1.

GENERALITĂŢI
Prin însăşi natura sa, nu există o metodologie unică de evaluare a riscului care să poată fi
aplicabilă în orice context. Nu există reguli fixe conform cărora o evaluare de risc să fie
întreprinsă şi evaluarea depinde de tipul de navă, natura activităţii şi tipul şi extinderea
pericolelor şi riscurilor.
1.1. Terminologia de bază folosită în procesul de evaluare a riscului:
 Accident : un act neintenţionat care implică decesul, rănirea, distrugerea sau pierderea
unei nave, alte pierderi sau distrugeri de bunuri sau daune aduse mediului.
 Consecinţe: rezultatul (urmările) unui accident unui accident
 Probabilitate: numărul de apariţii (accidente) pe unitate de timp (de exemplu pe an)
 Pericol: o posibilă ameninţare la viaţa umană, sănătate, bunuri sau mediu.
 Risc: Combinaţia probabilităţii şi gravităţii consecinţelor.
1.2 Principii de bază ale evaluării de risc şi Codul ISM
Aşa cum este definit în paragraful 1.2 al Codului ISM (Obiectivele Codului) cerinţele pentru
evaluarea şi managementul riscului sunt fundamentale pentru Cod.
1.2.2 Codul ISM nu specifică un anume mod de abordare a mangementului riscului, prin
urmare compania este cea care trebuie să aleagă metodele corespunzătoare structurii sale
organizaţionale, navelor sale şi comerţului practicat. Metodele pot fi mai mult sau mai puţin
formale, dar ele trebuie să fie sistematice, astfel încât evaluarea şi acţiunile de răspuns să fie
complete şi eficiente. Întregul proces trebuie să fie documentat astfel încât să furnizeze probe
ale procesului decizional.
1.2.3 Principiul Managementului Siguranţei implică coordonarea şi controlul nivelelor de
riscuri ale pericolelor şi menţinerea lor la nivele acceptabile. Acest proces implică căutarea
răspunsurilor la următoarele întrebări:
1. Ce poate decurge rău ?
2. Ce se întâmplă dacă decurge rău?
3. Care sunt şansele să decurgă rău?
4. Cum pot fi reduse şansele efectele?
5. Ce trebuie să faci dacă decurge rău?
6. Cum putem coordona nivelurile de risc?
1.2.4 Primele două întrebări implică identificarea pericolelor şi prioritizarea lor, bazat pe
consecinţe. A treia întrebare determină probabilitatea producerii sau frecvenţa producerii
pericolului, iar întrebarea nr. 4 implică reducerea riscului. Întrebarea nr. 5 implică pregătirile
(măsurile) de urgenţă şi întrebarea nr.6 implică managementul siguranţei.
1.3. Evaluarea de Risc (RA) și Managementul Riscului (RM)
1.3.1 Scopul RA și RM este de a micșora riscul asupra personalului, proprietății și mediului.
În acest sens toate operațiunile care pot influența negativ activitățile și performanțele
Companiei sunt evaluate și luate cele mai adecvate măsuri pentru a asigura că riscul este
redus sau menținut la un nivel acceptabil.
1.3.2 Riscul este controlat prin identificarea pericolelor, evaluarea consecințelor și
probabilităților și evaluarea și implementarea măsurilor preventive sau de diminuare.
1.3.3 O evaluare de risc solicită:
 Familiarizarea cu activitatea
 Experiența practică cu activitatea
 Informarea referitoare la incident/activitate
 Participarea activă a persoanelor care își asumă riscul
 Disponibilitate la orice sugestii
 Aplicarea adecvată a metodologiei de RA
1.4 Introducerea RA în Companie
Pentru ca o companie să introducă un program structurat de RA sunt sugerate următoarele
etape:
 Dezvoltarea unei metodologii de evaluare a risculului cu rapoarte relevante
 Comunicarea noii politici la nave cu explicarea necesităților /beneficiilor
 Pregătire prin seminarii și/sau prezentări și/sau circulare către flotă
 Identificarea celor care trebuie să întocmească RA; nu este necesar să implicăm pe
toți participanții la activități să participe la întocmirea RA. De obicei sunt folosite
echipe mici dar niciodată o persoană.
 DPA (sau expertul de risc) și/sau superintendență trebuie să sugereze navelor cum va
fi întocmită RA la bordul navelor, de cine, când, cât de des.
 RA completă trebuie să fie înaintată companiei pentru analiză și revizuire.
