o nouă temă, de tip poligon
din View→New Theme→Poligon, o temă denumită Vegetație_final.shp.

Figura 12.Tema „Vegetație_final.shp’’ în programul ArcView Gis 3.3

21
 5. Lacurile
Pentru digitizarea lacului Ceamurlia, a fost creat un nou layer de tip poligon, pe care l-am
denumit Limită lac.shp.

Figura 13.Tema „Limită lac.shp’’ în programul ArcView Gis 3.3

21
 III. MODELUL NUMERIC DE TEREN AL BAZINULUI SLAVA

Modelul numeric al terenului reprezintă punctul de plecare pentru calcularea unor elemente
morfometrice ale reliefului și pentru realizarea hărților geomorfologice digitale, cât și pentru analiza
spațială și modelare, specifice sistemului geoinformațional G.I.S.
Construirea modelului numeric de teren constă în crearea unei suprafețe continue prin
metoda interpolării plecând de la datele din teren.
Interpolarea reprezintă o metodă prin care se pot estima valorile unor variabile în punctele în
care nu există informații, pe baza valorilor cunoscute din alte puncte, situate în cadrul aceleiași
suprafețe de studiu.
De pe site-ul http://www.ian-ko.com/et/EditTools/et_main.htm se descarcă extensia 3.6full și
se copiază extensia 36.avx in directorul C: →esridata→Av_gis30→ArcView→ext32.
Temele necesare sunt:
 Cote final.shp - o temă de tip punct care conține puncte de cote cunoscute;
 Limita bazin.shp - o temă de tip poligon care conține limita bazinului Slava.

Figura 14.Temele „Limită bazin.shp’’ și „Cote final.shp’’ în programul ArcView Gis 3.3

21
 Pentru a se putea realiza interpolarea și producerea modelului numeric de teren al bazinului
este nevoie de o temă tip puncte, motiv pentru care s-a transformat tema tip linie intr-o temă de tip
puncte. Pentru aceasta s-a activat următoarea extensie: din File→Extensions→Edit Tools (ver3.6)
pentru a putea converti poliliniile în puncte. Odată activată extensia, apare în bara de meniuri
butonul ET. Din meniul View alegem Properties pentru stabilirea unității de măsură și selectăm
kilometri. Tema nou obținută este Point1.shp.

Figura 15.Convertirea temei „Cote final.shp’’de tip linie în temă tip puncte

21
 A. Structura TIN
Se activează extensiile Spatial Analyst și 3D Analyst din File/Extensions. Odată activate, în
bara de meniu apar: “Analysis” și “Surface”. Pentru realizarea unei structuri TIN, odată cu
activarea extensiei 3D Analyst apare “Create TIN from features”. Apăsând pe aceasta apare o
fereastră “Create new TIN”.

Figura 16.Crearea unei structuri TIN în programul ArcView Gis 3.3

În partea stânga a ferestrei se găsește tema activă ce conține punctele de cote cunoscute. În
partea dreaptă a ferestrei se găsesc unele caractersitici în funcție de care se va face rețeaua TIN,
printre care și sursa (câmpul) unde se găsesc cotele, în acest caz “cote1”. Apăsăm OK și vom fi
întrebați unde se salvează fișierul TIN (nume și director).

21
 Figura 17.Salvarea unei structuri TIN și crearea unei noi teme „Crtin1”

Tema nou introdusă Crtin1 se activează.

Figura 18.Activarea temei „Crtin1” în programul ArcView Gis 3.3

21
Se face click de 2 ori pe tema TIN activă și va apărea o fereastră intitulată TIN Legend Editor.
Dezactivăm “Faces”, iar la “Lines” de la Legend activăm Single Symbol. Va apărea structura TIN.

Figura 19.Tema „Crtin1” cu modulul „Lines” activ în programul ArcView Gis 3.3
Dezactivăm „Lines” și activăm „Faces” dar alegem din Legend „Aspect”. Va apărea o
structură care redă înălțimile, depresiunile.

21
Figura 20.Tema „Crtin1” cu modulul „Faces” activ în programul ArcView Gis 3.3

21
 B. Strucura tip GRID
Pentru crearea unei structuri GRID vom pleca tot de la tema Point1.shp, deschidem alt view
și adăugăm și activăm această temă.
Etapele sunt:
a) Limită_bazin (ce trebuie activată) pe care o vom transforma din tip „shape” în tip
„grid” folosind Theme/Convert to grid.