2. RA proces
2.1. Deși există diferite metodologii de RA în general aceasta trebuie sî fie cât mai apropiată
de următoarea formă:
Pasul 1 Identificarea operațiunilor /sistemelor/obiectivelor de la bordul navei
Pasul 2 Identificarea pericolelor
Pasul 3 Identificarea măsurilor de control existente
Pasul 4 Evaluarea de Risc:
 Calcularea riscului
 Determinarea probabilității
 Evaluarea consecințelor
Pasul 5 Reducerea riscului:
 Acțiuni și grafice de programare
 Identificarea și implementarea noilor măsuri de control a riscului
Pasul 6 revizuirea RA
 Evaluarea măsurilor de control
 Necesitatea unei noi zone RA
 Revizuirea periodică a RA
 Accidente nar misses
PASUL 1
2.2. Identificarea operațiunilor/obiectivelor de la bordul navei care necesită întocmirea unui
RA
2.2.1. Când este necesar să întocmim o evaluare de risc:
a) activități/obiective curente de la bordul navei;
b) activități/obiective noi;
c) obiective mai puțin frecvente;
d) în cazul schimbării procedurilor sau dotărilor;
e) în cazul accidentelor, incidentelor, near misses, serioase;
f) înainte de introducerea unor noi echipamente sau proceduri critice;
g) pentru pregătirea unei activități sau proiect complex sau de risc ridicat.
2.2.2. Când ne decidem ce activități sau obiective să se evalueze, mai întâi, în mod normal
selectăm pe acelea care pot avea cel mai mare potențial de pierderi/răniri persoane, bunuri și
mediu înconjurător sau cele legate de accidente recent produse. În practică riscurile trebuie să
fie evaluate înainte de începerea activității pentru orice obiecții pentru care nu există o
evaluare de risc validă.
2.2.3 Gruparea activităților (de muncă)
O abordare utilă este să se identifice separat activitățile, să se grupeze într-un mod rațional și
managerial și să se aleagă informațiile necesare. Rar activitățile/obiectivele trebuie de
asemenea incluse. Posibile modalități de grupare a activităților pe:
a) departament/locație;
b) etapele (unei activități);
c) activități de mentenanță/neplanificate;
d) obiective definite (de rutină sau rare)
PASUL 2
2.3. Identificarea pericolelor
2.3.1 Ce este un pericol:
Un pericol este pur și simplu o situație/condiție care are capacitatea să genereze daune, răniri
sau alte pierderi. Un pericol poate fi observat și recunoscut.
Pericolele sunt în jurul nostru și nu pot fi ignorate. Riscul, totuși, poate fi identificat, analizat
și acceptat.
2.3.2 Pericolul este cauza unui accident /eveniment, așadar nu trebuie confundat cu
evenimentul în sine. (ex.: pericol – ceață, accident – coliziune).
La identificarea unui pericol tipul avariei/rănirii acelor bunuri/persoane trebuie de asemenea
identificat.
2.3.4 Scopul acestei etape este să identifice și să prioriteze o listă a pericolelor specifice
problemei analizate. Acest scop este atins prin folosirea unor tehnici standard de identificare
a pericolelor care pot contribui la accidente și prin proiectarea acestor pericole folosind o
combinație de date disponibile și raționamente.
2.3.5 Abordarea folosită pentru identificarea pericolului în general include o combinație de
tehnici creative și analitice scopul fiind identificarea pe cât de multe pericole posibile.
Elementul creativ este asigurarea că procesul este proactiv și nu se limitează numai la
pericole care s-au materializat în trecut. Elementul analitic asigură că experiența precedentă
este luată corespunzător în seamă și poate ar trebui să facă utile informațiile din trecut (de
exemplu regulile și codurile aplicabile, datele statistice disponibile despre categoriile de
accidente și listele pericolelor către personal, substanțe periculoase, surse de aprindere etc.)
2.3.6 Câteva exemple de pericole de natură:
 Mecanică (referitoare la echipamentul de lucru): folosirea incorectă/defectarea
echipamentului, echipamentul de ridicat, vinciurile, instalația de ancorare etc.;
 Electrică (electrocutări, incendii): înaltă tensiune, cabluri expuse/degradate,
echipament neîmpământat;
 Fizică (referitoare la condițiile de muncă datorate mediului): vremea, zgomotul,
vibrațiile, stivuirea/amararea mărfii, munca individuală, munca în spații închise,
suprafețe alunecoase, slaba iluminare etc.
 Radiație (emisia de energie): emisie de căldură, lumină extremă;
 Substanțe: inflamabile, mărfuri periculoase etc.
 Incendiu/explozie: marfa inflamabilă, combustibil, munca la cald etc.
 Fiziologice: oboseala, claustrofobia, amețeala etc.
2.3.7 TEHNICI (POPULARE) CUNOSCUTE
Principiul de bază al acestor tehnici este de a asigura o abordare sistematică pentru
identificarea pericolelor potențiale în sisteme complexe. Aceste tehnici se bazează pe o
combinație a experienței aplicate în trecut, acceptând ceea ce este evident, pregătirea unei
liste de verificări punctuală a ceea ce poate să decurgă necorespunzător într-o activitate și
corelarea cu un sistem stabilit de date ale pericolelor.
Tabelul următor sintetizează câteva din cele mai comune tehnici folosite pentru identificarea
pericolelor.
Metoda de În ce constă metoda Când se folosește
analiza a
pericolului
Tehnica de HAZID este un termen general folosit Tehnica HAZID poate fi aplicată la
identificare a pentru a descrieun exercițiu al cărui întreaga facilitate sau navă sau părți
 pericolului obiectiv este identificarea pericolului și ale acestora pentru analiza
evenimentelor asociate care au potențialul procedurilor operaționale. De obicei
de a duce la o consecință semnificativă sistemul existent evaluat este împărțit
în secțiuni manageriabile și echipa de
RA este condusă (deseori cu folosirea
listei de verificări) să identifice
potențialele pericole asociate cu
fiecare parte a sistemului.
Brainstorming O echipă produce o listă a pericolelor Aplicabilă la orice tip de sistem,
potențiale pe timpul unei perioade de timp proces sau activitate
agreate
Analiza Este o abordare brainstorming care Aplicabil pentru orice tip de sistem,
Ce ar fi dacă ..... folosește un chestionar liber structurat să: proces sau activitate (îndeosebi când
1. postu.... eventuale neplăceri care pot există lista.... verificări a cerințelor de
duce la accidente sau probleme de prevenire a pierderilor sau există cele
performanță ale sistemului; mai bune practici de prevenție.
2. să asigure (prevadă) cele mai adecvate
măsuri de siguranță aplicabile
Analiza copacului Este o diagramă de tip arbore, bazată pe Aplicabil pentru aproape orice tip de
vinovației aplicarea logicii și/sau folosită pentru aplicație de analiză, dat cel mai
identificarea secvențelor alternative de eficient folosit, se adresează
defecte hardware (tangibile) și erorilor posibilelor rezultate.
umane care au dus la defecte de sistem
sau situații periculoase. Când se
cuantifică, copacii ..... permit calcularea
probabilității sau frecvenței erorii de
sistem.
2.4. PASUL 3
IDENTIFICAREA MĂSURILOR /CONTROLULUI EXISTENT
2.4.1 Înainte ca efectul distructiv al pericolului să poată fi determinat, măsurile/controlul
existent care poate reduce efectele pericolului trebuie să fie luate în considerație.
2.4.2 Pe timpul oricărei activități, controlul poate fi: procedural, remedii umane, training,
sisteme de control, modele potrivite, mentenanță, comunicare, folosirea echipamentului
adecvat.
2.5. PASUL 4
EVALUAREA RISCULUI
2.5.1 Tabelul prezentat mai jos în această etapă este în forma în care este cel mai utilizat, dar,
nu este obligatoriu. Matricea de risc poate fi extinsă astfel încât să includă mai multe rânduri
și coloane, depinzând în final de modul în care compania își dorește să facă distincția între
categorii. Termenii folosiți pentru frecvență și consecințe pot fi schimbați pentru a ușura
înțelegerea.
2.5.2 Metoda calitativă și cantitativă pentru determinarea nivelului de risc.
Sunt două metode principale pentru determinarea nivelului de risc; calitativă și cantitativă. În
metoda calitativă de evaluare a riscului cineva folosește judecata personală în timp ce în
metoda cantitativă poate fi de fapt măsurat bazat pe datele deținute de completare sau