Figura 21.Convertirea „Limită bazin” din tip shape în tip grid în programul ArcView Gis 3.3

21
 Ne apare o fereastra care ne arată unde să salvăm gridul, și anume într-un anumit director. Se
apasă „Ok” și va apărea o altă fereastră care ne oferă alegerea extinderii gridului nou creat. Din
meniul derulant de la „Output Grid Extent” alegem „Same as Display” și vor apărea automat
numărul de celule ale gridului și nr. de rânduri și coloane. Ok! Și va apărea o altă fereastră care ne
arată să alegem câmpul pentru valoarea celulei. Alegem „Nume” și Ok! și vom fi întrebați dacă
asociem tabelul atributar, „Ok” și raspundem „da” la intrebarea dacă adăugam tema. Va apărea o
temă de tip grid cu numele Grid4.

Figura 22.Noua temă creată „Grid4” este activă

b) Crearea unei suprafețe plecând de la o temă de puncte.

Crearea unei suprafețe se realizează cu ajutorul analizei de interpolare. Tema Point1.shp trebuie
să fie activă. Din meniul „Surface” alegem „Interpolate Grid.” Se definește mărimea gridului de
ieșire, unde se va alege din lista propusă: „Same As Display”. Apoi apare o fereastră „Interpolate
surface” de unde trebuie alegem metoda Spline, și tipul Tension. Va apărea o temă nouă denumită
Surface from Point1.shp. Deschidem „Legend editor” și alegem din „Color ramp” „Terrain
Elevation”. Pentru câmpul „No data” nu alegem nicio culoare.

21
Figura 23.Alegerea gridului de ieșire din tema „Point1”

Figura 24.Noua temă creată „Surface from Point1.shp”

21
 c) Deschidem un nou view, se aduce Surface from Point1.shp și se activează tema grid.
c1. Hydro / Flow direction este primul pas pentru a crea direcția de curgere (va apărea
automat o temă denumită „Flow direction”, dar pentru că gridul folosit este unul nefiltrat (adică are
forme negative false) rezultatul (tema Flow Direction) este în grade.

Figura 25.Tema „Flow Direction” este activă

c2. Cu Flow Direction temă activă, apăsăm Hydro/Identify sink. Va apărea o fereastră
denumită „Identify skin” care ne oferă rezultatul găsit și ne intreabă dacă vrem să adăugăm tema nou
creată. Se apasă click pe Yes! – va apărea o temă nouă denumită „Sinks of Flow Direction”. Dacă
facem activă tema grid și debifăm tema „Sinks of Flow Direction”, vom vedea o serie de
dreptunghiuri care reprezintă formele negative false.

21
 Figura 26.Temele „Flow Direction” și „Sinks of Flow Direction” sunt active
c3. Cu tema grid activă (Surface from Point1.shp), utilizam Hydro/Fill Sinks. După câteva
momente va apărea automat o temă numită: “ Filled Surface from Point1.shp”.

Figura 27.Tema „Filled Surface from Point1.shp” este activă

21
 c4. Cu „Surface from Point1.shp” temă activă realizăm harta pantelor „Slope of Surface
from Point1.shp” și harta aspectelor „Aspect of Surface from Point1.shp” din menu
Surface/Derive Slope și Surface/Derive Aspect.

Figura
28.Tema
„Slope of
Surface
from

Point1.shp” este activă

21
Figura 29.Tema „Aspect of Surface from Point1.shp” este activă

21
 c5. Cu “Filled Surface from Point1.shp” temă activă, alegem din bara de meniu
Hydro/Flow direction și se creează în felul acesta o hartă cu direcția de curgere după conceptul
“celor 8 puncte”. Ne apare o temă denumită “ Flow Direction”

Figura 30.Tema „Flow Direction” este activă

21
 c6. Cu “Flow Direction”, temă activă alegeți Hydro/Flow Accumulation și se creează o hartă
a “acumulărilor” Flow Accumulation. Valoarea unui pixel este numărul de pixeli ce “drenează”
către acest pixel.

Figura 31.Tema „Flow Direction” este activă

c7. Acum putem determina o rețea de drenaj setând o limită a hărții de acumulare. Cu tema
„Flow Accumulation” activă alegem Hydro/Stream Network. Alegem nr. de pixeli 100; Ok!,
alegem tema ce conține “Flow Direction”. Va apărea o hartă denumită Stream Network Shape –
(100) – (figura 29) „Stream Network Shape - (100)”. Am adăugat și harta cu râurile digitizate
„Râuri_final.shp” pentru a putea fi comparate.