sectorul de activitate (industrie).
2.5.3. Calcularea riscului
Riscul este normal evaluat ca o funcție a gravității posibilelor consecințe (C) pentru un
pericol și frecvența/probabilitatea producerii acelui pericol specific. De obicei este folosită o
simplă relație între C și P pentru a calcula riscul (R).
 Riscul (R) = Consecințele (C) x Frecvența (P) (R = CxP)
2.5.4 Date fiind aceste informații, riscul estimat al unui pericol poate fi folosit pentru luarea
unei decizii sigure în ceea ce privește implementarea siguranței prin rducerea riscului.
Riscurile pot fi incluse prin reducerea gravității consecințelor sau/și reducerea
probabilității/frecvenței producerii.
2.5.5 Probabilitatea (frecvența) – determinare
Analiza frecvenței este folosită pentru a estima cât de probabil este ca diferite incidente sau
pericole să se producă (probabilitatea producerii). Probabilitatea este determinată bazându-se
pe succesiunea evenimentelor dintr-un scenariu ipotetic. Matricea de risc definește nivelurile
de probabilitate bazat pe frecvența la care un scenariu ipotetic este probabil să se producă
după cum este indicat în tabelul următor.
Descrierile și Frecvențele probabilității
Grupele de frecvență Cuantificarea
Foarte probabil - posibilitatea de repetare a Mai des de șase luni
incidentelor
Probabil - posibilitatea de incidente rare O dată la 5 ani. Scenariul s-a produs în trecut
sau este așteptat să aibă loc în viitor.
Improbabil – nu este posibil să se producă O dată la 10 ani - Scenariul este considerat
improbabil. Se poate întâmpla, dar ar fi
surprinzător dacă s-a întâmplat
Foarte improbabil – Practic imposibil O dată la 30 de ani sau mai rar.
Pentru a stabili probabilitatea daunelor trebuie luat în considerare și nivelul de adecvare a
măsurilor deja (aplicate) în funcțiune.
2.5.6 Evaluarea consecințelor (gravității)
Consecințele pot fi grupate în trei categorii generale: sănătatea și siguranța angajaților
(publicului), mediului, proprietatea. Un nivel de severitate este evaluat pentru fiecare din cele
trei categorii, bazat pe consecințe specificate în scenarii ipotetice.
Gravitatea Sănătatea și Impactul asupra Proprietatea
siguranța mediului
angajaților
1. Minor / orice avarie Câteva răniri minore Poluare Costuri/pagube minime
care nu afectează întreaga (impact minor minimă/răspunsul nu (afectare minoră a
activitate sub o limită asupra personalului este necesar mic sau f. corpului, afectarea
acceptabilă discomfort temporar, Mic echipamentelor la un nivel
situații de prim de posibilă mediere cu
ajutor etc.) mijloacele bordului)
2. Moderat / orice avarie Un număr minor de Poluare mică/Măsuri Costuri sau pagube mici
care va afecta activitatea răniri/Tratament limitate pe durată scurtă (pagube minore care nu
sub o limită acceptabilă medical pentru afectează integritatea
dar poate fi adecvat personal structurală a navei starea
(neutralizat), contracarat de navigabilitate. Pagubele
sau controlat prin mijloace echipamentelor/sistemelor
adecvate necesită reparații extinse
3. Extrem / orice avarie Răniri serioase, Poluare Pagube ce presupun costur
care va afecta activitatea decese ale majoră/intervenție extinse/ridicate
sub o limită acceptabilă și personalului completă la scară
creează o situație de
pericol
2.5.7. Evaluarea nivelului de risc folosind criteriile de risc
Nivelul de risc este evaluat având la bază gravitatea (consecinţele) şi probabilitatea
(frecvenţa) estimate în procesul de ra şi clasificarea combinaţilor lor posibile în ridicat,
mediu, scăzut conform Matricei de Risc. Odată ce nivelul de risc a fost evaluat răspunsul
poate fi definit. Nivelurile de risc ridicat solicită un nivel de răspuns mai ridicat.
Risc ridicat/tolerabil: scopul este de a întreprinde măsuri pentru reducerea riscului cel puţin
la un nivel mediu.
Risc mediu/tolerabil: întocmirea evaluării de risc şi identificarea măsurilor de control a
riscului.
Risc scăzut/neglijabil: considerat ca parte de normalitate , procedura de îmbunătăţire în
desfăşurare.

PREZENTAREA GRAFICĂ A ZONELOR DE RISC

2.5.8. TABELUL CALITATIV AL RISCULUI

Odată ce nivelele de probabilitate şi consecinţă au fost determinate, nivelul de risc poate fi
identificat, ca de exemplu, folosind tabelul calitativ al riscului

2.6 Pasul 5
2.6.1. Reducerea riscului
Principiul ALARP (cât de scăzut rezonabil/posibil
Metodele reducerii nivelului de risc al unui pericol pot fi puse pe o balanţă şi echilibrate,
având deoparte beneficiile şi în cealaltă parte cheltuielile. Acest efort poate consta în bani sau
timp sau o combinaţie a acestora.
Dacă se dovedeşte că există un dezechilibru total între cele două, cum ar fi că reducerea
nivelului de risc este nesemnificativă în comparaţie cu costurile implementării măsurilor, nu
va fi practic rezonabil posibil să se continue.

2.6.2 Scopul acestei etape este:

 Eliminarea pericolelor cu risc inacceptabil la orice costuri. Dacă acest lucru nu este
posibil trebuie să se aibă în vedere abandonarea activităţii;
 Reducerea riscurilor aflate în acele zone ALARP dacă costurile sunt eficiente.
Costurile ridicate pot fi considerate acceptabile dacă riscul este în apropierea zonei
inacceptabile.
 Reducerea nivelelor de risc ale celor din zona nesemnificativă cu eforturi minime.
2.6.3 Acţiunea şi graficul
Tabelul de mai jos indică acţiunile cerute şi termenele de răspuns pentru îndrumare şi
reducerea riscului. Categoriile de risc sunt baza pentru decizia dacă măsurile de control
îmbunătăţite sunt adecvate şi termenele pentru implementare.
 Categorii de risc Acţiunea şi termenul
Scăzut Acceptabil Nu necesită mai multe măsuri de control preventive şi
diminuare sau alternative dar trebuie luat în considerare
costurile efective ale soluţiilor sau îmbunătăţirilor care
presupun sau nu costuri adiţionale. Monitorizarea este
cerută pentru a asigura că menţinerea controlului este
efectivă.
Mediu Tolerabil Trebuie făcut effort pentru reducerea riscului, dar costurile
frecvenţei trebuie să fie atent măsurate şi limitate. Măsurile
de reducere a riscului trebuie să fie normal implementate
pe o perioadă definită de timp.
Ridicat Intolerabil Activitatea nu trebuie să înceapă sau să continue până când
reducerea nivelului de risc nu s-a făcut şi riscul nu se
încadrează în zona galben sau verde. Atât timp cât măsurile
de control adiţionale au un cost efectiv, datoria companiei
de reducere a riscului trebuie să fie necondiţionată. Dacă
măsurile de control pentru reducerea riscului nu sunt
posibile chiar cu resurse nelimitate, atunci activitatea nu
trebuie să înceapă şi va rămâne interzisă.