21
 Figura 32.Temele „Stream Network Shape - (100)” și „Flow Accumulation” sunt active
Figura 33.Temele „Râuri_final.shp” și „Limită bazin.shp” sunt active
c8. Putem determina bazinele hidrografice ale fiecărui curs de apă cu tema “Flow Accumulation”,
temă activa. Hydro/Watersheds deschide o fereastră de dialog care ne intreabă un minimum de
pixeli.(100) și alegem tema “Flow Direction”. Va apărea o temă nouă denumită “Watersheds” .

21
 Figura 34.Tema „Watersheds” este activă

IV. CREAREA DE MODELE DE TEREN 3D

21
 Deschidem un nou proiect ArcView. Adăugăm tema de tip grid „Surface from Point1.shp”
cu butonul „Add Theme” și din „Legend editor” de la „color ramp” alegem „terrain elevation”.
Am instalat 3D Analyst și din bara de meniu View/3D Scene alegem „image” și dăm „Ok”.

Figura 35.Tema „Surface from Point1.shp” este activă

Putem naviga în scena 3D cu butonul . Scena 3D arată aproximativ ca vederea 2D.

Din Theme/3D Properties (cu 3D Scene Viewer activ), in sectiunea „Assign base heights by”
selectăm Surface și căutați în butonul de Browes (chiar lângă o casuță albă).

21
 Figura 36.Tema „Surface from Point1.shp” activă și imaginea văzută în 3D Scene

Pentru a crea un “flyover” este necesară o extensie suplimentară numită 3D In control.

Activăm 3D Scene și dăm click pe butonul Add Theme. Adăugăm fișierul grid și îl facem
activ.

21
 Figura 37.Noua temă „Surface from Point1.shp” creată în 3D Scene

În Theme/3D Properties setăm factorul Z la valoarea 7 (trebuie să fie activat butonul

Surface) și dăm “OK”.

21
 Figura 38.Modificarea factorului Z în 7 în 3D Theme Properties

Din bara de butoane dăm click pe butonul albastru. După ce apăsați pe acest buton se va
deschide un panou de control “3D InControl”

21
 Figura 39. Panoul de control 3D InControl alături de imaginea văzută în 3D Scene

Apăsăm pe butonul care arată ca un mic glob pământesc și aranjăm ferestrele să putem vedea
3D scene, 3D Scene PlanView și Control panel.
Fereastra PlanView este fereastra unde putem desena planul “de zbor”. Ținta (în roșu) este
locația unde ne aflăm iar observatorul este în dreapta (în negru). Pentru a schimba locația
observatorului, dăm click pe butonul care arată ca un ochi albastru. După care apăsăm într-o locație
în “Plan View”. Pentru a schimba locația “țintei”, utilizăm butonul care arată ca o țintă.

Figura 40. Butoane folosite la panoul de control 3D InControl

21
observator tinta

Figura 41. Panoul de control 3D InControl

Figura 42. Panoul de control 3D InControl și diferite imagini văzute în vederi 3D

21
 V. CONCLUZII

Utilizarea sistemului informaţional geografic reprezintă o nouă modalitate de a colecta,

prelucra, vizualiza şi analiza datele dintr-un spaţiu geografic.
Baza de date are o importanţă deosebită în procesul de modelare, deoarece reprezintă punctul
de plecare pentru orice model hidrologic.
În urma analizei datelor obţinute in programul ArcView GIS putem concluziona: bazinul
hidrografic Slava are caracterul unei vǎi cu aspectul unui culoar larg, direcţia de curgere urmeazǎ
caracterul de culoar a râului principal si se pot forma viituri în albia majorǎ a bazinului.
Debitul raului Slava depinde de nivelul precipitaţiilor, de caracteristicile hidrometrice ale
bazinului hidrografic, de forma bazinului, de vegetaţie şi afluenţii principali.
Realizarea modelului numeric de teren are importanţǎ în sistemele informaţionale geografice
deoarece permit realizarea modelǎrii hidrologice cu rol în prognozarea unor fenomene cum ar fi
viiturile puternice pe diferite bazine hidrologice, in cazul nostru Bazinul hidrografic Slava.

21