2.6.4. Identificarea şi implementarea noilor măsuri de control a riscului

Cel mai important pas în procesul de RA este identificarea şi implementarea măsurilor de
control a riscului cu scopul diminuării acestuia. Măsurile de control pot fi eficiente numai
dacă sunt strâns legate de cauze. Odată ce se cunosc cauzele se cunosc şi măsurile (necesare)
adecvate. Este o politică greşită să aplici măsuri fără a fi identificate anterior cauzele. Oricum
nu amâna măsurile generale dar fă o planificare clară, cine, când,ce etc.
2.6.5 Politica de reducere a riscului trebuie să fie aplicabilă în următoarele etape:
 Încearcă să înlături/elimini/înlocuieşti pericolul însuşi;
 Elimină probabilitatea producerii luând în considerare în primul rând cauzele;
 Instalarea dispozitivelor de salvare în sistemul propriu;
 Izolează sursa de pericol sau limitează timpul de expunere;
 Ia măsuri pentru reducerea probabilităţii, de obicei măsuri organizaţionale;
 Protejează operatorul de pericol;
 Reduce impactul prin folosirea PPE;
 Asigură răspuns de urgenţă eficient în cazul în cazul în care ceva merge rău.
Cel mai ridicat nivel al măsurii este să înlături pericolul însuşi, în timp ce, cel mai scăzut
nivel este să reduci efectele accidentului pe cât de mult posibil. Mai mult, ia măsuri cât mai
apropiate de sursă.
2.6.6 Procedurile de reducere a riscului pot fi clasificate astfel:
 Procedura de management – se bazează pe dezvoltarea unei culture a siguranţei,
îmbunătăţirea eficienţei comunicării, training etc.;
 Procedura de inginerie – încorporează alternative adiţionale de inginerie pentru a mări
siguranţa;
 Procedura operaţională – constă în implementarea/actualizarea procedurilor adecvate;
 Combinarea tuturor procedurilor.
2.6.7 După selecţia celor mai adecvate măsuri de control, procesul de punctaj al riscului
trebuie să se repete pentru a evalua dacă riscul este redus la o categorie scăzută; de exemplu
de la intolerabil la tolerabil în cazul implementării măsurilor noi de control selectate.
Procesul trebuie să se repete din nou pentru a ajunge la cea mai scăzută categorie posibilă.

2.7. Pasul 6
Revizuirea evaluării
Evaluarea măsurilor de control
2.7.1 În această etapă implementarea noilor măsuri de control este continuată şi înregistrată şi
evaluarea controlului trebuie făcută pentru a garanta menţinerea funcţională care are efectul
dorit.
2.7.2 Necesitatea noii evaluări de risc
Evaluarea de risc nu trebuie normal să fie efectuată de fiecare dată când o activitate/obiectiv
are loc. Evaluarea de risc originală poate fi revizuită în loc să întocmim una nouă,
asigurându-ne că nimic nu s-a schimbat şi aplicabilitatea procedurilor existente este
asigurată. Totuşi evaluarea de risc trebuie să fie efectuată dacă sunt schimbări în ceea ce
priveşte materialele, echipamentul, operaţiunile/procedurile, software etc.
2.7.3 Revizuirea periodică a evaluării de risc
Evaluarea de risc întocmită trebuie revizuită periodic pentru a asigura aplicabilitatea
procedurilor/condiţiilor existente şi periodicitatea poate varia funcţie de gradul de pericol al
activităţii/obiectivului/sistemului.
2.7.4 Accidente, near misses
În cazul unor accidente sau near misses, evaluarea de risc trebuie să fie revizuită pentru a
determina dacă în cazul unei măsuri de control eşuate, controlul lipseşte sau sunt prezente noi
pericole.
2.7.5 Comentarii
Procesul de evaluare a riscului nu trebuie să se oprească niciodată pentru că sistemul se va
folosi de experienţa anterioară, noile măsuri vor avea ca fundament măsurile îmbunătăţite şi
tot aşa.
2.7.6 Formele de evaluare de risc trebuie să fie grupate şi incluse în sistemul global arhivat
de SMS, astfel încât să fie uşor recuperabile în caz contrar va fi necesară repetarea
evaluărilor aceloraşi activităţi şi pe de altă parte nu vor fi evidenţe obiective necesare
solicitate de auditor, PSC etc.

INTRODUCERE
Începând din 01.07.2010, Amendamentele Codului ISM adoptate de Rezoluţia MSC 273 (85)
au intrat în forţă. Printre aceste amendamente cel care are un impact esenţial asupra
Sistemului de Management al Siguranţei este Secţiunea 1.2.2, modificat după cum urmează:
„evaluează toate riscurile identificate la nave, ale personalului şi ale mediului şi stabileşte
cele mai adecvate măsuri de siguranţă”.
Pentru prima dată de la implementarea Codului ISM, recentele amendamente IMO stabilesc
bazele pentru identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate cu scopul de a sprijini
(justifica) deciziile luate şi aplicarea măsurilor de reducere a riscurilor pentru a controla acele
riscuri.
Pentru a se conforma cu această cerinţă, tuturor companiilor de management maritim li se
cere să stabilească proceduri (manual şi formulare) pentru identificarea riscurilor, evaluarea
acestora şi controlul lor; aşadar asigurarea celor mai adecvate măsuri de siguranţă.
Procedurile trebuie să fie înregistrate într-o formă de evaluare de risc, unde riscul identificat
va fi înregistrat, nivelurile de risc vor fi evaluate şi cele mai adecvate măsuri de siguranţă vor
fi decise/aplicate pentru diminuarea consecinţelor.
Procesul de evaluare a riscurilor se doreşte a fi o examinare, a ce şi în ceea ce priveşte
activitatea companiilor, poate cauza daune.
Riscul este controlat prin identificarea pericolelor, evaluarea consecinţelor şi probabilităţii de
producere şi evaluarea şi implementarea măsurilor de prevenire şi diminuare a riscului.
Riscul (R) este o funcţie a gravităţii posibilelor consecinţe (C) ale unui pericol şi
Frecvenţa/Probabilitatea producerii (P) acelui pericol identificat. Atât C cât şi P sunt funcţie
de diferiţi parametri, cum ar fi: factorul uman, operaţional, de management, de inginerie şi
timp. Este normal să folosim o relaţie simplă între C şi P, mai precis produsul dintre cele
două, pentru a calcula riscul (R):
Riscul (R) = Consecințele (C) x Frecvența (P)

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE
Scopul Evaluării de Risc şi Managementul Riscului (RM) este de a micşora riscul asupra
personalului, proprietăţii şi mediului. În acest sens, toate activităţile care pot influenţa
negativ operaţiunile şi performanţele companiei sunt evaluate şi luate cele mai adecvate
măsuri pentru a asigura că riscul este redus sau menţinut la un nivel acceptabil. Ghidul
descrie metodologia matricei de risc şi evaluarea măsurilor de prevenire-diminuare propuse
sau măsurilor alternative (de control). Metodologia matricei de risc estimează probabilitatea
şi consecinţele unui scenariu ipotetic de risc sau pericol precum şi reducerea riscului după
aplicarea măsurilor adiţionale-de control.

CÂND ESTE NECESARĂ O EVALUARE DE RISC

ER sunt întocmite pentru operațiuni în desfășurare, proiecte noi etc. Pentru a identifica și
pune la dispoziție pericolele potențiale la adresa personalului, pasagerilor, proprietății și
mediului, cum ar fi:
a). În cazul unor schimbări permanente sau temporare de proceduri sau echipamente:
- metode de lucru;
- condiții de operare;
- tehnologii noi.
b). În cazul unor accidente, incidente, near misses etc.
c). Înaintea desfășurării unor activități complexe sau de mare risc.
d). În cazul unor noi activități de rutină și viitoare obiective mai puțin frecvente (după
avarierea unui echipament).
JOB HAZARD ANALYSIS (JHA)
Este un program de evaluare a riscului destinat să sporească atenția din partea personalului și
să-l facă să trateze mai serios activitatea pe care o desfășoară. Este o unealtă simplă dar
eficientă în identificarea pericolelor și măsurilor preventive în activitatea de zi cu zi.
JHA este o metodă calitativă de evaluare a riscului asociat unei activități specifice pentru a
decide asupra precauțiilor și eventualelor prevederi care trebuie să fie luate pentru reducerea
riscului.
JHA este un proces mai puțin complex decât o evaluare de risc și este o unealtă puternică
pentru dezvoltarea unei comunicări fluente despre siguranța la toate nivelurile într-o
organiyație și pentru creșterea cunoștințelor de siguranță ale echipei sau indivizilor. JHA
constă în trei etape:
Etapa 1: Identificarea obiectivului de realizat și a pericolelor asociate. Gândește-te la: Ce
urmează exact să faci? Ce urmează exact să faci? Ce echipamente vor fi implicate? Ce scule
vor fi folosite? Când se va desfășura activitatea (ziua, noaptea) ? Unde se va desfășura
activitatea (la inălțime, în spații inchise). Cum ar putea obiectivul să afecteze oamenii,
activitățile sau echipamentul din apropiere?
Etapa 2: Identificarea procedurilor, supravegherii, comunicațiilor și procedurilor de
antrenament/instruire care au avut loc sau nou introduse pentru a diminua pericolele sau
efectele acestora.
Etapa 3: Clarifică dacă activitatea este sigură să fie efectuată aplicând procedurile sau
măsurile stabilite anterior.
În cadrul unor companii se poate vorbi de o librărie (exemple variate) de JHA. Personalul
navei trebuie să consulte o JHA referitoare la activitatea de desfășurat înainte de a o începe.
Atunci când urmează să se desfășoare, o activitate cu risc ridicat și în librăria navei nu se
regăsește o formă de JHA destinată, va trebui întocmită o formă de JHA pentru activitatea
respectivă . JHA trebuie să fie întocmită pentru orice activitate care poate duce la rănirea
personalului sau probleme de sănătate la fel ca şi pentru fiecare pericol şi trebuie să fie
completată de comandant/DPA/supertintendentul navei. Dacă un risc mai mare este
identificat pe timpul întocmirii JHA, atunci o evaluare de risc completă trebuie întocmită sau
solicitată DPA.

PROCESUL DE EVALUARE A RISCULUI

RA este un proces de calculare a riscului asociat unui pericol identificat sau unui scenariu
ipotetic. RM este procesul folosirii rezultatului obţinut în RA şi introducerea măsurilor
adiţionale de prevenţie/măsurilor alternative de micşorare (opţiuni de control al riscului),
pentru a reduce sau elimina riscul. Companiile pot dezvolta un proces formal prin adoptarea
unei forme de RA adecvate, astfel încât să se realizeze o evaluare a riscului bazată pe
metodologia Matricei de Risc. Această formă trebuie să fie completată de echipa de RA
folosind următorii paşi: .......